Fitotehnia = stiinta agronomica al carui obiectiv il constituie stabilirea

tehnologiei optime de cultivare a plantelor de camp in functie de

perticularitatile morfologice si biologice ale speciei, soiului sau hibridului, in
functie de conditiile concrete de clima, sol si tehnologice, cu scopul
realizarii uneie anumite productii, de o anumita calitate, eficienta dpdv
economic, cu respectarea regulilor de protectie a mediului si rezolvarea
corecta a problemei resturilor vegetale.

Cai prin care au crescut productiile agricole:

- Sporirea suprafetei cultivate (calea extensiva) prin luarea in cultura a
suprafetelor de ecosisteme naturale din zonele de stepa, silvostepa si
padure
- Schimbarea structurii culturilor care se concretizeaza prin extinderea
suprafetelor semanate cu anumite culturi agricole pt a raspunde cererii
pt aceste produse.
- Sporirea productiilor la unitatea de suprafata (calea intensiva) = prin
asigurarea anumitor conditii : organizarea productiei agricole prin
exploatatii agricole cu potential tehnic si economic; Existenta bazei
materiale- mecanizare, climatizare, material semincer; Corectarea
factorilor de stres prin irigatii, desecare, drenaj, inclusiv constitutirea
unor asociatii cu acest scop; Aplicarea de masuri pt reafacerea
terenurilor dregadate prin eroziune, compactare, acidifiere, diferite
actiuni antropice; Calificarea fortei de munca la toate nivelurile
inclusiv pt micii agricultori-fermieri; Crcetarea stiintifica dirijata
spre crearea de organisme perfetionate si elaborarea de tehnologii
corespunzatoare conditiilor naturale specifice, sistemelor de
agricultura practicate si cerintelor pietei.

Factori de influenta:
I- Factorul biologic :
1. Particularitatile morfologice si biologice ale speciei,
soiului/hibridului
2. Materialul biologic sau samanta
II- Factorul mediu:
1. Cerintele plantelor fata de clima si sol
2. Zonarea culturilor si amplasarea lor in conditii cat mai favorabile
III- Factorul tehnologic:
1. Dimensiunile si organizarea exploatatiilor agricole
2. Dotarea cu tractoare, masini, echipamente, instalatii, constructii
 3. Asigurarea cu material semincer, ingrasaminte, pesticide, forta de
munca sub aspect numeric si al calificarii

I. Factorul BIOLOGIC
1. Particularitatile morfologice si biologice ale speciei- soi/hibrid- se va
discuta pt fiecare specie-soi/hibrid in parte
2. Materialul semincer.
Samanta = dpdv fitotehnic= totalitatea categoriilor de material folosit la
semanat (indiferent ca e cariopsa, achena, samanta sau tubercul)

SOIUL = populatie de plante caracterizata prin:

- DISTINCTIVITATE- se diferentiaza de soiurile cunoscute prin cel
putin un caracter sau mai multe, ai caror combinatie ii confera
calitatea de nou;
- OMOGENITATE- este omogena prin ansamplul caracterelor luate in
consideratie;
- STABILITATE- stabila in privinta caracteristicilor sale esentiale.

HHIBRIZII- sunt creati in urma incrucisarii unor linii consangvinizate

obtinute, la randul lor, prin autopolenizare dirijata.
In prima generatie, F1, se manifesta FENOMENUL DE HETEROZIS=
vigoarea hibrida care permite obtinerea unor plante viguroase si deosebit de
productive.
In generatia a doua, F2, potentialul de productie se reduce cu cel putin 15-
20%, ceea ce impune cultivarea semintei hibride numai in prima generatie.

Soiurile si hibrizii pot asigura rentabilitatea unei culturi sau pot reprezenta o
frana in cresterea productiei in cazul in care nu sunt luate in serios cerintele
plantelor fata de sol, clima, epoca de efectuare a unor lucrari agricole, etc.

Tendinte noi in domeniul materialului semincer

- Crearea de hibrizi la sp. Autogame;
- Cultivarea pe aceeasi suprafat de teren a amestecurilor de soiuri=
metoda ecologica prin care se urmareste realizarea de lanuri cu o mare
plasticitate ecologica si cu toleranta ridicata fata de boli si daunatori
- Crearea si introducerea in cultura a organismelor modificate genetic-
acest amterial genetic are insusiri ddeosebite : productivitate, calitate
superioara a recoltei, rezistenta la factorii de stres abiotic( temp.
Scazute, seceta, etc.) si biotic ( atacul de daunatori, boli)
ASIGURAREA CALITATII MATERIALULUI SEMINCER
Samanta trebuie sa indeplineasca o serie de insusiri care, cumulate. Sa duca
la o rasarire in camp uniforma si rapida, la obtinerea unor plante viguroase,
sanatoase, cu inradacinare puternica.
Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca samanta pt semanat :
- Soiul/hibridul trebuie sa fie inscris in CATALOGUL OFICIAL AL
SOIURILOR DE PLATE DE CULTURA DIN ROMANIA, UE SAU
TARA DE PROVENIENTA,
- Sa fie obtinuta de pe o suprafata destinata producerii de samanta , lot
semincer, pe care sa fie respectata cu strictete tehnologia de cultura
recomandata, pt ca samanta sa-si pastreze puritatea biologica si starea
de sanatate,
- Samanta trebuie supusa determinarilor de calitate si sa corespunda
standardelor,
- Sa fie comercializata printr-un sistem autorizat.

Inainte de a fi acceptata pt semanat, samanta plantelor cultivate este supusa

unor analize amanuntite :
A. Analize genetice
B. Analize fizice
C. Analize fiziologice
D. Analize pentru determinarea starii de sanatate.

A. Analizele genetice determina puritatea biologica a semintelor ,

puritatea genetica, adica se urmarestesa se stabileasca daca samanta
apartine soiului recomandat si daca acest soi prezinta in el indivizi cu
alta amasa ereditara, indivizi ce apartin altor soiuri sau populatii.
Puritatea genetica a unei seminte pt semanat presupune ca aceasta samanta
reprezinta o entitate botanica bine definita si ca toti indivizii care o compun
au aceeasi constitutie genetica , au aceleasi insusiri biologice.
Pt stabilirea puritatii genetice a unei seminte ce urmeaza a fi destinata
semanatului se porneste de la recunoasterea in camp a loturilor semincere.
Prin lucrari si observatii atente , incepute inca de la amplasarea lotului
semincer si continuate pana la recoltare, se vegheaza pt a preintampina orice
impurificare biologica, mai ales la plantele alogame, se vegheaza asupra
eliminarii din lotul semincer a tuturor indivizilor ce nu apartin soiului ce se
inmulteste.
In urma determinarilor ce se fac, in fazele de vegetatie cand se pot distinge
mai usor formele straine dupa caracterele morfologice, semintele ce se obtin
de pe loturile semincere se certifica si intra in categoria semintelor pt
semanat.
La recoltare se urmareste evitarea impurificarilor mecanice , conditionarea
semintei si depozitareaei corecta.

B. Analizele fizice
1. PURITATEA FIZICA= continutul % de samanta pura, din specia de
analizat, raportat la masa intregii probe de analizat.
Determinarea puritatii fizice ajuta la:
- Acceptarea/respingerea semintei de la semanat,
- Calcularea cantitatii de samanta la hectar,incadrarea semintelor in cele
3 clase de calitate.

2. COMPONENTA BOTANICA= nr. de seminte din alte specii din

proba si care , in cazul utilizarii la semanat a semintei , pot contribui
la cresterea imburuienarii si la diminuarea cantitatii recoltei.

3. MASA A 1000 DE BOABE= masa a 1000 de seminte exprimata in

grame- da indicatii cu privire la asupra marimii si densitatii boabelor
Masa semintelor este strans legata de rezerva de substante nutritive din
bob, astfel ca dintre doua probe de seminte este mai valoroasa pt semanat
cea cu masa mai mare.
Determinarea MMB ajuta la:
- Calcularea necesarului de samanta la hectar,
- Operatiunilor pt evaluarea productiei posibile.
-
4. MASA HECTOLITRICA- MH- greutate volumestrica- defineste
densitatea masei de seminte , adica masa unui volum de 100 litri de
samanta exprimata in kilograme.
Are importanta pt prelucrarea industriala a produselor agricole boabe.

5. MARIMEA SEMINTELOR= Dimesniunile boabelor : lungime,

latime, diametru- variaza in functie de unii factori de mediu si
tehnologici.

6. UMIDITATEA SEMINTELOR= cantitatea de apa exprimata % din

masa probei de analizat.
Umiditatea este determinata:
- La predarea produselor la bazele de receptionare,
- Pe timpul depozitarii,
 - La livrare.
O umiditate prea ridicata poate contribui la declansarea unor procese de
alterare si la reducerea valorii culturale a semintelor.

7. EXAMENUL ORGANOLEPTIC – se realizeaza prin determinarea

culorii, luciului, mirosului semintelor, rezultatele fiind exprimate prin
comparatie cu caracteristicile normale.
Culoarea si luciul semintelor dau indicatii pretioase asupra conditiilor de
pastrare a semintelor cat si despre vechimea acestora.
Cu aceasta ocazie, pot fi sesizate unele modificari care se produc in masa de
seminte datorita unor procese nedorite precum : mucegairea, incingerea,
umezirea, alte procese de alterare.

