Ameliorarea Plantelor

Subiecte posibile pentru sesiunea ianuarie 2018

1. Importanţa grâului
Grâul este cea mai importantă plantă cultivată, cu mare pondere alimentară.

Avantaje: - conţinut ridicat al boabelor în hidraţi de carbon şi proteine şi raportului dintre aceste
substanţe, corespunzător cerinţelor organismului uman;

-conservabilitatea îndelungată a boabelor şi faptului că pot fi transportate fără

dificultate;

- plasticitate ecologică mare, fiind cultivată în zone cu climate şi soluri foarte diferite;

-posibilitatea de mecanizare integrală a culturii

Cea mai mare suprafaţă cultivata= 215 milioane ha in 2018

•Boabele de grâu sunt utilizate îndeosebi pentru producerea făinei, destinată fabricării pâinii -
aliment de bază pentru un număr mare de oameni (după unele statistici, 35 - 40% din populaţia
globului) şi furnizează circa 20% din totalul caloriilor consumate de om.

•Sunt folosite pentru fabricarea pastelor făinoase, precum şi ca materie primă pentru alte produse
industriale foarte diferite (amidon, gluten, alcool etilic, bioetanol)

• Tulpinile (paiele) rămase după recoltat au utilizări multiple: materie primă pentru fabricarea
celulozei; aşternut pentru animale; nutreţ grosier; îngrăşământ organic (încorporate ca atare în
sol, imediat după recoltare sau după ce au fost supuse unui proces de compostare)

Tărâţele - reziduuri de la industria de morărit - sunt un furaj concentrat deosebit de valoros,

bogat în proteine, lipide şi săruri minerale.

Boabele de grâu pot reprezenta şi un furaj concentrat foarte apreciat, superior porumbului, sub
aspectul valorii nutritive, al preţului şi chiar ca productivitate.

Grâul este o foarte bună premergătoare pentru majoritatea culturile, deoarece părăseşte terenul
devreme şi permite efectuarea arăturilor încă din vară .

1
Conţinutul mediu în proteine (7 – 22%)

- gliadina 35 – 45%

-glutenina 35 – 40%

- globulina 15 – 20%

- albumina 2 – 5%

Conţinut mare în glucide 65 – 70% (maltoza, zaharoza etc.)

Conţinutul în grăsimi al embrionului de grâu (2– 4%) precum şi în vitamina E (4 – 7 mg%)

Făina integrală de grâu conţine complexul de vitamin B1 tiamina 0,5 – 0,8mg%, B2 riboflavina
0,2 – 0,4mg%, B5 acidul pantotenic 3 – 5mg%, B6 piridoxina 3 – 6mg%, vitamina PP niacina 2
– 5mg, grupul de vitamine K1 (filochinona), K2, (farnochinona), K3 (menadiona), vitamina H
(biotina)

Făina integrală de grâu asigură alimentaţiei umane aproape întreaga serie de acizi aminici

esenţiali: leucina, valina, fenilalanina în cantităţi mai mari lizina, izoleucina, metionina,
triptofanul, treonina şi tirozina în cantităţi mici sau foarte mici

În furajarea animalelor grâul este mai valoros faţă de porumb prin:

- conţinutul dublu în proteine total (8 – 9% la porumb : 16 – 18% la grâu);

- valoarea nutritivă a proteinelor datorată echilibrului aminoacizilor, lipsei substanţelor

antinutritive şi antivitaminice şi în conţinutul ridicat al acizilor aminici esenţiali;

- volumul redus la jumătate al cantităţilor de furaje administrate pentru a se înregistra acelaşi

spor de greutate;

2
2. Suprafețe cultivate, producții

In 2016 s-au cultivat 2,075 milioane hectare cu grâu și secară și s-a obținut o producție medie de
4,054 kilograme la hectar, deci un total de 8,41 milioane de tone de grâu, față de 7,85 milioane
de tone în 2015( in Romania)

Depășirea pragului de patru tone de grâu la hectar este o premieră pentru România ultimilor 10
ani, în condițiile în care cele mai mari producții medii au fost obținute in 2015, respective 3,84
tone la hectar, în 2011 — 3,68 tone la hectar, în 2014 — 3,58 tone la hectar și în 2008 — 3,40
tone la hectar, conform datelor publicate pe site-ul MADR.

