- 1-

CAPITOLUL I

1.1. Obiectul $i importanta fitotehniei

Fitotehnia este ~tiinta agricola al carei obiectiv este studiul biologiei,

ecologiei ~i tehnologiei de cultivare a plantelor de camp in scopul obtinerii
unor produqii ridicate ~i de calitate superioara, in conditii de eficienta
economica ~i de pastrare a echilibrului ecologic ~i puritatii mediului
(L. Muntean ~i colab.,1995).
Ca disciplina ~tiintifica ~i de invatamant, pana in secolul nostru, ea a
cuprins in preocupari toate cufturile. Treptat s-au desprins ca ~tiinte
independente cele referitoare Ia plantele horticole (Pomicultura,
Legumicultura, Viticultura),la cele furajere, precum ~; unele discipline de
sprijin (Protectia plantelor, Irigarea culturilor, Ecologia etc). In prezent, in
sfera de activitate a Fitotehniei sunt cuprinse culturile de camp (plantele de
mare cultura). Principalele grupe de plante din cultura mare sunt: cerealele,
leguminoasele pentru boabe, oleiferele, textilele, radacinoase ~i
tuberculifere, aromatice ~i medicinale. Aceste plante detin peste 80°/o din
terenul arabi! al tarii noastre asigurand cea mai mare parte din produsele
necesare alimentatiei oamenilor ~i a furajarii animalelor, precum ~i materie
prima pentru diverse ramuri industriale alimentare ~i nealimentare.
Prin cunoa~terea profunda a biologiei plantelor ~i a relatiilor dintre
acestea ~; mediu, Fitotehnia este singura capabila de a stabili masurile
tehnice in vederea obtinerii unor randamente ridicate atat cantitativ, cat ~i
calitativ. Importanta ei economico-sociala este deosebita. Pe plan mondial,
dar ~i Ia noi in tara, se considera ca situatii economice infloritoare vor avea
numai acele tari care dezvolta ~tiintele biologice ~i agricole ~i activitatile
aplicative ale acestora, incat sa faca fata cre~terii demografice ~i necesitatii
obiective de cre~tere a nivelului de trai.

1.2. Factorii care conditioneaza productia agricola

Produqia agricola, mai ales cea vegetala, reprezinta o rezultanta a

interaqiunii dintre particularitatile biologice ale plantelor cu factorii
ecologici, tehnologici ~i social-economici (fig. 1.1).
Factorii de vegetatie (ecologici): lumina, caldura, apa, aerul, solul,
sunt studiati Ia fiziologie,pedologie, climatologie ~i agrotehnica. In lucrare
vom prezenta cerintele fiecarei plante fata de factorii de vegetatie ~i
zonarea ecologica.
Factorii biologici (soiul sau hibridul cultivat ~i valoarea ,culturala" a
materialului de semanat sau plantat) prezinta o importanta deosebita
pentru eficienta masurilor tehnologice care se aplica.
Factorii de vegetatie sunt diferit valorificati de materialul biologic
cultivat. Se cunoa~te ca un anumit genotip (soi sau hibrid) nu-~i poate
exprima pe deplin potentialul productiv decat daca este cultivat in cele mai
 - 2-

favorabile conditii de mediu ~i tehnologie. Astfel, soiurile ~i hibrizii pot

asigura rentabilitatea unei culturi sau pot reprezenta o frana in cre~terea
productiei, in cazul cand se nesocotesc cerintele fata de clima, sol, lucrari
fitotehnice etc.
Factorii cosmico-etmosferici )

f.______}!c{ . tZ.-·~--±--~---~ttcricl)
M l Producti• de biomasi B
Tehnologii de cultud : vegetall Ia unitatca de lnsufiri biologice,
a plantclor ~ de suprafafl creatii noi de soiuri
amelionre a sol.ului fi hibrizi
+
t
t
I
!.._.,.

Conditii fi facta:i telurico cdafici

Y = N1* Nz * B * M
Fig.1.1-Schema principiala a interrelatiilor ce se realizeaza in cadrul
procesului de produqie agricol (dupa Dumitru Teaci, 1980)

Materialul biologic folosit Ia culturile de camp este reprezentat de

soiuri ~i hibrizi.
Soiurile cultivate in prezent sunt linii pure, organisme foarte
uniforme, cu caracteristici superioare ~i foarte pretentioase fata de conditiile
de cultivare. Cultivarea unui soi mai multi ani Ia rand, in conditii de mediu
~i cu tehnologii mai mult sau mai putin favorabile, determina modificari ale
structurii genetice ~i conduce, treptat, Ia o depreciere a valorii biologice ~i
chiar Ia degenerarea soiului. Prin urmare, sortimentul de soiuri existent in
cultura se modifica continuu.
Hibrizii sunt obtinuti in urma incruci~arii unor linii consangvinizate.
In prima generatie se manifesta fenomenul de heterozis, fenomen care
conduce Ia realizarea unor plante viguroase ~i foarte productive.
Samanta, ca ~i soiul sau hibridul constituie un factor biologic deosebit
de important pentru sporirea produqiei Ia plantele cultivate. Samanta
cuprinde in embrionul ei toate insu~irile valoroase ale soiului sau hibridului
cultivat.
In practica fitotehnica, notiunea de samanta are un sens mai larg
decat in botanica, intelegandu-se prin aceasta partile plantelor prin care ele
se reproduc.
Samanta ocupa un loc cu totul aparte in cadrul tuturor masurilor ce
pot fi luate pentru stimularea agriculturii. Astfel, dintre toate parghiile
utilizate pentru cre~terea productiei, samanta este singura realizata de
agricultura pentru agricultura, in timp ce toate celelalte (mecanizarea,
ingra~amintele chimice, pesticidele etc.) reprezinta contributia industriei Ia
realizarea produqiei agricole (Feistritzer, 1969).
 - 3-

Producerea materialului semincer constituie o activitate deosebit de

importanta careia trebuie sa i se acorde aceea~i atentie ca ~i activitatii de
creare de soiuri.
Inainte de a fi acceptata pentru semanat, samanta plantelor cultivate
este supusa unor analize, dintre care trebuie retinute: analizele genetice,
analizele fizice, analizele fiziologice ~i analizele pentru determinarea starii
sanitare.
Analizele genetice. Prin aceste analize se determina puritatea
biologica a semintelor (puritatea genetica), adica se urmare~te sa se
stabileasca daca samanta apartine soiului recomandat (zonat) ~i daca acest
soi prezinta in el indivizi cu alta masa ereditara, indivizi ce apartin altor
soiuri sau populatii.
Analizele fizice. Materialul biologic este supus unor determinari privind
anumite caracteristici fizice, cum ar fi: puritatea fizica, masa a 1000 de
boabe (MMB), masa hectolitrica (MH), umiditatea, culoarea, luciul ~i
mirosul.
Analizele fiziologice.ln conditii de mediu corespunzatoare fiecarei
specii, samanta trebuie sa treaca de Ia viata latenta Ia viata activa ~i sa dea
na~tere unei plante viguroase. Analizele fiziologice Ia care sunt supuse
semintele pentru semanat au ca scop evidentierea capacitatii acestora de a
germina ~i de a produce pfante normafe ~i viguroase. Aceste analize cuprind
urmatoarele determinari: capacitatea de germinatie, viabilitatea, cold-test,
puterea de strabatere.
Analizele starii sanitare se fac cu scopul preintampinarii transmiterii
diferitelor boli sau daunatori de Ia o generatie Ia alta, prin intermediul
semintelor. In urma analizei starii sanitare se fac recomandari pentru
tratarea semintelor, unele din aceste recomandari s-au generalizat ~i se
practica an de an.

