LEURDA - Trufandalele padurii

Leurda a fost agreata de medicina oficiala la inceputul secolului XX. Savantii au descoperit in frunze si in bulbi vitamina C, de trei ori mai multa decat in ceapa verde, lamai si portocale (700 de mg la 100 g de leurda!). Si cu cat creste planta mai sus in munti, cu atat mai bogata este in vitamina C. Sunt prezente in planta si vitamine din grupul B, amidon ca in cereale, proteine, glucide si grasimi, acizi organici, mono si dizaharide, saruri minerale (microelemente) de calciu, fier, fosfor, sodiu, cupru, magneziu, mangan, uleiuri cu continut de sulf, uleiuri eterice si, bineinteles, celuloza. In anii '40, din cauza razboiului, cercetarile stiintifice in Rusia au fost mutate in Siberia. Guvernul aloca bani pentru infiintarea catedrei de microbiologie si fiziologie a plantelor, in scopul identificarii resurselor alimentare suplimentare, ce pot duce la diminuarea efectelor de subnutritie a populatiei. Seful catedrei, Eugen Talalaev, cerceteaza in regim de urgenta doua plante pe care le considera salvatoare: sfecla de zahar (pentru glucide) si leurda (ca sursa de vitamina C). Calugarii din Tibet tin o dieta de 22 de zile, timp in care consuma hrana vegetala cu adaos de pasta din usturoi sau leurda pisata, amestecata cu faina prajita in unt. Dieta ajuta la curatarea intestinelor, protejeaza organismul de paraziti si micoze. Dar sa scurtam povestea si sa trecem la sfaturi practice cu leurda. Tratamente interne * Reumatism, spondiloza cervicala, ateroscleroza si hipertensiune - se prepara o tinctura din 100 g frunze si flori taiate puse in 500 ml tuica care se lasa la macerat 21 de zile, apoi se strecoara. 25 de picaturi se amesteca cu o lingura de apa si se beau de 3 ori pe zi, la 30 minute dupa masa. Cu tinctura obtinuta se fac si frectii in zonele cu dureri. Tratamentul este de lunga durata, dar sigur. * Profilaxia imbatranirii. Se amesteca parti egale de frunze de leurda, lucerna si radacina de ghimbir, se pun in borcan si se toarna alcool dublu rafinat, cat sa acopere plantele cu 2-3 cm. Borcanul se inchide ermetic si se lasa la macerat la intuneric, la temperatura camerei, timp de 12 zile. Se beau cate 50-70 de picaturi, de 3 ori pe zi, intre mese. * Activitate intestinala afectata, dizenterie, colici. Se piseaza sau se mixeaza bine bulbii sau frunzele plantei. O lingurita plina varf de terci se infuzeaza in 300 ml de apa fiarta si racita timp de o ora. Se beau cate 50 - 100 de ml (in functie de greutatea corporala), de 3 ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa. * Dereglari de ciclu menstrual, malarie. O lingura de masa verde (frunze proaspete sau uscate) tocata marunt se infuzeaza in apa fierbinte, timp de 2-3 ore. Se strecoara si se beau cate 50 de ml, de 3-4 ori pe zi, in cure de 21 de zile. * Diareea acuta si cronica insotita de balonari si colici, recuperare dupa un accident vascular cerebral, tuse la fumatori. O legatura de frunze (se poate cu tot cu bulbi) se toaca marunt. Se umple 3/4 cu masa verde obtinuta un borcan sau o sticla cu filet si se toarna alcool de 70 de grade, cat sa acopere plantele. Se macereaza timp de doua saptamani, la intuneric, ca sa nu se descompuna vitaminele. Se strecoara, se stoarce bine si se pastreaza la frigider. Se administreaza, incepand cu 3 picaturi, zilnic, se adauga cate o picatura, pana la 12-15 picaturi, de 3 ori pe zi, cu apa calduta sau un ceai din plante pentru afectiunea respectiva. Daca se administreaza in cure de 10 zile, se fac pauze de 5 zile intre cure, iar daca o cura dureaza doua saptamani, se fac pauze de 7 zile. Intre curele de 1,5 luni, se fac pauze de 14 zile. * Problemele aparatului circulator (varice, ateroscleroza, tromboze). In lunile de primavara se consuma leurda in stare proaspata (salata cu suc de lamaie si ulei nerafinat, sau adaos in sosuri

