2013

REFERAT

LEGENDA TIPURILOR DE PLANTE UTILIZATE

CRISTINA COTRUTA

ARH-092

ARBORI
1. Denumire populara - Brad argintiu, denumirea latina Abies Lasiocarpa Compacta
Bradul
est

Argintiu este un brad originar din Europa, din Munii Pirinei la nord de Normandia, n
Munii Alpi i Munii Carpai, i n sud pn n sudul Italiei i nordul Serbiei, unde s-a
integrat alturi de apropiatul brad bulgar. Este un masiv conifer (verde tot timpul)
crescnd pn la 40-50 m (rar 60 m) nlime cu diametrul trunchiului de pn la
1,5 m. Se ntlnete la altitudini ntre 300-1700 m (n general peste 500 m), pe
muni unde precipitaiile depesc 1000 mm.
Frunzele sale sunt ca acele aplatizate, 1,8-3 cm lungime i 2 mm lime cu 0,5
mm grosime, de un verde nchis deasupra i cu 2 benzi lungi albe destomate
dedesubt. Vrful frunzei este de obicei un pic crenelat. Conurile au o lungime
ntre 9-17cm i 3-4 lime, cu aproximativ 150-200 de solzi. Frunzisul este
deosebit, fiind rsfirat, cu frunzele mprtiate n toate direciile.

2. Denumire populara - Brad caucazian, denumirea latina - Abies Nordmanniana

Este originar din Caucaz, face parte din Familia Pinaceae. Este unul din cele mai frumoase
specii de brad, ajunge la inaltimea de 60 m, cu coroana in forma piramidala,
densa. Este rezistent la nghe .Este recomandat s-l plantn solitar n grdini
mari deoarece necesit un loc destul de mare pentru cretere. i place un mediu
mai umed, n timpul verii trebuie udat . Este optim pentru brad de crciun, nu-i
cad pinii. Crete pn la 20-30 m nlime, are forma conic. Pinii au 2-3 cm.,
sunt aezai pe crengi n form de semicerc, au culoarea de un verde strlucitor
i pe dos cu dungi albe, frecnd ntre degete au un parfum plcut de portocale.
Are o period de acomodare si dezvoltare lenta dupa replantare, de 1-2 ani, dupa
care revine la ritmul normal de crestere, de 30-50 cm (uneori mai mare, in

functie de varsta). Tulpina este dreapta, cilindrica. Scoarta are culoarea bruna, uneori cenusie, in functie de
temperatura si umezeala.

3. Denumire populara - Cedru Pletos, denumire latina - Cedrus Libani Glauca Pendula
Conifer caracteristic si original prin ramurile lui
plangatoare, orientate catre sol. Acele au 2-2.5cm
lungime, cresc in manunchiuri de 20-40, au culoare verde
argintiu si puternic argintii spre maturitate. Are crestere
foarte lenta, perioada necesara pentru a atinge virsta de
maturitate este de 20 ani. Se adapteaza in orice tip de
sol. Cel mai bine se dezvolta in plin soare. Atinge o
inaltime maxima de 4-8 m, iar diametrul maxim al
coroanei este de 4-8 m.

4. Denumire populara - Tisa Columnara, denumirea latina - Taxus Baccata

Taxus baccata este un arbore cu crestere lenta, atinge
maturitatea la 30 ani. Acesta este mereu verde, des
folosit in arta topiara deoarce suporta foarte bine taierile
de formare. Este cunoscut pentru longevitatea sa,
existand consemnari ca un exemplar poate trai pana la
3000 de ani. Este o specie decorativa prin forma
compacta, frunzele verde-nchis lucioase, si prin fructele
sale, bobite mici de culoare rosie. Tisa este usor de
cultivat, fiind foarte rezistenta atat la temperaturi ridicate
cat si scazute. Se dezvolta bine in locuri insorite sau
umbrite, in pamant umed, jilav sau uscat, de orice tip.
Atinge o inaltime maxima de 3-4 m si diametrul maxim a
coroanei de 2-3 m.