CAPITOLUL II

CEREALE

2.1. GENERALITATI

2.1.1. Importanta. Raspandire

Importanta. Aceasta grupa fitotehnica cuprinde plante ce apartin

familiei Poaceae (Gramineae) ~i anume: graul, secara, triticale, orzul,
ovazul (originare din climatul temperat) ~i porumbul, sorgul, meiul, orezul
( originare din climatul cald).
Boabele (fructele) cerealelor prezinta cea mai mare importanta pentru
hrana oamenilor ~i animalelor, avand o valoare alimentara ridicata. Ele
contin glucide (55 - 70°/o), proteine (8 - 25°/o), substante grase (1,5 - 6°/o),
saruri minerale (0,2 - 5,5°/o), vitamine ~i alte substante in asemenea
proportii incat pot intra zilnic in hrana omului (ca aliment de baza sub forma
de paine, paste fainoase etc) ~i a animalelor.
 - 4-

Cerealele furnizeaza materia prima pentru numeroase industrii

alimentare ~i nealimentare. Din ele se fabrica amidon, dextrina, glucoza,
paste fainoase, arpaca~, gri~, bere, alcool, etc.
Dupa treierat (separarea boabelor de inveli~urile florale ~i tulpina)
ramane pleava ~i paiele, produse secundare cu diferite intrebuintari. Astfel,
paiele pot fi folosite ca materie prima pentru fabricarea celulozei, ca nutret
~i a~ternut pentru animale, ingra~amant, sau sunt utilizate pentru diferite
impletituri.
In afara de valoarea lor alimentara, boabele cerealelor prezinta
importanta ~i prin conservabilitatea indelungata, transportul lor relativ u~or
Ia distante mari ~i posibilitatea de a fi cultivate in cele mai variate conditii
pedoclimatice.
Raspandire. Suprafata cultivata cu cereale, pe glob, reprezinta circa
50°/o din suprafata arabila a lumii (estimata de FAO Ia 1,4 - 1,6 miliarde
ha). In ultima perioada, ca urmare a cre~terii randamentelor, suprafetele
cultivate cu cereale s-au redus.
In tara noastra suprafete mai mari sunt cultivate cu porumb, grau ~i
orz, suprafete raspandite in toate zonele agricole ale tarii. Celelalte plante
se cultiva pe supra fete mai restranse in anumite zone ale tarii.

2.1.2. Particularitatile biologice ale cerealelor

Germinarea. Pentru germinatie, semintele au nevoie de o cantitate

suficienta de apa, de un anumit nivel de temperatura ~i de aer. In aceste
conditii boabele germinabile tree de Ia viata latenta Ia viata activa, incepand
astfel un nou cicfu de vegetatie. Semintefe de cereafe absorb cantitati de
apa mult mai mici in comparatie cu semintele altor grupe de pi ante ( 44 -
58°/o din masa bobului).
Din punct de vedere al temperaturii minime de germinatie, cerealele
se pot diferentia astfel: cereale Ia care temperatura minima este de 1 - 3°C
(graul, secara, orzuf, ovazul); cereafe Ia care temperatura minima este de
8 - 10°C (porumbul, meiul) ~i cereale Ia care temperatura minima este de
11 - 13°C (sorgul, orezul).
Cand cerintele fata de umiditate, temperatura ~i oxigen sunt realizate,
sistemul enzimatic existent in bobul de cereale intra in aqiune
transformand substantele de rezerva in substante asimilabile, care sunt
absorbite de embrion prin scutellum.
In procesul incoltirii, mai intai apare radicula protejata de coleoriza,
apoi mugurasul protejat de coleoptil. Mugurasul, protejat de coleoptil,
strabate stratul de sol ie~ind Ia suprafata solului, marcand astfel rasarirea
plantei.
La boabele imbracate (cu exceptia orezului), coleoptilul strabate toata
lungimea bobului pe sub palei ~i apare Ia un capat iar coleoriza Ia celalalt
capat al bobului (germinatie bipolara). La boabele ,gola~e"' coleoptilul ~i
coleoriza apar Ia acela~i capat, in zona embrionului (germinatie unipolara) .
Primele radacini care se formeaza In timpul germinatiei sunt radacinile
embrionare, iar numarul lor difera de Ia o specie Ia alta (3-5 Ia grau, 4 Ia
secara, 3 Ia ovaz, 5-8 Ia orz ~i una singura Ia porumb, mei, sorg ~i orez).
 - 5-

Rasarirea. Cand mugura~ul, protejat de .--------,-----:;----,----------,

coleoptil, ajunge sa strabata stratul de sol care il . :· · ,;J:.·.·l~
acopera ~i apare Ia suprafata solului, se considera . ,7 .
ca planta a rasarit (fig.2.1).
Coleoptilul este in general alb-translucid, cu · 1. ·
exceptia secarei Ia care este brun-violaceu. Dupa ce ~~
coleoptilul cre~te 2-4 em Ia suprafata solului, ~
acesta este strapuns de prima frunza adevarata, . , ~·t' ~
care devine activa (incepe procesul de fotosinteza). ··7 .l
Este important ca rasarirea plantelor sa se faca cat { \ \...,.
mai rapid ~i uniform pe intreaga suprafata. Ritmul
de rasarire al plantelor depinde in principal de: Fig.- 2.1 Rasarirea plantei
energia germinativa, puterea de strabatere a de grau
plantutei ~i de conditiile de vegetatie.
Infratirea. Dupa 2 - 3 saptamani de Ia rasarire cre~terea tulpinitei in
lungime inceteaza, iar in sol, aproape de suprafata, se formeaza nodul de
infratire. Din acesta pornesc lastari noi, care Ia cereale poarta denumirea de
frati,iar faza de vegetatie cand se formeaza ace~ti lastari - infratire (fig.
2.2).
Nodurile de Ia care pomesc fratii sunt foarte apropiate intre ele, incat
se pare ca toti fratii pornesc dintr-un singur nod (nod de infratire).
Infratirea Ia cereale reprezinta de fapt
ramificarea tulpinii de Ia baza sa, din nodurile
tulpinii din sol Ia cerealele paioase (grau, secara,
orz, ovaz), sau din nodurile de Ia suprafata solului
Ia porumb (copili). La cerealele paioase infd~tirea
incepe dupa ce planta ~i-a format primele trei
frunze.
Nodul de infratire, in afara de faptul ca din el
se formeaza lastari noi, indepline~te ~i alte \ .. ....
functiuni, care pentru cereale, au o importanta Fig.2.2 - Schema
vitala. Astfel, din nodul de infratire se formeaza infratirii cerealelor:
numeroase radacini adventive (coronare), in el se a1a2- frati de ordinul I
acumuleaza cantitati mari de substante de rezerva b1b2b3b4 - frati de ordinul
II
sau poate regenera planta in primavara prin
formare de noi fastari.
Numarul de frati (capacitatea de infratire) pe care o planta il poate
forma depinde in primul rand de specie (soi), apoi de conditiile climatice ~i
tehnologia aplicata. Capacitatea de infratire a cerealelor, in ordine
descrescanda, este urmatoarea: secara, orzul ~i orzoaica, ovazul, graul.
Factorii climatici (cafdura, lumina) ~i umiditatea sofului influenteaza
capacitatea de infratire. Pentru infratire, favorabil este timpul racoros, cu
temperatura cuprinsa intre 6 - 12°C. Plantele care primesc mai multa
lumina au capacitate de infratire mai ridicata, iar umiditatea optima a
solului pentu parcurgerea fazei de infratire este de 60- 80°/o din capacitatea
de camp pentru apa.
Factorii fitotehnici care conditioneaza gradul de infratire al plantelor
sunt: marimea semintei, data semanatului, densitatea ~i adancimea de
semanat, elementele fertilizante ~i lucrarile de ingrijire.
 - 6-

