Flori de

primava

 Ghiocel
 Zambila
 Lalea
 Narcisa
 Lacramioara

Mai multe informatii despre florile de primavera

gasim aici
 Ghioc
el

Ghiocei – plantare, îngrijire și curiozități despre ghiocel, vestitorul primăverii

Citeşte întreaga ştire: Ghiocei - plantare, îngrijire și curiozități despre ghiocel,
vestitorul primăverii
Ghioceii, simbolul primăverii, sunt flori delicate și aparent fragile. Totuși,
minunații ghiocei sunt plante foarte rezistente. Ghiocelul este o floare
îndrăgită și plină de semnificație, ce poate fi plantată și îngrijită cu ușurință în
orice grădină.
Citeşte întreaga ştire: Ghiocei - plantare, îngrijire și curiozități despre ghiocel,
vestitorul primăverii
Ghiocelul, a cărui denumire științică este Galanthus, e un gen de plante
bulboase din familia Amaryllidaceae, plante care înfloresc printre primele la
începutul primăverii. Denumirea de Galanthus vine din limba greacă, gala
însemnând lapte, iar anthos, floare.
Citeşte întreaga ştire: Ghiocei - plantare, îngrijire și curiozități despre ghiocel,
vestitorul primăverii
Ghioceii sunt plante cu bulbi și sunt originari din Europa şi Asia. Au 2-3 frunze
lungi şi subţiri, de culoare verde închis. Florile sunt albe şi apar doar câte una la
fiecare bulb.
Citeşte întreaga ştire: Ghiocei - plantare, îngrijire și curiozități despre ghiocel,
vestitorul primăverii
 Zambi
la

Zambilele sunt flori foarte formale si parfumate. Bulbii masoara in

mod obisnuit 14-15 cm, dar pot atinge si dimensiuni gigantice pentru
zambile (19 cm). Ele infloresc in acelasi timp cu lalele de mijloc de
sezon. Zambilele se planteaza in grupuri mici, iregulate. Sunt
excelente ca flori taiate si pot fi cultivate cu usurinta in ghivece, ca
flori de apartament. Bulbii sunt toxici si de aceea nu sunt pe gustul
rozatoarelor
Zambila a fost adusa in Europa de vest in secolul al XVI-lea si a fost
cultivata pentru prima data in Austria in anii 1500. In timpul secolelor
XVII-XVIII, asemenea lalalei, zambila se gasea numai in colectiile de
plante ale oamenilor instariti, care de obicei le colectionau ca pe
niste trofee de pret. Datorita parfumului persistent al zambilelor,
bulbii erau foarte scumpi. Acum, zambilele se cultiva in principal in
Olanda si Marea Britanie.
Exista diferite soiuri si varietati de zambile, printre care albul
Carnegie, Anna Marie, de culoare roz-somon, Splendid Cornelia (roz),
si Deft Blue, de culoare albastru deschis.
 Lalea

Laleaua s-a aclimatizat atat de bine in Olanda, incat cultura ei s-a raspandit in toata tara si
cumva, aceasta floare a atins o coarda sensibila in inimile olandezilor, devenind floarea lor
preferata si un simbol al statutului social. A inceput sa fie cultivata tot mai mult in gradini si
folosita ca decor in interioarele elegante ale patricienilor, generand chiar aparitia unui tip
special de vas (numit tulipiera), cu mai multe “guri”, astfel incat fiecare floare sa fie pusa in
valoare in mod individual. Numeroase tablouri pictate in acea epoca infatiseaza buchete
bogate de flori, printre care se regasesc lalelele, mai cu seama cele cu floarea in mai multe
culori – cele mai rare si mai pretuite.
Majoritatea lalelelor produc cate o floare pe tija dar exista si cateva soiuri ce produc mai
multe flori
Desi bulbii se dezvolta in orice tip de sol, un sol bun va favoriza obtinerea unor flori mai
mari, mai bogate si mai sanatoase.
Dupa inflorire puteti taia tija florii dar nu taiati si frunzele. Ele sunt necesare pentru a
acumula nutrienti inapoi in bulb, nutrienti necesari pentru urmatoarea inflorire. Frunzele
pot fi taiate dupa ce s-au decolorat sau ingalbenit.
Acesta este momentul oportun pentru a scoate din pamant bulbii pe care vreti sa-i mutati
sau eliminati. Bulbii pe care doriti sa-i pastrati in continuare nu necesita scoaterea anuala
din pamant.
Bulbii scosi se usuca natural si se pastreaza in saci de plasa sau canepa pentru a preveni
mucegairea.
Lalelele pot avea orice culoare, mai putin culoarea albastru pur. Exista lalele ce pretind ca
sunt albastre, dar toate au o nuanta violeta.
Cele cateva mii de varietati de lalele sunt clasificate in 15 categorii in functie de
caracteristicile individuale ale fiecarei plante.
 Narcisa
Narcise, alături de lalele, sunt unul dintre cele mai populare becuri de primăvară. Au o viață
îndelungată; înflorește săptămâni la rând; nu sunt deranjați de căprioare; prospera atât în grădină,
cât și în ghivece; sunt ușor de plantat, crescut și îngrijit; și oferă o varietate uimitoare (există peste
25.000 de soiuri înregistrate!)

