Sinteza tehnica Fitotehnie2

Leguminoase pentru boabe – ordinul Fabales, familia Fabaceae ( alimente şi furaje concentrate în proteină)
Importan ţa leguminoaselor pentru boabe constă, în primul rând, în conţinutul ridicat în protein ă al
seminţelor, conferindu-le o valoare alimentară ridicată.unele dintre ele fiind cultivate pentru ulei ( soia si arahidele )
Top plante producatoare de ulei pe glob ( 1 soia, 2 floarea soarelui, 3 arahidele ). Continutul in proteina al leguminoaselor este de
2-4 ori mai mare decat cel al cerealelor avand o digestibilitate ridicata.Proteina contine carbon, oxigen, hidrogen, azot şi sulf.
În furajarea animalelor, uruiala din boabele leguminoaselor se foloseşte în amestec, în anumite propor ţii, cu cereale, c ărora le
îmbunătăţeşte valoarea alimentară. Leguminoasele pentru boabe se folosesc în furajarea m animalelor în stare verde sau
însilozate, singure sau în amestec. Produsele secundare ale leguminoaselor (tulpini, frunze, teci) rezultate după treierat, au un
conţinut proteic ridicat (8 - 14%), depăşind de 10 ori conţinutul paielor de cereale. În asolament, efectul favorabil al
leguminoaselor pentru plantele succesoare, fixează azotul atmosferic, îmbog ăţind solul cu 100 - 300 kg azot la ha. Azotul rămas
după leguminoase în sol este sub formă organică, uşor accesibil favorizand dezvoltarea sistemului radicular al plantei succesoare.
Deoarece toate părţile plantelor leguminoase sunt mai bogate în azot decât alte plante de cultur ă, se pot folosi ca îngr ăşământ
verde pentru fertilizarea solurilor. ( ( recomandat lupin ).

Particularităţi biologice: temperatura minimă de germinaţie este de 1 - 2°C la mazăre, 3- 4°C la lupin şi bob, 6 -7°C la
soia, 10°C la fasole, 12°C la arahide.

Rasarirea leguminoaselor
EPIGEICA: hipocotilul se alungeşte mult, ridicând cotiledoanele la suprafaţa solului (fasolea, soia, fasoliţa, lupinul, arahide)
HIPOGEICA: la care hipocotilul creşte puţin, cotiledoanele rămânând în sol (mazăre, bob, linte, latir)

Rădăcina leguminoaselor este pivotantă

Nodozităţile şi fixarea simbiotică a azotului. Pe rădăcinile leguminoaselor se formează nişte noduli (nodozităţi)
celulele incep sa se divida, ca urmare a simbiozei cu bacterii din genul Rhizobium. Aceste bacterii fixează azotul atmosferic,
oferindu-l, plantei-gazdă. În sol bacteriiler se mişcă, iar când întâlnesc rădăcinile leguminoaselor se fixeaz ă de ele. Bacteriile
pătrund prin perii absorbanţi si dizolvă pereţii celulelor. Până când începe să fixeze azot atmosferic, bacteria tr ăie şte ca parazit
pe planta-gazdă.
Numărul nodozităţilor, mărimea şi adâncimea de formare ajung la un maxim în faza de înflorire a plantelor –activitatea maxima a
bacteriilor. Inocularea (infecţia) cu bacterii specifice se poate face şi artificial. Pentru aceasta se foloseşte preparatul “Nitragin”
(produs în ţara noastră), care conţine culturi de bacteria stropindu-se samanta in preajma semanatului.Fungicidele aplicate
semintelor sunt toxice pentru bacteriile aplicate.

Tulpina poate fi erectă la fasolea oloagă (pitica), soia, năut, lupin,bob; volubilă Ia fasolea urcătoare sau culcată la
mazăre şi latir
Posibilitatea de mecanizare a recoltatului este condiţionată de poziţia erectă a tulpinii şi locul de inser ţie a ramifica ţiilor pe
tulpină.
Frunzele leguminoaselor sunt compuse, Florile sunt pe tipul 5.
Polenizarea autogama ((mazăre, soia, linte, lupin ), cu diferite grade de alogamie (mazăre, soia, fasole etc.) sau puternic alogame
(lupin galben şi peren, bobul, fasoliţa), polenizarea făcându-se prin insecte.
Fructul este o păstaie de forme, mărimi şi culori diferite, dehiscentă pe linia de sudură a valvelor (tecilor) pericarpului
(fasole, mazăre, fasoliţa) sau indehiscentă (năut, linte, bob).
Fructul şi s ămân ţa parcurg trei faze de maturitate : în verde (lapte) – planta, p ăst ăile şi semin ţele sunt verzi,
con ţinutul semin ţelor l ăptos ; galbenă (pârg ă) – plantele şi p ăst ăile galbene, semin ţele consistente ca ceara ;
deplină – plantele complet uscate, fructele şi semin ţele sunt tari, la cele dehiscente, fructele plesnesc, scuturându-se
semin ţele.

MAZĂREA comuna cu flori albe ( Pisum sativum ) – proteina 25% si

MAZAREA furajera cu flori rosii – violet ( Pisum arvense )

Utilizari: alimentatia umana si nutritia animalelor,resturile vegetale ( tulpini , vreji ) au un continut de proteina de 3 ori mai mare
decat paiele de cereale.Compozitie boabe: proteina 25%,amidon,aminoacizi esentiali.
Importanta culturii: cultura mecanizabila; paraseste terenul devreme si permite culture succesive; lasa terenul curat de buruieni;
imbogateste solul cu azot; este premergatoare foarte buna pentru orice cultura in special pentru grau;
Boabele de mazăre au o valoare alimentară şi furajeră excepţională. Ele pot fi folosite cu bune rezultate în furajarea tuturor
speciilor de animale: păsări,porci,rumegătoare, vaci cu lapte, tăuraşi şi berbecuţi la îngrăşat.
Producţia: 2.5-3.5 to/ha. Ciclul vegetativ al mazărei durează, de la semănat la maturitate, 100 - 120 zile. Germinaţia este
hipogeică.
Excesul de apa inhiba formarea nodozitatilor. Tulpina este înaltă de 60 - 150 cm şi are creştere nedeterminată.
Frunzele sunt paripenat compuse iar la unele soiuri foliolele sunt inlocuite cu carcei.Mazarea infloreste incepand cu luna
mai.Florile sunt grupate in raceme dispuse la subsuara frunzelor. Fructul este o păstaie, conţinând, de regulă, 3 - 6 boabe.
Păstăile sunt uşor dehiscente la maturitate ceea ce determină pierderi mari de boabe prin scuturare. Seminţele (boabele) au
MMB = 200 - 350 g şi MH = 75 - 80 kg

Fenofaze:
Perioada I – incepe cu răsărirea plăntuţei şi se încheie la începutul înfloritului
Perioada II – de la inceputul infloritului pana cnad lungimea bobului ajunge la 6mm. ( stadiul limita de avortare )
Perioada III – De la lungimea bobului de 6mm pana cand pastaia de la ultimul etaj florifer are o pastaie cu boabe mai mari de 6mm
Perioada IV durează până la maturitatea fiziologică; este faza când are loc umplerea semin ţelor.

Numărul de plante/m2 rezultă din densitatea de semănat şi procentul de răsărire.