Formarea tulpinii (pai sau culm). Este faza de vegetatie a cerealelor

care se caracterzeaza prin alungirea tulpinii. Pentru trecerea de Ia faza de
lnfratire Ia faza de alungire a paiului, cerealele de toamna trebuie sa
parcurga stadiul de vernalizare (iarovizare), adica sa parcurga 30 - 4S de
zile In conditii de temperaturi joase (1 - soc). Fara parcurgerea stadiului de
vernalizare cereafele de toamna nu pot trece in faza de formare a tulpinii.
Din momentul in care incepe alungirea paiului (impaierea), infratirea
plantelor este blocata. Astfel, nu se mai formeaza muguri axilari generatori
de lastari, iar lastarii (fratii) mai putin pregatiti din punct de vedere
fiziologic nu produc tulpini ~i se numesc ,frati de poala".
Afungirea tulpinii Ia cereale se face prin cre~terea fiecarui internod in
parte (cre~tere intercalara). Tulpina cerealelor paioase este alcatuita din S -
7 internoduri separate prin noduri. Lungimea internodurilor cre~te de Ia
baza spre varf. Cel mai lung internod este eel din partea superioara, care
poarta ~i inflorescenta. Mai scurte ~i cu lumen mai mic sunt internodurile
bazale, care dau rezistenta Ia cadere. La porumb, internodurile cele mai
lungi sunt cele care poarta inflorescentele.
Durata fazei de formare a paiului Ia cereale este de SO - 6S de zile, in
funqie de factorii genetici (specie, soi), de conditiile de vegetatie
(temperatura, umiditate, lumina, regimul de nutritie etc).
Parcurgerea fazei de formare a paiului este insotita de procese
fiziologice complexe, deoarece in aceasta perioada se inregistreaza
diferentierea organelor de reproducere.Aceasta faza apartine etapei
generative ~i conventional ea incepe odata cu declan~area alungirii paiului
cand planta se afla in stadiul ,spic Ia 1 em, ( distanta de Ia nodul de
infratire Ia varful spicului este de 1 em).
Pe masura alungirii paiului, de Ia fiecare nod se
formeaza frunzele. Acestea sunt dispuse altern ~i sunt
formate din teaca ~i limb. Teaca frunzei pleaca de Ia nod
5i inconjoara internodul aproape pe toata lungimea lui.
Teaca frunzei superioare protejeaza, pe langa internod ~i
inflorescenta in curs de formare. Limbul frunzei este
lanceolat cu nervurile paralele. La zona de trecere dintre
teaca ~i limb, Ia unele cereale, se gasesc doua formatiuni
membranoase, mai mult sau mai putin dezvoltate,
denumite urechiu~e (pinteni) ~i ligula (fig. 2.3)
Inspicarea. In timp ce are loc alungirea tulpinii, Fig.2.3. Portiune
sub proteqia inveli~ului de frunze, cre~te inflorescenta, din frunza de orz:
formandu-se treptat rahisul, elementele spiculetelor ~i a -limb;b-tead~;
c -urechiu~e;
elementele florale. Inainte de aparitie teaca ultimei d- ligula;
frunze este mai voluminoasa, avand aspectul de burduf, e- nod.
din cauza inflorescentei pe care o protejeaza ~i care se
gase~te Ia dezvoltarea ei aproape maxima. In acest '--------------~
moment cerealele sunt in stadiul de burduf. La scurt timp, inflorescenta iese
afara din teaca ultimei frunze realizandu-se inspicarea.
Inflorirea. Deschiderea florii se produce Ia maturitatea sexuala a
plantei. Inflorirea poate avea Joe odata cu aparitia inflorescentei (orz), Ia
1 - 2 zile dupa inspicare (grau) sau Ia un interval de S - 7 zile de Ia lnspicat
(secara). Inflorirea incepe de Ia mijlocul spicului spre cele doua extremitati
 -7-

sau din partea superioara spre baza ~i din varful ramificatiilor spre ax Ia
inflorescentele de tip panicul.
Formarea fructului ~i coacerea (maturizarea plantei). Dupa
fecundare incepe formarea fructului. Acesta ajunge Ia maturitate, in functie
de temperatura ~i umiditate, in 24 - 45 de zile de Ia fecundare perioada in
care in fruct (cariopsa) se acumuleaza cantitati importante de substante de
rezerva.
In perioada de coacere a fructului se pot distinge trei faze principale:
maturitatea in verde sau in lapte, maturitatea galbena sau in parga ~i
maturitatea deplina.
In faza maturitatii verde sau in lapte, bobul este umflat, de culoare
verzuie, iar daca este strans intre degete lasa sa curga un lichid !aptos.
Continutul in apa al bobului este de circa 50°/o din masa acestuia. Embrionul
are formate toate paftile care il compun, dar acestea nu au ajuns Ia
dimensiunile normale ~i continua sa creasca. Frunzele de Ia baza plantei ~i
partea inferioara a tulpinii sunt ingalbenite. Aspectul general al lanului de
cereale este inca verde.
In faza maturitatii galbene sau in parga, boabele contin o cantitate
mai mica de apa (in jur de 30°/o), volumul lor se apropie de dimensiunile
normale. Bobul poate fi strapuns cu unghia ~i framantat intre degete ca
ceara. Embrionul ajunge Ia dimensiunile normale. Spre sfar~itul fazei
acumularea de substante de rezerva in bob inceteaza. Planta este galbena
(cu exceptia nodurilor superioare) ~i lanul intreg prezinta aspectul galben.
In faza maturitatii depline, boabele contin numai 15 - 16°/o apa, sunt
tari ~i nu mai pot fi strapunse cu unghia. Plantele sunt uscate in intregime,
iar frunzele bazafe brunificate. Trecerea din faza maturitatii galbene in faza
maturitatii depline se face intr-un timp foarte scurt.

2.2 GRAUL

2. 2.1 Importanta. Raspandire

Importanta. Graul este planta cultivata cea mai importanta, ocupand

primul loc in strategiile adoptate impotriva foametei.
Atentia deosebita de care se bucura aceasta planta se datore~te:
continutului ridicat al boabelor in glucide ~i substante proteice ~i raportului
intre aceste substante corespunzator cerintelor organismului uman;
posibilitatilor de mecanizare integrala a culturii, fapt ce determina obtinerea
unor produqii ieftine; posibilitatii pastrarii boabelor timp indelungat ~i
transportarii lor Ia distante mari fara sa se altereze; posibilitatii de cultivare
in cele mai diferite climate (Gh. Bilteanu, 1991 ).
Boabele de grau sunt utilizate indeosebi pentru producerea fainei
destinata fabricarii painii ~i a altor produse de panificatie care reprezinta
hrana de baza pentru circa 40°/o din populatia globului. Boabele de grau
reprezinta de asemenea, materia prima pentru fabricarea pastelor fainoase,
dar ~; materie prima pentru alte industrii nealimentare.
 - 8-

Taratefe, rezultate in urma macinatului boabelor de grau, reprezinta

un nutret concentrat deosebit de important, fiind bogat in proteine, glucide
~i substante minerale.
Paiele ramase dupa recoltat se pot folosi Ia fabricarea celulozei, ca
a~ternut pentru animale, in hrana animalelor sau ca sursa de materie
organica pentru sol.
Graul constituie ~i o foarte buna planta premergatoare pentru multe
culturi, deoarce parase~te terenul devreme, lasand timpul necesar pentru
efectuarea araturilor de vara. Dupa soiurile timpurii se pot semana unele
culturi succesive.
Raspandire. Graul se caracterizeaza printr-o mare plasticitate
ecologica, fiind cultivat pe toate continentele intre 66° latitudine nordica ~i
45° latitudine sudica ~i Ia altitudini de 3000 - 3500 m (in zona Ecuatorului),
asigurand produqii satisfacatoare pretutindeni unde se cultiva. Dupa datele
FAO (2005) suprafetele cultivate cu grau pe glob au fost de 217 mil.
hectare, cu o productie medie de 29,1 q/ha
In Romania suprafata cultivata cu grau Ia nivelul anului 2007 a fost de
1,94 mil. ha cu o produqie medie de 15,4 q/ha.