5. Denumire populara - Artar Palmat, denumirea latina - Acer Palmatum Dissectum

Arbust cu o coroana
ajungind sa fie
formelor

aplatizata, ramuri curbate, decorativ prin frunzele sale. Originar din Japonia,
cultivat in zonele temperate din anii 1800. Frunzele prin varietatilor culorilor si
reprezinta principala atractie a artarului japonez. Acestea sunt cazatoare,
palmate, cu lungimea intre 4-10cm. Sunt formate din 5, 7, 9 sau 11 lobi
mai mult sau mai putin dantelati. Culoarea frunzelor
difera in functie de sezon de la verde la portocaliu, bordovisiniu. Toamna toate nuantele se transforma in ruginiu
intens. Se planteaza in semiumbra si umbra in soluri
bogate, acide, fara exces de umiditate. Daca nu este
posibil sa fie plantat la semiumbra este de preferat sa
aiba soare pana la pranz, altfel frunzele foarte fine se pot
arde. Atinge virsta de maturitate in 20 ani. Are o inaltime
maxima de 2-3 m si diametrul maximal al coroanei de 2-

3 m.

6. Denumire populara Castan, denumirea latina Aesculus Hippocastanum

Este un arbore
centrul i

80

din familia Sapindaceae. Este rspdit n sud-estul Europei, n special n

sudul peninsulei Balcanice, precum i n regiuni din vestul i nord-vestul
Europei. Castanul slbatic are dimensiuni destul de mari, putnd
atinge o nlime de pn la 40 m. Tulpina sa are un diametru de
cm. Frunzele sale sunt compuse din cte 5 frunze mai mici, de
pn la 7 cm fiecare. Fructul su este o capsul, acoperit cu o
coaj verzuie, de dimensiuni relativ reduse. Prefer o clim
temperat, cu ierni blnde i veri rcoroase, fiind prezent n
special n zonele montane i cu climat oceanic. Arbore
deosebit de frumos prin forma si culoarea frunzelor
palmat compuse de culoare verde crud. Florile sunt

grupate in panicule multiflore, erecte, mari (20-30cm ), de culoare alba patate in rosu la baza. Coroana este
deasa, cu ramificatii numeroase. Dupa tundere devine globulara, de mare efect ornamental. Infloreste in
lunile mai-iunie, fructele sunt capsule sferice, de 3-5cm diametru. Creste activ in primii ani iar longevitatea
este de circa 150 ani.

7. Denumire populara - Paducel, denumirea latina Crataegus Laevigata paul Scarlet

Este originar din vestul si centrul Europei, Marea Britanie, Spania, estul Cehiei si
Ungaria. Arbore cu coroana conica, cu ramuri lungi, recurbate, cu spini, cu frunze
cazatoare, de culoare verde de 2-6 cm lungime si aproximativ 2-5 cm latime.
Florile sunt duble, rosii si parfumate, produse in grupuri de 6-12, fiecare floare
avind 5 petale albe sau roz-pal, in 2-3 stilui; apar in lunile mai-iunie. Fructele
sunt mici, rosii, rare. Atinge inaltimi de 5-6 m si diametrul coroanei de 3-6 m,
are o crestere rapida si se dezvolta bine in plin soare. Rezista bine la ger si la
seceta. Prefera soluri calcaroase, mijlocii si nu prea umede. Se poate folosi
solitar, in aliniament ca bariera pe marginea gradinii, sau se tunde formand
garduri vii. Perioada necesara pentru atingerea virstei de maturitate este de 10
ani.

