nr.
3 [63] 2016  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  3
PRODUCEREA MATERIALULUI
SĂDITOR DE CALITATE
LA SPECIILE DE COACĂZ,
ZMEUR, MURE ŞI AGRIŞ
I. CARAMAN, doctor habilitat în agricultură, V. TCACI,
G. COVALENCO, cercetători ştiinţifici, Institutul Ştiinţifico-Practic
de Horticultură şi Tehnologii Alimentare
Coacăzul negru, zmeurul, murul şi agrişul sunt specii care
la al doilea an încep să fructifice, iar din anul 3-4 intră pe
rod. În acest fel cheltuielile de întreţinere şi cele de înfiinţare
a plantaţiei pot fi recuperate într-un termen foarte scurt.
Datorită faptului că au un conţinut bogat în vitamine,
săruri minerale, zaharuri uşor asimilabile, antocieni şi alţi
compuşi ce contribuie la fortificarea organismului uman,
fructele de coacăz negru, zmeur, mur şi agriş în stare proas-
pătă şi prelucrate nu trebuie să lipsească din hrana zilnică
a omului.
Toate elementele constitutive ale plantelor de arbuşti
fructiferi, începând cu mugurii, frunzele, fructul, sunt reme-
dii vegetale, care se utilizează în fitoterapie pentru amelio-
rarea sau vindecarea unor afecţiuni ale organismului uman.
Odată cu dezvoltarea sectorului agricol privat a crescut
şi cererea de material săditor de arbuşti fructiferi. În ulti-
mii ani, agricultorii particulari, asociaţi sau individuali, sunt
tot mai interesaţi de cultivarea coacăzului negru, murului,
zmeurului, agrişului, solicitând producătorilor material sădi-
tor în bază de contract în condiţii avantajoase – achitarea în
avans a 30 la sută din valoarea totală a materialului săditor
contractat.
Cu regret, numărul producătorilor de material săditor
certificat este foarte mic, urmând ca în perspectivă să creas-
că în mod semnificativ.
În condiţii de producere, cea mai răspândită şi eficientă
metodă de înmulţire a coacăzului negru este înrădăcinarea
butaşilor lemnificaţi. În proporţii mai mici se aplică butăşi-
rea în verde, prin marcotaj sau despărţirea tufei. Selectarea
clonelor valoroase, testarea, devirozarea lor şi producerea
materialului de înmulţire de categoria „Prebază” se face la
Institutul Ştiinţifico-Practic de Pomicultură şi Tehnologii
Alimentare. Materialul de categoria „Prebază” se foloseşte
pentru înfiinţarea plantaţiilor-mamă de producere a materi-
alului săditor de categoria „Bază”, iar acesta din urmă – pen-
tru producerea butaşilor înrădăcinaţi de categoria „Certificat”
în pepinierele de multiplicare.
ÎNFIINŢAREA PLANTAŢIEIMAMĂ
PENTRU BUTAŞI DE COACĂZ
Pentru a obţine un număr mare de butaşi lemnificaţi,
gospodăriile trebuie să dispună de plantaţii-mamă. Pentru
înfiinţarea acestor plantaţii se aleg terenuri situate în de-
presiuni, cu soluri fertile, luto-nisipoase şi reacţia de la slab
acidă până la slab alcalină – pH 6,5-7,5, la o distanţă de 1,5–
2,0 km de la localităţi şi plantaţiile de coacăz. Terenul trebuie
să fie situat în partea inferioară a reliefului cu o suprafaţă
plană sau cu un grad de înclinare de 3–5, asigurat cu irigare.
Trebuie să se evite terenurile unde apele freatice se află la o
adâncime mai mică de 1,5 m. Plantaţia pentru butaşi poate
fi replantată pe aceleaşi suprafeţe doar după o perioadă de
6 ani. Predecesorii favorabili pot fi cerealele graminee sau
rapiţa pentru îngrăşăminte verzi.
Cu un an înainte de plantarea butaşilor, solul se verifică
la nematozi, vectori ai viruşilor. În caz de necesitate se tra-
tează cu nematocide, conform recomandărilor specialiştilor
în protecţia plantelor.
Cea mai favorabilă perioadă pentru plantare este sfâr-
şitul lunii octombrie sau sfârşitul lui martie–începutul lui
aprilie.
Terenul destinat pentru înfiinţarea plantaţiei trebuie
arat la adâncimea de 35–40 cm cu 2,5-3 luni înainte de plan-
tare. Sub arătură se introduc îngrăşăminte organice (25–30 t/
ha de gunoi de grajd şi câte 100–150 kg/ha de îngrăşăminte
de fosfor şi potasiu). Dacă înainte de arat nu au fost admi-
nistrate îngrăşăminte, acestea trebuie introduse în timpul
plantării în următoarele doze: 6–8 kg de mranită, 70–80 g
de superfosfat şi 30–40 g de sare potasică în fiecare gropiţă.
Până la plantare solul se lucrează ca ogor negru. Înainte de
plantare terenul se împarte în tarlale cu o suprafaţă de 1–
4 ha, iar în interiorul tarlalelor – în parcele cu o lungime de
50 sau 100 m, despărţite perpendicular rândurilor cu alei
tehnologice cu o lăţime de 2–3 m.
La plantare, distanţele dintre rânduri sunt de 1,25–
1,5 m, iar dintre plante – 0,3–0,5 m. Pentru plantare se admit
butaşi înrădăcinaţi de categoria „Prebază”, foarte bine dezvol-
taţi, reprezentând soiurile omologate şi cele de perspectivă.
Plantarea butaşilor se efectuează cu hidroforatorul, ră-
dăcinile fiind scurtate până la 5–8 cm, sau în rigole, lăsând
rădăcinile mai lungi. Butaşii se sădesc în aşa mod, ca coletul
convenţional să fie cu 8–10 cm mai jos decât suprafaţa so-
lului. Concomitent cu plantarea, în rigole se efectuează iriga-
rea. După plantare, solul din jurul plantelor se tasează uşor.
Tulpinile se scurtează până la 2 muguri deasupra suprafeţei
solului şi se muşuroiesc la o înălţime de 2–3 cm deasupra ul-
timului mugure. La necesitate se efectuează afânarea solului
şi irigarea (250–300 m3/ha).
ÎNGRIJIREA PLANTAŢIEI PENTRU BUTAŞI

