UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ A

BANATULUI ”REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI” DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE SILVICULTURA SI HORTICULTURa
Specializarea : INGINERIE GENETICA
Anul III

REFERAT
*Sfecla furajera*

Nume: Stancioiu-Balaci Laura

Disciplina: TEHNOLOGII AGRICOLE

TIMIȘOARA 2019
CUPRINS

1.Incadrare sistematica
2.Soiuri
3.Tehnologia culturii
3.1.Rotatia culturilor
3.2.Fertilizarea
3.3.Lucrarile solului
3.4.Samanta si semanatul
3.5.Lucrari de ingrijire
3.6.Irigarea culturii
3.7.Recoltarea
3.8.Productia
4.Boli si daunatori
4.1.Viroze
4.2.Bacterioze
4.3.Micoze

Sfecla furajera (Beta vulgaris) reprezinta o

planta furajera care se consuma in stare proaspata,
si conservat prin insilozare. In afara de radacini se
mai folosesc in hrana animalelor si frunzele
proaspete sau insilozate.
 SFECLA FURAJERA
1.Incadrare sistematica

Sfeclă

Beetroots (cultivated Beta vulgaris)

Clasificare științifică

Regn: Plantae

(neclasificat): Angiospermae

(neclasificat): Eudicotidae

(neclasificat): Core eudicots

Ordin: Caryophyllales

Familie: Amaranthaceae

Subfamilie: Chenopodioideae

Gen: Beta
L.
 Nutretul este bine consumat de toate speciile de animale, deorece sporeste energia
calorica si are efecte favorabile asupra productiei de lapte.

Sfecla furajera este o planta bienala, cu particularitati biologice asemanatoare cu cele ale
sfeclei de zahar. Frunzele reprezinta 20 – 25 % din greutatea radacinilor. Spre deosebire de
sfecla de zahar radacinile se dezvolta in mare parte deasupra nivelului solului.

In tara noastra au fost introduse in cultura solurile de sfecla furajera

monogermeni: Monoval, Monogal, Monovert, Post, Abondo, Dimonogal, Monro. Soiurile de
sfecla furajera plurigerma sunt: Titon Poly, Ursus Poly, Polifurajer 2, Eckdorot, Polifurajer
26.

2.SOIURI

Soiul Polifurajer 26 a fost obtinut prin hibridare, radacina este de culoare rosie, cu varful
alb, de forma alungita-ovala. Lungimea radacinii este de 35 cm, din care 18 cm creste în afara in
sol. Culoarea miezului este alba cu urme slab roz. Numarul de frunze este cuprins intre 10 - 26.
Soiul este rezistent la seceta si la atacul de cercosporioza. Continutul mediu in substanta uscata
este de 9,6 %. Soiul este foarte productiv realizand intre 77 tone la hectar - 140 tone la hectar
radacini.

Soiul Polifurajer - 2 are radacina cilindric ovala, de culoare galbena cu nutret diferit. Se
recolteaza foarte usor. Are o comportare foarte buna in ceea ce priveste rezistenta la rasarire si
cercosporioza. Continutul in substanta uscata este de 12,48 %. Acest soi are o capacitate de
productie cuprinsa intre 70 - 100 tone la hectar.

Cerinte fata de temperatura sunt mai ridicate decat ale sfeclei de zahar. Brumele tarzii de
primavara produc pagube destul de mari. Radacinile sunt sensibile la temperaturi de - 6 °C.
pentru primul an de vegetatie necesita o suma a temperaturii de 2300 - 2700 °C. Semintele
incoltesc la temperatura de 6 - 8 °C. Radacinile se dezvolta bine la temperatura solului de 18 - 25
°C. Cerintele fata de apa sunt de asemenea mari. Culturile reusesc bine in regiunile cu precipitatii
anuale de 550 - 600 mm si uniform repartizate in cursul perioadei de vegetatie.