si ciorbe, cu planta tocata, amestecata cu marar si patrunjel. In timpul anului se folosesc cubulete de leurda congelata sau suc congelat. Tratamente externe * Otita purulenta. Se stoarce sucul proaspat, se toarna o cantitate mica in lingurita incalzita in prealabil in apa fierbinte, apoi, cu pipeta, se pun in ureche cate 1-2 picaturi. * Dureri reumatice, guta. Comprese din leurda pisata, amestecata cu o cantitate mica de ulei sau osanza de porc, se aplica pe locurile dureroase. Se acopera cu hartie pentru comprese si se panseaza cu o fasa elastica, ca sa nu afecteze circulatia sanguina. * Guturai, raceala. Dintr-o lingurita de frunze pisate se fac doua tampoane invelite in tifon si se introduc pe rand in nara dreapta si stanga. Inflamarea cailor nazale se diminueaza repede. * Negi, dermatita, pigmentare maronie, furunculoza, arderea talpilor, chelie. Se aplica pe locurile afectate comprese din frunze pisate, invelite in tifon sau imbibate cu suc de leurda. Contraindicatii si precautii Leurda poate provoca si unele probleme, daca este consumata in exces, mai mult de 15-20 de frunze pe zi. Este posibila aparitia insomniei, a durerilor de cap, a diareei, mai ales la persoanele cu ulcer stomacal, alergie, dereglarea activitatii cardiace, colon iritabil. Trebuie sa se abtina de la consum si persoanele cu procese inflamatorii ale tractului digestiv, pancreatita, colecistita, hepatita, epilepsie, si mamele care alapteaza.
Rol esential in curatirea sangelui Proprietatile terapeutice ale leurdei reliefeaza, in primul rand, rolul depurativ, respectiv capacitatea de curatire a sangelui, ficatului, stomacului si intestinelor, mult mai activa decat usturoiul. Pentru aceasta actiune, se recomanda ca, in fiecare primavara, sa se faca o cura de 4 saptamani, cu frunze proaspete (de remarcat ca, prin uscare, frunzele isi pierd din proprietati). In plus, sunt evidente efectele antiseptice, bactericide, antitoxice, diuretice, hemostatice, hipotensive, antisclerotice, vermifuge si stimulatoare ale peristaltismului intestinal si ale contractiilor uterine. Prin consumul intern, leurda actioneaza favorabil in numeroase afectiuni maladive: - in bolile gastrointestinale are efecte in diaree acuta si cronica, dizenterie, indigestii, insuficienta biliara, colici abdominale, balonari si in distrugerea viermilor intestinali, inclusiv limbrici; - in afectiuni cardiovasculare curata sangele de substante toxice, reduce hipertensiunea arteriala, intervine in ateroscleroza coronariana, hematurie, scade nivelul colesterolului, previne accidentele vasculare, evitand aparitia trombozei si tromboflebitei prin fluidificarea sangelui si prin dizolvare a placilor de colesterol; - in bolile aparatului respirator este benefica la persoane cu bronsite, tuberculoza pulmonara si infectii la nivelul cailor respiratorii superioare (gripe, raceli); - in afectiunile sistemului nervos intareste memoria prin marirea capacitatii de memorare, combate momentele de lapsus, amneziile, insomniile, ametelile de dimineata, starile depresive, tensiunea la nivelul capului si starile de anxietate (frica) si de neliniste; - in boli renale curata rinichii si vezica urinara, favorizeaza urinarea si elimina excesul de acid uric, foarte daunator la bolnavii de guta. Prin uz extern, leurda are bune efecte in combaterea reumatismului degenerativ, eczeme, herpes, rani greu vindecabile, scrofuloza si alte boli cronice de piele. Cataplasmele cu frunze sunt indicate contra furunculilor (buboaielor). Frunzele proaspete, excelente in salatele de primavara Avand un excelent rol purificator, prin eliminarea deseurilor toxice din ficat si din sange, precum si un