pomicultură
Solul se menţine în stare afânată. Începând cu anul trei,
toamna, înainte de a executa arătura sau afânarea la o adân-
cime de 12-15 cm, pe intervalele dintre rânduri, o dată la
trei ani, se introduc îngrăşăminte de fosfor şi potasiu (câte
100 kg/ha), iar primăvara devreme, în timpul cultivării –
câte 100 kg de azot. Se efectuează 3-4 udări (400–500 m3/
ha). Umiditatea solului trebuie să constituie nu mai puţin de
75–80% din capacitatea de câmp pentru apă. Toate lucrările
de îngrijire a plantaţiei-mamă trebuie să contribuie la majo-
rarea numărului de lăstari şi la creşterea normală a acestora
– baza producţiei de butaşi. Protecţia plantelor contra bolilor
şi dăunătorilor se efectuează în regim preventiv.
În prima vegetaţie plantele se prind şi cresc moderat. În
luna august se face controlul fitosanitar şi identificarea soiu-
rilor, iar toamna – completarea golurilor.
În vegetaţia a doua, primăvara devreme, până la dezmugu-
rire, ramurile anuale cu vigoarea de creştere slabă se suprimă,
iar celelalte se scurtează până la 2-3 muguri bine dezvoltaţi.
Din mugurii dezvoltaţi, pe parcursul vegetaţiei, cresc lăstari vi-
 4  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 3 [63] 2016
guroşi, utili pentru pregătirea butaşilor. La apariţia inflorescen-
ţelor aceştia se suprimă, pentru a evita infectarea cu virusuri
în procesul polenizării. Recoltarea ramurilor pentru butaşi se
efectuează toamna, după căderea frunzelor. Sunt recoltate nu-
mai ramurile bine dezvoltate, cu diametrul la bază de 8–10 mm.
Acestea se taie, lăsându-se la bază 2-3 muguri bine dezvoltaţi.
Îndată după tăiere, ramurile se expediază la locul destinat pen-
tru pregătirea butaşilor.

