MODULUL 1- AGROPEDOLOGIE

Unitatea: Școala Profesională Mogoșești

Profesor: Ing. VIERIU MIHAELA
Clasa a X a
Numele și prenumele:
Data:
FIȘĂ DE DOCUMENTARE

METODE DE UDARE

Tehnica de udare reprezinta mijlocul prin care apa de irigație din rețeaua permanentă
de canale este adusă pe terenul care trebuie irigat și este pusă la dispoziția plantelor.

O tehnica de irigare corectă trebuie să îndeplinească urmatoarele condiții: să asigure distribuția

uniformă a apei pe teren, în conformitate cu mărimea normei de udare; să realizeze un coeficient de
valorificare a apei de irigație cât mai ridicat, prin reducerea la minimum a pierderilor de apă prin
infiltrație, prin scurgeri superficiale și evaporații; să nu deterioreze structura solului; să asigure o
productivitate a muncii ridicată în timpul udărilor si să permită mecanizarea într-un grad cât mai înalt a
lucrărilor agricole pe un teren irigat.

Metodele de udare folosite la culturile de câmp, care au răspuns mai bine dezideratelor enunțate,
sunt: udarea prin scurgere la suprafață; udarea prin aspersiune; udarea prin picurare; udarea prin
submersiune; udarea subterană.

Alegerea metodei de udare se face în funcție de modul în care una sau alta dintre metode este
favorizată de factorii naturali (geografici, pedologici, hidrogeologici, climatici), tehnici si economici.

1. IRIGAREA PRIN SCURGERE LA SUPRAFAȚĂ

Metoda de irigare prin scurgere la suprafata poate fi folosita, in bune conditii, pe terenuri bine
nivelate. In practica sunt raspandite doua variante ale acestei metode: irigarea pe brazde si irigarea pe
fasii.

1.1. Irigarea pe brazde

Este aplicata in special pentru irigarea plantelor prasitoate (sfecla, porumb, cartof, floarea-
soarelui etc.) dar, in anumite conditii, poate fi aplicata la aproape toate culturile agricole si horticole.

Principalele elemente ale acestui tip de amenajare sunt: reteaua de distributie a apei, care este
formata din canale distribuitoare de diferite ordine. Partea finala a retelei permanente este alcatuita din
canale distribuitoare de sector, amplasate la distante care pot ajunge pana la 1000-1200 m și cu lungimi
de până la 1500 m; construcții hidrotehnice pe rețeaua de canale, care asigură conducerea și distribuirea

1
MODULUL 1- AGROPEDOLOGIE

apei: stavilare, poduri, apometre etc. Canalele permanente se căptușesc cu beton sau cu alte materiale
indicate pentru permeabilitatea lor.

Suprafața de irigat se amenajează cu brazde paralele, între ele având o pantă dulce. Departarea
dintre brazde, respectiv dintre rânduri, variază în funcție de natura solului, astfel: pe soluri ușoare 50-60
cm; pe soluri mijlocii 60-80 cm; pe soluri grele 75-100 cm.

Apa de pe brazde imbibă progresiv terenul dintre ele si ajunge la radacinile plantelor.

1.2. Irigarea pe fâșii. Este o forma de irigare prin scurgere la suprafata, recomandata pentru
cerealele paioase si leguminoase perene.

Metoda se aplica pe suprafete reduse, necesitand un teren foarte bine nivelat, cu panta
longitudinala uniforma. Pe directia de udare, terenul nu trebuie sa prezinte panta transversala (in mod
exceptional se poate admite o panta de pana la 2%.

Solurile care se preteaza udarii pe fasii sunt cele cu textura mijlocie, mijlocie spre grea, mai greu
permeabile.

Lungimea fâșiei poate fi cuprinsă între 100 si 300 m, în funcție de panta, de tipul de sol și de
debitul de apă disponibil. Latimea fașiei are valori cuprinse între 15 și 20 m pe terenurile plane, între 10 și
12 m pe terenurile cu pante mici și între 4 și 8 m pe terenurile cu pante mai mari.

2. IRIGAREA PRIN ASPERSIUNE

Irigarea prin aspersiune a castigat in ultimele decenii tot mai mult teren, datorita unor avantaje pe
care le are fata de alte metode de udare.

Având în vedere posibilitățile de dirijare a intensității ploii și de aplicare a unor norme de udare
bine stabilite, irigația prin aspersiune se recomandă să se folosească la toate culturile de câmp (cu
excepția orezului) și în special în cazul solurilor foarte permeabile, cu pante mari, cu microrelief
accidentat, cu apa freatică la mică adâncime sau supuse tasării. In conditii normale (fara vant puternic)
aspersiunea permite realizarea unor udari mai uniforme decat irigarea prin brazde. Prin corelarea
intensitatii ploii cu capacitatea de absorbție a solului se evită scurgerea la suprafață.

3. IRIGAREA PRIN PICURARE

La amenajarea unui sistem de udare prin picurare se vor avea in vedere cativa parametri intre
care: frecventa si durata udarilor, numarul si pozitia picuratoarelor, precum si debitul fiecarui picurator.

2
MODULUL 1- AGROPEDOLOGIE

Debitul de apa ce se administreaza trebuie stabilit in functie de tipul de sol si necesarul culturii,
astfel incat sa fie evitate baltirile. La randul lor, frecventa si durata udarilor depind de proprietatile solului
si de felul culturii. Numarul de picuratoare se stabileste in functie de cantitatea de apa necesara unei
culturi mature.

Ca urmare a particularitatilor specifice irigarii prin picurare, regimul de irigare prezinta la randul
lui unele caracteristici care-l diferentiaza de cel al altor metode.

4. UDAREA PRIN REVARSARE

Este o metoda folosita pentru udarea pasunilor si fanetelor, pe terenuri in panta, framantate.
Metoda este accesibila, economica si nu presupune amenajari costisitoare.

Ca variante ale metodei de udare prin revarsare se disting: udarea prin rigole inclinate s-au in
spic; irigarea prin rigole orizontale; irigarea mixta prin rigole inclinate si orizontale (Plesa I., 1974).

Rigolele inclinate se traseaza oblic fata de linia de cea mai mare panta, pentru deversarea apei in
aval si pentru o raspandire cat mai uniforma a apei. Rigolele inclinate sunt recomandate pe terenuri cu o
panta cuprinsa intre 2 si 6%.

Rigolele orizontale se traseaza dupa directia generala a curbelor de nivel, cu marginea din aval
orizontala, pentru ca apa sa fie deversata uniform pe toata lungimea rigolei. Se recomanda pe pante
cuprinse intre 2 si 10%, iar in cazul unei bune inierbari a terenului, chiar pana la 30%. Debitul unei rigole
se situeaza intre 0,5-1 l/s.

Metoda mixta, combinata intre rigole inclinate si cele orizontale, poate fi extinsa pe terenuri si
mai framantate, adaptandu-se o forma sau alta de rigole, fiecarei situatii in parte.