C. Analize fiziologice

1. GERMINATIA= totalitatea proceselor care se petrec in samanta in

perioada trecerii embrionului de la viata latenta la viata activa.
Procesul germinatiei incepe cu absorbtia apei, care determina la scurt timp
marirea volumului semintelor. Accesul apei si a oxigenului permite
activarea enzimelor care, in mediu apos, transforma substantele de rezerva
complexe (amidon, grasimi, proteine) in substante cu molecule mici.
In boabele care germineaza are loc un proces de respiratie intens , proces
care determina pierderea de substanta uscata a bobului si eliberarea de
energie sub forma de caldura.
Prin crestere, plantula sparge invelisul semintei, apoi apare radacioara si
apoi tulpinita. Cand planta este capabila sa sintetizeze singura substanta
organica cu ajutorul energiei luminoase, durata procesului de germinatie se
considera incheiata.

FACULTATEA GERMINATATIVA= indica procentul numeric de seminte

pure capabile sa produca germeni in conditii de mediu optime si intr-o
durata de timp stabilita pt fiecare specie.

ENERGIA GERMINATIVA= nr de seminte pure, exprimat procentual,

care, in conditii de mediu optime produc germeni normali intr-un timp mai
scurt, 1/2-1/3 din timpul pt determinarea facultatii germinative.

Determinarea Facultatii germinative ajuta la:

- Stabilirea necesarului de samanta la hectar, stabilirea momentului
recoltarii in funtie de destinatia semintei.
 2. COLD-TEST-ul = presupune punerea la germinat a semintelor la
temperatura minima de germinatie.
Metoda este folosita mai mult la sp termofile (porumb, floare) oferind astfel
informatii asupra comportarii materialului semincer in conditiile in care,
dupa semanat, intervin perioade umede si racoroase care pot intarzia
germinarea si pot determina clocirea semintelor si, deci, pierderi de
densitate.

3. VIABILITATEA= analiza fiziologica prin care se determina daca

embrionul, in intregime sau partile vitale ale acestuia, este viu, fara
insa a declansa procesul de germinatie.
Determinarea se bazeaza pe colorarea partilor vii ale embrionului atunci
cand acesta este pus in contact cu anumite substante colorate.

4. PUTEREA DE STRABATERE= se determina numai in cazul in care

semintele au energie si capacitate germinativa reduse.
Semintele cu energie germinativa mare au si capacitate de strabatere mare.
Semintele cu energie germinativa redusa si cu procent ridicat de germeni
anormali au o putere de strabatere redusa si in conditii de camp nu rasar, sau
rasar cu intarziere si neuniform.

D. Analiza starii sanitare= stabileste starea sanitara a semintelor in scopul

preintampinarii transmitelor diferitelor boli sau daunatori de la o
generatie la alta prin intermediul semintelor.
Se analizeaza prezenta ag patogeni (INFECTAREA) pe suprafata bobului
sau pe tegument.
Se analizeaza prezenta/absenta daunatorilor (INFESTAREA), forme vizibile
( exprimate numeric/ kg proba) sau forme ascunse.

SAMANTA UTILA SI NECESARUL DE SAMANTA LA HECTAR

Determinarile efectuate(analizele) asupra materialului semincer au scopul de

a stabili calitatea semintei in vederea semanatului- valoarea utila.

Samanta utila –Su

Su= (P x G)/100 kg/ha

Cantitatea de samanta la hectar= norma de semanat –C

C= {(D x MMB) / (P x G) } x 100 (kg/ha)

Pentru culturile PRASITOARE:

C= (D x MMB) / (P x G x 100) (kg/ha)

Daca P=100% =» C= (D x MMB) / G (kg/ha)

Necesarul de samanta in functie de procentul de rasarire in camp ,Rc, si

densitatea care trebuie realizata la rasarire ( D –in plante rasarite/m2)

C= (D x MMB x 100) / (G x Rc)

Procentul de rasarire in camp, Rc % :

- In conditii bune de semanat : 85-90% din facultatea derminativa
determinata in laborator;
- In conditii mai putin facorabile : 65-70%;
- Sorgul : 50-60%;
- Leguminoase pt boabe: 75 %.

Epoca optimă = 450 boabe germinabile pe 𝑚2 => 200 kg/ha

Epoca târzie – se majorează densitatea cu + 50 boabe pe 𝑚2
Umiditate insuficienta – se majorează densitatea cu + 50 boabe pe 𝑚2
Patul germinativ necorespunzător – se majorează densitatea cu + 50 boabe
pe 𝑚2
600 boabe germinabile / 𝑚2 => 300 kg/ha

II. FACTORUL MEDIU

1. Cerintele plantelor fata de clima si sol – SE VA DISCUTA LA

FIECARE SPECIE IN PARTE

GENERAL:
=» Factorii climatici

a. LUMINA- folosita pentru sinteza subst organice in procesul de

fotosinteza.
Intensitatea fotosintezei este dependenta de specificul plantei ( suprafata
foliara, tipul de metabolism, activitatea enzimatica), radiatia solara si durata
iluminarii, concentratia de CO2, temperatura, apa si elementele nutritive din
sol.
Utilizarea eficienta a luminii de catre plante in camp poate fi sporita prin
diferite masuri tehnologice:
- Amplasarea culturilor pe expozitii favorabile;
- Semanatul la distante si cu densitati corespunzatoare;
- Orientarea randurilor de plante pt o captare eficienta a radiatiei solare;
- Combaterea buruienilor, etc
b. APA- rol important in cresterea si rodirea plantelor., de la germinatie
si pana la maturitate (in toate fazele de vegetatie)
Apa necesara culturilor agricole este asigurata :
- Prin precipitatiile care cad in perioada de vegetatie;
- Apa acumulata in sol in sezonul rece;
- Apa de irigatie.
- Aportul de apa din panza freatica.

c. AERUL- ATMOSFERIC SI CEL DIN SOL.

Aerul din sol influenteaza cresterea sistemului radicular al plantelor si viata
microorganismelor, inclusiv a bacteriilor fixatoare de azot.

=» FACTORUL TERMIC- TEMPERATURA SI CALDURA

Indicii termici luati in consideratie la aprecierea cerintelor termice ale

plantelor si a resurselor termice ale diferitelor area agricole , sunt urmatorii:
a. TEMPERATURA MINIMA DE GERMINATIE= importanta pt
stabilirea datei optime a semanatului la culturile de primavara.
b. CONSTANTA TERMICA = suma de temperatura= refleta potentialul
termic al unei zone agricole si necesarul de caldura al plantelor pe
durata vegetatiei- se obtine prin insumarea temperaturilor medii
zilnice, de la semanat la maturitate, care depasesc pragul biologic sau
pragul termic al culturii respective

Reglarea regimului termic se poate realiza prin:

- Zonarea culturilor in functie de cerintele termice ale plantelor;
- Amplasarea culturilor pe expozitii favorabile;
- Densitatea optima la semanat;
- Efectuarea lucrarilor solului la momentul si adancimea optime;
- Retinerea zapezilor pe semanaturile de iarna, etc.

=» FACTORUL PEDOLOGIC-
SOLUL- insusirile fizice, chimice si biologice ale solului si influenta
acestora asupra plantelor de cultura.
Solurile cu textura mijlocie, lutoasa sau luto-nisipoasa, pot fi cultivate toate
plantele fitotehnice.
In solurile bine structurate, aerul, apa si elementele nutritive sunt asigurate in
proportii favorabile, inlesnind activitatea microbiologica si cresterea
radacinilor.
Majoritatea plantelor dau rezultate bune pe solurile cu reactie neutra ( pH=7)
pana la slab alcalina sau acida.

=» FACTORUL TEHNOLOGIC
Tehnologia de cultivare cuprinde masuri specifice fiecarei culturi agricole
privind:
- Rotatia- amplasarea in teren;
- Administrarea ingrasamintelor;
- Lucrarile solului- lucrarile de pregatire a terenului in vederea
semanatului;
- Samanta si semanatul- material semincer de calitate si tratamente la
samanta;
- Lucrarule de ingrijire- lucrari de intretinere a culturii;
- Recoltarea.
FITOSISTEM= comunitate sau populatie de plante ce acopera o suprafata de
teren.
PRODUCTIE VEGETALA= rezultatul activitatii fotosintetice a tuturor
plantelor care alcatuiesc cultura agricola.

2. Zonarea culturilor si amplasarea lor in conditii cat mai favorabile

ZONAREA CULTURILOR= stabilirea zonelor de favorabilitate la plantele
cultivate, pe baza confruntarii conditiilor naturale, dintr-o regiune cercetata,
cu cerintele biologice ale plantelor fata de acestea.
Romania are un relief variat, climat continental, conditii de sol foarte
diferite si cuprinde urmatoarele regiuni:
- De CAMPIE- 31% din suprafata tarii;
- De DEALURI SI PODISURI- 48%
- De MUNTE- 21%

Avem 3 zone agricole principale:

Zona 1- Campiile de Sud si de Vest- cu soluri fertile (suma de
grade=4.000- 4.300 grade C) si secetos (250-550 mm precipitatii);
 Zona 2- podisurile din Oltenia, N-V Munteniei, centrul Moldovei, V
tarii si centrul Transilvaniei- cu soluri de fertilitate mijlocie si clima
moderata (3400-4000 gr,C) si semiumeda (550-650 mm precipitatii);

Zona 3- dealurile Subcarpatice din intreaga tara si depresiunile

intramontane- cu soluri mai putin fertile, clima racoroasa (3000-3400gr C) si
umeda (650-750 mm precipitatii)
Prin zonarea ecologica se urmareste amplasarea culturilor in acele
conditii unde plantele intalnesc cei mai importanti factori din conditiile de
existenta, in optim sau apropiat de optim.
Prin diferite masuri ameliorative ale solului- lucrari de desecare si drenaj,
corectarea reactiei prea acide sau prea alcaline, administrarea
ingrasamintelor organice, afanarea adanca, combaterea eroziunii, etc- si prin
irigatii este posibila extinderea arealelor cu conditii favorabile de cultura a
mai multor plante agricole.