Mărimea boabelor (MMB) depinde de felul în care desfăşoară procesele de umplere a boabelor şi care, la rândul s ău depinde
de alţi doi factori: rata de creştere a boabelor, determinată de cantitatea de asimilate disponibile şi durata umplerii boabelor.
Numărul de boabe pe plantă este considerat factorul cel mai important în elaborarea producţiei. Acesta depinde, în
principal, de alte două componente: numărul de noduri producătoare (fertile) pe o plantă, care este determinat, la rândul său, de
durata înfloririi; numărul de boabe format la un nod reproducător. La germinat are cerinţe reduse faţă de căldură (1 - 3°C
temperatura minimă de germinat)
Mazărea are pretenţii mari faţă de umiditate, consumul maxim fiind in perioada infloritului.Mazarea prefera soluri mijlocii,bine
drenate, cu PH neutru.
Premergatoare: culturi care parasesc terenul devreme ( dupa cereale paioase si unele prasitoare mai timpurii )
Nu se recomanda amplasarea culturii de mazare dupa alte leguminoase pentru a evita excesul de azot si bolile si evitarea bolilor si
daunatorilor comuni.Monocultura exclusa.
Fertilizarea: Mazarea foloseste azotul provenit de la bacteria,din rezervele solului si din remanenta plantelor premergatoare.
Mazarea nu necesita ingrasaminte cu azot doar pe soluri mai putin fertile si acide.Are nevoie de potasiu oentru dezvoltarea
bacteriilor si o legare mai buna a boabelor.Potasiul incorporate in sol odata cu fosforul.
Lucrarile solului:Mazarea este pretentioasa la lucrarile solului.
1.Dezmiristitul – maruntirea buruienilor si a resturilor vegetale + afanarea stratului superficial al solului
2.Aratura de toamna la 25-30 cm cu plugul in agregat cu grapa stelata
3.Graparea: o lucrare la desprimavarare si o lucrare inaintea semanatului cu combinatorul sau grapa cu discuri cu bara nivelatoare
4.Samanta pentru semanat trebuie sa fie sanatoasa fara atac de gargarita + tratarea semintelor cu fungicide pentru fuzarioza si
antracnoza este obligatory ( cu TIRAMET 2kg la tona de seminte ) + tratament cu NITRAGIN pt bacteriile fixatoare de azot.
Epoca de semanat: primavara devreme luna martie sau cel mai tarziu inceputul lunii aprilie.Semanatul timpuriu favorizeaza
evolutia plantelor prin utilizarea umiditatii si a fotoperioadei iar semanatul tarziu scade productia.
Densităţile de semănat sunt de 125 - 140 boabe germinabile/m2, pentru a se realiza 100 - 120 plante recoltabile/m2.

Cantităţile de sămânţă corespunzătoare densităţilor optime sunt de regulă de 250 – 300 kg/ha.

Semanatul: Mazărea este semănată în rânduri dese (12,5 cm), prin care se asigură o mai bun ă distribuire a semin ţelor sau in
carari.

Adancimea de semanat – 6cm ( cerinte mari fata de umiditate pentru germinatie )

Lucrari de ingrijire: Combaterea buruienilor se realizeaza cu ajutorul erbicidelor: DICOTEX, AGIL

Daunatori: Cel mai periculos dăunător din culturile de mazăre de la noi este gărg ăriţa maz ării ( Bruchus pisorum) – adultii in
luna mai depun ouale pe pastaile in formare,larvele rod invelisul semintelor.Tratament cu Sinoratox sau Carbetox.

Boli: Se realizează prin măsuri preventive, ca: evitarea revenirii mazării prea curând pe acela şi teren; tratarea semin ţei înainte de
semănat. Primul tratament se recomandă, de regulă, imediat după răsărit, fiind repetat la începutul înfloritului şi dup ă formarea
primelor păstăi. Se utilizează fungicide pe baza de MANCOZEB.

Recoltarea: cea mai grea operatiune ( sensibila la scuturare,coacerea pastailor neuniforma,culcarea tulpinilor la pamant )

Se apreciază că perioada optimă de recoltare a unui lan de mazăre este foarte scurtă, de numai 4 - 5 zile.
Se recomandă să se înceapă recoltatul atunci când plantele s-au îngălbenit, frunzele s-au uscat şi 75% din păstăi sunt galbene, şi
boabele s-au întărit.
De regulă, maturarea şi recoltarea mazării au loc în a doua jumătate a lunii iunie. Treieratul se desfăşoară cel mai bine când
umiditatea boabelor este cuprinsă între 18 şi 20%; sub 15% boabele se sparg u şor. La soiurile de tip "afila", la care plantele nu se
culcă la pământ la maturitate, permit recoltarea directă a lanurilor de maz ăre dintr -o singură trecere cu combina.

Pentru uniformizarea coacerii se recomandă tratamente cu preparate desicante (Reglone). Imediat după recoltare şi înainte de
depozitare boabele de mazăre trebuie supuse operaţiunilor de condiţionare (gazarea contra gărg ări ţa )

Productivitatea: se pot obţine producţii de peste 3.000 kg boabe/ha. Din producţia totală, boabele reprezintă 35 - 50%.

Vrejii de mazăre au valoare furajeră ridicată şi sunt adunaţi uşor, prin presare, folosind presa pentru furaje. Se poate conta pe
recolte de 1,5 - 3 t vreji/ha
FASOLEA ( Phaseolus vulgaris ) proteina 25%

Importanţă: Boabele de fasole sunt folosite în alimentaţia umană, ca unul dintre alimentele de baz ă; ,fasolea a fost
denumită "carnea oamenilor săraci", datorită conţinutului ridicat al boabelor în proteine de foarte bună calitate, bogate în
aminoacizi esenţiali şi accesibile ca preţ, prin comparaţie cu proteinele de origine animala.Pastaile verzi reprezinta o legume
apreciata in bucatarie.Vrejii reprezinta un furaj valoros.Fasolea imbogateste solul cu azot si elibereaza terenul devreme fiind o buna
premergatoare pentru alte culture indeosebi pentru graul de toamna.Compozitie boabe: glucide si amidon 50% si proteina
25%,celuloza,aminoacizi esentiali.Soiuri: phaseolus vulgaris ( fasolea comuna ),phaseolus multiflorus ( fasolea de Spania ),
phaseolus lunatus ( fasolea de Lima )Tulpina la fasolea oloaga ( sau pitica ) scunda 30-50 cm acest tip de fasole se preteaza pentru
cultura mare.La formele urcatoare cu crestere nedeterminata tulpina poate ajunge la 3-6 m fiind necesari suporti.
Florile au colori diferite de obicei albe situate la subsoara frunzelor grupate in raceme.Polenizarea alogama.

MMB între 200 şi 400 g. Ciclu de vegeta ţie de 90 - 120 zile. Boabele germinează la minimum 8 - 10°C (similar cu
porumbul ).
Germinatia este epigeica. Fasolea este deosebit de sensibilă la asigurarea umidit ăţii, mai ales în fazele de ge rminare-răsărire şi la
înflorire-formarea păstăilor şi a boabelor (când se înregistrează consumul maxim de ap ă).
In zonele de stepă a apărut necesitatea culturii intercalate a fasolei de regulă, prin porumb pentru a fi protejata impotriva
vânturilor uscate şi calde care sunt deosebit de dăunătoare.Excesul de umiditate este de asemenea daunator.
Reactia optima a plantelor de fasole este la un PH 6-7 neutru.

Rotatia: Fasolea cere un teren lucrat din toamna,curat de buruieni si resturi vegetale,afanat

Premergatoare:cerealele paioase dar si prasitoarele recoltate cat mai devreme.( porumb, sfecla, cartof )
Nu se recomanda amplasarea dupa: floarea soarelui,soia, alte leguminoase datorita bolilor commune.

Fertilizarea: Sistem radicular: slab dezvoltat

FOSFOR: 30-40 kg OBLIGATORIU pe toate solurile inainte de aratura sau la pregatirea patului germinativ ( superfosfat sau
complex )
AZOTUL: doar daca este nevoie,in general nu se fertilizeaza.Se pot aplica 30-40 kg/ha pentru sporirea bacteriilor pt nodozitati.
POTASIUL: administrat odata cu fosforul pe solurile slab fertile.

Lucrarile solului: ( putere redusa de strabatere a germenilor la suprafata )

1.Dezmiristit dupa recoltarea premergatoarei
2.Aratura adanca 25-30 cm
3.Pana in toamna grapatul pentru maruntirea si nivelarea araturii
4.Primavara grapatul
5.Pregatirea patului germinativ cu combinatorul

Samanta si semanatul: trebuie puritate 98% si putere germinativa minim 75%

Tratarea semintelor inainte de semanat – obligatoriu cu TIRAMET
Tratarea semintelor cu NITRAGIN pentru favorizarea bacteriilor

Epoca de semanat ( identica cu porumbul ) cand in sol sunt 8-10 grade iar calendaristic 10-15-30 aprilie
Semanatul mai tarziu are efect daunator,solul pierde apa, germinatia si rasarirea inatrzie florile avorteaza.
Semanatul prea timpuriu de asemenea este daunator în solul umed şi rece, răsărirea este întârziat ă, favorizând clocirea şi
putrezirea boabelor.

