Raphanus sativus

 ridichea, este o plantă anuală, de cultură, cu rădăcina

tuberizată şi fruct indehiscent cilindric cu strangulaţii
(lomenta).
 Rădăcinile prezintă proprietăţi diuretice, antiscorbutice,
colagoge, antilitiazice (în litiaza biliară).
 În scopuri medicinale se foloseşte ridichea neagră sau
de iarnă (R. sativus var. nigra), în calmarea tusei, ca
expectorant, sub formă de suc sau sirop.
 Sucul sau siropul se obţin prin extracţie cu zahăr din
scobiturile practicate în jumătăţile de ridiche (are loc un
proces de exosmoză).
 Brassicaceae cu fruct siliculă
 Capsella bursa-pastoris, traista ciobanului este o specie ierboasă,
anulă, erectă, de 10-40 cm , cu rădăcina pivotantă.
 Frunzele bazale dispuse în rozetă, oblongi-lanceolate, penat
sectate, cele tulpinale sesile, aplexicaule, mai mici spre vârf.
 Florile grupate în raceme cu petale albe, fructele silicule
triunghiulare, obcordate.
 Este răspândită în toate regiunile ţării având o largă amplitudine
ecologică, apare însă mai frecvent în locuri ruderale, terenuri
necultivate şi ca buruiană în culturi.
 Bursae pastoris herba reprezintă părţile aeriene ale plantei
recoltate în timpul înfloririi. Conţine amine biogene (tiramina,
colina, histamina), tanin, rezine, flavone, urme de alcaloizi şi
săruri minerale. Este cunoscută pentru efectele hemostatice,
hipotensive şi vasoconstrictoare asupra uterului fiind
recomandată în hemoragii uterine.
 Ordinul SALICALES
 cuprinde plante lemnoase, achlamidee, unisexuate, cu
florile grupate in amenţi, fiecare floare fiind dispusă la
axila unei bractei.
 Florile mascule, foarte reduse, alcătuite din 2 sau mai
multe stamine, iar cele femele alcătuite din 2 carpele
concrescute. Ovarul este unilocular, cu placentaţie
parietală, cu numeroase ovule, fructul este o capsulă cu
multe seminţe acoperite cu peri lungi şi fini, lipsite de
endosperm.
 Ordinul cuprinde o singură familie.
 Familia Salicaceae
 prezintă aceleaşi caractere ca şi ordinul, are numai 2
genuri:
 Salix şi
 Populus
 cu 350 specii în flora României fiind prezente 3 specii
de Populus şi 23 de Salix precum şi câţiva hibrizi
cultivaţi de Populus.
 Unii sistematicieni consideră Salicaceele ca
Angiosperme primitive înrudite cu Gimnospermele, iar
după alţii sunt încadrate la apetale specializate derivate
din Hamamelidae
 Salix alba
 răchita albă este un arbore de circa 20 m, cu tulpina
strâmbă, lujerii subţiri, flexibili, verzi-gălbui iar scoarţa
tânără netedă, cenuşiu verzuie, formează mai târziu un
ritidom gros cenuşiu brun.
 Scoarţa se poate desprinde cu uşurinţă în timpul
primăverii. Mugurii sunt alungit-ovoizi, alipiţi de ramuri,
frunzele lanceolate, de 4-10 cm, cu marginea mărunt
serată.
 Florile unisexuate,dispuse în amenţi, cei masculi
galbeni, cei femeli verzui, fructe mici capsule.
 Este o plantă de lunci şi zăvoaie cu cerinţe mari faţă de
umiditate.
 Salicis cortex, scoarţa de răchită, se recoltează în luna martie
când desprinderea se face uşor .
 Conţine salicină, o glicozidă fenolică, (0,3-0,8 %) care prin
hidroliză produce saligenina şi glucoză, tanin catehic (3-10%),
rezine.
 Scoarţa de răchită s-a utilizat din antichitate ca tonic, febrifug,
antireumatismal. S-a demonstrat că acidul salicilic provenit din
saligenină este principiul activ care imprimă acţiunea antipiretică
şi analgezică. Această substanţă naturală a servit ca model pentru
sinteza aspirinei (acid acetil salicilic).
 În scopuri medicinale se admite recoltarea scoarţelor şi de la alte
specii de Salix: S. purpurea (răchita roşie), S. fragilis (răchita), S.
pentandra şi S. caprea (salcia căpreasca ) cu frunze mai late.
 Populus nigra
 plopul negru este un arbore foarte înalt (30-35m), cu
ritidom gros, negricios, brăzdat longitudinal, cu muguri
ascuţiţi, curbaţi la vârf, de 2-3 cm brun-gălbui, cleioşi cu
miros balsamic.
 Frunzele deltoide-triunghiulare, cu vârful ascuţit,
marginea serată, glabre.
 Florile unisexuate sunt dispuse în amenţi.
 Vegetează în regiunile joase, zăvoaie, lunci, depresiuni,
poieni, fiind masiv răspândit în Delta şi lunca Dunării..
 Populi gemmae, mugurii de plop, recoltaţi în februarie-martie,
cu ocazia tăierii arborilor, conţin glicozide fenolice (populozida,
salicozida), ulei volatil, agliconi flavonici, în rezina portocaliu-
rubinie de la baza catafilelor, (predomină chrisina), taninuri.
 Prezintă acţiune antiseptică, cicatrizantă, antiinflamatoare.
 S-au folosit la prepararea unguentului antihemoroidal, iar în
prezent extractul de muguri de plop serveşte la prepararea
comprimatelor PLOPISAN indicate în afecţiuni faringiene.
 Rezina de la baza catafilelor are o compoziţie asemanătoare cu a
propolisului şi reprezintă materia primă recoltată de albine
primăvara pentru elaborarea propolisului.
 Lemnul de salcie şi plop se utilizează pentru confecţionarea
obiectelor de uz casnic chibrituri, celuloză, împletituri
 Populus alba
 plopul alb, cu frunze palmatlobate, alb tomentoase pe
partea inferioară, fără utilizări medicinale.
 P. tremula plopul tremurător, cu scoarţă cenuşie, doar la
bază cu ritidom brăzdat, frunze cu limbul circular,
ondulat pe margini, cu peţiol puternic comprimat
lateral, la baza limbului, astfel că frunzele adie la cea mai
mică bătaie a vântului.
 Frunzele conţin flavone şi glicozide fenolice şi sunt
indicate în afecţiuni renale şi ale prostatei
POPULUS ALBA
 Ordinul MALVALES
 cuprinde plante predominant lemnoase răspândite mai mult în
zonele tropicale, în climatul nostru predomină cele ierboase.
