CLASIFICAREA METODELOR DE COMBATERE

Carantina fitosanitara
PREVENTIVE Folosirea la semanat a semintelor conditionate

Pregatirea corespunzatoare a gunoiului de grajd

Alegerea corespunzatoare a ingrasamintelor chimice si
folosirea corecta a amendamentelor
Evitarea raspandirii semintelor prin intermediul animalelor

Distrugerea focarelor suplimentare de infestare cu buruieni

Curatirea apelor de irigat de semintele de buruieni

Recoltarea corecta si la timp a culturilor agricole

Directe traditionale: Plivitul sau smulgerea buruienilor
AGROTEHNICE
Directe clasice: Utilizarea oticului sau a sapaligii
CURATIVE
Lucrarile solului Prasitul manual
Araturile Raritatul sau prasila animala
Metoda provocatiei
Metoda epuizarii
Grapatul
Prasitul mecanic
Cositul buruienilor
Mulcirea
 Indirecte: Rotatia culturilor
Folosirea rationala a ingrasamintelor si amendamentelor
Semanatul corect

FIZICE: Ardere cu flacara

Sterilizare fizica cu abur

BIOLOGICE:
Asigurarea tuturor verigilor tehnologice in optimum pentru ca plantele cultivate sa concureze buruienile
Folosirea bioerbicidelor
Folosirea agentilor patogeni
Folosirea daunatorilor buruienilor
Folosirea alelopatiei

CHIMICE: Folosirea erbicidelor

Folosirea substantelor sterilizante
Metodele fizice de combatere a buruienilor
Arderea cu flacăra este o modalitate de distrugere a buruienilor din culturile prăşitoare
(porumb, sorg, floarea-soarelui, bumbac, cartof etc.), a vetrelor de cuscută din lucernă sau
trifoi, a buruienilor din jurul pomilor fructiferi sau dintre rândurile de vie etc.
În acest scop se foloseşte un agregat format din tractor, rezervor cu combustibil
(petrol sau derivaţii săi), furtune, arzătoare, dispozitive de reglare a intensităţii flăcării şi de
protecţie etc. Pentru stârpirea buruienilor perene, lucrarea se repetă de câteva ori.
Această metodă dă bune rezultate dacă se completează cu o praşilă mecanică sau
manuală. Ea nu poluează solul, dar necesită o instalaţie specială şi mult combustibil, motiv
pentru care nu s-a extins în ţara noastră. În S.U.A. s-a folosit amestecul propan plus parafină
pentru combaterea costreiului.
Arzătoarele trebuie să aibă dispozitive de protecţie pentru a nu pârli frunzele
plantelor cultivate.
Sterilizarea solului se practică mai ales în sere, răsadniţe, la solul pentru
ghivecele nutritive. Prin această metodă se distrug atât facultatea germinativă a
seminţelor de buruieni, cât şi dăunătorii şi agenţii patogeni din sol.
În sere, între două cicluri de producţie, se folosesc vapori de apă
supraîncălzită injectaţi în sol cu ajutorul unui utilaj mobil capabil să ridice
temperatura acestora la cca. 180°C. Aburii determină o creştere a temperaturii
solului la 70-80°C la suprafaţa acestuia şi provoacă sterilizarea solului.

Pe câmp, stratul superficial de sol se sterilizează

prin arderea miriştei, când sunt distruse resturile
vegetale, seminţele de buruieni, buruienile în
vegetaţie, dăunătorii şi agenţii patogeni. Metoda
nu se recomandă a fi aplicată decât la câţiva ani o
dată şi numai în cazuri speciale (atac de Zabrus
tenebrioides) pentru că miriştea contribuie la
refacerea rezervei de materie organică din sol.
Arderea miriştei trebuie supravegheată, tarlaua
înconjurată de o fâşie arată, iar vremea să fie
liniştită, fără vânt etc.
Combaterea buruienilor cu ajutorul microundelor. Radiaţiile de microunde
utilizează lungimile de undă cu frecvenţă ultra înaltă (UHF) ale energiei
electromagnetice, aceasta fiind cu mult mai mare decât cea specifică radiaţiei
luminoase. Frecvenţele alocate unui dispozitiv cu microunde pentru uz industrial
sau de uz casnic sunt de 2450 MHz. Cele mai multe studii privind controlul
buruienilor cu cuptoare cu microunde s-au folosit de această frecvenţă.

