PASSIFLORA

FAMILIA:-PASSIFLORACEAE GENUL:-PASSIFLORA SPECII:-P. INCARNATA,P. EDULIS.... DENUMIRI :-MARACUJA,FLOAREA PASIUNII,APRICOT-VINE. PARTI FOLOSITE :-LIANELE,FRUNZELE, FRUCTELE... Specii si varietati : Genul cuprinde peste 400 specii si varietati interesante; 95% din numarul total provin din America de Sud. Cateva specii rare provin din Asia, Australia si din America de Nord. Cele mai cunoscute si indragite varietati sunt: Passiflora alata cu flori rosii si parfum imbatator; Passiflora caerulea - cu fructe comestibile; Passiflora grandiflora cu flori mari; Passiflora edulis - i se mai spune fructul pasiunii, Maracuja; Passiflora quadrangularis - flori rosii, fructe portocalii, frunze semi-persistente. Este o frumoasa liana, originara din Mexic, unde aztecii o foloseau pentru proprietatile ei sedative; face parte din familia Passifloraceae. A fost introdusa in Europa sub numele de "floarea pasiunii", de catre iezuitii spanioli. Planta s-a aclimatizat remarcabil, mai ales in zonele mediteraneene. Conservata in casa, aceasta floare aduce pacea si linistea. Scurta poveste : Legenda povesteste ca Iisus Christos, agonizand, a lasat sa cada asupra unei flori mici, albe, saracacioasa ca forma, o picatura din sangele sau. Patata de sangele divin, s-a transformat imediat: simbolul crucii a aparut pe mica floare si s-a colorant in rosu, cuiele si ciocanul au aparut in centrul florii. Frumusetea ei bizara evoca instrumentele patimii lui Christos: corola este coroana de spini, cele 3 stiluri ale pistilului sunt cuiele, iar staminele ciocanul. Passiflora a suscitat, si este putin spus, o veritabila pasiune pentru gradinari si cercetatorii speciilor botanice. De ce? Pentru ca, pe de o parte este o planta minunata, cu numeroase specii care mai de care mai spectaculoase, iar pe de alta parte, fiind majoritar originara din padurea tropicala a Americii de Sud, cele mai multe dintre specii sunt amenintate de disparitie din cauza despaduririlor care se practica pe scara larga. In timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial,in Germania,aceasta planta era folosita pentru obtinerea serului adevarului . Ingrijiri : Plantam Passiflora, de preferinta, intr-un loc adapostit din gradina, recomandat pe fatada sudica a casei noastre si avem grija sa ii oferim tutori de care sa se agate in timpul verii, caci ea poate sa se catere pana la 7-8 m. Este posibil sa fie aclimatizata aproape peste tot, cu conditia sa i se asigure o buna protectie iarna (chiar si la -15C), sub forma unui strat gros de frunze, paie sau fan uscat . Este o planta agatatoare, cu tulpini si ramificatii simple, prevazute cu carcei. Are frunze lobate sau digitate. Frumoasele flori mari, parfumate, cu pana la 6 cm in diametru, apar la capatul frunzelor. Au 5 petale, 5 sepale, 5 stamine, corola filament si un pistil. Fructele sunt comestibile si aromate. Ele sunt ovale (4-6 cm), cu suprafata neteda si stralucitoare. Devin violete sau galbene la maturitate (depinde de varietate) si au pulpa galbena, gelatinoasa, racoritoare si in acelasi timp bogata in vitamina C. Necesita un sol bogat, reavan din primavara pana toamna si bine drenat. Substratul de cultura este format din pamant de frunze, mranita si pamant de gradina. Planta are nevoie de udare regulata mai putin iarna cand aceasta se reduce simtitor. In conditii de crestere in sera sau apartament, necesita aerisirea regulata a spatiilor. Se fertilizeaza de doua ori pe luna, in perioade de crestere si inflorire. Excesul de fertilizare poate duce la dezvoltarea plantei, defavorizand inflorirea. Desi originara din America de Sud, Passiflora este aclimatizata in Europa. Inmultirea se face prin seminte sau prin butasi semilemnificati, in vara. Tot vara poate fi inmultita prin marcotare. Toamna, se poate taia pana la 15 cm inaltime pentru a fi mai bine protejata de frig.