Fata de soluri este mai putin pretentioasa. Se poate cultiva si pe soluri slab acide sau usor
saraturate, insa cele mai mari productii se obtin pe cernoziomuri, soluri brune si brun roscate si
aluviuni.
 3.Tehnologia culturii

3.1.Rotatia pentru sfecla furajera: sunt bune premergatoare cerealele de toamna si

primavara, borceaguri si porumbul furajer, leguminoasele anuale si terenuri. Nu sunt bune
premergatoare porumbul pentru boabe, iarba de sudan, sorgurile. Sfecla furajera se cultiva pe
acelasi teren dupa o perioada de 5 - 6 ani, pentru a evita atacul de nematozi. Dupa sfecla furajera
se pot cultiva cerealele, leguminoase anuale, porumbul, iarba de sudan, sorg.

3.2.Fertilizarea: gunoiul de grajd în doza de 30 - 40 tone la hectar este bine valorificat

din sfecla furajera si de culturile care urmeaza in rotatie. Pe cernoziom se recomanda 50 - 60
kilograme la hectar P2O5, iar pe solurile brun roscate 60 - 70 kilograme la hectar P2
O5. Ingrasamintele azotate sunt necesare in doze de 150 - 200 kilograme|ha. Potasiul este
necesar pentru solurile acide, amendate, in doze de 60 – 80 kg/ ha K2 O.

3.3.Lucrarile solului.

Aratura de toamna trebuie executata la adancime de peste 25 cm, iar

patul germinativ se pregateste cu grapa cu discuri, cu combinatorul sau grapa cu colti reglabili, in
functie de gradul de maruntire a solului. Cand solul este afanat pe o adancime de peste 5 - 6 cm
ceea ce creeaza pericolul de incorporare a semintei la adancime mai mare, terenul se
tavalugeste inainte de semanat.

3.4.Samanta si semanatul: epoca optima de semanat corespunde cu momentul cand

temperatura solului ajunge la 6 - 7 grade C adica in a doua jumatatea a lunii martie. Densitatea
optima este 80000 - 90000 plante la hectar si se realizeaza prin semanatul la distanta intre randuri
de 45 cm, iar intre urmele rotii de tractor la 60 - 75 cm. In acest mod se pot executa in bune
conditii prasilele mecanice. Densitatea dintre plante pe rand va fi de 20 - 25 cm. Cantitatea de
samanta este de 15 - 20 kilograme la hectar. Adancimea de semanat este de 2 - 3 cm. La
semanatoarea SPC - 6 se monteaza patine (limitatoare de adancime) la montare, pentru a evita
patrunderea semintelor la adancime mai mare.

3.5.Lucrari de îngrijire: Principalele lucrari de ingrijire care se aplica la cultura sfeclei

furajere sunt: prasila oarba, raritul, combaterea buruienilor, combaterea bolilor si daunatorilor.

Prasila oarba se efectueaza in cazul cand a prins crusta inainte de rasarirea plantelor.
Lucrarea se executa cu cultivatoare CPPT - 4 tinandu-se seama de urmele semanatorii, lasand o
zona de protectie langa randuri pentru a nu disloca plantele in curs de rasarire. Adancimea la care
se executa prasila oarba nu va depasi 4 - 5 cm.

Raritul se face in faza in care plantutele si-au format 2 - 4 frunze adevarate, lasand intre
plante distanta de 20 - 22 cm astfel ca sa se realizeze densitatea optima.

Combaterea buruienilor se realizeaza prin executarea prasilelor si prin aplicarea

erbicidelor. In perioada de vegetatie a sfeclei furajere, sunt necesare 4 prasile mecanice intre
randuri, completate cu cel putin 2 prasile manuale pe rand. In cazul aplicarii erbicidelor, este
necesar sa se efectueze 2 - 3 lucrari mecanice intre randuri si o lucrare manuala pe rand.
Erbicidarea sfeclei furajere se face inainte de semanat, folosind un amestec din erbicidele Dual -
500 (5 litri/ha) si Venzar (0,5 - 1 kilograme la hectar). Erbicidele se incorporeaza in sol cu
combinatul sau cu grapa usoara.

Dintre boli, mai importante sunt: putrezirea plantutelor, care se combate prin tratarea
semintelor cu Tiradin (0,6 - 0,8 kilograme la 100 kilograme samanta), precum si cercosporioza
sau patarea frunzelor de sfecla. Contra acesteia se fac stropiri cu diferite produse (Brestan - 60,
Topsin N – 70).

