MODULUL 1- CULTURI DE CÂ MP ECOLOGICE

Unitatea: Școala Profesională Mogoșești

Profesor: Ing. VIERIU MIHAELA
Clasa a XI a
Numele și prenumele:
Data:
FIȘĂ DE DOCUMENTARE
COMBATEREA BOLILOR ȘI A DĂUNĂTORILOR
LA CULTURILE DE CÂMP ECOLOGICE

În agricultura ecologică, pentru combaterea bolilor şi a dăunătorilor plantelor se pune accentul

pe metode preventive şi pe mijloace fizice şi biologice:
- folosirea de soiuri rezistente, adaptate la condiţiile locale;
- fertilizarea raţională, care favorizează creşterea de plante viguroase, rezistente la
parazitism;
- tratarea seminţelor cu aer fierbinte, într-o încăpere special amenajată;
- folosirea composturilor biodinamice, care măresc potenţialul antifitopatologic alsolului,
datorită dezvoltării unor grupe de microorganisme antagoniste agenţilor patogeni;
- tratarea cu apă fierbinte, la temperatură controlată a seminţelor ambalate împotriva unor
ciuperci saprofite sau parazite, care pătrund în seminţe, de unde, după semănat,
germinează şi atacă spicul(mălura, tăciunele)sau frunzele;
- spălarea seminţelor cu apă rece, pentru îndepărtarea seminţelor bolnave pline de spori;
- blocarea sporilor ciupercilor fitopatogene de la suprafaţa seminţelor prin îmbăiere într-o
suspensie cu 2-3 % de răşini acrilice;
- semănatul mai timpuriu uneori,sau din contra mai târziu pentru evitarea unor atacuri de
boli sau dăunători (musca de Hessa la grâu).
În agricultura ecologică în cazul atacurilor de boli şi dăunători se face apel la mijloace netoxice,
ca de exemplu:
- macerat de urzică – care se obţine prin ţinerea timp de 48 de ore în apă a
urzicii zdrobite în raport de 10/1–20/1, şi apoi prin stropirea plantelor verzi cu
această infuzie; se măreşte rezistenţa acestora la boli;
- decoct de barba-ursului şi coada-calului – Equisteum, ce se obţine prin
fierberea a 150 g plante uscate în 15 l de apă care se fierbe timp de o oră; după răcire
se utilizează prin stropirea plantelor împotriva puricilor de frunze, amanei şi a ruginii;

1
MODULUL 1- CULTURI DE CÂ MP ECOLOGICE

- decoct de pelin şi scoarţă de stejar, ce se obţine din 150-200 g substanţă

uscată la 15 l de apă şi se fierbe timp de o oră;
- produse comerciale extrase din plante Crhisanthemum, Rotenona, tutun,
împotriva insectelor;se utilizează prin pulverizarea plantelor, nu sunt selective.

Combaterea unor dăunători care trăiesc în sol

Coropişniţa. Pentru combaterea ei se pot folosi următoarele mijloace:
• bălegar proaspăt de cal, care se pune în diferite locuri din grădină, se inspectează zilnic şi se
distrug coropişniţele;
• în luna septembrie,se fac în mai multe locuri gropi de 10 cmadâncime care se umplu cu bălegar
proaspăt de cal; se acoperă cu diferite materiale; se vizitează periodic şise distrug indivizii
apăruţi;
• la nivelul solului se îngroapă cutii goale de conserve în care vor cădea coropişniţele.
• la nivelul solului se introduc cutii goale de conserve care se umplu pe jumătate cu bere; mirosul
berii exercită o atracţie deosebită a limacşilor, care se îneacă în acest lichid.
Cârtiţa: pentru combaterea ei se folosesc următoarele procedee:
• se introduc la capătul galeriei capete de sârmă ghimpată, sau ramuri de trandafiri cu ghimpi, în
care se înţeapă şi întrucât cârtiţa suferă de hemofilie, înţepăturile sunt mortale;
• se introduce în galerie o coardă lungă de alun, la capătul rămas afară se pune o cutie goală de
conserve, în caz de vântse produce un uşor zgomotsuficient pentru a alunga cârtiţa.
Insectele păgubitoare mai sunt distruse şi de diferite păsări zburătoare: rândunica, privighetoarea,
cintezoiul, vrabia, piţigoiul, coţofana, mierla, gaiţa, graurul, pitulicea, bufniţa. Piţigoiul este un
mare mâncător de purici de frunze; pupăza distruge coropişniţele, şoarecii de câmp; gaiţa
distruge moluştele, limacşii. De asemenea unele insecte distrug ouăle, larvele sau adulţii altor
prădători, de exemplu buburuzele şi urechelniţele care distrug puricii de frunze.
Combaterea biologică constă în introducerea în mediul de creştere a plantelor a inamicilor
specifici, care împiedică înmulţirea prădătorilorsau a paraziţilor, sau a produselor naturale sau de
sinteză chimică care schimbă comportamentul dăunătorilor: insecte, rozătoare.
Combaterea biologică constituie o măsură eficientă când este aplicată în cadrul combaterii
integrate. Numeroase microorganisme, bacterii, ciuperci, virusuri secretă o serie de substanţe
toxice specifice şi periculoase pentru alte vieţuitoare.