Primavara urmatoare asteptam ca temperatura solului sa se stabilizeze inainte sa o descoperim. Ea va renaste, din ce in ce mai frumoasa si pe perioada verii va va incanta cu flori minunate. Este atacata frecvent de paduchi, musculita alba si paianjenul rosu. Tratamentele se aplica pana la dispartia completa a daunatorilor. Particularitati : In habitatul ei natural, Passiflora creste pe marginea campurilor si in alte locuri fertile si umede ale regiunilor tropicale din America de Sud. Passiflora incarnata creste in acelasi tip de habitat, numai ca ea se poate intalni in estul SUA, din nordul Floridei pana la frontiera cu Ontario. Daca punem Passiflora in ghiveci (in casa, pe balcon sau pe terasa), o plantam intr-un ghiveci mare. Pe masura ce planta se dezvolta radacinile formeaza un balot apreciabil. Primavara putem taia tijele dizgratioase, pana ce planta ajunge la forma dorita. Passiflora planta ornamentala, comestibila si vindecatoare Cu circa un an in urma, scriam despre o floare cu o fascinatie aparte, un fel de metafora vegetala: Passiflora, numita si Floarea patimilor (in mod gresit, Floarea pasiunii), deoarece aminteste prin aspect de patimile Mantuitorului. Cititorul nostru Corneliu Baloiu, din Ploiesti, ne-a rugat insa sa revenim cu detalii legate de ea, motiv pentru care aducem un plus de informatii, unele dintre ele insolite. In timpul iernii, Passiflora isi pierde frunzele (specia P. incarnata) si de aceea cunoscatorii prefera pentru interior varietatile cu frunze persistente, cu precizarea ca nici ele nu agreeaza sezonul rece, specific zonei noastre (sa nu uitam ca este vorba despre o planta originara din zonele tropicale ale Americii, Asiei si Australiei). Dat fiind riscul de a o pierde, nu se recomanda incercarea de obtinere a plantei inainte de sosirea primaverii. E bine ca semintele sa fie mai intai tinute la inmuiat in apa timp de cateva ore, semanate apoi intr-un vas si pastrate astfel in frigider trei luni, perioada necesara infrangerii somnului hibernal. Este cazul semintelor cumparate din comert. Daca se folosesc seminte recoltate de la alta planta, chiar de catre cultivator, se poate evita etapa amintita, semanandu-le in cel mai scurt timp, bine protejate de pulpa fructului. Ca in cazul multor plante, fructul Passiflorei preintampina uscarea semintelor si in plus contine substante care, prin fermentatie, le trezesc, indicandu-le ca a sosit vremea sa se puna pe treaba! Daca la suprafata solului se formeaza putin mucegai, nu va impacientati: e semn ca procesul de germinatie isi urmeaza cursul normal. Passiflora infloreste vara, iar tinuta cea mai sanatoasa si mai spectaculoasa a acestei plante agatatoare o vom obtine prin expunerea la soare sau intr-un loc semi-umbrit, in sol cu umiditate medie, bogat in humus si cu aciditate neutra. Pentru un aspect cat mai agreabil, tijele inestetice pot fi indepartate. In gradina, Passiflora e bine sa fie plasata spre sud, sa aiba protectie impotriva intemperiilor si sa i se asigure elemente de care sa se poata agata, deoarece poate sa se urce si pana la 7-8 metri inaltime. Pe de alta parte, ea ofera fructe comestibile, folosite mai ales la prepararea unor sucuri din fructe exotice, in amestec, dar are si virtuti terapeutice. De altfel, bastinasii din zonele tropicale de origine a speciilor spontane de Passiflora o folosesc de mult timp pentru vindecarea unor rani si echimoze (frunzele, aplicate pe locul afectat, drept cataplasme). De sucul fructelor, amerindienii se servesc la tratarea durerilor oculare, iar frunzele strivite au reputatia de vindecatoare a hemoroizilor, a arsurilor si a eruptiilor cutanate. Absenta din numeroase tratate medicale traditionale, passiflora a ramas destul de putin cunoscuta, in pofida certelor sale calitati sedative si calmante, ca si a adaptabilitatii foarte bune la tratamentele individualizate, pentru majoritatea oamenilor. Din acest punct de vedere, mult mai cunoscute sunt hameiul si valeriana, pe care totusi passiflora le insoteste in formulele fitoterapeutice ale unor preparate. Utila impotriva insomniei, a starilor nervoase (angoase, isterii, palpitatii) a neurasteniei, a excitatiei cerebrale (epilepsie), ea serveste totodata la tratarea tulburarilor de menopauza. Antispasmodica si lipsita de pericol, passiflora are efect pozitiv in cazul nevralgiilor si al astmului spasmodic. Desi, cum spuneam, cunoscuta drept remediu de mult timp, aceasta planta a facut obiectul unor studii recente, care confirma proprietatile sale anxiolitice. Datorita lor, se remarca in

