Stephanotis este o specie de plante vesnic verzi, cataratoare, in

care sunt cuprinse in jur de 15 specii. Planta face parte din

familia Apocynaceae si cele mai cunoscute specii de Stephanotis
sunt Stephanotis floribunda (iasomia de Madagascar), japonica,
isaura, grandiflora, nana, longiflora etc.
Cum cresti si ingrijesti Stephanotis
Stephanotis este o planta atractiva, cu frunze cerate, de un verde
inchis, cu flori albe, tubulare, de culoare alba, foarte parfumate.

Stephanotis este o planta frumoasa si pretentioasa, cu necesitati

particulare de crestere. Planteaza floarea intr-un loc insorit, insa in asa
fel incat lumina sa fie filtrata deoarece razele directe ale soarelui pot sa
distruga frunzele. Iasomia de Madagascar se dezvolta cel mai bine intrun mediu cu o temperatura intre 18 si 22 grade Celsius. Este important
ca temperatura sa nu coboare niciodata sub 8 grade Celsius pentru ca
planta sa poata rezista.
Stephanotis are doua etape de inflorire. Prima incepe in ianuarie si
dureaza pana in mai, iar cea de-a doua incepe in iunie si dureaza pana in
septembrie-octombrie. Floarea iasomiei atinge un diametru de 3 cm si isi
schimba culoarea din alb in galben.
Stephanotis se uda regulat si mediu, fara sa exagerezi cu cantitatea de
apa. Prea multa apa duce la putrezirea radacinii si la moartea plantei. In
sezonul rece, planta se uda cu mai putina apa deoarece cresterea este
lenta. Poti lasa compostul sa se usuce partial inainte de urmatoarea
udare. Irigarea poate fi facuta iarna o data la 10-15 zile.
Planta poate fi crescuta si in ghiveci. Pentru a creste armonios,
Stephanotis are nevoie de un bat sau un spalier pe care sa se intinda.
Aseaza planta intr-un loc ferit de vanturile puternice si de razele directe
ale soarelui. Sterge periodic frunzele de praful depus si pulverizeaza-le
cu apa dedurizata pentru ca acestea sa se mentina proaspete.

Unul dintre avantajele acestei plante este faptul ca nu are daunatori

specifici. Pentru transplantare, este recomandata luna aprilie. Inmultirea,
insa, este dificil de realizat, facandu-se prin butasi, vara.
Stephanotis este o planta longeviva, care poate rezista pana la 10 ani,
daca este ingrijita corespunzator. Plantata in ghiveci, Stephanotis creste
pana la 2.5 metri. Crescuta in gradina, Stephanotis poate atinge chiar si
o inaltime de 6 metri.
Cum folosesti Stephanotis
Stephanotis este, in principal, o planta decorativa. Stephanotis
floribunda sau iasomia de Madagascar este des intalnita in
aranjamentele florale si in buchetele de mireasa. Planta viguroasa, cu
flori parfumate, in forma de stea, aceasta este deosebit de atractiva.
Stephanotis poate fi folosita ca floare de taiat pentru diverse buchete si
aranjamente florale. Planta are avantajul de a se potrivi atat intr-un
decor conservator, cat si intr-unul relaxat, pentru diverse evenimente
sau in viata de zi cu zi. Fiind o floare cu un parfum puternic, este
recomandat sa o tii in spatiile largi, bine aerisite.
Stephanotis, iasomia de Madagascar
Cunoscuta si sub numele de "floarea de ceara" sau "iasomia de
Madagascar" - nume primit dupa tara de origine, Stephanotis este o
planta lemnoasa viguroasa, cataratoare, cu frunze verzi, inchise la
culoare, mari si cerate, si flori albe, in forma de stea si tubuloase,
parfumate, folosite, de regula, pentru decoratiuni, corsete si in buchetele
de mireasa - florarii au "botezat" aceasta planta "floarea nuntii" sau
"ghirlanda nuntii".
Este o planta destul de pretentioasa si dificil de crescut si intretinut in
apartament. Se inrudeste cu floarea de ceara mai cunoscuta Hoya
carnosa (lacrimile Maicii Domnului).
Iasomia de Madagascar este cea mai cunoscuta planta dintre cele 13
specii ale genului Stephanotis.
Cele mai reprezentative specii sunt originare din Madagascar
(Stephanotis acuminata, Stephanotis floribunda, Stephanotis grandiflora,
Stephanotis isaura si Stephanotis thouarsii), dar s-au descoperit specii si
in China (Stephanotis nana si Stephanotis yunnanensis), in Japonia
(Stephanotis japonica si Stephanotis lutchuensis), in Peninsula Malabar