2
MODULUL 1- CULTURI DE CÂ MP ECOLOGICE

Irigarea (metode de udare, momentul aplicării udărilor, numărul de udări, norma de udare,
norma de irigare).
Lucrări agroculturale: tăvălugirea după semănat, eliminarea excesului de apă, controlul
viabilităţii plantelor, distrugerea crustei de zăpadă îngheţată, tasarea zăpezii aflată în stare
afânată, tăvălugirea culturilor cu plante dezrădăcinate, grăpatul culturii în primăvară,
fertilizarea suplimentară a culturilor slăbite de condiţiile iernării.

IRIGAREA
În cazul insuficienţei de apă sau din motive organizatorice, irigarea înainte de semănat
poate fi înlocuită cu udatul după semănat, în acest caz norma de irigare micşorându-se cu 30-
40%. În toamnele secetoase, după ce plantele răsar şi formează 2-3 frunze, ele trebuie udate cu
200-300 m3 de apă la hectar.
Grâul a ocupat 25% din structura culturilor irigate în România, iar în viitor ar fi necesar
să fie amenajată pentru irigare 35- 40%. Aplicarea irigației la grâu sporește recolta , cu cca 25%,
dar în zone de stepă și în ani secetoși sporul ajunge la peste 300%.
Grâul necesită un număr redus de udări cu norme mici și mijlocii. O udare frecvent
necesară este ”udarea de răsărire” care asigură răsărirea optimă a plantelor cu densitatea
programată; parcurgerea periodelor de înfrățire și călire în condiții bune. Udarea se aplică cu
normă de 350-450 m3/ha și a dovedit că poate aduce sporuri de producție de 30-60% față de
varianta ne irigată.
În primăvară , norma de udare se stabilește pe baza rezervei deapă acumulată în sol în
perioada de toamnă-iarnă pe adâncimea de 50-70 cm. Până la maturitate grâul necesită una două
udări, la alungirea paiului și la formarea bobului. În general el are nevoie de o normă de irigație
de 1400- 1800 m3/ha.
LUCRĂRILE AGROCULTURALE
Tăvălugirea grâului se face imediat după semănat, cu scopul de a pune sămânța în
contact cu solul în toamnă, în toamne secetoase sau pe un pat germinativ afânat.
Eliminarea execsului de apă se face în toamnele ploioase sau ochiuri de iarnă când se
topește zăpada.
Distrugerea crustei de zăpadă înghețată , care expune plantele la asfixie în lipsa
oxigenului.
Tasarea zăpezii aflată în starea afânată, dacă rădăcinile se găsesc în sol înghețat;
plantele vegetează , nu pot extrage hrana, își epuizează rezervele și pier.

3
MODULUL 1- CULTURI DE CÂ MP ECOLOGICE

Tăvălugirea culturilor cu plante dezrădăcinate, primăvara timpuriu, pentru a pune

rădăcinile în conact cu solul.
Grăpatul culturii în primăvară, pentru distrugerea crustei, numai în condițiile când
aceasta nu depășește grosimea de 0,5cm și umiditatea solului este favorabilă.
Activitate independentă:
1. Explicați modul de aplicare a irigației la grâu.