CAPITOLUL V

PLANTE TUBERCULIFERE ~I RADACINOASE

Pentru conditiile din tara noastdi prezinta importanta cartoful, sfecla de zahar ~i cicoarea.

5.1. CARTOFUL
5.1.1. lmportanta. Raspandire
Importanta. Cartoful planta tuberculifera de mare importanta pentru alimentatia omului,
pentru industrie cat ~i pentru hrana animalelor, se cultiva pe toate continentele.
In alimentatie, cartoful se folose~te atat pentru consum direct, fiind cunoscute peste 400
retete culinare, cat ~i indirect, prelucrat, sub forma de numeroase produse uscate sau
semi preparate.
In ultimul timp se inregistreaza o scadere, a consumului direct de cartofi proaspeti,
proportionala cu o cre~tere a produselor obtinute in industria alimentara. Astfel, in prezent
cartoful constituie o importanta materie prima pentru industria alimentara. In unele tari consumul
de preparate industriale din cartof a crescut foarte mult.
In industie, din cartof se obtin amidon ~i spirt. Pentru aceasta sunt folosite soiurile cu un
continut ridicat in amidon, care in urma prelucrarilor industriale, realizeaza produse pe baza de
amidon ~i spirt (dextrina, dextroza, cleiuri,cauciuc sintetic, coloranti speciali etc.). Din 1000 kg
cartofi, in urma prelucrarilor industriale, se pot obtine: 95 1 alcool de 40°, sau 15 - 17 kg cauciuc
sintetic, sau 140 kg de amidon uscat, sau 100 kg de dextrina.
In hrana animalelor, cartoful este valoros in primul rand pentru porcine ~i bovine, dar
poate fi valorificat ~i de alte specii.
Cartoful este planta importanta ~i din punct de vedere fitotehnic : se cultiva in zone mai
umede ~i racoroase, acolo unde porumbul nu reu~e~te in cultura (nu ajunge la maturitate) ;
valorifica foarte bine terenurile u~oare ; valorifica economic gunoiul de grajd ~i ingra~amintele
minerale ; este o cultura pra~itoare ~i lasa terenul curat de buruieni ~i afanat ; permite rotatii
rationale cu toate culturile (mai putin cu solanaceele ), fiind o planta premergatoare deosebit de
valoroasa pentru graul de toarnna, orzoaica ~i alte culturi ; reactioneaza cu sporuri mari de
productie la irigare; are in cultura soiuri cu perioade de vegetatie diferite care se recolteaza din
iunie pana in octombrie ~i favorizeaza e~alonarea lucrarilor agricole in cadrul exploatatiilor
specializate in cultura cartofului.
Pe langa aceste avantaje, cultura cartofului prezinta ~i o serie de neajunsuri
(inconveniente ), cum sunt : necesita masuri specifice de zonare ~i de producere a materialului de
plantat ; tuberculii pentru plantare trebuie reinoiti periodic, altfel productia scade datorita
fenomenului de degenerare ; bolile ~i daunatorii (in special mana ~i gandacu din Colorado) pot
produce pagube deosebite, mergand pana la compromiterea totala a culturii, fapt ce impune
masuri fito-sanitare foarte riguroase ; tuberculii de cartof se conserva cu dificultate ~i numai in
limite stricte de temperatura ~i umiditate. Sunt necesare depozite speciale pentru pastrarea
productiei ; transportullor este dificil datorita sensibilitatii la lovire ; necesita o cantitate mare de
material pentru plantat ; cartoful este sensibil la variatiile climatice ~i foarte pretentios la sol ;
reclama sistema de ma~ini specifica pentru plantat, recoltat, sortat, calibrat.
Raspandire. Originar din America de Sud, cartoful se extinde pana la 71 ° latitudine
nordica, unde abia este posibila cultura orzului ~i nu lipse~te din Groenlanda. Se intalne~te in
Africa de Nord, in zone ecuatoriale altitudini ridicate. In Alpi depa~e~te 1500 - 1800 m (F.
Crescini).
Dupa datele FAO, in 2010 suprafetele ocupate cu cartof pe glob au fost de
18,6 mil.ha, cu o productie medie de 17,6 t/ha.
 In Romania suprafetele cultivate cu cartof in 2010 au fost de 260.000 ha, cu o productie
medie de 15,4 t/ha.

5.1.2 Compozitia chimidi.

Compozitia chimica a tuberculilor de cartof (tabelul 5.1) arata ca ace~tia contin in medie
76,3% apa ~i 23,7% substanta uscata.
Tabelul 5.1.

Compozitia chimica a tuberculilor de cartof (A. Schick, 1966)

Compu~ii chimici Valori minime Valori maxime Media

% % %
Apa 63,2 86,9 76,3
Substanta uscata 13,1 36,8 23,7
Extractive neazotate 8,0 29,4 17,5
Proteina bruta 0,7 4,6 2,0
Grasimi brute 0,04 1,0 0,1
Celuloza bruta 0,2 3,5 0,7
Cenu~a 0,4 1,9 1,1

Raportate la substanta uscata, principalele componente din tuberculii de cartof reprezinta:

amidon 75,3%; proteina bruta 7,94%; gnlsime bruHi 0,5%; celuloza bruta 2,32%; cenu~a 4,41%.
Continutul ridicat in amidon arata ca tuberculii de cartof au in alimentatie, in primul rand,
rol energetic. Proportia de amidon, din substanta uscata a tuberculilor de cartof, variaza de la un
soi la altul ~i este mult influentata de conditiile pedoclimatice ~i masurile fitotehnice aplicate.
Continutul de amidon este mai mare la soiurile cu perioada de vegetatie mai lunga decat la cele
timpurii, diferenta intre aceste grupe de soiuri putand ajunge la 5 - 7%. In regiunile umede sau in
anii cu precipitatii abundente ~i nebulozitate mare continutul de amidon al tuberculilor este mai
mic decat in regiunile mai secetoase sau in anii seceto~i. Ingra~amintele determina la cartof
reducerea procentului de amidon (I.Skrilnik, 1958)
Continutul in substante proteice al tuberculilor constituie de asemenea o caracteristica de
soi, dar ~i el este putemic influentat de conditiile climatice ~i masurile fitotehnice. In anii seceto~i
proportia de proteina bruta in substanta uscata cre~te ~i scade in anii umezi sau in conditii de
irigare. Sub influenta ingra~amintelor azotate, continutul de azot al tuberculilor se mare~te,
indeosebi pe seama compu~ilor neproteici. Proteina din tuberculii de cartof contine toti
aminoacizii esentiali.
Tuberculii de cartofi mai contin numeroase enzime ~i cantitati insemnate de vitamine (A,
B1, B2, C, D, PP).
In tuberculi se gasesc ~i alcaloizi (solanina, cachonina, demissina, solacaulina) numiti
curent , solanina, ce pot ajunge pana la 65 mg la 100 g ~i determina gust amar ~i deranjamente
ale tubului digestiv. Solanina se gase~te in cantitate mai mare in jurul ochilor, unde poate ajunge
pana la 0,05% (F. Crescini, 1969). Solanina este toxica, in cantitate de 0,1 g la un kilogram masa
vie animal (0. Popa, 1963). Proportia de solanina cre~te in tuberculii expu~i la lumina ~i in
timpul incoltirii acestora. Tuberculii incoltiti ~i inverziti nu pot fi folositi nici in hrana
animalelor, decat dupa oparire ~i indepartarea apei.
 5.1.3. Sistematica.Soiuri
Cartoful apartine familiei Solanaceae, genul Solanum L. Din numarul mare al speciilor de
cartof cu tuberculi, cultivate in America, in cultura (pe restul globului) s-a raspandit o singura
specie, Solanum tuberosum L, forma tetraploida ( 2n = 48 ).
In prezent se afla in cultura un numar mare de soiuri de cartof, grupate dupa mai multe
insu~iri, intre care cele mai importante sunt: perioada de vegetatie, intrebuintare (calitate ),
rezistenta la degenerare.
Din punct de vedere al perioadei de vegetatie soiurile de cartof se impart in :
- timpurii, semitimpurii, semitiirzii, tiirzii
Din punct de vedere al calitatii, soiurile de cartof se grupeaza in :
- Clasa A - pentru salata (tuberculi putin raino~i, care nu se srarama la fierbere,
cu consistenta tare);
- Clasa B- pentru preparate culinare diferite (tuberculi putin raino~i, nu se
srarama la fierbere sau uneori crapa putin, consistenti, cu amidon fin);
- Clasa C - rainos (tuberculi raino~i, cu consistenta redusa, care crapa in timpul
fierberii );
- Clasa D- foarte rainos (tuberculii se srarama complet in timpul fierberii, au
consistenta redusa, amidon grosier, importanti pentru industria amidonului);