Zonele agricole ocupă 70% din teritoriul României și sunt reprezentate de:
1. Zona foarte favorabilă este caracterizată prin soluri cu fertilitate
naturală ridicată, cu nota de bonitare peste 60, cu o sumă a gradelor de
temperatură 4000-4500, cu o cantitate de precipitații de 250-550 mm, cu
repartiție deficitară în lunile de vară și în care sunt repartizate majoritatea
culturilor agricole.

2. Zona favorabilă se caracterizează prin soluri cu fertilitate naturală

medie, nota de bonitare 40-60, suma gradelor de temperatură 3400-4000,
cantitatea de precipitații 550-650 mm, unde pot fi repartizate majoritatea
plantelor de cultură dar la recoltare producțiile realizate sunt mai mici
comparativ cu zona anterioară.

3. Zona puțin favorabilă prezintă soluri cu fertilitate scăzută, suma

gradelor de temperatură 3000-3400, cantitatea de precipitații peste 650 mm,
nota de bonitare sub 40, sortimentul de culturi este restrâns, potențialul de
producție este scăzut.

GRUPA CEREALE

Familia Gramineae
Importanța cerealelor este dată de:
- compoziția chimică,
- destinația recoltei,
 - plasticitatea ecologică ridicată,
- capacitatea mare de producție,
- mecanizarea integrală a tehnologiei,
- posibilitatea de manipulare, transport și depozitare, constituie obiect
de comerț internațional.
Pe plan mondial, cerealele se cultivă pe 700 milioane de ha în toate
continentelor și asigură o gamă diversificată de produse alimentare pentru
60% din populația lumii.
Datorită compoziției chimice , cerealele asigură:
- 70% din necesarul de glucide,
- 60% din necesarul de proteine,
- 15% din necesarul de lipide,
- 60% din necesarul zilnic de calorii.
Sortimentul de cereale este diferențiat în funcție de cerințele pentru
condițiile de mediu:
- Cerealele de climat temperat au perioada de vegetație lungă iar ciclul
de vegetație se suprapune peste perioada ploioasă: graul comun, graul
dur, secara, triticale, orz și orzoaică pentru bere și ovăzul .
- Cerealele de climat călduros au perioada de vegetație scurtă iar
formarea componentelor de producție corespunde sezonului secetos,
cu influențe asupra potențialului de producție: orez, porumb, sorg și
mei.
În grupa cereale se regăsesc și hrișca și quinoa, pseudocereale provenite din
areale cu condiții climatice vitrege.
Compoziția chimică la cereale
-hidrați de carbon (glucide) reprezentate de amidon, dextrină și dextroză
-proteine de la 10% până la 25% . Sunt diferențiate în funcție de specie .
ex. La grâu prezintă interes proteinele glutenice responsabile de aspectul și
gustul pâinii.
-albuminele și globulinele imprimă valoarea alimentară, fiind responsabile
de aspectul și gustul pâinii.
-lipidele 1,7 și 5%
-săruri minerale 1,3 și 1,9 %
-vitamine hidrosolubile și liposolubile
-substanțe enzimatice
-fitohormoni de creștere

GRÂUL COMUN – Triticum aestivum vulgare

Importanța culturii este dată de compoziția chimică și destinația recoltei.
Compoziția chimică la grâu:
 - Hidrați de carbon 60-69% din care 90% amidon
- Proteine între 10-16 % în funcție de soi, arealul de cultură,
condițiile climatice în perioada de formare și umplere a boabelor,
fertilitatea naturală a solului și strategia de fertilizare cu azot .
- Celuloză 2-4%
- Zaharuri solubile 2-4%
- Săruri minerale 1,6-1,9%
- Vitamine hidrosolubile din gama B1,B2,B3,B5,B6, acid folic și
vitamine liposolubile cum ar fi A și E
- Enzime din gama glicozidaze, proteaze și lipaze

Utilizările grâului se regăsesc în domeniile : morărit, panificație, paste

făinoase, produse de patiserie, cofetărie, fast-food, baby-food, biscuiți.

Pe filiera industrială se fabrică amidon, gluten alimentar, glucoză, dextrină,

alcool alimentar, bioetanol, biogaz, iar din resturile vegetale brichete pentru
centrale termice.

Paiele se mai utilizează drept furaj pentru rumegătoare în sezonul rece,

așternut în grajd, pentru producerea compostului sau încorporarea ca
îngrășământ organic.

Răspândire
Se cultivă în toate continentele, în peste 100 de țări.

Originea și sistematica grâului

Centre de origine : Orientul apropiat, Asia Centrala, Bazinul mediteranean,
Somalia
Clasificarea grâului : înfăptuită de Vavilov 1935, îmbunătățită de Mak Key
1963.
Pentru clasificare s-a folosit criteriul genetic care ia în considerație numărul
de cromozomi. Există mai multe grupe de grâne ce aparțin genului Triticum,
Clasei Monocotiledonopsida, Ord. Graminalis, Fam. Gramineae)
Vechimea graului : 11 milioane ani pornind de la formele spontane.

 Grupa diploida (2n=14 cromozomi)

Triticum monococum (alac cultivat)

Speciile diploide sunt folosite la ameliorarea grâului.
 Grupa tetraploida (2n=28 cromozomi) = Gr. diploide x
Aegilops Speltoides
S-au format prin încrucișări spontane dintre grupa diploidă și o specie
spontană. Au rezultat forme ameliorate.
Triticum turgidum sbsp dicocum (tenchi cultivat)
Triticum turgidum sbsp durum (grâu durum)
Triticum turgidum sbps polonicum (grâu polonez)
Triticum turgidum sbsp turgidum (grâu englezesc)
 Grupa haploida (2n=42 cromozomi)
Triticum aestivum (Grâul comun) - peste 20 000 soiuri la nivel mondial .
Soiurile se diferențiază după caracteristicile spicului și a boabelor.
Varietăți:
Triticum aestivum conv:
 erythrospermum : spice mari, aristate, glume netede, boabe roșii. Soiuri
aristate – Climat secetos
 lutescens : spice mari, nearistate, glume netede, boabe roșii.
Soiuri nearistate – Climat umed și răcoros
 ferrugineum: spic aristat, roșu, glume netede, boabe roșii
 milturum: spice roșii, nearistate, glume netede, boabe albe
 spelta : boabe acoperite cu pleve, spice aristate si nearistate, insusiri
foarte bune de panificatie, cultivat in areale umede si racoroase, in
Germania, Austria, Belgia, in sistemul de agricultura biologica.

Sortimentul de soiuri din Romania cuprinde soiuri cu plasticitate ecologica

ridicata si multe soiuri zonale, romanesti sau straine.
Soiuri – Apullum (zonal) , Arieșan (regional), Ardeal, Alex (zone de
câmpie), Apache, Arlequin, Arnold (pentru morărit și panificație), Boema
(românesc), Beti, Bercy, Crina (românesc), Ciprian, Dropia, Delabrad, Dor,
Dumbrava (zonal – Turda) , Eliana, Elet (nearistat, atac mare de fuzarioză),
Flelix, Flamura 85, Glosa, Gruia, Gasparon, Hillux (hibrid), Iasi, Joseph,
Renaissance, Turda, Transilvania, Voronet .
Potențialul de producție : 5000—9000 kg/ha

Particularități biologice la grâu

Perioada de vegetatie se deruleaza pe parcursul a peste 270 zile, in intervalul

octombrie-iulie si cuprinde 2 etape :
I. Etapa vegetativa : se deruleaza in toamna si cuprinde urmatoarele faze
de vegetatie :
1. Germinatie/Rasarire, Formarea a 3-4 frunze, Înradacinare, Înfratire.
Pentru parcurgerea epaei vegetative, graul necesita peste 45 zile, in care
acumuleaza circa 450 grade (suma temperaturilor biologic active).
a. Germinatia/Rasarirea este influentata de umiditatea solului,
temperatura, pregatirea patului germinativ, epoca de semanat. In
conditii optime, se deruleaza in 8-10 zile, dar sunt situatii in care
rasarirea intarzie peste 20 de zile (deficit de umiditate).