2.2.2 Compozitia chimica

Cariopsa (,samanta,) de grau este constituita, in cea mai mare

parte, din glucide (62-75°/o din masa semintei), substante proteice (8-
240/o), lipide (1,8 - 2,6), substante minerale (1,5-2,3°/o) ~i apa (10 - 14°/o).
Glucidele acumulate in principal in endosperm sunt formate in cea
mai mare parte din amidon (>90°/o), zaharoza (2-3,5°/o), dextrine (2,3°/o).
Tot din aceasta grupa de substante face parte ~i celuloza (2-3,5°/o) prezenta
in primul rand in inveli~ul fructului (pericarp).
Substantele proteice reprezinta partea cea mai importanta a
fructului, sub aspectul valorii nutritive. Valoarea biologica a proteinelor din
fructele de grau este ridicata, deoarece contin toti cei 10 aminoacizi
esentiali pe care organismul uman nu-i poate sintetiza. Totu~i, in
comparatie cu proteina animala sau cu proteina din soia, proteina fructului
de grau este mai saraca in lizina ~i triptofan.
Acumularea proteinelor in fruct depinde de o serie de factori, cum
sunt: specia de grau, soiul, conditiile climatice, fertilitatea naturala a solului
~i dozele de azot folosite. Proteinele din cariopsa de grau sunt constituite, in
principal, din prolamine (4,5 g/100 g boabe, predominand gliadina) ~i
gluteline (4,0 g/100g, predominand glutenina) ~i mai putin albumine ~i
globuline.
Gliadina ~i glutenina constituie glutenul care determina, in cea mai
mare masura, calitatea fainei de grau pentru fabricarea painii.

2.2.3. Sistematica. Soiuri

Graul (genul Triticum) apartine ordinului Poales (Graminales), familia

Poaceae (Gramineae). Genul Triticum cuprinde numeroase forme salbatice
~i cultivate, toate grupate in trei seqii diferentiate intre ele pe baza
numarului de cromozomi.
 -9-

Dintre speciile, subspeciile ~i convarietatile cunoscute, pentru intreaga

lume ~i pentru tara noastra, cele mai importante sunt Triticum aestivum
ssp. vulgare ~i Triticum turgidum ssp. turgidum conv. durum.
Graul comun (Triticum aestivum ssp. vulgare) se cultiva pe circa 90°/o
din suprafata mondiala cultivata cu grau. Boabele sunt oval-alungite cu
aspect fainos in seqiune, folosite in primul rand pentru fabricarea painii,
datorita caruia acest grau se mai nume~te ~i ,grau de paine,. Graul comun
are forme de toamna ~i de primavara. In tara noastra graul de toamna
ocupa 99°/o din suprafata totala cultivata cu aceasta planta.
Graul durum (Triticum turgidum ssp. turgidum conv. durum) se
situeaza pe locul al doilea dupa graul comun. Boabele acestei specii sunt
mai mari ~i mai lungi decat Ia graul comun, sticloase in seqiune ~i cu
continut ridicat in substante proteice ~i gluten (de calitate inferioara pentru
panificatie),se intrebuinteaza pentru prepararea pastelor fainoase.
Soiurile cultivate. Potentialul de produqie al soiurilor de grau
cultivate in tara noastra se ridica Ia 9 - 10 t/ha. Soiurile admise in cultura
se caracterizeaza prin rezistenta Ia ger, Ia seceta, Ia boli ~i Ia cadere,
valoare nutritiva ~i tehnologica ridicata a boabelor, precum ~i prin stabilitate
a produqiilor. Mentionam doar cateva din soiurile de grau comun existente
in cultura (Lista oficiala de soiuri ~i hibrizi, 2006): Albota, Aniversar,
Apullum, Arie~an, Boema, Crina, Dropia, Esential, Flamura 85, Gabriela,
Lovrin 34, Rapid, Trivale, Turda 95, Turda 2000.

2.2.4. Particularititile biologice $i cerintele fata

de clima $i sol
2. 2.4.1 Paricularitati biologice
In lunga sa perioada de vegetatie, care in conditiile din tara noastra
este de 270 - 300 zile, plantele de grau parcurg doua mari etape
(perioade): vegetativa, caracterizata prin cre~terea organelor vegetative
ale plantelor ~i generativa, caracterizata prin dezvoltarea organelor
reproductive. Dupa A. Dionigi (1970) (citat de Gh. Bilteanu, 1989) aceste
faze sunt separate printr-un punct (,punct de viraj,), ce corespunde
momentului cand meristemul apical al tulpinii pierde capacitatea de
diferentiere a frunzelor ~i ca~iga capadtatea de diferentiere a spicului.
In prezent este acceptata impartirea perioadei de vegetatie a plantelor
de grau in urmatoarele faze fenologice (stadii de cre~tere ~i dezvoltare):
germinare ~i rasarire; inradacinare; infratire; (stadii apartinand etapei
vegetative), alungirea tulpinii (paiului); inspicarea; inflorirea-fecundarea;
formarea ~i coacerea boabelor (apartinand etapei generative).
La aceasta ,divizare, a vegetatiei graului au fost propuse
,subdivizari, a stadiilor mai importante din punctul de vedere al cultivarii
graului ~i al randamentelor. Astfel, a fost realizata ,codificarea vegetatiei,
prin intocmirea unor scari de coduri, care marcheaza stadiile de vegetatie.
Germinarea $i rasiirirea. Semintele de grau germineaza in procent
ridicat numai dupa parcurgerea repausului seminal, repaus care, in
conditiile ~; Ia soiurile din tara noastra are o durata cuprinsa intre 40 ~i 68
zile (A. Miculescu, 1982, citat de Gh. Bilteanu, 1989).
Trecerea embrionului de Ia viata latenta Ia viata activa se face pe
seama substantelor de rezerva din bobul de grau. Germinatia incepe cu
 - 10-

absorbtia apei ( 44 - 50°/o din masa bobuJui uscat Ja aer), care conduce In
scurt timp Ia marirea volumului semintelor. Accesul apei ~i al oxigenului, Ia
temperatura mai mare de 1oc (optima 22 - 25°C), determina activizarea
sistemului enzimatic care transforma substantele de rezerva complexe in
substante cu molecule mici. Transferul acestor substante spre embrion se
face prin intermediul scuteHumului. Radicula protejata de coleoriza, strabate
lnveli~ul bobului ~i patrunde In sol, marcand momentul lncoltitului. Tot In
acest timp, mugura~ul protejat de coleoptil strabate lnveli~ul bobului, se
alunge~te ~i apare Ia suprafata solului, moment cand se opre~te din cre~tere
~i este strabatut de prima frunza adevarata, marcand astfel rasarirea
plantei.
In conditii favorabile de temperatura ~i umiditate perioada de
germinare - rasarire dureaza 8 - 10 zile, dar frecvent se ajunge Ia 15 -
20 de zile, sau chiar mai mult, din cauza insuficientei umiditatii.
Dupa rasarire, plantele de grau intra intr-o perioada activa de
vegetatie, caracterizata prin inradacinarea ~i infratirea for.
Radacinile embrionare prezinta importanta deosebita pentru cre~terea
plantelor de grau. Aceste radacini, in perioada de vegetatie din toamna sunt
foarte active ~i absorb apa ~i substante nutritive din sol. Practic, radacinile
embrionare asigura trecerea plantei peste perioada indelungataa iernii. In
aceasta etapa radacinife adventive (coronare), cu originea in nodul de
infratire, sunt relativ slab dezvoltate ~i superficiale.
Dupa 12 - 15 zile de Ia rasarire, cand planta de grau are formate trei
frunze, cre~terea tulpinii aproape inceteaza, iar in sol, Ia circa 2 em de
suprafata, se formeaza nodul de infratire. Din acesta pornesc lastari noi,
care poarta denumirea de frati, iar faza de vegetatie cand se formeaza
ace~ti lastari - infratire.
Nodul de infratirre reprezinta in realitate mai multe noduri, foarte
apropiate intre ele, incat se pare ca toti fratii pornesc dintr-un singur nod.
Lastarii care se formeaza din nodul de infratire au individualitate
proprie ~i ei formeaza alte noduri din care pornesc noi frati ~i noi rad~kini
coronare. Pe o planta se pot forma frati de ordinul intai, al doilea, al treilea
~.a.m.d. Numarul de frati pe care poate sa-i formeze o planta constituie
capacitatea de infratire.
Nodul de infratire pentru plantele de grau prezinta o importanta
vitafa. Astfel, in afara de faptuf ca din ef se formeaza lastari noi, din nodul
de infratire apar numeroase rad~kini coronare (adventive) care absorb apa
~i substantele nutritive in perioada cre~terii intense din primavara. In nodul
de infratire se acumuleaza in toamna, cantitati mari de substante
nutritive(glucide) care asigura plantelor rezistenta Ia temperaturile scazute
din timpul iernii.
De asemenea din nodul de infratire, cand acesta nu a fost atins de
ger, plantele pot regenera, formandu-se noi lastari. In culturile de grau
este bine ca Ia intra rea in iarna plantele sa aiba 5 - 6 frunze ~i 2 - 3 frati.
In timpul vegetatiei din toamna, pe masura ce cultura se apropie de
intrarea in iarna, in pfanta de grau are foe un proces fiziologic de adaptare
Ia temperaturile scazute, proces denumit ,calirea plantelor,.
0 importanta parte din vegetatia graului de toamna se petrece in
perioada de iarna, in conditii de temperaturi scazute. In aceasta perioada
 - 11-