mod special utilitatea in tratarea anxietatii extreme cazate de sevrajul aparut in urma consumului de cannabis, de opiacee sau de alcool. Se pare, de asemenea, ca poate trata azoospermia (absenta spermatozoizilor si deci infertilitatea masculina), ca si scaderea libidoului, de care sufera in mod frecvent marii consumatori de alcool sau de tigari. In fine, passiflora si-a demonstrat de curand si proprietatile antitusive, care confirma utilizarea sa traditionala impotriva astmului. In general, ca remediu, se foloseste infuzia de frunze o lingurita de planta la cana cu apa fierbinte, preparata in circa zece minute. Se consuma doua-trei cani pe zi, intre mesele principale, dintre care ultima inainte de culcare. Si florile sunt la fel de eficace, insa in general se prefera frunzele. Pe de alta parte, nu trebuie pierdut din vedere faptul ca, daca un cultivator recolteaza si florile, pentru a le folosi drept remediu, atunci el nu va mai obtine fructe, ceea ce inseamna o pierdere deloc de neglijat Passiflora Passiflora provine din regiunile cu climat tropical din Amaerica de Sud, Australia, Asia, Polinesia. Genul cuprinde peste 400 de specii, toate fiind plante agatatoare cu tulpini si ramificatii simple, prevazute cu carcei si frunze profund lobate sau digitate. In locurile de origine, Passiflora poate atinge pana la 6 m inaltime. Florile albastre, albe, galbene sunt interesante prin alcatuirea lor. Fructele rotunzi, verzi, galbene si orange sunt comestibile la unele specii. Passiflora este o planta perena cu crestere rapida din primavara pana in toamna. Pe perioada de iarna se mentine in repaus usor intr-un spatiu racoros si luminos. Are nevoie de caldura moderata, 14-17 grade C si iarna trebuie sa i se asigure 5-10 grade C. Se aseaza in locuri cu multa lumina, chiar in soare direct. Substratul pentru Passiflora trebuie sa fie reavan permanent din primavara pana in toamna. Iarna se reduce mult udatul, iar frunzisul se pulverizeaza cu apa din cand in cand. Pamantul din marnita, frunze si pamantul de gradina sunt componentele principale ale substratului de cultura. Passiflora se poate inmulti prin butasi, din tulpinile semi-lemnificate se fac butasi, primavara. Acestia inradacineaza foarte bine in conditii de caldura si umiditate relativa ridicata. Se mai pot inmulti prin marcontare, din luna mai pana in august. De asemenea, pot fi folosite si semintele pentru inmultire. Ingrijire Primavara se aplica taieri asupra plantei prin care lastarii laterali se reduc la 5-6 cm. Daca este cazul se scurteaza radical tulpinile lemnificate. Dupa taieri se inlocuieste pamantul de la suprafata cu altul proaspat.Transplantarea la Passiflora este posibila in fiecare an, dar obisnuit se aplica la 2-3 ani. Vara, Passiflora se uda des, de 1-2 ori pe saptamana, uneori zilnic, iar iarna se uda de 1-2 ori pa luna, atat cat sa se impiediece uscarea totala a pamantului. Fertilizarea se executa regulat (2-3 ori pe luna) in perioada de crestere si de inflorire. Se evita excesul de ingrasaminte care accentueaza cresterea in defavoare ainfloririi. Aerisirea saptiului unde se tine Passiflora trebuie facuta cu rigurozitate. Paduchii, musculita alba si paianjenul rosu apar frecvent pe aceasta planta. Tratamentele cu pesticide se repeta pana la disparitia totala a insectelor si oualelor. Dintre speciile mai cunoscute putem enumera : Passiflora caerulea cea mai cunoscuta planta de apartament, are frunzele persistente, cu 5-7 lobi, florile albe cu coroana bleu, de 7-8 cm in diametru. Florile apar pe toata perioada toamnei. Passiflora quadrangularis tulpinile sunt muchiate, frunzele ovale, verzi, florile enorme (1012 cm)de culoare purpurie.

