Sunteți pe pagina 1din 17

ÎNMULŢIREA VEGETATIVĂ A SPECIILOR FLORICOLE

ÎNMULŢIREA PRIN
BUTAŞI
AVANTAJELE ÎNMULȚIRII
VEGETATIVE

 asigură păstrarea caracterelor plantelor mamă;


 eliminând orice cauză a variabilităţii;
 reprezintă singura posibilitate de înmulţire a unor plante care,
din diferite cauze, nu produc seminţe;
 înlocuieşte total sau parţial înmulţirea prin seminţe;
 permite obţinerea de plante mature într-o perioadă redusă;
 materialul obţinut este omogen şi identic cu plantele-mamă;
 obţinerea unor plante cu rezistenţă sporită sau a unor
exemplare interesante din punct de vedere ornamental.
DEZAVANTAJELE ÎNMULȚIRII
VEGETATIVE
 facilitează transmiterea virozelor;
 permite obţinerea unui număr mai redus de descendenţi;
 păstrarea materialului vegetativ în condiţii care să-i menţină vitalitatea este
posibilă doar pe perioade reduse şi este mai dificilă decât pentru seminţe.

METODE DE ÎNMULȚIRE VEGETATIVĂ

organe
subterane butaşi

ARTIFICIAL
NATURAL

stoloni divizarea
plantelor
drajoni altoire

muguri culturi de celule


adventivi şi ţesuturi
ÎNMULŢIREA PRIN
BUTAŞI
Butaşul - porţiune de plantă (tulpină, lăstar, frunză, rădăcină),
fasonată într-un anumit mod şi care, în condiţii optime de lumină, temperatură,
umiditate, are capacitatea de a regenera o nouă plantă (emite rădăcini adventive
şi posedă primordiile necesare refacerii părţilor aeriene ale noului individ).
Metodă caracteristică multor plante floricole cultivate la ghivece şi
perene hemicriptofite cultivate în câmp.
Metodă secundară de înmulţire la anuale şi bienale (Ageratum
mexicanum, Begonia semperflorens) şi doar la câteva dintre ele este esenţială
(Iresine sp., Alternanthera sp.).

butași de vârf înrădăcinați Iresine sp


Etape de lucru

 Alegerea şi pregătirea plantelor mamă

 Recoltarea şi confecţionarea butaşilor

 Înrădăcinarea butaşilor

 Îngrijirea butaşilor
TIPURI DE BUTAŞI

 după organul din care provin:


 butaşi de tulpini (de lăstari), confecţionaţi atât din
porţiunea de vârf (garoafe, crizanteme), cât şi din
tronsoane de tulpină (ficuşi, muşcate, colocasia etc.);

 butaşi de frunze, reprezentaţi de frunze întregi


(Saintpaulia ionantha, Peperomia sp., Sedum sp.,
Crassula arborescens etc.) sau fragmente de frunze
(Sansevieria trifasciata, Begonia x rex);

 butaşi de rădăcină, rezultaţi din fragmentarea


rădăcinilor la speciile care au proprietatea de a forma
muguri pe rădăcini (Caladium ssp., Dicentra spectabilis,
Paeonia orientale, Syringa vulgaris, Aralia sp.).
TIPURI DE BUTAŞI
 după gradul de maturare a ţesuturilor:
 butaşi erbacei (la majoritatea speciilor floricole);
 butaşi semilignificaţi (butaşi de vară), utilizaţi mai mult la speciile
arbustive (Nerium oleander, Hibiscus rosa – sinensis, Ficus elastica);
 butaşi lignificaţi (Clerodendron sp.).

 după epoca de butăşire:


 butaşi de primăvară (martie-mai);
 butaşi de vară-toamnă (butaşii semilignificaţi şi butaşii de cactuşi);
 butași de iarnă, preferaţi în cazul plantelor cu latex (Euphorbiaceae,
Ficus sp.).
Confecţionarea butaşilor de vârf

 prelevare din partea terminală a tulpinii sau


lăstarului;
 tăietura bazală la 0,1- 0,3 cm sub nod, sau chiar pe
nod,
 fasonarea butaşilor :
-îndepărtarea frunzelor de pe porţiunea bazală a
butaşului;
-reducerea suprafeţei foliare a frunzelor rămase pe butaş
prin scurtarea limbului cu aproximativ 1/3.