plantele de grau intra intr-o stare de repaus, respectiv intr-o aparenta

stagnare a vegetatiei, cand procesele fiziologice au loc cu o intensitate mai
mare sau mai mica, in funqie de nivelul temperaturii. Astfel, se continua
absorbtia azotului (chiar Ia temperatura de 0°C), transformarea ~i utilizarea
acestuia pentru procesele morfogenetice, precum ~i procesul de fotosinteza.
Cercetatorii itafieni au denumit acesta vegetatie din timpul iernii,
criptovegetatie (Gh. Bilteanu, 1974).
In primavara, o data cu dezghetarea solului, plantele de grau i~i
intensifica procesele vitale intrand astfel intr-o noua perioada, respectiv
perioada de regenerare. Practic in aceasta perioada, plantele de grau se
gasesc in stadiul ,spic Ia 1 em, ~i conventional se considera ca a intrat in
etapa generativa. Pentru aceasta etapa din vegetatia graului, foarte
importante sunt cantitatile de azot aflate Ia dispozitia plantelor din
rezervele de azot acumulate in plante ~i azotul existent in solutia solului.
0 data cu cre~terea temperaturii aerului, planta de grau intra in
perioada cre~terii intense cand in circa 90 de zile acumuleaza 90 - 95°/o
din biomasa totala. In aceasta perioada planta de grau trece prin stadiile:
alungirea paiului (inpaiere), inspicare, inflorire-fecundare, formarea ~i
coacerea bobului.
Alungirea paiului -nodurile, dispuse foarte apropiat in faza de
infratire, incep sa se indeparteze prin alungirea internodurifor. Cre~terea
unui internod incepe cand s-a incetinit cre~terea internodului anterior.
De Ia inceputul formarii paiului ~i pana Ia inspicare, plantele de grau
i~i dezvolta sistemul radicular adventiv ~i sistemul foliar. La sfar~itul
vegetatiei sistemul radicular adventiv reprezinta 8 - 10°/o din masa intregii
plante. Cea mai mare parte a masei de radacini se dezvolta in stratul de sol
de 40 - so em, iar numeroase radacini patrund in sol pana Ia 160 em ~i
chiar mai mult.
Pe masura ce are loc alungirea paiului apar noi frunze astfel ca,
suprafata foliara cre~te pana Ia inspicare, cand ajunge Ia 30000 -
34000 m 2 /ha dupa care inregastreaza o scadere brusca (Gh. Bilteanu, 1991).
Concomitent cu alungirea paiului, inflorescenta cre~te in dimensiune ~i este
deplasata in sus prin interiorul paiului ajungand in teaca ultimei frunze
(stadiul de burduf). La scurt timp dupa acest stadiu are loc inspicarea, iar
dupa cateva zile inflorirea ~i fecundarea. La grau, inflorirea are loc de Ia
mijlocul spicului spre extremitati.
Formarea fructului incepe dupa fecundare ~i dureaza 30-50 de zile
pana ajunge Ia maturitate. In acest interval de timp, in bobul de grau, are
loc un proces intens de depunere a substantelor de rezerva.

2.2.4.2. Cerintele fata de clima ~i sol

Temperatura. Graul asigura produqii ridicate in zonele unde

temperatura este scazuta Ia inceputul vegetatiei, moderata in perioada de
cre~tere intensa ~i ridicata in perioada de coacere.
Temperatura minima de germinare este de 1 - 2°C (optima de
25-27°C). Pentru infratire graul solicita temperaturi de 8-12°C, proces care
se continua pana cand temperaturile scad sub soc.
 - 12-

In timpul vegetatiei din toamna, in planta de grau au foe o serie de

transformari care due Ia adaptarea acesteia Ia temperaturile scazute din
iarna (calirea). Calirea plantelor de grau se realizeaza in doua etape. In
prima etapa, care dureaza 15 - 20 de zile, Ia temperaturi de 10 - 15°C ziua
~i de 0 - 6°C noaptea, are loc acumularea unor cantitati mari de glucide In
organele plantei (in special in nodul de infratire). Plantele de grau trecute
de aceasta etapa pot rezista Ia temperaturi de -12°C (Ia nivelulu nodului de
infratire). A doua etapa dureaza 15 - 25 de zile ~i se petrece cand
temperaturile au scazut in jur de ooc (pana Ia -10°C). In aceasta etapa are
loc deshidratarea plantelor ~i deci o marire a concentratiei sucului celular,
marind rezistenta plantelor Ia temperaturi de pana Ia -18°C ~i chiar Ia -2ooc
(Ia nivelul nodului de lnfratire).
Primavara, o data cu reluarea vegetatiei, cresc ~i cerintele fata de
temperatura. Astfel, pana Ia alungirea paiului sunt favorabile temperaturile
de 8 - 10°C, in perioada alungirii paiului de 14 - 18°C, iar Ia lnspicare
16 - 18°C. Pentru fazele urmatoare, temperaturile de 18 - 20°C asigura cele
mai bune conditii de vegetatie.
Umiditatea. Ca ~i fata de temperatura, cerintele graului fata de
umiditate sunt moderate, dar echilibrate pe intreaga perioada de vegetatie.
Coeficientul de transpiratie al graului este de 350 - 400.
Pentru germinare boabele de grau absorb circa 40°/o apa din masa lor
uscata, iar rasarirea are loc in conditii optime cand umiditatea solului este
de circa 70 - 80°/o din capacitatea capilara pentru apa. In conditiile tarii
noastre, perioada de rasarire a graului de toamna poate fi critica In
numero~i ani din cauza predpitatiilor reduse din vara ~i toamna. Este
necesar ca prin toate lucrarile agrotehnice sa se urmareasca favorizarea
acumulikii apei din precipitatii ~i conservarea acesteia in sol.
In primavara, graul de toamna porne~te timpuriu In vegetatie ~i
utilizeaza mult timp rezervele de umiditate ale solului acumulate in timpul
lernll. Pe m~sur~ ce inainteaz~ in vegetatie, cerintele graului fata de
umiditate cresc. In perloada de alunglre a palulul-insplcare, consumul
mediu zilnic de apa atinge 4-4,5mm. Daca in aceasta perioada umiditatea
este insuficienta, plantele raman scunde ~i formeaza spice cu un numar
redus de boabe.
Cerintele graului fata de umiditate sunt ridicate ~i in perioada de
formare ~i umplere a bobului. Seceta din aceasta perioada asociata ~i cu o
umiditate atmosferica red usa ~i temperaturi ridicate (,ar~ite,) conduce Ia o
reducere pronuntata a masei boabelor (~i~tavirea boabelor).
Solul. Graul are cerinte ridicate fata de insu~irile solului. Acesta
trbuie sa fie fertil I CU capacitate mare de retinere a apei 1 permeabil 1 CU
reactie neutra sau slab acida (pH =6-7,5), cu textura mijlocie spre grea
(lutoasa ~i luto-argiloasa). Cele mai favorabile pentru grau sunt solurile
balane, cernoziomurile, brun-ro~cate, dar cultura graului s-a extins ~i pe
solurile brune-arg.iloiluviale, luvisolurile albice, lacovi~i, soluri gleice ~i
altele.
Zone ecologice. La noi in tara graul de toamna gase~te conditii
favorabile de cultura pe aproape intreaga suprafata arabila a tarii.
Zona foarte favorabila (20°/o din suprafata arabila) se intinde pe
suprafete mari in toate regiunile de campie: in Campia de vest (Campia
 - 13-