Franța, cel mai mare producător de grâu din Uniunea Europeană, a înregistrat în 2015 o recoltă
record de 40,4 milioane tone de grâu, cu aproape 8% mai mare decât cea din 2014

In 2016 – cel mai nevaforabil an din ultimii 30, în 2018 probabil asemănator 5,48 T/ha

Productii de grau 2015/2016

UE - in 2015 - 139,4 milioane de tone, cu 6,3% mai mică decât cea din 2014.

Germania, al doilea mare producător de grâu din UE, a avut în 2015 o recoltă

mai mică decât în 2014, la fel ca și Marea Britanie, Polonia, România și Spania

In Germania 2016- 7,78t/ha, 2015 - 8,09 t/ha

Ultimii 5 ani -7,81 t/ha

3. Genealogia grâului
Grâul are o structură poligenomică şi cuprinde genomurile AA, BB, DD ce aparţin la trei specii
diploide cu 14 cromozomi (2n = 14): Triticum monococcum ssp. boeoticum (2n =14, genomul
AA), Aegilops speltoides (2n = 14, genomul BB) ,Aegilops squarossa (2n = 14, genomul DD)

Genului Triticum posedă trei grupe natural alopoliploide: grupa diploidă - AA (Triticum
monococcum); grupa tetraploidă - AABB (Triticum dicoccoides), grupa hexaploidă - AABBDD
(Triticum aestivum ssp. vulgaris)

3
4. Surse de germoplasmă la grâu
Nordic Gene Bank (NGB)

Situata intr-un masiv muntos din Longyearbyen, resedinta arhipelagului norvegian Svalbard care
se afla la o mie de kilometri de Polul Nord, banca de seminte are ca scop protejarea
biodiversitatii vegetale amenintata de schimbarile climatice, de razboaie si de catastrofele
naturale.

Banca de seminte din Svalbard conserva, in conditii optime, la -18 grade Celsius, dubluri ale
semintelor stocate in cele 1.400 de banci de gene deja existente

5. Corelaţii existente la grâu

1. Producția de boabe -Numărul fraților fertili, lungimea spicului, densitatea spicului, numărul

spiculețelor fertile, numărul boabelor în spiculeț, greutatea boabelor în spic.

2. Calitatea boabelor- Conținutul în gluten, calitatea glutenului, conținutul bobului în

substanțe proteice, sticlozitatea bobului, MMB, randamentul făinii.

3. Calitatea făinii -“Puterea făinii”, consistența aluatului, elasticitatea și întinderea

aluatului, panificabilitatea, deformarea glutenului etc.

4. Rezistența la ger -Adâncimea nodului de înfrățire, sistemul radicular dezvoltat, primul

stadiu de dezvoltare lung, conținut ridicat de substanțe uscate și zahăr, puterea osmotică mare

5. Rezistența la secetă- Forma anatomo-morfologică specifică (număr mare de stomate,

mărimea stomatelor mică, prezența cuticulei, frunze înguste, ceroase), suprafață de evaporație
mică, sistemul radicular dezvoltat, însușiri fiziologice specifice (densitatea sucului celular mare,
puterea osmotică mare, conținut în zaharuri).

6. Rezistența la cădere- Paiul scurt, îngroșat, internodiile bazale scurte, groase, densitate mare
la fasciculele liberolemnoase, elasticitate mare a paiului, sistemul radicular dezvoltat, conținut
ridicat în glucide.

4
6. Transmiterea ereditară a unor însușiri la grâu

5
7. Soiuri româneşti de grâu

6
7
8
8. Evoluția suprafetelor cultivate cu diferite soiuri de grâu în România

9. Hibrizi de grâu – avantaje

Productivitate mai mare rezultată dintr-o fertilitate mai mare a florilor şi MMB superior

- Înălţime superioară – cantitate mai mare de paie

- Capacitate de înfrăţire superioară

- Sistem radicular mai bine dezvoltat

9
- Toleranţă mai mare la stresuri (iernare, secetă, exces hidric)

- Toleranţă mai bună la boli (Fusarium)

10. Hibrizi de grâu – istoric

-1930 – program federal de obţinere a hibrizilor de grâu în SUA

- 1962 – primul sistem CMS (cytoplasmatic male sterility)

- 1973 - primul CHA (Chemical Hybridisation Agent)

- 1973 – Primul hibrid bazat pe CMS

- 1981- Comercializarea primilor hibrizi în SUA şi Australia (Cargill şi Dekalb)

- 1982 – Monsanto lansează un program de obţinere a hibrizilor cu ajutorul CHA

- 1985 – apariţia de noi hibrizi creaţi din colaborarea HybriTech (Monsanto) şi Nordsaat

1993 – CHS Croisor (Hybrinova) şi Genesis

(Monsanto) sunt autorizate în Franţa

- 1994 – întroducerea hibrizilor în Franţa

- 1999 – introducerea în Germania a hibridului Hybnos - Nordsaat

- 2003-2004 –Relansarea comercializării de hibrizi în Franţa, Germania, UK, Polonia, Cehia,

Ungaria, Portugalia etc.