 Din punct de vedere histologic conţin fibre mecanice elastice în
ţesutul liberian şi celule mucilagigene.
 Florile au caliciul dublu iar petalele sunt răsucite în boboc.
Androceul este dispus pe 2 cicluri cel extern transformat în
staminodii sau redus, iar cel intern se multiplică prin despicare
formând un androceu poliadelf sau monadelf ce înconjoară
gineceul ca o coloană (Columnifere numele mai vechi al
ordinului).
 Gineceul este policarpelar dar adesea multiplicat iar fructul o
capsulă.
 Familia Tiliaceae
 cuprinde circa 400 specii lemnoase cu frunze
întregi şi stipele caduce, florile grupate în
inflorescenţe cimoase având axul principal
concrescut cu bracteea membranoasă ce
contribuie la răspândirea fructelor.
 Stamine grupate în 5 sau 10 fascicole uneori cu
cerc extern de staminodii.
 Prezintă glande nectarifere şi ţesuturi secretoare
ce produc ulei volatil plăcut mirositor.
 Tilia platyphyllos
 teiul cu frunză mare este un arbore de 30-40m tulpina cu ramuri
groase dar rare, ritidomul gros cu şanţuri logitudinale.
 Frunzele mari, cu baza asimetrică prezintă peri albicioşi la locul
de ramificare a nervurilor care sunt foarte proeminente pe partea
inferioară.
 Flori mari dispuse în cime pendente (monocaziu combinat cu
dicaziu), cu bracteea mai scurtă decât inflorescenţa,
 fructul nuculă globuloasă, de circa 10 mm diametru cu 5 nervuri.
 Este prima specie de tei care înfloreşte 10-15 iunie, se întâlneşte
la câmpie şi deal dar se cultivă pentru portul frumos pe marginea
şoselelor în parcuri şi grădini.
 Tilia cordata
 teiul pucios, de talie mai mică (20 m) , are cele mai mici frunze cu
marginea acut serată, pe partea inferioară verzi albăstrui cu
smocuri de peri ruginii la locul de ramificare a nervurilor.
 Florile mici, dispuse în cime orizontale cu bracteea de lungimea
inflorescenţei. Florile au 5 petale galben pal,
 fructul nuculă globuloasă mai mică (4-6 mm diametru), netedă
sau alb muchiată.
 Înfloreşte la circa 2 săptămâni (25-30 iunie) faţă de precedenta şi
este specia de tei cea mai răspândită în România fiind rezistentă
la ger dar suportă mai greu seceta. Se întâlneşte în zona de deal
(500-600m) în amestecuri sau arborete pure, fiind mai puţin
cultivat
 Tilia tomentosa
(Tilia argentea)
 teiul argintiu, este cel mai pretenţios tei faţă de temperatură dar
rezistent la secetă fiind răspândit în pădurile de câmpie din sudul
şi estul ţării.
 Are înălţimea de 30 m cu ramuri dese îndreptate in sus, frunze
cordiforme, pe partea inferioară în întregime argintiu-tomentos
păroase.
 Florile câte 5-10 în cime pendente cu 5 petale galben deschis
dublate de alte 5-11 parapetale provenite din stamine
(staminodii).
 Fructul nuculă tomentoasă ovoidă de 5-7 mm diametru netedă
sau cu coaste puţin proeminente.
 Înfloreşte cel mai târziu (10-15 iulie) şi este cultivat foarte mult în
parcuri şi pe alei.
 Tiliae flos
 inflorescenţele cu bractei (tiliae flos cum bracteis) sau fără bractei
(Tiliae flos sine bracteis).
 În Europa Occidentală sunt acceptate numai inflorescenţele
provenite de la primele 2 specii în timp ce FR începând cu ediţia
a-VIII-a 1965 a oficinalizat şi florile de tei argintiu ca urmare a
cercetărilor efectuate de Prof. T. Goina la Facultatea de Farmacie
Cluj-Napoca.
 Conţin mucilagii ulei voaltil (farnesol) care imprimă mirosul
caracteristic, flavonoide, proantociani saponine, steroli, vitamina
E.
 Florile de tei au acţiune sedativă emolientă, antispastica,
antiinflamatoare pentru căile respiratorii şi sunt indicate în răceli,
gripă, insomnii şi ca expectorant şi sudorific.
 Familia Sterculiaceae
 cuprinde plante lemnoase tropicale având florile
cu staminele unite într-un tub.
 Theobroma cacao, arborele de cacao cu
înălţimea de circa 8 m cu frunze simple întregi,
cu flori mici, care apar direct pe trunchi şi
ramuri ( cauliflorie) cu fructe baciforme, mari,
cărnoase colorate în roşu cu numeroase seminţe.
 Originar din America de Sud (Brazilia) dar extins
în cultură şi în Africa, Indonezia.
 Cacao semen seminţele conţin 45-55% ulei gras (Oleum cacao)
obţinut prin presare la cald, se solidifică la temperatura camerei şi
formează untul de cacao (Butyr cacao).
 Cotiledoanele seminţelor conţin 1-2% teobromină şi 0,2-0,3 %
cafeină.
 După extragerea uleiului prin presare seminţele se torefiază
(prăjire) şi capătă o culoare brun-roşcată şi aromă specifică apoi
prin măcinare dau pulberea de cacao utilizată împreună cu untul
de cacao la prepararea ciocolatei şi alte produse de patiserie.
 În industria de medicamente pudra de cacao se foloseşte pentru
condiţionarea unor specialităţi farmaceutice şi corectarea gustului
iar untul de cacao la preparea supozitoarelor, ovulelor,
unguentelor
 Cola vera şi Cola acuminata
 arbori tropicali originari din Africa centrală dar extinşi şi în Asia
de sud est au înălţimea de 10-15 m
 cu frunze mari oblongi ovate cauliflore
 cu fructe folicule lignificate câte 2-6 în formă de stea. Fiecare
folicula conţine 5-10 seminţe mari alb roze şi cărnoase.
 Dupa îndepărtarea tegumentului se uscă la aer şi formează nucile
de cola.
 Colae semen reprezintă cotiledoanele decorticate ale nucilor de
cola.
 Conţin teobromină (0,6-3%), cafeină(0,1-1,2%), taninuri,
flobafene, catehine. Au gust amar, proprietăţi stimulente asupra
SNC, reduc oboseala, stimulează efortul fizic şi se întrebuinţează
în vinuri tonice pentru poftă de mâncare, băuturi răcoritare şi
stimulente (Pepsi-Cola, Coca-Cola) iar în farmacie pentru
obţinerea de tincturi şi extracte, siropuri (HECOGEN).