important rol fortifiant al intregului organism, leurda este recomandata intr-o cura benefica de primavara. Leurda se poate folosi sub multiple forme: - frunzele proaspete se consuma primavara, intr-o cura de 3-4 saptamani, fiind amestecata cu diferite preparate culinare: salate de cruditati, supe, ciorbe, piure (in asociere cu urzica vie), galuste, chiftele, perisoare, cartofi, tocane cu carne, avand atat rol decorativ cat si condimentar foarte gustos, in locul usturoiului; - taiate marunt, frunzele se consuma ca aperitiv in amestec cu frunze de patrunjel verde; se pun pe felia de paine cu unt, margarina, branza sau cascaval ras, adaugand cimbrisor, boia de ardei si piper macinat; - salata din frunze proaspete, consumata inainte de mesele principale pe tot sezonul de primavara, are un rol evident in oprirea procesului de imbatranire; - in stare uscata, frunzele se presara pe diferite mancaruri, in amestec cu patrunjel si ceapa, avand efect de condiment deosebit de gustos. Sucul de leurda combate reumatismul degenerativ Alte forme de utilizare: - bulbii recoltati in vara si toamna si tocati marunt au aceeasi eficacitate ca si frunzele, dar, la persoanele cu stomac mai sensibil, se prepara un macerat in lapte timp de 2-3 ore, care se va consuma prin inghitituri rare. Atat frunzele, cat si bulbii sunt bine tolerati de catre ficat si nu dau iz neplacut pentru respiratie, ca in cazul usturoiului; - tinctura din frunze sau bulbi tocati marunt se prepara in alcool de 38-40%, in care se macereaza timp de 14 zile, la soare; se strecoara si se pastreaza in sticle inchise la culoare, in loc racoros si intunecos. Zilnic se iau cate 10-15 picaturi, in putin ceai sau apa, de 3-4 ori pe zi, avand efecte deosebite in dobandirea unei memorii excelente. Tinctura bine pastrata permite sa se beneficieze tot timpul anului de puterea curativa a leurdei; - infuzia de leurda se prepara din doua lingurite frunze tocate la 200 ml apa clocotita; se beau unul sau doua ceaiuri pe zi; - vinul de leurda se prepara dintr-un pumn de frunze proaspete sau bulbi maruntiti, care se fierb 5 minute in 50 ml vin alb; se infuzeaza acoperit timp de 10 minute, se strecoara si se indulceste dupa gust cu miere sau sirop. Se bea dimineata cate un paharel, timp de 14 zile, fiind considerat un minunat remediu pentru persoanele in varsta, chinuite de tuse rebela, insuficienta respiratorie, expectoratii persistente si tuberculoza pulmonara; - sucul de leurda, extras din frunze proaspete prin presare, se consuma in cure de 3 saptamani, luand cate 2 pahare pe zi, dimineata pe stomacul gol si dupa amiaza, avand efecte in combaterea reumatismului degenerativ, mastita si noduli la san si in inlaturarea efectelor nocive ale tutunului, printr-o actiune puternic antitoxica. Florile de leurda, bogata sursa melifera In apicultura, leurda este o specie melifera vizitata frecvent de albine pentru culesul de nectar si polen. S-a constatat ca un stup de control, plasat intr-o zona invadata de leurda inflorita, poate asigura o depunere de 1 kg miere intr-o zi insorita. Ornamental, leurda este plantata in parcuri, gradini si spatii verzi pentru a valorifica locurile umede si umbrite.