RECENZIE

Autor:Dr. Ing. Maria Elena Ceausescu¸Ing. Raul Vieru,

Dr. Ing. Alexandru Teodorescu
Carte: ,,Cultura si valorificarea capsunului”,
Editura Ceres, Bucureşti , 1982

RECENZOR:
ANUL I ,
COORDONATOR ŞTIINŢIFIC: CONF.UNIV.DR. ANCA PURCAREA
Lucrarea ,,Cultura si valorificarae capsunului” reprezintă o sinteză a rezultatelor experienţei
sale ştiinţifice, constituindu-se ca o sursă informativă valoroasă in vederea cunoasterii caracteristicilor
generale ale culturii de capsuni.
 Cartea are 195 de pagini şi este concepută ca un „ghid” ce prezinta caracteristicile generale ale
capsunelor dar si metode si tehnici de valorificare a acestora. Ea îmbină tradiţia cu inovaţia, atât în
ceea ce priveşte metode de cultivare, cât şi cele de prelucrare.
Lucrarea este structurată in doua mari parti:Cultura capsunului si Prelucrarea capsunilor, a
cate sase respectiv patru capitole fiecare.
In urma studierii aprofundate a cartii de specialitate am sintetizat numeroasele subcapitole in
cateva mai complexe.

Importanta culturii

Capsunul, specie pomicola cu talia cea mai redusa, este foarte apreciat atat pentru rodul sau
bogat, cat si pentru calitatea fructelor sale, care sunt foarte gustoase si aspectuoase. Alaturi de cirese,
capsunile sunt primele fructe care apar pe piata, Datorita maturitatii timpurii a fructelor, ele se
consuma mai mult in stare proaspata, dar si prelucrata. Din ele se prepara dulceturi, gemuri, jeleuri,
siropuri, sucuri etc. In stare proaspata capsunile contin 4,6-10,2% zaharuri, 0,8-1,5% acizi organici,
0,2-0,6% pectine, 0,3-0,9% saruri minerale, mai ales fier, fosfor si vitamine, dintre care vitamina C se
gaseste in proportie de 40+90 mg %. Este o specie foarte precoce, dand productii chiar in primul an de
la plantare, daca stolonii au fost in luna iulie. Se poate cultiva atat in camp, cat si in sere si mai ales in
solare. In prezent, dintre speciile pomicole, cultura capsunului reprezinta una dintre cele mai rentabile
si mai eficiente culturi in conditiile unei cultivari corespunzatoare. Majoritatea soiurilor din
sortimentul actual au un potential biologic de peste 20-25 t/ha.

Biologia capsunului

Capsunul este o planta perena semierboasa ce creste sub forma de tufa scunda. Sistemul
radicular constituie un rizom ramificat pe care se gasesc radacini fasciculante.In primul an de viata
capsunul formeaza o tulpina foarte scurta (0,2 - 0,5 cm), situata aproape de suprafata solului. Din
partea inferioara a acestei tulpini pornesc radacini, iar la partea superioara se gaseste o rozeta de
frunze. Pana toamna in varful tulpinii se formeaza muguri floriferi, iar pe partile laterale - muguri
vegetativi. Din mugurii floriferi apar inflorescentele, iar din mugurii vegetativi cresc frunzele si lastarii
- stoloni. Inflorescentele capsunului prezinta 3-4 serii de ramificatii, fiecare din acestea fiind terminate
cu cate o floare. Numarul mediu de inflorescente pe planta depinde de soi si variaza in limite de 2-12.
Intr-o inflorescenta se formeaza frecvent 10 flori. Majoritatea soiurilor de capsun ce se cultiva au flori
hermafrodite. Frunzele capsunului sunt lung petiolate, trifoliate si cu folialele publescente pe fata
interioara, uneori si pe cea superioara. O frunza traieste in medie 45-60 zile, apoi se usuca. Ele nu se
usuca deodata, ci pe rand, incat plantele poarta intotdeauna frunze verzi chiar si in timpul iernii.
Stolonii sunt organe de inmultire vegetativa, de forma unor filamente lungi de 30-50 cm, care
formeaza din loc in loc noduri din care creste cate o rozeta de frunze in partea superioara si radacini in
partea inferioara.

