Titlu temă pentru proba practică extrasă:

Combaterea ecologică a făinării la cultura de viță-de-vie

Enunţul temei pentru proba practică:

Executați operațiile necesare pentru combaterea ecologică a făinării la cultura de vița-de-

vie

Sarcini de lucru:

1. Alegerea metodelor folosite la combaterea ecologică a făinării la cultura de vița-de-vie

2. Alegerea substanţelor folosite pentru tratarea ecologică a făinării la cultura de vița-de-

vie

3. Identificarea uneltelor, aparatelor pentru aplicarea tratamentului ecologic a făinării la

cultura de vițade-vie

4. Prepararea soluţiei de stropit din substanţele selectate

5. Aplicarea soluţiei preparate pe suprafaţa delimitată, în dozele recomandate

6. Respectarea normelor de sănătate şi securitate în muncă, protecția mediului

Pentru proba orală veți justifica alegerea metodelor și produselor nepoluante folosite la
combaterea

ecologică a făinării la cultura de vița-de-vie, veţi descrie etapele de lucru şi veți enumera
normele de

sănătate și securitate în muncă pe care le-ați respectat.

Timp de lucru: 60 minute

Descrierea făinării viței de vie

Din primavară până în toamnă, boala se manifestă pe toate organele verzi: frunze, lăstari
erbacei, ciorchini și bace.
Pe frunze atacul se poate observă de la începutul lunii mai, manifestandu-se prin apariția
pe ambele fețe ale limbului, în special pe cea superioară, a unor zone neregulate pâsloase albe-
cenușii, izolate sau confluente. Când atacul este puternic, zonele pâsloase pot acoperi aproape
complet suprafața limbului. Sub pâsla miceliană țesuturile foliare se brunifică sau se înroșesc.
După puțin timp,pe suprafața zonelor pâsloase se observă o pulbere fină, albicioasă, formată din
partea asexuata a ciupercii (conidiofori cu conoidii).

1
 Lăstarii verzi atacați sunt acoperiți de miceliul alb-cenușiu, care devine pulverulent în
urma formării fructificațiilor asexuate . Uneori făinarea apare și pe flori si pe ciorchinii tineri,
care sunt acoperiți de o pulbere albicioasă, apoi se brunifică, se usucă și cad. Aceasta forma de
atac este deosebit de gravă, dar se manifestă destul de rar. Atacul pe fructe este frecvent și
păgubitor.
Fructele sunt atacate în toate stadiile de dezvoltare. Fructele mici infectate sunt acoperite
pe toată suprafața de o pâslă alba-cenușie, sub care pielița apare de culoare cenușie-brunie.
Fructele bolnave rămân mici și arse, iar mai târziu epicarpul crapă, conținutul
mezocarpului se scurge și semintele devin evidente. Când infecțiile sunt puternice toate fructele
de pe ciorchini crapă. Podgoriile afectate de făinare emană un miros caracteristic de mucegai.
Spre toamnă, pe frunze, lăstari și fructe se observă apariția unor formațiuni punctiforme de
culoare neagră ce reprezintă fructificațiile sexuate ale ciupercii.
Prezentarea importanţei lucrării de combatere a bolilor şi dăunătorilor din culturile
agricole
În condiţiile în care se află în ziua de astăzi ţara noastră (condiţii geografice, climatice şi
economice), obţinerea unor culture agricole superioare cantitativ, dar mai ales calitativ, este cât
se poate de importantă. Direct proporţional cu aceasta este şi dificultatea cu care se pot realiza
aceste producţii de calitate.
Combaterea bolilor şi dăunătorilor se face prin metode preventive şi curative, ţinând
seama de biologia plantelor, sortimentele de pesticide, biologia agenţilor dăunători.
În vederea atingerii pragului superior, se recomandă aplicarea unor metode specifice de
combatere a bolilor şi dăunătorilor, care sunt următoarele:
• Măsuri şi mijloace agrotehnice: rotaţia culturilor, cultivarea soiurilor şi hibrizilor toleranţi
sau rezistenţi la atacul agenţilor patogeni şi dăunătorilor; amplasarea culturilor; nutriţia
echilibrată, irigarea culturilor, praşilele mecanice şi manuale, igiena culturală, defrişarea
culturilor, arătura adâncă de toamnă.
• Măsuri şi mijloace fizice: tratamente termice uscate (cu aer cald) şi tratamente termice
umede (cu apă caldă) aplicate seminţelor pentru protecţie împotriva virusurilor, bacteriilor şi
ciupercilor; tratamente cu abur (vapori supraîncălziţi) pentru protecţie împotriva unor insecte,
nematozi şi pentru dezinfecţia uneltelor.

2
• Mijloace biologice: preimunizarea cu surse avirulente sau slab virulente, antagonismul
microbian, folosirea microfaunei utile de paraziţi şi dăunători.
• Protecţia culturilor de legume contra bolilor şi dăunătorilor trebuie să aibă un pronunţat
caracter ecologic şi integrat, ce se încadrează într-un sistem ce îmbină armonios toate metodele
de luptă, cu accentul din ce în ce mai mare pe folosirea largă a procedeelor agrotehnice şi
metodelor biologice. Pe această cale se limitează efectul nociv al pesticidelor, diminuându-se
poluarea mediului înconjurător (plante – sol - cultivator).