Daunatori principali in special: gargarita sfeclei, viermii sarma, se combat prin aplicare
insecticidelor, fie la sol, odata cu semanatul fie la planta, in momentul aparitiei daunatorilor. Se
foloseste de asemenea si tratarea semintelor inainte de semanat cu Heptaclor (0,5 - 0,6 kilograme
la 100 kilograme seminte).

3.6.Irigarea culturii:

Sfecla furajera reactioneaza puternic la irigare asigurand productii maxime de radacinii.

Tehnologia de cultivare a sfeclei furajere irigate este asemanatoare culturii neirigate,
diferentiindu-se numai prin densitatea plantelor la hectar, dozele de ingrasaminte aplicate,
numarul lucrarilor de ingrijire aplicate si prin udarile care se aplica in perioada in care sfecla
furajera are cel mai mare consum de apa. In regim de irigare, densitatea poate fi de 100.000
plante la hectar. Cantitatea totala de Ingrasaminte chimice poate sa ajunga la nivelurile de 250 -
400 kilograme la hectar substanta activa, din care Ingrasamintele pe baza de azot 180 - 200
kilograme la hectar substanta activa, Ingrasaminte pe baza de fosfor 80 – 100 kg/ha substanta
activa si îngrasamintele pe baza de potasiu 80 – 120 kg/ha substanta activa. Udarile se aplica, de
regula, in perioada in care sfecla are cel mai ridicat consum de apa si care, calendaristic,
corespunde cu lunile iunie, iulie si august. Norma de udare trebuie sa mentina umiditatea
solului la adâncimea de 80 cm, la peste 50 % din intervalul umiditatii active, ceea ce se
realizeaza cu o cantitate de apa de 500 - 600 mc. la hectar pentru fiecare udare. Se aplica obisnuit
4 - 8 udari, in functie de zona si de precipitatii cazute.

3.7.Recoltarea

Recoltarea sfeclei furajere poate sa inceapa in luna august cand frunzele se ingalbenesc si
se continua pana la caderea primelor brume. Recoltarea sfeclei furajere se face manual,
semimecanizat si mecanizat.

Recoltarea manuala consta in scoaterea sfeclelor cu furci speciale, strangerea in gramezi

mici si eliberarea de frunze ramase.

Recoltarea complet mecanizata se executa divizat sau direct. Pentru recoltarea mecanizata
divizata se folosesc masini care lucreaza pe trei si sase rânduri. Setul de masini, care lucreaza pe
trei randuri este format dintr-o masina de decoletat E - 725 si una pentru scosul radacinilor E -
766. De randament sunt masinile, care lucreaza pe sase randuri, masina de decoletat BM - 6 si
masina de recoltat KS – 6

Recoltarea directa se efectueaza cu combina de constructie romaneasca CRC - 2, care

lucreaza pe doua randuri. Combina executa la o singura trecere decoletarea, scoaterea radacinilor
din sol, curatirea de pamant si strangerea coletelor si radacinilor in buncare separate.

3.8.Productiile directe care se obtin de la soiurile poliploide sunt de 60 - 100 tone la

hectar in culturile in regim de neirigare. In culturile irigate se obtine productii de 140 - 160 tone
la hectar. Productia de frunze este de 10 - 20 tone la hectar.
Principalele boli ale sfeclei sunt:

VIROZE:

Mozaicul frunzelor produs de Beet mosaic virus.

Simptomele isi fac aparitia la cateva zile de la infectie prin decolorarea

nervurilor frunzei si aparitia unor pete neregulate de culoare verde
deschis. Tesuturile atacate nu se mai dezvolta normal, iar in alternanta cu
tesutul sanatos frunza capata un aspect mozaicat. In cazuri grave frunzele
se incretesc si au petiolul scurt. Aceasta viroza este transmisa de catre
afide.
Masuri de prevenire si combatere:

o fertilizare echilibrata;
o semant la epoca optima;
o distrugerea buruienilor;
o eliminarea plantelor bolnave din cultura;
o aplicarea insecticidelor pentru a combate insectele;

Rizomania produsa de Beet necrotic yellow vein virus.