-2011 – autorizarea de EU a sintofen (Crosoir)

-2013 – Pioneer incepe un program de ameliorare -2016 – Bayer anunta inaugurarea unui centru

de cercetare pentru obtinerea de hibrizi de grau in SUA

11. Hibrizi de grâu – tehnici de obținere

CMS (cytoplasmatic male sterility)

10
Utilizată în SUA, China, India, Australia

Avantaj

- cost mai mic al seminţei

Dezavantaje

- restaurarea fertilităţii este dificilă (incompletă)

- durată mare de obţinere

- număr limitat de linii mama

CHA (Chemical Hybridisation Agent)

Utilizată în Franţa

Avantaj

- durată mică de obţinere

- număr mare de încrucişări posibile

- performanţe semnificativ superioare liniilor parentale

Dezavantaje

- cost mare pentru obţinerea CHA

- preţ ridicat al seminţelor

an 2 - 40-70% din combinaţii sunt evaluate (90% sunt eliminate)

an 3-4- testare în diferite ţări europene

an 5-6 încercări oficiale (1-2 hibrizi din câteva mii de combinaţii)

12. Obiectivele ameliorării la grâul comun

• capacitatea de producţie - peste 12 t /ha (16,52 kg/ha, soi Dickens)

• conţinutul proteic mare – peste 15 – 17%

11
• conţinutul în gluten uscat – peste 10 – 12%

• raport făină/pâine – 1,00/ 1,35

• rezistenţa activă la stresurile climatice şi fitopatogenice

• reacţia favorabilă în condiţii de intensivizare (mecanizare, chimizare, irigare).

13. Obiectivele ameliorării la grâul durum

Programul de ameliorare a grâului durum vizează:

- ameliorarea conţinutului de pigmenţi carotenoizi;

- ameliorarea rezistenţei la iernare şi fuzarioză;

- îmbunătăţirea arhitecturii spicului, pentru a permite o fertilitate mai bună, boabe mari şi grele;

- intensificarea hibridărilor şi retroîncrucişărilor dintre grâul durum şi triticale.

Reacţia la mecanizare, chimizare, irigare

14. Ameliorarea calității la grâu – cuantificare, clasificare

Componentele calitative ale bobului de grâu sunt

- Conținutul în proteine

- Conținutul în gluten

- Glutenul este compus din - 47% gluteină

-53 % gliadină

Reprezintă un complex coloidal ce determină calitatea pâinii (elasticitate, rezistență la

deformare, aspect, gust miros etc.)

Calitatea este cuantificata (D) prin:

12
1. Conținut in proteină (Kjeldahl)

2. Indice de sedimentare (Zeleny)

3. Indicele de cădere (Fallzahl)

4. Calitatea la coacere

Grupe de calitate la grâu (D):

A - grâu de calitate - cu indicii peste medie

B - grâu de panificație

C - grâu furajer

E - grâu “Elită” valori ale calității peste cele dorite în panificație

K – grâu pentru patisserie

Grâul de panificație are

- Însușiri bune de măciniș

- Boabe nici mari nici mici

- Nici prea tari (consum de energie ridicat) nici prea moi (timp mai mare pentru cernere)

- Randament ridicat la măcinat

- Conținut scăzut de cenușă

O făină de calitate pentru panificație are

- Capacitate mare de absorbție a apei

- Timp de frământare mijlociu

- Toleranță la frământare

- Volum bun al pâinii (legat de cantitatea de maltoză)

- Gluten de calitate și în cantități suficiente (mai mult de 22%)

13
15. Metode convenţionale de ameliorare la grâu

-Hibridarea sexuată

- Mutageneza

14
15
16
17
16. Metode neconvenţionale de ameliorare la grâu

-Ingineria genetică (tehnologia ADN recombinant)

- Mutageneza in vitro - Dihaploidia (metoda Zea)

17. Comparație între ameliorarea tradițională și cea prin inginerie genetică

18. Grâul modificat genetic

In 2013 – 34 testari in Europa si 419 in

SUA

Tipuri de modificari:

18
-rezistenta la erbicide

- toleranta la atacul insectelor

- toleranta la boli fungice (Fusarium) si virotice

- toleranta la seceta si arsita

- toleranta la salinitate

- cresterea sau scaderea continutului in glutenina

- cresterea continutului in fibre alimentare sau lizina

- calitati superioare pentru utilizarea pentru biocarburanti

- pharming – obtinerea de medicamente

- MON 71800 (RR) – aprobat in USA -2004!

