SUPORT CURS PENTRU DISCIPLINA

AMELIORAREA PLANTELOR

SPECIALIZAREA: MONTANOLOGIE
ANUL III

TITULAR CURS,
Sl. dr. ing. Cosac Corina

2013

1
 CAPITOLUL V.

MULTIPLICAREA SEMINŢELOR ŞI MATERIALULUI SĂDITOR

Tehnologia specifică loturilor semincere cu cereale păioase

Această grupă de plante cu o mare diversitate biologică, morfo-fiziologică şi genetică,
prezintă totuşi unele particularităţi comune privind tehnologia loturilor semincere. Având în
vedere faptul că din această categorie predomină grâul, vom prezenta în continuare, drept
model, tehnologia specifică loturilor semincere cu grâu comun de toamnă, urmând ca unele
particularităţi ale celorlalte cereale păioase să fie menţionate la momentul oportun.
a. Amplasarea – loturilor semincere cu cereale păioase va trebui realizată pe terenurile cu
textură mijlocie, cu fertilitate ridicată, neîmburuienate, neinfectate de boli şi dăunători, fără
exces de umiditate şi cu posibilităţi de irigare. În mod deosebit, se va urmări ca terenul să nu
fie infestat cu buruieni greu separabile, care în cazul grâului comun, de toamnă, sunt: Lolium
temulentum, Melampzrum spp.,Raphanus spp., Rapistrum perene.
De asemenea, pentru evitarea impurificărilor biologice sau mecanice, loturile semincere de
grâu vor fi asigurate cu următoarele distanţe minime de izolare:
- grâul comun faţă de : alte categorii biologice 4m
- grâu comun 4m
- grâu durum 100m
- alte specii de cereale păiose 4m

b. Rotaţia – prezintă importanţa în prevenirea impurificărilor prin samulastră, reducerea

gradului de îmburuienire etc.. Monocultura pe loturile semincere nu trebuie să revină decât
după 2-3 ani. În mod excepţional se admite grâu după grâu pentru sămânţa, numai atunci când
se foloseşte acelaşi soi, iar categoria biologică este aceeaşi sau inferioară, iar terenul să fie
curat de buruieni şi fără infecţie de boli sau dăunători.
Bune premergătoare sunt: leguminoasele anuale şi perene, inul pentru ulei sau fibră,
rapiţă, cartoful timpuriu şi de vară. Se poate folosi şi porumbul dacă nu s-au folosit erbicidele
triazinice, dacă nu a existat atac de fuzarioză şi dacă pe teren nu au rămas resturi vegetale.

c. Lucrările solului – După premergătoare timpurii, se execută imediat arătura de bază

la 20-25 cm adâncime, uniformă, fără bolovani, fără greşuri şi cu încorporarea completă a
resturilor vegetale. Lucrarea se execută în agregat cu grapa stelată sau grapa cu colţi rigizi.
Concomitent cu arătura de bază se administrează şi se încorporează în sol îngrăşămintele

2
organice şi cele cu fosfor şi potasiu. Până la semănat arătura se întreţine curată de buruieni
prin discuire în agregat cu grupa reglabilă.
Dacă terenul este prea uscat şi arătura se execută de o calitate necorespunzătoare este
necesară, mai întâi, o discuire energică a terenului pentru distrugerea resturilor vegetale şi
mobilizarea superficială a solului. Imediat după această lucrare se execută arătura de bază cu
aceleaşi cerinţe de calitate.
După premergătoare târzii – se execută mai întâi o discuire energică şi pe direcţia
perpendiculară rândurilor de plante pentru distrugerea resturilor vegetale şi pentru mobilizarea
superficială a solului. Se execută arătura de bază, imediat, la 20-25 cm adâncime după care se
execută discuirea în agregat cu grapa reglabilă.
Pregătirea patului germinativ se face cu 1-2 zile înaintea semănatului printr-o lucrare de
discuire în agregat cu grapa reglabilă şi o ultimă lucrare în preziua semănatului, cu
combinatorul complet echipat.
Adâncimea de mobilizare a solului la ultima lucrare trebuie să fie cea la care se
însămânţează grâul, adică 4-5 cm.