Boala apare in toate fazele de la vegetatie. In faza de plantula,

cultura este distrusa in totalitate. Atacate intr-o faza mai
avansata plantele supravietuiesc, dar se dezvolta slab. In unele
cazuri nervurile frunzelor ingalbenesc si se necrozeaza. Frunzele
sunt mici, erecte, iar in zilele toride se ofilesc. Plantele au un aspect general deteriorat, radacinile
au forma de tarus si formeaza foarte multe radacinute laterale. Varful radacinii este distrus, iar
vasele conducatoare se necrozeaza.
Masuri de prevenire si combatere:
o evitarea terenurilor tasate si umede;
o semant timpuriu;
o combaterea buruienilor;
o fertilizare echilibrata;
o cultivarea hibrizilor rezistenti;
 BACTERIOZE:

Arsura bacteriana produsa de Pseudomonas syringae pv

aptata.

Aceasta boala se manifesta pana in stadiul de 4 – 6 frunze

adevarate. Simptomele sunt reprezentate de pete de culoare bruna-negricioasa, inconjurate de un
halou inchis la culoare. In anumite cazuri tesuturile atacate se usuca si cad, iar frunzele capata un
aspect ciuruit. Bacteria se transmite prin semintele infectate si ierneaza pe resturile vegetale
ramase pe sol.
Masuri de prevenire si combatere:

o cultivarea semintelor sanatoase;

o cultivarea hibrizilor rezistenti;
o igiene culturala;
o respectarea rotatiei culturilor;

MICOZE:

Putrezirea plantutelor produsa de ciupercile din genul

Phytium.

Boala semanifesta in vetre si este periculoasa pana cand plantele

formeaza primele doua perechi de frunze adevarate. Plantulele
prezinta in zona coletului pete mici cu aspect apos. Zona atacata
se subtiaza si se zbarceste, iar apoi se innegreste si putrezente.
Plantele sunt verzi, dar sunt cazute pe sol. In scurt timp acestea
sunt distruse si apar goluri in cultura.

Masuri de prevenire si combatere:

o aplicarea unor masuri agrotehnice care sa determine o pornire rapida in vegetatie a

plantulelor;
o fertilizare echilibrata;
o evitarea terenurilor infestate cu nematozi si cu un pH acid;
o evitarea terenurilor umede;
o tratamentul semintelor inainte de semant;
 Mana produsa de Peronospora schachtii.

In Romania acesta boala isi facce aparitia in anii ploiosi si

produce pierderi de pana la 15 %. Boala poate ataca plantele
inca din faza de plantula. Frunzele atacate raman mici, se
deformeaza, sunt ingrosate si casante, iar in final se usuca. In
toamana atacul se observa pe frunzele din centrul rozetei. Pe fata superioara a acestora apar pete
de decolorare, insotite de un puf violaceu ce se dezvolta pe fata inferioara. Transmiterea se
realizeaza prin materialul semincer infectat.

Masuri de prevenire si combatere:

o cultivarea soiurilor si hibrizilor rezistenti;

o tratamentul semintelor cu Apron XL;
o distrugerea resturilor ramanse dupa decoletare;
o tratamente chimice cu: Funguran, Impact, Curzate Manox;

Fainarea produsa de ciuperca Eryshipe betae.

Aceasta boala ataca toate organele aeriene ale plantei, dar

simptomele caracteristice se manifesta pe frunze. Ciuperca dezvolta
pete albe, pasloase, care se extind rapid si acopera frunzele pe albele
fete. Spre toamna, pasla devine profoasa si la suprafata sa apar
punctulete mici, de culoare neagra, ce reprezinta fructificatiile
ciupercii. Frunzele atacate puternic se ingalbenesc si se usuca.
Atacul se manifesta in vetre.

Masuri de prevenire si combatere:

o strangerea sau distrugerea resturilor vegetale rezultate in urma decoletarii;

o cultivarea hibrizilor rezistenti;
o tratamente chimice cu: Sfera, Impact, Score;
 Putregaiul inimii sfeclei produs de ciuperca Pleospora betae.

Este o boala foarte periculoasa. In Romania apare destul de rar,

dar cand isi face aparitia provoaca pagube semnificative. In urma
atacului frunzele din mijlocul rozetei se ofilesc si sunt invadate de
pete brune circulare. Pe radacini atacul produce putrezirea
acestora incepand din zona coletului pana la varf. Ciuperca isi continua dezvoltarea si in depozit.
Boala ierneaza pe resturile vegetale de la suprafata solului si pe semintele infectate.