8. Denumire populara Magnolie alba, denumirea latina Magnolia Kobus

Este originara din regiunea Asiei de Est si America de Nord, fiind cultivate si in zonele temperate pe alocuri.
Atinge o inaltime maxima de 8 - 10 m. cu port piramidal, deosebit de decorativ, cu flori
albe parfumate, infloreste in martie - aprilie, inainte de infrunzire. Acestea sunt mari,
erecte, albe cu baza petalelor roz-violet. Infloritul are loc inainte de aparitia
frunzelor. Frunzele au marime mijlocie, sunt ovate cu diametrul limbului de 6
-10 cm, fiind acuminate. Fructul are 10-12 cm lungime, este cilindric, de
culoare rosiatica. Exemplarele se planteaza solitar.

9. Denumire populara Simbovina, denumirea latina Celtis Australis

Acest arbore provine din Africa de Nord, Europa de Sud si Asia. Este folosit in peisagistica pentru realizarea
diferitelor aliniamente stradale sau pentru alei. Creste pina la 25 m inaltime, are ramuri divergente, ramurile
tinere se
curbeaza in jos. Frunzele au forma eliptic-ovata, sunt acuminate, la baza asimetrice,
oblic
cordate, rotunjite sau brusc ingustate, sunt serate pe margini. Florile sunt mici, de
culoare verde-galbui, sunt solitare si infloresc inaintea aparitiei florilor. Fructul
este o drupe care la inceput are culoarea violet-purpurie, iar la maturitate
devine brun-negricioasa. Este un arbore care prefer zonele cu multa lumina,
dar tolereaza si zonele cu umbra. Iarna este sensibil la temperaturile prea
scazute. Nu are pretentii deosebite fata de sol. Atinge o inaltime maxima
de 20-25 m.

10.

Denumire populara Stejar rosu, denumirea latina - Quercus Rubra

Stejarul rou este o specie originar din America de Nord, unde
vegeteaz n sud-estul Canadei, formnd arborete pure sau amestecuri
cu pinul strob i nucul negru. Arbore exotic, de mrimea a I-a, n staiuni
favorabile putnd depi 30 m nlime i 1 m diametru. nrdcinarea
este profund, cu numeroase rdcini laterale subiri. Tulpin dreapt,
cilindric, bine elagat n masiv strns.

Scoara cenuiu-verzuie, mult timp neted i subire, spre maturitate

formeaz crpturi distanate ca la tei. Lemnul este cafeniu deschis, cu
inele anuale mari, de calitate inferioar n raport cu stejarul sau
gorunul. Coroan mare, cu frunzi bogat, iar lujerii sunt roii-bruni, lucitori, muchiai, cu lenticele
glbui. Muguri alterni, rocai, lucitori, ovoconici, cu numeroi solzi, deprtai de lujer. Frunze de 11-22 cm,

lobate, cu lobii adncii pn la mijlocul jumtii limbului, scurt i neregulat lobulai i terminai cu vrfuri
prelungite; pe fa sunt verzi nchis, iar pe dos verzi deschis cu smocuri de peri ruginii n axila nervurilor;
toamna devin pieloase i se coloreaz n galben apoi n rou, foarte decorativ. Flori unisexuat monoice, cele
mascule grupate n ameni, iar cele femele cte dou la subsuoara frunzelor, apar pe lujerii n curs de
cretere.
Fructele (ghindele) sunt achene scurt pedunculate, lat ovoide, 2 cm, cu tegumentul gros.
Maturaia este bienal, ghindele se coc prin septembrie-octombrie, n toamna primului an fiind de mrimea
unui mugure; maturitatea este la 25-30 ani, iar periodicitatea fructificaiei o dat la 2-3 ani, fructificaiile
fiind abundente. Longevitate circa 300 ani.

ARBUSTI
1. Denumire populara Ienupar tiritor, denumirea latina Juniperus Sabina Variegata
Acesta este originar din muntii din centrul si sudul
Europei, regiunea Caucazului, Siberia si partile de nord a
Chinei. Este un conifer tiritor ce se dezvolta mai mult pe
orizontala fiind ideal pentru acoperirea solului, a spatiilor
sau obiectelor nedorite expunerii. Este special prin
alternanta de culori a frunzelor, verde argintiu si galben
auriu. Odata cu apropierea sezonului rece, partiele aurii
capata culoarea bronzului. Cel mai bine se dezvolta in
plin soare sau la semiumbra. Nu este pretentios fata de
sol, este rezistent la seceta. Se planteaza solitar, in
grupuri, in combinatii cu alte plante de talie mai mare,
sau in aliniamente. Atinge o inaltime maxima de 0.5-1 m.
Perioada necesara pentru a atinge maturitatea este de 810 ani. Diametrul maxim al coroanei este de 1-2 m.