b. Inradacinarea- La germinatie, la grau apar 3-5 radacini embrionare

care au rolul de absorbtie, apa si elemente nutritive in primele faze de
vegetatie.
c. La infratire, apar radacini adventive de la nivelul nodului, iar uneori
fratii isi formeaza sistem radicular propriu.
Pana la venirea iernii, sistemul radicular fasciculat aparut la nodul de
infratire se va dezvolta in profunzime, in stratul arabil, pana la 15 cm, in
cazul graului semanat in epoca optima.
In primavara, sistemul radicular exploreaza in profunzime, puteand ajunge
la 1-15 m, iar dezvoltarea maxima are loc la inflorire, cand sistemul
radicular inceteaza sa creasca. 70% din masa de radacini e distribuita in
stratul arabil.
Infratirea = este insusirea cerealelor paioase de a emite frati cu numar
variabil in functie de specie, soi, adancimea de semanat, aprovizionare cu
apa, elemente nutritive, dar si de epoca de semanat.
Dupa rasarire, graul emite 3-4 frunze, iar pana la venirea iernii, frunzele
fotosintetizeaza substante de rezerva, care pe timpul noptii circula
descendent si se depoziteaza pe portiunea de tulpina situata intre samanta si
suprafata solului, la adancimea de circa 2 cm.
Coleoptil – teaca protectoare
Nodul de infratire reprezinta o suprapunere de noduri si internoduri dispuse
apropiat, iar numarul de frati se coreleaza cu densitatea de rasarire, genetica
soiului sau hibridului, aprovizionarea cu apa si N si suma gradelor de
temperatura : La densitati mai mici, se vor forma mai multi frati. Hibrizii au
capacitate mica de infratire. Intereseaza infratirea productiva (fratii capabili
sa produca spic).
Infratirea se deruleaza in toamna, pana cand temperatura scade sub 6 grade,
dar continua in ferestrele iernii sau primavara devreme.
De regula, fratii formati in primavara nu vor produce spic deoarece nu au
parcurs perioada de vernalizare.
In primavara, odata cu reluarea vegetatiei, in faza de alungire a paiului se
instaleaza competitia in populatia vegetala pentru apa, elemente nutritive,
lumina, iar o parte din frati formeaza poala lanului si nu vor trece la
alungirea paiului.
Calirea graului= este pregatirea ptr conditiile vitrege din timpul iernii si
consta in acumular de glucide in plantele tinere si in aparatul foliar, care au
rol antigel. Calirea are loc in zilele insorite, cu temperaturi diurne peste 10
grade si nocturne, sub 6 grade.
Vernalizarea= corespunde perioadei de vegetatie din timpul iernii in care se
produc socuri termice, care au ca efect pierderea capacitatii meristemului de
a produce frunze si inducerea producerii/emiterii de spice.
Vernalizarea poate avea loc intr-un interval scurt de timp (5-7 zile) daca apar
socuri termice, sau se poate derula intr-un interval de pana la 45 de zile, in
conditii de temperatura usor pozitive (5-6-pana la 10 grade)
!Soc termic---diferenta intre temperatura de noapte si cea de zi e de 20 de
grade.
In timpul iernii, procesele fiziologice se deruleaza cu intensitate scazuta. La
dezprimavarare, pe masura ce temperaturile depasesc +5 gr, se reia
vegetatia, iar pe masura ce temperatura depaseste +15 gr, graul trece la faza :
Alungirea paiului-Calendaristic, aceasta faza corespunde cu ultima decada
din aprilie. Alungirea paiului incepe cand inaltimea plantelor depaseste 5
cm de la nivelul solului si se deruleaza cu intensitate ridicata, pana la
faza de aparitie a spicului, care corespunde calendaristic cu ultima
decata din mai, in care acumuleaza peste 95% din biomasa totala.
Biomasa totala=masa vegetala epigee si este formata din productia
principala (boabe) si productia secundara (paie).
Graul formeaza 6-7 internoduri si 6-7 frunze. Talia plantelor este variabila
de la 0,7-1,2 m in functie de soi, densitate, tehnologie de cultura si conditii
climatice.

Marimea frunzelor influenteaza indicele suprafetei foliare. (ISF), care la

grau are valoarea 4 in conditii optime. ISF este influentat de:
-soi
-marimea frunzelor
-densitatea lanului
-aprovizionarea cu N
-apa
-starea sanitara
Este de dorit ca dupa inspicat sa ramana cel putin 3 frunze fotosintetic
active. Se acorda atentie deosebita mentinerii frunzelor verzi prin fertilizari
foliare si tratamente impotriva bolilor si daunatorilor. Pe masura alungirii
paiului, la nivelul meristemului de crestere, se diferentiaza componentele de
productie ale spicului : numarul de spiculete, numarul de flori.
Faza de burduf= faza aparitiei ultimei frunze, spicul este protejat de teaca
ultimei frunze
Inspicatul = consta in craparea burdufului, alungirea ultimului internod si
exteriorizarea spicului. Pentru climatul temperat continental, prezinta
interes soiurile aristate deoarece temperaturile maxime depasesc 30 gr, iar
aristele, prin ventilatie, creeaza un microclimat in zona spicului, cu efect
asupra reducerii evapotranspiratiei.
Odata cu inspicatul are loc inflorirea, polenizarea si fecundarea, incepand de
la partea superioara a treimii bazale a spicului spre extremitati. De regula, la
baza spicului, pot aparea spiculete sterile, datorita deficientei in nutritia cu N
sau spiculete sterile la varful spicului, datorita temperaturilor ridicate si
secetei in perioada inflorire, polenizare, fecundare.
Formarea si umplerea boabelor se deruleaza in ordinea infloririi,
polenizarii, fecundarii, intr-un interval de pana la 25-30 zile, in functie de
conditiile climatice, starea sanitara si tehnologia aplicata.
Daca conditile climatice sunt favorabile, se vor forma multe boabe si cu
MMB mare.
In Romania, de regula, se formeaza un numar mediu sau mic de boabe,
neuniforme ca marime, iar daca se instaleaza temperaturi ridicate si seceta,
boabele raman sistave.

Maturitatea boabelor cuprinde :

- Maturitatea in lapte caracterizata prin lanuri verzi, boabe verzi, embrioni

incomplet dezvoltati si continua procesul de translocare a substantelor de
rezerva spre bob. Are durata de 15 zile, iar factorii climatici si unele
interventii tehnologice afecteaza componentele de productie (marimea
boabelor si masa boabelor pe spic).
-Maturitatea in ceara, caracterizata prin lanuri ingalbenite, umiditatea
boabelor 30%, embrioni complet dezvoltati, boabe ceroase, procese de
translocare s-au incheiat si sunt favorabile zilele insorite pentru a trece la
maturitatea deplina.
-Maturitatea deplina : lanuri uscate integral, umiditatea boabelor scade sub
17%. Se poate declansa recoltatul la umiditati sub 15% sau se aplica
desicanti sau erbicide totale tip glifosat pentru a grabi reducerea umiditatii.
Dacă după maturitatea deplină intervine un front de ploi, apare riscul
germinației în spic sau spălarea boabelor cu efect asupra valorii de morărit și
panificație .
Elaborarea componentelor de producție la grâu
Elaborarea randamentului se derulează de la instalarea culturii până la
recoltare sub influența condițiilor de mediu și a intervențiilor tehnologice.
Cunoașterea etapelor de elaborare a randamentului permite specialiștilor să
planifice intervenții tehnologice care să reducă efectul factorilor limitativi.
-Densitate de semănat: boabe germinabile / m²
-Epoca optimă: 25 septembrie – 15 octombrie 450 b.g/m²
-La răsărire: plante/m² = 75-80% 400-480 plante/m²
-La înfrățire: 1200 frați / m²
-La înspicat: 400/ 600/ 1000 spice/m²
-Numar boabe pe spic : 50 boabe/spic , 100 boabe/spic
Masa boabelor pe spic este influențată de densitatea la recoltare, condițiile
climatice pe perioada de vegetație și intervențiile tehnologice. Este de dorit
să se obțină peste 1 g/spic.

Cerințe pentru condițiile de mediu

1. Cerințe pentru temperatură

-Are plasticitate ecologică ridicată și necesită temperaturi diferențiate pe
faze de vegetație
-Pentru germinație, temperatura minima + 1֯ C, optimă + 25 ֯ C , maximă
+35 ֯ C. În condițiile din România, în perioada semănatului temperaturile
depășesc +15 ֯ C. Până la venirea iernii sunt necesare o sumă a gradelor de
temperatură de + 400 ֯ pentru a parcurge etapa vegetativă.
-Pentru a rezista agresiunilor termice din timpul iernii, grâul necesită
perioada de călire. După care, grâul poate rezista la temperaturi minime de -
23 ֯ C la nivelul nodului de înfrățire sau -30 ֯ C în cazul existenței stratului
protector de zăpadă.
La dezprimăvărare, își reia vegetația la temperatura de + 5 ֯ C, alungirea
paiului începe la temperaturi mai mari de 14 ֯ C, la apariția spicului, înflorire
16-18 ֯ C iar la formarea și umplerea boabelor 18-22 ֯ C .
Dacă intervin perioade cu temperaturi maxime peste 35 ֯ C , pe fondul
stresului hidric se mărește evapotranspirația și sunt afectate mărimea și
greutatea boabelor. Dacă fenomenul persistă, apare riscul de șiștăvire.
2. Cerințe pentru umiditate
Pentru producții economice, necesită minim 225 mm precipitații iar pentru
producții maxime 600 mm repartizate corespunzător în fazele critice pentru
apă.
Fazele critice pentru apă
-germinație – răsărire
-alungirea paiului
-apariția spicului
-formarea boabelor
-maturitatea în ceară
În arealul de cultură, în România, în fiecare an se manifestă deficit în fazele
critice cu efect considerabil asupra potențialului de producție al soiurilor.
Prezintă interes soiurile timpurii care evadează din seceta de vară (Glosa) .

3. Cerințe pentru sol

Preferă soluri profunde cu regim aerohidric favorabil conservării apei și
explorării sistemului radicular cu pH-ul 6-7,5 cum ar fi :
-Soluri aluviale : lunca Dunării, insula Brăilei
-Soluri bălane : Dobrogea
-Cernoziomuri: la câmpie
-Preluvosol brun-roșcat (pH = 5,5) : București
Se poate cultiva și pe alte tipuri de soluri cu condiția aplicării unor lucrări
agropedoameliorative pentru conservarea apei, eliminarea excesului și
aplicarea amendamentelor.

