Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
E.M.I.A.I.A 520
Alunul (Corylus avellana) este un arbust fructifer ce creste spontan, la marginea padurilor
de foioase. Acesta este raspandit in toate zonele geografice ale tarii, dar prefera zona
dealurilor. Se prezinta sub forma de arbust (tufis) si poate atinge 5 metri inaltime. Frunzele
sunt ovale, lung petiolate. Florile au o forma caracteristica, denumite popular ”matisori”.
Fructul este o achena. Alunele sunt considerate bombe nutritive. Acestea contin: grasimi,
vitaminte (B, E, A) ,calciu, fosfor, magneziu, potasiu, fier, cupru, sulf, sodiu, zinc, proteine.
Alunul formeaza doua tipuri de flori. Cele mascule sunt grupate in inflorescente denumite
amenti. Fiecare ament cuprintre intre 130 si 160 de flori. Florile femeiesti sunt grupate cate
4-16 in inflorescente de tip glomerul. Fructul este o achena monocarpica, denumita si
pseudonuca.
2. Cerintele fata de clima si sol:
Alunul are cerinte reduse fata de temperatura. Este destul de rezistent la ger. In faza de
repaus vegetativ rezista la temperaturi de – 30 grade Celsius. Florile sunt afectate de
temperaturi de – 5 grade Celsius. Iernile lungi si aspre sunt favorabile pentru cultura
alunului. Arbustul are pretentii medii fata de lumina. Zonele cu insolatie puternica nu sunt
favorabile pentru alun. Valorifica bine terenurile cu expozitie nordica. Se dezvolta bine in
zonele unde cad anual 700-1000 mm. Daca necesarul de apa nu este asigurat din
precipitatii, este necesara aplicarea irigatilor. Arbustul valorifica bine solurile fertile, aluviale
sau cu o fertilitate medie. Nu suporta stagnarea apei in sol, acesta determinand asfixierea
radacinilor.
3. Pregatirea terenului:
4. Plantarea:
Perioada optima de plantare este toamna. Astfel, precipitatiile din toamna ajuta la
prinderea pomilor, iar lunga perioada de repaus din timpul iernii ajuta la acomodarea
arbustilor cu noile conditii de mediu. Radacinile alunului se deshidrateaza usor. Daca puietii
au fost transportati pe o distanta mare, radacinile se introduc intr-un vas cu apa pentru a se
rehidrata. Inainte de plantare ranile de pe radacini se elimina prin taiere. Aceasta
operatiune este denumita fasonare si are ca scop mentinerea unui sistem radicular cat mai
sanatos. Pentru a mentine umiditatea in jurul radacinilor acestea se introduc intr-un
amestec format din pamant galben, balega de vaca si apa.
Dupa lucrarile de pregatire a materialului de plantat, urmeaza realizarea gropii. Aceasta se
sapa cu 2-3 zile inainte de plantare sau chiar in aceeasi zi. Se recomanda urmatoare
schema de plantare: 6 metri distanta intre randuri si 4-5 m distanta intre puieti pe
rand. Alunul este o specie autosterila. Din acest motiv, in parcela se vor planta 2-3 soiuri
diferite. Pentru a realiza o plantare de precizie, pe teren se marcheaza locul de plantare al
arbustilor.
Daca terenul s-a lucrat corespunzator (desfundat la 60 cm), gropile trebuie sa aiba
urmatoarele dimensiuni: 50 x 50 x 50 cm. In cazul in care terenul s-a lucrat superficial (20-
30 cm), dimensiunile gropilor trebuie fie cat mai mari ( 100 x 100 x 80 cm). La baza gropii
se poate introduce un amestec format din pamant reavan si gunoi de grajd bine fermentat.
Puietii se introduc in sol, astfel incat toate radacinile sa fie acoperite bine cu pamant. La
plantare trebuie sa se asigure un contact strans intre radacini si sol. Dupa plantare fiecare
arbust se uda cu 10-15 litri de apa. Udare se repeta de 5-6 ori in primul an de la plantare.