 Familia Malvaceae
 cuprinde 1500 de specii ierboase şi lemnoase,
 cu frunzele alterne, palmat-lobate,
 florile pe tipul 5, adesea cu caliciul dublu, cel extern cu
număr variabil de elemente, petalele concrescute la bază
cu tubul staminal.
 Androceul polimer, concrescut formează o coloană în
jurul stilului (Columnifere).
 Gineceul polimer din 5-3 carpele, unite, cu poziţie
superioară.
 Fructul o capsulă, care se desface la maturitate în mai
multe mericarpii sau loji seminale
 Althaea officinalis
 nalba mare. Specie ierboasă perenă, erectă până la 1,5-2 m, cu peri
catifelaţi pe toate organele aeriene.
 Tulpina cilindrică, frunze lung peţiolate, palmat lobate, cu 5-3
lobi, verzi-albicioase, catifelate.
 Florile sunt dispuse rar, în raceme, la vârful tulpinii. Caliciul
dublu, corola cu 5 petale alb-roz, stamine numeroase violete, cu
antere roşii ce înconjoară pistilul. Fructul capsulă turtită care se
desface în 13-20 mericarpii cu câte o sămânţă reniformă turtită
lateral.
 Vegetează numai în locuri însorite, în flora spontană, în regiunea
de câmpie, pe soluri nisipoase sau ruderale, în sud-vestul ţării şi
Câmpia de Vest.
 În scopuri medicinale se cultivă în aceleaşi regiuni.
 Althaeae radix, rădăcinile de nalbă mare, care pot fi
nedecorticate sau decorticate şi tăiate în fragmente mici.
Conţin 15-25 % mucilagii, amidon, glucide simple,
aminoacizi (asparagină).
 Althaeae folium frunzele de nalbă mare, conţin
mucilagii 5-6% , flavone, tanin.
 Ambele sunt produse oficinale.
 Datorită mucilagiilor prezintă acţiune emolientă şi se
recomandă în inflamaţiile mucoaselor căilor respiratorii
şi digestive în specii pectorale, gargarisme, loţiuni
pentru cavitatea bucală fiind lipsite de toxicitate.
 Althaea rosea
 nalba de grădină sau rujă este o specie ierbacee perenă exclusiv
de cultură, erectă, de 1-2 m cu peri asprii pe organele vegetative.
 Frunzele lung peţiolate palmat lobate cu marginea rotunjita
dinţată.
 Florile dispuse în spice terminale lungi de până la 1 m solitare
sau grupate 2-4 la un loc, foarte mari (6-10 cm în diametru) la
exterior cu un caliciu dublu (epicalix), petale mari lăţite (uneori
mai multe dau aspectul de flori bătute), de culoare albă rubinie,
sau mai frecvent negru-purpurii.
 Se cultivă atât în scopuri medicinale cât şi ornamentale.
 Althaeae arboraeae flos sine calicibus reprezintă florile uscate
fără caliciu de culoare neagră violacee cu miros caracteristic.
Conţin mucilagii şi pigmenţi antocianici şi sunt utilizate în
afecţiuni ale aparatului respirator şi colorant alimentar.
 Malva silvestris
 nalba de pădure, specie spontană sau introdusă in cultură.
 Este o plantă perenă, dar în cultură se cultivă numai ca
anuală din cauza atacului masiv de rugină.
 Florile prezintă caliciul dublu şi corola cu petale
emarginate, roz violacee.
 Malvae flos şi Malvae folium conţin mucilagii (2,6-
15%), iar florile, în plus, antociani şi vitamine.
 Prezintă acţiune emolientă, antitusivă, utilizate in
ceaiurile pectorale, siropuri expectorante, recomandate
în inflamaţii ale mucoaselor.
 Hibiscus trionum
 zămoşiţa este o specie ierbacee, anuală, cu tulpina erectă,
de 10-80 cm, aspră, ramificată, cu frunze penat fidate
cu 3 lobi.
 Florile mari, solitare, cu caliciul dublu, cel intern
persistent , cu petalele palid gălbui.
 Este o buruiană în culturile de porumb, legume, mai
ales în zona de câmpie.
 Trioni herba recoltată la începutul înfloririi, conţine
flavone şi substanţe mucilaginoase cu acţiune diuretică
şi saluretică în pielite şi cistite
 Hibiscus sabdarifa
 karkadé, plantă anuală, ierbacee, de până la 5 m cu frunze lobate.
 Flori cu un caliciu 5-lobat şi un epicaliciu ce devine roşu după
deschiderea florii.
 Originar din Africa, dar cultivat în zonele tropicale, principalele
ţări exportatoare fiind Egiptul, Sudanul, Tailanda, Mexic, China.
 Hibisci flos reprezintă caliciul şi epicaliciul florii, recoltate în
perioada fructificării.
 Conţin 15-30 % acizi organici (citric, malic, tartric, hibiscic) 1,5
% antociani (derivaţi de delfinidină, cianidină), mucilagii (15%)
pectine (2%).
 Se utilizează la prepararea ceaiurilor, pe care le colorează în roşu,
sau a băuturilor răcoritoare, cu gust plăcut acrişor. Au mai fost
descrise acţiunea relaxantă musculară, antiinflamatoare.
 Gossypium
 bumbacul. G. herbaceum şi G. arboreum sunt specii originare
din Asia şi G. hirsutum şi G. barbadense originare din America
de Nord.
 Au fost cultivate de către indieni şi egipteni de 3-4000 de ani,
astăzi fiind extinse în America de nord şi de Sud în Asia , Africa,
iar în Europa în Grecia şi Spania.
 Sunt specii anuale sau perene de 30-120 cm cu tulpina ramificată
şi cu frunze mari 3-5 palmat lobate, cu flori mari de 6-8 cm
dispuse axilar cu petale galbene roz sau roşii.
 Fructele sunt capsule mari globuloase 3-5 loculare şi conţin în
interior numeroase seminţe acoperite cu peri lungi, moi, albicioşi.
 Aceşti peri constituie materia primă pentru obţinerea vatei
hidrofile (Gossypium depuratum) printr-un proces de spălare şi
albire, din care se obţin apoi fibre textile şi ţesături cu importanţă
economică şi medicinală ca tifonul (Tela depurata) feşi, bandaje
 Ordinul ERICALES (BICORNES)
 grupează arbuşti şi subarbuşti ce formează micorize, au
frunze întregi, nestipelate, florile actinomorfe, penta sau
tetramere, gamosepale şi gamopetale.
 Androceul frecvent obdiplostemon, cu anterele
poricide, la unele specii cu 2 prelungiri în formă de
apendice (bicornes), gineceul 2-5 carpelar, sincarp, cu
ovarul superior sau inferior şi fructul variat.