d.Fertilizarea – Fertilizarea organică, la grâu se poate efectua fie direct, aplicându-se

gunoi de grajd, 20-30 t/ha, dacă recoltarea culturii premergătoare se face devreme şi permite
aplicarea gunoiului odată cu arătura de bază, fie la cultura premergătoare. Aplicarea directă a
gunoiului de grajd este de preferat pe terenurile grele sau acide. În cele mai multe cazuri însă,
acesta se aplică la culturile premergătoare, în cantitate de 30-40 t/ha.
Fertilizarea minerală- se face în funcţie de gradul de aprovizionare a solului cu elente
nutritive, de faptul dacă s-a făcut sau nu fertilizarea organică, de planta premergătoare, de
tipul sol, de gradul de aprovizionare a solului cu apă, consumul specific şi recolta dorită.
Raportul între elementele nutritive N:P:K, la cultura grâului este de 1:0,7:0,5. În funcţie de
factorii menţionaţi, azotul se aplică în cantitate de 40-120 kg/ha substanţă activă. După
premergătoare ca leguminoase se aplică în cantitate de 40-60 kg/ha; după culturi furajere sau
prăşitoare recoltate timpuriu se aplică 80-100 kg/ha, iar după culturi prăşitoare recoltate târziu
se aplică 100-120 kg/ha.
În cazul soiurilor timpurii, doza de azot se reduce cu 10-15%. În mod asemănător, doza de
azot se reduce cu 15-20% în condiţii de secetă. În regim irigat doza de azot sporeşte cu 20-
30%.
În cazul grâului şi, în general, la cerealele de toamnă, azotul se aplică în două etape,
jumătate din doză la pregătirea patului germinativ şi restul primăvara timpuriu, pe terenul încă

3
îngheţat. Pe terenurile în pantă, cu apa freatică la suprafaţă, pe terenurile îngrăşate cu gunoi şi
după leguminoase, toată doza se aplică primăvara.
Fosforul şi potasiul se aplică toamna, sub arătura de bază, în doze care să asigure
echilibrul cu azotul, ţinând cont de gradul de aprovizionare a solului în aceste elemente
nutritive.

e. Semănatul- Epoca optimă de semănat în cazul grâului, în nordul şi centrul ţării, este
intervalul dintre 25 septembrie şi 5 octombrie, iar în sudul ţării, între 1-10 octombrie.
Adâncimea de semănat este de 4-5 cm. În cazul terenurilor uscate, adâncimea de semănat
se poate mări cu maximum 1cm. La soiurile cu coleoptilul scurt (Flamura-85, Fundulea-4
etc.) adâncimea de semănat trebuie să fie sub 4cm.
Desimea de semănat, în mod obişnuit, este în jur de 450-550 boabe germinabile/m2. În
cazul înmulţirii rapide a unor soiuri se pot utiliza desimi mai mici, de 200 boabe
germinabile/m2. În acest caz, distanţa între rânduri va fi de 25cm.
Pentru combaterea bolilor care se transmit prin sămânţă, în mod obligatoriu, sămânţa
trebuie tratată.
Principalul obiectiv al tratamentului chimic este de a aplica cele mai eficace produse
pentru fiecare specie de agent patogen sau dăunător, pe cât posibil cât mai aproape de data de
însămânţare, (cu 2-3 zile înainte de însămânţare), pentru a nu influenţa negativ germinaţia
seminţelor.
Tratarea seminţelor se poate face cu produse sub formă de praf sau soluţie, pe cale uscată,
umedă sau semiumedă, cu ajutorul maşinii de tratat seminţe (MTS-1, MTS-4), respectiv
maşini speciale pentru tratarea semiumedă.
Pentru combaterea mălurei comune şi a fuzariozei (Tilettia foetida) se poate folosi
Cryptodin 2,5 PTS (clorură etil mercurică 2,5% s.a.) în cantitate de 1,5 kg/t sau Tiradin 75
PUS (tetrametiltiuran disulfit) în cantitate de 2-3 kg/t, Fundazol (benomil) 2,5 kg/t,
Tirametox – 90 PTS, 3 kg/t.
Pentru combaterea mălurei pitice (Tilettia controversa) se pot folosi produse pe bază de
hexaclorbenzen (HCB), în cantitate de 3 kg/t, combinat cu tratamentul la sol (30 kg/ha).
Pentru a proteja sămânţa împotriva unor agenţi fitopatogeni şi a unor dăunători care atacă
plantele în curs de răsărire se pot folosi unele preparate complexe, fungicid plus insecticid,
cum ar fi: FB-7 (clorură etil mercurică 1% + lindan 40%) 2,5 kg/t, FB -12 (acetat fenil
mercuric + lindan) 2,5 kg/t, Tirahexalin (TMTD 24% + hexaclorbenzen 6% + lindan 24%).