5.1.4.Particularitati biologice si relatiile plantei cu factorii de vegetatie

5.1.4.1. Particularit[tile biologice

Cartoful apartine plantelor erbacee, anuale, cu inmultire vegetativa prin tuberculi ~i
sexuat, prin seminte (numai in lucrarile de ameliorare ). Prin biologia lui (reproducere
vegetativa), cartoful este insa ,virtual" o specie perena (F. Crescini).
Spre deosebire de alte plante cultivate, la cartof fazele de vegetatie pot fi prezentate atat
dupa formarea ~i evolutia organelor vegetative, cat ~i dupa a organelor generative.
Dupa formarea ~i evolutia organelor vegetative se diferentiaza urmatoarele faze de
vegetatie:
1. plantat - rasarit 15 - 30 zile
2. rasarit - inceputul tuberizarii 10- 35 zile
3. tuberizarea intensa 25- 45 zile
4. maturarea tuberculilor 20 - 40 zile
Perioada de vegetatie a cartofului se cuprinde intre 70 zile (formele extratimpurii) ~i 150
zile (la cele tardive).
Din punct de vedere practic, exista o serie de elemente de sprijin prin cunoa~terea acestor
faze de vegetatie ale cartofului.
Perioada de la plantat Ia rasarit poate dura 15 - 30 zile in functie de nivelul
temperaturilor care se inregistreaza in acest timp, dar ~i de felul cum s-a pregatit materialul de
plantat (preincoltit, tratat cu substante stimulatoare).Cunoa~terea duratei acestui interval ajuta la
stabilirea numarului lucrarilor de ingrijire (rebilonari),precum ~i momentul aplicarii erbicidelor.
Erbicidele antidicotiledoneicecare se aplica la cartof prezinta selectivitate de pozitie ~i trebuiesc
administrate inaintea rasaririi plantelor. Nu se pot da insa nici cu mult timp inainte de rasarirea
cartofului deoarece se reduce intervalul de protectie al plantelor in vegetatie.
Dupa rasarirea plantelor ~i pana Ia inceputul tuberizarii, este perioada in care are loc
cre~terea intensa a radacinilor, a stolonilor, dar ~i a partii epigee (tulpini, frunze). Durata acestei
perioade (10 - 35 zile) depinde de mai multi factori: soiul cultivat, varsta fiziologica a
tuberculilor ~i a coltilor, lungimea zilei (scurta 10- 12 ore), temperatura ( 15- 18°C ).
Radacina cartofului este fibroasa, ramificata ~i cu o slaba putere de patrundere in sol.
Radacinile care se formeaza de pe coltii pomiti in cre~tere sunt riidiicini primare iar radacinile
 care pornesc din stoloni sunt radacini secundare sau stolonifere. Este necesar ca terenurile pe
care se cultiva cartoful sa nu prezinte straturi de sol tasat, straturi care pot sa apara datorita
araturii (hardpan) sau prin lucrarile de pregatirea patului germinativ. Pentru a realiza un sistem
radicular dezvoltat, profund, care sa asigure o buna dezvoltare a celorlalte organe ale plantei,
solul sa fie :Iara straturi tasate.
Un alt aspect important pentru buna functionare a sistemului radicular il reprezinta
raportul oxigen-dioxid de carbon. Respiratia radacinilor este intensa fapt ce solicita mult oxigen.
In situatia in care exista exces de apa in sol se poate ajunge Ia sufocarea radacinilor care nu mai
sunt capabile sa absoarba apa din sol. Sufocarea radacinilor poate sa apara ~i daca stratul de sol
de Ia suprafata este compact ~i nu permite o difuzie suficienta intre aerul de Ia suprafata solului ~i
eel din sol. Difuzia poate fi imbunatatita prin spargerea stratului de sol compact, avand grija sa se
evite vatamarea radacinilor localizate in stratul superficial de sol.
Pentru o inradacinare buna ~i activitate excelenta a radacinilor este important ca solul sa
aiba un drenaj bun ~i sa nu contina straturi tasate.
Tot in aceasta faza trebuie sa se evite excesul de azot care duce Ia inhibarea tuberizarii ~i
Ia o cre~tere excesiva a partii vegetative epigee.
Stolonii ca tulpini subterane prezinta frunze subtiri, muguri axilari ~i un mugure terminal
avand un numar de frunzulite. La un moment dat, zona din spatele varfului de cre~tere incepe sa
se umfle ~i formeaza tuberculul. Lungimea stolonului in acest moment variaza mult, depinzand
de soi, lungimea zilei, temperatura etc.
Faza de tuberizare intensa se caracterizeaza prin incetarea cre~terii paqii epigee a
plantelor ~i cre~terea intensa a tuberculilor. Practic cre~terea ~i tuberizarea sunt doua activitati
antagoniste. Daca dupa initierea tuberculilor sunt conditii favorabile cre~terii (temperaturi
ridicate, zile lungi), tuberculii mici raman in acest stadiu, nu mai cresc, dupa care dispar.
Cand sunt conditii favorabile de tuberizare, in frunze se elaboreaza ,hormonul de
tuberizare·· care face ca tuberizarea sa fie ireversibila, are loc cre~terea tuberculilor ~i stagnarea
cre~terii celorlalte organe vegetative.
In faza tuberizarii intense, plantele de cartof solicita cea mai mare cantitate de apa ~i
elemante nutritive.
Ultima faza de vegetatie, maturarea tuberculilor, se caracterizeaza prin reducerea ritmului de
tuberizare, migrarea intensa spre tuberculi a substantelor asimilate in frunze, formarea Ia suprafata
tuberculului a stratului de suber, respectiv maturarea peridermului. Frunzele ~i lujerii incep sa se
ingalbeneasca de Ia baza spre varf. Este faza cand cerintele plantelor fata de factorii de vegetatie se reduc
pe masura ce planta se apropie de maturitate. Spre sfar~itul fazei trebuie avut in vedere ca umiditatea
solului sa nu scada sub 50% din IUA, pentru a se putea efectua un recoltat de buna calitate.
Tuberculii care se obtin au marimi diferite ~i forme diferite, functie de soiul cultivat, conditiile
pedoclimatice ~i masurile fitotehnice aplicate.
Tuberculul tanar este protejat de epiderma, care se exfoliaza u~or, dupa care se formeaza coaja
propriu-zisa (peridermul). Peridermul trebuie sa fie elastic, dens pentru a asigura o buna rezistenta
tuberculilor Ia vatamare. Insu~irile peridermului sunt determinate in primul rand de soi, dar poate fi
foarte mult intluentat ~i de masurile fitotehnice, cum sunt: plantarea cartofului pe soluri cu textura
favorabila (nisipo-lutoasa) plantat in epoca optima, fertilizarea echilibrata cu NPK, efectuarea tuturor
tratamentelor fitosanitare necesare, respectarea momentului optim Ia recoltare.
Pe suprafata unui tubercul se gasesc ochii, o grupare de trei muguri atlati Ia subsuoara unui
rudiment de frunza (spranceana).
In conditii de vegetatie corespunzatoare, cartofii ,incoltesc, (germineaza) prin pomirea in
vegetatie, de regula, a mugurelui din mijloc. Mugurul crescut poarta denumirea de colt. Coltii crescuti Ia
lumina sunt scuqi, gro~i, colorati ~i poarta numeroase proeminente (primordiile riidacinilor) (fig. 5.1) .
 Fig.S.l - ,Colti" crescuti din muguri aflati pe tubercul :
A - Ia lumina; B - Ia lumina difuza; a - primordiile radacinilor
Coltii crescuti Ia intuneric sunt alungiti, cu internodiile mari ~i etiolati.
Pornirea coltilor in vegetatie are loc numai dupa ce tuberculul a ie~it din repausul germinal,
repaus care dureaza 30 - 50 zile. Repausul germinal (repaus vegetativ), este considerat perioada in care
tuberculul, de~i pus in conditii optime de temperatura ~i umiditate nu incolte~te (nu germineaza). Durata
repausului vegetativ este legata de fiziologia interna a tuberculului.
Durata repausului vegetativ variaza de Ia un soi Ia altul, fiind in general mai lunga Ia soiurile
timpurii ~i mai scurta Ia cele tarzii. Perioada de repaus germinal Ia tuberculii de cartof este determinata
de acelea~i cauze care determina repausul seminal Ia seminte.
Dupa incheierea procesului de repaus vegetativ, in timpul pastrarii, in tuberculii de cartof se
formeaza substante care stimuleaza tuberizarea (aceia~i substanta pe care o formeaza ~i frunzele).
Perioada de Ia incheierea repausului germinal ~i pana Ia acumularea in cantitate maxima a substantei de
tuberizare este considerata ,stadiul de incubatie, (Ec. Constantinescu, 1965). Acest proces este
ireversibil ~i prin el se explica recoltele mici ce se obtin din cartofii de samanta pastrati timp indelungat,
in conditii necorespunzatoare.
Durata ,stadiului de incubatie, depinde de soi, conditiile de pastrare ~i conditiile climatice din
timpul perioadei de vegetatie. In perioada de incubatie in tuberculul de cartof se formeaza o substanta
(,stimul,) de tuberizare, a carei constitutie nu este clar stabilita. Conventional acestei substante i se
spune harmon de tuberizare.
Substanta de tuberizare, pe parcursul formarii ei determina stadiul fiziologic a! tuberculilor de
cartof ~i comportarea acestora in initierea unei noi plante ( fig.5.2 )

DozaO Doza foarte Doza redusa Doza medie Doza ridicata Doza foarte
red usa ridicata
1-a perioada a 2-aperioada a3-a perioada
a incoltirii a incoltirii a incoltirii STADIUL de
STADIUL I STADIUL II STADIUL III INCUBAJIE
Repaus Plecarea coltilor Un singur Toti mugurii Colti filo~i ~i Coltii plecati
vegetativ in vegetatie mugure din au plecat in ramificati in vegetatie
varf vegetatie tu berizeaza
dominan{a ( puire)
apicala
Plantat in Plantat in Plantat in Plantatin
acest stadiu acest stadiu acest stadiu acest stadiu
cre~tere cre~tere intrerupere NUARE
LENT A RAPID A rapida a LOC
cre~terii ~i RASARIREA
tuberizare
imediata

