Clasificarea erbicidelor

Deoarece în ultimul timp sortimentul de erbicide s-a lărgit foarte mult s-a resimţit
nevoia să se facă o clasificare a lor. N. Şarpe şi col. (1976, 1981) sistematizând
clasificările făcute de numeroşi cercetători arată că erbicidele se pot clasifica după mai
multe criterii şi anume:
După spectrul de acţiune:
a. erbicide cu acţiune totală; acestea distrug toate plantele de pe suprafaţa tratată şi
din această cauză ele se aplică pe locuri necultivate (căi ferate, marginea şoselelor, curţi,
etc.). Aceste erbicide sunt cele pe bază de: Paraquat, Diquat, Glyphosat, etc.

b. erbicide selective, care distrug numai unele plante şi din această cauză se aplică
în culturi agricole. Erbicidele selective se împart în erbicide antigramineice (toluidine,
carbamaţi, tiocarbamaţi etc.) şi erbicide active faţă de dicotiledonate (2,4 D şi compuşii
înrudiţi, aminotriazine etc.).
După epoca de administrare:
a. erbicide care se aplică înainte de semănat (pre plant incorporated), cum sunt cele
pe bază de: Benefin, Butilate, EPTC, Molinat, Trifluralin, Atrazin etc.
b. erbicide care se aplică în perioada dintre semănat şi răsărire (pre- emergence).
În această grupă intră erbicidele pe bază de Prometrin, Linuron, Monolinuron, Terbutryn
etc.;
c. erbicide care se aplică după răsărire (post-emergence) cum sunt cele pe bază de
2,4 D, MCPA, Barban, Dicamba, Bromoxynil, etc.
După modul de acţiune:
a. erbicide de contact, care se aplică prin stropiri pe plantă şi acţionează în
principal numai asupra locurilor atinse de erbicid; eficienţa lor este puţin influenţată de
condiţiile meteorologice, iar acţiunea asupra buruienilor este foarte rapidă; cele mai
frecvent folosite sunt erbicidele pe bază de: Dinosebacetat, Bentazon, Bromophenoxim,
etc.
b. erbicide sistemice care se absorb în plante prin rădăcini sau prin frunze, circulă
în sistemele conducătoare (sunt translocate) şi acţionează asupra diferitelor organe
vegetative; eficienţa lor depinde foarte mult de condiţiile meteorologice şi acţiunea asupra
buruienilor este mai lentă decât la erbicidele de contact. În funcţie de locul pe unde
pătrund în plantă se grupează în:
 - erbicide care se absorb prin frunze (2,4 D, MCPA, Dicamba, Flurenol, etc.);
- erbicide care se absorb prin frunze şi prin rădăcini (Atrazin, Prometryn, Linuron,
Monolinuron, Terbutryn, etc.);
- erbicide care se absorb în exclusivitate prin rădăcini (Trifluralin, Butylate,
Cycloate, Benefin, Nitralin, Simazin, EPTC, etc);
- erbicide care se absorb prin hipocotil, coleoptil şi radicele (Alachlor,
Metolachlor, Ethofumesate etc.).
După procesele metabolice pe care le blochează pentru a cauza moartea plantei:
a. erbicide care inhibă respiraţia (erbicide pe bază de DNOC, Dinoseb,
Bromoxinil, etc).

Influenţa erbicidelor asupra calităţii recoltei

Influenţa erbicidelor asupra recoltei precum şi modificările produse de acestea au

constituit şi constituie o preocupare pentru majoritatea cercetătorilor.
În primul rând a fost pus în evidenţă faptul că erbicidele care produc stimulări ale
plantelor (erbicide hormonale, acizi alifatici halogenaţi, dicamba, diazine ureice, triazine,
etc.) influenţează în mod pozitiv sinteza proteinelor reducând în acelaşi timp cantităţile de
zaharuri şi alte substanţe energetice.
Cât priveşte inhibitorii de germinaţie aceştia au un efect contrar comparativ cu
erbicidele care produc stimulări ale plantelor.
În tabelul 9 se prezintă influenţa erbicidului 2,4 D aplicat singur sau concomitent
cu administrarea de îngrăşăminte, asupra conţinutului de proteină din grâu (după
Gheorghiadir şi Seifulina, 1974, cit. de N. Şarpe şi col., 1976).
Tabelul 9

Efectul erbicidului 2,4 D şi al îngrăşării asupra conţinutului de proteină din grâu

Varianta % Proteină
Martor 13,7 – 13,8
2,4 D 13,2 – 13,6
2,4 D + uree 13,9 – 14,1
2,4 D + acid boric 14,3 – 14,7
2,4 D + clorură de potasiu 14,4

Din aceste date se observă că proteina înregistrează creşteri însemnate în cadrul

îngrăşării concomitente cu azot, bor şi iod. De asemenea s-a constatat că proteina vegetală
suferă profunde modificări calitative, reprezentate de schimbarea raporturilor între
aminoacizi, mărimea sticlozităţii boabelor precum şi ameliorarea calităţii de panificaţie.
Erbicidele din grupa 2,4 D modifică şi conţinutul plantelor în vitamine din grupa B
şi C.
Marea majoritate a cercetărilor demonstrează că prin folosirea judicioasă a
erbicidelor, atât sub aspectul dozei cât şi în ceea ce priveşte cultura pentru care sunt
recomandate, se realizează o creştere nu numai cantitativă, dar şi calitativă a
producţieierbicide cu acţiune similară hormonilor vegetali (2,4 D şi compuşii înrudiţi);
b. erbicide care inhibă fotosinteza şi producerea clorofilei (Atrazin, Simazin,
Terbutryn, Prometryn, Terbacil, Bentazol etc.);
c. erbicide care inhibă germinaţia (Benefin, Trifluralin, Nitralin, Butylate, EPTC
etc).
Din punct de vedere fizic, erbicidele se pot prezenta ca:
a. soluţii, amestecuri moleculare de substanţe, în stare lichidă şi care nu pot fi
separate prin mijloace fizice (de pildă prin centrifugare). Din această grupă fac parte
erbicidele: Amiben, Basagran, Gramoxone, Reglone, etc.
b. emulsii, amestecuri de lichide la nivel superior celui molecular şi care se pot
separa prin mijloace fizice, cum sunt de exemplu erbicidele: Eradicane, Lasso, Eptam,
Sutan, Betanal, Brominal, etc.
c. pulberi muiabile, care prin amestec cu apa dau suspensii (amestecuri solid-
lichid, la nivel supramolecular), cum sunt erbicidele pe bază de Nitralin, Oryzalin,
Diclorbenil, Monuron, Linuron, Atrazin, Cyanazin etc.
d. granule, care se aplică direct, fără apă, ca de exemplu erbicidele: Walop G pe
bază de Propachlor, Ordram G pe bază de Molinat etc.