4
 f. Întreţinerea – Tăvălugitul după semanat poate contribui la o răsărire uniformă, în
cazul în care solul este prea uscat, prin punerea în contact a seminţelor cu solul.
Pentru cerealele de toamnă, băltirea apei peste semănături poate provoca moartea
plantelor prin asfixiere. Evitarea băltirii se poate face prin deschiderea, imediat după semănat,
a unor şanţuri pentru scurgerea apei. În microdepresiuni închise trebuie efectuate lucrări de
desfundare, de afânare adâncă sau chiar puţuri absorbante. Şanţurile pentru scurgerea apei se
verifică la desprimăvărare, când pericolul stagnării apei este mai mare. Cel mai bine este ca
loturile semincere să nu fie însămânţate pe parcele cu pericol de băltire a apei.
Descălţarea se poate preveni prin semănatul la timpul optim, în arătură aşezată şi mai
adâncă, acolo unde acest fenomen este mai frecvent. În cazul descălţării, semănăturile trebuie
tăvălugite, imediat ce se poate ieşi în teren.
Combaterea buruienilor constituie una din cele mai importante lucrări de întreţinere. Ea
se face aplicând toate măsurile agrotehnice cunoscute, iar pe cale chimică cu erbicide.
Combaterea chimică se face în funcţie de compoziţia floristică, de gradul de infestare cu
buruieni monocotiledonate sau dicotiledonate, respectiv dicotiledonate sensibile sau rezistente
la erbicidele pe bază de 2,4 D sau MCPA.
Dintre buruienile cunoscute dicotiledonate sensibile, cele mai răspândite în culturile de
cereale păioase, menţionăm: Sinapis arvensis, Centaurea cyanus, Raphanus raphanistrum,
Brassica nigra, Chenopodium album, Thlaspi arvense, Cirsium arvense, Capsella bursa
pastoris, Sisymbrium officinale şi altele.
Dintre buruienile dicotiledonate rezistente menţionăm: Gallium aparine, Galeopsis
tetrahit, Matricaria inodora, Bifora radians, Agrostema githago, Polygonum sp., Convolvulus
arvensis, Viola tricolor, Arthemis arvensis şi altele.
Dintre buruienile monocotiledonate mai frecvente menţionăm: Avena fatuc, Agropiron
repens, Apera spica ventis şi Agrostis sp.
Erbicidele pe bază de 2,4 D şi MCPA au efect mai bun pe timp cşlduros (13-150C) şi
însorit. Menţionăm faptul că aplicarea lcedinului trebuie făcută cu atenţie, înainte de trecerea
la alungirea paiului. Aplicat după această dată, produce o serie de modificări, determinând
abaterea de la tipicitate. De asemenea, unele soiuri sunt sensibile la acest erbicid.
Combaterea bolilor şi dăunătorilor reprezintă o lucrare deosebit de importantă şi
constă, în afara măsurilor agrotehnice cunoscute, în efectuarea de tratamente chimice la
sămânţă, sol şi pe vegetaţie. Asupra tratamentelor efectuate la seminţe ne-am referit deja
anterior.
Necesitatea tratării solului împotriva mălurei pitice a fost, de asemenea, menţionată.
Pentru combaterea dăunătorilor din sol, care depăşesc limita critică, se fac tratamente chimice