Fig.5 .2. - Stadiile fiziologice ale tuberculului de cartof intre recoltare ~i plantare.
 Dupa organele generative (inflorire) care sunt mai accesibile simtului vizual se
delimiteaza mai bine fazele de vegetatie ale cartofului. Astfel se disting fazele :
1. plantat - rasarit
2. rasarit - imbobocit
3. imbobocit- inflorit
4. inflorit - maturitate
In perioada de Ia rasarit ~i pana Ia imbobocit are loc cre~terea sistemului radicular,
formarea stolonilor, initierea tuberculilor, precum ~i cre~terea ~i dezvoltarea tufei.
Frunzele ~i tulpinile (denumite turn), normal dezvoltate, sunt necesare pentru
interceptarea energiei luminoase ~i folosirea produselor de fotosinteza in producerea substantei
uscate.
Tufa Ia cartof poate fi caracterizata prin: numarul de tulpini (principale ~i laterale),
numarul etajelor foliare, raportul dintre frunze ~i tulpina exprimat in substanta uscata ~i tipul
tufei.
Numarul tulpinilor principale este determinat de urmatorii factori : marimea tuberculului
de samanta, numarul de colti pe tubercul, densitatea plantelor ~i pregatirea patului germinativ. In
general, un numar mai mare de tulpini determina o acoperire mai timpurie a solului de catre
frunze. Tulpinile laterale de pe tulpina principala pot ajuta Ia realizarea unei tufe mai compacte ~i
astfel se favorizeaza interceptia luminii. Numarul tulpinilor principale influenteaza nu numai
dezvoltarea tufei dar ~i marimea tuberculilor.
In culturile de cartof pentru samanta vom urmari sa realizam un numar mai mare de
tulpini principale/m2 pentru a obtine mai multi tuberculi in cuib ~i o masa mai mica, iar in
culturile pentru consum un numar mai mic pentru a realiza tuberculi cu masa mai mare.
Numarul etajelor foliare. Tulpinile cartofului cresc respectand un model stabil. Dupa
formarea a 14- 19 frunze (primul etaj) floarea sau mugurele floral devine vizibil (prima floare).
In continuare incep sa creasca in mod normal doua tulpini laterale de la subsuoara frunzelor de
sub floare, fiecare din ele formand o floare sau un mugure floral. Adesea una din tulpinile
laterale de sub floare poate cre~te in aceea~i directie ca ~i tulpina principala, rncand astfel sa
apara ca o tulpina principala cu o singura tulpina laterala.
Conditiile climatice ~i aprovizionarea cu azot influenteaza numarul etajelor foliare. In
conditii necorespunzatoare nu se formeaza nici etajul al doilea de frunze
Raportul frunze/tulpini in substanta uscata depinde de stadiul de dezvoltare al culturii, soi
~i conditiile de cre~tere. Inainte de realizarea tufei maxime, masa frunzelor (substanta uscata) este
putin mai mare ca a tulpinilor. La cre~terea maxima a tufei, raportul frunze/tulpina variaza de Ia
1/1 Ia 112 ~i dupa acest moment valoarea raportului scade.
Tipul tufei. In general, un soi cu un raport frunze/tulpina (in substanta uscata) ridicat,
tinde sa prezinte o dispozitie a frunzelor plana (tipul inchis de turn, ca Ia majoritatea soiurilor din
Tuberosum) in timp ce un raport mai mic indica o distributie a frunzelor mai erecta (tipul deschis
de turn ca Ia majoritatea soiurilor din Andigenum). Aceasta diferenta privind tipul tufei poate
influenta penetratia luminii in foliaj ~i astfel afecteaza eficienta de utilizare a luminii interceptate
de foliaj.
In perioada imbobocit - inflorit are loc intensificarea procesului de tuberizare ~i
reducerea ritmului de cre~tere al tufei.
In ultima faza de vegetatie, inflorit - maturitate se inregistreaza incetarea cre~terii tufei,
cre~terea accentuata a tuberculilor ~i maturarea tuberculilor. Cand tuberculii au atins
dimensiunile caracteristice, in functie de conditiile de vegetatie, incepe formarea suberului
(maturarea peridermului), moment in care frunzele din jumatatea inferioara a vrejilor s-au
ingalbenit.
 Degenerarea cartofului. La toate soiurile de cartof s-a constatat de mult timp di, in ciuda
practidirii unei tehnologii corespunzatoare, cu toate conditiile favorabile de mediu ~i in cazul
lipsei sau aparitiei moderate de paraziti vegetali ~i animali, productiile de tuberculi inregistrau de
la un an la altul o sdidere progresiva. Fenomenul a primit in practica denumirea de ,degenerare".
Prin degenerarea cartofului se intelege un fenomen biologic complex, sub influenta caruia
productia de tuberculi scade treptat, ajungand chiar la disparitia totala a unor soiuri.
Studiile privind explicarea ~i combaterea fenomenului degenerarii la cartof, au
demonstrat ca degenerarea poate fi provocata de factori climatici ~i factori patologici, de natura
virotica.
In regiunile sudice, conditiile climatice necorespunzatoare, lipsa de umiditate,
temperaturile excesiv de mari in perioada formarii tuberculilor, peste 30 - 35°C, due la
intreruperea repausului germinal ~i deci imbatnlnirea lor fiziologica. Se poate ajunge la incoltire
~i formare de tuberculi secundari (puire) chiar din camp ininte de recoltare. Astfel de tuberculi
plantati in anul urmator produc plante degenerate. Aceasta degenerare este deci fiziologica,
provocata de temperaturile ridicate din timpul perioadei de vegetatie (degenerare climatica).
Pe masura ce s-au dezvoltat cuno~tintele despre bolile virotice a fost emisa teoria
degenerarii virotice a cartofului. Aceasta teorie considera virusurile drept agenti principali ai
reducerii productiei prin deformari, necrozari ~i uscarea frunzelor, iar prin migrarea lor din planta
in tuberculi se transmit de la un an la altul.
De la o planta la alta virusurile se transmit prin contact (X, S),prin afide (A, M, Y,
VRFC), prin alte insecte, prin ciuperci ~i nematozi, impunandu-se ca in culturile semincere de
cartof sa fie luate masuri fitotehnice speciale. Pentru conditiile din tara noastra, virusul Y ~i
virusul rasucirii frunzelor de cartof (VRFC), sunt considerate ,viroze grave, deoarece determina
reducerea capacitatii de productie cu peste 80% in numai cativa ani (M. Berindei, 1985). Virusul
X al cartofului contribuie la reducerea randamentelor cu circa 50% ~i diminueaza valoarea
comerciala prin cre~terea insemnata a procentului de tuberculi mici, precum ~i valoarea
industriala prin reducerea continutului de substanta uscata. Alte virusuri, A, M, S, care produc
pierderi de 5 - 30% sunt considerate ,viroze u~oare,.
Soiurile de cartof manifesta sensibilitate mai mare sau mai mica fata de procesul de
degenerare. Din acest punct de vedere sunt stabilite 5 clase de degenerare, luand in considerare
rezistenta fata de virozele grave ~i diferentele in rata anuala de raspandire a acestora. Rezistenta
la degenerare descre~te de la clasa I spre clasa V.
Deoarece infectiile cu viroze reprezinta principala cauza a fenomenului degenerarii
cartofului, s-au elaborat masuri importante de prevenire, care se aplica cu multa rigurozitate in
procesul producerii materialului de plantat. Toate masurile aplicate sistemului de producere a
materialului de plantare ,liber de viroze, au caracter profilactic. Boala nu se observa pe tubercul
~i deci nu pot fi eliiminati tuberculii bolnavi din materialul de plantare.
In urma numeroaselor cercetari s-a instituit un sistem riguros de producerea cartofului
pentru plantat, sistem care, in principal, cuprinde urmatoarele elemente :
- producerea cartofului de samanta (clonele A, B, C, D, E, baza superelita, superelita ~i
elita) in zone inchise, teritorii delimitate de obstacole naturale ~i cordoane de protectie in care
sunt asigurate conditii foarte favorabile pentru vegetatia plantelor, fiira surse de infectie cu boli
virotice ~i fiira afide transmitatoare de viroze.
La noi in tara zonele inchise pentru producerea materialului necesar la plantare se extind
pe circa 25 mii hectare in judetele : Bra~ov, Covasna, Harghita, Suceava, Boto~ani, Bacau ~i
Neamt (S. Man, 1969, M. Berindei, 1977).
- continuarea procesului de producere a materialului de plantat II ~i 12, in afara zonelor
inchise in fiecare judet, pe cele mai favorabile terenuri ~i in conditii de irigare, acolo unde
precipitatii le nu asigura cerintele cartofului.
 - pastrarea cartofului de samanta la temperaturi scazute pentru a evita ,degenerarea in
timpul pastrarii,(M. Berindei), determinata de temperaturi ridicate care scurteaza perioada de
incubatie, tuberculii producand colti filo~i.
- reinoirea materialului de samanta anual, la doi sau trei ani, pe zone de reinoire, zone
stabilite in functie de conditiile de degenerare ale cartofului (T. Catelly, 1975) (fig.5.4)

Fig.5.4 - Zonele de reinoire a cartofului pentru samanta (T.Catelly, 1975 )

- practicarea pe loturile semincere a tehnologiei specifice ~i optime de cultivare, pentru a

se produce plante viguroase, in stadiu avansat de cre~tere cu insu~irea de ,rezistenta de varsta la
infectii,( M. Berindei, 1985 ), inainte de zborul maxim al afidelor ~i care sa asigure un numar cat
mai mare de tuberculi la cuib, de dimensiuni cerute cartofului de samanta.
Dintre elementele specifice tehnologiei de cultivare a cartofului pentru samanta
mentionam:
- izolarea in spatiu de orice sursa de infectie virotica (sere, vatra satului, seminceri de
sfecla, pomi din specia samburoase, cartofpentru consum).
- revenirea culturii pe aceea~i suprafata dupa 4 - 5 ani. Ca plante premergatoare se vor
asigura in primul rand graul de toamna ~i plantele furajere (trifoi, ierburi). Nu se va cultiva dupa
plante din aceea~i familie, sfecla de zahar (radacini, samanta), in, gulii furajere, morcov.
- toate lucrarile solului, inclusiv biloanele se executa in vara ~i toamna anului precedent,
asigurandu-se astfel conditiile pentru plantatul cat mai timpuriu primavara urmatoare.
- fertilizarea trebuie fiicuta cu foarte multa atentie, urmarindu-se sa se obtina la cuib
tuberculi multi ~i mici (40 - 50 g) care sunt cei mai valoro~i pentru plantat. Azotul va fi dat in
doze moderate (1 00 - 140 kglha), pentru a preveni formarea de tuberculi mari ~i putini,
intarzierea vegetatiei ~i lastaririle tarzii.
Se folosesc cantitati relativ mari de fosfor, 150 - 180 kg/ha ~i moderate de potasiu
80- 100 kglha.Fosforul asigura o tuberizare mai bogata ~i previne influenta negativa a excesului
de azot. Potasiul confera plantelor rezistenta mai mare la boli ~i seceta, iar impreuna cu fosforul
determina formarea unui periderm mai rezistent la vatamari mecanice ~i deci o mai buna pastrare
a materialului de plantat.
- fertilizarea orgno-minerala trebuie evitata deoarece gunoiul de grajd nu poate fi
administrat uniform pe toata suprafata ~i duce la neuniformitati in dezvoltarea plantelor. Daca
totu~i se folose~te, atunci gunoiul de grajd trebuie sa fie bine fermentat ~i administrat cat mai
uniform, iar dozele ingra~amintelor minerale se reduc corespunzator ;
- plantarea cat mai timpurie folosind material incoltit pentru a obtine 0 tuberizare cat mai
timpurie ~i plante cat mai viguroase pana la zborul masiv al afidelor ;
 - densitatea de plantare este mai mare decat la cartoful de consum, pentru a obtine la cuib
tuberculi cat mai multi ~i mai mici
- adaptarea sistemului de intretinere cu un numar redus de treceri cu mijloace mecanice
pentru a se evita transmiterea virozelor prin contact (erbicidarea obligatorie ~i folosirea de
pesticide cu efect remanent prelungit) ;
- irigarea obligatorie in zona de stepa ~i silvostepa ;
- protejarea culturilor prin insecticide din momentul rasaririi pana la intreruperea
vegetatiei. Se aplica 4 - 5 tratamente de combatere a afidelor la intervale de 12 - 14 zile din
momentul rasaririi plantelor ;
- smulgerea ~i eliminarea din loturile semincere a tuturor plantelor bolnave de viroze ~i a
plantelor bolnave de inegrirea bazei tulpinii, incepand de la inaltimea plantelor de 20- 25 em (se
fac 2 - 3 eliminari la intervale de 10 - 15 zile, ultima eliminare in momentul infloririi, cand se
inlatura ~i plantele netipice soiului) ;
- intreruperea vegetatiei la avertizare (la circa 65 - 70 zile de la rasarire) (C. Draica, S.
Man, 1992), in functie de zborul masiv al afidelor. Intreruperea vegetatiei se face la 10 - 12 zile
dupa ce s-a inregistrat ZMA, iar recoltarea tuberculilor dupa 15 - 20 zile de la intreruperea
vegetatiei.
Durata totala de obtinere a materialului de plantat la cartof este de 8 - 9 ani. Pentru
scurtarea acestui intervals-au initiat tehnici de producerea materialului de plantat din meristeme,
obtinand un material absolut liber de viroze in 4- 5 ani.