Densitate: La recoltare se are în vedere că trebuie realizată o densitate de 25 - 35 plante/m2 în cultură neirigată şi 40 - 45
plante/m2 în cultură irigată si este necesar să fie semănate 35 - 45 boabe germinabile/m2 la neirigat şi 50 - 55 boabe
germinabile/m2 la irigat
Cantit ăţile de s ămân ţă necesare pentru semănat, corespunzătoare densităţilor recomand ate, sunt cuprinse între 80 şi 200 kg

Semanatul: fasolea este semănată în benzi de câte 3 rânduri, distan ţate la 45 cm şi lăsând 70 cm între benzi; se folosesc
semănători de precizie pentru sem ănat în cuiburi, prevăzute cu 9 secţii. Există şi posibilitatea de a semăna echidistant, la 50
cm între rânduri, folosind semănătoarea echipată cu 8 secţii.

Adancimea de semanat: 4-6 cm

Lucrari de ingrijire: fasolea este sensibila la buruieni, necesitand combaterea chimica cu erbicide TRIFLUROM
Aplicarea a 3 prasile mecanice + plivit manual pe rand.

Combatera bolilor: arsura fasolei si antracnoza ( MANCOZEB si ALCUPRAL )

Combaterea daunatorilor: gargarita fasolei ataca boabele in care roade galerii  CARBETOX

Irigarea: recomandata la fasole la inceputul infloritului apoi se repeat la 2 saptamani.

Recoltarea: Se recomandă să se înceapă recoltatul atunci când 75% din păstăi s-au maturizat şi boabele au ajuns la 17%
umiditate
sau mai puţin.Recoltarea se face in 2 etape: 1.Plantele se disloca sau se smulg cu utilaje mecanice si lasate pe teren 2-3 zile in
brazda sau in capite mici pentru uscare apoi 2.Se treiera cu combina reglata corespunzator pt a limita spargerea boabelor.

Productii: 1000kg – 2000kg boabe/ ha

Mod de cultivare: cultura intercalate si cultura succesiva

Culturi intercalate cu porumb pt a fi ferrte de vanturi uscate si arsita favorizand 2 recolte pe acelasi teren fiind cultura suplimentara
in porumb si poate fi semanata cu 10 - 20 mii cuiburi/ha cu productii de 150-400 kg/hectar.

Culturi successive: pt cultivarea fasolei ca si cultura succesiva este necesara irigarea,fiind semanata dupa orz sau siuri timpurii de
grau sau unele culture furajere. Aratura GrapaCombinator sau CULTIVAREA FASOLEI FARA ARATURA DOAR PRIN
DISCUIRE.
Fertilizare, semanat pana la maxim 5 iulie cu recoltare pana la 15 octombrie.

SOIA

( Glycine max ) planta oleoproteinoasa cu 27-50% proteina si 17-25% grasimi

( subspecii: chinensis, indica, japonica, manshurica )

Importanta: Seminţele mature pot fi utilizate în alimentaţia oamenilor, furaje combinate , extragerea grăsimilor si
pentru obţinerea de produse fermentate, sosuri, "lapte" şi "brânzeturi. Uleiul de soia, este semisicativ şi se utilizeaz ă în consumul
populaţiei, la prepararea margarinei, obţinerea culorilor pentru pictură, fabricarea maselor plastice, iar şroturile şi turtele rezultate
după extragerea acestuia se folosesc în furajarea animalelor. Planta întreag ă se folose şte ca furaj verde pe p ăşune, fân uscat şi
conservat, ca îngrăşământ organic, combustibil sau pentru prelucrări industriale (ob ţinerea furfurolului şi m ăt ăsii artificiale).
Plantă bună premergătoare chiar şi pentru cerealele de toamnă, când se cultivă soiuri timpurii, lăsând în sol cantit ăţi mari de
azot (80 - 120 kg/ha).Proteina caracteristică soiei este glicinina, o substanţă complexă cu grad ridicat de digestibilitate,
apropiindu-se mult de proteina de origine animală.

Compozitie chimica: apa 10%, proteina 38%, grasime 16%, carbohidrati 24%, celuloza 4%.
Continutul semintelor in proteina creste odata cu tratarea cu NITRAGIN inainte de semanat.Boabele de soia contin multe
GRASIMI benefice iar uleiul este semisicativ ( sicativ=care se usuca repede)
"Fânul" de soia, bogat în proteine: (15,4%) şi grăsimi (5,2%), depăşeşte ca valoare nutritiv ă lucerna şi trifoiul.

Particularitati morfologice:
Sistemul radicular este pivotant adanc pana la 200cm dar masa radacinilor la 30 cm adancime.
Înălţimea tulpinii oscilează între 40 şi 150 cm. Frunzele, ca şi tulpina, sunt acoperite cu perişori deşi.Florile sunt grupate in
raceme.
Fructul este o păstaie uşor curbată sau dreaptă, cu 1 - 5 seminţe de culoare castanie care pot ajunge la 30 – 60 de pastai pe
planta.
Samanta poate fi sferica de culoare galbena sau bruna cu MMB între 50 - 400 g (mai frecvent 100 - 200 g) şi MHL de 65 - 80 kg.
Căldura. Temperatura minimă de germinaţie se situează în jurul a 7°C ca şi pentru floarea -soarelui.
Apa. Cerinţele soiei faţă de umiditate sunt ridicate.La germinare necesită 120 - 150% apă faţă de greutatea uscată a seminţelor.
Lumina. Cerinţele faţă de lumină ale soiei sunt ca ale unei plante de zi scurtă.
Solul: prefera cernoziomuri, soluri cu textura mijlocie bogate in humus bine drenate.

Premergatoare: Soia nu este pretentioasa fata de planta premergatoare dar prefer cerealelele paioase,unele plante furajere si unele
prasitoare.Nu se recomanda sa se cultive dupa leguminoase anuale sau perene, NU dupa Rapita si NU dupa floarea soarelui
deoarece au boli commune.

Lăsa în sol cantităţi mari de azot (60 - 168 kg/ha)

Fetilizarea - consumul de elemente:

AZOT:Planta preia din sol azotul mineral existent pana la azotul atmospheric fixat de bacteria Bradyrhyzobhium japonicum.
FOSFOR: favorizează dezvoltarea bacteriilor fixatoare de azot, contribuind la sporirea numărului de nodozităţi
POTASIUL: joacă un rol însemnat în sinteza grăsimilor şi depunerea lor în seminţe. Potasiul favorizează formarea nodozităţilor
şi fixarea simbiotică a azotului, creşterea rezistenţei la boli, absorbţia calciului.

Fetilizarea – aplicarea ingrasamintelor

AZOT: Aplicat fazial pe solurile sărace în azot se aplică 30 - 40 kg azot la ha, înainte de semănat, o doza la inflorit si o doza la
prasilele mecanice.
FOSFORUL si POTASIUL se aplica sub arătura de bază sau la pregatirea patului germinativ.
Valorifica efficient remanenta gunoiului de grajd aplicat plantelor premergatoare.

Lucrările solului
1.Grapa cu discuri pentru distrugerea buruienilor si resturilor vegetale ale culturii premergatoare
2.Aratura de toamna la 20 – 25 cm se mentine curata de buruieni si afanata pana la venirea iernii
3.Primavara distrugerea crustei, a buruienilor şi nivelarea cu ajutorul grapei cu colţi reglabili
4. Patul germinativ se pregăteşte în preziua sau ziua semănatului cu combinatorul, care las ă terenul bine m ărun ţit

Sămânţa şi semănatul

Tratarea semintelor cu fungicide TIRAMET si solutie NITRAGIN pentru bacterii.

