Primavara, Vara Si Tratamente Naturiste

Primavara, Vara si tratamente
naturiste
morcovel952
Cuprins:
Primavara
03 – Cand salcamii infloresc
06 – Salcamul
07 – Detoxifiere de primavara in 6 litere – S-A-L-A-T-A ( urzica, papadia, banuteii(paralutele), leurda
11 – Forma Maxima – Programul de Primavara-Energizantele
14 - Forma Maxima – O formula miraculoasa 01
16 - Forma Maxima – Sistemul Imunitar 02
18 - Forma Maxima – Terapia cu muguri
20 - Forma Maxima – Marea primenire de primavara- Papadia, Macrisul Iepurelui si Banutei
23 – Forma Maxima – Capcanele Primaverii
26 – Forma Maxima – Specifica Primaverii
29 – Forma Maxima – 25 Retete de Sanatate
31 – Forma Maxima – Caderile de energie Primavara
34 – Forma Maxima – Programul de Primavara-Alimentele
36 – Forma Maxima – Radacinile de plante (Farmacia de sub Pamant)
40 – Forma Maxima – Intaritoare de Primavara – bomboane energizante cu polen de albine
41 – Forma Maxima – Program de Primavara - Papadia, Spanacul, Lemnul Domnului, Pelinul
44 – Anemia de Primavara (Leacuri Siberiene)
46 – Dexintoxificarea de Primavara – Curatenia incepe cu noi
1
51 – Primavara – Dieta Colorata
55 – Trei Trufandale cu valori de Medicament – Salata, Ridichia, Ceapa verde
55 – A sosit vremea Teilor
55 – Cura de Primavara cu Clorofila
57 – Forma Maxima – Verdeturi de Primavara
59 – Plantele Lunii Aprilie – Plopul Negru
62 – Plantele Primaverii – Leurda
64 – Plantele Primaverii - Urzica
66 – Bolile Primaverii – Gastrita Hiperacida
Vara
64 – Forma Maxima - Vara
37 – Forma Maxima – Bucataria de Vara
40 – Edemele de vara
42 – Necazurile verii – Cum sa scapam de transpiratia in exces
44 – Ciresele si visinele
45 – Regimul cu cirese si visine
46 – A sosit vremea teilor
48 – Rotungioara
51 – Sanatate cu frunze verzi
51 – Surprizele din gradina de zarzavat – Mararul si Tarhonul
53 – Medicina Naturista - Paducelul
55 – Fructele Verii – Coacaze , Mure , Afine
55 – Fructele Verii – Fragii, Zmeura, Coacaze Rosii
55 – Fructele Verii – Boabele negre de Soc
58 – Plante verzi – Napraznicul
61 – O iarba de leac enicmatica - Napraznicul
65 – Program de vara - Socul
67 – Merele Pepenii si Prunele
71 – Pepenii si Bostanii
74 – Forma Maxima – Cele 10 semne
77 – Forma Maxima – Lipsa de concentrare
79 – Program de Vara pentru Barbati – Pufulita si Ghimpele
82 – Florile Verii - Angelica
85 – Florile magice ale verii - Sanzienele (Galium Verum)
88 -
104 - Plantele lunii augustGinseng-ul romanesc Branca Ursului(Heracleum sphondylium)
2
Reţetele domnului Bobaru: când salcâmii
înfloresc
Ca şi în cazul cătinei, unde există două specii diferite folosite ca plante medicinale (cătina albă şi
cătina tibetană sau goji), şi în cazul salcâmului sunt două specii apropiate, din aceeaşi familie, dar care
au proprietăţi terapeutice diferite: salcâmul obişnuit şi salcâmul japonez. Există şi o a treia specie de
salcâm, salcâmul galben (Cytisus laburnum), care este însă întâlnit mai mult ca arbore ornamental,
fiind mai rar folosit ca plantă medicinală, în acest caz materia primă fiind seminţele.
Salcâmul obişnuit (Robinia pseudoacacia)