5
concomitent cu lucrările de pregătire a patului germinativ, cu unul din produsele: PEB +
Lindan 5 + 3 PP, Duplitox 5 + 3 în cantitate de 30-40 kg/ha, sau Dursban 25 CE (1,5-3 kg
s.a/ha). Limita critică pentru Zabrus tenebrioides este de 2 exemplare/m2, pentru Anoxia
villosa, Agriotes sp., Anisoplia sp., este de 3-5 adulţi sau o larvă de 2 ani pe m2. La densităţi
mai mici, tratamentele aplicate la seminţe nu sunt eficace.
În toamnă, pentru combaterea afidelor, agenţi vectori ai piticirii virotice, dacă densitatea
acestora depăşeşte 2 indivizi pe plantă, se recomandă un tratament cu aficidul selectiv
pirimicarb (0,125 kg/ha s.a.), dimetoat (0,525 kg/ha) ori malation (0,6 kg/ha).
Pentru combaterea bolilor foliare, septorioză, făinare, fuzarioză, helmintosporioză, precum
şi pentru combaterea ruginii, primăvara, la începutul împăierii se recomandă tratamente cu:
Mancozeb (1,4 kg/ha) + Benomil (0,6 kg/ha) sau Derosal 50 w P (0,6 kg/ha); polisulfură de
bariu (1,8 kg/ha) + Mancozeb (1,4 kg/ha) sau Bayleton 25 w P (0,5 kg/ha). În lipsa acestor
produse se poate folosi Turdacupral (2-3 kg/ha) + Sulf muiabil (5 kg/ha), cu eficacitate mai
scăzută. Tratamentele se pot repeta în faza de burduf sau înspicare şi, eventual, la coacerea în
lapte, când există pericol de apariţie a atacului de fuzarioză la spice.
Odată cu erbicidarea pe bază de2,4 D sau Dicamba se poate aplica tratamentul cu Tiofanat
metil (0,45 kg/ha) + Sulf muiabil (1 kh/ha) + Mancozeb (1,75 kg/ha).
Ca regulă generală, dacă se suprapun mai multa tratamente (fungicide, insecticide,
erbicide) amestecul trebuie efectuat cu prudenţă şi numai pe baza tabelelor de compatibilităţi.
Împotriva ploşniţelor se pot aplica tratamente când densitatea adulţilor hibernanţi
depăşeşte 2 exemplare/m2, în cursul lunii mai, folosind produse pe baza tabelelor de
compatibilităţi.
Împotriva ploşniţelor se pot aplica tratamente când densitatea adulţilor hibernanţi
depăşeşte 2 exemplare/m2, în cursul lunii mai, folosind produse pe bază de triclorfon
(Dipterex 80, Clorofos 80, Onefon 80, Danex 80, în cantitate de 1,2 kg/ha) sau Dimetoat
(Sinoratox 35 CE, 3,5 l/ha, Dimevur 42,5-3 l/ha). Odată cu aceste tratamente se combat şi
speciile de tripşi, cicade, muşte şi afide existente, eventual, în cultură.
Împotriva larvelor, când se depăşeşte pragul economic de dăunare (nivelul de atac la care
trebuie aplicat tratamentul) de 2-3 exemplare/m2, se execută tratamente în cursul lunii iunie la
avertizare, cu aceleaşi produse sau cu produse condiţionate pentru volum ultraredus, ca:
Dipterevur, Bromovur în cantitate de 1kg s.a. la ha, aplicate cu ajutorul aviaţiei utilitare.

6
 g. Lucrări speciale - Purificările biologice se fac la înspicat şi la coacerea în pârgă.
Cu ocazia purificărilor biologice, ce constau în îndepartarea plantelor netipice soiului, dar
care aparţin aceleaşi specii, se mai elimină şi plantele de buruieni cu sămânţă greu separabilă,
plantele de cultură cu sămânţă greu separabilă şi plantele bolnave.
La prima purificare biologică, plantele ce trebuie eliminate se smulg şi se lasă în lan,
excepţie făcând plantele bolnave care se scot din lan. La a doua purificare biologică însă, se
smulg şi se îndepărtează din lan toate categoriile menţionate.
De menţionat că, la determinarea purităţii biologice, se numără plantele aparţinând
categoriilor menţionate, chiar dacă au fost smulse dar lăsate în lan, şi dacă au sămânţă
formată.

h. Recoltarea – Pentru loturile semincere recoltarea se face în faza de coacere deplină,

când umiditatea seminţelor este scăzută (14%), pentru a putea obţine cea mai mare capacitate
de germinaţie.
Pentru evitarea pierderilor, trebuie acordată o atenţie deosebită reglării combinei, de 2-3
ori pe zi, în funcţie de umiditatea spicelor. Cea mai bună vreme pentru recoltare este vremea
caldă, însorită.
Pentru evitarea impurificărilor mecanic, dacă se cultivă mai multe soiuri, combina trebuie
curăţată foarte bine de la un soi la altul, prin mersul în gol şi cu ajutorul unui jet puternic de
aer. De asemenea, dacă se recoltează diferite categorii biologice din acelaşi soi, mai întâi
trebuie recoltată categoria superioară şi numai după aceea se trece la recoltarea categoriei
inferioare.
Dacă din cauza vremii suntem obligaţi să recoltăm sămânţa la o umiditate mai ridicată,
imediat după recoltare, sămânţa trebuie uscată, prin lopătare, solarizare sau uscare cu aer cald
,în instalaţii speciale. Temperatura aerului în masa de seminţe nu trebuie să depăşească 450C.
După uscare, sămânţa este condiţionată, însăcuită în saci curaţi, noi, până la elită inclusiv.
Pentru înmulţirea I sacii se folosesc o dată pe faţă, o dată pe dos.
Sacii trebuie etichetaţi cu etichete duble, una în interiorul sacului şi alta cusută în exterior,
pe care se notează specia, soiul, categoria biologică, anul şi unitatea producătoare, cantitatea
şi dacă sămânţa a fost tratată.
După cum s-a arătat, de regulă, tratamentul se efectuează cu câteva zile înainte de
semănat, pentru a nu afecta germinaţia seminţei.
Sacii se păstrează în magazii speciale, curate, lotizaţi.