- pana in 2018, NU a fost introdus incultura nici un soi de grau MG

- in mai 2013 a fost identificat intr-o ferma din statul Oregon

19. Deosebirile dintre ADN și ARN

Compozitia chimica a ARN

Baze azotate: adenina (A), guanina (G), citozina (C), uracilul (U)

Riboza (monozaharid)

Radicali fosfat

Compozitia chimica a ADN

Baze azotate: adenina (A), guanina (G), citozina (C), timina (T)

Dezoxiriboza (derivat mai stabil al ribozei)

Radicali fosfat

Bazele purinice: A, G (dublu nucleu

19
aromatic)

Bazele pirimidinice: C, T, U (un

singur nucleu hexagonal)

ARN

monocatenar

Contine Uracilul

Riboza

ADN

Bicatenar

Contine Timina

Dezoxiriboza

20. Structura unei gene

21. Caracteristicile codului genetic

1. UNIVERSAL - in toate organismele aceeasi codoni codifica aceeasi aminoacizi.

2. NEACOPERIT / NESUPRAPUS - 2 codoni vecini nu au nucleotide comune.

3. FARA VIRGULE - nu exista spatii libere intre nucleotide si nici alte semne de punctuatie.

4. DEGENERAT - un acelasi aminoacid poate fi codificat de mai multi codoni.

5. AMBIGUU - un anumit codon poate sa includa mai multe tipuri de aminoacizi intr-o proteina
in functie de pozitia lui in catena.

20
22. Expresia genică
Transcriptia si translatia genereaza expresia genica

Informatia genetica codificata in ADN unui embrion include toate genele necesare pentru a
mentine si dezvolta organismul

Diferite tipuri de celule exprima diferite tipuri de gene

Expresia genica diferita in timpul dezvoltarii stabileste rolul celulei in corp

23. Etapele transgenezei

Transgeneza presupune parcurgerea a trei etape:

- identificarea, izolarea si clonarea “genelor de interes”;

- transferul “genelor de interes” la plantele de cultura ;

- selectia plantelor care exprima, la un nivel optim, caracterul transferat si testarea acestora in
camp pentru evaluarea stabilitatii expresiei transgenei in timp, in conditii natural

24. Avantajele ingineriei genetice față de ameliorarea convențională

Comparativ cu metodele clasice de ameliorare, transformarea prin ingineria genetica prezinta cel
putin doua avantaje:

- ofera posibilitatea introducerii unui singur caracter la o varietate, deja evaluata ca performanta;

- gena transferata poate proveni din orice sursa, ceea ce extinde, practic,in mod nelimitat,
posibilitatile de ameliorare.

21
25. Metode de transfer genețic – clasificare
METODE INDIRECTE – TRANSFORMAREA MEDIATA

1. Transformarea mediată de bacterii:

Agrobacterium tumefaciens

Agrobacterium rhizogenes

2 2. Transformarea mediată de virusuri

METODE DIRECTE

¨ 1. Metoda “biolistics” – împuşcarea directă a ADN în celule

2.Transformarea protoplastelor

a.Microinjectarea

¨ b.Electroporarea

c.Sonicarea

¨ 3. Electroforeza

¨ 4. Utilizarea fibrelor de carbură de siliciu

26. Transformarea mediată de bacterii

Bacteriile din sol, Agrobacterium tumefaciens şi Agrobacterium rhizogenes realizeză ceea ce

adeseori s-a numit “inginerie genetică naturală”. Aceaste bacterii sunt capabile să transfere în
ţesutul vegetal lezat, un fragment de AND propriu, ADN-T, de pe plasmida Ti (“tumor
inducing”) – în cazul speciei A. tumefaciens – sau Ri (“root inducing”) – în cazul speciei A.
rhizogenes, care se integrează în genomul plantei. Ca urmare, bacteria A. tumefaciens induce
formarea de tumori la nivelul coletului (“crown gall disease”) iar A. rhizogenes formarea de
rădăcini firoase (“hairy roots”).