Descrierea plantei
Este un arbore des întâlnit în ogrăzile oamenilor de la ţară, plantat ca gard viu,
la hotarul curţilor, devenind de multe ori subiect de conflict între vecini. Este
foarte apreciat, datorită esenţei tari, ca lemn de foc. Creşte spontan, formând
adevărate păduri. Este apreciată şi ca plantă meliferă, pădurile de salcâm fiind
căutate de apicultori pentru stupărit, în vederea obţinerii unei mieri de calitate,
pentru că nu "se zahariseşte". Tulpina este dreaptă, zveltă, neramificată până la
o anumită înălţime de la sol. Scoarţa la exemplarele tinere este netedă, cu
trecerea anilor devenind crăpăcioasă. Frunzele sunt lungi, de culoare verde,
formate din foliole între 7 şi 19 la număr, mici, cu vârful rotunjit, aşezate pe
axul frunzei în mod specific. Inflorescenţa sub formă de ciorchine este alcătuită din 20 până la 40 flori albe.
Datorită culorii albe a florilor, se mai numeşte şi salcâmul alb.
Materia primă pentru preparatele de sănătate este reprezentată de flori, Flores acaciae, care au un miros
plăcut şi gust dulceag.
Recoltare şi uscare
Culegerea se face în lunile mai-iunie, perioada de recoltare fiind foarte scurtă, având în vedere că în aceste
luni instabilitatea atmosferică este destul de mare. Uscarea se face cel mai bine pe cale naturală, la soare, în
strat subţire, pe coli de hârtie sau rogojini, în spaţii aerisite sau în poduri de preferinţă acoperite cu tablă, în
şoproane, verande, iar la bloc, pe balcon. După uscare, se ambalează în săculeţi de tifon sau pungi de hârtie.
Se păstrează până la momentul procesării ca plantă întreagă, mărunţirea realizându-se înaintea utilizării.
Randamentul de uscare este de 8:1, adică din 800 g flori proaspete rezultă în urma procesului de uscare 100
g flori uscate.
Compoziţia chimică
Florile de salcâm conţin robinina, acaciina, uleiuri volatile, acid clorogenic, acid cafeic, toate acestea
determinând indicaţiile terapeutice prezentate mai jos.
Preparate din flori de salcâm
Pulberea: florile uscate se macină foarte fin într-o râşniţă de cafea. Se foloseşte ca atare, câte un vârf de
linguriţă, de 2 ori pe zi, cu puţină miere, sirop sau suc natural.
Infuzia: 2 linguri de flori de salcâm uscate şi mărunţite groscior se opăresc cu o ceaşcă de 250 ml de apă
clocotită, se lasă la infuzat 30 de minute, după care se filtrează. Se îndulceşte după gust, cu miere.
Tinctura: 20 de grame de flori de salcâm uscate şi mărunţite groscior se pun la macerat în 100 grame alcool
alimentar sau alt produs distilat, obţinut în gospodărie. Se lasă timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi.
Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider, timp de alte 6 zile, pentru o deplină limpezire.
Se trece uşor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul
vasului. Se păstrează în recipiente de sticlă sau plastic, prevăzute cu dop picurător. Termenul de valabilitate
3
este de 2 ani de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de
utilizare.
Vinul medicinal: 50 de grame flori de salcâm uscate şi mărunţite groscior se lasă în contact cu 1 litru vin
alb, timp de 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi. După 10 zile, vinul se filtrează fără stoarcerea reziduului şi
apoi se lasă la decantat 6 zile, separându-se partea limpede de resturile depuse la fundul vasului. Se va
completa cu vin, până la 1 litru. Se pune la păstrat în flacoane de 200 sau 250 ml. Termenul de valabilitate
este de un an de zile, la temperatura camerei, dacă vinul folosit la preparare are concentraţia alcoolică de cel
puţin 11 grade. În cazul unei concentraţii alcoolice mai mici de 11 grade, vinul medicinal se va păstra la
frigider.
Datorită conţinutului în alcool al tincturii şi al vinului, ele nu se recomandă conducătorilor auto sau celor cu
intoleranţă la alcool.
Tratamente cu flori de salcâm