Pentru a evita pierderile cauzate de animale si de rozatoare, puietii se invelesc cu materiale
de protectie.
5. Lucrarile de intretinere:
Una din cele mai importante lucrari de intretinere este reprezentata de taieri. In cazul
alunului aceste operatiuni sunt destul de simple. De cele mai multe ori taierile au rolul de a
dirija cresterile naturale ale arbustului. Astfel coroana se mentine sub forma de tufa. In
primul an de vegetatie alunul are o crestere lenta, din acest motiv taierile se vor efectua
incepand din al doilea an de vegetatie. Aceste operatiuni se vor efectua in perioada de
repaus vegetativ (ianuarie-februarie). In anul al doilea se aleg maxim 10 ramuri principale.
Acestea trebuie sa fie crescute uniform si sa nu se umbreasca reciproc. Alunul formeaza
foarte multi drajoni. Acestia se vor elimina, deoarece consuma resursele necesare pentru
fructificare. In anul al treilea coroana se mentine aerisita. Daca este nevoie o parte din
ramurile principale se elimina. In principal alunul isi formeaza singur coroana, dar trebuie
intervenit anual pentru a evita aglomerarea ei. Taierile din anul urmator trebuie sa elimine
drajonii, ramurile uscate sau cele bolnave. Dupa ce pomul a ajuns la capacitatea maxima
de productie ( dupa 6 ani de livada) taierile vor urmarii normarea incarcaturii de rod sau
(daca e cazul) stimularea fructificarii prin eliminarea lastarilor cu varsta de un an. Cand
cresterile vegetative se reduc, trebuie aplicate taieri de reintinerire. Treptat ramurile
principale se scurteaza cu 40 % sau se elimina. Acestea vor fi inlocuite cu lastari crescuti la
baza coaronei. Ranile mai mari de 4-5 cm se vor acoperi cu Mastic Arbokol.
Intretinerea solul din livada se poate face in mai multe moduri. Solul trebuie pregatit
astfel incat lucrarile de ingrijire sa se realizeze cat mai usor. Intervalul dintre randuri se
poate lucra la adancimea de 10-12 cm sau se poate erbicida. Se pot folosi urmatoarele
erbicide: Centurion, Agil, Fusilade Forte, Pantera, Leopard. Intervalul dintre randuri se
poarte cultiva cu ierburi perene. Acestea se cosesc periodic si folosesc ca mulci. Stratul de
mulci mentine o stare fitosanitara buna, impiedica dezvoltarea buruienilor, conserva apa din
sol si reduce numarul lucrarilor de intretinere.
6. Recoltarea
Recoltarea se face cand fructele au ajuns la maturitate deplina. Acest moment este de
semnalat de: culoarea cicolatie-roscata a fructelor, stratul dintre coaja si samanta este
uscat, miezul este dulce, iar fructele se desfac usor din invelusul de sustinere (involucru).
Recoltarea se poate face manual prin scuturarea arbustului si adunarea fructelor de pe jos
sau prin ”culegerea” fructelelor. Daca alunele au fost recoltate cu tot cu invelis (involucru)
acesta se va elimina imediat dupa recoltare. Pentru a putea fi pastrate in conditii optime,
fructele trebuie uscate. Se aseaza in straturi subtiri si se expun 4-6 zile la soare. Daca
alunele au fost uscate corespunzator, se pot pastra timp de 1 an in camere bine aerisite.
Bibliografie
http://www.pepinieracornesti.ro/pomi-fructiferi/alun/alun-1
http://ziarullumina.ro/avantajele-culturilor-de-alun-micorizat-cu-trufe-126655.html
https://www.stiriagricole.ro/cele-mai-bune-soiuri-de-alun-recomandate-pentru-conditiile-
pedoclimatice-din-romania-29886.html
http://gradina-cu-aluni.ro/urias-de-halle/