Dicotiledonatele sunt o clasă de plante a căror semințe au

două cotiledoane, spre deosebire de monocotiledonate, care au doar unul.

Rolul cotiledonului este de a furniza energia pentru germinare, folosindu-și
rezervele de amidon. Acesta se întâmplă înainte ca răsadul să devină indenpendent
și să producă primele frunze verzi. Fotosinteza din frunze preia sarcina de a furniza
energia o dată ce resursele de energie din cotiledoane sunt epuizate.
Această clasă cuprinde mai multe
familii: Magnoliaceae, Ranunculaceae, Rozaceae, Papilionaceae, Brasicalee, Apiac
eae,Chenopodiaceae, Fagaceae, Juglandaceae, Solanaceae, Asteraceae.
Dicotiledonatele au de obicei 2 cotiledoane – organe de depozitare sau
primele frunze de care au nevoie seminţele pentru a germina – în timp ce
monocotiledonatele au doar un singur cotiledon în sămînţă. In imaginea de mai sus
se observa cele doua cotiledoane din samanta in faza de incoltire, la fasole. Bobul
de grau are in samanta numai un cotiledon. Toate monocotiledonatele au in
samanta un singur cotiledon. observati cotiledoanele la fasole!in imaginea de mai
sus" care sunt doua frunze ingrosate , pline cu hrana pentru plantuta care creste si
se vede intre cele doua cotiledoane. pentru a observa cotiledonul la samanta de
grau, deschideti adrea de mai jos.samanta de grau este sectionata taiata pentru a se
observa la interior"

Dicotiledonate

Nufăr alb

Clasificare științifică
 Regn Plantae
:

Încre Magnoliophyta(Angios
ngătură: permae)

Clasă Magnoliopsida
:

Familia magnoliacee

Plantele acestei familii sunt primitive deoarece prezintă numeroase

elemente în flori dispuse în spirală.
Reprezentanți:
 magnolia: plantă originară din China, la români este cultivată ca plantă
ornamentală.
 Dafin
 arborele de lalele
 arborele de scortișoară
 arborele de camfor

 Frunzele sunt simple, cu marginea întreagă, stipelate, dispuse

altern și pot fi caduce sau persistente.
 Florile sunt mari, hermafrodite, alcătuite din numeroase
elemente, de regulă colorate. Staminele sunt numeroase, ca și carpelele
libere.
 Fructele sunt variate: achene, bace, sau capsule.
Înmulțire
Se înmulțesc prin semințe și pe cale asexuată.
Utilizare
Sunt cultivate ca plante ornamentale, datorită florilor mari și decorative.
 Magnolia

Clasificare științifică
după Flora Ilustrată a României, Ciocârlan,
2000

Regn: Plantae

Încrengăt Spermatophyta
ură:

Subîncre Magnoliophyta(Angiosp
ngătură: ermae)

Clasă: Magnoliopsida(Dicotyle
donatae)

Subclasă Magnoliidae
:

Ordin: Magnoliales

Familie: Magnoliaceae

Gen: Magnolia

Specii
 Cuprinde cca. 77 de specii:

modifică

Magnolia (Magnolia L.) este un gen de plante care aparține

familiei Magnoliaceae. Genul Magnolia este originar din Asia, America de
Nord și America Centrală și cuprinde circa 77 de specii de arbori sau arbuști.
Descriere
Frunzele sunt simple cu marginea întreagă sau rar-lobată, acute, scurt-
pețiolate, alterne, caduce sau persistente si ovale.
 Florile sunt mari, solitare, hermafrodite (cca 12 foliole, număr mare de
stamine și stile), de culoare roz, alb, purpur, albastru sau verzi-gălbui.
 Fructul este compus, în formă de con.
Înmulțire
Se înmulțește prin semințe și pe cale asexuată (marcotaj, altoire), în soluri
fertile.
Utilizare
Ca plante ornamentale, se folosesc în parcuri și grădini (ca exemplare
izolate sau grupate, pe alei). Ramurile unor specii se pot folosi și în aranjamente
florale.
Specii
 Magnolia acuminata  Magnolia aromatica
 Magnolia albosericea  Magnolia ashtonii
 Magnolia allenii  Magnolia baillonii
 Magnolia amazonica  Magnolia balansae
 Magnolia amoena  Magnolia banghamii
 Magnolia angatensis  Magnolia bankardiorum
 Magnolia angustioblonga  Magnolia bawangensis
 Magnolia annamensis  Magnolia beccarii
 Magnolia arcabucoana  Magnolia betongensis
 Magnolia argyrothricha  Magnolia bintuluensis
  Magnolia biondii Magnolia stellata
 Magnolia blaoensis
 Magnolia blumei 

 Magnolia boliviana

Imagini
 Magnolia liliiflora

Magnolie (Grădina Botanică

din Bucureşti) Magnolia champaca

Liriodendron tulipifera
(Redirecționat de la Arborele de lalea)

Arborele de lalea sau Tulipanul

Clasificare științifică

Regn: Plantae
 Subregn: Cormofitae

Încrengătură: Magnoliophyta (Angio-

spermatophyta)

Clasă: Magnoliatae (Dicotiledonatae)

Ordin: Magnoliales

Familie: Magnoliaceae

Gen: Liriodendron

Specie: tulipifera

Nume binomial

Liriodendron tulipifera

modifică

Liriodendron tulipifera
 Lauraceae este o familie de plante angiosperme din ordinul Laurales.
Familia cuprinde aproximativ 55 de genuri și peste 2000 de specii. Majoritatea
speciilor sunt răspândite în regiunile calde tropicale, în special în Asia de
Sud și Brazilia. Cele mai multe plante sunt aromatice, veșnic verzi. Lauraceele sunt
reprezentate de arbori și arbuști.