Epoca de semănat se stabileşte în funcţie de realizarea temperaturii minime de germinaţie în sol, care este de 7 - 8°C la
adâncimea de semănat( 5cm ) şi care corespunde cu temperatura medie a aerului de 14 - 15°C, iar vremea este în curs de încălzire.

Calendaristic semanatul se face in sud in prima decada a lunii aprilie si in nord in a doua sau a treia decada a lunii aprilie.
Semănatul soiei se realizează paralel cu semănatul porumbului şi nu după terminarea însămân ţării acestuia.

Densitatea la semănat trebuie să realizeze 35 - 45 plante/m2 în condiţii de irigare şi 30 – 40 plante/m2 în condiţii de

neirigare
Pentru a se realiza aceste densităţi se seamănă 50 - 55 seminţe germinabile/m2 şi respectiv, 45 - 50 seminţe germinabile/m2.
Cantitatea de s ămân ţă: 70 - 100 kg/ha

Sem ănatul în rânduri echidistante la 50 cm, sau în benzi de 3 rânduri la 45 cm, cu 60 - 70 cm între benzi
Semănatul în benzi, formate din două rânduri la distanţa de 25 - 30 cm şi cu 70 cm între benzi, permit prasile mecanice.
Soia se poate semăna şi la distanţe de 60 - 70 cm între rânduri indicat pentru irigare.

Adâncimea de semănat nu trebuie să depăşească 5 cm (2,3,4cm in functie de textura solului )

Combaterea buruienilor: prasile mecanice si erbicide ( erbicid BASAGRAN sau PIVOT + erbicide antigramineice )

Combaterea bolilor: Cele mai periculoase boli la soia sunt produse de agenţii patogeni care provoac ă mana soiei
(Peronospora manshurica), arsura bacteriană (Pseudomonas glycine), fuzarioza (Fusarium ssp.),rizoctonia (Rizoctonia ssp.),
putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum), care se transmit prin sol şi resturi vegetale.

Principalii d ăun ători sunt păianjenul roşu (Tetranicus urticae), care produce defolierea prematură şi se combate în momentul
semnalării cu Sintox 25, în doză de 2 l/ha produs comercial; musca cenuşie a culturilor (Hylemia sp.), care atacă cotiledoanele în
timpul germinaţiei sau la răsărire şi se combate cu Decis, înainte de pregătirea patului germinativ; molia păstăilor.

Recoltarea: Momentul optim de recoltare poate fi determinat luându-se în considerare următoarele: îngălbenirea frunzelor şi
căderea acestora; brunificarea a minimum 70% din păstăi; seminţele capătă culoarea specific ă soiului şi se înt ăresc; semin ţele
au umiditatea de 16%.

Productii: intre 2 – 4 to

LINTEA Lens culinaris – 25% proteina

Importanţă

Boabele sunt folosite în alimentaţia omului în diferite preparate, la fabricarea unor sortimente de salam şi ciocolat ă şi în hrana
animalelor, uruite sau întregi (lintea mărunţită se dă la păsări)sau cosita in stare verde da un fan de buna calitate.
Paiele şi pleava conţin 9 - 12% proteină,fiind consumate de animale.

Compoziţie chimică

Boabele de linte conţin în medie: 14% apă, 25,5% proteine, 1,9% lipide, 52,2% glucide,3,4% celuloz ă şi 3% substan ţe minerale.

Tipuri de linte

macrosperma Bar. (plante de 40 - 70 cm şi bobul de 6 - 9 mm diametru)

microsperma Bar. (plante de 20 - 40 cm şi bobul de 2 - 4 mm diametru)

Lintea germineaz ă la 4 - 5°C, având răsărire hipogeică. Tulpina este scundă (20 - 70cm), ramificată. Frunzele sunt
paripenate, terminate cu cârcei, având 3 - 7 perechi de foliole.Florile sunt grupate in raceme de culoare alba.Pastaia este rombica
sau ovala cu 1-3 seminte. Sămânţa are forma unei lentile biconvexe, mărimea este în funcţie de subspecie (MMB 25 - 70 g).

Temperatura minima de germinatie 4 - 5°C.Excesul de umiditate favorizeaza buruienile la care lintea este sensibila.

Rotatie:

Premergatoare: prefera plantele prasitoare care lasa terenul curat de buruieni ( porumb, sfecla, cartof )
Succesoare: orice cultura dar in special cerealele paioase in special graul deoarece lintea elibereaza terenul devreme.
Monocultura exclusa.

Fertilizarea:

AZOTUL si-l procura singura pe cale simbiotica. ( Nu se recomanda aplicarea azotului sau a gunoiului de grajd )
FOSFORUL: Se recomandă aplicarea a 30 - 50 kg, deoarece da sporuri de productie.

Lucrarile solului ( ca la mazare )

1.Dezmiristitul – maruntirea buruienilor si a resturilor vegetale + afanarea stratului superficial al solului

2.Aratura de toamna la 25-30 cm cu plugul in agregat cu grapa stelata
3.Graparea: o lucrare la desprimavarare si o lucrare inaintea semanatului cu combinatorul sau grapa cu discuri cu bara nivelatoare
4.Samanta pentru semanat trebuie sa fie sanatoasa + tratarea semintelor cu fungicide pentru fuzarioza si antracnoza este obligatory
( cu TIRAMET 2kg la tona de seminte ) + tratament cu NITRAGIN pt bacteriile fixatoare de azot.
Sămânţa şi semănatul

Samanta de linte trebuie să aibă peste 97% puritate, iar germinaţia să fie peste 85%.
Inocularea cu bacterii fixatoare de azot aduce sporuri de producţie.Semănatul se face în prima urgenţă.

Densitatea la sem ănat este cuprinsă între 180 - 220 boabe germinabile pe m2 pentru lintea mare (ssp. macrosperma) şi 250 - 300
boabe/m2 pentru lintea măruntă (ssp. microsperma).

Distan ţa între rânduri este de 12,5 cm, folosindu-se semănători universale.

Adâncimea de sem ănat este de 3 - 5 cm.

Cantitatea de s ămân ţă la hectar este de circa 100 kg/ha la lintea mare şi 80 kg/ha la lintea mică.
Ingrijire:tavalugit dupa semanat, grapatul cand plantele au 6-8 cm pt distrugerea buruienilor, plivitul LINTOIULUI.
Recoltarea:cand pastaile inferioarea au culoarea galben-brunie.Intarzierea recoltarii duce la mari pierderi prin scuturare.Recoltarea
se poate face prin cosire iar treieratul cu combina direct din brazde.
Productia: 12-15q/ha

BOBUL – vicia faba – 25% proteina

Importanta culturii: Apreciate ca şi alte leguminoase, prin conţinutul în proteină, semin ţele acestei plante sunt utilizate în
alimentaţia omului (supe, piureuri ) şi furajarea animalelo în combinaţie cu alte nutre ţuri.

Compozi ţia medie:14,4% apă; 25,2% proteine; 47,6% substanţe extractive neazotate; 1,6% grăsimi; 8,5% celuloz ă şi 2,7%
cenuşă.

Soiuri dupa dimensiunea boabelor:

minor (bob mic sau „bobuşor) (MMB de 400 - 650 g) 180 - 220 kg/ha la bobuşor
aequina (bob mijlociu) (MMB de 650 - 800 g) perioada de vegetaţie la bobul mijlociu este de circa 130 zile
major – bob mare (MMB de 800 - 1.200 g) 250 - 300 kg/ha, sau mai mult

Temperatur ă minim ă de germina ţie de 3 - 4°C, Rădăcina este de tipul II, având pivotul principal bine dezvoltat
şi multe ramificaţii, Tulpina înaltă de 100 - 150 cm, Frunze paripenate,Florile sunt grupate in raceme; Fructele
(păstăile) sunt de 5 - 10 cm lungime, devenind negre la maturitate. În p ăstaie sunt: 3 - 5 semin ţe.