 Cuprinde 3 familii:
 Ericaceae,
 Pyrolaceae şi
 Empetraceae
 Familia Ericaceaae
 cuprinde circa 2500 de specii dintre care în
România vegetează 14.
 Sunt arbuşti şi subarbuşti cu frunze
sempervirescente sau caduce,
 cu flori actinomorfe rar zigomorfe cu caliciul
adesea dialisepal
 iar fructul o bacă sau capsulă.
 Arctostaphylos uva-ursi
 strugurele ursului este un arbust mic, cu tulpini târâtoare, formând
tufe compacte cu frunze sempervirescente, coriacee (tari,
pieloase) alterne, obovate de 1,5-3 cm cu vârful obtuz şi lucioase.
 Florile câte 3-12 dispuse într-un racem nutant, cu corola
gamopetală urceolată, alb-rozee şi fructul o bacă sferică roşie.
 Specia este răspândită în ţările din nordul Europei în M-ţii
Balcani, Alpi şi Pirinei.
 În România este o specie ocrotită vegetând insular doar în 2
staţiuni: în M-ţii Apuseni la Scăriţa Belioara în judeţul Alba şi pe
dealul Răchitişul Mare (jud. Suceava), reprezentand un relict
glaciar.
 Uvae ursi folium, frunzele de strugurele ursului conţin glicozide
fenolice(arbutozida 5-12%) ce are ca aglicon hidrochinona,
flavone, taninuri, acizi triterpenici (acid ursolic şi uvaol).
 Are acţiune dezinfectantă asupra căilor urinare datorită
arbutozidei, care la nivel renal se scindează în glucoză şi
hidrochinonă aceasta din urmă având acţiune antimicrobiană faţă
de stafilococi (arbutozida ca atare nu este activă).
 Conţinutul mare de tanin (6-12%) poate induce însă iritaţii
gastrice.
 Se recomandă în cistite pielite, nefrite, uretrite.
 La noi în ţară fiind ocrotită nu se recoltează şi se recomandă
înlocuirea sa cu frunze de mertişor (Vitis –idaeae folium).
 Vaccinium vitis-idaea
 merişor este un mic arbust de 5-30 cm cu frunze alterne
sempervirescente, coriacee, pieloase rigide eliptice cu
vârful rotunjit sau emarginat cu marginile răsfrânte pe
partea inferioară, pe care prezintă numeroase glande
secretoare mici şi negre.
 Florile sunt dispuse în raceme terminale câte 5-6,
pendente cu corola gamopetală alb rozee pe tipul 5
 cu fructe bace sferice roşii la maturitate şi lucioase la
suprafaţă şi cu numeroase seminţe mici în interior.
 Este o plantă de altitudine răspândită în tot lanţul
Carpatic la 1300-1400 m în luminişuri pajişti alpine şi
molidişuri..
 Vitis-idaeae folium frunzele de merişor conţin 3,5-8
% arbutozidă, flavone, taninuri, proantociani având
aceleaşi indicaţii ca şi frunzele de strugurele ursului.
 În plus are şi o acţiune diuretică datorată conţinutului
ridicat de flavone, doza terapeutică însă va fi mai mare
(dublă) faţă de Uvae ursi folium.
 Vitis idaeae fructus conţin derivaţi de acid benzoic,
alţi acizi organici, antociani vitamine şi are acţiune
antimicotică (fructele proaspete păstrate în apă nu
dezvoltă mucegai) şi sunt comestibile
 Vaccinium myrtillus
 afin. Arbust de 10-50 cm, ramificat, formează grupuri compacte
numite afinişuri.
 Frunzele sunt alterne, ovate, cu vârful ascuţit şi marginea mărunt
dinţată, de culoare verde deschis spre gălbui la cele din locuri
deschise.
 Florile solitare dispuse la subsioara frunzelor, au caliciul
persistent, corola gamopetală roz globuloasă (urceolată).
 Fructele bace globuloase, negre albăstrui, au numeroase seminţe
mici.
 Este o specie caracteristică zonei montane, de la limita inferioară
a molidului până în zona alpină, vegetează atât la umbră cât şi în
lumină directă, pe soluri acide dar umede dar fructifică numai la
lumină.
 Myrtilli folium frunzele de afin conţin tanin flavone şi
proantociani având proprietăţi astringente şi hipoglicemiante.
 Myrtilli fructus fructele de afin conţin tanin antociani pectine
vitamine (C, B1), provitamine A, săruri minerale şi au proprietăţi
antidiareice şi antibiotice (ERIDIAROM) iar datorită
antocianilor reglează permeabilitatea şi asigură protecţia
capilarelor din zona retiniană contribuie la mărirea acuităţii
vizuale şi adaptarea vederii la întuneric (DIFEBIOM,
DIFRAREL),
 fructele sunt comestibile şi servesc la prepararea de gemuri şi
siropuri.
 Ordinul PRIMULALES
 Cuprinde plante ierboase şi lemnoase
 cu frunze simple întregi,
 cu flori pe tipul 5, cu 5 stamine epipetale, gineceul cu 5
carpele şi ovar superior sau inferior unilocular cu
heterostile, placentaţie central bazală şi fruct capsulă.
 Familia Primulaceae cuprinde specii ierboase cu
frunze alterne sau opuse frecvent radicale în rozetă.
 Florile solitare sau grupate în inflorescenţe umbelate
 Primula officinalis (P. veris)
 ciuboţica cucului este o specie ierboasă, perenă de 15-30 cm,
 cu frunzele dispuse în rozete bazale iar tulpinile aeriene erecte
poartă inflorescenţele umbelate.
 Rizomul cilindric şi oblic sau drept din care pornesc numeroase
rădăcini subţiri adventive.
 Frunzele ovate cu marginea crenată au ondulată de 6-15 cm
lungime.
 Florile dispuse în umbele simple cu 6-18 flori pe tipul 5 cu corole
tubuloasă galben aurie.
 Este răspândită în zona de deal şi de munte în poieni şi păşuni.
 Primulae rhizoma cum radicibus se recoltează
primăvara devreme sau toamna târziu. Conţin 5-10%
saponine triterpenice (primulina acidul primulic),
primverozidă.
 Are acţiune expectorantă secretolitică iar topic
antimicrobian şi antimicotic.
 Se utilizează ca pectoral în bronşite şi traheite.
 În aceleaşi scopuri se utilizează rizomii cu rădăcină de la
specia apropiată, P. ellatior, ambele furnizând produsul
oficinal (FRX).
 SUBCLASA CARYOPHYLLIDAE
 Cuprinde plante ierboase, foarte rar lemnoase,
răspândite pe tot globul.