Plasmida Ri poate purta una sau două copii de ADN-T, iar o parte din una dintre aceste

secvenţe a fost regăsită în genomul unor plante nemodificate genetic. Celulele vegetale

22
care poartă ADN-T devin celule tumorale, deoarece acest fragment de ADN conţine

gene cu efect oncogen. Deleţia acestor gene din ADN-T nu interferă, din fericire, cu

transferul şi integrarea ADN-T în genomul celulei vegetale receptoare. Doar capetele ADN-T,
aşa numitele latură dreaptă şi stângă constând din o secvenţă alcătuită din 24 de nucleotide care
se repetă, reprezintă situri de recunoaştere pentru sistemul de transfer. Prin înlocuirea
oncogenelor din ADN-T cu gene de interes este posibil transferul acestora în celule vegetale
ţintă. Genele de interes – fie ele gene marker sau raportoare sau gene cu importanţă economică –
pot fi introduse în plante fie prin linkage cu regiunea ADN-T dezarmată prin recombinare,
obţinându-se un aşa numit vector de integrare, fie prin clonarea lor între secvenţele repetate
laterale într-un replicon independent, ceea ce se numeşte vector binar. Existenţa mai multor
regiuni T în celula de Agrobacterium conduce la cotransferul acestora în celula vegetală ţintă cu
eficienţă crescută. Pe de altă parte pentru integrarea ADN-T în celula vegetală se pot utiliza
secvenţe omoloage ADN vegetal ţintă care induc, cu frecvenţă relativ scăzută, recombinarea
omologă între ADN-T şi ADN vegetal.

Agrobacterium tumefaciens poate transfera ADN-T diferitelor specii de plante chiar dacă unele
dintre acestea nu formează tumori. Deşi spectrul de gazed pentru această bacteriei este limitat la
plantele dicotiledonate s-au obţinut tulpini supervirulente, capabile să infecteze eficient şi
celulele plantelor monocotiledonate. Eficienţa transformării celulei vegetale de către A.
tumefaciens, variază destul de mult în funcţie de specie, genotip sau chiar de ţesutul ţintă. Este
foarte important, totodată, ca ţesutul supus transformării să fie totipotent şi deci să regenereze
plante transformate genetic.

Ca ţesuturi ţintă pot fi utilizate: discuri sau fragmente foliare, fragmente de rădăcini, hipocotile,
peţiol, cotiledoane sau seminţe întregi.

Primele plante transformate prin intermediul lui A. tumefaciens au fost regenerate în 1983,
succesele iniţiale limitându-se la solanacee, în particular la sistemul model tutunul (Nicotiana
tabacum L.). Ulterior au fost transformate: soia, bumbacul, orezul, ovăzul, sorgul, trestia de
zahăr, grâul şi multe altele.

Eficienţa transformării variază foarte mult de la o specie la alta în funcţie de:

- identificarea metodei optime de cultură a ţesutului ţintă

- condiţiile de cultură a materialului sursă

- suşa bacteriană utilizată.

23
Aceşti factori afectează şi numărul de copii de ADN-T care se integrează în genomul vegetal
receptor. Predominant s-a constatat, la diferite specii de plante, integrarea unei singure copii de
ADN-T. Mai recent, cercetările au vizat descifrarea mecanismelor implicate în colonizarea
ţesuturilor vegetale de către bacterii, relevându-se noi detalii privind controlul genetic al
virulenţei bacteriene .

27. Metoda “biolistics”

1. Metoda “biolistics” – împuşcarea directă a ADN în celule

Metoda biolistică (“biolistics”) sau “particle gun”, de împuşcare directă a ADN în ţesuturi ţintă
este cea mai spectaculoasă metodă de transformare genetică a plantelor. Metoda constă în
accelerarea unor particule foarte mici (1μm diametru) din tungsten, wolfram sau aur coloidal, pe
care a fost precipitat ADN, în ţesuturi vegetale ţintă.

Această tehnică are numeroase avantaje

- este o metodă uşor de aplicat,

- printr-o împuşcătură pot fi ţintite mai multe celule,

- celulele supravieţuiesc după împuşcare,

- genele purtate de particule îşi păstrează activitatea biologică,

- particulele pot fi împuşcate în straturile superficiale sau în profunzimea unui organ vegetal.

