MEIUL (Panicum miliaceum L.

)
Engl: Millet; Fr: Millet cultivé; Germ: Echte Hirse.

MMDuda 2019 1
Importanţa
Meiul (părâng, păsat, mălai) →dintre cele mai vechi pl. cultivate, rezist. la secetă şi
arşiţă.
Sem. →în alim. omului: făină sau crupe (păsat), griş, mămăligă. Conț. cant. mari de
vit. și de min. (K2O, Mg și Zn). F. apreciat de nutrițoniști →are de 2x mai multe
proteine decât orezul și poate fi consumat de bolnavii cu intoler. la gluten, colon
iritabil, celor cu artrită, cu probleme cu digestia sau anemici.
Făina + cea de grâu →prep. pâinii. Este bogat în: ac. silicic (bun pt păr, unghii şi dinţi);
fier (mai mult ca celelalte cer.).
→în ind. amidonului, alcoolului sau berii.
→furaj pt păsări, iar paiele →rumegătoare. În faza de lapte-ceară, pt siloz.
Panicum burgu Chev., conţ. în tulpină zahăr →sirop, melasă sau băuturi (după
fermentaţie).
În SUA şi V Europei →cultivat pt furaj, fie boabe, fie fân.
Apreciat pt capacit. sa de a creşte în climat arid, pt valorific. per. umede scurte, pt
creşt. rapidă, calit. bună, uşurinţa de a produce sem., coef.mare de înmulțire,
sămânță puțină la sem. şi capacit. de a regenera după cosit sau păşunat.
Compoziţia chimică
Boabele conţin în medie: 61-69% glucide; 11-18% proteine; 3,6% lipide; 8,1% 2
MMDuda 2019
celuloză şi 3,4% săruri min.
Răspândirea
În trecut meiul era f. important pt alim. oamenilor.
În Europa →a fost f. extins până în antichitate; apoi din Evul Mediu (la mijl.
sec. 18).
După răsp. în cultură a pb, cartofului şi fabric. tot mai mult a pâinii,
importanţa meiului a scăzut.
În ţara noastră s-au cultivat 47,5 mii ha (812 kg/ha) în 1930; 20-30 mii ha în
1965, iar în prezent aprox. 5 mii ha, cu o prod. medie de cca.1,34 t/ha (Tabel).
Sistematică. Origine. Soiuri
În statisticile FAO, în grupa meiului sunt cuprinse toate gramineele cu sem. şi
habitus mici utiliz. în aliment., ex. genurile Panicum, Setaria, Pennisetum,
Digitaria, Eragrostis şi Eleusine.
În genul Panicum sunt cca. 600 sp. an. sau perene. Cea mai cunoscută: P.
miliaceum L. cultiv. mai mult în zona temp., pe aprox. 10 mil. ha →mai multe
subsp. fcţ. de forma infloresc. (figura). În cadrul subsp. →var. după culoarea
boabelor: album, luteum, nigrum, bicolor ş.a.
Panicum capillare (meişor), pl. spontană.
Lithospermum officinale, mei păsăresc, mărgelușă.
MMDuda 2019 3
 Supr. şi prod. de mei pe plan mondial
Continentul, ţara* Suprafața Prod. medie Prod. totală
( ha) (kg/ha) (mii t)
TOTAL MONDIAL 31.705.489 894 28.357
AFRICA 20.035.790 680 13.642
Nigeria 1.736.048 846 1.469
Mali 2.040.152 885 1.807
AMERICA 171.880 1.698 292
SUA 167.140 1.704 285
ASIA 10.880.805 1.234 13.431
India 8.840.000 1.162 10.280
China 746.158 2.674 1.996
EUROPA 581.590 1.644 957
Fed. Rusă 409.303 1.538 630
Ucraina 107.700 1.761 190
Franţa 12.321 3.402 42
OCEANIA 35.425 1.017 36
MMDuda 2019 4
Australia 35.425 1.017 36
În V Africii se cultivă cca. 8 sp. de mei, d.c. cea mai răsp. e Pennisetum
typhoideum, cu un nr mare de var.
Fonio (Digitaria exilis), denumit şi “orezul flămândului”, este o pl. mult mai
rezist. la secetă, întinzându-se până la marginea deşertului. Boabele mărunte
se dezv. pe o infloresc. din câteva ramuri, ca degetele mâinii →“iarba
degetelor”.
Origine: din Asia sau Africa. A fost cultivat în China cu 3.000 ani î.H. în scop
alim.
În Africa, se consideră că luarea în cultură a meiului s-a făcut de >4.000 de
ani, în zona Sahelului, răspândindu-se apoi în Sudan, India, iar mai târziu şi în
Spania. În sec. al XX-lea a ajuns în SUA şi Australia unde se cultivă pt furaj.