7
 Particularităţii deosebite la tehnologia loturilor semincere, comparativ cu cea a grâului
sunt: la orzul şi orzoaica de primăvară – epoca de semănat; la ovăzul de primăvară, grâul de
primăvară – epoca de semănat şi normele de sămânţă la hectar.

Tehnologia specifică loturilor de hibridare la porumb

La porumb, loturile de hibridare se clasifică astfel:
- tehnologia specifică loturilor de hibridare cu forme parentale androfertile;
- tehnologia specifică loturilor de hibridare cu forma mamă androsterilă de tip
citoplasmatic şi forma tată nerestaurator de fertilitate;
- tehnologia specifică loturilor de hibridare cu forma mamă androsterilă de tip
nucleocitoplasmatic şi forma tată restaurator de fertilitate.
Indiferent de schema folosită în obţinerea de sămânţă hibridă la porumb,în linii generale este
necesară aplicarea următoarei tehnologii specifice:

a.Amplasarea lotului de hibridare – trebuie să fie pe terenuri plane, fertile, curate de

buruieni şi, pe cât posibil, irigabile. Vor fi evitate acele terenuri care prezintă exces de
umiditate, cu pericol de inundare, precum şi cele infestate cu Agriotes, Agrostis sau alţi
dăunători. Loturile de înmulţire izolată în spaţiu la liniile consangvinizate, precum şi loturile
de hibridare simplă şi triliniară se vor amplasa în cultura irigată sau în terenuri cu aport de apă
freatică, dată fiind reacţia puternică a liniilor consangvinizate la secetă şi arşiţă. De asemenea,
se vor evita terenurile acide, îndeosebi pentru acele linii sau hibrizi ale căror forme parentale,
în condiţii de climă caldă şi umedă, asociată cu o fertilitate mai bogată în azot, au o
predispoziţie de a germina în faza de lapte –ceară a boabelor (hibrizii Fundulea 96, 102,
Suceava 108, Podu Iloaiei 101, Turda 199). Tot cu aceleaşi consecinţe se vor evita solurile
grele şi reci la amplasarea liniilor consangvinizate sau a hibrizilor cu forme parentale linii
consangvinizate, pretenţioase la pragul termic (Fundulea 420, 412, 315, Lovrin 400, 360,
Şimnic 409).
Distanţa minimă de izolare este de 700 m pentru liniile consangvinizate, de 500 m
pentru hibrizi simpli şi de 200 m pentru hibrizi triliniari şi dubli.
Semănatul unui număr suplimentar de rânduri cu forma tată a hibridului respectiv, pe
latura interesantă a lotului de hibridare poate să reducă distanţa de izolare cu câte 5 m pentru
fiecare rând de tată, suplimentar, astfel: până la 120 m, dacă se seamănă 16 rânduri din forma
tată la hibrizii dubli şi triliniari, până la 180 m,dacă se seamănă 24 rânduri din forma tată la
hibrizii dubli şi triliniari, până la 240 m, dacă se seamănă 32 rânduri din forma tată la hibrizii
bogaţi în lizină şi triptofan. Reducerea distanţei de izolare trebuie să aibă acordul

8
inspectoratului aprobator. Pe distanţele se izolare menţionate se va distruge samulastra de
porumb provenită din anii precedenţi, înainte de înflorit.
În rotaţie, porumbul poate reveni pe aceeaşi parcelă numai după 4 ani.
Ca plante premergătoare se recomandă: leguminoasele, cerealele păioase, cu excepţia
soiurilor de grâu atacate de fuzarioză, gramineele anuale şi perene, inutil, sfecla de zahăr,
cartoful, floarea soarelui.
Pentru ca producerea de sămânţă a fiecărui hibrid să fie garantată şi economică, se
impune ca amplasarea loturilor de hibridare să se facă în acele zone în care formele parentale
au avut o comportare foarte favorabilă şi favorabilă, indicată prin zonarea producerii de
sămânţă la fiecare hibrid în parte şi care diferă, uneori, de zonele de favorabilitate ale
hibrizilor în care aceste forme participă.