Cerinţele faţă de apă sunt ridicate, bobul fiind sensibil la secetă, în special la înflorire (cad florile).
Solurile favorabile pentru bob sunt cele luto-argiloase, fertile, cu reacţie neutră sau uşor alcalină.

Rotaţie: Bobul se seamănă după orice cultură, cu excepţia leguminoaselor.

Premergatoare: cereale , sfecla, cartofi, porumb

Fertilizarea:
Gunoi de grajd cu aplicare directa sub aratura 20 to/ha sau aplicat plantei premergatoare + 30-50kg fosfor.

Lucrările solului: Sunt aceleaşi ca şi cele pentru mazăre şi alte plante semănate în prima urgenţă.

1.Dezmiristitul – maruntirea buruienilor si a resturilor vegetale + afanarea stratului superficial al solului

2.Aratura de toamna la 25-30 cm cu plugul in agregat cu grapa stelata
3.Graparea: o lucrare la desprimavarare si o lucrare inaintea semanatului cu combinatorul sau grapa cu discuri cu bara nivelatoare
4.Samanta pentru semanat trebuie sa fie sanatoasa + tratarea semintelor cu fungicide pentru fuzarioza si antracnoza este obligatory
( cu TIRAMET 2kg la tona de seminte ) + tratament cu NITRAGIN pt bacteriile fixatoare de azot.

Samanta si semanatul: tratament cu NITRAGIN

Perioada de sem ănat este în prima urgenţă, când solul are 4 - 5°C pt a folosi umiditatea din zapezi,imediat cum se poate intra in
camp

Densitatea la sem ănat este de 40 - 60 plante pe m2

Distan ţa de semanat : 40-50 sau 70 cm intre randuri

- în rânduri apropiate (15 cm) în soluri neîmburuienate sau dacă se erbicideaz ă,
iar pe terenuri relative îmburuienate se vor adopta rânduri simple la 50 - 60 cm sau benzi la 60/15 cm, pentru a se putea prăşi
- Sau in randuri la 70 cm pentru a se putea prasi.
Adâncimea de sem ănat este de 6 - 8 cm
Cantitatea de s ămân ţă este de 180 - 220 kg/ha la bobuşor şi 250 - 300 kg/ha, sau mai mult, la bobul mare.

Lucrarile de ingrijire:
Constau în distrugerea crustei înainte şi după răsărire, combaterea buruienilor şi d ăun ătorilor.
După ce plantele au 10 cm se fac 2 - 3 praşile mecanice completate cu praşile manuale.
Buruienile din cultura bobului se pot combate prin aplicarea erbicidelor antigramineice: Treflan (3 - 4 l/ha) incorporate in sol odata
cu pregatirea patului germinativ. După răsărirea plantelor de bob se poate aplica Dikotex (1,5 - 2 l/ha) + Fusilade (2 l/ha).

Daunatori: Pentru combaterea gărgăriţei mazarii (Bruchus rufimanus), a păduchelui negru (Aphis fabae) – tratamente cu Melipax
30 kg/ha

Recoltarea:
Recoltarea se face în două faze: când 2/3 din păstăi sunt mature (s-au înnegrit), se taie plantele cu coase sau cu secerători, iar
după 2 - 4 zile (după uscare) se treieră. Recoltatul se poate face şi direct cu combina, când 90% din semin ţe au ajuns la maturitate

Productii: peste 20q/ha ( 20-30q/ha )

PLANTE OLEAGINOASE
GENERALITĂŢI

Speciile care posed ă însu şirea de a acumula sub form ă de substan ţe de rezerv ă gr ăsimi (uleiuri) au primit denumirea
de plante uleioase (sau oleaginoase)

Specii arborescente (măslinul, palmierul de ulei, cocotierul)

Specii anuale (floarea soarelui,rapiţa, ricinul, inul de ulei, soia, arahidele, macul, muştarul, şofrănelul, dovleacul )

Importanta: În industrie, uleiurile vegetale sunt folosite la fabricarea margarinei şi a diferitelor conserve, în industria săpunului, a
lacurilor, vopselelor

Uleiurile industriale ( cele mai importante sunt cele de in ) uleiuri sicative sau semisicative ( cu proprietatea de a se oxidea a se
usca, ase intari formand o pelicula elastica ) ( vopseluri,lacuri,culori pt pictura )
Uleiuri nesicative utilizate pentru ungerea motoarelor ( uleiul de ricin )

FLOAREA-SOARELUI helios = soare, anthos = floare

ordinul Asterales, familia Compositae (Asteraceae), subfamilia Tubuliflorae, genul Helianthus annuus

Uleiul de floarea-soarelui este utilizabil atât "la rece" cât şi gătit şi este bogat în acid linoleic – acid gras esenţial pentru
alimentaţia umană. Uleiul se extrage prin presare, randamentul normal la extracţie fiind de circa 45%. La un hectar cultivat cu
floarea-soarelui se pot obţine, la nivelul producţiilor actuale, între 900 şi 950 kg ulei. Turtele de floarea-soarelui se situează
printre cele mai valoroase, având în vedere: conţinutul ridicat în substanţe proteice (45 - 55%) pot fi folosite ca subproduse
furajere.
Importanta: , Se obtine lecitina, prepararea ciocolatei,semintele ( achenele ) pot fi consummate ca seminte prajite,calatidiile pot fi
folosite ca furaj pentru ovine, tulpinile sunt încă folosite ca sursă de căldură (local) sau în industrie pentru fabricarea de pl ăci
antifonice, o excelenta planta melifera oferind de pe un hectar cultivat intre 30 – 130 kg miere, elibereaza terenul devreme august-
septembrie fiind o buna premergatoare pentru graul de toamna.

Inconveniente: sensibilitate la boli, revenire dupa 6 ani,dificultati de amplasare dupa multe plante din cauza bolilor si daunatorilor
comuni,consum mare de apa si elemente nutritive.

Compoziţia chimică: Seminţele de floarea-soarelui conţin 33 - 56% ulei, cu valoare alimentară ridicată conferita de
prezenta acizilor grasi nesaturati. ( ULEI,PROTEINA BRUTA,GLUCIDE,CELULOZA,SARURI MINERALE )

Particularităţi biologice: plantă anuală, cu o mare dezvoltare vegetativă, cu tulpini de 1,5 - 4m înălţime şi frunze mari

Sistemul radicular este de tip pivotant sensibil la hardpan

Tulpina este acoperită cu peri scurţi şi aspri, iar în interior are un ţesut medular, în care poate înmagazina apă. Ambele
caracteristici conferă plantei rezistenţă la secetă.

Frunzele, în număr de 25 – 40 acoperite cu perişori, bine dezvoltate, asigurând o bună asimilaţie clorofilian ă.

Inflorescenţa este un calatidiu de forma unui disc protejat de frunze modificate,care cuprinde la exterior un rând de flori
ligulate, şi numeroase flori tubuloase.Intr-un calatidiu se pot forma intre 1800-2000 de seminte.
Înfloritul debutează după 65 - 70 zile de la răsărit, durează până la 21 zile (sfârşit de iunie-mijlocul lunii iulie ) Ofilirea florilor
ligulate indică încheierea înfloritului.

Polenizarea alogama si entomofila.( polen provenit de la o altă plantă din aceeași specie si cu ajutorul
insectelor )

Fructul este o achenă de culori diferite. Uleiurile se acumulează în sămânţă în ritm susţinut în primele 20 - 25 zile de formare a
seminţei, în timp ce proteinele se acumulează mai târziu.

Ciclul de vegetaţie: 5 perioade

- perioada semănat-răsărit ( aprox 14 zile germinare-rasarire )
- perioada răsărit - 4/5 perechi de frunze ( se continua cu dezvoltarea sistemului radicular )
- perioada 4/5 perechi de frunze-început de înflorire (faza de creştere cea mai activă si de absorbtie maxima a elementelor
nutritive, aparitia "butonului floral" de 3cm marcheaza perioada sensibila la stressful hidric.
- perioada înflorire-formarea achenelor ( cresterea calatidiului )
- perioada de maturare (procese de translocare a substanţelor de rezervă şi de sinteză a lipidelor )

Maturitatea fiziologică când boabele au 28% umiditate (caderea florilor ligulate, partea dorsală a calatidiului este galbenă) Un
recoltat în condiţii bune se poate realiza cu un conţinut de apă al bobului de 15%.