Zonarea sau zonele de cultura

Zona foarte favorabila cuprinde un areal extins in perimetrele Campia de V

(jud. Timis, Arad, Bihor). In Sud, zona foarte favorabila cuprinde solurile
cernoziomice din sudul Campiei Olteniei, Campia Burnasului, un perimetru
delimitat de orașele Giurgiu, Slobozia și București, dar și Vestul
Bărăganului, cu precizarea unor perioade de secetă, uneori toamna, cu efect
asupra pregătirii solului și semănat în epoci târzii SAU perioade secetoase in
fazele de alungire a paiului, aparișie a spicului și formare a boabelor, cu
efect asupra componentelor de producție ale spicului.
Zona favorabilă cuprinde suprafete mari in continuarea zonei foarte
favorabile, spre interiorul țării, cu precizarea :
o Solurile prezintă unele deficiențe datorită conținutului ridicat de
argilă, mai ales in Sud
o Iernile aspre cu zapada viscolita, in Campia Moldovei și cu risc de
descaltare a culturii.
o exces de umiditate pe unele soluri din Lunca Crișurilor și Târnavelor
o persistența stratului de zăpadă în interiorul arcului Carpatic.
Tehnologia de cultură la grâu
A. Rotația și asolamentul
Grâul intră în rotație cu alte plante premergătoare în cadrul exploatațiilor
agricole. Sunt foarte bune premergătoare pentru grâu : mazărea, fasolea,
rapița, muștarul, inul pentru ulei, cartofii timpurii și unele plante furajere
anuale (borceag).
Suprafetele ocupate cu aceste plante ocupă circa 300 000 ha. Din această
cauză, grâul revine după plante bune premergătoare, cum ar fi : floarea-
soarelui, soia timpurie, porumb hibrizi mijlocii sau porumb pentru siloz, iar,
in anumite zone, dupa cartof, sfeclă pentru zahăr și unele plante furajere
anuale pentru producția de fân.
Floarea-soarelui prezintă mai multe inconveniente : lasă resturi vegetale,
lasă solul sărac, uscat, punând probleme lucrării de arat.
După porumb, rămân resturi vegetale, solul sărăcit și uscat, cu probleme de
lucrări diferențiate ale solului.
După cartof și sfeclă pentru zahăr, solul rămâne curat și afânat datorita
modului de recoltare.
Sunt considerate necorespunzatoare ca plante premergătoare sorgul,
meiul și iarba de Sudan, deoarece lasă multe resturi vegetale și terenul
înțelenit.
Grâul intră în rotație de 3-4 ani în funcție de zona geografică. Obligatoriu, se
practică monocultura pe circa 30% din suprafața cu grâu, cu următoarele
inconveniente :
o se intensifică ataculd e boli și dăunători, transmisibili prin resturile
vegetale;
o se sărăcește solul în elemente de nutriție;
o producția se reduce cu până la 30% și se diminuează calitatea recoltei.
Se acceptă numai doi ani și numai pentru destinația consum.
Lucrările solului
se fac diferențiat în functie de planta premergatoare si stare terenului. Se
derulează obligatoriu în succesiunea dezmiristit, arătura de bază,
întreținerea/discuitul arăturii și pregătirea patului germinativ.
Dezmiriștitul este o lucrare obligatorie care asigură mărunțirea resturilor
vegetale, distrugerea buruienilor, conservarea apei și asigurarea condițiilor
pentru o arătură de calitate. Se efectuează cu o grapă cu discuri grea,
perpendicular pe direcția randurilor sau pe diagonala solei.
Aratura de baza se efectueaza cu un plug reversibil ptr a evita aparitia de
coame si santuri.
Adâncimea arăturii : 20-22 cm. Se urmărește o uniformitate a lucrării. Se
are în vedere umiditatea solului ptr a evita aparișia de bolovani pe solul uscat
sau fâșii pe solul uned. Creșterea adâncimii arăturii nu aduce sporuri de
producție.
Întreținerea arăturilor de vară are ca scop distrugerea buruienilor apărute
după ploi, conservarea apei și intensificarea activității microbiologice.
În cazul arăturilor de toamnă, după floarea-soarelui și porumb se practică
lucrarea de discuit pentru mprunțire, nivelare și așezare, în vederea
încadrării în epoca de semănat.
Pregătirea patului germinativ se face în preziua semănatului, folosind un
combinator cu organe active diferențiate pentru : afânare, mărunțire, nivelare
și așezarea solului pe adâncimea de semănat.
În cazul în care solul esre uscat sau umedși nu se poate efectua lucrarea de
arat, se poate renunța la această lucrare, pregătind solul mai superficial cu o
grapă cu discuri grea sau cu un utilaj complex, care permite mobilizarea
până la 6-8-12 cm în vederea incorporării seminței.
Periodic, este necesară scarificarea solului la adâncimea 50-60 cm în sezonul
secetos pentru dislocarea particulelor de sol, în vederea ameliorării
regimului aerohidric.
B. Fertilizarea la grâul de toamnă
C.
Grâul reacționează favorabil la aplicarea îngrășămintelor chimice deoarece
formează o producție mare de biomasă totală, are perioada de vegetație
lungă (270 zile), iar componentele de producție ale spicului se formează într-
un interval scurt (60 zile).
Dozele de îngrășământ chimice se stabilesc după metoda bilanțului, care ia
în considerare recolta scontată, consumul specific, fertilitatea naturală a
solului, planta premergătoare, repartiția precipitațiilor și strategia de
fertilizarea aplicată în anii anteriori.
N asigură dezvoltarea riguroasă a plantelor și stimulează îngrățirea, numărul
de spice/m2, numărul de boabe pe spic și compoziția boabelor. Doza de N se
calculează pe baza relației :
𝑫𝒐𝒛𝒂 𝑵 [𝒌𝒈 𝒔. 𝒂./𝒉𝒂] = 𝑹𝒔 × 𝑪𝒔 − 𝑵𝒔𝒐𝒍 ± 𝑵𝒑𝒍.𝒑𝒓 ± 𝑵𝒑𝒑 − 𝑵𝒈𝒈
Rs[t/ha], Cs[kg N/t boabe], Nsol[kg N s.a./ha], N pl pr [kg N s.a./ha],
Npp[kg N s.a./ha], Ngg[kg N/t gg.]
Cs=23-33 kg N/100 kg boabe
N furnizat de sol (Nsol) are valoarea: -40 kg N/ha (CZ); -20 kg N/ha (PS).
N furnizat de plantele premerg[toare (N pl pr) este> -40 kg N (maz[re); +20
kg N (porumb, floare)
Doza de N rezultată din calcul are valoarea de la 50-160 kg N s.a./ha.

In cazul premergatoarelor porumb, cartof, sfecla, se aplică o doza de 30-40

kg/ha la pregătirea patului germinativ sau odată cu semănatul.
La reluarea vegetației, in primavara, se aplică o fracțiune de 50-60 kg/ha,
pentru a asigura reluarea vegetației și diferențierea componentelor de
producție.
În cazul în care condițiile meteo permit, se poate aplica o fracțiune în
intervalul jumătatea alungirii paiului până la burduf. Datorită precipitațiilor
în intervalul octombrie-aprilie, o cantitate mare de N se levigă pe profil.

Îngrășămintele cu P
se calculează după relația
Doza P2O5=15 x Rs – P2O5 gg, unde P2O5 gg este:
1,5 kg/t daca a fost aplicat la grau
1 kg/t daca s-a aplicat la premergatoare
0,5 daca a fost aplicat la antepremergătoarea cultura
Dozele de P-de la 60-120 kg s.a./ha
Momentul de aplicare e diferit in functie de tipul produsului
Ingrasamintele simple se aplică inainte de arat.
Ingrasamintele complexe se pot aplica odată cu N
Îngrășămintele cu K
se aplică în doze de la 40-80 kg s.a./ha, odată cu P (ca îngr. simplu), sau
odată cu N ( ca îngrășământ complex).
Îngrășămintele organice
aduc sporuri de producție de la 500 la 1500 kg/ha și se aplică în doze de 20-
30 t/ha, înainte de arătură, sub diverse forme : gunoi de grajd, dejecții
semilichide, diverse composturi reciclate din resturi vegetale.
Fertilizarea foliară
are ca scop completarea unor deficiențe de nutriție în faze târzii (jumătatea
alungirii paiului, burduf sau formarea boabelor). Există un sortiment larg de
fertilizanți foliari, cum ar fi FERTCOMPLEX, PROMAX, NUTRIVIT,
NUTRILIF, POLIFID, AGROLIFE, TOPCROP.
Dozele de aplicare sunt situate între 1-2,5 și 5 l/ha și pe tratament.
Îngrășămintele foliare contribuie la numărul de boabe pe spic, masa boabelor
pe spic, MMB și ameliorează calitatea recoltei.

C. Sămânța și semănatul la grâu

Sămânța folosită la semănat este temelia pe care se elaborează producția.