Lauraceae

Laurus nobilis

Clasificare științifică

Regn: Plantae

Clasă: Magnoliatae

Ordin: Laurales

Familie: Lauraceae
Juss.
 Dafin

Laurus nobilis

Clasificare științifică

Regn: Plantae

Încrengătură: Magnoliophyta

Clasă: Magnoliopsida

Ordin: Laurales

Familie: Lauraceae

Gen: Laurus

Specie: L. nobilis

Nume binomial

Laurus nobilis
L.

modifică

Dafinul (lat. Laurus nobilis), cunoscut și sub numele de laur, este o specie de
plante aromatice din familia Lauraceae, arbore sauarbust, care ajunge până la 10–
18 m înălțime, originar din zona Mediteranei.
Frunzele au o lungime de 6–12 cm și o lățime de 2–4 cm , cu margini dantelate
specific și usor încurbate . Este o plantă cu florisexuate (plantă dioică) florile
mascule și femele fiind dispuse pe organisme distincte ; florile sunt de un galben-
verzui pal, de aproape 1 cm diametru, crescute câte 4-5 în umbelă alături de
frunză. Fructul este în formă de boabă (bacă) neagră de aproape 1 cm lungime,
conținând o singura sămânță.
Utilizări și simbolism
Frunzele de dafin sunt folosite pentru aroma lor la prepararea mâncărurilor. De
asemenea, au fost folosite în Grecia antică pentru cununile de lauri, de unde și
expresia "a se culca pe lauri". O asemenea cunună de laur era oferită ca premiu la
jocurile Pythian Games. În plus, tot de la laur derivă și cuvântul bacalaureat (bacă
de laur) și cel de laureat ( încununat cu lauri), există un premiu
cinematografic Premiul Laurul de aur.
Anumite date din literatura medicală sprijină ideea că frunzele de dafin ar avea
următoarele utilizări :
 Antioxidativ: Fitoterapia. 2003 Sep;74(6):613-6.
 Analgezic și antiinflamator: Phytother Res. 2003 Aug;17(7):733-6.
 Anticonvulsivant (antiepileptic): Phytomedicine. 2002 Apr;9(3):212-6.
Dafinul este amplu cultivat ca plantă ornamentală în regiuni cu
climat mediteranean sau oceanic , dar și ca plantă de interior în zonele mai reci.
Tratamente naturale pe bază de dafin
Dafinul, pe lângă utilizarea variată în prepararea mâncărurilor, este cunoscut și
apreciat ca remediu natural în tratarea câtorva afecțiuni. Printre cele mai cunoscute
afecțiuni care pot fi vindecate cu ajutorul dafinului se număra infecțiile (orale,
intestinale), reumatismul, alcoolismul, laringita, anorexia.
Untul de dafin, extras din fructele arbustului, intră în componența multor unguente,
în special cele utilizate pentru calmarea diferitelor manifestări ale durerii.
Proprietățile terapeutice ale ceaiului de dafin sunt cunoscute mai ales în tratarea
reumatismului cronic, afecțiunilor nervoase și afecțiunilor orale.
În cultură
 Frunzele de dafin sunt utilizate pentru designul monedei de 10 yen în Japonia.
În conformitate cu mitologia greacă, arborele a apărut inițial când nimfa Daphne s-
a transformat în acest arbore pentru a scăpa de urmărirea zeului din Olimp Apollo.
Pădurea de lauri (dafini) "Laurisilva" de pe insula Madeira (Portugalia) a fost
înscrisă în anul 1999 pe lista patrimoniului cultural și natural mondial al UNESCO.
Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]
 

Flori şi frunze de dafin (Laurus

Ilustraţie nobilis)




Ilustraţie din secolul al XIX-lea Dafin crescut în bucătărie pentru

frunzele sale

Scorțișoara

Scorțișoară

Flori și frunze de scorțișor

 Clasificare științifică

Regn: Plantae

Încrengătură: Magnoliophyta

Clasă: Magnoliopsida

Ordin: Laurales

Familie: Lauraceae

Gen: Cinnamomum

Specie: C. verum

Nume binomial

Cinnamomum verum
J.Presl
Scorțișoara (Cinnamomum verum, sinonim cu C. zeylanicum) este coaja de culoare roșcată-
cenușie, a scorțișorului, un arbore mic, exotic, veșnic verde care atinge 10 până la 15 metri înălțime
și face parte din familia Lauraceae. Este originar din Sri Lanka și din sudul Indiei.
Scoarța este comercializată uscată sub formă de batoane de aproximativ 10 cm lungime, sub formă
de bucățele sau gata măcinată. Se utilizează în bucătăria occidentală mai ales pentru aromatizarea
produselor de cofetărie, iar în țările orientale și la condimentarea preparatelor culinare.