Pe cat de frumoasa si parfumata, pe atat de modesta in pretentii, narcisa se va potrivi in orice

gradina, fie ea rustica sau simandicoasa.

Narcisa, planta care se trezeste dis-de-primavara, bucurand gradina cu parfumul si culorile sale, va
crea cele mai putine probleme de cultivare si intretinere.

Narcisa este o planta bulboasa, asadar, iubeste soarele, lumina, locurile insorite, calduroase. Cu
toate acestea se va simti minunat in usoara semiumbra, la poalele copacilor fructiferi sau a arbustilor
si pomilor decorativi.

Narcisele se simt bine in orisice sol, fie el usor, bogat in elemente nutritive, bine afanat, permeabil la
apa si aer sau sarac, nisipos ori argilos. Fireste, pamantul argilos, greu, va fi amestecat cu turba,
perlit sau nisip, pentru a deveni mai afanat, mai permeabil, iar cel nisipos cu mranita maturata.

Desi narcisele sunt mari iubitoare de apa, totusi, sunt rezistente la lipsa ei, planta nefiind afectata
iremediabil, ca alte surate bulboase. Narcisa este rezistenta la ger, dar si la jariste.

Exista, totusi, cateva lucruri care neplacute pentru narcise:

– excesul de apa, deoarece radacinile narcisei, neprimind suficient oxigen, vor incepe sa
putrezeasca, se imbolnavesc si mor. Apa, in urma ploilor sau a topirii zapezii, nu trebuie sa balteasca.

– un nivel al pH-ului prea scazut (5,0-5,5). In acest caz, solul va trebui ameliorat cu faina de oase,
dolomita, var sau cenusa. Intr-un pamant acid narcisele se dezvolta prost, se pot imbolnavi si, in
timp, dispar. Nivelul ideal pentru narcise este de 6,5-7 chiar 7,5.

– sa nu se administreze la narcise gunoi de grajd sau de pasare nemacerat, in stare proaspata;

– nu este indicat sa plantatam bulbi narcise in locurile unde au fost cultivate crizanteme, aster,
phlox, crini sau alte bulboase, inclusiv cartofi;
 lacrami
oara

Lăcrămioara este o plantă medicinală sau ornamentală, care creşte în mod

special la umbra arborilor mari.
Planta înfloreşte în lunile aprilie- mai iar florile albe gingaşe degajă un parfum
îmbietor, suav. Planta este utilizată şi în industria parfumurilor.
Este răspândită în regiunile deluroase şi de câmpie din Europa, nordul Asiei şi
America de Nord.
În scop terapeutic se foloseşte partea aeriană a plantei, respectiv frunzele
recoltate în lunile aprilie- mai.
Lăcrămioara conţine agliconi, saponozide, kampferol, acizi organici, amide,
acizi fenolici, ulei volatil, glicozide, substanţe amare şi mucilagii.
Consumul de frunze de lăcrămioară se recomandă doar cu avizul medicului,
autoterapia nu este permisă, întrucât acestea sunt toxice.
Consumul fructelor sau supradozarea pot determina vărsături, greaţă, poliurie,
vertij sau colaps.
Datorită toxicităţii crescute se recomandă utilizarea doar sub formă de
preparate standardizate (conţine convalatoxină, periculoasă deoarece poate
produce şoc cardiogen prin oprirea inimii în sistolă, scade tensiunea arterială şi
provoacă aritmii sau chiar stop cardiac