Masuri de prevenire si combatere:

o fertilizarea echilibrata;
o principala metoda ce asigura sanatatea culturii este dezinfectarea semintelor inainte de
semanat;

Rugina produsa de ciuperca Uromyces betae.

Boala este destul de frecventa in culturile din Romania si isi face

apartia la sfarsitul perioadei de vegetatie. Pe ambele fete ale
frunzelor isi fac aparitia pete punctiforme de culoare galbena. Mai
tarziu, pe partea inferioara a frunzelor apar niste cupe de culoare portocalie. Incepand cu luna
august boala dezvolta o alta faza manifestata prin aparitia unor formatiuni de culoare bruna. Spre
toamna, formatiunile isi schimba culoare si devin negricioase. Frunzele atacate se brunifica si
usuca.

Masuri de prevenire si combatere:

o cultivarea de soiuri si hibrizi rezistenti;

o distrugerea resturilor vegetale rezultate dupa recoltare;
o realizarea unor araturi adanci;
o respectarea rotatie culturilor;
 Cercosporioza produsa de ciuperca Cercospora beticola.

Este cea mai intalnita boala a sfeclei. Ciuperca isi face aparita in cultura
la sfarsitul lunii iunie. Pe frunze apar pete rotunde, de culoare galbena.
Boala evolueaza si petele devin cenusii marginite de un inel brun-
rosiatica. Petele sunt la inceput izolate, iar apoi se inmultest, se unesc si
acopera mari portiuni din limb. Tesuturile atacate se usuca si cad, iar
frunzele capata un aspect ciuruit.

Masuri de prevenire si combatere:

o cultivarea hibrizilor rezistenti;

o rotatie corecta a culturilor;
o folosirea de samanta sanatoasa;
o tratamente chimice in vegetatie cu: Score, Topsin, Impact, Bravo;

Principalii daunatori ai sfeclei sunt:

Nematodul sfeclei (Heterodere schachtii).

Dezvolta doua generatii pe an si ierneaza sub forma de chist.

Ataca plantele din familia Chenopodiaceae pentru ca acestea le
ofera conditii optime pentru dezvoltare. Atacul apare la sfarsitul
lunii iunie pe plante izolate sau in vetre. In zilele calduroase
plantele se vestejesc, se ingalbenesc sau chiar se usuca, iar radacinile principale sunt scurte si
formeaza numeroase radacini secundare.

Metode de combatere:

o cultivarea semintelor libere de daunator;

o semanatul timpuriu;
o realizarea unui asolamente corect;
 Plosnita neagra a sfeclei (Poecyloscytus cognatus).

Are o generatie pe an si ierneaza ca ou in diferite zone

adapostite (scoarta pomilor, pe tulpinile unor plante ierboase).
Este o specie polifaga, dar prefera sfecla, fiind considerata
principalul daunator al acestei culturi. In urma atacului,
tesuturile atacate se indoaie si se usuca. De asemenea, ranile produse de acesta insecte reprezinta
porti de intrare in planta ale organismelor fitopatogene.

Metode de combatere:

o fertilizare echilibrata;
o distrugerea buruienilor;
o tratamente chimice cu: Proteus, Pyrinex 25 CS, Biscaya, Fury, Mavrik;

Plosnita sfeclei (Piesma quadrata).

Este o specie intalnita in toate zonele agricole ale Roamaniei.

Dezvolta doua generatii pe an si ierneaza ca adult sub resturile
vegetale de la suprafata solului sau in frunzisul lizierelor.
Plantele prezinta decolorari in locul atacului, iar frunzele nu se
mai dezvolta normal. De asemenea, frunzele pot prezenta incretiri. Aceasta plostina produce si
pagube indirecte prin transmiterea unor viroze foarte periculoase.

Metode de combatere:

o fertilizare echilibrata;
o distrugerea buruienilor;
o tratamente chimice cu: Proteus, Pyrinex 25 CS, Biscaya, Fury, Mavrik;
 Paduchele negru al sfeclei (Aphis fabae).

Este o specie migratoare ce dezvolta mai multe generatii pe an

si ierneaza sub forma de ou. Insecta ataca peste 200 de specii de
plante, iar sfecla este o gazda intermediara. Colonizeaza partile
aeriene ale plantelor si se hraneste cu sucul celular al acesteia.
In urma atacului cresterea si dezvoltarea plantelor este incetinita. De asemenea, afidele pot
transmite o serie de viroze.