Cerintele fata de conditiile de mediu

Capsunul apartine zonei temperate ceea ce presupune o arie mare de raspindire. Iernile geroase
si fara zapada dauneaza culturii, ca si verile deosebit de secetoase. Brumele si ingheturile tarzii de
primavara provoaca uneori pagube in plantatiile de capsun. Desi este o planta cu cerinte moderate fata
de lumina, ea da rezultate bune pe terenurile cu luminozitate buna. Poate fi cultivat numai in primii ani
in livezile tinere. De la pornirea in vegetatie si pana la maturarea fructelor sunt necesare 550-750 grade
C. Capsunul are cerinte mari fata de apa. Sistemul radicular superficial se resimte rapid si puternic la
insuficienta apei din sol. In ciclul anual al capsunului sunt doua perioade critice in aprovizionarea cu
apa: una in timpul infloririi, fecundarii si cresterii fructelor, iar alta dupa recoltare, cand se formeaza
noi frunze si incepe diferentierea mugurilor florali. In conditii de umiditate insuficienta durata
infloritului se reduce, o parte din flori avorteaza, fructele nu realizeaza marimea si calitatea specifice
soiului.Umiditatea optima a solului in timpul perioadei de vegetatie este de 70-80% din capacitatea de
2
camp. Capsunul reuseste sa dea rezultate bune pe diferite tipuri de sol: aluviuni, cernoziomuri, brun-
roscat de padure, podzoluri. Aluviunile si cernoziomurile, fiind fertile, permeabile si formand greu
crusta, ofera conditii din cele mai favorabile pentru aceasta cultura. Deosebit de importanta este
prezenta in sol, in cantitate suficienta a substantelor organice, conditie corespunzatoare solurilor de
padure in care s-a format capsunul. Reactia solului trebuie sa fie slab acida sau neutra (ph 5,5-7,2), iar
apa freatica sa se gaseasca la o adincime de peste 0,8 - 1 m. Nisipurile fertilizate si irigate ofera
conditii optime pentru capsun. Solurile argiloase, cele mlastinoase saraturoase si calcaroase (pH peste
8) sunt contraindicate pentru aceasta specie.

Tehnologia culturii

Plantatiile de capsun se infiinteaza primavara sau toamna in cazul plantatiilor clasice sau vara
in lunile iulie - august (14. VII - 15. VIII) cand avem material saditor pregatit (din camp sau
refrigerat).Plantele clasice se vor mentine numai 3 ani de rodire. La plantarea de primavara - spre
deosebire de plantarea de toamna - cheltuielile de intretinere a culturii sunt mai mari din considerentul
ca in anul plantarii nu se obtine productia satisfacatoare de fructe, aceasta realizindu-se abia in anul
urmator, deci, in al doilea an de la plantare.La plantarea de toamna se impun anumite conditii
indispensabile reusitei acestei actiuni:

- umiditate suficienta pentru pregatirea terenului, plantare si prindere;

- respectarea termenelor optime de plantare (25.VIII - 20.X);
- calitatea rasadului.

Nerespectarea acestor conditii va avea ca rezultat obtinerea, in primavara, a unor plantatii slabe
cu goluri de la care vom obtine productii normale abia in al doilea an.

Alegerea terenului

Capsunul cere terenuri de gradina, usoare, permeabile, plane sau usor inclinate pana la 5 grade
uniforme, cu fertilitate naturala ridicata. Cele mai bune pentru capsun sunt solurile mijlocii: lutoase,
luto-argiloase si luto-nisipoase, aerate, fertile, suficient de umede cu reactie slab acida. In conditiile
Romaniei se impune plantarea capsunului numai in terenuri irigate. Se va avea in vedere, de asemenea,
gradul de infestare a solului si speciile de buruiene (pir, mohor, costrel etc). La stabilirea suprafetei
trebuie sa se tina cont de necesitatea amplasarii culturii intr-un asolament legumicol.