 Frunze opuse sau alterne, simple rar stipelate, uneori
transformate în spini (prin adaptare xerofite).
 Flori actinomorfe, ciclice sau hemiciclice pe tipul 5
homeo sau heterochlamidee, dialipetale şi la cele
evoluate gamopetale.
 Androceul izomer sau polimer. Gineceul de la una,
două până la mai multe carpele, apocarp sau sincarp, cu
placentaţie centrală, ovule campilotrope
 Ordinul CARYOPHYLLALES
(sin. CENTROSPERMAE)
 Plante ierboase cu frunze simple. Flori bisexuate
sau unisexuate, actinomorfe. Androceul format
din 5 sau 10 stamine (în acest caz pe două
cercuri), gineceul cu una până la 5 carpele unite,
cu poziţii variate, cu ovule campilotrope,
placenteţie centrală. Fruct capsulă, nuculă mai
rar bacă.
 Familia Caryophyllaceae
 cuprinde circa 200 de specii ierboase sau subfrutescente, răspândite mai ales,
în zonele temperate ale emisferei nordice.
 Prezintă tulpini articulate îngroşate la noduri, frunze opuse, simple, întregi,
nestipelate.
 Florile grupate în inflorescenţe cimoase, de regulă dicazii, sunt actinomorfe,
gamosepale, dialipetale, pentamere, bisexuate, rareori, unisexuate şi
tetramere.Gineceul prezintă stilele libere, numeroase ovule, dispuse pe o
coloană centrală. Fruct capsulă uniloculară, se desface în valve, pornind de la
vârf. Speciile sunt grupate în două subfamilii:
 Subfamilia Alsinoideae prezintă florile cu sepale libere, petale alb-verzui şi stile
libere.
 Subfamilia Silenoideae cu caliciul gamosepal, petale variat colorate, diferenţiate în
unguiculă, partea inclusă in tubul caliciului şi o parte superioară plană şi
adesea fidată, ovar situat adesea pe ginofor
 Saponaria officinalis
 săpunariţa sau odogaci, ciuin roşu.
 Specie ierbacee, perenă, cu rizom cilindric de 2 cm grosime, cu
suber roşcat.
 Tulpini aeriene de 30-70 cm cu noduri cu frunze opuse, eliptice
cu trei nervuri.
 Flori dispuse în inflorescenţe de tip dicaziu compus cu caliciul
gamosepal, tubulos cu 5 petale alb roz cu 10 stamine, ovar
alungit cu două stile.
 Fructul capsulă de 2 cm, inclusă în caliciu persistent, se deschide
prin 4-5 dinţi inegali.
 Este răspândită pe malul apelor dar s-a introdus şi în culturi.
 Saponariae rubrae radix conţine 5% saponine triterpenice, şi
are proprietăţi expectorante dar numai în concentraţii bine
dozate.
 Gypsophylla paniculata
 ipcărige, florea miresei, ciuin alb.
 Specie ierbacee, perenă, cu partea subterană un rizom gros şi
lung de 1,5-2 m cu tulpini aeriene de 60-100 cm ramificate de la
bază, glabre.
 Frunze opuse, lanceolate cu trei nervuri, cu marginea întreagă de
3-5 cm lungime şi 6-8 mm late.
 Flori dispuse în inflorescenţe dicazii laxe, dar cu numeroase flori
mici cu 5 petale albe, cu 10 stamine şi ovar cu 2 stile,
 iar fructul este o capsulă.
 Este o plantă de locuri nisipoase, aluvionare, ce vegetează
spontan numai în sud-estul ţării şi în câmpia de vest.
 S-a introdus în cultură pentru valorificarea rădăcinilor în scopuri
medicinale, în industria alimentară, textile şi în cosmetică
(şampoane) în judexţele Brăila, Galaţi, Ialomiţa, Vaslui şi Dolj.
 Saponariae albae radix se prezintă sub forma unor fragmente de rizomi cu
rădăcini de culoare albicioasă al interior.
 Conţine până la 20 % saponine triterpenice şi are aceleaşi întrebuinţări ca şi
specia precedentă.
 În farmacopei sub denumirea de Saponariae radix sunt cuprinse rădăcinile
provenite de la ambele specii având un conţinut ridicat de saponine.
 Saponinele sunt tensioactive şi se pot folosi ca detergenţi fini pentru ţesături
sau în şampoane.
 Saponinele sunt însă iritante pentru mucoase putând să producă strănut, vomă
şi conjunctivite. Administrate parenteral se combină cu colesterolul din
membranele plasmatice şi în cazul eritrocitelor produc hemoliză.
 Indicele hemolitic sau puterea hemolitică diferă însă de la o specie la alta, în
funcţie de structura chimică.
 Saponinele sunt toxice pentru peşti moluşte şi protozoare. Ele pot mări
absorbţia altor substanţe medicamentoase iar în tehnica farmaceutică se
utilizează ca emulgator în timp ce in industria alimentară la prepararea halvalei
şi a halviţei.