Celulele ţintă pot fi foarte diferite: polen, celule în suspensie, embrioni imaturi, celule din
ţesuturi diferenţiate sau chiar meristeme.

A permis transformarea cu succes a unor plante pentru care alte metode nu au dat rezultate cum
ar fi: soia, porumbul, ovăzul, orezul, sorgul, trestia de zahăr, grâul, plante forestiere etc.

O aplicaţie aparte a fost utilizarea împuşcării de microproiectile pentru rănirea apexurilor la

floarea soarelui, eficientizând astfel transformarea mediată de Agrobacterium tumefaciens. Mai
mult, s-a reuşit împuşcarea directă în ţesuturi vegetale a celulelor bacteriene întregi

24
28. Utilizarea protoplaștilor pentru transferul direct de AND
Protoplastele, celulele vegetale lipsite de perete celular, reprezintă limita de expresie a
totipotenţialităţii. De la primele plante de tutun regenerate din protoplaste izolate până astăzi
numărul plantelor pentru care regenerarea din protoplaste a devenit posibilă a crescut permanent,
ajungând actualmente la aproximativ 400 de specii de plante.

Protoplastele sunt sistemele celulare ideale pentru transferul de ADN şi selecţia transformanţilor.
Indepărtarea peretelui celular elimină principala barieră în calea pătrunderii ADN străin în celula
vegetală. Izolarea enzimatică a protoplastelor acţionează ca un factor de stress care induce reacţii
de răspuns la rănire – reacţii presupuse a declanşa starea de competenţă, importantă pentru
transformarea eficientă.

Mai mult, suspensia de protoplaste se aseamănă cu o suspensie bacteriană avand avantaje

similare prin posibilitatea de a cultiva populaţii mari de celule individuale în medii de cultură
bine definite. Tesuturile derivate din protoplaste au în general origine clonală provenind din
celule individuale. Eficienţa selecţiei transformanţilor este deci maximă în cazul protoplastelor
deoarece se evită formarea de himere, destul de frecvente la nivelul sistemelor multicelulare.
Pentru transferul ADN, de obicei plasmidial, în protoplastele izolate se pot utiliza diferite
metode, şi anume:

a) Microinjectarea – constă în introducerea cu ajutorul unei micropipete a ADN direct în

protoplaste, acestea fiind fixate cu o altă micropipetă.

Microinjectarea celulei vegetale întregi sau a ţesuturilor este, de asemenea posibilă, dar se
realizează mai greu din punct de vedere tehnic. Un system eficient a fost utilizat mai recent şi
constă în imobilizarea protoplastelor recipiente de tutun într-un strat foarte subţire de mediu
solidificat cu agaroză sau alginat. Protoplastele au fost imobilizate deasupra unei grile care a
permis localizarea şi monitorizarea prin fotografiere a protoplastelor microinjectate, respectiv a
celulelor sau calusurilor derivate din acestea.

b) Electroporarea – implică permeabilizarea reversibilă a membranei plasmatice în prezenţa

unor pulsuri de curent continuu având amplitudine crescută şi durată foarte scurtă, porii
formaţi în membrană permiţând intrarea ADN străin în citoplasmă .

Electroporarea a devenit o metodă de rutină pentru transformarea protoplastelor vegetale, dar şi

pentru celulele de mamifere sau bacteriene.

La plante, electroporarea protoplastelor se foloseşte eficient pentru transformarea permanentă la

numeroase specii de plante incluzând cerealele. Mai mult, prin electroporarea protoplastelor se

25
elimină necesitatea utilizării unor gene marker, ceea ce reprezintă un avantaj deosebit în
condiţiile oponenţei acerbe a opiniei publice fată de eliberarea în câmp a unor plante purtând
gene marker.

Avantajele electroporării constau în

-eficienţa crescută a incorporării ADN străin,

-reproductibilitatea ,

-simplitatea acestei metode.