Concomitent cu recoltarea ramurilor pentru butaşi sau
primăvara devreme, se suprimă ramurile slab dezvoltate, tra-
pomicultură
umatizate.
În următorii ani, în procesul recoltării ramurilor anuale,
utile pentru butaşi, se repetă tăierea scurtă până la 2-3 mu-
guri dezvoltaţi.
În conformitate cu Regulamentul în vigoare, anual, se
efectuează trei controale în câmp în perioadele de creştere
intensivă a lăstarilor (luna mai), în perioada încetinirii creş-
terii lăstarilor (luna august) şi în timpul recoltării probelor
pentru testarea în laborator la virusuri, cu 3 săptămâni îna-
inte de recoltarea ramurilor pentru butaşi. Rezultatele ve-
rificărilor se introduc în Registrul pepinierei şi se confirmă
prin „Actul de control în câmp”, indicându-se provenienţa
materialului de înmulţire, autenticitatea soiurilor, respecta-
rea tehnologiei, starea fitosanitară şi fiziologică a plantelor,
categoria biologică şi fitosanitară a lor.
RECOLTAREA, CONDIŢIONAREA
ŞI PĂSTRAREA BUTAŞILOR NEÎNRĂDĂCINAŢI
La recoltarea butaşilor trebuie să se evite amestecarea
soiurilor. Pentru aceasta, tăierea butaşilor se face strict în
funcţie de soiuri. Butaşii neînrădăcinaţi reprezintă seg-
mente de ramuri anuale cu lemnul bine copt, cu lungimea
de cca 20 cm şi diametrul la bază nu mai mic de 7–8 mm.
Tăietura din partea bazală se face perpendicular axului
– 3–5 mm sub mugure, iar cea din partea superioară – 6–
8 mm deasupra, sub un unghi de 30o.
Butaşii calitativ condiţionaţi se leagă în pachete a
câte 50 sau 100 de bucăţi. Pe fiecare pachet se încleie
câte o etichetă (certificat). Butaşii împachetaţi se pun la
păstrare în subsoluri, fiind stratificaţi cu nisip reavăn,
sau pe terenul de păstrare a materialului săditor, aşezaţi
vertical în tranşee, stratificaţi completamente cu sol mă-
runţit, udaţi abundent şi muşuroiţi la înălţimea bilonului
– 12–15 cm (fig. 1).
Randamentul anual de butaşi, utili pentru înrădăcinare,
Fig. 1. Păstrarea butaşilor de coacăz neînrădăcinaţi
atinge nivelul de 350–600 mii de bucăţi la hectar. Pentru pro-
ducerea butaşilor cu valori biologice de cultivare superioare,
durata de exploatare eficientă a plantaţiei este de 6 ani.
În condiţiile Republicii Moldova plantarea coacăzului se
recomandă doar cu material săditor-butaşi înrădăcinaţi de
1-2 ani. De aceea butaşii lemnificaţi obţinuţi din plantaţia-
mamă pentru butaşi, trebuie să fie crescuţi în şcoala de bu-
taşi (fig. 2).
Fig. 2. Şcoala de butaşi
Sectorul de teren, pe care se înrădăcinează butaşii, este
încadrat într-un asolament cu patru sole. Cerinţele faţă de
amplasarea terenului, relieful, proprietăţile solului, pregă-
tirea terenului către plantare, termenele de sădire a buta-
şilor sunt similare celor prevăzute pentru plantaţia-mamă
de butaşi, de asemenea, şi cerinţele de plantare şi efectuare
a lucrărilor de îngrijire. Se recomandă plantarea după ur-
mătoarea schemă: distanţa dintre rânduri – 70–80 cm, iar
distanţa dintre plante pe rând – 8–10 cm. Butaşii se sădesc
cu maşinile de plantat marca SŞN-3, SPNM-4 sau în rigole,
fiind aşezaţi în poziţie verticală, la o adâncime de 18–20 cm,
la suprafaţa solului lăsându-se 1-2 muguri.
Concomitent cu plantarea în rigole sau după planta-
re se efectuează udarea locală. După plantare rândurile
se balonează uşor, un bilon mai gros se face la plantarea
de toamnă, pentru a preveni fenomenul „de descălţare” a
butaşilor. Crusta formată în timpul iernii se sparge primă-
vara, foarte timpuriu, prevenind în aşa mod asfixierea mu-
gurilor care regenerează partea extraterană a butaşului.
ÎNTREŢINEREA ŞCOLII DE BUTAŞI
Pe parcursul perioadei de vegetaţie solul se menţine
curat (fără buruieni), prin efectuarea a cel puţin 4-6 praşi-
le manuale pe rând şi 3-4 praşile mecanice între rânduri.
La începutul creşterii intensive a lăstarilor se introduc în-
grăşăminte de azot, N60–90. Se efectuează 3-5 udări – câte
350–400 m3/ha. Pentru prevenirea atacului de boli şi dău-
nători se efectuează de la 4 până la 10 tratamente chimice,
în funcţie de rezistenţa soiurilor la boli şi evoluţia condi-
ţiilor climatice ce pot favoriza înmulţirea populaţiilor de
acarieni (Tetranychus uriticae), afide (Aphis scheneideri,
Aphis grossularie), sfredelitorul tulpinilor (Sesia typulifor-
mis), ţânţarul frunzelor (Dasineura tetensis), păduchele din
San Jose. În regim preventiv se efectuează 3 controale
biologice şi fitosanitare confirmate în „Actul de control în
câmp”. Tratamentele se aplică de la începutul lunii iunie
până la sfârşitul lunii septembrie, urmând ca în a doua
 nr. 3 [63] 2016  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  5
jumătate a lunii octombrie butaşii să fie scoşi din butaşi-
eră. Această operaţie se face la sfârşitul lunii octombrie.
Scoaterea manuală, cu cazmaua, trebuie efectuată foarte
atent, astfel încât sistemul radicular să rămână cât mai
intact, iar cea mecanizată se execută cu plugul de pepini-
eră, utilizat pentru scoaterea pomilor. Butaşii se scutură
de pământ, se selectează şi se împachetează în legături-
pachete a câte 25 de bucăţi, se etichetează şi se stratifică
în şanţuri adânci de 30–40 cm. Butaşii de prima calitate
trebuie să fie sănătoşi, cu 4 rădăcini de schelet, cu o lun-
gime de 15–20 cm şi ramificate, 2-3 ramuri anuale cu o
lungime de 40 cm, iar butaşii de calitatea a doua – două
ramuri cu o lungime de 30 cm şi 3 rădăcini de schelet cu
o lungime de 10–15 cm.
ÎNMULŢIREA PRIN BUTAŞI VERZI
SEMILEMNIFICAŢICOMBINATCOLECTAT CU O
PORŢIUNE DE LĂSTARI DE 2 ANI
Perioada de butăşire începe atunci când vârful lăstarului
trece de faza erbacee, proces ce are loc, de obicei, pe parcursul
lunii iulie.
Butaşii nou-formaţi au dimensiuni de 14–16 cm, dintr-un
lăstar de 70 cm rezultând în medie 3-4 butaşi (fig. 3).
Fig. 3. Înmulţirea coacăzului prin butaşi verzi
Înainte de plantare, pentru accelerarea înrădăcinării
butaşii se prelucrează cu acid indolilacetic (IAA) –100–150
mg/l, acid naftilacetic (NAA) – 20–25 mg/l.
Butaşii se leagă în mănunchiuri şi capetele din partea de
jos se afundă pe 12-24 ore în soluţie de regulatori de creştere.
Plantarea butaşilor se face în solarii sau răsadniţe prevă-
zute cu instalaţie autonomă de ceaţă artificială, pentru a asi-
gura o umiditate atmosferică ce depăşeşte 90%. În zilele tori-
de de vară, ceaţa şi ventilaţia spaţiului contribuie la scăderea
temperaturii aerului şi substratului. Distanţele de plantare
a butaşilor constituie 8–10 cm între rânduri şi 5–6 cm între
butaşi pe rând, revenind câte 250-300 de butaşi la un metru
pătrat. Butaşii se plantează la adâncimea de 2,0–2,5 cm.
Substratul de înrădăcinare trebuie să fie uşor drenabil,
cu o structură din turbă şi perlit, respectiv 1+2 părţi. După
ce a început înrădăcinarea (12-15 zile), butaşii sunt treptat
adaptaţi la mediul din afara serei şi apoi replantaţi pe teren
deschis, special pregătit pentru a prelungi creşterea.
ÎNMULŢIREA PRIN BUTAŞI SCURŢI
Coacăzul se poate înmulţi şi prin butaşi scurţi, cu unul
sau doi muguri, asigurând un coeficient mai mare de înmul-
ţire, prin aceasta oferind posibilitatea de înmulţire mai rapi-
dă a soiurilor şi clonelor noi, în cazul deficitului de material
săditor iniţial (fig. 4).
Fig. 4. Înmulţirea coacăzului prin butaşi scurţi
Înrădăcinarea se produce în răsadniţe sau solarii, într-un
substrat cu proporţii egale de mraniţă, pământ de ţelină şi
nisip. Butaşii se sădesc la distanţe de 10 cm între rânduri
şi 5–6 cm în rând, la o adâncime de 2–3 cm. După plantare
substratul de înrădăcinare se menţine suficient de umectat,
iar temperatura în primele 12-14 zile trebuie să fie de 10–
12ºC, ulterior majorându-se până la 20–25ºC. Butaşii încep