5.1.4.2 Relatiile plantei cu factorii de vegetatie

Cartoful este considerat o planta a climatelor temperate, climate care se diferentiaza de
conditiile din zona de origine. Suma temperaturilor medii zilnice la care diferite soiuri de cartof
dau productii normale variaza intre 1500 ~i 3000°C. Productiile de cartof extratimpuriu se obtin
~i la o constanta termica de 1000- 1300°C realizaUi in 60 - 70 zile de la plantat.
Pomirea coltilor in vegetatie are loc la temperatura de 5 - 6°C. Temperatura optima de
rasarire este de 13 - 15°C. In cursul vegetatiei, temperaturile moderate asigura conditiile
corespunzatoare atat pentru formarea tuberculilor, cat ~i pentru cre~terea partii epigee. Cartoful
nu rezista la temperaturi scazute. Astfel la -5°C sunt distruse frunzele, la -0,8°C coltii, la -1 oc
tuberculii. Temperaturile de -2°C pana la -3°C distrug intreaga planta de cartof.
Temperaturile optime pentru formarea ~i cre~terea tuberculilor sunt de 16- 18°C. Rezulta
necesitatea plantarii (in special in zonele de campie) cat mai devreme posibil ca planta sa
beneficieze o perioada mai lunga de conditii optime pentru cre~terea tuberculilor.
Temperatura influenteaza formarea tuberculilor in interactiune cu durata de iluminare. La
temperaturi de 16- 18°C tuberizarea are loc ~i in conditii de zi scurta dar ~i la durata mai lunga
de iluminare. Daca temperaturile ajung la 20 - 22°C pana la 24°C, tuberizarea nu mai are loc
decat in conditii de zi scurta. Din nou se desprinde necesitatea de a planta cartoful devreme.
In cursul perioadei de vegetatie temperaturile prea ridicate sunt daunatoare culturilor de
cartof. La temperaturi mai mari de 25°C nu se mai formeaza tuberculi, iar la timperaturi peste
29°C cre~terea acestora inceteaza (nu se mai depun substante de rezerva in tuberculi).
Recoltarea cartofului este necesar sa se faca la temperaturi mai mari de 10°C (dupa unii
autori la 12 - 15°C), deoarece sub aceste valori tuberculii devin foarte sensibili la vatamare ~i
deci nu se pot pastra corespunzator (pierderi mari).
In zonele de campie din tara noastra, cartoful asigura randamente ridicate numai in
conditii de irigare. Prin irigare se asigura corectia temperturilor din aer, dar mai ales din sol,
permitand o vegetatie normala cartofului ~i in lunile de vara. Prin irigare temperatura din sol se
poate reduce cu 8- l2°C fata de temperaturile din atmosfera (M. Berindei).
 Cerin{ele fat a de umiditate. Cartoful este una din plantele agricole foarte pretentioasa fata
de aprovizionarea continua cu apa. Secetele, chiar de scurta durata, dar ~i excesul de apa chiar
temporar, au repercursiuni negative asupra cre~terii plantelor ~i deci asupra randamentelor care se
obtin, atat sub aspect cantitativ cat ~i calitativ.
Consumul specific are valori cuprinse intre 167 - 659 (A. Alpatiev, 1954), in functie de
soi ~i conditiile pedoclimatice.
In perioada de la plantat la rasarit cartoful este mai putin pretentios fata de apa (aparitia
coltilor la suprafata solului poate avea loc pe baza rezervelor de apa din tubercul). In aceasta
perioada excesul de apa limiteaza incoltirea ~i poate duce la putrezirea tuberculilor.
Dupa rasarire, pana la tuberizare lipsa apei din sol impiedica procesul de tuberizare sau il
e~aloneaza rezultand astfel tuberculi mai putini, cu varste diferite, ceea ce duce la
neuniformitatea rezistentei la vatamare. In aceasta perioada excesul de apa, mai ales asociat cu
excesul de azot, determina o cre~tere luxurianta a vrejilor in detrimentul tuberizarii (V.
Birnaure). Lipsa oxigenului devine factor limitativ al tuberizarii ~i deci al productiei la cartof.
In faza de tuberizare intensa seceta mic~oreaza foarte mult productia, aceasta fiind
perioada critica pentru apa a plantei. Lipsa pronuntata a apei duce la pieirea, in ordine, a
stolonilor, a tuberculilor tineri, a frunzelor inferioare ~i superioare.
Excesul de apa stanjene~te cre~terea tuberculilor iar tuberculii care se obtin au un
periderm cu o slaba rezistenta la vatamare.
In perioada de maturare a tuberculilor, seceta poate provoca exportul substantelor, deja
acumulate in tuberculi, in organele epigee. Solul se usuca ~i nu permite recoltarea corecta a
cartofului cu combina. lndicele de separare a pamantului de tuberculi inregistreaza cele mai mari
valori (peste 85%) lao umiditate a solului cuprinsa intre 16- 24%.
In cursul perioadei de vegetatie sunt necesari pentru cartof 250 - 400 mm precipitatii, cu o
buna repartizare pe fazele de vegetatie. Plantele de cartof au cea mai mare nevoie de apa la
inflorire. In aceasta perioada se cere o umiditate a solului de 85% din capacitatea capilara pentru
apa. Inainte ~i dupa inflorire umiditatea optima este de 70 - 75%. In general, eel mai mare
consum de apa se inregistreaza intre imbobocire ~i maturitate.
In cursul vegetatiei ploile din luna iunie inflenteaza, in primul rand, produqia soiurilor
timpurii, cele din iulie a soiurilor semitimpurii, iar cele din august a soiurilor tarzii.
Cerin{ele fata de lumina. Cartoful are nevoie de multa lumina pentru a asigura
randamente ridicate . Nu suporta umbrirea. Din aceasta cauza distantele de plantare trebuie astfel
alese incat intreaga planta sa primeasca ~i sa intercepteze o cantitate cat mai mare de energie
luminoasa.
Pentru tuberizare, a~a cum s-a prezentat, durata scurta de iluminare (ziua scurta 10- 12
ore) este cea mai favorabila. Cand durata zilei este mai mare de 14 ore stolonii se transforma in
lastari. Acumularea substantei uscate (cre~terea tuberculilor) este insa mai intensa in zilele lungi.
Uniformitatea ~i marimea tuberculilor depinde de lungimea perioadei de tuberizare, adica de
durata perioadei de incepere ~i terminare a transformarii stolonilor in tuberculi. Cu cat aceasta
perioada este mai scurta, cu atat tuberculii sunt mai uniformi ca marime ~i beneficiaza de o
perioada mai lunga de acumulare a substantei uscate.
Cerintele fata de sol. Cartoful este o planta foarte pretentioasa fata de sol, datorita
particularitatilor sistemului radicular. Cele mai indicate pentru cultura cartofului sunt solurile
nisipo-lutoase, luto-nisipoase ~i lutoase, cu capacitate ridicata de aerisire, bine aprovizionate cu
humus, azot, fosfor, potasiu, calciu ~i magneziu.
Elementul care determina gradul de favorabilitate al unui sol pentru cartof il constituie
continutul acestuia in argila.
Continutul optim de argila al unui sol pentru cartof se cuprinde intre 10 ~i 30 % (ideale
sunt solurile care au injur de 10- 12% argila (N.Maxim). Cartoful asigura totu~i productii
ridicate ~i pe soluri mai grele, cum sunt solurile brune sau brun-ro~cate, cu conditia aplicarii la
timp ~i in conditii optime a tuturor lucrarilor ce asigura afanarea ~i aerisirea lor ~i a unor doze
ridicate de gunoi de grajd.
Tasarea solului reduce foarte mult productia de tuberculi ~i calitatea acestora. Cu cat solul
este mai greu, cu atat gradul de diminuare a randamentului, datorat tasarii este mai mare.
Prin toate lucrarile mecanizate din cultura cartofului trebuie sa se evite dit mai mult
tasarea solului.
Fata de reactia solului cartoful nu este pretentios. El reu~e~te bine pe solurile u~or acide,
dar suporta ~i un pH de 5- 5,5. Nu sunt diferente prea mari de productie intre pH 5 ~i 7,5.
Solurile pe care se cultiva in primul rand cartoful sunt cele aluviale, dar rezultate foarte
bune se obtin ~i pe cemoziomuri sau solurile luvice, cu textura u~oara, din zonele foarte favorabil
climatic.
Solul are pentru cartof importanta cu totul deosebita in zonarea culturii. M.Berindei ~i
colab. (1967; 1972) au stabilit bazine specializate de cultura a cartofului, ponderea cea mai mare
in conturarea bazinelor revenind factorilor edafici.
Zonele ecologice. tinand seama de conditiile de clima, teritoriul tarii noastre se imparte in
trei zone de favorabilitate pentru cultura cartofului ~i anume :
- zona foarte favorabila, ce cuprinde in primul rand depresiunile intra ~i extra-montane,
uncle temperaturi de peste 25°C sunt extrem de rare, temperaturile medii din perioada de
vegetatie sunt sub 18 - 19°C, precipitatiile depa~esc 600 mm anual cu o buna repartizare in cursul
vegetatiei.
- zona favorabila, ce se extinde in zona dealurilor din vecinatatea lantului muntos, cu
temperaturi mai ridicate, temperatura lunii iulie cuprinsa intre 19 ~i 20°C ~i precipitatii mai
reduse.
- zona favorabila culturilor timpurii se intinde in regiunile de ~es din Campia Banatului,
Campia Dunarii ~i regiunile de coline ale Olteniei, Munteniei ~i Moldovei, uncle de Ia sfar~itul
lunii iunie temperaturile depa~esc frecvent 25°C iar precipitatiile sunt recluse, cu perioade lungi
de seceta in lunile iulie ~i august.
Prin zonarea cartofului in bazine specializate s-a descongestionat zona traditionala,
marind astfel spatiul pentru producerea cartofului de samanta ~i s-au asigurat conditiile pentru
cre~terea insemnata a productiei medii Ia hectar (Gh. Bilteanu, 1993)