Pregatirea terenului

Terenul se ara la adincimea de 35-40 cm, cu cel putin 4-5 saptamini inainte de inceperea
plantarii stolonilor, daca plantarea se efectueaza toamna. Daca stolonii urmeaza sa fie plantati
primavara, in acest caz, toamna solul se ara ceva mai tarziu; primavara devreme terenul se boroneste,
iar nemijlocit inainte de plantare se lucreaza cu cultivatorul. Nu se admite in nici un caz plantarea
capsunului in sol proaspat arat, deoarece in urma tasarii (indesarii, asezarii - n.n.) solului radacinile
stolonilor se dezgolesc si plantele pot pieri

Plantatul capsunului

Actiunea plantarii capsunului va fi precedata de marcarea terenului, lucrare care se poate

realiza cu ajutorul cultivatorului sau a masinii de plantat legume, reglate la distanta stabilita de plantare
intre randuri a capsunului (70-90 cm). Cu una din aceste masini se vor marca viitoarele randuri de
capsun, inlocuindu-se astfel trasarea randurilor cu ajutorul sferei, lucrare greoaie si foarte costisitoare.

Alegerea soiurilor

3
 Soiurile se aleg in primul rand in functie de cerintele pietei, ale industriei si exportului, de
insusirile biologice: vigoare, rezistenta la boli, comportarea fata de diferiti factori pedoclimaterici,
productivitate etc.Soiurile se vor alege cu coacere esalonata, de la foarte timpurii la cele mai tirzii,
pentru a se asigura o livrare cat mai ritmica a productiei si utilizarea cat mai uniforma a fortei de
munca pe intregul sezon de recoltare, tinand cont de cele aratate mai sus, se recomanda urmatoarele
soiuri care se gasesc la inmultire:

- cu coacere timpurie: Salghirskaia raniaia;

- cu coacere mijlocie: Red Gauntlet, Gorella, Zenit;
- cu coacere semitarzie: Senga Sengana.

Tehnica plantarii

Calitatea biologica a materialului saditor joaca un rol important in reusita plantatului de capsun.
Materialul saditor este reprezentat prin stoloni liberi de viroze. Stolonii trebuie sa fie vigurosi, bine
dezvoltati, cu cel putin trei frunze si cu un sistem radicular lung de 8-10 cm, sanatos, provenit din
plantatii mama producatoare de stoloni. Pana la plantare trebuie infaptuite doua operatii
premergatoare: fasonarea si mocirlirea stolonilor. Fasonarea consta in indepartarea resturilor de
filamente si frunze uscate, lasandu-se 2-3 frunzulite. In caz de timp secetos (plantarea de vara), se
indeparteaza toate frunzele, lasandu-se numai una, cea mai tanara. Radacinile nu se fasoneaza. De
regula, radacina nu se fasoneaza (scurteaza) decat daca depaseste lungimea de 20 cm
In timpul efectuarii lucrarii se va avea grija ca solonii sa nu fie expusi la soare sau vant,
deoarece mai ales radacinile manifesta o mare sensibilitate la acesti factori. Stolonii mocirliti se asaza
in ladite cu care vor fi transportati la locul de plantare. Plantarea se face manual sau semi-mecanizat,
cu ajutorul masinii speciale care se utilizeaza pentru plantarea rasadului de legume cu anumite
modificari. Indiferent de felul cum se realizeaza plantarea, un rol foarte important pentru reusita
culturii il are respectarea adancimii optime de plantare – colectia stolonului sa fie la nivelul solului
(Fig.1), iar mugurele central (inima) sa nu fie acoperit cu pamant.Cand plantarea se face prea adinc,
stolonii, chiar daca se prind, nu pornesc in crestere, existind chiar riscul putrezirii mugurelui. Cand,
dimpotriva, stolonii sunt plantati prea sus, ei se descalta si pier. De asemenea, foarte mare importanta
pentru prinderea la plantare o are pozitia radacinilor, care trebuie sa fie perfect verticala si dreapta.
(Fig.2). Plantarea manuala se executa cu plantatorul si cuprinde operatiile de: executare a gropii cu
plantatorul; introducere a stolonului in groapa si strangerea radacinilor (impanarea) cu plantatorul.
Este absolut obligatoriu ca strangerea radacinilor sa se faca pe intreaga lungime pentru a asigura
contactul lor cu solul.