pomicultură
să se înrădăcineze peste 25-30 de zile după plantare. Ur-
mează adaptarea lor la mediul din terenul neprotejat, prin
majorarea treptată a timpului de aerisire a solariilor, până la
deschiderea definitivă a lor. Pe parcursul vegetaţiei, butaşii
se udă, se protejează contra bolilor şi dăunătorilor. Toamna,
butaşii mai bine dezvoltaţi se scot şi se utilizează la înfiinţa-
rea plantaţiilor noi, iar cei mai slab dezvoltaţi se plantează în
şcoala de butaşi pentru un an de zile.
ÎNMULŢIREA PRIN MARCOTAJ
Această metodă de înmulţire poate fi aplicată într-o
plantaţie specializată în producerea de marcote înrădăcinate.
La înfiinţarea marcotierii distanţele de plantare constituie
2,5 m între rânduri şi 0,5–0,7 m pe rând.
La producerea materialului săditor poate fi aplicat mar-
cotajul vertical şi orizontal. În proporţii mai mari se aplică
marcotajul vertical. În anul doi de la plantare, primăvara de-
vreme, la suprafaţa solului sau cu 3–5 cm mai jos, se taie toa-
te ramurile, apoi se acoperă cu un strat gros de sol mărunţit
 6  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 3 [63] 2016