2. Denumire populara - Mahonie, denumirea latina Mahonia Aquifolium

Arbust originar din America de Nord, de mare interes horticol, cu inaltimea maxima pina la 1 m. Are forma
de tufa, cu frunze persistente, de culoare verde-lucios, care toamna
capata nuante purpurii. Florile sunt mici, galbene, usor parfumate si
apar in lunile martie-aprilie. Fructele sunt mici de culoare albastruie,
foarte decorative. Atinge inaltimi de 1-1,5 m, diametru de 1-1,5 m,
are o crestere moderata si se dezvolta bine in plin soare, umbra si
semiumbra. Prefera solurile obisnuite, nu suporta solurile calcaroase.
Rezista bine la ger. Formeaza tufe dese cu ramuri neghimpoase si
Frunze compuse, persistente, lungi de 10-20 cm, cu 5-9 foliole ovate
sau oblong ovate, sinuat spinos dintate. Suporta bine tunderea. Se
planteaza izolat, grupuri si garduri vii de-a lungul aleilor.

3. Denumire populara - Feriga, denumirea latina Athyrium Filix

Femina
Este unul din cei mai populari arbusti din familia ferigilor. Este o plant
medicinal, erbacee, peren, din familia Dryopteridaceae, cu frunze
mari, dublu penat divizate, pe spatele crora se gsesc sporangi cu
spori, acoperii de induzie. Rizomul este orizontal, gros de circa 25 cm.
Este comun n pdurile montane i subalpine din Romnia. Tulpina este
un rizom gros, subteran, lung pn la 30 cm, oblic-ascendent. El este
acoperit cu resturi de peioluri din anii precedeni, n form de solzi
bruni i este fixat prin numeroase rdcini firoase, negricioase,
adventive. Structura rizomului este polistelic, format din fascicule n
numr variabil, inegale i turtite, avnd lemnul n centru, nconjurat de
liber, dispuse n aa fel nct alctuiesc mpreun o form cilindric
ntrerupt. Nu apare niciodat cambiu i ca o consecin nici ngrori
secundare nu se formeaz.

Frunzele cresc n fiecare primvar din rizom i la nceput sunt rsucite n form de spiral sau crj (circinate,
scorpioide), iar mai trziu se ntind i se desfac aprnd un peiol i o lamin dublu penat divizat. Frunze
mature sunt mari, pn la 140 cm lungime. Atinge o inaltime maxima de 0.5-1 m cu o coroana de 0.3-0.8 m in
diametru. Suporta bine atit zonele cu soare, cit si cele umbrite.
4. Denumire populara Merisor, denumirea latina Buxus Sempervirens
Este o specie de plante din familia Buxaceae. Originar din sudul i
vestul Europei, cimiirul are o rspndire foarte larg. El mai poate fi
ntlnit n nord-vestul Africii, sud-vestul Asiei, din sudul Angliei pn n
nordul Marocului, de-a lungul coastei de nord-est a Mrii Mediterane,
pn n Turcia. Arbust cu o silueta compacta, cu frunze perene, mici,
eliptice sau ovate si de un verde inchis. Se preteaza foarte bine la tuns
si taieri in diferite forme ornamentale fiind cel mai des folosit la
formarea gardurilor ornamentale. Poate fi plantat la umbra sau in soare
puternic, se adapteaza cu usurinta la majoritatea tipurilor de sol, chiar
daca sunt mai sarace in elemente nutritive. Taierile, atat cele de
formare a coroanei, cat si cele de intretinere a formei obtinute, se pot
face o data sau de doua ori pe an, cel mai potrivit anotimp fiind primavara dupa primul val de crestere. Are
nevoie de o perioada de 20 ani pentru a atinge virsta de maturitate. Atinge o inaltime maxima de 2-2,25 m si o
coroana de 1-1,5 m in diametru.
5. Denumire populara - Deutia, denumirea latina Deutzia Scarba
Arbust tufos, rezista bine la ger, are pretentie mica fata de sol, dar
necesita multa lumina. Infloreste foarte abundent, florile sunt albe sau
roz, de circa 2cm lungime, grupate in panicule lungi de 6-12cm. Este un
arbust foarte decorativ. Perioada de inflorire in lunile mai-iunie. Se
poate tunde formand garduri vii. Se adapteaza perfect la cultivarea in
gradini sau pe terase, cresterea lor putand fi dirijata prin taieri anuale.
Provenit din Asia Orientala si America de Nord. Sunt arbusti cu crestere
de tufe mici si mijlocii. Frunzele sunt paroase, glabre, ovale sau oblong-