. Fig.1 Plantarea corecta a capsunului

Fig.2 Plantarea incorecta a capsunului

4
 Cultura protejata a capsunului

Se practica sub adaposturi temporare sau permanente, fara caldura artificiala, cum sunt:
tunelele din folii de plastic, solariile-bloc, rasadnitele cu sau fara biocombustibil s.a.Cele mai utilizate
si mai corespunzatoare sunt solariile-bloc, tunelele individuale simple si duble, largi de 3,3 m, 4,5 m si
chiar 7m. Inaltimea tunelelor este de 1,8-2,25 m, iar lungimea, de 30 m.Tunelele pot fi si mai mici,
facute din capete de sirma cu diametru 4-6 m si lungimea de 2-2,5 m, care se indoaie in arcuri cu
inaltimea de 0,7-0,8 m la baza.In anumite conditii, coacerea fructelor in tunele poate fi grabita de la
14-15 zile la 30 zile fata de cea in camp deschis. In tunele mari se creeaza un microclimat mai
favorabil pentru plante decat in tunele mici (care acopera numai 1-2 randuri de capsun), in plus,
lucrarile de intretinere se fac mai usor. Pentru cresterea capsunului in tunele, plantele se planteaza in
benzi, intre benzi - 30 cm, iar in rand - 15-20 cm. Se protejeaza plantatiile de capsun in cultura anuala
sau in cultura multianuala (in al doilea an de vegetatie), amplasate pe terenuri usoare si mai scurte, care
se incalzesc repede primavara. Tunelele se asaza direct pe cultura, in camp, pana cel mai tarziu 10-15
martie, cand temperatura aerului este mai mare de 5 grade C. In primele 10-15 zile in tunele nu e
necesara aerisirea, apoi se aeriseste numai in orele calde ale zilei (18-20 grade), cu scopul de a evita
temperaturile interioare prea ridicate si umezeala excesiva din adapost. In perioada infloritului, se
aeriseste zilnic sau o data la doua zile (cand timpul nu permite), mediul cald si prea umed provoaca
avortarea florilor. In plus, deschiderea adapostului permite patrunderea albinelor, care asigura
polenizarea. In conditii de polenizare insuficienta (nu sunt fecundate toate pistilele), se obtin fructe
mici si diforme. Sub pelicula plantele se tin pana la primul cules al fructelor, dar in conditii de seceta,
pana la sfarsitul recoltarii fructelor.Lucrarile de ingrijire ale culturii protejate sunt aceleasi ca si in
camp deschis: udari, prasile, tratamente fitosanitare, mulcirea cu paie tocate la aparitia primelor fructe
si inflorescente. In culturi protejate dau rezultatele cele mai bune soiurile Gorella, Red Gauntlet, Senga
Sengana s.a.

Bolile capsunului
.
Viroze
        Sunt multe viroze la capsun, unele se transmit prin intermediul cicadelor, afidelor sau al
nematozilor, altele se gasesc in stare latenta, cum este cazul patarii frunzelor - Strawberry motley
virus, de aceea se recomanda utilizarea de stoloni liberi de virusuri si arderea materialului infectat.
        Alte viroze sunt patarea inelara, mozaicul arabic, rasucirea frunzelor, incretirea frunzelor etc.