pomicultură

Fig. 5. Înmulţirea coacăzului prin marcotaj vertical

de 5–7 cm. Când lăstarii în creştere ating înălţimea de 14–

16 cm, ei se muşuroiesc la jumătate de înălţime (fig. 5).
Această operaţie se repetă de 2-3 ori până ce muşuroiul
atinge înălţimea de 25–30 cm. Pentru muşuroire pământul
trebuie să fie reavăn şi mărunţit. În perioada de vegetaţie
se efectuează lucrări de întreţinere a solului, în perioadele
secetoase – de irigare şi tratamente chimice de combatere a
bolilor şi dăunătorilor. Până în toamnă, marcotele se înrădă-
cinează suficient. Recoltarea se face toamna, după căderea
frunzelor sau primăvara devreme. Când se desface muşuroiul
marcotele se taie până la 2–3 cm de la suprafaţa solului, după
care tufa se acoperă cu un strat subţire de sol. Marcotele cu
sistemul radicular bine dezvoltat se leagă în mănunchiuri a
câte 25 de bucăţi, se etichetează şi se pun la stratificare sau
se utilizează direct la înfiinţarea plantaţiilor noi. Cele slab
dezvoltate se plantează pentru fortificare în şcoala de butaşi.
Înmulţirea prin marcotaj orizontal asigură un coeficient
mai mare de multiplicare şi necesită un volum mai mare de
lucrări manuale. Din aceste considerente metoda respecti- Fig. 7. Înmulţirea coacăzului prin desfacerea tufei
vă este recomandată pentru înmulţirea rapidă a soiurilor şi
clonelor noi, precum şi pentru pomicultorii amatori (fig. 6). todă de înmulţire a coacăzului. Tufele se scot complet şi se
De asemenea, se practică şi înmulţirea prin desfacerea desfac în aşa fel, încât unei tulpini, celei mai tinere, să-i
tufei. corespundă o parte din sistemul radicular (fig. 7)
Înmulţirea prin desfacerea tufelor constituie o altă me- O altă metodă de înmulţire este muşuroirea în primăvară
a 1-2 tulpini de un an la exteriorul tufei, urmând ca toamna,
după înrădăcinare, să fie detaşate şi folosite la înfiinţarea
altor plantaţii. Această metodă asigură obţinerea a câte 6–
8 mii de plante la hectar.

BIBLIOGRAFIE

1. Caraman I. Producerea materialului săditor de arbuști fructiferi.

Chișinău, 1991 (Buletin informativ).
2. Caraman I. Producerea materialului săditor de coacăz negru //
Tezele Conferinţei jubiliare Internaţionale a Staţiunilor didactice ale
UAS din Moldova. Chișinău, 1995.
3. Caraman I. Căpșunul și arbuștii fructiferi. Chișinău, 2003, p. 63.
4. Mladin Gh., Mladin, Paulina. Producerea materialului săditor de
calitate la speciile de coacăz, zmeur și mur. Editura Universităţii Pitești,
2004, p. 67.
Fig. 6. Înmulţirea coacăzului prin marcotaj orizontal 5. Babuc V. Pomicultura. Chișinău, 2012, p. 282–287.