Calitatea seminței : Se utilizează sămânță certificată, comercial 1 sau
comercial 2, de dorit din anul de cultură deoarece este necesară energie
germinativa ridicată.
Puritatea fizică-minim 98%, Germinația-minim 85%, MMB-cât mai mare.
Obligatoriu, se fac tratamentte la sămânță pentru a preveni infestarea cu
agenți patogeni existenți pe tegumentul seminței proveniți din sol sau din
resturile vegetale, în caz de monocultură.
Agenții patogeni care pot crea probeleme sunt : Tilletia spp, Fusarium
graminearum, Ustilago tritici/nuda, Erysiphe graminis, Septoria tritici,
Puccinia spp..
Pentru combatere, se apică tratamente la sămânță, folosind unul din
produsele: CELEST STAR, DIVIDEND, ORIUS, VITAVAX 200,
SEMNAL, LAMARDOR, TENAZOL.
Se aplică în doză de la 1-2,5 l/t.
În cazul în care există o pondere mare a cerealelor păioase, se impune
combaterea unor dăunători care se pot manifesta în toamnele lungi și
călduroase. Prezintă interes Agriotes, muștele cerealelor (Maietiola
destructor, Oscinella frit), gândacul ghebos, afide.
Pentru combatere, se fac tratamente la sămânță, folosind unul din produsele :
CRUISER, GAUCHO, SEMAFOR, PROMET, SEEDOX. În cazul în care
se seamănă în monocultură, pentru tratarea semințelor se utilizează un
insectofungicid (YUNTA CUATRO, CELEST TOP, NUPRID MAX,
TONIC PLUS).
Ptr germinația semințelor, se poate utiliza TEPROSYN (55 l/t)

D. Epoca de semănat
urmărește asigurarea a 40-50 zile pana la venirea iernii, in care acumuleaza
400-450 grade pentru a parcurge fazele etapei vegetative in vederea
rezistenței condițiilor vitrege din timpul iernii.
Calendaristic, epoca optimă corespunde cu intervalul 1-10 octombrie pentru
Câmpia Română, Câmpia de V și Câmpia Transilvaniei, sau 25 septembrie-
5 octombrie pentru zonele colinare din Moldova, interiorul și exteriorul
arcului Carpatic.
Deoarece suprafața cu grâu este mare, sunt situații în care condițiile
climatice nu permit semănatul în epoca optimă.

E. Densitatea de semănat

are ca scop realizarea la recoltare a 500-700 spice recoltabile/m2

Dacă semănăm în epoca optimă și umiditatea solului e suficientă, iar patul
germinativ este bine pregătit, se lucrează cu densități de 450-500 boabe
germinabile/m2.
În cazul în care solul este uscat, nepregătit corespunzător și cu resturi
vegetale, se lucrează cu 600 b g /m2. În cazul hibrizilor, densitatea este 120-
160 b g/,2, iar pentru soiurile mai noi, străine, se lucrează cu 250-300 b g/m2.
În cazul semănatului devreme și în toamne lungi și călduroase, are loc o
dezvoltare luxuriantă a plantelor și producerea unui număr mare de frați,
apărând riscul instalării bolilor și dăunătorilor.

F. Scheme de semănat

Distanța între rânduri este 12,5 cm în cazul semănătorilor românești tip SUP.
Echipamentele moderne sunt proiectate la 15-18 cm între rânduri (SPP-s de
precizie cu distribuție pneumatică).
Adâncimea de semînat : 4-5 cm în funcție de tipul de sol și caracteristicile
soiului (există soiuri cu coleoptil scurt.
În cazul echipamentelor moderne, se practică semănatul în cărări (se închis
distribuitorii pe direcția roților tractorului). Distanța dintre două perechi de
cărări corespunde cu lățimea echipamentelor folosite pentru combatere
buruieni, combatere boli, combatere dăunptori, fertilizare foliară și aplicarea
de regulatori de creștere.
În cazul în care se utilizează aviația utilitară, se practică o singură bandă, iar
distanța între două cărări este de 40 m.
Cantitatea de sămânță are valori de la 200 la 250 kg în cazul densităților
clasice.
 G. Lucrări de îngrijire la grâu

au ca scop reducerea efectului factorilor limitativi asupra componentelor de

producție. Principalele lucrări de îngrijire sunt :
-tăvălugitul culturii : este necesar, în cazul semănatului în sol bolovănos și
uscat
-eliminarea excesului de umiditate. Este necesară în toamnele și
primăverile ploioase, pe solurile care prezintă denivelări (crovuri) și au
permeabilitate scăzută.
Cunoscând zonele cu risc de băltire, după semănat se practică deschiderea de
rigole/canale colectoare sau foraje absorbante. În cazul în care, la
desprimăvărare, apare fenomenul de descălțare pe solele expuse vântului
puternic, se practică o tăvălugire pentru a pune sistemul radicular în contact
cu solul.
-Aplicarea regulatorilor de creștere este necesară, în cazul culturilor cu
densități mari și în anii ploioși, pentru a reduce talia plantelor și a evita
fenomenul de cădere. Se recomandă produsul STABILAN 1l/ha.

H. Combaterea buruienilor

are ca scop reducerea competiției pentru apă, elemente nutritive și reducerea

frecvenței bolilor și dăunătorilor.
Combaterea buruienilor se face prin analiza stării de vegetație și stabilirea
diagnosticului cultural.

Necesitatea aplicarii lucrarilor poate aparea in cazul in care nu se pot face

lucrari ale solului de calitate.
1. Se practică o udare de aprovizionare cu o norma de 500 m3/ha in
vederea pregatirii unui pat germinativ corespunzator. În alte situații se
practică o udare de răsărire cu o normă de 250 m3/ha in vederea
instalarii culturii.
2. Ultima secventă tehnologică

I. Recoltarea grâului
se realizează la maturitatea deplină, exteriorizată prin
-uscarea in totalitate a plantelor
-Umiditatea boabelor să fi scăzut sub 15% si trebuie finalizată lucrarea
înainte ca umiditatea să scadă sub 12%, pentru a evita pierderile prin
scuturare și pentru a reducee procentul de boabe sparte. Se acordă atențoe
reglajelor combinei la începerea lucrării și de 3 ori in cursul zilei, pentru a
evita pierderile de boabe în paie și spargerea boabelor.
Calendaristic, recoltatul se derulează de la începutul lunii iulie până spre
începutul lunii august, în funcție de condițiile climatice și zona de cultură.
Raportul boabe/paie este de 1 :2,2-1,5. Producția medie este variabilă, de la
3,5 la 7-9 t/ha.
Se acordă atenție deosebită transportului recoltei în spații de depozitare și
gestionării resturilor vegetale.

ORZUL ȘI ORZOAICA PENTRU BERE

Importanța este dată de compoziția chimică, utilizările recoltei, plasticitatea

ecologică și tradiție.
Orzul furajer are plasticitate ecologică ridicată, are un conținut ridicat de
proteine, se recoltează devreme și asigură un nutreț concentrat valoros
utilizat în rețete furajere pentru diverse categorii de animale sau se utilizează
în alimentația umană sub diverse forme, în funcție de tradiție și areal
geografic. Se poate utiliza și în fabricarea berii pentru mărci cu o calitate
inferioară.
Orzoaica pentru bere are compoziție chimicp diferită, se cultivă în zone
umede și răcoroase și se utilizează pentru fabricarea malțului, utilizat pentru
un sortiment de mărci de calitate superioară.

Compoziția chimică cuprinde :

-hidrați de C : 55-67%
-Proteine : 9-15% in cazul orzului furajer, 9-11,5 la orzoaica pentru bere.
-Celuloză : între 7-13%
-Lipide : 2%
-Săruri minerale : 1,9%
-Vitamine hidrosolubile și liposolubile
-Enzime
-Fitohormoni de creștere

Utilizările recoltei se pot regăsi după procesare în alimentația umană, sub

diverse forme : arpacaș, crupe (măcinate grosier ptr alimentația copiilor sau
sugarilor), dextrine (îndulcitori), surogat de cafea, cereale ptr micul dejun,
produse de panificație consistente.
În industrie, se utilizează pentru alcool alimentar, distilat sau bere. . Malțul
poate fi utilizat pentru o paletă largă de producție : produse de panificație,
alimente ptr micul dejun, produse pentru dietă.
Produsele secundare rezultate pe filiera industriala se numesc borhoturi si se
utilizeaza in hrana suinelor și vacilor în lactație.
Paiele se pot utiliza în hrana animalelor, cu valoare nutritivă ridicată decât
alte cereale păioase. Sau ptr diverse împletituri.

RĂSPÂNDIRE
Arealul de cultură e mai răspândit decât la grâu
Mari cultivatori sunt Rusia (8 mil ha), China (6 mil ha), Canada (2,7mil ha),
Australia (2,7), Turcia (2,7), Franța (1,7), Germania (1,7), SUA (1,2).
În România, suprafața cu orz și orzoaică e 450 000 ha, iar producția medie e
3190 kg/ha.
Producția mndială-145 milioane t. Media mondială : 2900 kg/ha.

CERINȚE ECOLOGICE
1.Cerințe pentru temperatură : plasticitate ecologică ridicată, dar e
sensibil la temperaturi scăzute. Orzul rezistă până la -15 grade iar orzoaica
până la -12 grade.
Temperaturile excesive asociate cu stresul hidric au ca efect șiștăvira
boabelor. Cerințele pentru umiditate sunt mai reduse decât la grâu :
consumul specific 300 mm, iar pentru producții ridicate, preferă arealul cu
600 mm anual.
2.Cerințe pentru sol: orzul preferă areale de câmpie cu soluri cernoziomice
și aluviale. Orzoaica preferă zone colinară, cu soluri sărace, cu pH-ul 5,5-
7,5.
SISTEMATICĂ SOIURI
Orzul furajer/ Hordeum vulgare hexastichum/Orzul cu 6 rânduri de boabe
cuprinde o paletă de soiuri cu productivitate ridicată și un conținut ridicat de
proteine.
ex : Amical, Ametist, Cardinal, Mădălin, Mareșal, Sistem, Univers, Gerlauh.
Orzoaica pentru bere/Hordeum vulgare distichon/Orzul cu două rânduri
cuprinde soiuri cu un conținut de proteină mai mic de 11,5%, cu un procent
redus de pleve și cu potențial de producție de 4-5 t/ha. Sortimentul de soiuri
cuprinde : Adina, Artemis, Andreea, Beatrice, Casanova, Metaxa, Daciana,
Romanița, Shakira, Bogdana, Turingia, Victor, Csanadum.
TEHNOLOGIA DE CULTURĂ
Rotația culturii
Orzul se cultivă după plante cu recoltare timpurie, care lasă solul bogat în
elemente nutritive.
Orzoaica pentru bere se cultivă după plante premergătoare din arealul de
cultură care lasă solul sărac : cartof, sfeclă, porumb.
Lucările solului sunt similare cu cele pentru grâu, cu precizarea că patul
germinativ să se pregătească grădinărește, deoarece germinația este bipolară.
Strategia de fertilizare
Consumul specific de elemente nutritive pentru o tonă boabe și recolta
secundară aferentă este : 23-29 kg N, 11-14 lkg P, 13-26 kg K.
Îngrășămintele cu N se aplică în doză de 60 kg/ha pentru orzoaică și până la
120 kg/ha pentru orz. P se aplică în doze de la 60-120 kg/ha, în funcție de
fertilitatea solului. Îngrășămintele cu K se aplică în doze de la 60-120 kg/ha.
În cazul orzului furajer, se pot aplica fertilizări foliare. În cazul orzoaicei, se
pot utiliza fertilizări foliare utilizând produse fără azot.
Sămânța și semănatul
Se folosește sîmânță certificată comercial 1, puritatea fizică minim 98%,
germinația minimă 85%
Combaterea bolilor la orz
Prezinta interes urmatorii agenti patogeni:
• Blumeria ( Erysiphae) graminis – fainarea
• Helminthosporium graminis – sfasierea frunzelor
• Rhyncosporium secalis – patarea frunzelor
• Ustylago nuda – taciunele