 Subclasa Asteridae
 Cea mai evoluata grupa filogenetica a clasei
Magnoliatae
 Cuprinde plante lemnoase si ierboase
 Florile sunt tetraciclice si cu petalele unite
 Androceul este format din 5, 4 sau 2 stamine de
obicei concrescute cu tubul corolei
 Periantul dublu si pentamer
 Carpele 2, ovar sincarp cu placentatie centrala si
parietala
 Ordinul Gentianales
 Cuprinde familii de plante lemnoase si ierbacee, cu
frunze intregi, opuse
 Flori bisexuate, actinomorfe, pentamere, tetraciclice
 In boboc corola este rasucita uneori este prevazuta cu
paracorola
 Gineceul alcatuit din 2 carpele superior sau semiinferior
 Ovulele poseda un singur integument
 Fructe capsule si folicule
 Contin alcaloizi, glicozide, tanin
 Familia Gentianaceae
 Cuprinde 70 de genuri si 800 specii majoritatea
ierboase, cu frunze intregi, opuse
 Flori bisexuate sau unisexuate, actinomorfe,
penta sau tetramere cu gineceu superior
bicarpelar, sincarp
 Fructe capsule si mai rar bace
 Contin glicozide amare, alcaloizi si sunt
raspandite mai ales in etajul montan, subalpin si
alpin
 Gentiana lutea
 Ghintura galbena, este o specie ierbacee, perena, robusta, de 40-
100 cm, glabra
 Cu rizom scurt si gros care se continua cu mai multe radacini
verticale cilindrice de 60-90 cm
 Frunzele 10-20 dispuse in rozeta, in primii ani; cele tulpinale
ovat-eliptice, opuse, lungi de 30 cm si late de 3-7 cm, cu nervuri
arcuate, iar frunzele superioare sesile, unite intr-o teaca comuna
 Florile mari, dispuse in cime la axila frunzelor, cu corola galbena,
divizata pana aproape de baza cu 5 dinti
 Se intalneste rar in locuri stancoase, in poieni din etajul montan si
alpin, pe soluri calcaroase
 Este o planta ocrotita ca monument al naturii, fiind foarte rara si
nu se recolteaza din flora spontana, numai din culturi
 Gentianae radix contine glicozide amare
(gentiopicrina, gentiamarina), alcaloizi,
dizaharide (gentiobioza), xantone, tanin
 Datorita substantelor amare stimuleaza secretiile
gastrice si apetitul avand si actiune antipiretica si
antimalarica
 Se utilizeaza ca tonic amar si eupeptic, avand un
indice de amareala de 1:10 000
 Ordinul Dipsacales
 Plante lemnoase si ierboase, holoarctice, cu
frunze intregi sau sectate, mai adesea opuse
 Flori actinomorfe sau zigomorfe, penta si
tetramere, tetraciclice cu gineceu inferior
 Predomina inflorescentele cimoase, condensate
si se remarca o reducere a caliciului, carpelelor si
ovulelor
 Familia Caprifoliaceae
 Cuprinde arbusti si liane, mai rar plante ierbacee
 Frunze opuse, simple, sectate sau penat
compuse
 Flori bisexuate, actinomorfe si zigomorfe,
pentamere
 Fructele baca, drupa sau capsula
 Din punct de vedere chimic contin glicozide
cianogenetice, alcaloizi netoxici si rezine
 Sambucus nigra
 Socul este un arbust de 4-7 m tufos
 Tulpina cu maduva foarte dezvoltata, scoarta aspra, cu
ritidom crapat longitudinal cu numeroase lenticele pe
cele tinere
 Frunze opuse imparipenat compuse, cu 3-7 foliole
eliptice, ascutite la varf, neregulat serate
 Flori dispuse in cime umbeliforme cu 5 ramuri
principale, bogat ramificate la randul lor, pe tipul 5 cu
corola alba si antere galbene
 Fructe drupe baciforme, sferice, negre, lucioase
 Sambuci flos recoltate cand inflorirea este de circa
75% intr-o inflorescenta
 Contin flavone (rutozida) ulei volatil, amine biogene,
compusi fenil propanici
 Au proprietati sudorifice, diuretice, antireumatice
 Sambuci fructus, fructele de soc recoltate in
septembrie-octombrie contin antociani, acizi organici,
zaharuri, vitamina C, B1
 Sunt comestibile si utilizate pentru obtinerea de
coloranti alimentari (colorarea vinurilor rosii)
 Familia Valerianaceae
 Cuprinde 10 genuri cu 400 specii ierboase, rar liane sau
arbustive, cu frunze opuse, simple sau penat-sectate,
nestipelate.
 Inflorescentele cimoase, cu flori bisexuate si unisexuate,
pentamere
 Caliciul acrescent cu perisori ce favorizeaza diseminarea
 Corole usor bilabiate, androceu cu 4-1 stamine, gineceu
inferior format din 3-1 carpele unite, fructele nucule
 Din punct de vedere chimic contin uleiuri volatile,
iridoide, alcaloizi
 Valeriana officinalis
 Odolean, este o specie ierbacee perena, initial cu o rozeta de
frunze bazale,
 Cu rizom vertical, scurt cu numeroase radacini adventive
 Tulpina aeriana apare mai frecvent in al doilea an
 Frunzele tulpinale opuse, imparipenat sectate cu 5-11 perechi de
lacinii lanceolate, cele superioare sesile
 Florile dispuse in cime dichaziale asemanatoare unei umbele
trifurcate
 Florile mici de 4-5 mm, alb-roze, pe tipul 5, gamopetale
 Raspandita in tufarisuri, paduri, locuri umede, umbroase, pe
marginea apelor, in lunci in zona de deal si munte, produsul
vegetal medicinal provine aproape exclusiv din culturi
 Valerianae rhizoma cum radicibus, rizom cu
radacini de odolean contin ulei volatil, iridoide,
alcaloizi, acizi organici, sescviterpene
 Este planta cea mai frecvent si demult folosita
pentru efectul sedativ, in nevroze, diminuarea
excitabilitatii, in insomnii, nevroze cardiace,
dezechilibru neurovegetativ
 In terapeutica se folosesc extractele care contin
fitocomplex
 Ordinul Scrophulariales
 Plante ierbacee, putine lemnoase
 Majoritatea in zona temperata
 Cu flori gamopetale, zigomorfe, mai rar
actinomorfe, pentamere
 Androceu cu 5,4 sau 2 stamine, iar gineceul
superior, bicarpelar
 Familia Solanaceae
 Cuprinde 90 de genuri si 2500 specii
 In flora Romaniei vegeteaza 7 genuri cu 13 specii spontane
 Sunt plante ierboase si arbustive sau liane, cu frunze simple sau
sectate, dispuse alten
 Florile solitare sau dispuse in cime, sunt bisexuate rar unisexuate,
pentamere, actinomorfe, cu caliciul gamosepal, persistent, corola
gamopetala, tubuloasa sau rotata androceul format din 5 stamine
prinse de corola
 Gineceul este superior, bicarpelar sau format din 5-4 carpele
 Fructele sunt bace sau capsule
 Din punct de vedere anatomic in tulpina se frunze prezinta
fascicole de tip bicolateral
 Contin alcaloizi cu nucleu tropanic, piridinic pirolidinic sau
steroidic
 Atropa belladonna
 Matraguna, este o specie ierboasa, perena, viguroasa, de 0,5-1,5 m cu
rizom gros, ramificat din care pornesc radacini groase de 40-50 cm