Productii: 2-3 tone

Temperatura. Sub aspectul cerinţelor faţă de căldură, floarea-soarelui este o plantă mezotermă

Semănatul se face numai la temperaturi de minimum 7°C în sol, pentru a obţine o răsărire rapid ă, viguroas ă, uniform
La calduri excessive scad procentul de ulei.

Cerinţe faţă de umiditate. Floarea-soarelui consumă multă apă (650 mm sau chiar mai mult), pe întreaga perioad ă de
vegetaţie.
Poate utilize rezervele de apa din sol accumulate in sezonul rece datorita sistemului radicular dezvoltat.In perioada infloritului este
nevoia cea mai mare de umiditate.

Cerinţe faţă de lumină. Floarea-soarelui este pretenţioasă faţă de lumină, în special după formarea inflorescenţei.

Cerinţe faţă de sol. Floarea-soarelui preferă solurile fără hardpan, mediu aerate, cu textură sau luto -nisipoasă, cu mare
capacitate de înmazinare a apei, fără exces de umiditate. Plantele de floarea-soarelui cresc şi se dezvoltă bine dacă solurile au
reacţia neutră.
Tehnologia de cultivare a florii-soarelui
Rotaţia ( monoculture exclusa )
Premergatoare: cereale de toamna paioase in special grau, porumb (cu condiţia să nu se folosească la porumb
mai mult de 1,5 kg
Atrazin/ha şi să se facă tratamente contra răţişoarei) , mazare.
Postmergatoare: majoritatea culturilor de parimavara cu exceptia celor care au boli commune ( soia )

Fertilizarea: (azot 160 kg; fosfor 60 kg; potasiu 400 kg; magneziu 90 kg; calciu 200 kg )

O particularitate a plantei de floarea-soarelui este de a nu putea compensa carenţele de elemente nutritive din fazele iniţiale de
creştere. Floarea-soarelui este o plantă exigentă faţă de aprovizionarea cu azot, mijlociu pretenţioasă la fosfor şi foarte exigent ă
la potasiu.
AZOTUL: excesul de azot provoacă scăderea accentuată a conţinutului de ulei. Se recomanda folosirea în prim ăvar ă de
îngrăşăminte chimice complexe sau nitrocalcar; fracţionarea cantităţilor de azot: o parte se administreaz ă la preg ătirea patului
germinativ şi restul în timpul vegetaţiei. Azotul se administrează o jumătate la preg ătirea patului germinativ (sau concomitent cu
semănatul), sub formă de azotat de amoniu, îngrăşăminte lichide sau îngrăşăminte complexe; cealalt ă jum ătate, concomitent cu
praşila I sau, sub formă nitrică, la praşilele I şi a II-a.( tulpini subtiri,Frunze mici – insufficient aprovizionat )
FOSFORUL: influenţează puternic procentul de ulei, iar în anumite condiţii determină şi o sporire a producţiei de sămânţă,
chiar mai accentuată decât azotul. Floarea-soarelui nu se poate cultiva în nici un caz fără fertilizare cu fosfor.
POTASIUL: Floarea-soarelui absoarbe mult potasiu, pe care îl restituie în proporţie de 90%,prin resturile vegetale rămase după
recoltare.Potasiul are influenţe pozitive prin utilizarea mai bună a apei de c ătre floarea -soarelui,porirea rezistenţei la frângere, la
atacul diferitelor boli.
Gunoiul de grajd aduce sporuri de producţie mai mari (700 - 800 kg/ha) dar si carente de molibden si bor – microelemente.
Lucrarile solului:

1.Dezmiristitul dupa recoltarea premergatoarei – maruntirea buruienilor si a resturilor vegetale + afanarea stratului
superficial al solului
2.Aratura de toamna la 22-25cm cu plugul in agregat cu grapa stelata
3.Graparea: o lucrare la desprimavarare si o lucrare inaintea semanatului cu combinatorul sau grapa cu discuri cu bara
nivelatoare
4.Pregătirea patului germinativ se execută cu combinatorul, în ziua sau preziua sem ănatului

Sămânţa şi semănatul
Utilizarea de samanta sanatoasa cu valoare biologica si culturala ridicata obligatoriu din anul precedent
si din F1.Inainte de semanat este necesara alegerea seminţelor la masă - prin această operaţiune sunt
îndepărtate seminţele mici, fisurate, decojite, atacate de boli (pătate).

Tratarea seminţei de floarea-soarelui înainte de semănat, contra bolilor şi dăunătorilor esteobligatorie. Se recomand ă s ă
se efectueze tratamente contra manei (Plasmopara helianthi) cu Apron XL. Împotriva putregaiului alb (Sclerotinia
sclerotiorum) şi a putregaiului cenu şiu ( Botrytis cinerea) se fac tratamente cu TIRAMET.

Pentru controlul d ăun ătorilor (r ăţi şoara porumbului - Tanymecus dilaticollis şi viermilor sârm ă - Agriotes sp.) se
recomand ă tratamente cu FURADAN.

Epoca de semănat.
Semănatul culturilor de floarea-soarelui începe atunci când în sol se realizează pragul minim de 7°C la adâncimea de încorporare
a seminţei (şi vremea este în curs de încălzire).
Calendaristic între 25 martie (zone cu desprim ăv ărare mai timpurie) şi 15 aprilie.

Densitatea: 45.000 - 50.000 plante/ha în cultură neirigată şi 50.000 - 60.000 plante/ha în cultură irigată.

Cantitatea de sămânţă la hectar, variază, obişnuit, între 4,0 si 5,5 kg/ha.

Distanţa dintre rânduri: 70 cm între rânduri neirigat si 80 cm intre randuri – irigat

Adâncimea de semănat 5 - 7 cm

Lucrările de îngrijire .Floarea-soarelui este foarte sensibilă la concurenţa buruienilor până în stadiul de 5 perechi de
frunze. Într-un interval de 30 - 40 zile, floarea-soarelui trebuie, deci, să fie protejată prin tratamente cu erbicide şi prin prăşit.

Combaterea buruienilor:
1.Erbicidarea:
→ Diizocab 80 EC, 6,0 - 10,0 l/ha, ppi
→ Triflurom 48 EC, 1,75-2,5 l/ha, ppi
→ Frontier 720 EC, 1,5-2 l/ha, preemergent
→ Focus Ultra, 3 - 4 l/ha, postemergent

2.Prasitul: se prăşeşte de 2 - 3 ori mecanic între rânduri şi de 2 - 3 ori manual pe rând, la adâncimea de 6 - 10 cm.
Prima prăşilă se face imediat ce rândurile de floarea-soarelui se disting bine şi s-au format primele două frunze adevărate. A
doua
praşilă mecanică trebuie făcută la interval scurt (10 - 12 zile), imediat ce apar buruienile. Ultimul prăşit se efectuează la
înălţimea plantelor de 60 - 70 cm.

Recoltarea
Maturitatea poate fi considerată atinsă atunci când 80 - 85 % din calatidii au culoarea brună şi brună-galbuie (numai 15 - 20 %
sunt încă galbene), resturile de flori de pe calatidiu cad singure, florile de la baza şi mijlocul tulpinii sunt uscate. Perioada de
recoltare se situează între ultima decadă a lunii august şi mijlocul lunii septembrie. Recoltarea mecanizat ă a culturilor de floarea -
soarelui se poate începe de la 15 % umiditate şi trebuie să se încheie cel mai târziu la 9 - 10% umiditate. Recoltarea se face cu
combina pentru cerale, prevăzută cu echipamentul special pentru recoltarea florii-soarelui şi reglată corespunzător.