Banatului ~i Campia Cri~urilor); In Campia Dunarii (sudul Olteniei,

jumatatea de sud a Campiei Teleormanului, Vestul Baraganului); In Campia
Transilvaniei ~i nord-estul Moldovei (fig.2.6).
Zona favorabila (70°/o din suprafata arabi Ia) cu cele doua subdiviziuni:
favorabila I ~i favorabila II se extinde in vecinatatea zonei foarte favorabile.
Zona favorabila I cuprinde: in sud o fa~ie care se lntinde Ia nord de zona
foarte favorabila din Muntenia ~i Oltenia, precum ~i estul Munteniei ~i sudul
Dobrogei; in Moldova, o suprafata situata in dreptul Prutului; in
Transilvania, in jurul zonei foarte favorabile. In zona favorabila II sunt
cuprinse regiunile deluroase din sudul ~i vestul tarii, centrul ~i nordul
Dobrogei, o parte din Podi~ul Transilvaniei ~i Campia Maramure~ului, iar In
Moldova Podi~ul Barladului, Podi~ul Sucevei, Lunca Barladului.
UCRAIN~ ....

l G " ~
Fig. 2.4 - Zonarea ecologica a graului de toamna

2.2.5. Tehnologia de cultivare

2.2.5.1. Rotatia. Graul de toamna este pretentios fata de planta
premergatoare. Aceasta trebuie sa raspunda, in principal, urmatoarelor
cerinte: sa elibereze terenul devreme in vara, facilitand lucrarile de
pregatirea solului, acumularea apei ~i nitratilor; sa lase solul bine
structurat, bogat In substante nutritive, cat mai curat de buruieni ~i intr-o
stare fitosanitara buna. Prin recoltarea cat mai timpurie a plantei
premergatoare, se da posibilitatea efectuarii din timp a lucrarilor solului,
lucrari care permit realizarea unui pat germinativ de foarte buna calitate.
Foarte bune premergatoare pentru grau sunt: mazarea, fasolea,
borceagul, trifoiul, rapita, inul pentru fibra, canepa pentru fibra, cartofuf
timpuriu ~i de vara. La acestea se mai adauga ~i alte plante care se
recolteaza timpuriu, dar cultivate pe suprafete restranse, cum sunt:
mu~tarul, nautul, sfecla pentru samanta, porumbul pentru masa verde,
coriandrul, tutunul etc.
Bune premergatoare pentru grau sunt considerate cufturile care
elibereaza terenul mai tarziu: soia, floarea-soarelui, sfecla pentru furaj,
sfecla pentru zahar, porumbul pentru boabe. Aceste premergatoare trebuie
sa elibereze terenul ~i sa permita efectuarea araturii cu eel putin doua
 - 14-

saptamani inainte de semanatul graului, pentru a da posibilitate solului sa

se a~eze.
In actuala structura a culturilor, suprafete insemnate de grau de
toamna urmeaza dupa porumb. Acesta poate deveni o premergatoare buna
daca sunt respectate cateva conditii: cultivarea unor hibrizi timpurii ~i
semitimpurii; semanatul sa se faca pe terenuri arate adac in toamna;
administrarea Ia porumb a ingra~amintelor organice ~i minerale; executarea
tuturor lucrarilor de ingrijire; eliberarea terenului in eel mai scurt timp.
Nu se recomanda cultura graului dupa sorg, iarba de Sudan, mei,
deoarece solul ramane sarac in apa ~i nu se poate Iuera bine, iar graul
rasare ~i vegeteaza in conditii necorespunzatoare
Graul de toamna nu se recomanda sa se cultive dupa el insu~i (in
monocultura) un numar mai mare de ani. Prin monocultura se inregistreaza
scaderi importante de productie datorita, in principal, imburuienarii
terenului, inmultirii bolilor ~i daunatorilor.
Monocultura de grau este acceptata 2 ani ~i numai Ia culturile
destinate consumului.
In cazul solurilor deficitare sub aspectul structurii ~i regimului
aerohidric, continutului in humus (luvice, vertisoluri, soluri gleice), in afara
masurilor ameliorative specifice (drenaj, corectare de pH) un rol important
au rotatiife de 5 - 6 ani cu planta amelioratoare.
La randul sau graul de toamna este o buna premergatoare pentru
majoritatea culturilor, deoarece se recolteaza timpuriu ~i lasa solul curat de
buruieni ~i intr-o stare buna de fertilitate.

2.2.5.2. Fertilizarea

Graul de toamna este una din plantele agricole care reactioneaza bine
Ia aplicarea ingra~amintelor in toate conditiile pedoclimatice de Ia noi din
tara.
Pentru realizarea unei productii de 100 kg boabe, plus productia
corespunatoare de paie, graul extrage din sol urmatoarele cantitati de
elemente nutritive: 2,3 - 3,3 kg N, 1,1 - 1,8 kg P20s, 1,9- 3,7 kg K20 (Gh.
Bilteanu, 1991). Cea mai mare parte din cantitatea de azot ~i fosfor ramane
in seminte (70°/o, respectiv 66°/o), iar cea mai mare parte a potasiului
(70°/o) ramane in paie.
Consumul retativ scazut de substante nutritive nu se coreleaza insa cu
cerinte reduse fata de aplicarea ingra~amintelor. Astfel, graul de toamna
este pretentios Ia fertilizare din cauza unor particularitati ca: sistemul
radicular este slab dezvoltat ~i cu putere slaba de solubilizare ~i absorbtie a
rezervelor nutritive din sol; consumul intens de substante nutritive al
plantelor de grau are Joe intr-o perioada scurta de timp, de Ia inceputul
alungirii paiului ~i pana Ia coacerea in lapte: 78 - 92°/o azot, 75 - 88°/o P20s
~i 85 - 88°/o K20 (W. Leonard ~i J. Martin, 1963, citati de Gh. Bilteanu,
1979).
In nutritia graului nu trebuie pierduta din vedere nici perioada
germinare - inceputul alungirii paiului, cand graul pentru circa 3°/o
 - 15-