 Dupa formarea rizomului apar mai multe tulpini erecte, usor muchiate,
cu frunze alterne la baza, de forma ovata, iar la partea superioara cate
doua la un nod
 Petiolul este scurt sau aproape sesil
 Florile solitare la subsuoara frunzelor, cu pedunculul lung de 1-1,5 cm
cu corola tubuloasa, cu marginea rasfranta de culoare brun-roscata
 Fructele sunt bace sferice de marimea unei cirese, negricioase la
maturitate, insotite de caliciul persistent si cu numeroase seminte in
interior
 Creste in luminisuri de paduri dar este nestabila si cu un continut
variabil de alcaloizi
 Pentru scopuri medicinale specia a fost introdusa in cultura
 Belladonnae radix , Belladonnae folium
contin alcaloizi reprezentati de hiosciamina si
atropina
 Alcaloizii au proprietatea de a bloca
peristaltismul intestinal, reducere a secretiilor,
calmare a spasmelor musculaturii netede,
provoaca midriaza, scad secretia salivara urmata
de uscarea mucoasei bucale si faringiene si scad
secretiile gastrice
 HYOSCYAMUS NIGER
 Maselarita, este o planta ierboasa bienala, mai rar anuala, cu peri
glandulari vilosi,
 Cu tulpina de 0,5 – 1m , cu miros greu, neplacut dupa uscare
 Frunzele alterne, cu marginea sinuat-penatfidata, moi, paroase si
lipicioase
 Florile sesile dispuse la subsuoara frunzelor de la partea
superioara a tulpinii, au un caliciu tubulos ce creste pana la
fructificare si devine persistent; corola gamopetala de culoare
galbena cu nervuri violacee
 Fructul este o pixida biloculara, inconjurata de caliciu si contine
in interior numeroase seminte brun-cenusii
 Vegeteaza in locuri cu continut ridicat de azot, necultivate, pe
langa drumuri, dar a devenit tot mai rara si de aceea se impune
introducerea ei in cultura
 Hyoscyami folium contine 0,04 – 0,07 %
alcaloizi (hiosciamina, atropina, scopolamina) si
are utilizari identice cu frunzele de matraguna
 Este indicata si in stari de excitatie motorie si
maniacala
 Se foloseste frecvent sub forma de extract uscat
 Datura stramonium
 Ciumafaie sau laur porcesc
 Este o specie anuala, viguroasa, de 0,5-1 m cu tulpina
ramificata dichazial ce se termina cu o floare
 Frunzele alterne, oval-triunghiulare cu marginea sinuata,
cu petiol lung
 Florile sunt mari, solitare, cu corola alba in forma de
palnie alungita, de 6-10 cm, cu fructele capsule
loculicide, ghimpoase, cu doua loje; se deschid la
maturitate prin 4 valve
 Intreaga planta degaja un miros neplacut
 Stramonii folium
contine 0,2 – 0,5 %
alcaloizi (hiosciamina,
atropina si scopolamina)
 Prezinta actiune similara
cu Belladonnae folium
 Scopolamina ii confera o
actiune calmanta asupra
sistemului nervos central
 Familia Scrophulariaceae
 Cuprinde 200 de genuri si circa 3000 de specii raspandite pe tot globul
 In vegetatia Romaniei sunt prezente 22 de genuri cu 119 specii
 Plante ierbace sau arbustive, uneori semiparazite sau parazite, cu frunze
simple, alterne sau opuse
 Florile dispuse in inflorescente axilare, racemoase sau cimoase, cu flori
bisexuate, zigomorfe, pentamere, foarte rar teramere, cu caliciul gamosepal,
persistent, corola gamopetala, rotata, infundibuliforma sau bilabiata (labiul
superior este format din 2 petale concrescute, iar cel inferior din 3 petale
unite)
 Androceul este format din 5, 4 sau 2 stamine, cu filamentele unite cu tubul
corolei
 Gineceul superior, bicarpelar, sincarp
 In fiecare loja a ovarului se afla 2 serii de ovule anatrope cu placentatie
parietala sau axilara
 Speciile acestei familii contin glicozide cardiotonice, saponozide, iridoide
 Scrophulariaceae cu 5 stamine
 Verbascum phlomoides, lumanarica sau coada vacii, este o
specie ierboasa, bienala, erecta, neramificata, de 1,5 – 2 m,
acoperita cu peri ramificati, abundenti, paslosi
 In primul an formeaza numai o rozeta de frunze bazale iar in
anul al doilea o tulpina florifera
 Frunzele sunt eliptice cu marginea crenata de 10-30 cm, cele
tulpinale scurt petiolate sau decurente, tomentoase
 Florile dispuse in raceme terminale protejate de o bractee, caliciul
scurt, din 5 sepale separate aproape pana la baza, corola galben-
aurie, din 5 petale unite la baza intr-un tub scurt cu partea
superioara rotata
 Dintre cele 5 stamine, 3 superioare sunt mai scurte si paroase si
cele 2 inferioare mai lungi si glabre, fructul o capsula
 Verbasci flos reprezinta corola cu staminele care se
desprinde usor de pe inflorescenta si se recolteaza
zilnic, in momentul deschiderii florii, in timpul
diminetii, deoarece dupa ora 11 corola se inchide
 FR X prevede recoltarea florilor de la 3 specii:
 Verbascum thapsiforme
 Verbascum thapsus
 Verbascum speciosum
 Contin mucilagii, saponozide,flavonozide, o glicozisa a
acidului cafeic (verbascozida), carotenoide, iridoide
 Are proprietati emoliente, expectorante, antitusive si
antiinflamatoare
Verbascum thapsiforme

V. thapsus
 Scrophulariaceae cu 4 stamine
Digitalis purpurea
 Degetarul rosu, este o specie ierboasa, bienala, care creste spontan numai in
vestul Europei, la noi este exclusiv de cultura
 In primul an formeaza numai o rozeta de frunze, iar in al doilea an o tulpina
erecta, neramificata, de 30-120 cm
 Frunzele alungit – lanceolate pana la eliptic – lanceolate cu marginea crenat –
dintata, fata superioara zbarcita cu peri scurti si rari fata inferioara cu
nervatiuni evidente, penate si cu peri densi
 Florile grupate in raceme cu numeroase flori dispuse intr-o singura directie
 Corola zigomorfa, in forma de degetar, formata dintr-un labiu superior
rotunjit din 2 petale si unul inferior din 3 petale rosu purpuriu la exterior, la
interior de culoare roz si patata
 Fructul o capsula ovoida, biloculara, protejata de caliciu persistent
 Digitalis purpuraeae folium
 Recoltate de la plantele din anul I si uscate la temperaturi sub
40oC
 Contin glicozide cardiotonice si saponine steroidice
 Heterozidele cardiotonice cu nucleu cardenolidic sunt glicozide
ale digitoxigeninei, glicozide ale gitoxigeninei, glicozide ale
gitaloxigeninei
 Glicozidele cardiotonice produc o crestere a puterii de contractie
a miocardului, ameliorarea circulatiei generale, cresterea
oxigenarii tesuturilor, reducerea edemelor si creterea diurezei