Micoze

        -  Fainarea produsa de Sphaeroteca fragariae . In Romania boala a fost descoperita de E. Docea
in naul 1958, intr-o cultura langa Bucuresti. Ataca frunzele, florile si fructele. Pe ambele fete ale
frunzei dar mai frecvent pe cea inferioara se formeaza o pasla albicioasa ce constituie miceliul si
conidiile ciupercii. Frunzele atacate se rasucesc spre fata superioara, care capata pete rosiatice.
Fungicide: Karathan 0,1%, Topsin 0,07%, Benlate 0,06%, etc .
        -  Mana este produsa de Phytophtora fragariae . Este o boala foarte periculoasa. Plantele pierd din
vigurozitate, frunzele de la baza raman ofilite. Marginile frunzelor se rasucesc si prezinta pete
rosiatice.
        -  Mana comuna este produsa de Phytophtora cactorum . Ataca rizomul la nivelul coletului,
pedunculii si caliciul florii, dar mai ales fructele. Rizomul se necrozeaza fapt ce conduce in final la
uscarea plantei. Fructele atacate prezinta pete brunii, iar pulpa se intareste si devine amaruie. La
suprafata fructului se dezvolta un miceliu fin. Ciuperca se transmite prin sol si prin resturi infectate.
        -  Patarea bruna este produsa de Dendrophoma obscurans . Frunzele prezinta pete rosii violacee
care cresc in diametru pana la 2 cm. Tesuturile patate se necrozeaza si frunza se usuca in final in
totalitate. Este o boala mai rar intalnita.
5
        -  Patarea alba a frunzelor este produsa de Mycosphaerella fragariae . Este cea mai raspandita
boala a capsunului, desi exista soiuri rezistente. Boala ataca de primavara pana toamna si se manifesta
prin aparitia pe frunze a unor pete mici, rosiatice spre violaceu, care capata un contur cenusiu inchis.
Ciuperca poate ierna in resturile infectate.
        -  Patarea rosie a frunzelor este produsa de ciupercile Marsonia fragariae , Fabrea earliana si
Diplocarpon earliana . Ataca limbul foliolelor, pedunculii si caliciul florilor. Pe frunze apar pete mici
circulare sau neregulate, de culoare rosu-violacee. Petele cu timpul se maresc si se unesc, iar culoarea
lor devine negricioasa. Ciuperca se transmite prin resturi vegetale infectate.
        -  Putregaiul cenusiu este produs de Botrytis cinerea . Ataca florile si fructele mai ales pe vreme
umeda, si poate distruge 80% din recolta. Infectia masiva are loc in perioada infloritului. Fructele
atacate se brunifica si putrezesc. Ciuperca se transmite de asemenea prin resturi infectate.
        -  Vestejirea plantelor se produce datorita ciupercii Verticillium alboatrum . Ea ataca radacinile
groase si coletul care se brunifica. Marginile frunzelor se brunifica si ele. Boala progreseaza rapid
ducand in scurt timp la uscarea plantelor. Ciuperca este deosebit de periculoasa deoarece poate ramane
viabila pe resturi infectate timp de 7-8 ani. Ceapa si cartoful utilizate ca plante premergatoare culturii
de capsun favorizeaza aparitia bolii.         

Mulcitul plantatiei are ca scop principal sa fereasca fructele de murdarire de pamant in timpul
ploilor sau irigarii. Fructele cu pamant sunt depreciate calitativ. Pericolul este mai mare cand ploile
cad in perioada de maturare a fructelor, in care caz apar cu usurinta si mucegaiurile (Botritis cinerea),
mai ales la fructele mai mari. Pentru a preintimpina cel putin partial aceste neajunsuri, pamantul se
acopera cu diferite materiale: paie, pleava, frunze si plastic negru. Paiele, mai cu seama cele de griu,
secara, orz, prin faptul ca sunt mai rigide, dau rezultatele cele mai bune. Ele tin fructul la distanta mai
mare de pamant, permit o scurgere rapida a apei de pe frunze si o circulatie mai buna a aerului, la
zvantarea fructelor si impiedicarea dezvoltarii mucegaiurilor. Paiele se intind pe toata suprafata randuri
intr-un strat gros de 3-4 cm, in timpul infloririi. Pentru 1 ha sunt necesare 3-4 tone de paie.

Irigarea capsunariei.

Irigarea sporeste intotdeauna rodnicia. Insuficienta de umezeala in sol in prima jumatate a

perioadei de vegetatie, micsoreaza numarul si marimea fructelor. Daca nu vom uda indeajuns in a
doua jumatate a verii (august), mai ales atunci, cand se formeaza roada anului viitor, plantele vor avea
mai putini muguri florali, deci si roada va fi mai mica.Frecventa udarilor depinde de conditiile
timpului si de starea solului. Norma de udare este de 300-350 m3 /ha. Capsunul are nevoie cel mai
mult de umezeala in timpul infloririi, cresterii si coacerii fructelor. Plantele necesita multa umezeala si
dupa recoltare: pentru regenerarea cresterii tufelor, dezvoltarea stolonilor, formarea mugurilor florali si
acumularea rezervei necesare de substante plastice pentru anul viitor. Dupa o toamna secetoasa, se
face irigarea de aprovizionare. Udatul spre sfarsitul toamnei creeaza conditii favorabile pentru iernarea
plantelor, deoarece iarna radacinile se pastreaza mai bine in sol umed decat in sol uscat.