5.1.5 Tehnologia de cultivare

5.1.5.1 Rotatia culturii.
Cartoful este o planta agricola putin pretentioasa Ia planta premergatoare. Ca
premergatoare, cele mai favorabile plante sunt : leguminoasele perene ~i anuale, graul, secara,
orzul, porumbul, inul pentru fibra, sfecla de zahar ~i alte culturi. In cultura cartofului trebuie
evitata folosirea ca premergatoare a plantelor din aceea~i familie botanica.
In structura de culturi dintr-un asolament, cartoful poate reprezenta 25 - 67 % in functie
de caracteristicile solului (M.Berindei, 1985).
Productiile cresc evident daca participarea in structura de culturi este mai mica. Pentru
cartof rotatia cea mai corespunzatoare este de 4 ani. Se accepta rotatii de 3 ani numai in situatiile
cand putem amplasa cartoful pe soluri mai corespunzatoare din punct de vedere al texturii.
La randul sau, cartoful este o foarte buna planta premergatoare pentru graul de toamna ~i
orzul de toamna ~i pentru culturile de primavara. Cartoful recoltat in vara, pana Ia 10 august, este
o planta buna premergatoare pentru rapita de toamna. De asemenea cartoful este o premergatoare
preferata pentru orzoaica de toamna ~i primavara, dupa care aceasta planta asigura boabe de
calitate superioara pentru industria berei .
 5.1.5.2 Fertilizarea.
Cartoful face parte din culturile agricole care consuma cantitati mari de substante
nutritive ~i reactioneaza hie la ingra~amintele organice ~i minerale in toate zoele de cultura din
tara noastra.
Dupa diferiti autori (1. Ahromenko, G. Remy, E. Handenburg), pentru o tona de tuberculi
inclusiv productia de vreji, cartoful consuma in medie : 5,94 kg N (5 - 6,88); 1,58 kg P20 5 (1 ,26 -
1,95); 7,16 kg K20 (6,32 - 8,32); 3,22 kg CaO (2,48 - 4,64); 1,77 MgO (1,26 - 2,14). Pentru
culturile recoltate inainte de maturarea plantei (extratimpurii sau timpurii) consumurile pentru o
tona de tuberculi sunt mult mai ridicare : 8 - 10 kg N, 3Kg P2 0 5 ~i 12 - 14 kg K2 0
(V.Bimaure, M. Bala~a).
Din consumul total de substante nutritive, in tubercul se retin : N - 66%; P20 5- 63,6% ;
K2 0- 58,2 %; CaO- 7,9 %; MgO- 40% (tabelul5.3).
Tabelul5.3
Repartizarea consumului de elemente nutritive pe componente ale fitomasei la cartof
Recolta in kg
N PzOs KzO CaO Mg
1 tona tuberculi 3,2 1,4 6,0 0,3 0,6
0,4 tone vreji 1,2 0,6 3,4 3,2 0,8
Resturi dupa recoltare 0,4 0,2 0,9 0,3 0,1
intreaga recoWi 4,8 2,2 10,3 3,8 1,5

In general, pentru o recolta de 40 tlha, necesarul de elemente nutritive se prezinta in

tabelul 5.4.
Tabelul 5.4
N ecesarulde e ement e nut n·r1ve pent ru o pro ductte
. d e 40 tlha
Elemente NECESAR EXPORTA REVINE %
nutritive kg kg kg
N 190 130 60 70
PzOs 88 56 32 60
KzO 400 240 160 60
CaO 152 12 140 10
Mg 60 24 36 40

Azotul este elementul determinant pentru nivelul productiei la cartof. La 1 kg de azot se

obtin, pe baza experientelor din tara noastra, intre 40 ~i 106 kg tuberculi (V. Bimaure, W.
Copony, M. Berindei). S. Gericke (1961) mentioneaza un spor mediu de 98 kg tuberculi la kg de
azot.
La insuficienta azotului plantele sunt galbene-verzui, iar suprafata de asimilatie se reduce
pronuntat. Reducerea suprafetei de asimilatie are consecinte negative asupra formarii stolonilor ~i
a tuberculilor. Azotul in cantitati ridicate determina o cre~tere luxurianta a paqii epigee, in
detrimentul productiei de tuberculi. Azotul in exces prelunge~te perioada de vegetatie a
cartofului ~i mare~te sensibilitatea acestuia la boli. In unele experiente, excesul de azot a
determinat o intarziere a infloritului cu 25 - 26 zile (N.Zamfirescu ~i colab., 1959).
Azotul influenteaza foarte mult ~i calitatea tuberculilor care se obtin. Astfel, la cantitati
mai mari de azot indicele de elasticitate al tuberculilor se reduce, continutul in substanta uscata
de asemenea, dar cre~te continutul in substante proteice ~i substante reducatoare.
Fosforul determina sporuri de productie mai mici decat azotul, pana la 40 - 44 kg
tuberculi la 1 kg fosfor (S. Gericke, 1961 ; V. Bimaure, 1979).
 Fosforul are o importanta deosebita in dezvoltarea sistemului radicular, in formarea
tuberculilor, a maturizarii lor ~i in depunerea amidonului. Fosforul contribuie la cre~terea
procentului de amidon din tuberculi ~i a dimensiunii graunciorilor.
La insuficienta fosforului, ritmul de cre~tere al plantelor de cartof se reduce, marginile
foliolelor se rasucesc in sus iar limbul lor este mai mic ~i de culoare inchisa. Suprafata de
asimilatie se reduce, insa in mult mai mica masura in comparatie cu insuficienta azotului.
Excesul de fosfor nu dauneaza cartofului cum dauneaza azotul. In schimb el grabe~te mult
vegetatia, determina o mai rapida maturizare a plantelor ~i o mai rapida formare a tuberculilor,
fapt care, la soiurile semitarzii ~i tarzii, se resfrange negativ asupra productiei. Pentru producerea
cartofilor timpurii grabirea formarii tuberculilor are insa o deosebita importanta.
Potasiul este consumat de cartof in cantitati mari, dar aduce sporuri de productie mai
mici in comparatie cu sporul asigurat de azot ~i fosfor, 10- 15 kg tuberculi pentru 1 kg de K2 0
(V. Bimaure, 1979).
Potasiul influenteaza pozitiv formarea suprafetei de asimilatie, intensitatea procesului de
fotosinteza ~i migrarea asimilatelor din frunze in tuberculi. Potasiul influenteaza favorabil
valoarea seminala a tuberculilor, impreuna cu fosforul, contribuie la formarea unui periderm
dens, elastic, ceea ce confera tuberculilor o mai buna rezistenta la pastrare ~i vatamare.
La insuficienta potasiului ritmul de cre~tere al plantelor este redus, iar daca insuficienta
este mai accentuata cre~terea chiar inceteaza. Intemodiile tulpinilor sunt mai scurte, tufele
devenind din aceasta cauza dense, compacte. Aparitia timpurie a culorii verde-inchis a frunzelor
este unul din cele mai semnificative simptome ale insuficientei potasiului in nutritia cartofului.
Potasiul trebuie folosit in primul rand la soiurile cu perioada lunga de vegetatie, deoarece
mentine tufa verde in intervalele de seceta (relativa), in asemenea situatii determinand sporuri
substantiale de productie (V. Bimaure, 1979).
In ritmul de absorbtie al elementelor nutritive nu se disting diferentieri pronuntate de la
un element la altul. Cel mai mare consum de substante nutritive, la toate soiurile, are loc in
perioada de formare a tuberculilor. Astfel, dupa K. Muller (1969), planta de cartof folose~te pana
la inflorit, 75 % din cantitatea totala de fosfor ~i 77 % din cantitatea totala de potasiu. Parte
insemnata (43 %) din magneziu, element cu rol esential (cheie) in metabolismul amidonului se
absoarbe dupa inflorire, in faza de cre~tere intensa a tuberculilor.
Ritmul de absorbtie este mai rapid la soiurile timpurii ~i mai lent la cele tarzii, curba
absorbtiei pastrand aceea~i alura pentru toate soiurile.
La aplicarea ingra~amintelor la cultura cartofului trebuie sa se tina seama, in afara de
conditiile pedoclimatice ~i de perioada de vegetatie a soiurilor.
Gunoiul de grajd este ingra~amantul care nu ar trebui sa lipseasca din cultura cartofului.
Acest ingra~amant are, asupra productiei, o actiune directa prin elementele nutritive pe care le
fumizeaza, cat ~i indirecta prin imbunatatirea insu~irilor fizice ale solului.
Gunoiul de grajd este valoros in primul rand pentru soiurile cu perioada mai lunga de
vegetatie. La cartoful pentru consumul extratimpuriu ~i timpuriu gunoiul de grajd are efect direct
redus asupra productiei, in schimb aduce imbunatatiri conditiilor fizice ~i biologice ale solului,
precum ~i regimului termic al acestuia. Efectul gunoiului de grajd se rasfrange insa la cultura
succesiva.
Dozele de gunoi de grajd care se administreaza la cartof se cuprind intre 20 ~i 40 t/ha, iar
M. Berindei mentioneaza doza de 30t/ha ca optima pentru toate conditiile de clima si sol din tara
noastra.
Gunoiul de grajd trebuie sa fie bine fermantat ~i impra~tiat uniform pe intreaga suprafata.
Incorporarea in sol se face numai prin aratura de toamna (vara).
lngrii#imintele minerale prezinta in prezent o deosebita importanta pentru sporirea
productiei de cartof.Ele se folosesc pe toate tipurile de sol ~i la toate soiurile de cartof, asigurand
sporuri de productie egale ~i de multe ori mai mari dedit sporurile ce se asigura cu gunoiul de
grajd.
In general, in cultura neirigata, dozele economice de azot se cuprind intre 120 -
150 kg/ha, raportul N:P:K fiind de 1 : 0,3 : 0,5. In conditii ecologice favorabile, cu tehnologie
corespunzatoare se obtin 50 - 60 tlha :tara irigatie. In cultura irigata doza economica de azot se
cuprinde intre 150- 200 kg/ha cu raportul N : P : K de 1 : 0,6 : 1.
In toate zonele de cultura a cartofului din tara noastra, ingra~amintele fosfatice ~i potasice
trebuie incorporate in sol sub aratura de baza. Ingra~amintele azotate se incorporeaza primavara,
Ia pregatirea solului pentru plantat.
Aplicarea ingra~amintelor cu azot se poate face ~i in doua etape: o parte din doza Ia
pregatirea terenului pentru plantat sau odata cu plantatul, iar restul dozei in vegetatie dupa
tuberizarea cartofului.
Administrarea unei parti din ingra~amintele minerale localizat, concomitent cu plantarea
cartofului, Ia distanta de 5 - 7 em de nind ~i mai adanc decat adancimea de plantare, constituie o
masura deosebit de importanta pentru o mai buna valorificare a elementelor nutritive (G.F.
Linnik, 1959). Fertilizarea localizata constituie in acela~i timp o masura prin care dozele de
ingra~aminte se reduc cu circa 30 %.
Pentru ingra~area localizata se folosesc numai ingra~aminte granulate complexe, cu raport
echilibrat intre azot, fosfor ~i potasiu.
Amendamentele pentru corectarea aciditatii solului nu se administreaza direct culturii de
cartof, intrucat se favorizeaza aparitia raiei comune, boala care aduce prejudicii tuberculilor, mai
ales sub aspect calitativ.