Productii: depăşeşte 3000 - 4.500 kg seminţe/ha la hibrizii româneşti existenţi în cultură

INUL PENTRU ULEI – linum usitassimum

Familia Linaceae, genul Linum L., specia Linum usitatissimum
Conţinutul în ulei variază între 39 şi 44%

Importanţă Inul pentru ulei este cultivat pentru seminţele sale care furnizează un ulei sicativ cu multiple utilizări
industriale: fabricarea vopselelor şi a lacurilor, a linoleumului, muşamalelor, în tipografie (fabricarea cernelurilor speciale).
Turtele rezultate după extragerea uleiului sunt dintre cele mai valoroase. Tulpinile rămase după treierat sunt balotate şi folosite ca
materie primă pentru fabricarea celulozei şi a hârtiei. Calitatea recoltei de semin ţe este dată de con ţinutul în ulei şi îndeosebi de
calitatea acestuia,exprimată prin indicele de iod.

Sistemul radicular este mai slab dezvoltat, prin comparaţie cu partea aeriană şi posedă o capacitate redusă de absorbţie a
elementelor nutritive din sol.
Tulpina. Planta formează o tulpina cu portul erect, mai scundă (sub 60 cm) şi ramificată. Tulpina conţine 30 - 40 fascicule, având
fiecare câte 30 - 40 fibre periciclice care dau utilizarea textilă a inului.
Frunzele sunt mici, alungite, numeroase; indicele foliar la in este de 4 - 5. Frunzele cad la maturitate.
Inflorescenţa este o cimă cu 15-40 ramificatii,floarea pe tipul 5 de culori alb,albastru,violet.
Fructul este o capsulă cu 5 loji, conţinând maximum 10 seminţe.
Sămânţa este netedă, lucioasă, oblongă şi comprimată, cu vârful curbat, de culoare cafenie, mai rar galben ă, cu MMB de 7 -
9,5 g şi MH de 64 - 75 kg.

Cerinţe faţă de climă şi sol

Temperatura. Inul are pretenţii reduse faţă de căldură la începutul vegetaţiei, concretizate prin 1 - 4°C temperatura minimă de
germinat. La maturitatea seminţelor sunt necesare temperaturi de 20°C, arşiţele influenţând negativ acumularea substan ţelor de
rezervă, diminuând producţia şi calitatea acesteia.

Umiditatea. Inul pentru ulei şi inul mixt sunt mai puţin pretenţioase faţă de umiditate, prin compara ţie cu inul pentru fuior;
Consumul maxim de apă se situează în perioada creşterii rapide şi până la înflorire. Vremea însorit ă, durata mare de iluminare
favorizează ramificarea tulpinilor, formarea unui număr mai mare de capsule şi semin ţe pe plante şi acumularea uleiului

Solul. Inul este pretenţios faţă de sol, preferând solurile cu textură mijlocie, bine str ucturate, permeabile, cu o bună capacitate de
reţinere a apei, fertile, cu pH de 6,0 - 7,2. Nu sunt potrivite pentru in solurile grele, cu exces de umiditate, şi nici cele prea uşoare,
nisipoase, erodate, prea acide sau prea alcaline.
Zona foarte favorabilă inului pentru ulei cuprinde silvostepa vestică, sudică şi a Moldovei, caracterizată printr-o medie a
precipitaţiilor în perioada de vegetaţie a inului de 200 mm, bine repartizate în timpul vegeta ţiei. Solurile de aici sunt cernoziomuri,
brun-roşcate şi brune podzolite.

Tehnologia de cultivare a inului pentru ulei

Rotaţia: Cele mai bune premergătoare pentru inul pentru ulei sunt cerealele păioase şi leguminoasele anuale - culturi care
părăsesc terenul devreme, lăsându-l curat de buruieni, fără resturi vegetale dar si porumb,sfecla de zahar,cartoful.
Din cauza dezvoltării agenţilor patogeni şi a fenomenului de "oboseala solului" inul pentru ulei nu poate reveni pe acelaşi teren
mai
devreme de 6 - 7 ani.La rândul său, inul pentru ulei este o bună premergătoare pentru majoritatea culturilor agricole şi trebuie
rezervat, de regulă, ca premergătoare pentru orzul sau grâul de toamnă.

Fertilizarea: 50 - 70 kg azot, 18 - 25 kg P₂O₅ şi 32 - 55 kg K₂O, pentru o recoltă de o tonă seminţe

Inul este pretenţios faţă de aplicarea îngrăşămintelor, datorită sistemului radicular slab dezvoltat, cu capacitate redusă de
absorbţie a formelor mai greu solubile din sol.
Azotul favorizează creşterea plantelor în înălţime şi ramificarea tulpinilor; insuficienţa azotului reduce gradul de ramificare şi
scurtează perioada de vegetaţie, micşorând producţiile.( excesul de N prelungeste per de veg,sensibilizeaza plantele la boli,scade
calitatea uleiului ).
Fosforul este necesar de-a lungul întregii perioade de vegetaţie, influenţând favorabil conţinutul în ulei al semin ţelor.
Potasiul este indispensabil pentru o dezvoltare normală a plantelor şi acumularea uleiului.

Lucrările solului

Pregătirea terenului pentru semănatul inului trebuie făcută cu foarte multă atenţie, mai mult decât pentru alte culturi, deoarece
inul trebuie semănat primăvara devreme şi este semănat superficial.
Sistemul de lucrare a solului cuprinde o lucrare de dezmiriştit după recoltarea culturii premerg ătoare, pentru m ărun ţirea resturilor
vegetale şi a buruienilor, care trebuie bine şi adânc încorporate sub arătură. Urmează arătura adâncă, la 20 - 25 cm.
Până la intrarea în iarnă arătura este menţinută afânată, nivelată şi curată de buruieni, prin lucrări cu grape diferite, în func ţie
de starea terenului
În primăvară, după ce solul s-a zvântat, sunt necesare lucrări superficiale cu grape diferite sau combinatorul, pentru a ob ţine un
pat germinativ pregătit fin şi destul de bine tasat, propice unui răsărit rapid şi uniform.

Sămânţa şi semănatul

Sămânţa destinată semănatului trebuie să aibă puritatea minimum 99% şi capacitatea de germina ţie minimum 85%, sa aib ă
MMB cât mai ridicată, şi s ă fie liber ă de cuscut ă. Înainte de semănat seminţele se tratează împotriva antracnozei
(Colletotrichum lini) şi fuzariozei (Fusarium lini) cu produse con ţinând TIRAM . Pentru a proteja tinerele plantuţe de atacul
puricelui inului (Aphtona euphorbiae Schrank.) se recomandă tratamente la s ămân ţă cu FURADAN.

Semănatul. Perioada de semănat a inului este primăvara cât mai timpuriu, când s-au realizat în sol, la adâncimea de semănat,
timp temperaturi de 5°C.

Pentru culturile de in pentru ulei se recomandă densităţi de 800 - 900 boabe germinabile/m2. La inul mixt se recomandă
densităţi de 1.400 - 1.600 boabe germinabile/m2 pentru a avea la recoltare 1.200 - 1.400 plante/m2.

Cantit ăţile de s ămân ţă corespunzătoare acestor densităţi sunt de 80 - 100 kg/ha.

Distan ţa dintre rânduri folosită în cultura inului pentru ulei, în România, este 12,5 cm

Semănatul se realizează superficial, la 2 - 3 cm adâncime şi cât se poate de uniform, deoarece inul are răsărire epigeică şi
putere mică de străbatere.
Lucrări de îngrijire

Inul este o cultură care luptă slab cu buruienile şi este uşor invadată de buruieni, pe toată perioada de vegeta ţie.

Erbicide:
→ Dual Gold 960 EC, 1,0 – 1,5 l/ha, ppi
→ Glean 75 DF, 10 - 15 g/ha, postem.
→ Agil 100 EC, 1 - 1,5 l/ha, postem.

Recoltarea: recoltarea culturilor de in pentru ulei este o lucrare foarte dificilă greu de efectuat.