Solarizarea constă în utilizarea unei folii transparente care este asezată etanş pe
sol, în perioadele foarte călduroase, când temperaturile sunt cel puțin 3 zile la
rând peste 30°C. Dacă folia este aşezată pe un sol nivelat şi adera bine, iar
capetele sunt bine ingropate, temperatura solului poate creşte la 50-60°C la 1
cm adâncime şi 30-40°C la 30 cm adâncime.
Solarizarea se aplica de obicei pe terenurile umede unde nu se pot executa
lucrări ale solului. Pe terenurile uscate, dacă se aplică această metodă, se
recomandă aplicarea unei udări până la umiditatea corespunzatoare capacităţii de
apa în câmp (CC), lucru care va uşura ,,opărirea" şi distrugerea buruienilor. Dupa
combaterea buruienilor prin solarizare lucrarea solului trebuie efectuată superficial,
nu mai adânc de 15 cm, pentru a evita amestecarea solului şi aducerea la
suprafaţă a seminţelor de buruieni.
Combaterea buruienilor prin
solarizare
Utilizarea laserului – a fost demonstrat că lumină în formă de laser inhibă
creşterea zilnică a plantelor. Tratamente cu laser în general nu omoară
buruienile, dar plantele tratate au fost mai mici şi cu o înmulţire redusă.

Lumina ultravioletă – utilizarea luminii ultraviolete pentru controlul buruienilor

este încă în stadiu experimental. Studiile făcute până acum au arătat că,
sensibilitatea plantelor la radiaţiile UV diferă în funcţie de specie.

Propagarea razelor infraroşii care creează pentru câteva secunde un şoc

termic cu o temperatură crescută până la 800°C provoacă instantaneu
combustia buruienilor.

Metode biologice de combatere a buruienilor

Combaterea buruienilor cu ajutorul agenţilor fitopatogeni
Pentru combaterea biologică a buruienilor se folosesc duşmani naturali: agenţi
patogeni (virusuri, ciuperci, bacterii), insecte, melci, peşti, gâşte, raţe, iar, uneori,
rozătoare. Tot sub auspiciul combaterii biologice sunt folosite unele însuşiri ale
plantelor cultivate, cum sunt secreţia substanţelor alelopatie şi puterea plantelor
cultivate de concurare a buruienilor.
Agenţii patogeni distrug sistemul enzimatic al buruienilor, le dereglează
procesele metabolice prin toxinele pe care le produc, etc.
Strategia clasică de combatere biologică a buruienilor se caracterizează prin:
 aplicarea prin lansarea iniţială a patogenului (agentului biologic de combatere),
fără manipularea ulterioară a acestuia;
 nivelul bolii este în funcţie de cerinţele naturale asupra răspândirii patogenului şi
dezvoltarea ulterioară a bolii şi patogenului lansat în cultură;
 o ciupercă lansată într-o cultură infestată cu buruieni, va combate ţinta - specia
respectivă pe termen lung, de la un an la altul;
 ciuperca se aplică o singură dată prin invadarea buruienii cu un inocul din
ciuperca dinainte cunoscută şi înmulţită;
 asigură reducerea populaţiei unei buruieni fără neintroducerea patogenului,
boala provocându-se singură în timp şi spaţiu .

Ciuperca Boala Buruiana gazdă

Puccinia punctiformis rugina Cirsium arvense
Puccinia chondrillina rugina Chondrilla juncea
Entyloma compozitarum tăciunele Ageratina riparia
Phragmidium violacearum rugina Rubus constrictus
Speciile de buruieni cu perspectiva imediată în combaterea biologică prin agenţi patogeni(100)

Ciuperca Boala Buruiana gazdă

Cercospora heliotropi
Melampsora euphorbiae
Puccinia barbeyi
Puccinia canaliculata
Puccinia jaceae
Uromyces heliotropii
cercosporioza Heliotropicum europaeum
rugina Euphorbia cyparissias
rugina Asphodeles fistulosus
rugina Puccinia carduorum
rugina Centaurea solstitialis
rugina Heliotropium europaeum