5.1.5.3 Lucrarile solului.

Cartoful este o planta foarte pretentioasa fata de calitatea lucrarilor solului, lucrari care
spre deosebire de alte culturi nu vizeaza numai realizarea unui teren bine pregatit, curat de
buruieni, cu regim aero-hidric favorabil ~i cu elemente nutritive in forme u~or accesibile, dar ~i
asigurarea conditiilor pentru a mecaniza integral cultura evitand tasarea ~i formarea bulgarilor.
Solul trebuie afanat cat mai adanc. Aceasta se realizeaza printr-o aratura la adancimea de
28 - 30 em, cu exceptia solurilor podzolice, pe care adancimea este stabilita in functie de
grosimea stratului arabil. Efectele pozitive ale araturii adanci se mentin pe intreaga perioada de
vegetatie a cartofului.
Intr-un numar mare de experiente (23) desra~urate pe soluri diferite, efectuarea araturii cu
plugul cu scormonitor (30 + 15 em) a determinat un spor mediu fata de aratura simpla, de 2 t/ha
tuberculi. Pe soluri lutoase ~i luto-argiloase, efectul pozitiv al araturii cu plugul cu scormonitor
est ~i mai evident.
De insemnatate deosebita este calitatea araturii. Aratura trebuie sa fie lipsita de bulgari pe
toata adancimea ei (maruntire sub 2,5 em in proportie de 80 %). Bulgarii in aratura constituie un
mare neajuns, atat pentru dezvoltarea sistemului radicular ~i al tuberculilor, cat mai ales pentru
formarea biloanelor, eficacitatea erbicidelor ~i recoltarea mecanizata. Din aceste considerente,
umiditatea solului la care se face aratura trebuie sa fie optima pentru aceasta lucrare.
Importanta deosebita pentru cartof prezinta ~i nivalarea terenului, care se executa inainte
de efectuarea araturii.Se realizeaza astfel conditii optime pentru o aratura uniforma, cu
consecinte pozitive asupra uniformitatii culturilor de cartof. M. Berindei a obtinut, ca efect al
nivelarii, sporuri de recolta cuprinse intre 1,8 ~i 6 t/ha tuberculi.
In primavara, pregatirea terenului premergator plantarii se face numai in momentul cand
in urma lucrarii rezulta un camp bine maruntit, afanat, :tara bulgari sau ,felii, umede, care prin
uscare devin bulgari. Intrarea pe teren, in primavara se va face numai dupa zvantarea solului.
 5.1.5.4 Plantarea.
Cartoful se inmulte~te prin tuberculi. Pentru a inHitura efectele daunatoare ale procesului
de degenerare, materialul pentru plantare se produce continuu dupa o schema bine stabilita. In
zona foarte favorabila reinoirea materialului de plantat (,samanta") se realizeaza in cicluri
trienale, in zona favorabila bienale, iar in zona de campie, favorabila soiurilor timpurii, anual.
Tuberculii de cartof pentru plantare nu trebuie sa fie infectati de viroze sau alte boli
(mana, putregai uscat). De asemenea, se cere cain timpul pastrarii tuberculii de samanta sa nu
incolteasca. Valoarea biologica a tuberculilor pentru plantare este determinata de starea lor
sanitara side starea fiziologica (incubatia sa nu fie in stadiu avansat).
In vederea plantarii este necesara o pregatire corespunzatoare a materialului de plantat,
pregatire care consta in:
Sortarea tuberculilor ~i calibrarea acestora constituie o masura esentiala pentru realizarea
unei distributii uniforme pe teren (fiira goluri ~i duble) ~i la densitatea optima stabilita, prin
plantarea mecanizata.
In timpul procesului de sortare se elimina manual toate impuritatile, precum ~i tuberculii
bolnavi sau cu vatamari mecanice mari.
Daca din recolta obtinuta nu se poate asigura materialul de plantare necesar, se recurge la
sectionarea tuberculilor, in doua, sau in mai multe bucati a eel or mai mari (4 - 8, in functie de
marime).
Incol{irea tuberculilor de samanta inainte de plantare constituie un procedeu introdus in
practica de mult timp ~i in prezent are importanta aproape exclusiva pentru culturile de cartof
destinate consumului extratimpuriu ~i timpuriu ~i chiar pentru consumul de vara.
Prin incoltirea tuberculilor de cartof se asigura o plantare mai timpurie,o grabire a rasaririi
plantelor, tuberizarea mai timpurie ~i randamente mai ridicate.
Rezultatele experimentale obtinute de M. Berindei (tabelul 5.5) pun in evidenta
posibilitatea producerii cartofului pentru consum timpuriu (1 - 10 iunie) practic in toata tara,
producerea pentru consumul extratimpuriu fiind localizata in bazinele specializate din sud (Gh.
Bilteanu, 1993).
Tabelul5.5
lnfluenta incoltirii tuberculilor pentru samanta inainte de plantare
asupra productiei, recolta 1 - 10 iunie (medie pe 3 ani)

Variante Caracal Stefiine~ti Targu Secueni- Bra~ov Suceava

experimentale Arge~ Mure~ Roman
t/ha % t/ha % t/ha % t/ha % t/ha % t/ha %
Tuberculi 16,9 100 13,9 100 7,6 100 9,9 100 6,3 100 7,9 100
neincoltiti
Tuberculi incoltiti 21,9 130 17,8 128 16,0 210 14,9 150 11,4 180 17,3 219

In tehnica ce se aplica pentru realizarea incoltirii cartofilor se disting urmatoarele etape

succestve:
- tratamentul cu formalinii are drept scop prevenirea imbolnavirii ~i se face prin
scufundarea sacilor sau a co~urilor cu tuberculi, timp de 5 minute, intr-o solutie de concentratie
de 0,5 % (1 litru formalina 40% la 80 1 apa). Tuberculii sco~i din solutie se a~eaza in gramezi ~i
se tin acoperiti cu prelate timp de doua ore, pentru sudatie. Dupa aceea, se intind pentru uscare ~i
se aerise~te incaperea.
- preincoltirea (fortarea pomirii coltilor) se face prin a~ezarea tuberculilor in gramezi de
circa 40 em inaltime, la intuneric ~i la o temperatura de 15 - 18°C, timp de 8 - 10 zile pana cand
coltii au 1 - 2 mm lungime.
 - fncol{irea propriu-zisii (fort:area cre~terii coltilor) se realizeaza in incaperi in conditii de
lumina naturala sau artificiala ~i cu posibilitatea de aerisire. Pentru aceasta, tuberculii se a~eaza
in ladite cu capacitatea de 15 - 20 kg, iar acestea se grupeaza in stive cate 10 - 15. Tuberculii se
tin pentru incoltire, lao temperatura de 12- 14°C, timp de 20- 45 zile.
La sfar~itul acestei etape tuberculii trebuie sa prezinte colti scurt:i, de 15 - 20 mm lungime
~i 8 - 10 mm grosime.
Pentru a obtine o rasarire uniforma ~i mai rapida cu diteva zile, tuberculii pentru samanta
din soiurile care asigura consumul toamna-iarna se pot preincolti. Cu circa 8 - 10 zile ininte de
plantare se creaza,la intuneric, conditii care sa determine pomirea coltilor in vegetatie ~i care,
pana la plantare, sa atinga 2 - 3 mm. La aceasta lungime, coltii nu se rup la plantarea mecanizata
(Gh. Bilteanu, 1993).
Epoca de plantare. Cartoful se planteaza timpuriu in primavara. Coltii pomesc in
vegetatie ~i cresc la temperatura de 6 - rc, iar radacinile cresc ~i la temperaturi mai scazute (4 -
5°C). Momentul plantarii este determinat de zvantarea solului pana la adancimea de plantare plus
3 - 4 em, astfel incat sa se poata efectua lucrarile de pregatire a solului ~i plantat rara tasari, rara a
se forma felii de sol umed sau bulgari.
Plantarea timpurie conduce la cre~terea randamentelor la cartof, dar ~i la o serie de alte
aspecte, biologic deosebit de importante: stoloni mai scurt:i, tuberizare mai timpurie, tuberculi
mai uniformi ca marime.
De regula, conditiile de plantare a cartofului se inregistreaza la jumatatea lunii martie in
zonele din sud ~i Campia Banatului, in ultima decada a acestei luni in zona colinara ~i la
inceputullunii aprilie in zona foarte favorabila din punct de vedere climatic (zona submontana ~i
depresiunile intramontane).
Cartoful incoltit, destinat consumului timpuriu se planteaza in zona nisipurilor din
Oltenia intre 5 si 15 martie ~i pana la 25 martie in restul bazinelor specializate (V. Bimaure,
1979). M.Berindei mentioneaza ca intarzierea plantarii la cartoful incoltit cu 15 zile din
momentul cand terenul se svanta ~i se poate lucra mecanic, atrage dupa sine reducerea productiei
de tuberculi cu 5,8- 7,8 t/ha.
Densitatea culturii este una din componentele cele mai importante ale randamentului.
Densitate la cartof este in functie de particularitatile soiurilor, conditiile de clima ~i sol, de scopul
culturii ~i de marimea tuberculilor.
In general, trebuie retinut ca nu marimea tuberculilor pentru plantat determina productia
de cartof, ci densitatea de plantare, productia fiind in corelatie cu numarul de tulpini principale la
hectar. Astfel, tuberculii mari, in comparatie cu tuberculii mai mici produc un numar mai mare
de tulpini ~i deci densitatea de plantare va fi mai mica. Cand se planteaza tuberculi mai mici,
atunci se va mari ~i densitatea, pentru a se asigura un numar mai mare de tulpini ~i deci o
suprafata de asimilatie mai mare (tabelul 5.7).
Tabelul 5.7.
Numarul de tuberculi /hectar ~i masa tuberculilor in kg/ha in functie
de calibrul acestora ~i numarul de tulpini /ha.
Calibrul Numarul de tuberculi /ha (kg tuberculi Ia ha )
pentru un numar de tulpini date
180 000 200 000 220 000 300 000
28/35 51 400 57 140 62 900 85 700
(3,5 tulpini) 1450 1600 1750 2 380
35/45 32 700 36 370 40 000 54 500
(5,5 tulpini) 1800 2000 2 200 3 030
45/55 24 000 26 670 29 300 40 000
(7,5 tulpini) 2400 2 700 2 900 4000
 Tabelul 5.8
Densitati de plantare la cartof S-a pus in evidenta faptul ca cea
mai mare productie de tuberculi se obtine
Scopul culturii Mii plante la ha Cantitatea la o densitate de 230 - 280 mii tulpini
necesara kg principale (lujeri) la hectar.
30-45 45-55 30-45 45-55 In functie de scopul culturii
mm mm mm mm densitatile recomandate sunt prezentate in
Timpurii 70 55-60 3500 4800 tabelul 5.8.
Consum de vara 60-65 50-55 3300 4400 In cazul in care se folosesc la
Consum toamna- 55-60 45-50 3100 4200 plantat tuberculi taiati, densitatea de
iarna plantare se mare~te, intrucat numarul de
Pentru industrie 55-60 45-50 3000 4200 ochi pe bucatile de tubercul este mai mic
decat la un tubercul intreg.