b.Lucrările solului. Lucrările de pregătire a terenului trebuie începute imediat după

recoltarea plantelor premergătoare, prin executarea unei arături uniforme, la adâncimea de 20-
22 cm pe solurile uşoare, de 22-28 cm pe solurile mijlocii şi de 28-30 cm pe solurile grele,
argiloase. Arătura trebuie efectuată în mod obligatoriu toamna şi nu primăvara. Prin lucrările
de pregătire a terenului se va urmări o nivelare perfectă, o mărunţire şi afânare foarte bună,
distrugerea buruienilor şi încorpoararea resturilor vegetale.
Pregătirea terenului înainte de semănat se face cu grapa cu discuri în agregat cu grapa
reglabilă, la desprimăvărare, ultima lucrare efectuându-se în preziua semănatului, de preferat
cu combinatorul. În primăverile secetoase, la desprimăvărare se poate face numai o lucrare cu
grapa cu colţi reglabili. Pentru obţinerea unor economii de combustibil şi evitarea tasării
solului, se recomandă efectuarea concomitentă a mai multor lucrări, ca: administrarea
îngrăşămintelor sau insectofungicidelor odată cu lucrările de pregătire a patului germinativ.
Lucrările de pregătire a terenului, alături de cele de întreţinere, constituie factorul determinant
în realizarea unui lot semincer cu o creştere normală a plantelor, uniform dezvoltate. Aceste
condiţii sunt absolut necesare pentru identificarea plantelor netipice şi heterozigote înainte de
înflorit, pentru castrarea formei materne, printr-un număr mai redus de treceri şi controale,
asigurarea coincidenţei la înflorire între parteneri, precum şi maturarea uniformă a seminţelor.

c.Fertilizarea – trebuie să asigure un raport optim între principalele elente nutritive,

azot, fosfor şi potasiu care trebuie să fie de 1,5:1:1, astfel încât să se asigure o creştere
normală a plantelor pentru ca aceasta să poată exprima potenţialul maxim de producţie,
urmărind totodată maturarea timpurie, realizarea unor seminţe sănătoase şi cu indici calitativi
superiori.

9
Dozele economice recomandate pentru azot sunt cuprinse între 60-120 kh/ha. Azotul se aplică
primăvara integral sau 2/3 din doză, înainte de pregătirea patului germinativ, restul de 1/3 din
doză se va aplica la praşila a doua, cu ajutorul fertilizatoarelor montate pe cultivatoare. La
stabilirea dozelor de azot se ţine cont de următorii factori:
- Formele parentale ale hibridului. În cazul liniilor consangvinizate şi al loturilor de
hibridare unde formele parentale sunt linii, sau în cazul hibrizilor simpli mai timpurii,
doza de azot va fi de 60-80 kg/ha. În cazul în care formele parentale sunt hibrizii
simpli sau linii mai tardive, doza de azot va fi de 80-100 kg/ha.
- Planta premergătoare. După leguminoasele pentru boabe se vor aplica 60 kg azot /
ha, după cerealele păioase 80 kg/ha, după floarea soarelui sau sfecla de zahăr 100-120
kg azot / ha.
- Gradul de aprovizionare a solului cu apă. Pentru zonele cu precipitaţii mai multe,
cu aport freatic, cu condiţii de levigare sau la cultura irigată, doza de azot se măreşte
cu 10-20%.
Pentru îngrăşămintele cu fosfor dozele recomandate sunt cuprinse, în general, între 50-
80 kg/ha P2O5, la soiurile care conţin peste 6 mg P2O5/100 gr.sol. Pe solurile cu un conţinut
mai redus de 5 mg P2O5/100 g sol, doza se va majora cu 20-30 kg.
Fosforul se aplică toamna, sub arătura de bază. Pe solurile uşoare sau pe cele irigate fosforul
se poate aplica şi la lucrările de pregătire a patului germinativ, împreună cu îngrăşămintele cu
azot, sub formă de îngrăşăminte complexe.
Potasiul se va aplica în doză de 60-80 kg/ha, pe solurile uşoare, sărace în acest
element. Pe celelalte soluri se va aplica 40-60 kg K2O/ha. Potasiul are un rol determinant în
asigurarea calităţii seminţelor, mai ales în cazul formelor mai tardive.
Uneori se observă carenţă în zinc. În aceste condiţii se aplică tratamente cu sulfat de zinc, prin
stropiri cu soluţii apoase de sulfat de zinc, 0,25%.
Tratamentele se fac odată la 5-7 ani (5-10 kg zinc/ha), aplicându-se 2-3 stropiri, la intervale
de 8-10 zile, începând cu faza de 4-5 frunze.