Passiflora violacea are frunzele trilobate, verzi pe fata superioara si gri-verzui reversul. Florile lung pesuculate, roz-violacee, sunt mari(8-10cm diametru) si parfumate. Passiflora Descriere Genul Passiflora cuprinde peste 400 de speci majoritatea fiind cataratoare. Aceste plante originare din zonele tropicale din America de sud, Australia, Asia si Polinesia sunt appreciate pentru efectul lor deosebit de decorative. Florile sunt, in general axilare si au culori ce variaza de la alb la rosu, galben, albastru. Frunzele pot fi intregi sau cu un numar variabil de lobi. Fructele sunt rotunde, verzi, galbene si oranj fiind comestibile la unele specii. Ingrijire Speciile genului Passiflora nu suporta gerul si de aceea la noi se cresc ca plante de apartament. Singura specie mai rezistenta la temperaturi scazute este Passiflora caerulea care poate petrece iarna afara dar in zonele unde gerurile nu sunt prea puternice. Passiflora este o planta cu crestere puternica din primavara pana toamna. Infloreste vara si toamna. Este o planta care suporta taierile, primavara putanduse realiza prin tundere o corectare si ajustare a formei. In martie (o data la 2 ani) planta se muta intr-un vas mai mare dar care nu trebuie sa depaseasca 25 cm. Ca substrat se foloseste un amestec de pamant de frunze, mranita si pamant de gradina. Fiind o planta cataratoare tulpinile ca sa creasca trebuie sustinute prin stelaje de trestie sau lemn. Primavara si vara plantele din genul Passiflora trebuie sa li se asigure multa lumina daca se poate chiar in plin soare si o temperatura cuprinsa intre 15 - 27 grade C. Udati-o din abundenta, de cate ori e nevoie (chiar si zilnic) astfel incat pamantul sa fie in permanenta reavan dar fara ca apa sa balteasca in tavita. Este recomandat sa pulverizati planta cu apa. In aceasta perioda nu uitati sa fertilizati planta de 3-4 ori pe luna. Toamna si iarna temperatura poate sa scada pana la 7 - 15 grade C, functie de specie. Se reduc udarile. Reproducere Plantele din acest gen se pot inmulti prin butasi lungi de 8 -10 cm, se obtin vara din tulpinile semilemnoase, rupand cele doua frunze de la baza si tratand lacul taierii cu substante rizogene. Butasi astfel pregatiti se planteaza intr-un amestec de nisip grosier si turba in parti egale, ingropandu-i pana la nivelul frunzelor inferioare. Puneti vasele intr-un sac transparent de polietilena sau intr-o rasadnita, tinandu-le la umbra, in umezeala si la o temperatura de 18 - 21 grade C. Cand prind radacini asezatile intr-un loc mai luminos si udatile moderat pana in septembrie, adaugand in apa la fiecare doua saptamani un ingrasamant lichid. Iarna nu le mai administrati ingrasamant, udati moderat si mentineti o temperatura de 10 - 15 grade C. In februarie - martie, mutati fiecare plantuta in cate un vas de 10cm. O alta metoda de inmultirea este marcotajul in perioada de vara sau prin seminte primavera. Daunatori Paduchiii, musculita alba si paianjenul rosu apar frecvent. Tratamentele (vezi articolul despre daunatori) se repeta pana cand dispar insectele si oualele lor. Specii Cea mai cunoscuta este Passiflora caerulea, cu tulpini verde inchis, filiforme, cu frunze lucioase, si palmat lobate. Florile au o corolla de petale alb-gri ce inconjoara o coroana de filamente subtiri de mai multe culori (pururiu la baza, albe la mijloc si albastre la varf) si o parte centrala formata din 5 stamine care ies in evidenta, galben - aurii, si din 3 stigmate maro.

Passiflora coccinea cu flori stacojiu intens. Passiflora quadrangularis este o specie cataratoare cu flori ce au filamente cerate, violete. Passiflora edulis, flori albe cu filamente mov, fructele sun comestibile.