Tabelul5.9
Numarul de tuberculi care intra intr-un kg
Cantitatea de tuberculi Ia hectar.
Intre calibrul tuberculilor
CALIBRUL Numar tulpini pe N umartuberculi
(diametrul transversal), masa acestora ~i
planta la kg
numarul de tulpini care se formeaza pe
planta exista o stransa corelatie. Cu cat 25 I 28 3 -4,5 60-65
acest diametru este mai mic cu atat 28 I 35 3,2- 5,1 36-40
numarul de tuberculi care intra intr-un kg 35 I 45 5-7,5 18-20
este mai mare, iar numarul de tulpini care 45 I 50 6-8 10- 12
se formeaza pe planta este mai mic 35 I 50 taiati 2-3 36-40
(tabelul5.9). 45 I 50 taiati 2-3 20-24

Distanta intre randuri. Obi~nuit cartoful se planteaza intre randuri la distanta de 70- 75
em. S-au practicat ~i se practica ~i distante mai mici, de 50 - 60 em, pentru soiurile extratimpurii
~i timpurii la care se executa un plantat semimecanizat.
Problema distantei intre randuri a fost mult discutata in ultimele doua decenii in
principalele tari cultivatoare de cartof in Europa. Autorii care s-au ocupat de aceasta problema
recomanda marirea distantei la 75 em ~i ulterior la 80 em, pe masura adaptarii sistemei de ma~ini
folosita in tehnologia de cultivare (Gh. Bilteanu, 1993)
In conditii de irigare (zona de stepa ~i silvostepa) cele mai mari productii la hectar se
realizeaza la densitatea de 60 - 75 mii cuiburi la hectar ~i la distanta intre randuri de 60 - 70 em
In zonele de stepa ~i silvostepa cre~terea distantei intre randuri la peste 70 em lasa solul
neacoperit de vegetatie cu consecinte nefavorabile culturii cartofului din cauza ar~itelor ~i
temperaturilor ridicate specifice acestor zone. La distante mai mici se creaza in cultura un
microclimat prin acoperire, ferind solul de actiunea directa a razelor solare (Gh. Bilteanu, 1993).
In functie de distanta intre randuri la plantare ~i suprafata bilonului in sectiune se
stabile~te adancimea de lucru (tabelul5.10).
Adancimea de plantare. In general cartoful se planteaza prin acoperire cu biloane, cele
mai bune rezultate obtinandu-se cand piesele de bilonare sunt de tip disc. Datele tehnice privind
plantarea cartofului sunt prezentate in fig.5.8.
 1 - Suprafata de sol inainte de plantare
2 - Zona de lucru
3 - Tuberculul la circa 4 em de zona de lucru
Fig. 5.8 - Executarea unui bilon corect pentru o distanta intre nlnduri de 75 em

Tehnica plantarii. Cartoful pentru consumul extratimpuriu ~i timpuriu se planteaza

semimecanizat ~i mecanizat. In cazul plantarii semimecanizate se deschid rigole cu cultivatorul
echipat cu corpuri de rarita, iar pe fundul rigolelor se a~eaza manual tuberculii la distanta stabilita
pe rand, in functie de densitatea culturii. Rigolele se acopera cu pamant manual cu sapa sau
mecanic. Pe solurile nisipoase, dupa acoperirea tuberculilor terenul ramane plan.
Plantarea mecanizata se face cu ma~ina de plantat cartofi incoltiti (MPCI - 6), cu ma~ina
de plantat rasad cu echipament pentru plantat cartofi incoltiti, cu ma~ina SK-4-290 sau alte
utilaje destinate pentru acest scop.
Pentru tuberculii neincoltiti (sau preincoltiti cu colti de 1 - 2 mm), se pot utiliza: 4SaBP-
62,5; 6 SAD- 75; 4 SA -75 (MARS- 4) sau alte ma~ini pentru plantat.

6.1.5.5 Lucrarile de ingrijire.

Lucrarile de ingrijire aplicate in culturile de cartof urmaresc mentinerea afanata a
terenului pentru o putemica aeratie, stimularea formarii unui numar mai mare de stoloni la
plante, combaterea buruienilor a bolilor ~i daunatorilor.
Itinerariul tehnic al lucrarilor de ingrijire este determinat de metoda de plantare ~i de
combaterea buruienilor prin lucrari mecanice ~i manuale sau prin folosirea erbicidelor.
Plantatul fiirii bilon. Pana la rasarirea coltil or (20 - 30 zile) grapatul culturii este cea mai
importanta lucrare, realizand-se afanarea solului, distrugerea crustei ~i combaterea buruienilor in
curs de rasarire sau abia rasarite.
Se executa 2 - 3 grapari: prima imediat dupa plantare, a doua cand se observa formarea
crustei, iar a treia la inceputul rasaririi. Numarul de grapari este hotarat de umiditate, de starea de
imburuienare, de natura soului. Cele doua ,trei grapari pana la rasarire, care echivaleaza de fapt
cu o pra~ila, asigura un spor de productie de circa 3,5 t!ha (M.Berindei, 1985). Graparea culturii
se face cu grapa cu colti reglabili orientati inapoi fata de directia de inaitare a agregatului.
Pra~ilele in cultura cartofului sunt nu numai lucrari de combaterea buruienilor, ci ~i
lucrari de bilonare (,mu~uroire"), obligatorii pentru aceasta cultura. Pra~ilele (bilonarile) se
executa cu cultivatorul echipat cu cutite sageata mare ~i rarita cu aripi reglabile. Prin reglarea
aripilor la rarita ~i a vitezei de inaintare a tractorului se regleaza ~i marimea bilonului.
Prima bilonare (pra~ila) se executa cand plantele au 15 - 20 em inaltime, adancimea de
lucru a cutitelor fiind mai mare (8 - 10 em), iar bilonul redus ca inaltime, pentru a nu se acoperi
tufele. Viteza de lucru a tractorului este redusa, 4- 5 km I ora.
Dupa 10 - 14 zile se executa a doua bilonare cu bilonul mai mare decat primul. Aceasta
rebilonare este urmata de o pra~ila manuala pe rand. La inceputul infloritului (nu mai tarziu) se
executa ultima rebilonare cu bilon mare. La aceasta ultima lucrare, este necesar ca in fata rotilor
tractorului sa se monteze ridicatoare de vreji, pentru a se evita vatamarea plantelor.
 Plantatul cu bilon. Inainte de rasarire se executa o lucrare de refacere a bilonului (pra~ila
oarba) cu cultivatorul echipat cu cutite speciale (in forma de T intors)~i rarite pentru mu~uroire.
In timpul rasaritului, cultura se grapeaza peste biloane cu grapa plasa, sau cu grapa cu
colti reglabili la care coltii sunt orientati spre inapoi fata de directia de inaintare a agregatului.
Dupa rasarire, cand plantele au 10 - 15 em ina1time se refac bi1oanele cu ajutoru1
cultivatoru1ui echipat cu cutite sageata ~i rarite cu aripi reg1abi1e. Aceasta rebi1onare este urmata
de o pra~i1a manua1a pe rand. In continuare se mai executa doua 1ucrari de refacere a bi1oane1or
(rebi1onari).
lngrijirea culturii cu folosirea erbicidelor. In aceasta situatie este obligatorie p1antarea
cartofu1ui cu bi1on ina1t.
Pentru cultura cartofu1ui sunt recomandate erbicidele prezentate in tabe1u1 5.11.
Tabe1u1 5.11
.. de flo1os1"te pentru comb aterea burmem·1 or d.m cu1tune
Erb1c1 ·1 de carto f
Erbicidu1 Substanta activ[ Buruieni comb[tute Perioada Doza (pc)
ap1ic[rii
Afa1on Linuron Dicoti1e ~i une1e monocoti1e preemergent 2- 8 kg/ha
anua1e
Ares in Mono1inuron Monocoti1e ~i une1e dicoti1e
" "
anua1e
Linuron 50WP Linuron 50% Dicoti1e ~i une1e monocoti1e
" "
anua1e
Patoran 50WP Metobromuron50 preem sau pp1 3- 5 kg/ha
"
%
Bladex 50WP Cianazin 50% ppi 3-5 kg/ha
"
Gesagard Prometrin 50% Monocoti1e ~i une1e dicoti1e preem 2- 8 kg/ha
50WP anua1e
lgran 50 WP Terbutrin 50% Apera sp1ca venti ~1 unele preem 2- 8 kg/ha
dicoti1e
Sencor 70 WP Metribuzin 70% Monocoti1e ~i dicoti1e anua1e preem 0,7-
2kg/ha
Dua1500 CE Meto1aclor 500g/1 ppi 3- 5 kg/ha
"
Frontier Dimetenamid Monocoti1e anua1e ~1 une1e preem 1,2-1,6 1/ha
900EC 900g/1 dicoti1e
Lasso CE A1aclor 480 g/1 Monocoti1e ~i unele dicoti1e ppisau preem 41/ha
Racer25 CE F1 uorocloridon Dicoti1e anua1e preem 3-41/ha
250 g/1
Ga1ex 500EC Meto1aclor25% Monocoti1e ~i dicoti1e preem 6- 8 1/ha
Metobromuron2%
Basagran Bentazon 480 g/1 Dicoti1edonate preem;postem 1,5- 3 1/ha