Pentru combatere prezinta interes tratamentele la samanta ( in special pentru

taciuni) si tratamente in vegetatie la avertizare, in functie de frecventa si
intensitatea patogenilor. Se recomanda produse pentru complexul de boli
foliare ( majoritatea sunt pe baza de tebuconazol): Tango Super 0,75 l/ha,
Archer 0,8 l/ha, Bumper 0,8 l/ha, Falcon pro 0,7 l/ha.
Dintre daunatori prezinta interes Lema melanopa, iar pentru combatere se
poate utiliza unul dintre produsele: Actara 0,1 l/ha, Actelic 0.15 l/ha, Karate
Zeon 0.15 l/ha, Decis Mega 0.2 l/ha.
Recoltarea
Se face la maturitatea deplina cand umiditatea boabelor a ajuns la 14%,
calendaristic cu 10 zile inaintea graului ( adica 10-15 iunie), durata de
recoltare este mai scurta decat la grau ( suprafetele sunt mai mici); se acorda
atentie reglajelor pentru a evita pierderile de boabe in paie. Productia de
boabe este variabila, de la 5-7 tone in cazul orzului furajer, la 4-5 tone in
cazul orzoaicei pentru bere. Raportul boabe-paie este de 1-1.5.
 Orezul
Importanta culturii este data de compozitia chimica, utlilizarile recoltei,
plasticitatea ecologica, traditia in cultura.
Compozitia chimica este data de: hidrati de carbon ( carbohidrati) 65-75%,
proteine 6-8%, lipide pana la 2%, celuloza 8-10%, saruri minerale pana la
1.5% si vitamine din complexul B.

Dupa recoltare se obtine orezul brut. Plevele sunt concrescute pe bob

doar la zona de fixare a bobului in panicul, pentru comerciaizare
practicandu-se decorticarea. De aici se obtine orezul cargo care este supus
prelucrarii prin polizare, slefuire, tratamente cu dextroza, creta sau amidon
pentru albire.
Exista diferite tipuri de orez, in functie de provenienta si utilizarea
alimentara.
In anumite zone se prefera orezul cu bob alungit si amidonos.
In Occident se cauta orezul cu bob globulos si sticlos ( are valoare
nutritva mai mare – continut mai mare in proteina, are aspect si gust mai
bun). Sticlozitatea se obtine prin bai de aracet.
Consumul de orez pentru alimentatia umana este foarte diversificat pe
arealele geografice, in functie de traditie, dar si de pret.
Se inregistreaza consumul maxim in tarile asiatice ( ex. 190 kg/ loc/an in
Vietnam), iar consumurile reduse se inregistreaza in tarile europene (
Romania: 4 kg/loc/an).
Orezul se regaseste intr-o gama diversificata de produse alimentare, dar
prin procesare industriala se utilizeaza pentru bauturi specifice( ex. sake).
Din resturile vegetale rezulta o paleta larga, cum ar fi: palarii, genti,
articole de plaja.

Raspandire, suprafete, productii

Productia medie este de 3800 kg/ha.
Mari cultivatori: India 44 mil ha, China 31 mil ha, Indonezia, Bangladesh si
Tailanda cca. 13 mil ha, Vietnam 7 mil ha, Filipine 4.5 mil ha.
In Europa suprafata cultivata este de aprox. 650 mii ha, principali cultivatori
fiind Italia si Spania, cu productii de 7-8 tone la ha.
In Romania suprafata este de aprox 13 mii ha, fiind gestionata de companii
straine.
Particularitati ecologice
Cerinte pentru temperatura: este o specie termofila, temperatura minima
de germinatie fiind +13 grade, optimul +30 grade.
Pe faze de vegetatie, cerintele minime pentru temperatura sunt:
• semanat-rasarire: 13-15 grade
• infratire-alungirea paiului: 16-18 grade
• inflorire-formarea boabelor: 18-22 grade ( iulie-august)
• maturitate: 16-18 grade
Temperaturile mai mici de 15 grade in perioada formarii boabelor determina
un procent ridicat de de boabe fara valoare tehnologica.
Cerintele pentru umiditate: are cerinte mari si se poate cultiva in zone
in care cad 1000-1800 mm pe perioada de vegetatie sau in conditii de irigare
prin submersie ( inundare) necesitand intre 20-40.000 m3 apa/ha.
Cerintele pentru sol: prefera soluri cu permeabilittate scazuta pentru
mentinerea unui strat constant de apa in parcelele irigate.
Cerinte pentru radiatia solara: necesita cel putin 1000 ore de stralucire
a soarelui.
Zone de cultura in Romania:
1. zona foarte favorabila: cuprinde un areal restrans in lunca indiguita a
Dunarii, reprezentand o latime de 20 km de-a lungul Dunarii, de la Calafat la
Braila.
2. Zona favorabila: cuprinde luncile unor rauri: jud. Timis, in sudul
Moldovei sau nordul Moldovei ( zona Buzaului sau in zona Ialomitei).
Orezul se cultiva pe suprafete special amenajate numite orezarii. Acestea
cuprind suprafete plane impartite in parcele cu suprafata 1-4 ha, delimitate
de diguri si canale pentru: alimentarea cu apa a parcelelor, canale de
evacuare a apei din parcele si canale colectoare pentru evacuarea apei.
Pentru amenajarea orezariei este neccesara o sursa de apa, avand capacitatea
de 4 m3/secunda si pe m2.

Tehnologia de cultura
Rotatia si asolamentul: in orezarii se practica monocultura 4-5 ani, dupa
care un interval de 2 ani se infiinteaza culturi furajere sau prasitoare. Se
prefera lucerna, porumbul si floarea soarelui in orezarii pentru ca au sistem
radicular bine dezvoltat care ajuta la refacerea insusirilor aero-hidrice si a
proprietatile solului.
Lucrarile solului
Sunt reprezentate de: aratura de baza, la adancimea de 30 cm, toamna tarziu
sau in ferestrele iernii. Aratura este sub forma de curele pentru ca se
efectueaza pe soluri saturate in umiditate.
In primavara prelucrarea araturii se poate realiza in uscat sau sub strat de apa
si cuprinde o lucrare de discuire si o lucrare de nivelare pentru a a sigura un
strat cotinuu de apa de pana la 5-10 cm pana la rasarire si infratire.
 Ferilizarea
Este diferentiata in functie de anul de monocultura, mai ales pentru
ingrasamintele cu azot. Dozele de ingrasaminte se stabilesc dupa metoda
bilantului, luand in consideratie: recolta scontata, consumul specific, anul de
monocultura.
Consumul specific este: 24-28 kg azot, 11-15 fosfor si 18-28 kg potasiu
pentru o tona de boabe si recolta secundara aferenta.
Ingrasamintele cu azot se aplica in doze de la 80 kg/ha in anul 1, 100 kg /ha
in anul 2, 120 kg/ha in anul 3 si 140 in anul 4 de monocultura.
Se prefera tipuri de ingrasaminte mai greu solubile si putin levigabile pentru
a mari raportul de utilizare de catre planta de orez. Cel mai solubil si
levigabil ingrasamant cu azot este ureea, motiv pentru care nu este niciodata
folosita. Nu se foloseste azotat de amoniu, dar se prefera sulfatul de amoniu
sau nitrocalcar.
Momentul de aplicare corespunde cu pregaatirea patului germinativ sau in
momentul infratirii. Aplicarea tarzie prelungeste perioada de vegetatie si
favorizeaza unele boli foliare si un procent ridicat de spiculete sterile.
Ingrasamintele cu P si K se aplica in doze de la 80-100 kg/ha, de regula sub
aratura de baza.
Orezul reactioneaza bine la fertilizarea organica care contribuie la
ameliorarea insusirilor solului. Se recomanda 30-40 tone/ha gunoi de grajd.
Raspunde favorabil la fertilizari foliare in perioada aparitia inflorescentei-
formarea boabelor , utilizand produse cum ar fi: Atonic, Crop Max, Polifeed.