lanceolate si dintate. Florile sunt albe, alb cu roz carmin, mici grupate in raceme erecte si apar in mai-iunie.
Inmultirea se efectueaza prin butasi, primavara. Plantati in rasadnite, butasii dezvolta foarte repede radacini (714 zile), dupa care se planteaza in ghivece si, apoi in aer liber. Se poate inmulti si prin despartirea tufelor. Ca
flori taiate, crengile se pastreaza timp indelungat daca sunt tinute in multa apa si intr-o camera rocoroasa.
planta cuprinde cam 50 de specii de arbusti cu frunze cazatoare, cu numerosi lastari si ramuri secundare
drepte, aplatizate si o scoarta care se desface in foi subtiri. Deutzia are frunze verde-gri, opuse, crestate si
aspre la pipait. Primavara, ramurile din anul precedent se acopera cu flori axilare, grupate in raceme si penaje,
simple sau duble, care pot varia de la alb la roz. Este vorba despre arbusti care se adapteaza perfect la
cultivarea in gradini mici sau pe terase, cresterea lor putand fi dirijata prin taieri anuale. Planta nu are nevoie
de ingrijiri speciale si se adapteaza la orice tip de sol, cu conditia unei bune drenari. Ajunge la maturitate in 510 ani cu un diametru al coroanei de 1,5 m.

6. Denumire populara - Hortensie, denumirea latina Hydrangea Macrophylla Masja

Hortensia este un arbust foarte decorativ prin frumusetea
florilor sale n forma de umbrela sau aproape sferice. Florile
sunt mari destul de numeroase(intre 2-8 la o planta) iar
marimea lor variaza intre 20-40cm. Frunzele au 15-20cm
lungime, rotunjite, usor dintate, verde-mat. nfloreste
aproape tot anul de la inceputul verii pana toamna tarziu.
Solul alcalin favorizeaza florile roz, cel acid, florile albastre.
Iubeste apa din abundenta si locurile usor umbrite. De cele
mai multe ori are nevoie de ingrasamant pentru o dezvoltare
cat mai armonioasa.
Se nmulteste prin butasi de 15 cm, prelevati n ianuariefebruarie de pe ramurile care nu au nflorit. Ingerarea
frunzelor si a mugurilor Hortensiei, poate provoca varsaturi,
dureri abdominale si in cazuri mai grave persoana afectata poate
intra intr-o stare de letargie. Persoanele sensibile pot dezvolta dermatita de contact in momentul ingrijirii
Hortensiei. Atinge virsta de maturitate in 2-3 ani, avind o inaltime maxima de 1 m cu diametrul maxim al
coroanei de 0.5 1 m.