Singura limitare a aplicării electroporării o reprezintă capacitatea de regenerare a protoplastelor,

dar şi acest dezavantaj a fost depăşit prin extinderea aplicării electroporării celulelor sau chiar
ţesuturilor întregi

c) Sonicarea – permeabilizarea membranei protoplastelor în prezenţa ultrasunetelor s-a

dovedit, de asemenea o metodă eficientă pentru transferal ADN în protoplaste vegetale.
Ulterior metoda a fost aplicată şi celulelor sau ţesuturilor întregi, dar este utilizată pe
scară mai redusă comparativ cu electroporarea

29. Gene raportoare

Genele raportoare, nu conferă celulelor rezistenţă faţă de un anumit compus. Ele codifică
proteine care pot fi detectate direct sau catalizează reacţii specifice ai căror produşi pot fi
detectaţi prin metode relativ simple. Genele raportoare permit studiul factorilor de transcripţie cis
sau trans, în condiţiile transformării tranziente sau permanente, precum şi monitorizarea şi
optimizarea tehnologiei de transformare. ¨

Gena gus (uidA) – codifică β-glucuronidaza (GUS) şi a fost izolată de la E. coli K12; este gena
raportoare cel mai mult utilizată la plante. Există pentru această hidrolază compuşi substat pentru
evidenţierea prin metode spectrofotometrice, fluorimetrice sau histochimice – la nivelul
ţesuturilor rezultând un compus de culoare albastră uşor de evidenţiat. La pH-ul utilizat pentru
determinarea GUS nu există activitate βglucuronidazică detectabilă în nici un ţesut vegetal.
Toate metodele de determinare se aplică însă, numai celulelor fixate, nonviabile.

26
 Gena raportoare luc pentru enzima luciferază foloseşte un sistem substrat-enzimă care produce
bioluminescenţă. Gena luc a fost izolată de la o specie de licurici din America de Nord, Photinus
pyralis, fiind exprimată în plante. Produsul genei, luciferaza poate fi extrasă din ţesuturi iar
activitatea ei poate fi determinată în prezenţa luciferinei. Dar, există şi o metodă de determinare
non-letală şi neinvazivă direct în ţesuturile şi organele plantelor transformate, pentru măsurarea
bioluminescenţei fiind necesar un luminometru.

Gena gfp pentru proteina cu fluorescenţă verde (GFP) – reprezintă cea mai nouă genă raportoare
şi totodată cea mai spectaculoasă şi avantajoasă. Gena a fost izolată de la o meduză, Aequarea
victoria, fiind transferată la câteva specii de plante. GFP prezintă o serie de avantaje şi anume: nu
necesită un substrat, proteina se evidenţiază în ţesuturi intacte in vitro şi in vivo, prin excitarea în
UV, proteina poate fi fuzionată cu alte proteine permiţând monitorizarea traficului proteic şi a
metabolismului. ¨ gena cat izolată de la E. coli, codifică enzima cloramfenicolacetiltransferaza
(CAT), fiind, de asemenea, mult utilizată ca genă raportoare la plante. Determinarea sa este mai
pretenţioasă bazându-se pe monitorizarea acetilării cloramfenicolului prin marcarea cu 14C fie a
acetil-CoA, fie a cloramfenicolului, produşii fiind separaţi prin cromatografie în strat subţire
(TLC) şi măsuraţi prin densitometrie sau prin scintilaţie. Uneori poate exista activitate CAT şi în
unele ţesuturi vegetale, mai ales la Brassicaceae, ceea ce afectează eficienţa acestui sistem

30. PMG tolerante la atacul insectelor

Pierderile globale cauzate de insecte s-ar putea ridica anual la 4000 de md. dolari (daca nu s-ar
aplica nici o masura de combatere) actualmente fiind de ‘numai’ 100 md.

Avantaje- reducerea poluarii chimice

- protejarea entomofaunei utile

- eliminarea reziduurilor din apa si alimente

Strategia – introducerea in plante a unor gene ce determina sinteza unor proteine insecticide
(origine vegetala, animala sau microorganisme)

Cel mai frecvent se utilizeaza la gene din bacteria de sol Bacillus thuringiensis

In conditii de stress bacteria formeaza un endospor.

27
Pentru constructia endosporului celula bacteriana sintetizeaza protein specifice. Surplusul este
depozitat sub forma unui corp proteic paracristalin. Celula bacteriana se degradeaza eliberandu-
se sporul si cristalul.