 Prezenta saponinelor contribuie la marirea absorbtiei intestinale a
glicozidelor cardiotonice
 Indicate in insuficienta cardiaca
 Se utilizeaza atat comprimate standardizate biologic din pulbere
de frunze cxat si glicozide izolate
 Digitalis lanata
 Degatar lanos, este o specie ierboasa, perena dar cultivata ca bienala
 In primul an formeaza o rozeta de frunze, iar in anii urmatori tulpini erecte de
0,3-1 m
 Frunzele bazale sunt alungit lanceolate cu marginea intreaga, cele tulpinale
ovat-lanceolate, sesile
 Florile sunt grupate in raceme terminale, paroase, cu florile dispuse pe o
singura parte, cu corola zigomorfa ca un ulcior, cu labiul superior format din
2 petale iar cel inferior din 3 petale, brun galbui la exterior si brun ruginiu la
interior avand nervuri fine, brun inchise
 Fructul este o capsula biloculara, ovoidala, protejata de caliciu persistent,
contine in interior numeroase seminte
 Specia vegeteaza spontan doar in sudul tarii, unde are un continut scazut si
variabil de glicozide
 In cultura au fost introduse forme ameliorate, in Campia de Vest, in
Transilvania si in sudul tarii
 Digitalis lanatae folium se recolteaza de 2 ori in
primul an de cultura, iar in anul al doilea se pastreaza
exemplarele pentru seminte
 Contine heterozide cardiotonice in concentratie mai
mare de cat Digitalis purpurea si mai numeroase, fiind
prezente si heterozide din grupele C si D si in plus
glicozide acetilate (lanatozidele)
 Actiunea este similara cu cea a frunzelor de Digitalis
purpurea dar mai rapida, lanatozidele fiind mai
rezistente termic si enzimatic dar actiunea lor este de
scurta durata ele eliminandu-se rapid, deci fenomenele
de acumulare sunt mai reduse
 Scrophulariaceae cu 2 stamine
 Veronica officinalis, ventrilica, este o planta de talie
redusa, cu tulpina repenta, frunze eliptice, crenate, flori
dispuse in racem de culoare albastra – liliache cu 4
petale, in urma concresterii a doua etale superioare
 Este comuna la marginea padurrilor de stejar si fag
 Fructul este o capsula latita obcordata
 Contine iridoide, tanin, flavone si este utilizata ca
expectorant, cicatrizant, in ulcerul gastric si
hipocolesterolemiant
 Ordinul Lamiales
 Cuprinde plante ierboase, cu flori actinomorfe
sau zigomorfe, tetraciclice, pentamere
 Androceul format din 4 pana la 2 stamine, ci
gineceul bicarpelar, superior, iar fructul o
capsula multisperma, sau formata di 4 nucule
monosperme
 Familia Lamiaceae
 Cuprinde 200 de genuri cu 4000 de specii raspandite pe tot
globul, mai frecvente in regiunea mediteraneeana
 In flora Romaniei sunt 123 de specii apartinand la 32 genuri
 Plante ierbacee sau arbustive, cu tulpini tetramuchiate, cu frunze
nestipelate, simple cu dispozitie opusa
 Florile sunt dispuse in inflorescente cimoase, axilare mai mult sau
mai putin contractate
 Sunt flori bisexuate, pentamere, bilabiate, labiul superior
rezultand din concresterea a doua petale, iar cel inferior din
concrestertea a trei petale cu 3 lobi
 Caliciul este gamosepal si persistent
 Androceul format din 4 stamine este concrescut cu tubul corolei
si este didinam
 La genul Salvia numarul de stamine este redus la 2 cu
lacatuire de cumpana, devenind oscilante, filamentul
avand 2 brate inegale, unul anterior lung poarta antera si
altul mai scurt si latit la fel de liber
 Gineceul este superior, bicarpelar, sincarp, in fiecare
loja cu 2 ovule, intre care apare de timpuriu un perete
despartitor care va separa gineceul in 4 loji, la maturitate
devenind tetraachene monosperme
 Lamiaceele contin tesuturi secretoare externe (peri
secretori, peri glandulari, glande secretoare) ce secreta
ulei volatil cu importanta farmaceutica, cosmetica,
aromatizanta
 Lamiaceae cu 4 stamine
 Lavandula vera, levantica, este un subarbust peren cu radacini
profunde, tulpini puternic ramificate, formand tufe
 Frunzele sunt opuse, liniar-lanceolate, paroase pe ambele fete
 Florile prezinta glande secretoare grupate in inflorescente
spiciforme, de 3-8 cm lungime, formate din 4-5 pseudoverticile
suprapuse, cu bractee lat – ovate, cu corola violet albastruie,
fructele tetranucule
 La noi infloreste in luna iunie
 Specia creste spontan in bazinul mediteraneean la 700-800 m
altitudine
 In prezent se cultiva mai ales in Franta, Italia, Anglia, Spania, iar
la noi pe suprafete mici, in sudul tarii
 Lavandulae flos reprezinta inflorescentele care dupa
uscare permit detasarea florilor de petiol
 Contin 0,5-1,5% ulei volatil in care componentul
principal este acetatul de linaliil, apoi linalolul, butiratul
si propionatul de linalil, geraniol, borneol
 Produsul era utilizat inca de pe vremea romanilor la
aromatizarea bailor
 Are actiune sedativa asupra SNC, cicatrizanta,
dezinfectanta, dar se foloseste mult in parfumerie,
cosmetica, aromatizarea detergentilor
 Lamiaceae cu doua stamine
 Salvia officinalis, jales de gradina, este un subarbust peren, de
origine mediteraneeana cu tulpina lemnoasa la baza, erecta de 50-
100cm, cu frunze opuse, lanceolat-ovate, uniform reticulate, cu
nervuru proeminente pe partea inferioara
 Frunzele de 608 cm lungime, sunt pubescente verzi-argintii,
florile grupate in pseudo-verticile de cate 6-10 flori in
inflorescente spiciforme cu corola albastru-violacee, mai rar alba
cu numai 2 stamine cu parghie
 Fructul format din 4 nucule in caliciu persistent
 Este cunoscuta ca planta medicinala din antichitate ca panaceu
universal – iar Scoala din Salerno i-a dedicat un vers (“Cur
moriatur homo cui Salvia crescit in horto?”)
 Insusi numele de Salvia provine de la salvare
 La noi se cultiva frecvent in gradini, iar in scopuri medicinale
industriale in sudul si sud-estul tarii
 Salviae folium contine ulei volatil (in care componentul
principal este thujona) di si tri terp[ene lactone amare
(picrosalvina), flavone, rezine, tanin, acizi fenil
propanici si substante cu actiune estrogena
 Are multiple intrebuintari : in afectiunile cavitatii bucale
(stomatite, gingivite) in dispepsii, ca si coleretic –
colagog, antisudorific, cicatrizant, astringent, tonic,
pentru intretinerea parului, in parfumerie, cosmetica
 Siropul de Salvia este indicat in tratamentul tulburarilor
de climacteriu