substanta uscata sintetizata consuma 8 - 22 °/o N, 12 - 25°/o P20s ~i 12 -

15°/o K20.
Azotul in cantitati corespunzatoare asigura o buna infratire ~i
inradacinare a plantelor de grau, mare~te rezistenta Ia temperaturi scazute,
mare~te numarul de flori fertile in spic ~i imbunatate~te continutul boabelor
In substante proteice. Pentru solurile din tara noastra azotul ramane
principalul element nutritiv care asigura obtinerea unor produqii ridicate.
Insuficienta azotului conduce Ia formare unor plante mai putin
dezvoltate care realizeaza componente de produqie necorespunzatoare.
Excesul de azot determina o dezvoltare vegetativa puternica, mare~te
sensibilitatea plantelor Ia atacul bolilor ~i Ia cadere, cre~te pericolul de
~i~tavire prin inarzierea vegetatiei.
Fosforul favorizeaza inradacinarea, infratirea, rezistenta plantelor Ia
iernare, rezistenta Ia cadere ~i Ia atacul bolilor ~i ajungerea Ia maturitate
mai devreme. Fosforul anuleaza efectul negativ al azotului aflat in cantitate
mai mare In sol.
Se considera ca graul este cereala cea mai sensibila Ia insuficienta
fosforului, acesta afectand, in primul rand, plantele tinere cu sistemul
radicular slab dezvoltat (Gh. V. Roman, 1995). La inceputul vegetatiei
plantele tinere de grau absorb fosforul u~or solubil din ingra~aminte ~i abia
mai tarziu, in primavara, graul are capacitatea de a folosi fosforul ~i din
rezervele solului.
Potasiul favorizeaza sinteza glucidelor ~i contribuie Ia cre~terea
rezistentei plantelor Ia ger, didere, seceta ~i boli. Insuficienta potasiului
determina reducerea ritmului de cre~tere, scurtarea internodiilor,
ingalbenirea specifica a fimbului (,opareala,,) ~i necroza marginala a
acestuia.
Ingra~area cu potasiu este necesara numai pe solurile insuficient
aprovizionate cu potasiu (sub 15 mg K20 accesibil/100 g sol).
Pentru aplicarea ingra~amintelor minerale Ia graul de toamna retin
atentia in mod deosebft doua aspecte: cantitatile necesare ~~ momentul
aplicarii.
Stabilirea cantitatilor (dozelor) necesare administrarii graului de
toamna este bine sa se faca pe baza de bilant. Astfel, ie~irile din sistem,
datorate in principal, consumului culturii funqie de recolta scontata, sa fie
echilibrate de intrarile in sistem (aportul sofului, aportul gunoiului, influenta
plantei premergatoare, conditiile cfimatice ale anului de cultura).
Marimea dozelor de azot este cuprinsa, in mod obi~nuit, pentru
conditiile din tara noastra, intre 50 ~i 160 kg/ha. Raprtul optim N : P se
situeaza, de regula, in favoarea azotului, mai ales in anii umezi sau dupa
premergatoare ce consuma o cantitate mare de azot (porumb, floarea-
soarelui, sfecla pentru zahar, cartof). Pe solurile din zona de stepa ~i
silvostepa din sudul ~i sud-estul tarii, raportul N : Peste de 1,2 : 1, iar pe
solurile din regiunile cu precipitatii in cantitate mai mare, raportul N : P eel
mai indicat este de 1,5 : 1.
Marimea dozei de fosfor este cuprinsa, de regula, intre 60 ~i 120
kg/ha, iar a celor cu potasiu (pe solurile care reclama administrarea acestui
element),intre 40- 80 kg/ha.
 - 16-

Epoca de aplicare a ingra~amintelor cu fosfor ~i potasiu, in mod

obi~nuit, este inainte de aratura. In situatia cand nu s-au putut incorpora
sub aratura se pot administra Ia pregatirea patului germinativ, dar numai
sub forma de lngra~aminte complexe.
Ingra~amintele pe baza de azot se recomanda sa fie administrate, In
general, in doua etape. In functie de zona de cultura ~i planta
premergatoare, pana Ia 1/3 din cantitatea totala calculata se administreaza
Ia pregatirea patului germinativ. Restul cantitatii, recalculat In functie de
starea de vegetatie a plantelor, se administreaza Ia sfar~itul iernii sau Ia
desprimavarare.
Ingra5amintele organice sunt bine valorificate de cultura graului de
toamna, asigurand sporuri de productie de peste 1500 kg boabe/ha.Aceste
lngra~aminte pot fi aplicate direct in cultura graului, dar, mai frecvent, Ia
planta premergatoare (porumb, floarea-soarelui, sfecla), urmand ca graul sa
beneficieze de efectul remanent.

2.2.5.3. Lucrarile solului

Graul de toamna este deosebit de pretentios fata de starea terenului
In momentul semanatului, care depinde de modul In care au fost executate
lucrarile de pregatirea solului.
De starea solului Ia semanat depinde in cea mai mare masura felul
cum rasar ~i vegeteaza plantele in toamna ~i capacitatea lor de a trece cu
pierderi cat mai reduse peste perioada de iarna. Solul lucrat pentru grau
trebuie sa fie afanat, nivelat, maruntit (dar fara 0 maruntire exagerata),
curat de buruieni, bine aprovizionat cu apa ~i substante nutritive.
Lucrarile solului se diferentieaza dupa planta premergatoare ~i starea
de umiditate a acestuia. Dupa premergatoare ce se recolteaza timpuriu,
terenul trebuie arat imediat, cu plugul in agregat cu grapa stelata, Ia o
adancime care sa permita incorporarea resturilor vegetale ~i sa nu se
formeze bulgari (20 - 25 em). Daca umiditatea solului nu permite
efectuarea unei araturi de calitate, fara bulgari, atunci imediat dupa
recoltarea plantei premergatoare se lucreaza solul cu grapa cu discuri
(dezmiri~tit). Aratura se va executa mai tarziu, dupa caderea unor cantitati
corespunzatoare de precipitatii care sa refaca
umiditatea solului.
Pana in toamna aratura se intretine, eel mai adesea,
cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti
reglabili, pentru maruntirea solului, nivelarea
terenului ~i distrugerea buruienilor.
Pregatirea patului germinativ se face inainte
de semanat, prin lucrarea terenului cu combinatorul
realizand un teren nivelat, nu prea maruntit Ia Fig.2.5 - Pregatirea
suprafata, curat de buruieni, afanat pe adancimea patului
de semanat ~i mai tasat (,a~ezat,) sub aceasta germinativ pentru grau
adancime (fig. 2.5 dupa D. Soltner, 1990).
Dupa premergatoarele ce se recolteaza tarziu se efectueaza una sau
doua lucrari cu grapa cu discuri pentru maruntirea resturilor vegetale ~i a
buruienilor, dupa care se ara imediat, daca este posibil, Ia 20 - 25 em
adancime. Prin aratura se urmare~te sa nu se formeze bulgari, iar resturile
 - 17-

vegetale sa fie incorporate in sol. In situatia in care dupa recoltarea, in

toamna, a plantei premergatoare solul este foarte uscat ~i nu permite
executarea unei araturi fara bulgari, se renunta Ia aratura, iar pregatirea
terenului se face prin 2 - 3 lucrari cu grapa cu discuri Ia 10-12 em
adancime.

2.2.5.4. Samanta $i semanatul

Samanta de grau pentru semanat trebuie sa apartina unui soi zonat ~i
sa provina din culturi destinate producerii de samanta. Este important ca
samanta sa apartina unor categorii biologice superioare (prebaza II, baza,
certificata), cu o puritate fizica de eel putin 98°/o, capacitate de germinatie
peste 90°/o ~i masa boabelor cat mai mare.
Obligatoriu samanta trebuie tratata pentru a preveni atacul malurei,
fuzariozei ~i a altor boli, precum ~i a daunatorilor. Pentru aceasta se
recomanda folosirea unor fungicide sau insectofungicide avizate, cum sunt:
produse pe baza de mancozeb (Dithane 75WG, Nemispor 80WP, Vondozeb
PU-2,5kg/t), carboxina (Vitavax75W-2kg/t), procloraz+carbendazim
(Prelude - 1,5kg/t), carboxina + TMTD + lindan (Gammavit - 3kg/t),
oxichinolat de cupru + lindan (Chinodintox PTS - 2,5kg/t), lindan + tiuram
+ metiltiofanat (Tirametox - 3kg/t), sau alte produse avizate.
Epoca de semanat trebuie astfel stabilita ca graul, pana Ia intrarea
in iarna, sa aiba Ia dispozitie un numar de 40 - 50 de zile cu temperaturi
moderate (mai mari de 5°C), in care sa acumuleze 450 - sooac (:2:t > 0°C).
In aceste conditii, Ia intrarea in iarna, plantele de grau sunt bine
inradacinate, au format 2 - 3 frati, iar in nodul de infratire sunt acumulate
glucidele care le asigura rezistenta Ia temperaturile scazute.
Alegerea momentului optim pentru semanat prezinta o importanta
deosebita prin contributia pe care o are in realizarea productiei de boabe.
Astfel, pe un sol brun-ro~cat din Campia Romana, in medie pe 6 ani, epoca
de semanat a contribuit cu 45°/o Ia realizarea productiei, soiul cu 28°/o, iar
densitatea Ia semanat cu numai 9°/o (V. Stefan, 1988).
Pentru tara noastra, epoca optima de semanat este cuprinsa intre 25
septembrie - 10 octombrie in zonele de ~es din sudul ~i vestul tarii, precum
~i in Campia Transilvaniei ~i 20 septembrie - 5 octombrie, in zona colinara
~i partea de nord a Moldovei.
Perioada optima de insamantare reprezinta un element tehnologic
foarte complex, care trebuie privit in legatura atat cu cerintele soiurilor
cultivate ~i conditiile climatice din toamna, dar ~i in functie de aspectele
organizatorice ale lucrarilor din toamna (Gh. Sipo~ ~i colab., 1977).
Densitatea Ia semanat se diferentiaza in functie de soi, de starea de
fertilitate ~i umiditate a solului, de epoca de semanat, precum ~i de
calitatea patului germinativ. La graul de toamna, ca ~i Ia celelalte cereale
paioase, densitatea plantelor se aprecieaza prin numarul de spice recoltate
Ia metru patrat. La semanat trebuie sa se asigure 400 - 600 boabe
germinabile/m 2 ca Ia recoltare sa se realizeze 500 - 700 spice/m 2 •
Densitatea plantelor rasarite/m 2 depinde, in mare masura, de calitatea
7 materialului folosit Ia semanat, calitatea patului germinativ ~i umiditatea
solului.
 - 18-