Eficacitatea bioagenţilor de combatere

Patosistemul (agent
patogen-specia atacată)
Puccinia canaliculata x
Cyperus rotundus
Puccinia carduorum x
Carduus nutans var. leiophyllus
Puccinia punctiformis x
Cirsium arvense
Daune
15-24%; reducere habitus plantă
25%; reducere habitus, fructificare, germinare
seminţe
18-56%; infecţie clonală (vitro)
1-8%; infecţie clonală
37-62%; reducerea ratei fotosintezei, stimulatori
42%; creşterea respiraţiei, Nt, proteine crude.
Combaterea biologică cu ajutorul insectelor
Folosirea unor insecte a dat rezultate interesante în combaterea unor buruieni
preferate, cărora le consumă frunzele, tulpinile şi chiar rădăcinile. Trebuie însă
precizat faptul că reuşita unei combateri eficiente depinde înainte de toate de
cunoaşterea cât mai amănunţită a biologiei insectei şi a buruienii parazitate.
Aplicarea metodei fără un studiu amănunțit poate duce la cheltuieli inutile şi la
ratarea combaterii.
În literatura de specialitate sunt referiri la insecta Fitomisia folosită pentru
combaterea lupoaiei (Orobanche sp.). În Australia s-a folosit insecta sfredelitoare
Cactoblactus cactorum, adusă din Argentina, pentru combaterea cactusului
(Opuntia sp.). Acesta a fost adus în 1893 ca plantă ornamentală, dar s-a răspândit
fulgerător, cu circa 500.000 ha/an, devenind o adevărată problemă pe 30.000.000
ha, în 1925.
Cirsium arvense (pălămida) poate fi limitată drastic prin expansiunea coleopterului
Altica cardurum, care consumă frunzele şi prin înmulţirea dirijată a speciei
Centorynchus litura, larvele sale distrugând la bază tulpinile de pălămidă.
Combaterea buruienilor cu micoerbicide
Strategia de combatere a buruienilor cu microerbicide (bioerbicide) sau cu alte
cuvinte, controlul biologic inundativ (C.B.IN.) reprezintă o altă metodă de biocontrol
eficientă de tip fungus la buruieni.
În cadrul acestui tip de strategie, patogenii sunt manipulaţi, iar combaterea este
asigurată numai în perioada în care s-a aplicat produsul microerbicid. Producerea de
micoerbicide (bioerbicide) deschide noi perpesctive în combaterea biologică a
buruienilor, acestea având locul lor în culturile de scurtă durată. Pentru a obţine
micoerbicide comerciale, ca şi pentru celelalte produse microbiologice de combatere
în general, trebuie să fie depăşite unele trepte, în cele mai dese cazuri dificile, cum
sunt:
Cultivarea şi înmulţirea ciupercilor mai întâi în laborator pentru producerea în masă
a propagrilelor. Ciuperca izolată trebuie să aibă o bună acţiune de îmbolnăvire a unei
anumite buruieni, urmărindu-se ca aceasta să nu se răspândească haotic, să nu
atace alte plante şi să nu afecteze mediul;
Conservarea propagrilelor şi a viabilităţii lor;
Alegerea adecvată a agenţilor dispersanţi;
Selectarea mutanţilor corespunzători;
Selectarea suportului pentru preparatul comercial;
Fabricarea micoerbicidului - de regulă o pulbere muiabilă - şi ambalarea acestuia în
scopul livrării;
Această pulbere, care conţine conidiile respectivei ciuperci se dizolvă în apă în
doza stabilită
 EVOLUTIA METODELOR DE COMBATERE A
BURUIENILOR

SISTEMUL DE AGRICULTURA CU TELINA VIRGINA:

combaterea buruienilor prin plivit si ardere

SISTEMUL DE AGRICULTURA CU OGOR NEGRU:

metode agrotehnice traditionale: plivit, taiat cu oticul, prasit manual

SISTEMUL DE AGRICULTURA ALTERN SI SISTEMUL DE AGRICULTURA CU

IERBURI PERENE:
Perfectionarea metodelor aplicate la sistemele precedente si folosirea
animalelor pentru prasila si raritat

SISTEMUL DE AGRICULTURA EXTENSIV (clasic)

Metodele anterioare + erbicide: generatia 1. Sulfat de Cu, Sulfat de Fe, cianomida
generatia 2.: 2,4D si MCPA

SISTEMUL DE AGRICULTURA DURABIL:

SISTEMUL DE AGRICULTURA INTENSIV:
Mecanizarea combaterii+ folosirea intensiva
a erbicidelor reziduale si sistemice pe
vegetatie
Utilizarea metodelor de combatere
biologice, fizice, agrotehnice
nepoluante + combatere chimica
limitativa superspecializata
 AGRICULTURA ORGANICA

Metodele preventive: Metodele curative:

Toate
Cu mentiunea, inlocuirii masurii
referitoare la ingrasaminte si
amendamente chimice cu biofertilizanti
si amelioratori ai reactiei solului naturali Toate metodele agrotehnice
si alegerea corespunzatoare a
ingrasamintelor verzi directe clasice, cu respectarea
protectiei solului si folosirea
sistemelor neconventionale de
lucrari si a semanatului direct,
a mulciului vegetal si a
culturilor protectoare
Toate metodele fizice

Toate metodele agrotehnice

directe traditionale
Toate metodele biologice

Toate metodele agrotehnice indirecte