Recoltatul capsunilor se face la 30-40 zile de la inceputul infloritului. In functie de soi,

evolutia climei, expozitia terenului, fructele se maturizeaza in a doua decada a lunii mai. Perioada de
recoltare dureaza 20-30 zile (de la sfarsitul lunii mai pana la incheierea lunii iunie). Pe acest parcurs,
de obicei, se executa 5-6 culesuri ale fructelor. Pentru ca fructele de capsun sunt moi si foarte
perisabile, recoltatul trebuie sa se faca cu foarte mare atentie. Capsunile pentru consum in stare
proaspata se recolteaza cu caliciu si cu o portiune mica din peduncul. In timpul culesului ne vom
stradui sa nu atingem fructele cu mina. De aceea,recoltatul se face cu ambele mini. Cu stinga se tine
pedunculul, iar cu dreapta, cu unghiile, de la degetul mare si cel aratator, se rupe pedunculul de sub
caliciu.Din mina, fructele se pun direct in cosulete, la calitatea respectiva, culegatorul facand in acelasi
timp si sortarea fructelor. Fructele de clasa I trebuie sa depaseasca 25 mm in diametru, fara defecte, cu
caliciu si o portiune scurta de peduncul, uniforme, libere de vatamari si defecte mecanice, curate, fara
componente nevegetative. Fructele de clasa II - se permit mai mici de 25 mm si fructe mari, deformate,
ele pot sa nu aiba caliciu, sau pot avea partial. Se permit fructe fara peduncul si cu caliciu decolorat.
6
Fructele de diferite marimi pot fi amestecate in cosulete ori cutii. Se permit mici defecte mecanice, dar
nu mai mult de 10% din marimea fructului. Pot fi incluse si fructele prea coapte, dar sanatoase si fara
orice componente nevegetale (insecte, omizi, buruiene etc). La capsun este interzisa transvarzarea
(mutarea dintr-un vas in altul), pentru ca ea depreciaza calitatea fructelor. Capsunile se culeg in
cosulete de material plastic, de carton sau de furnir, cu o capacitate de 0,5-1,0 kg, in functie de
pretentiile beneficiarului. Cel mai practic este ca aceste cosulete din material plastic sa fie asezate in
strativele speciale pentru recoltat capsune, care permit un randament sporit la cules si asigura
posibilitati optime de sortare in timpul culesului si transportarii. Pentru recoltarea capsunilor in bune
conditii trebuie respectate urmatoarele reguli:

- la recoltat, fructele sa nu fie prea coapte, in care scop, la inceputul si sfarsitul perioadei de coacere,
recoltarea se face la 2-3 zile, iar in perioada coacerii in masa a fructelor se recolteaza in fiecare zi;

- recoltarea trebuie sa se faca in orele de dimineata, pe timp racoros, dupa ce se ridica roua.

Compozitia biochimica a fructelor de capsuni si valoarea lor in alimentie

Procentual capsunele in stare proaspata contin:

- 87-91% apa
- 4,5-9,7% glucide (glucoza, fructoza)
- 0,72-1,19% acizi organici
- 0,1-0,5% pectine
- 0,94-1,74% proteine
- saruri minerale, in special potasiu, fier, fosfor, mangan, calciu
- vitamine (continutul in vitamina C este egal cu cel al lamailor si in plus, au un continut ridicat de
vitamina B si vitamina K, acid pantotenic, vitamina E).
In tratamentul insomniilor, se recomanda consumul de capsune proaspete datorita procentului ridicat
de vitamina B si de mangan, care regleaza activitatea sistemului nervos.
In tratamentul anemiilor capsunele sunt deopotriva indicate din pricina continutului lor in fier si cupru,
iar datorita vitaminei K ajuta la buna functionare a ficatului.
Sistemul imunitar este stimulat de prezenta acidului pantotenic, un acid indispensabil formarii
anticorpilor.
Iodul dupa cum este bine cunoscut are un rol esential in fucntionarea glandei tiroide.

Efectul remineralizant al capsunelor deriva din continutul mare in magneziu si calciu, fosfor dar si
provitamina A. Din aceasta cauza capsunele sunt recomandate in alimentatia bolnavilor de TBC, in
tratamentul osteoporozei.