Momentul optim de recoltare este faza de maturitate galbenă târzie, când capsulele sunt de culoare brun ă (80 - 90%), iar seminţele
au culoarea caracteristică soiului şi umiditatea a ajuns la 11-12%. Recoltarea se realizează cu combina pentru cereale la care se
fac anumite relaje si modificari. Tulpinile rămase pe teren dupa recoltare se baloteaz ă. Culturile de in mixt, precum şi c ulturile de
in pentru ulei care au format tulpini mai lungi,propice pentru prelucrare în topitorii, sunt recoltate prin smulgere, la sfârşitul
coacerii galbene, cu combine speciale.

Producţiile potenţiale ale soiurilor existente în cultură sunt de 2.500 - 3.000 kg seminţe/ha, ceea ce reprezintă 600 - 1.000 litri
ulei/ha.

RAPIŢA familia Cruciferae, genul Brassica, brssica oleifera

44,5 -45,8% ulei

Importanta: Seminţele conţin 42 - 48% ulei utilizat atât în alimentaţie, la prepararea unor margarine, cât şi în industrie.

Avantaje fitotehnice: se seamănă şi se recoltează în afara perioadelor aglomerate; are reacţie favorabilă la fertilizare; permite
utilizarea completă a aceluiaşi set de maşini ca şi la cereale; poate fi utilizată ca excelentă premerg ătoare pentru cul turi succesive
sau pentru cereale de toamnă; ridică fertilitatea solului şi împiedică eroziunea pe terenurile în panta; este o buna planta melifer ă;
turtele fiind bogate în proteine (38 - 41,9%), glucide (31,5 - 36,6%) şi săruri minerale (8 - 9,8%), au o bună valoare furajeră;
partea epigee a plantei (paiele) poate fi utilizată la fabricarea plăcilor aglomerate; poate fi utilizat ă şi ca nutre ţ verde toamna
târziu şi
primăvara devreme

Dezavantaje date de: seceta din perioada semănatului; alternanţa între îngheţ şi dezgheţ în primăvară şi brumele din perioada de
îmbobocire - înflorire.

În compoziţia soiurilor actuale, acidul erucic, apreciat cu efect negativ asupra organismului, s-a redus continuu, în prezent existând
soiuri de tip “0” (zero erucic).

Specii:
Brassica napus L. ssp. oleifera Metzg (rapiţa colza)
Brassica campestris L. ssp. Oleifera (rapiţa naveta)

Rădăcina este pivotantă, slab ramificată; pătrunde în sol la 70 - 100 cm adâncime

Tulpina este erectă, ramificată, înaltă de 1,2 - 2 m, rezistentă la cădere
Frunzele bazale sunt peţiolate
Inflorescenţa este un racem. Florile sunt alcătuite pe tipul patru. Polenizarea este predominant alogamă, entomofilă.
Fructul este o silicvă cu 10 - 30 seminţe. Pe o plantă se pot forma pană la 800 de silicve
Seminţele sunt rotunde, cu suprafaţa neregulatreticulată.MMB - 3,5 – 5,6 g, MH – 61 - 68 kg. Conţinutul de grăsimi este de
37,2 – 49,6%. Germinaţia este epigeică.
Perioada de vegetaţie a soiurilor de toamnă este de 270 – 300 zile, iar a soiurilor de primăvară de 110 - 130 de zile.

Cerinte fata de clima si sol:

Temperatura minim ă de germina ţie este de 1 - 3°C. În faza de rozetă soiurile actuale de toamnă rezistă peste iarnă până
la -15--18°C.
Umiditatea. Rapiţa este pretenţioasă faţă de apă. Coeficientul de transpiraţie este ridica
Critice faţă de apă sunt perioadele de: răsărire - formarea rozetei şi înflorire-fructificare

Solul. Faţă de sol rapiţa este pretenţioasă, rezultate bune obţinându-se pe solurile profunde,permeabile, cu textura mijlocie,
bogate în humus şi calciu, cu reacţie neutră, cum sunt solurile aluvionare, cernoziomurile

Tehnologia de cultivare a rapiţei

Rotaţie
Bune premergătoare sunt culturile care eliberează terenul până la începutul lunii august, pentru a asigura condi ţii bune de
pregătire a terenului şi acumularea apei necesare răsăririi. Cele mai bune premergătoare sunt: cerealele de toamnă, cartoful
timpuriu, mazărea şi trifoiul roşu după prima coasă. Nu se cultivă după soia şi floarea -soarelui, pentru a preveni extinderea
atacului de Sclerotinia sclerotiorum. Rapiţa poate reveni pe acelaşi teren după 3 ani, iar în caz de atac de Sclerotinia, după 7-8
ani.

Fertilizare: azot 80 – 180 kg; fosfor 50 – 80 kg; potasiu 60 - 80 kg

Rapiţa este foarte pretenţioasă la fertilizare, fiind o mare consumatoare de elemente nutritive. Întreaga doză de fosfor şi de
potasiu şi 1/3 din doza de azot se vor aplica sub arătura de bază, iar restul de 2/3 din doza de azot va fi dat ă prim ăvara timpuriu.

Lucrările solului
Arătura se va efectua imediat după eliberarea terenului la adâncimea de 20 - 25 cm, în agregat cu grapa stelată.
Până la semănat arătura se menţine curată de buruieni, mărunţită şi afânată prin lucrări cu grapa cu discuri în agregat cu grapa
cu colţi. Ultima lucrare se execută cu combinatorul la adâncimea de semănat. Dac ă terenul este prea afânat se t ăv ăluge şte înainte
de semănat, pentru a asigura încorporarea seminţei la adâncimea optima. La data semănatului terenul trebuie să fie bine mărunţit
şi aşezat.

Sămânţa şi semănatul
Sămânţa trebuie să provină din anul însămânţării Sămânţa se tratează cu Rapco
Perioada de semănat în sudul ţării este 5 - 15 septembrie, iar pentru estul, vestul şi nordul ţării, 1 - 10 septembrie
Rapiţa de primăvară se seamănă timpuriu, în prima urgenţă.
Densitatea plantelor la recoltare, în majoritatea ţărilor cultivatoare, este de 70 – 80 plante/m2.

Semănatul. În ţara noastră, la semănat, se asigură 100 - 150 boabe germinabile/m2, pentru, a avea la recoltare 80 - 110
plante/m2.

Cantitatea de sămânţă este de 6 - 10 kg/ha, în funcţie de umiditatea solului, textura şi calitatea pregătirii patului germinativ.

Sem ănatul se realizează cu semănătorile pentru cereale, la distanţa între rânduri de 12,5 cm.
La această distanţă culturile luptă mai bine cu buruienile, nu necesit ă pra şile , sunt mai rezistente la cădere şi se pot recolta
mecanizat în condiţii bune.

Adâncimea de sem ănat este de 2,5 - 3,5 cm

Lucrari de ingrijire:

Erbicide:
→ Treflan
→ Balan
→ Ro-Neet
→ Dual

Combaterea agentilor patogeni:

Alternarioza,fainare,putregaiul alb si cenusiu etc.

Combaterea dăunătorilor:

Puricii de pământ (Phyllottreta sp.) se combat prin tratarea seminţelor cu Chinook 200 FS 20 l/t.
Păduchii cenuşii (Brevicornye brassicae) se combat cu Sinoratox 35 CE sau Carbetox 37, în doză de 1,5 1/ha.
Gărgăriţa tulpinilor (Ceutorrhynchus sp.) se combate prin 3 tratamente cu Sinoratox 35 CE,
3 l/ha. Intervalul de pauză este de 14 - 21 zile
Gândacul lucios al rapiţei (Meligethes aeneus) se combate cu Fastac 10 CE - 0,075 l/ha prin două tratamente, cu interval de pauză
de 7 - 10 zile, sau cu Sumicidin 20 CE 0,025% în perioada înfloritului

Recoltarea este dificilă din cauza scuturării uşoare a seminţelor. Se execută mecanizat direct cu combina de cereale la 5-7 zile
dupa aplicarea desicantului reglone. În momentul declanşării recoltatului, umiditatea semin ţelor trebuie s ă fie în jur de 16%.

Producţiile obţinute sunt cuprinse între 2.000 – 4.000 kg/ha