(Stephanotis parviflora) si in Cuba (Stephanotis longiflora si Stephanotis

vincaeflora).
Numele genului, Stephanotis, are origine greaca si este alcatuit din doua
cuvinte: "stephonos" inseamna "coroana", iar "otos", "ureche". In
traducere, "o coroana de urechi", care seamana putin cu aspectul
general al florii, o "trompeta" inconjurata de cinci "urechi".
Este in special cultivata pentru florile sale cerate, care se pastreaza un
timp indelungat, si pentru parfumul sau intens. Mireasma seamana
foarte mult cu aceea a iasomiei originale, Jasminum officinale, de unde
rezulta si numele comun.
Totusi aceste specii nu sunt deloc inrudite: speciile genului Stephanotis
apartin familiei Asclepiadaceae, in timp ce speciile de iasomie sunt
membre ale familiei Oleaceae.
Necesita in primul rand palisarea tulpinilor, pe suporturi de sarma de
forma unui arc mai strans sau mai larg, cu capetele infipte in pamantul
din ghiveci sau fixate pe marginea ghiveciului. Infloreste in perioada
ianuarie-mai, in principal, dar si la inceputul verii pana la inceputul
toamnei.
Florile parfumate ajung pana la un diametru de cel mult 3 cm. Dupa
cateva zile, petalele albe capata o culoare galbuie. Mireasma florilor
acestei plante este una dintre cele mai parfumate din intreaga lume.
Iasomia de Madagascar are un aspect placut daca este pastrata intr-un
ghiveci sau intr-un cos atarnat. Ofera-i plantei un spalier sau un alt tip
de suport pe care se se poata agata.
Pentru a incuraja inflorirea, primavara te sfatuim sa afani pamantul si, de
asemenea, sa indepartezi lemnul putrezit sau stricat in orice fel. In plus,
poti aranja si indrepta cu grija "incalceala" de ramuri pe care aceasta
planta o creeaza adesea. Fixeaza ramurile pe suportul pus la dispozitia
plantei si ajut-o sa creasca in directia corecta.
Ca si Hoya, are nevoie de multa lumina, dar vara nu suporta soarele
direct, deoarece provoaca arsuri pe frunze. Lumina indirecta este cea
mai potrivita pentru dezvoltarea armonioasa a iasomiei de Madagascar.
Necesita o temperatura moderata (18-22 grade Celsius), dar, daca aerul
este umed, suporta si temperaturi mai ridicate, pana la cel mult 30 grade

Celsius. Nu suporta diferentele de temperatura bruste, nu ii place sa fie

mutata din loc in loc si, desi poate tolera si temperaturi mai scazute, nu
rezista iarna sub 8 grade Celsius.
Este o planta careia nu ii prieste frigul si, chiar daca dezvoltarea sa este
mult mai armonioasa in spatii deschise, afara nu poate fi protejata foarte
bine de curent si de frigul toamnei si al iernii. Daca iti asezi planta in
camera, pe o policioara din lemn, protejeaz-o de frig si de curent.
Iarna se uda rar, iar vara, cu moderatie, si poate fi pulverizata din cand
in cand pe frunze, dar niciodata pe flori! Aceasta planta se dezvolta bine
la o umiditate medie, intre 40 si 80%.
Atentie! Excesul de umezeala in sol provoaca putrezirea radacinilor si
moartea plantei!
Dupa inflorire, se poate tunde, daca este necesar. Substratul trebuie sa
fie poros si hranitor. El va cuprinde turba, pamant de gradina, pamant de
frunze si nisip. Se poate utiliza si pamantul tip turba de florarie sau un alt
sol poros si hranitor.
Transplantarea se face la 2-4 ani, primavara. Se pot aplica ingrasaminte
complexe, cu continut mai ridicat de azot si potasiu, de 2-3 ori pe luna,
in concentratie de 0,1-0,2%. Fertilizarea este necesar sa fie facuta lunar
si este util un amestec care are un drenaj foarte bun.
Inmultirea este mai greoaie. Se realizeaza, de obicei, prin butasi,
primavara si vara. Din lastarii laterali erbacei (nelemnificati), se
confectioneaza butasi de 8-10 cm lungime, care se trateaza cu un
stimulator de inradacinare (radistim). Se planteaza in ghivece, sub un
borcan, care se pastreaza la cald (18-20 grade Celsius). Solul se mentine
usor umed. Inradacinarea dureaza cel putin 2 luni.
Stephanotis poate fi protejata de insectele daunatoare daca ii tai din
cand in cand varfurile. De regula, aceasta planta atrage viermii albi, care
pot rani frunzele. Totusi este o planta arareori deranjata de daunatori,
astfel incat o ingrijire adecvata te poate scuti de imbolnavirea plantei.
Daca este taiata, planta nu rezista in vaza mai mult de 3-4 zile... Iasomia
de Madagascar este o floare destul de scumpa, apreciata pentru
parfumul placut si pentru fragilitatea si delicatetea ei.
FAMILIA: Asclepiadaceae

