STEJARUL ROSU

Quercus borealis
Arbore foios, exotic, cu amplitudine ecologica larga, vegetand bine pe soluri podzolice,
argiloiluviale, pseudogleizate si gleice, afanate, textura usoara, suficient de umede; prezent si pe
soluri sarace, soluri argiloase compacte.
Se mai numeste stejar rosu american. Originar din jumatatea estica a Americii de Nord.
Introdus in Romania la inceputul secolului, in culturile forestiere de la Mihaiesti, Lipova, Risnov si
pe marginea strazilor, prin parcuri, ca arbore decorativ.

Are o largă amplitudine climatică, fapt ce a determinat introducerea speciei de la câmpie

până în zona montană inferioară; ea este reprezentată prin multe ecotipuri adaptate la
climate continentale sau nordice, cel mai recomandat fiind un climat continental călduros.

Reclamă soluri fertile, afânate, uşoare, cu umiditate suficientă; pe soluri sărace, argiloase,
compacte, în climate reci are o creştere înceată.
 Suportă umbrirea mai bine decât celelalte specii indigene de stejar.

Stejarul roşu este un arbore exotic, de mărimea a I-a, în staţiuni favorabile putând depăşi 30
m înălţime şi 1 m diametru.

Înrădăcinarea este profundă, cu numeroase rădăcini laterale subţiri.

Tulpină dreaptă, cilindrică, bine elagată în masiv strâns.
Scoarţa cenuşiu-verzuie, mult timp netedă şi subţire, spre maturitate formează crăpături
distanţate ca la tei.
Lemnul este cafeniu deschis, cu inele anuale mari, de calitate inferioară în raport cu stejarul
sau gorunul.
Coroană mare, cu frunziş bogat, iar lujerii sunt roşii-bruni, lucitori, muchiaţi, cu lenticele
gălbui.
Muguri alterni, roşcaţi, lucitori, ovoconici, cu numeroşi solzi, depărtaţi de lujer.
Frunze de 11-22 cm, lobate, cu lobii adânciţi până la mijlocul jumătăţii limbului, scurt şi
neregulat lobulaţi şi terminaţi cu vârfuri prelungite; pe faţă sunt verzi închis, iar pe dos verzi
deschis cu smocuri de peri ruginii în axila nervurilor; toamna devin pieloase şi se colorează în
galben apoi în roşu, foarte decorativ.
Flori unisexuat monoice, cele mascule grupate în amenţi, iar cele femele câte două la
subsuoara frunzelor, apar pe lujerii în curs de creştere.
Fructele (ghindele) sunt achene scurt pedunculate, lat ovoide, 2 cm, cu tegumentul gros,
aşezate cam 1/3 într-o cupă conică sau în formă de taler.
Maturaţia este bienală, ghindele se coc prin septembrie-octombrie, în toamna primului an
fiind de mărimea unui mugure; maturitatea este la 25-30 ani, iar periodicitatea fructificaţiei
o dată la 2-3 ani, fructificaţiile fiind abundente.
Longevitate – circa 300 ani.
https://rubenbudau.wordpress.com/2010/10/20/stejar-rosu-quercus-rubra-oferta-de-toamna-2010/
Materialul saditor prezinta radacini nude, iar pretul acestora este de la 5 ron/buc.