d.Semănatul – Epoca optimă de semănat pentru loturile de hibridare este atunci când,
la ora 8 dimineaţa, temperatura în sol a atins 100C, la adâncimea de 10 cm şi prezintă tendinţă
de creştere. Pentru hibrizii bogaţi în lizină (Turda 125 L, 250 L şi Fundulea 345 L), hibridul
zaharat “Delicios” precum şi pentru cei destinaţi pentru culturi succesive (F28, 102), pragul
termic este mai ridicat (13-140C). De asemenea, pentru seminţele al căror cold test prezintă
valori scăzute (sub 70%), precum şi pentru hibrizii la care formele parentale sunt mai
sensibile la clocire, se recomandă ca însămânţarea să se facă la pragul termic de 12-130C, în

10
cazul loturilor de hibridare dublă, şi de 14-150C, în cazul loturilor de hibridare simplă.
Temperatura caracteristică pragurilor termice trebuie să se menţină sau să crească în sol, pe
toată perioada germinării seminţelor, astfel există riscul ca seminţele să clocească.
Semănatul prea timpuriu, sub temperatura optimă, determină o răsărire neuniformă care are
repercursiuni asupra creşterii şi dezvoltării plantelor, iar semănatul mai târziu de epoca optimă
influenţează negativ coincidenţa la înflorire a formelor parentale. În anii cu condiţii
favorabile, epoca optimă de semănat a loturilor de hibridare se găseşte între 15-30 aprilie, în
sudul şi vestul ţării, respectiv între 25 aprilie şi 5 mai, în zonele colinare şi mai nordice ale
ţării.
Adâncimea de semănat se stabileşte în funcţie de textura solului şi gradul de
aprovizionare cu apă în momentul semănatului, precum şi în funcţie de caracteristicile
formelor parentale. Atunci când materialul de semănat are cold testul mai scăzut, adâncimea
de semănat trebuie diminuată cu 1-3 cm. De asemenea, dacă MMB-ul este foarte scăzut (sub
100 g), ca în cazul formei tată a hibrizilor Fundulea 98, Podul Iloaiei 101, Turda 228,
semănatul se va face la 4-5 cm adâncime, folosind limitatoare de adâncime.
Desimea de semănat este condiţionată de felul formelor parentale şi perioada de
vegetaţie a acestora, de nivelul de fertilitate a solului şi de gradul de aprovizionare cu apă.
Pentru loturile de hibridare amplasate în sudul ţării, aparţinând grupelor de precocitate 200,
300 şi 400, în cazul în care formele mamă sunt hibrizi simpli, desimea în cultură irigată va fi
de 40-50 mii plante/ha, în timp ce, la liniile consangvinizate şi la loturile de hibridare pentru
formele mamă sunt linii consangvinizate, desimea va fi de 45-60 mii plante/ha. În cultură
neirigată, desimea se reduce cu 12% în funcţie de fertilitatea solului şi gradul de aprovizionare
cu apă.
Pentru loturile de hibridare din grupele de precocitate 90 şi 100, desimea recomandată
în cultura irigată este de 60-70 mii plante/ha, iar în cultura neirigată 45-60 mii plante/ha.
La forma tată, desimea este mai mare decât la forma mamă cu 10-15%, urmând a se majora cu
până la 40% la forma tată a unor hibrizi, la care formele parentale sunt reprezentate de linii
consangvinizate, cu decalaj între parteneri în privinţa sincronizării înfloritului.
Pentru a se realiza în loturile de hibridare desimea plantelor recoltabile menţionată mai
sus, numărul seminţelor germinabile trebuie să fie cu 10-15% mai mare.
Semănatul în loturile de hibridare se face în benzi alternative. Paritatea între formele
parentale variază în funcţie de potenţialul de polenizare al foemei tată şi de sincronizarea
înfloritului. Paritatea între formele parentale diferă după metodologia folosită în producerea
de sămânţă pentru fiecare hibrid în parte.