ORIGINEA: Madagascar
DESCRIEREA PLANTEI:
Tip de planta: perena, cataratoare, volubila, cu frunze persistente, cu
ramuri lemnoase viguroase
Dimensiuni: 2,5-3m in ghiveci, 6m in gradina
Frunzele: 8-10cm lungime, persistente,opuse, coriacee, lucioase, ovale,
verde inchis.
Florile:grupate in ciorchini, cerate, tubulare cu 5 lobi, puternic
parfumate. Perioada de inflorire: mai-septembrie
INMULTIREA: se face primavara/inceputul verii, prin butasi de 8-10 cm,
taiati sub un nod, lasand doua frunze. Se trateaza butasul cu pulbere
hormonala pentru inradacinare. Se planteaza in amestec umed de turba
si nisip. Se acopera cu o punga de plastic. Are nevoie de lumina
puternica, dar ferit de razele directe ale soarelui. Inradacinarea poate
dura 8-10saptamani. Cand planta tanara incepe sa creasca, se muta intrun vas potrivit si se trateaza ca orice planta matura.
CONDITII DE CULTIVARE:
Solul: amestec de pamant de gradina, pamant de frunze si nisip.
Expunerea: de-a lungul anului prefera multa lumina, dar vara trebuie
ferita de razele directe ale soarelui.
Temperatura: 14-25 gr C; iarna: 10-13 gr C
Nu suporta variatile bruste de temperatura( pierde bobocii). Trebuie
ferita de curentii de aer.
Umiditatea: ca orice planta tropicala, iubeste umiditatea. Are nevoie de
dusuri periodice, dar niciodata cu apa rece, sau direct pe flori.Vara se
uda de 3 ori pe sapatamana. In perioada de cresterea solul trebuie
mentinut in permanenta umed. Din noiembrie pana in martiee se uda la
la 8-12 zile.
SFATURI DE INGRIJIRE:
-din mai pana in septembrie se fertilizeaza la 15 zile cu ingrasamant
lichid;

-o perioada de uscaciune si de racoare, iarna, este obligatorie pentru

formarea florilor.
-anual se transplanteaza intr-un ghiveci mai mare, pana cand acesta
ajunge la 20cm, dupa care se va schimba doar solul sde la suprafata.
BOLI SI DAUNATORI:
-paianjenul rosu-cand aerul este prea uscat-necesare dusuri repetate;
-cosenila fainoasa-pe ramurile tinere( formeaza mici cocoloase ca de
vata)-se inlatura cu alcool
-planta rezista mai bine atacului acestor insecte daca isi petrece iarna la
temperatura putin mai scazuta.
SPECII SI VARIETATI:
Genul Stephanotis cuprinde numeroase specii cataratoare cu frunze
persistente, insa nu se cultiva decat o singura specie ca planta de
apartament: Stephanotis floribunda
OBSERVATII:
Bobocii plantei cad daca:
-se schimba locul plantei,
- se intoarce ghiveciul,
-sufera variatii bruste de temperatura
-palnta suifera de sete
Frunzele se ingalbenesc sau se decoloreaza:
-cand apa cu care se uda (si/sau substartul plantei sunt prea calcaroase)
-cand planta nu are lumina suficienta.