Soiuri.
Soiurile de mei cultivate în ţara noastră

Denumirea soiului Menţinătorul Anul omologării

Marius ICDA* Fundulea 2001
Moldrom 1 SCDA Podu-Iloaiei 2004

MMDuda 2019 5
Particularităţile biologice
Meiul comun: pl. anuală, erbacee, înaltă de 0,3-1,3 m, cu tulpini şi fr. argintiu-
pubescente.
Răd. →fasciculată, bine dezv., →până la 1 m ad. Din embrion creşte o singură
răd. embrionară. Tulpina →talie de 80-120 cm, plină cu măduvă. Meiul →mare
capacit. de înfrăţ. şi o creşt. rapidă. Fr., ca şi tulpina, sunt pubesc., argintii. Pe fr.
nr. stomatelor este mic + pubescenţa + struct. anatomică apropiată pl. de deşert
şi semideşert = rezist. mare la secetă şi arşiţă.
Datorită posibilităţii de a fi cultivat şi pe terenuri aride meiul e numit şi “grâul
nisipurilor”.
Infloresc. →panicul de 20-25 cm şi ramificat (Fig.), cu înflorire şi maturare a
boabelor neuniforme. Spiculeţele au 2 flori, una redusă numai la 2 palee şi
cealaltă completă. Florile →hermafrodite, iar poleniz. alogamă. Fructele =
cariopsă, aproape sferice, îmbrăcate în paleele lucioase, galbene cu dif. nuanţe,
portocalii, albe, cenuşii, roşii sau negre. ø boabe = 3 mm, MMB = 4-7 g, MH=70
kg, iar % de pleve 17-20%.

MMDuda 2019 6
Cerinţele faţă de climă şi sol
Meiul are pretenţii reduse faţă de fact. de veget. (cu exc. căldurii și
intensit. luminii), supravieţuind în cond. de ariditate. Sem. germin. la
10-12°C.
În timpul scurtei per. de veget. (60-90 zile) are nevoie de 800-850°C,
temp. >10ºC. Suportă bine valurile de căldură de 40⁰C, chiar și 48
de ore, dar este sensibil la temp. scăzute (la –2°C pl. mature mor).
Preferă o U atm. mai scăzută şi dif. mari de temp. dintre zi şi noapte. La
germ. săm. are nevoie de numai 25% apă, raportat la masa ei. Are cel mai
mic consum de apă dintre toate cer. →coef.de. transp=226 l.
Depăşeşte sorgul în ce priveşte rezist. la sărăturare sau la acidit.
solului, până la 5,5.

Zone ecologice
Pt boabe, meiul se recomandă a se cultiva în zonele de câmpie din S,
Câmpia Transilv. şi în Moldova. Pt furaj şi cultură succesivă, este recom.
să fie sem. în câmpiile din S şi V.
MMDuda 2019 7
Rotaţia
Meiul nu e pretenţ. faţă de pl. premerg. Pt prod. bune se amplasează
după cer. păioase de t-nă sau de prim., pl. anuale sau prăşit. (fl.s., pb,
sf sau cartof). În cult succesivă şi pt furaj, dă rezult. bune după cer. de
t-nă, orz şi grâu, dar şi după secară pt furaj sau boabe, borceag sau
cartofi timp. Nu este recom. monocultura. Recoltele sunt cu până la
80% mai mari la meiul cultivat în asolament de 3-4 ani.

Fertilizarea meiului trebuie să fie f strâns corelată cu asig. apei,

deoarece, în lipsa apei îngr. rămân fără efect sau sunt chiar dăunăt. Nu
este rentabilă aplic. dozelor mari de N. Adesea se aplică şi P2O5, mai rar
K2O. Cons. sp. pt 100 kg boabe + prod. sec. = 3 kg N şi câte 1,4 kg P2O5
şi K2O. Cant. recomandate pt fert. sp. de mei sunt de 50-70 kg/ha N şi
40-60 kg/ha P2O5. Pe solurile acide se aplică şi îngr. cu potasiu (50-69
kg/ha K2O) şi a amendam. calcaroase.

MMDuda 2019 8
Lucrările solului
Preg. terenului →sol f. bine mărunţit, aşezat, nivelat şi fără resturi veget.
ţinând cont de dimens. reduse ale sem. de mei.
Sămânţa şi semănatul
Săm.: min. 97% P şi min. 85% G. Trat. sem. cu: Royalflo 42S 0,25 l/100 kg
săm. sau Vitavax 200 FF 0,2 l/100 kg săm., formalină 0,3% ş.a. Desime: 3-400
b.g./mp. Per. de sem. →temp. = 10-12°C, în creştere, aprox. 15-25 apr. la
câmpie şi 25 apr.-5 mai la deal. În cultură succesivă, se seamănă cât mai
devreme după recolt. pl. premerg., dar nu mai
târziu de 15 iul. la câmpie şi de
6-10 iul. la deal. Dist. între
rânduri →25 cm sau 50 cm
în cazul terenurilor îmbur.
Ad. de sem. = 1-2,5 cm. Cantit.
de săm. →10-20 kg/ha.

MMDuda 2019 9
Lucrările de îngrijire
Contr. îmbur. →princ. obiectiv la întreţ. meiului, datorită creşt. lente în
prima fază. În culturile intensive se folosesc erb. pe bază de 2,4 D
(SDMA 1,5-2 l/ha) sau MCPA (Dicotex 2-4 l/ha) sau 2,4 D + dicamba
(1,75-2 l/ha Icedin forte), în faza de înfrăţ. şi faza de rozetă a bur. Mai
rar, dacă dist. între rânduri permite, se fac praşile mec. şi/sau manuale.

Recoltarea
Recolt. direct cu combina, mai rar în două faze, prin tăiere, lăsarea în
brazde pt uscat şi apoi treieratul. Începerea recolt., când >60% din
boabe sunt mature.
Prod.: în medie 3 t boabe + 4 t paie. Paiele de mei sunt mai
valoroase ca furaj decât cele de ovaz.
Păstr. sem. nu prezintă dificultăţi, cu cond. să fie uscate, max. 14%, în
încăperi aerisite şi ferite de dăunători.

MMDuda 2019 10