Excepţii :
- speciile cu frunze mari, coriacee (ficus) - prin rularea
frunzelor;
- speciile cu frunze suculente (Crassulacee).
Confecţionarea butaşilor din tronsoane
Conducerea factorilor de mediu
de tulpină
 lungimea – funcţie de lungimea internodiilor (1-3 noduri)
 secţionarea la bază similar butaşilor de vârf, iar la partea superioară se
taie la 0,5 cm deasupra ultimului nod
 porţiunile de tulpină sunt însoţite şi de frunze
Excepţii: butaşii de tulpină de colocasia, monstera, filodendron, care
apar sub forma unor rondele cu cel puţin un mugure viabil

Tratamente speciale aplicate butaşilor de tulpină

 tratarea cu apă caldă (35-40°C) a butaşilor de la plante cu latex (ficus,


euforbia);
 butaşii proveniţi de la cactuşii de deşert se pun la înrădăcinat după una sau
mai multe zile de la recoltare.
EXCEPŢII

- speciile coriacee
- speciile cu frunze suculente
- butaşii de tulpină de colocasia, monstera, filodendron
Confecţionarea butaşilor de
 - fragmente de frunze: frunze
 la Begonia rex se incizează pe partea inferioară, la punctele de
ramificare a nervurilor

 la Sansevieria trifasciata se fragmentează în porţiuni de 5-7


cm, respectând polaritatea fragmentelor la introducerea în
substrat

.
Confecţionarea butaşilor de frunze

- frunze întregi (peţiolul se reduce la 2-3 cm)


Exemple: Saintpaulia ionantha
Confecţionarea butaşilor de tulpină

butaş de vârf

butaş de vârf și de tronson


butaş de tronson
Confecţionarea butaşilor de rădăcină

 fragmentarea rădăcinilor în porţiuni de 5-10 cm lungime. Rădăcinile


secundare se scurtează la 0,5-1 cm.

Caladium ssp. Dicentra spectabilis


Înrădăcinarea butaşilor
 Spaţii utilizate pentru înrădăcinarea butaşilor
 sere înmulţitor
 răsadniţe

 Tipuri de substraturi pentru înrădăcinare:


 nisip
 perlit
 turbă
 styromul
 apa
 Metode de stimulare a înrădăcinării butașilor:
 tratamentele cu stimulatori de tip auxinic AIA (20-25 mg/1), AIB
(100-200 mg/1), 2,4 D (1,5 mg/1),
 stimulentii rizogeni au diferite denumiri comerciale (Radistim,
Rizopon Calux, Belvitan, Wurzelfix);
 executarea de incizii sau răniri ușoare.
Plantarea butaşilor în substrat

 în poziţie verticală sau uşor oblică, la adâncimea de 1-2 cm şi


respectând cu stricteţe polaritatea (butaşii de tulpină şi butaşii de frunză
de la unele specii – Sansevieria trifasciata, Saintpaulia ionantha);
 în poziţie uşor oblică, la adâncimea de 2-3 cm (butaşii de rădăcină);
 în poziţie orizontală (butaşii de frunze de la Begonia Rex)
CONDUCEREA FACTORILOR DE MEDIU
 Temperatura prezintă valori optime pentru fiecare specie, temperatura din
substrat trebuie sa fie cu 2-3°C mai mare decât cea din atmosferă, noaptea și
în timpul zilelor cu nebulozitate accentuată temperatura se scade cu 3-4°C
față de optimul speciei.
 Lumina trebuie să fie difuză în primele zile de la plantarea butașilor în
substratul de înrădăcinare după care se asigură intensitatea optimă cerută de
fiecare specie.
 Umiditatea - substrat se va menține constant la un nivel moderat.
- umiditatea atmosferică se va menține constant la valori ridicate (90-95%) prin
pulverizări repetate ale butașilor sau prin sistemul de ceață artificială pe tot
parcursul procesului de rizogeneză.
 Aerisirea spațiilor unde are loc înrădăcinarea este necesară pentru
menținerea echilibrului dintre componentele aerului.

S-ar putea să vă placă și