7. Denumire populara - Ienupar bonsai, denumirea latina Juniperus Chinensis Bonsai

Este originar din China, Mongolia si Japonia, dar in present este larg
cultivat in America de Nord si Europa. Acesta poate fi cultivat in soluri de
diferite tipuri si este foarte usor de crescut. Prefer zonele foarte
luminoase. Se poate planta si in gradini de dimensiuni mici, controlanduse cresterea prin tundere.
Juniperus Chinesis este o specie de rasinoase foarte decorativa, putand fi
crescuta, tunsa si condusa spre diverse forme: spirale, globuri, cuburi,
etc. Se adapteaza bine in orice tip de sol si este rezistenta la poluare,
trebuie udata abundent in perioadele secetoase. Exemplarele de
Juniperus Chinesis Bonsai pot aduce o valoare deosebita gradinii fiind
considerate, piese de rezistrenta in peisagistica. Atinge maturitatea in
30-50 ani, cu o inaltime maxima de 3 m si diametrul maxim al coroanei
de 3 m.

8. Denumire populara Tuia Columnara, denumirea Thuja Occidentalis Columna

Arbore nalt cu o coroana compacta, bogata, avnd forma cilindrica, columnara. Iarna frunzisul devine
maroniu, iar prim?vara nverzeste napoi. Ca si celelete soiuri de Thuja nu este pretentiosa fata de sol, dar
necesita
udare sistematica. Se poate planta att n soare direct ct si n semiumbra. Este
recomandata pentru gard viu. Atinge inaltimea maxima de 2-3 m, iar
virsta necesara pentru a se maturiza este de 4 ani. Coroana atinge
diametrul maximal de 1-1,5 m.

FLORI
1. Denumire populara - Trandafir, denumirea populara Anadia Var. Meirameca
Este un arbust semierect, utilizat pe larg in peisagistica si poate
fi plantat solitary sau tip covor. Florile au o culoare de roz aprins,
care infloresc din abundenta si continuu pe toata perioada anului.
Diametrul florilor este de 5 cm. atinge o inaltime se 50-70 cm,
cu diametrul de 60-70 cm.

2. Denumire populara - Brindusa de primavera, denumirea latina Crocus

Brandusa de primavara rasare din bulbi mici ca toate plantele perene cu
bulbi care infloresc in lunile friguroase. Infloreste dupa ghiocei si
inainte
de lalele, fiind una dintre cele mai timpurii flori de primavara.
Frunzele si florile brandusei apar in acelasi timp. Frunzele sunt
alungite si foarte subtiri si prezinta o dunga alba. Florile brandusei
infloresc deasupra frunzelor si prezinta o forma de cupa. In functie
de variatea branduselor, florile pot fi albe, mov, galbene, purpurii
sau vargate.
Dimensiunile plantei frunzele pana la 20 cm, iar florile pana la 10
cm. Brandusele prefera un sol bine drenat in locurile insorite ale
gradinii sau la umbra copacilor si arbustilor din gradina. Este de
preferat plantarea in straturi si brazde pentru a avea o pata de culoare in primele luni ale anului in gradina.

3. Denumire populara - Brindusa de toamna, denumirea latina Colchicum

Infloreste de la sfarsitul verii si in primele luni de toamna. In
ciuda denumirii populare nu se inrudeste cu Brandusa de
primavara (Crocus). Este o planta otravitoare. Bulbii brandusii
de toamna sunt mult mai mari decat in cazul Crocusului. Florile
in forma de cupa apar toamna, au culoarea lila, roz si se ofilesc
inainte de venirea frigului. Frunzele brandusei de toamna sunt
verzi, lucioase si late cu dimensiuni de pana la 20 cm. Brandusa
de toamna prefera solurile bine drenate si ingrasate, in locurile
insorite ale gradinii sau in semi-umbra. Covoarele cu flori de
branduse de toamna sunt neasemuite in gradina. Bulbii se
planteaza vara in gropi sapate la 10 cm adancime si la o
distanta de 10-15 cm. Dupa caderea frunzelor bulbii pot fi
separati si replantati imediat pentru inmultire.