Insectele care ingereaza cristalele proteice, proteina este fragmentata in doua. Un fragment (delta
endotoxina) formeaza un complex cu receptori specifici cu membrana epiteliului intestinal. S-au
studiat 40000 de tulpini de B. thuringiensis - 1000 toxine diferite fiecare cu spectru specific
Genele Bt au fost transferate la peste 26 de specii

Monsanto – porumb Yieldgard ce sintetizeaza Cry I A (b)– construind o gene sintetica in

proportie de 65%

31. PMG tolerante la erbicide

Erbicidele – molecule chimice care actioneaza selectiv, afectand buruienile

-Specifice

-Totale

Avantajele erbicidelor totale:

-toxicitate redusa

-efecte minore asupra mediului

-costuri reduse

Strategii :

-modificarea tintei erbicidului (cantitativ si calitativ)

-introducerea in plantele cultivate a unui sistem de

degradare a erbicidului

Exemple:

1. Erbicidele sikimice (glifosat) sunt sistemice totale si actioneaza avand ca tinta o enzima din
calea metabolica ce duce la sinteza aminoacizilor aromatic (prezenta la plante si microorganisme
nu si la om sau animale). O gena mutanta care sa determine sinteza unei enzime insensibile la
actiunea erbicidului poate fi izolata de la bacterii sau chiar de la plante.

28
Soia Roundup Ready (RR) poseda o gena transferata de la E. coli Porumbul RR poseda o gena
transferata de la …. Porumb

Roundup – aprobat in Romania de peste 35 de ani

32. Modificari calitative obținute prin transgeneză

A doua generatie de plante transgenice se refera la noi cultivare care au modificate caractere
legate de calitatea produselor obtinute (caractere output).

Exemple:

-modificarea continutului de amidon, proteine, zaharuri

-modificarea insusirilor de panificatie

-cresterea duratei de pastrare a fructelor

-sporirea continutului de beta-caroten

-imbunatatirea digestibilitatii furajelor

33. Riscurile utilizării OMG

RISCURILE PENTRU MEDIU

Ingineria genetica si produsele sale au aparut numai in ultimii 35 de ani. De aceea, este

aproape imposibil de evaluat impactul potential al speciilor trangenice asupra mediului.

Totusi, pornind de la observatiile efectuate in situatii similare cu specii naturale, oamenii de

stiinta au sugerat urmatoarele efecte:

29
1. Crearea de noi daunatori: a planta de cultura care a fost modificata prin inginerie genetica
pentru a fi toleranta fata de saruri ar putea scapa (evada) din lanul de cultura, ar putea invada
estuarele, sufocand vegetatia naturala a acestui habitat.

2. Amplificarea problemelor cu daunatorii deja existenti: plantele de cultura sunt capabile de a

transfera gene la distante de kilometrii la specii inrudite, prin polenizarea mediata de vant sau
insecte, unele dintre aceste specii putand fi buruieni cunoscute. Astfel, genele straine de la
plantele de cultura cu caractere inginerizate, cum ar fi toleranta la erbicide sau uscaciune, ar
putea fi transferate la buruieni, facandu-le si mai greu de controlat.

3. Afectarea speciilor nevizate, non-tinta: virusurile, microorganismele sau plantele

modificate genetic pentru a omora insectele daunatoare ar putea afecta si insectele utile. In

experimentele de laborator, bacteriile modificate pentru a converti reziduurile vegetale cum

ar fi frunzele in alcool, cu scopul utilizarii acestuia ca si combustibil, au determinat reducerea

populatiilor de ciuperci (fungi) benefice. In unele cazuri, au fost omorate si ierburile din zone

invecinate prin otravire cu alcool.

4. Reducerea biodiversitatii prin inlocuirea speciilor native: plantele de cultura GM care au

un avantaj de supravietuire ar putea evada din campurile de cultura, ar putea invada alte

ecosisteme si ar putea inlocui alte specii. Aceasta pierdere a biodiversitatii ar putea diminua

sever abilitatea ecosistemelor sau speciilor de a raspunde cu succes la stressuri neasteptate,

cum ar fi uscaciunea sau bolile.

RISCURILE ASUPRA SANATATII

Principalele griji referitoare la siguranta alimentelor care contin derivate OMG se concentreaza
asupra urmatoarelor aspecte:

1. Testele analitice existente si bazele de date continand substantele toxice naturale sau nutrientii
prezenti in alimentele conventionale nu sunt adecvate pentru a testa modificarile neintentionate
ale derivatelor OMG;

2. Ingineria genetica poate afecta in mare masura toxinele, alergenii sau nutrientii din alimente;

3. Alergiile asociate alimentelor pot fi exacerbate prin inginerie genetica;

30
4. Folosirea genelor marker care confera rezistenta la antibiotice in unele alimente OMG ridica
probleme de sanatate.

31