Procesul tehnologic la capsuni; comercializarea, depozitare, transport

Capsunele nu mai evolueaza in coacere dupa recoltare, ele raman exact in stadiul in care au fost
culese. Datorita continutului mare in apa, capsunele sunt fructe foarte perisabile.
Mai ales in conditii cu umiditate excesiva, capsunele devin sensibile la mucegaiuri si putregaiuri.
Acest neajuns poate fi eliminat prin utilizarea unor ambalaje corespunzatoare, cum ar fi cutiile
din plastic.Fructele destinate consumului direct in stare proaspata se culeg cu tot cu caliciu, acesta se
indeparteaza daca fructele urmeaza a fi procesate.
Fructele folosite la fabricarea cãpsunilor în conservã, sunt fructele provenite din oricare soi de capsuni
de culturã, ajunse la maturitate, proaspete, întregi, curate, sãnãtoase, curãtate de pãrtile exterioare;
trebuie sã îndeplineascã cerintele de calitate si sigurantã alimentarã pentru fructe proaspete prevãzute
de reglementãrile în vigoare.
Spatiile în care se fabricã cãpsunile în conservã, incluzând instalatiile si echipamentele
aferente, trebuie sã îndeplineascã cerintele de igienã alimentarã, iar personalul sã îndeplineascã
cerintele de sãnãtate si calificare, stabilite prin reglementãrile în vigoare.
7
 Ambalajele de transport trebuie sa asigure integritatea produsului, sa fie curate, uscate, în stare
buna. Aceste ambalaje pot fi confectionate din lemn, carton, folie termocontractibila, sau alte materiale
care trebuie sã corespundã reglementãrilor în vigoare.
Etichetarea si marcarea produselor finite se face prin înscrierea tuturor informatiilor necesare,
astfel încât consumatorul sã fie informat corect la momentul cumpãrãrii.
Cãpsunile se conservã într-unul din urmãtoarele medii lichide:
(a) Apa sau amestecul format din apã cu unul sau mai multe sucuri de fructe, în care predominã apa.
(b) Amestecul format din apã cu suc de cãpsuni, cu unul sau mai multe sucuri de fructe, în care
sucul/sucurile detin o pondere mai mare de 50% în volum.
(c) Suc de cãpsuni, sucul unui fruct compatibil cu cãpsunile sau un amestec de sucuri din fructe.
Transportul produsului trebuie sa se faca cu vehicule curate, acoperite, în conditii care sa
asigure integritatea ambalajelor, mentinerea calitatii produselor si protectia contra razelor solare sau a
înghetului.

Caracteristici calitative

Capsunii in forma naturala sau in conserva trebuie sa indeplineasca anumite caracteristici

calitative pentru a putea fi comercializate pe piata romaneasca si internationala.
Calitatea lor se apreciaza in functie de starea sanitara, gradul de maturitate, aspectul exterior, calibrul,
continutul in suc etc.
Conform standardelor comunitare, marfa trebuie sa fie insotita de un certificat de conformitate
care sa ateste ca este conforma cu normele de calitate la categoria de calitate respectiva, in momentul
exportului. Sunt mentionate in mod detaliat modalitatile de control, verificarile de conformitate, de
prezentare pentru clasele de calitate.
Legumele si fructele trebuie sa indeplineasca urmatoarele caracteristici de calitate: forma,
marimea, aspectul epidermei si a miezului, consistenta si suculenta pulpei, gustul, aroma, etc. La
aprecierea caliatatii se iau in considerare si alte caracteristici: autenticitatea soiului, starea de
prospetime, starea de sanatate si curatenie, gradul de maturitate.
Standardele precizeaza dimensiunile fructelor pe clase de calitate, folosindu-se in acest scop
limita minima sau maxima a dimensiunilor si claselor de calibrare.
In mod obisnuit in schimburile internationale, pentru fructele proaspete se tine seama de culoarea
epidermei, iar pentru prelucrarea lor si de culoarea pulpei.
Gustul este una dintre caracteristicile cele mai importante ale fructelor care determina atat consumarea
in stare proaspata cat si prelucrarea industriala; este determinat de continutul si raportul intre glucide,
acizi organici, substante tanate, etc.
Lucrarea lecturată mi-a oferit, prin conţinutul ei, noi cunostinte in domeniul agriculturii, mai
exact in acela al cultivarii si valorificarii capsunului.
Recomand cartea ,,Cultura si valorificarea capsunului” de Maria Elena Ceausescu, Raul Vieru,
Alexandru Teodorescu tuturor, ea poate ajuta pe orice cetăţean sau specialist.
Lucrarea o consider o importantă sursă de documentare pentru pregătire şi perfecţionare.