4. Denumire populara Craita, denumirea latina Tagetes

Craita (Tagetes) face parte din categoria de flori anuale de gradina
si este renumita prin coloritul intens al florilor, perioada lunga de
inflorire, de la inceputul verii pana spre sfarsitul toamnei si prin
mirosul specific care opreste aparitia parzitilor. Craitele fac
parte din Familia Compositae, fiind flori de gradina specifice
gradinilor cu aspect rustic. Craitele au pretentii reduse fata de
factorii de mediu, de aceea sunt si atat de raspandite in
gradinile de la noi. Prefera mai toate tipurile de soluri cu un
drenaj bun, locurile din gradina aflate in bataia directa a soarelui.
Craitele sunt plante rezistente la perioadele scurte de seceta pe
timpul verilor. Umbra incetineste procesul de inflorire al
craitelor. Tagetes erecta este cea mai cunoscuta specie de
craite. Se deosebeste prin inaltimea plantei care poate depasi 100
cm, mirosul specific si coloritul puternic al florilor unicolore sau bicolore in galben, portocaliu sau rosu.

5. Denumire populara Lavanda, denumire latina Lavanda

Lavanda este o planta perena, intalnita sub forma unui arbust pitic, cu o inaltime de pana la 1 m
infunctie de varietate. Aspectul unic al lavandei este dat de multitudinea florilor de culoare
mov si de tenta argintie a frunzelor, alte varietati avand florile albastre, violet sau
alb. Florile sunt parfumate si melifere atragand albinele. Mierea
din lavanda este un produs foarte apreciat. Lavanda o intalnim
atat in gradini sau cultivata in plantatii, cat si ca planta de interior.
Este o planta nepretentioasa, care se adapteaza usor in zone cu
expunere solara indelungata, fapt ce favorizeaza cresterea
concentratiei de uleiuri eterice. Perioada de inflorire din luna mai
pana in august, in functie de varietate Inmultirea lavandei. Se rup
crengute de 5-6 cm din planta in august, care se planteaza intr-o
minisera, urmand semanatul primavara in gradina. Taierea
lavandei se efectueaza dupa inflorire pentru a mentine forma rotunda a
plantei. Lavanda infloreste cel mai devreme in luna mai, iar alte
varietati pe tot timpul verii. Combinand speciile de lavanda puteti
pastra un camp mereu inflorit in gradina. Perioada de inflorire dureaza
cam 4-5 saptamani, dar rolul decorativ al lavandei se mentine si
dupa inflorire datorita frunzelor sale argintii. Forma si culoarea
plantei atrage privirile chiar si in timpul iernii.
6. Denumire populara Micsunee, denumirea latina Mixandra
Mixandra este o floare anuala foarte apreciata la noi de iubitorii de
gradini, atat datorita coloritului florilor, dar in special pentru parfumul
subtil. Pentru a te indragosti de mixandre, iti recomand sa petreci
cateva
clipe in amurg in preajma lor pentru a simti parfumul magic al florilor de
mixandra. Mixandra, stiintific denumita Matthiola incana, dar cunoscuta
si ca micsandra sau micsunea, face parte din Familia Cruciferae. Varietatile
mixandrei
cele mai cunoscute:
- annua infloreste in perioada iunie-august

- autumnalis infloreste din luna iulie si rezista pana da bruma

- hibernalis infloreste in primele luni din primavera
Planta atinge inaltimea intre 20-50 cm in functie de soi, frunzele prezinta un aspect cenusiu, iar florile sunt
simple in culori: galben, roz, rosu, alb, mov, etc. Este o planta ideala pentru a fi cultivata in gradini, in
ghivece, la ferestre, pe terase sau ca planta de balcon. Este de preferat ca, datorita miresmei sale, sa fie
amplasata langa un loc de relaxare din gradina, pe terasa sau balcon. Mixandrele prefera solurile bogate si
bine drenate, locurile aerisite si calde din gradina, dar si cele cu putina umbra. Caldura excesiva incetineste
inflorirea mixandrei.