Metode de combatere:

o distrugerea buruienilor;
o tratamente chimice cu: Confidor Energy, Mavrik, Nurelle D, Actara, Biscaya;

Paduchele radacinii sfeclei (Pemphigus fuscicornis). Are in jur de

opt generatii pe an si ierneaza ca femela sau ou in sol la adancimea cuprinsa intre 20 si 100 cm.
Prefera locurile uscate si calde si ataca mai multe plante ce fac parte din familia Chenopodiaceae.
Adultii si larvele se hranesc cu sucul celular al radacinilor. In urma atacului plantele se ofilesc,
iar radacinile se zbarcesc. De asemenea, plantele sunt slabite si pot fi atacate usor de agentii
fitopatogene.

Metode de combatere:

o distrugerea buruienilor;
o tratamentul semintelor inainte de semanat;
o tratamente chimice in vegetatie la aparitia primelor colinii cu: Confidor Energy,
Mavrik, Nurelle D, Actara, Biscaya;
 Gargarita sfeclei (Bothynoderes punctiventris).

Dezvolta o generatie pe an si ierneaza ca adult in sol, la o

adancime cuprinsa intre 20 si 25 cm. Larvele si adultii ataca
plantulele de sflecla pe care le reteaza de la colet sau le rod
cotiledoanele. Un exemplar poate distruge 10-12 plante pe zi.
Dupa formarea primelor perechi de frunze adevarate adultii nu
mai pot compromite cultura, insa rod cavitati in radacini, plantele atacate se ofilesc, iar radacina
emite multe radacini secundare. Plantele atacate sunt mai putin dezvoltate si dau productii
scazute.

Metode de combatere:

o rotatie corecta a culturilor;

o combaterea buruieilor;
o tratamentul semintelor inainte de semanat;
o tratamente chimice in vegetatie cu: Calypso, Actara, Mospilan, Decis;

Puricii sfeclei (Chaetocnema spp).

In conditiile din tara noastra aceste specii dezvolta 2-3 generatii

pe an si ierneaza ca adulti in stratul superficial al solului sau sub
resturile vegetale. Produce pagube mari in culturile de sfecla
furajera si sfecla de zahar. Aduti rod semintele, cotiledoanele
sau primele frunze adevarate. Tesuturile atacate se usuca, iar
plantele au un aspect ciuruit. Dezvoltarea plantelor este incetinita, iar capacitatea de fotosinteza
este redusa. Atacurile grave sunt frecvente in anii secetosi.

Metode de combatere:

o rotatie corecta a culturilor;

o combaterea buruieilor;
o tratamentul semintelor inainte de semanat;
o tratamente chimice in vegetatie cu: Kaiso Sorbie, Karate Zeon, Decis, Nurelle;
 Molia sfeclei (Scrobipalpa ocellatella).

Este o specie cu 3-4 generatii pe an ce ierneaza ca larva pe resturile

de sfecla ramase dupa decoletare sau pe radacinile depozitate.
Larvele se hranesc cu frunzele tinere sau produc galerii in petiol, colet sau radacina. Organele
atacate sunt acoperite cu fire de matase sau cu materii fecale. Plantele atacate isi pierd frunzele,
radacinile sunt slab dezvoltate, iar productia scade.

Metode de combatere:

o rotatia corecta a culturilor;

o dezinfectarea spatilor de depozitare;
o tratamente chimice cu: Decis Mega, Fury, Mavrik, Affirm, Fastac Active;

Musca cennusie minera (Pegomyia hyoscyami).

Dezvolta doua generatii pe an si ierneaza ca pupa in stratul

superficial al solului. Adultii nu sunt periculosi, dar larvele
patrund in frunze intre epiderma si superioara si cea inferioara,
unde consuma parenchimul. Daunatorul este foarte periculos
cand planta are mai putin de opt frunze. Frunzele atacate sunt pline de excremente, iar
capacitatea de fotosinteza este redusa.

Metode de combatere:

o combaterea buruienilor;
o agrotehnica corecta;
o fertilizare echilibrata;
o tratamente chimice cu: Confidor Energy, Pyrinex Quick, Actara, Nurelle D, Actellic;