Pe terenuri1e infestate cu pir sau costrei, dupa rasarirea cartofi1or, indiferent de faza de
cre~tere, dar in momentu1 cand costreiu1 (Sorghum ha1epense), are 15 - 35 em, sau piru1 tarator
(Agropyron repens) ~i piru1 gros (Cynodon dacty1on) au 10 - 15 em, se administreaza unu1 din
erbicide1e: Fusi1ade super, Gallant, Targa in cantitate de 2 - 3 1/ha pentru combaterea costreiu1ui
sau 4- 6 1/ha pentru combaterea piru1ui.
Buruieni1e dicoti1etonate, ca ~i ce1e monocoti1edonate perene se combat in anu1 anterior
culturii de cartof, dupa reco1tarea p1antei premergatoare (cerea1e paioase ), cu erbicidu1 Roundup
(g1yphosate) in cantitate de 8 - 10 1/ha.
 Erbicidele prezentate in tabelul 6.15 se administreaza pe intreaga suprafata in perioada
dintre plantat ~i rasarit, concomitent cu lucrarea de rebilonare, lucrare ce trebuie executata in
momentul cand buruienile sunt abia rasarite.
Pe terenurile nisipoase unde plantatul se face direct cu bilon inalt, daca nu au rasarit
buruieni nu se mai executa lucrarea de rebilonare ~i deci erbicidele se aplica :tara aceasta lucrare.
Combaterea buruienilor din culturile de cartof nu este in totalitate asigurata prin lucrarile
~i erbicidele mentionate mai sus. Din aceasta cauza nu se exclud din timpul vegetatiei lucrarile
manuale selective, dupa cum nici smulgerea eventualelor buruieni care apar mai t<1rziu, in a doua
parte a verii.
Dintre boli, mana cartofului (Phytophtora irifestans) este aceea care aduce cele mai mari
pagube culturii cartofului. Boala afecteaza suprafata de asimilatie pana la distrugerea ei in timp
foarte scurt ~i afecteaza sau chiar compromite productia de tuberculi.
In combaterea manei in afara masurilor fitotehnice de prevenirea atacului, sunt folosite ~i
masuri chimice, care se efectueaza la avertizare cu diferite substante, pe baza de mancozeb
(Dithane, Mancoplus, Triziman M- 2,5 kg/ha), chlorothalonil (Bravo 720, Dorimat, Fongil Fl.-
3 1/ha), cupru + mancozeb + zineb (Cuprosan 311, Super D - 5 kg/ha), oxiclorura de cupru
(Cupravit, Coprarex, Cuprocure), sau alte produse admise.
Daunatorul eel mai periculos pentru culturile de cartof este gandacul de Colorado
(Leptinotarsa decemlineata), care poate determina reducerea productiei de tuberculi cu
25 - 43 %. Materialul de plantat poate fi tratat preventiv, pentru combaterea gandacului din
Colorado, cu Prestige 290 FS, 1 1/tona.
Pentru combaterea in vegetatie se folose~te o gama larga de produse, intre care se retin:
organoclorurate (Thionex ULV 3,0 1/ha), organofosforice (Clorofet 480EC 1,5 1/ha), sau pe baza
de piretroizi de sinteza (Decis, Fastac, Karate), sau alte produse avizate.
Irigarea. Cartoful este una din culturile care reactioneaza la irigare mai bine decat
oricare planta de cultura. Sporul de productie pe mm de apa dat prin irigare se cuprinde in zona
de sud a tarii, intre 30 ~i 120 kg/ha (sfecla de zahar, 40- 110 kg; porumb, 8- 20 kg; grau, 4- 14
kg ; soia, 3 - 6 kg).
Consumul de apa se diferentiaza intre soiurile aflate in cultura in functie de perioada lor
de vegetatie. Soiurile timpurii au un consum total de apa de 320 - 450 mm, soiurile semitimpurii
~i semitarzii 450 - 550 mm, iar soiurile tarzii 550 - 650 mm.
In cultura cartofului sunt favorabile udarile la intervale mai scurte, mai ales in faza de
cre~tere a tuberculilor, pe aceasta cale asigurand-se reducerea temperaturilor in sol, la suprafata
solului ~i la nivelul partii epigee.
Ca tehnica de udare la cartof este indicata irigarea prin aspersiune, metoda care asigura
reducerea normelor de udare, marirea umiditatii relative a aerului, miqorarea temperaturii
aerului ~i imbunatatirea pe aceasta cale a conditiilor de vegetatie ale plantelor de cartof.
Pentru cartoful timpuriu irigarea are mai mica importanta, deoarece acesta se recolteaza
inainte de instalarea perioadelor de seceta din lunile de vara. Pe solurile nisipoase din sudul
Olteniei la cartoful timpuriu se administreaza 2- 3 udari in anii cu precipitatii normale sau 3 - 4
udari in anii saraci in precipitatii, cu o norma de udare de 250 m3/ha (Alisa Marinica, 1981 ).

5.1.5.6 Recoltarea.
Recoltarea cartofului constituie una dintre cele mm 1mportante activitati, de calitatea
acesteia depinde materializarea eforturilor pentru obtinerea unor randamente ridicate ~i de
calitate.
Lucrarea de recoltare mecanizata trebuie pregatita prin intreaga tehnologie de cultivare a
cartofului ~i chiar prin lucrarile de pregatirea solului ~i de intretinere care se fac la planta
premergatoare.
 Stabilirea momentului optim la care trebuie recoltati cartofii se apreciaza, in primul rand,
dupa destinatia pe care o au tuberculii.
In culturile de cartof destinate obtinerii materialului de plantat, la stabilirea momentului
de recoltare se tine seama, pe de o parte, de dinamica de cre~tere a tuberculilor, iar pe de alta
parte, de perioada zborului maxim al afidelor (vectorii virusurilor). Pe aceste loturi la maximum
10 zile de la data cand se inregistreaza zborul maxim al afidelor se intrerupe vegetatia prin
distrugerea vrejilor, mecanic (MTV, sau CSU+EI), sau chimic (Reglone, 3 1/ha; Trifanex L, 30
1/ha ; Purivel, 4 kg/ha).
Recoltarea are loc dupa 15 - 20 de zile de la intreruperea vegetatiei, timp in care
tuberculii suberifica ~i ating ,maturitatea tehnica" (coaja nu se exfoliaza, stolonul i~i pierde
turgescenta, tuberculul se desprinde u~or de stolon, iar pe sectiune are aspect de svantat) (Gh.
Bilteanu, 1993).
Culturile de cartof destinate consumului timpuriu, se recolteaza atunci cand tuberculii au
atins marimea comerciala, adica eel putin 30 g (peste 200 - 250 g/cuib ). Recoltarea se face
manual, treptat, pe masura ce se realizeaza valorificarea tuberculilor.
La culturile de cartof destinate consumului de vara, toamna, iama, faza de maturitate
tehnica corespunde cand vrejii sunt uscati in proportie de circa 70 %. Cre~terea in masa a
tuberculilor de cartof se incheie inainte de uscarea totala a vrejilor. Se atinge in aceasta faza
maturitatea fiziologica a tuberculilor ~i cea mai mare productie la hectar. Recoltarea nu se face
insa in aceasta faza de maturitate, intrucat coaja nu adera bine de pulpa ~i se produc numeroase
vatamari mecanice la recoltare. Din aceasta cauza recoltarea se face la maturitatea tehnica. Intre
maturitatea fiziologica ~i maturitatea tehnica productia scade cu 5 - 7% (M.Berindei).
Momentul recoltarii dupa distrugerea vrejilor se poate pune in evidenta prin frecarea cu
degetul mare a unei probe de tuberculi din fractia 45- 60 mm, cu o presiune de circa 2 daN/cm 2 •
Daca proportia tuberculilor care nu se exfoliaza este peste 90 % atunci se poate incepe recoltatul.
Dupa recoltare tuberculii trebuie transportati imediat la centrele de preluare unde se
separa de impuritati (bulgari, pietre, tuberculi bolnavi), cu ajutorul unor instalatii pentru
separarea impuritatilor (ISIC - 30), in componenta carora intra ~i ma~ina de presortare (MP - 1),
dupa care sunt trecuti prin instalatiile de calibrare (MCC- 60 ).

5.1.5.7 Pastrarea cartofilor.

Pastrarea cartofilor este tot atat de de importanta ca ~i producerea lor, iar realizarea unor
conditii de pastrare cat mai bune face parte din problemele tehnice de baza ale culturii acestei
plante.
Pentru cartof este necesara pastrarea unor cantitati mari in fiecare an intrucat acest produs
nu poate fi consumat intr-un timp scurt, ci treptat, atat in alimentatia omului ~i a animalelor, cat
~i in industrie. In afara de aceasta, o mare cantitate de tuberculi, aproape un milion de tone,
trebuie pastrati pentru plantarile anului urmator.
Tuberculii de cartof se pastreaza cu dificultate datorita continutuli ridicat in apa (peste
75 %) ~i durata mare a pastrarii, care se cuprinde eel mai adesea intre 2 ~i 9 luni.
In timpul pastrarii, sub influenta conditiilor exterioare, tuberculii de cartof pot sa-~i
modifice compozitia chimica ~i sa-~i piarda valoarea culinara, pot pierde apa, pot incolti sau pot
fi atacati de diferite boli, fapt ce atrage dupa sine alterarea recoltei ~i inregistrarea unor
importante scaderi de greutate.
In conditii bune, functie de modul de pastrare se inregistreaza la cartof pierderi normale
de 8 - 12%.ln conditii mai putin corespunzatoare, pierderile se ridica la 20 - 25%, dar pot ajunge
~i la 30 - 40%.
Pentru o cat mai buna pastrare a tuberculilor este necesar sa fie respectate o serie de
masuri preventive: la plantare sa fie folositi numai tuberculi sanato~i; asigurarea protectiei
fitosanitare in cursul vegetatiei; asigurarea tuturor conditiilor pentru formarea unui periderm
dens, elastic ~i rezistent; la recoltare procentul tuberculilor vatamati sa fie cat mai reclus (sub
3% ), iar tuberculii sa fie feriti de razele solare, ploi sau condens ; sortarea tuberculilor inainte de
depozitare; pregatirea ~i dezinfectarea spatiilor de depozitare.
Pastrarea cartofilor este conditionata de mai multi factori, dintre care cei mai importanti
sunt: particularitatile soiurilor (rezistenta la pastrare, durata repausului seminal), temperatura ~i
umiditatea .
Soiurile de cartof se diferentiaza intre ele sub aspectul rezistentei la pastrare. lim1nd seama
de procentul total de pierderi, acestea au fost clasificate: sensibile la pastrare cu pierderi de 16%;
mijlociu de rezistente cu 12,5% pierderi; rezistente cu 9,6% pierderi (Rodica Ghimba~an,
T.Catelly, 1980).
Temperatura cea mai potrivita pentru pastrarea cartofilor este cuprinsa intre 2 ~i 4°C. La
temperaturi mai joase se reduce intensitatea respirat1e1, transpiratiei ~i activitatea
microorganismelor. La temperaturi mai mici de 6°C se inregistreaza transformari ale amidonului
in zahar, iar la temperaturi mai mari de 6°C se intensifica transpiratia ~i respiratia cartofilor.
Temperaturile cele mai indicate pentru pastrare variaza dupa destinatia produsului, astfel:
- cartoful pentru consum, pentru industrie (amidon, spirt), cat ~i materialul de plantat, se
pastreaza la temperaturide 2- 4°C.
- cartoful destinat semipreparatelor industriale (cips, pommes-frittes) se pastreaza la
temperaturi mai ridicate 5 - 7°C pentru a nu se produce zaharuri simple care in procesul de
obtinere a semipreparatelor caramelizeaza denatun1nd gustul ~i culoarea acestora. La aceste
temperaturi, pastrarea se face folosind inhibitori de cre~tere ~i o ventilatie mai indelungata cu
cantitati mai mari de aer, peste 200 m3/t/ora, fata de 80- 120 m 3/t/ora cat este suficient la cartoful
de consum.
Umiditatea relativii a aerului trebuie sa fie ridicata, pentru a se preveni sau reduce
transpiratia ~i ve~tejirea. La temperatura de pastrare de 2 - 4°C, umiditatea relativa a aerului
trebuie sa aiba valori cuprinse intre 85 - 93%.
Aerisirea depozitelor in care se pastreaza cartofii este deosebit de importanta. La cantitati
prea mici de oxigen se produce in tuberculi o respiratie anaeroba care grabe~te alterarea lor, iar la
cantitati prea mari de oxigen se intensifica procesul de respiratie, de asemenea daunator unei
bune pastrari. Aerul din depozitele de pastrare trebuie sa fie mai sarac in oxigen (un continut de 5
- 12%) ~i mai bogat in dioxid de carbon (2,5-3%).
Tuberculii de cartof se pastreaza in depozite permanente (pivnite, bordeie, depozite
speciale) sau in depozite temporare (silozuri amenajate, ~anturi).