Referat la Farmacognozie

Speciala

Lacramioara
 Lacramioara
Lacramioara, cunoscuta si sub denumirea de Margaritar sau
Dumbravioara si avand denumirea stiintifica Convallaria majalis, este
singura specie de planta care apartine genulu Convallaria, familia
Ruscaceae.
Descriere
Lacramioara este o planta erbacee, perena care se extinde pe suprafete
mari prin tulpini subterane, numite rizomi. Noile tulpini ale plantelor se
formeaza la capatul stolonilor, vara. Planta infrunzeste primavara, din
radacinile ramase in pamant pe timpul iernii, care continua sa se extinda.
Tulpina plantei are o inaltime de aproximativ 15-30 cm si este
incadrata de una sau doua frunze mari, eliptice, de aproximativ 10-25cm.
tulpina cu flori are in general doua frunze si inflorescenta in forma de
ciorchine formata din 5-15 flori la capatul tulpinei.
Florile sunt albe, au forma de clopotei, masoara 5-10 mm in diametru
si au un parfum imbietor. Planta infloreste de la inceputul primaverii pana la
inceputul verii.
Fructul de lacramioara este de culoare rosu aprins si masoara 5-7 mm
in diametru. Acesta contine cateva seminte de culoare albicioasa sau
maronie. Cand se usuca capata o culoare translucida si sunt rotunde, avand
dimensiunea de 1-3 mm.
Lacramioara nu se poate inmulti prin polen, iar coloniile formate
dintr-o singura tulpina nu produc seminte.
Raspandire
Lacramioara poate fi intalnita in paduri de foioase, tufisuri, lunci,
regiuni deluroase si de campie din Europa, nordul Asiei si America de Nord.
Planta prefera umbra partiala sau totala. Plantate sub copaci sau arbusti pot
forma un covor. Sunt de efect in zone umbrite, unde putine alte plante cresc.
Are nevoie de umiditate permanenta pentru ca frunzele sa nu se
ingalbeneasca. Prefera solurile acide sau neutre.
Substante active
Principalele substante active din lacramioara sunt:
- glicozide toxice cu actiune cardiotonica;
- saponozide
- acizi diversi
- esente parfumate
 - carbonat de calciu
- mici cantitati de ulei volatil prezente in flori.
Recoltare
n scopuri terapeutice se recolteaz florile nainte i n timpul
deschiderii complete (lunile aprilie-mai), precum i frunzele fr peiol,
adunate nainte de formarea fructelor (lunile mai-iunie). Dac se culeg mai
trziu i schimb uor culoarea n timpul uscrii. Recoltarea se face pe timp
uscat, dup ce s-a ridicat roua. Uscarea lent la soare sau la umbr mrete
riscul de nglbenire a frunzelor. Florile se usuc la umbr, n camere bine
aerisite. Pentru a obine 1 kg produs uscat necesit 8 kg flori sau 6 kg frunze
proaspete.
Utilizarea in gradina
Lacramioara este o planta de gradina cultivata pentru frumusetea
florile si parfumul acestora. Unii botanisti o considera o planta invadatoare
deoarece se extinde cu repeziciune si nu poate fi controlata.
Lacramioara este folosita ca hrana pentru larvele unor fluturi si molii.
Legenda si traditie
In unele legende crestine se spune ca Lacramioara provine din
lacrimile Evei, dupa ce a fost alungata impreuna cu Adam din Rai. In acelasi
timp, alte legende spun ca lacrimile fecioarei Maria s-au transformat in
Lacramioare cand a plans la crucea lui Iisus.
Planta are mai multe denumiri populare precum: cercelus, clopotele,
clopotei, coada cocosului, curpina de padure, dumbravioara, floarea turcului,
flori domnesti, geogite, iarba lui Sfantu Gheorghe, iarba margaritarului,
lacramita, lilion bun, margarit, margaritare, margea, paharute, suflete,
umbravioara.
Denumirea stiintifica majalis sau maialis inseamna apartinand lunii
Mai. In limbajul florilor, lacramioara inseamna intoarcerea fericirii.
Toxicitate
Toate partile plantei: florile, fructele, semintele, tulpinele, radacinile si
frunzele sunt otravitoare. In planta au fost descoperite aproximativ 38 de
substante toxice. Dupa ce se intra in contact cu planta este important sa te
speli foarte bine pe maini.
Utilizarea in medicina
Lacramioara este folosita pentru proprietatile sale medicinale. Aceasta
este folosita pentru imbunatatirea memoriei, tratarea afectiunilor cardiace, a
migrenelor de natura nervoasa, a nevralgiilor si a ametelilor. Planta are
totodata si efecte diuretice.
 Pe baza unor ndelungate experimentri s-a stabilit c frunzele de
lcrmioare au efecte directe n bolile de inim, respectiv infarct miocardic,
decompensare, insuficien cardiac de natur sclerotic, scleroz
coronarian, ateroscleroz, aritmie (regleaz ritmul cardiac fr a ridica
valoarea tensiunii arteriale), bradicardie, palpitaii, angin pectoral i
hipertrofia inimii.Fr rezerve, este recomandat n cazul leziunilor cardiace
cauzate de eforturile sportive excesive (box, fotbal, haltere).Prin tratamente
supravegheate de medic d bune rezultate n afeciunile sistemului nervos la
persoane cu ameeli, nevralgii, migrene de natur nervoas, dureri de cap,
nevroze cardiace, epilepsie i apoplexie.La nivelul aparatului respirator
intervine n dureri de piept, grip i pneumonie. Rezultate bune s-au
constatat i n tratamentul reumatismului i al gutei, precum i la persoane
cu boala Basedow (gu).

Forme de utilizare

n tratamentele naturiste se folosesc:

- infuzie dintr-o linguri frunze uscate la 250 ml ap clocotit; dup

infuzare n vas acoperit timp de 10-15 minute, se ndulcete dup gust i se
ia cte o lingur de 3-4 ori pe zi, atunci cnd apar crize dureroase de inim
sau palpitaii cardiace;

- tinctur din o parte flori i 3 pri alcool, care se las la macerat, cu

agitare zilnic timp de 14 zile, dup care se strecoar i se consum cte 10
picturi de 3 ori pe zi, n caz de migrene nervoase, nevralgii i ameeli;

- tinctur din 100 g mas proaspt de frunze i flori care se stoarce,

iar peste suc se adaug 18 ml alcool 900 i 15 g glicerin i se completeaz
cu ap pn la 100 ml; dup 2-3 zile de macerare se iau cte 30-40 de
picturi de 2-3 ori pe zi n cazul crizelor cardiace acute;

- oet de lcrmioare obinut prin macerarea florilor proaspete n oet

de vin timp de 8-10 zile; se strecoar n sticle brune i se miroase n caz de
nevralgii i dureri de cap;

- pulbere din flori i frunze uscate i mcinate fin din care se ia cte
un vrf de cuit n puin ap, la crize cardiace, ameeli aprute dup suflarea
nasului, la scurgerile cronice de ochi i urechi, n nevralgii i cefalee;
 - amestec de flori proaspete (2 g) cu miere de albine avnd efecte
purgative sau contra palpitaiilor.

La supradozare, preparatele din lcrmioare devin toxice, scad

tensiunea arterial, mresc ritmul cardiac, provoac tulburri cardiace i
respiratorii, poliurie, ameeli, sufocare, greuri, crampe, dureri abdominale,
spasme, ajungnd pn la stop cardiac. De asemenea, fructele roii sunt
foarte toxice i se exclud de la consum.