Distanta Fntre randuri Ia semanat este in mod obi~nuit de 12,5 em, iar
norma de seminte variaza intre 200 - 250 kg/ha 1 in functie de densitate ~i
de valoarea culturala a semintei.
Adancimea de semanat a graului depinde de soi, marimea semintei,
umiditatea ~i textura solului, data semanatului ~i este cuprinsa intre
4 ~i 6 em.

2.2.5.5. Lucrarile de ingrijire

In situatiile cand masurile fitotehnice referitoare Ia rotatia culturii,
pregatirea patului germinativf epoca ~i densitatea de semanat, sunt
respectate, se pot inlatura in cea mai mare parte lucrarile de ingrijire din
timpul vegetatiei.
De multe ori insa, fie datorita conditiilor de clima ~i sol, fie datorita
atacului de boli ~i daunatori trebuie sa se execute lucrari de ingrijire.
Tavalugitul dupa semanat se recomanda sa se execute cand graul de
toamna se seamana dupa plante ce se recolteaza tarziu, iar solul nu a avut
timp suficient pentru a se a~eza.
Se recomanda, in unii ani, ca tavalugitul sa se execute ~i Ia
desprimavarare pentru a realiza aderarea radacinilor ~i a nodului de infratire
Ia sol. Desprinderea acestora de sol (,descaltarea, graului) are loc ca
urmare a alternarii inghetarii ~i dezghetarii solului.
Combatera buruienilor constituie o importanta lucrare de ingrijire prin
care se anuleaza pierderile de productie datorita concurentei buruienilor.
Combaterea buruienilor din culturile de grau se realizeaza atat prin mijloace
fitotehnice preventive (amplasare, rotatie 1 lucrarile solului, epoca ~i
densitatea de semanat), cat ~i curative (folosirea erbicidelor).
Pentru combaterea chimica se folosesc diferite erbicide in functie de
compozitia floristica a parcelei. Astfel, in situatia cand dicotiledonatele
prezente sunt formate din speciile: Sinapis arvensis, Raphanus
raphanistrumr Chenopodium album/ Atriplex sp., Centaurea cyanus, Rubus
caesius, pentru combaterea acestora se recomanda erbicide care contin
acidul 2,4-D(SDMA - 33 1 11 5 - 2 1/ha) sau preparate pe baza de MCPA
(Dicotex, 1,5 - 2 1/ha). Aceste erbicide sunt administrate in primavara, cand
plantele de grau se gasesc in faza de infratit ~i pana Ia formarea primului
internod.
Cand in culturile de grau dominante sunt buruienile rezistente Ia 2A-
D: Matricaria chamomilla, Matricaria inodora 1 Agrostema githago, Cirsium
arvense, Galium aparine s.a., sunt folosite erbicide pe baza de 2,4D +
dicamba (Icedin forte-21/ha) 1 clorsulfuron (Giean75DF, 15-20g/ha),
amidosulfuron(Grodyi75WG 1 20-40g/ha) 1 triasulfuron (Logran 75WG,10g/ha)
etc.
Buruienile monocotiledonate din cultura graului, cele mai daunatoare,
sunt iarba vantului (Apera spica venti) ~i odosul (Avena fatua). Prima se
combate cu erbicide pe baza de tralkoxidim (Grasp CE, 2 - 2,5 1/ha),
diclofopmetil (IIoxan CE 1 2,5 l/ha) 1 fenoxapropetii(Puma S 1 11/ha) aplicate
primavara cand buruienile au 1 - 3 frunze. Pentru Avena fatua sunt
recomandate produse pe baza de trialat (Trialat1 5-6 l/ha) 1 aplicate inainte
de semanat ~i incorporate in sol 1 sau erbicide ca PumaS, 11/ha, Grasp CE,2-
2r5 1/haf aplicate primavara cand buruienile au 1 - 3 frunze.
 - 19-

Combaterea bolilor $i daunatorilor reprezinta una din lucrarile de

ingrijire de cea mai mare importanta pentru realizarea unor randamente
ridicate ~i de calitate.
Sunt necesare tratamente pentru combaterea fainarei (Erysiphe
graminis), fuzariozei (Fusarium graminearum), septoriozei (Septoria tritici),
patarea in ochi a bazei tulpinii (Cercosporella herpotrichoides), innegrirea ~i
ingenunchierea bazei tulpinii (Ophiobulus graminis), ruginilor (Puccinia sp.).
Produsele utilizate in prezent pentru combaterea acestor boli sunt: Sportak
45 - 11/ha; Tilt 250 EC - 0,5 1/ha; Fademorf 20 EC - 2 1/ha; Bayleton 25 WP
- 0,5 1/ha etc.
Principalii daunatori din cultura graului de toamna ~i produsele
chimice recomandate pentru combaterea acestora sunt prezentate in tabelul
2.1.
Tabelul 2.1
nnCipa r·11 d"auna"ton· "m cu Itun·1 e d e grau
p·
Daunatorul Tratament Produse recomandate
Substanta activa Produs comercial Cantitate
La samanta Lind an Lindan 400 SC 2,5 1/t
Zabrus Tirametox 9PTS 3kg/t
tenebrinoides In vegetatie Lind an Lindatox 3 25kg/ha
Clorpirifos Dursban 480 EC 2,_5 1/ha
Eurygaster sp. Deltametrin Decis 2,5 CE 0,3 1/ha
Aelia sp. Decis ULV 21/ha
Oulema melanopa In vegetatie Alfacipermetrin Fastac 10 CE 0 15 1/ha
Haplodiplozis Ia avertizare Fastac ULV 1 1/ha
marginata Lambda cihalotrin Karate 2,5 CE 0 3 1/ha
Esfenvalerat Sumi- Alpha 0 41/ha

2.2.5.6 Recoltarea
Recoltarea graului se efectueaza cand boabele au ajuns Ia 15°/o
umiditate (maturitatea deplina) ~i trebuie incheiata cand au 12 - 13°/o
umiditate. Deoarer:e acest interval este destul de scurt, se incepe recoltatul
mai devreme cand boabele au 18°/o umiditate, situatie in care este absolut
obligatorie uscarea boabelor pentru a le aduce Ia umiditatea de pastrare.
In conditii normale graul se recolteaza Ia o singura trecere cu ajutorul
combinelor universale autopropulsate.Dupa recoltarea boabelor, paiele daca
nu au fost tocate ~i impra~tiate pe teren odata cu recoltatul raman pe teren
in brazda continua. Ulterior Ia adunarea paielor se folosesc diferite utilaje,
dupa care sunt transportate pentru a capata diverse intrebuintari.