11
 La parităţile mai mari, puţin favorabile formei tată (8:2; 8:3; 9:3 sau 12:4) se
recomandă polenizarea artificială suplimentară, mai ales când în perioada de înflorire
mişcarea aerului este redusă.
Rândurile tată se marchează la ambele capete cu ţăruşi şi se întocmeşte o schiţă exactă
a lotului de hibridare. Distanţa între rânduri este de 70 cm.
Pentru obţinerea unui procent de fecundare maxim este necesară o sincronizare cât mai bună
între apariţia stigmatelor la forma mamă şi deschiderea anterelor la forma tată.
Următorii hibrizi au sincronizarea bună între parteneri la înflorit: Podul Iloaiei 120, Turda
211, 213, 215, Fundulea 98, 308, 315, 345 L, 350, 370, 412, 420, 624 (fl), 625 (fl), Lovrin
360, 400.
Există hibrizi la care înfloritul celor două forme parentale nu are loc în acelaşi timp,
înregistrându-se decalaje între parteneri. Pentru a realiza o sincronizare bună la înflorit între
formele parentale se fac următoarele recomandări cu privire la modul de semănat:
- sporirea desimii plantelor la forma tată (în cazul că aceasta este mai timpurie) cu 10-
15 mii plante/ha, recomandare valabilă pentru hibrizii: Fundulea 96,102, 345 L, Turda
100, 200, Lovrin 360;
- semănatul formelor parentale la epoca optimă pentru forma tată (13-140C),
recomandare valabilă la hibrizii: Suceava 108 (în zonele nordice), Fundulea semănatul
în două epoci a formei tată. În acest caz, dacă forma tată este mai timpurie, se seamănă
în epoca I forma mamă şi jumătate din forma tată (câte un rând), iar când plantele
încep să răsară, se seamănă epoca a II-a din forma tată, recomandare valabilă pentru
hibrizii: Suceava 95, Turda 200, Lovrin 390, Şimnic 409. Dacă forma tată este mai
tardivă, se seamănă în epoca I (la 11-120C) jumătate din forma tată şi când plantele
încep să răsară se seamănă forma mamă şi epoca a II-a din forma tată; recomandare
valabilă la hibrizii: Fundulea 270, 380, Suceava 108 (în zonele sudice);
- semănatul în două epoci a formelor parentale. În acest caz, dacă forma tată este mai
timpurie, se seamănă în epoca I forma mamă (mai tardivă) şi, după ce plantele au
răsărit în proporţie de 80-90%, se seamănă forma tată în epoca a II-a (mai timpurie,
recomandare valabilă pentru hibridul “Delicios”. Dacă forma tată este mai tardivă, se
seamănă în epoca I forma tată şi, când plantele au răsărit în proporţie de 70-80% se
seamănă forma mamă în epoca a II-a recomandare valabilă pentru hibrizii: Podul
Iloaiei 101 şi Turda 199.
Sincronizarea înfloritului mai poate fi reglată, între anumite limite, prin mărirea
adâncimii de semănat la forma mai precoce, ţinând cont că un cm adâncime reprezintă circa o
zi întârziere. De asemenea, fertilizarea suplimentară cu azot pe rândurile cu plante mai

12
precoce poate determina o anumită întârziere a înfloritului. În unele ţări au fost încercate
unele răşini poliacrilice, care încetinesc ritmul de inhibiţie, respectiv unele substanţe
retardante, care încetinesc ritmul de dezvoltare a plantelor formei mai precoce.
Pentru prevenirea atacului plantulelor de porumb, în primele faze de dezvoltare, de către
principalii dăunători (Tanymecus dilaticollis, Agriotes sp., Agrotis segetum, Anoxia,
Melolontha, Opatum sabulosum etc.), se recomandă tratarea seminţelor cu unul din
următoarele produse: Promet 40 CE, produs carbamic sistemic (15-20 l/t), Seedox W (12,5
kg/t), Heptaclor 40 (3,75 l/t), Furadan 35 ST (28,5 l/t), alături de fungicidul TMTD (Tiradin
75), în doză de 3-3,5 kg/t, sau Crypodin 2,5 (l kg/t). Se pot folosi, de asemenea, produsele
complexe FB-7 au FB-12 (2,5 kg/t).

e. Întreţinere- Spargerea crustei se efectuează cu sapa rotativă, grapa stelată sau

grapa cu colţi reglabili, cu colţii orientaţi înapoi. Lucrarea se execută paralel cu rândurile,
imediat după ce s-a format crusta, pentru a asigura aerisirea solului şi condiţii normale de
răsărire.
Combaterea buruienilor se face atât prin prăşit, cât şi pe cale chimică. De regulă sunt
necesare trei praşile mecanice, praşila I se execută la 10-12 cm adâncime, cu o viteză de
deplasare a agregatului de 4km/oră. În cazul liniilor consangvinizate, care au ritm mai scăzut
de creştere, se recomandă montarea discurilor de protecţie pentru a nu acoperi plantele cu
pământ. Praşila a II-a se execută la 7-8 cm adâncime, cu o viteză de 10 km/oră, iar praşila a
III-a se execută la 5-6 cm adâncime, cu o viteză de 12 km/oră.
Combaterea chimică a buruienilor completează lucrarea efectuată cu cultivatorul şi are
menirea să asigure condiţii optime de dezvoltare, îndeosebi în primele faze devegetatie, cand
ritmul de crestere a plantelor este mai incet, mai ales la liniile consangvinizate.

13