Samanta si semanatul
Se foloseste samanata din anul anterior cu puritatea fizica 98%, germiantia
80%, apartinand unui soi zonat, cum ar fi: Celini; soiuri romanesti: Zefir,
Dunarea, Chirnogi, Polizesti.
In cazul semanatului in strat de apa, samanta se trateaza cu Hidrostil
2kg/tona pentru a mari greutatea si pentru fixarea pe stratul de mal.
Se practica semanatul in uscat, folosind semanatoarea pentru cereale sau
semanatul in apa, folosind semanatoarea fara distribuitori sau avio sau
echipamentul de fertilizare, situatie in care se utilizeaza samanata
preincoltita.
Densitatea de semanat: 800-1000 boabe germinabile/mp, din care sa
rezulte 300-350 plante, iar la recoltare 500-600 panicule/mp.
Epoca de semanat: jumatatea lunii mai.
Adancimea de semanat: 2-3 cm pentru semanatul in uscat, 0.5 cm la
semanatul in apa.
Cantitatea de samanta la hectar: 250-300 kg.

O coditie pentru cultura orezului este sistemul de irigare. Se pot practica mai
multe metode de udare, cum ar fi: prin aspersiune, prin inundare la suprafata
cu nivel de apa variabil si udare intermitenta cu nivel de apa variabil.
• Aspersiunea – presupune existenta unui teren perfect nivelat, cu
permeabilitate mai scazuta si irigatie jurnaliera, urmarind asigurarea a 1000
mm app/mp pe perioada de vegetatie ( mai-septembrie); prezinta
dezavantaje ca aparitia unor boli foliare si a unor daunatori, crearea unui
microclimat prin proprietatea apei de a fi regulator termic -> acest fapt poate
influenta negativ dezvoltarea culturii ( prelungirea perioadei de vegetatie)
• Irigarea intermitenta cu nivel de apa variabil, in functie de faza de
vegetatie – in cazul semanatului in uscat, in intervalul semanat-rasarire se
realizeaza doua-trei irigatii prin scurgere la suprafata, lasand apa sa se
infiltreze in sol.
!!! In momentul rasaririi, pe masura ce plantele avanseaza in inaltime, stratul
de apa se mentine permanent, avand in vedere ca varful de crestere sa fie la
suprafata apei
Pana in faza de infratire nivelul apei nu depaseste 4-5 cm ( a doua decada a
lunii iunie).
Dupa infratire, pe masura ce tulpina creste in inaltime, nivelul apei creste la
10-15 cm, pastrand varful de crestere deasupra nivelului apei.
In perioadele de combatere a buruienilor, a bolilor si daunatorilor se practica
evacuarea apei in vederea contactului solutiilor cu aparatul foliar.
Dupa aparitia paniculului nivelul apei se ridica la 15-20 cm si se mentine
constant pana la maturitatea in ceara, avand efect de regulator termic in
perioada de formare si umplere a boabelor ( prima decada a lunii august).
La maturitatea in ceara incepe eliminarea apei in vederea asigurarii
conditiilor pentru recoltare.

Combaterea buruienilor
Strategia de combatere are in vedere reducerea concurentei cu buruienile
specifice excesului de umiditate; intre acestea intalnim graminee,
poligonaceae, talismataceae si iuncaceae. Se pot utiliza erbicide
preemergente ( Saturn sau Raft 0.8-0.9 l/ha). In vegetatie se poate utiliza
Gouliver 2 l/ha, iar dupa maturitatea in ceara Basta 2 l/ha sau Roundup 6
l/ha.
Dintre boli, prezinta interes: Piricularya oryzae – arsura frunzelor, dar putem
intalni si Helminthosporium oryzae sau, la panicul, Fusarium rosaeum.
Pentru combatere se pot utiliza fungicide specifice complexului de boli
foliare de la cereale:
Prezinta interes urmatorii daunatori: tantarul orezului ( se fac tratamente la
avertizare), folosind unul dintre produsele: Decis Mega, Karate zeon, Actara,
Actelic, Biscaya, Calypso).
Recoltarea
Se realizeaza la umiditate deplina, cand umiditatea boabelor scade sun 18%,
folosing combine echipate cu kit de recoltare a orezului si reglate
corespunzator. Productia de boabe este ion general de peste 4-5 tone, in
Romania, cu soiuri specifice altor zone se poate ajunge si la 7 tone. Raportul
boabe-paie este 1-1.5. Paiele pot fi reciclate pentru diferite confectii.

Sorgul – Sorghum vulgare

Prezinta interes in condiile modificarilor climatice si aridizarii teritoriului

Romaniei. Destinatia recoltei este diferinta in functie de specia cultivata.
Sorgul pentru boabe se cultiva pe terenuri unde da productii mai mari decat
porumbul ( soluri nisipoase, cu pH acid sau alcalin).
Sorgul pentru maturi se cultiva pe soluri fertile, in vederea realizarii de
panicule cu ramificatii lungi.
Sorgul zaharat se cultiva in areale secetoase si calde pentru acumularea de
cantitati mari de zaharuri cu destinatia recoltei fabricarea indulcitorilor
pentru industria alimentara sau fabricarea bioetanolului.
Sorgul furajer se foloseste in nutritia animalelor ( bovine) si se poate
infiinta in cultura succesiva dupa cereale paioase in conditii de irigare sau in
zone ploioase.
Raspandire, suprafete, productii
Se cultiva in 90 de tari ( iar graul in peste 100),
Suprafata mondiala – 41 mil ha. Productia mondiala – 62 mil tone.
Mari cultivatori: Mexic, India, Nigeria, S.U.A., China. In Europa, sorgul este
cultivat pe suprafete restranse; in Franta aprox 230k ha, cu productii de peste
7 tone la ha. Italia aproximativ 250k ha cu productii de peste 5 tone/ha.
In Romania: 13.000 ha si productie de peste 2500 kg/ha.
Este o cultura a climatului secetos si arid. Este folosit in tarile in curs de
dezvoltare pentru alimentatia umana ( Nigeria). S.U.A. are un areal care
cuprinde zone secetoase si calde ( California, Texas), prin urmare se
gestioneaza suprafetele deficitare, in special pentru productia cu destinatie
semanat.
Sorgul intensifica ouatul la gaini in perioada rece. Se poate fabrica o gama
larga de produse alimentare ( pufarine, dulciuri etc.).
In Romania se cultiva traditional sogrul pentru maturi, sorg furajer, sorg
pentru boabe si Iarba de Sudan
Sistematica si hibrizi
Sorghum vulgare ssp:
- Eusorghum- sorg pentru boabe-Fundulea 21(hibrid timpuriu-sol
moderat salinizat), Fundulea 32 (hibrid semitimpuriu-sol slab
salinizat),
- Technicum- sorg tehnic, pentru maturi- Siret ,
- Saccharum- sorgul zaharat- hibridul F135ST,
- Sudanese- Iarba de Sudan- valoroasa planta furajera, caracterizata
prin productii ridicate la furaj si rezistenta accentuata la seceta -
Sabrin, Sorin.

.
Particularitati ecologice
Cerinte mari fata de temperatura- semintele germineaza la 10 grC, optimul
este de 21grC.
Temperatura minima pentru dezvoltarea plantelor este de 15 grC, optimum
27-28grC, peste 30 temperaturile devin daunatoare.
Rezistenta mare la seceta.
Terenuri nisipoase, soluri slab si moderat salinizate si alcalinizate (pH=4.5-
6.5). Nu suporta solurile grele, mlastinoase, cu apa freatica la suprafata.

Zone ecologice: Dobrogea, Baragan, zonele de campie din Crisana, Banat,

Oltenia, sudul Moldovei.
Se recomanda ca sorgul sa fie cultivat cu prioritate in zonele si pe solurile
unde produce mai mult decat porumbul, adica pe soluri nisipoase, erodate,
saraturate, zonele cu perioada de seceta si arsita frecvente.

Tehnologia de cultivare

Amplasarea culturii-rotatia- nu este pretentios fata de planta premergatoare

si suporta monocultura, dar este o planta premergatoare dificila asa ca este
recomandat ca dupa sorg sa se cultive o leguminoasa pt boabe , floare sau
porumb pt masa verde, pentru refacerea fertilitatii terenului.

Administrarea ingrasamintelor
Sorg pt boabe- 70-150 khN/ha, 60-100 kg P2O5/ha, pe nisipuri trebuie
administrat si 20-40 kg K2O/ha si chiar gunoi de grajd.
Pe nisipuri este obligatorie fractionarea azotului pt a impiedica, pe cat
posibil, pierderile de azot prin levigare.

Lucrarile solului

Pat germinativ bine maruntit, asezat, nivelat, curat de buruienideoarece

samanta este mica semanatul se realizeaza mai rtarziu si este superficial.

Samanta si semanatul

P >97% ; G >85%
Capacitate redusa de germinatie in camp care poate reprezenta doar 30-50%
comparativ cu germinatia in laborator.
Este obligatorie tratarea semintei inainte de semanat cu:
- Fungicid pe baza de tiram;
- Insecticid contra atacului de ratisoara porumbului si viermi sarma.
Densitatea culturii:
- Sorg boabe: 200-300 mii boabe germinabile/ha pentru a se realiza
150-200 mii plante recoltabile/ha ; pe nisipuri si pe saraturi
densitatile trebuie sa fie mai mici adica 100-150 mii plante
recoltabile/ha;
- Sorg maturi: 40-60 mii plante recoltabile/ha;
- Sorg zaharat: densitati mari 150 mii plante recoltabile/ha prin care
este impiedicata lastarirea exagerata a plantelor.
Adancimea de semanat:
- 3-5 cm adancime;
- 5-6 cm adancime pe nisipuri.
Norma de semanat: 10-15 kg/ha;
Distanta intre randuri
- 50 cm –sorg boabe, sorg zaharat;
- 70 cm- sorg maturi.
Semanatul se efectueaza cu semanatorile pt semanat in cuiburi