* Boli ale aparatului digestiv (gastrite, ulcer gastric, colici şi stări spastice ale aparatului digestiv,
diaree, constipaţie)
Infuzia - se beau câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust, cu zahăr sau miere.
Tinctura - se iau câte 30 de picături, de 2- 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de gălbenele.
Vinul - se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
* Migrene de cauze necunoscute

Infuzia - se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Vinul - se administrează 2 linguri la nevoie, după masă.
* Boli ale aparatului respirator (faringite, laringite, traheite, bronşite, astm bronşic, pneumonii)
Tinctura - se iau câte 30 picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de tei.
* Artroză, gonartroză, spondiloză

Tinctura - se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de salcie.
Durata tratamentului în bolile menţionate mai sus diferă în funcţie de stadiul bolii: 5 zile în fază acută, 8-10
zile dacă afecţiunea este subacută sau 30 de zile în bolile cronice.
* Nevralgii dentare şi parodontoze

Se fac gargare după fiecare masă, folosind o infuzie preparată după metoda prezentată mai sus.
* Tratament complementar în cura de slăbire

Datorită conţinutului în acid clorogenic, o cură cu preparate din flori de salcâm, urmată timp de 30 de zile,
poate completa terapia clasică contra obezităţii. Se foloseşte pulberea, câte o linguriţă, de 2 ori pe zi, sau 2
ceşti de infuzie, tot de 2 ori pe zi, după masă - timp de cel puţin o lună de zile.
Salcâmul japonez (Sophora japonica)

O minune a lui Dumnezeu: frumuseţe şi forţă vindecătoare
Descrierea plantei
Fiind o plantă exotică, se cultivă foarte mult ca plantă ornamentală, în parcuri, pe margine de străzi şi şosele.
Este foarte indicată plantarea salcâmului japonez în marile oraşe, fiind printre cei mai rezistenţi arbori la
noxe (fum, gaze). Este un arbore înalt, cu coroana rotundă. Se deosebeşte de salcâmul obişnuit după foliolele
frunzelor, care sunt mai mici, de culoare verde intens, cu vârful ascuţit, şi florile alb-gălbui, grupate în
inflorescenţe drepte, sub formă de ciorchine. Dar semnul distinctiv îl reprezintă faptul că salcâmul japonez
nu este ghimpat.
Materia primă pentru preparatele de sănătate sunt bobocii florali nedesfăcuţi (Flores sophorae), de culoare
galben-verzuie, fără miros şi cu gust slab amar.
4
Bobocii florali se recoltează înainte de desfacerea lor, înainte de formarea florii, în luna iunie. Se taie
inflorescenţa cu ajutorul foarfecelui, apoi se desprind bobocii de axul inflorescenţei.
Uscarea se face cel mai bine pe cale naturală, la soare, în strat subţire, pe coli de hârtie sau rogojini, în spaţii
aerisite sau în poduri, de preferinţă acoperite cu tablă, în şoproane, verande, iar la bloc, pe balcon. După
uscare, se ambalează în săculeţi de tifon sau pungi de hârtie. Se păstrează până la momentul procesării, ca
plantă întreagă, mărunţirea groscioară realizându-se înaintea utilizării. Randamentul de uscare este de 3:1,
adică din 300 g flori proaspete rezultă în urma procesului de uscare 100 g flori uscate.
Bobocii florali ai salcâmului japonez sunt cei mai bogaţi din tot regnul vegetal în rutozid, vitamina P naturală
sau vitamina permeabilităţii capilare. Acţiunea terapeutică principală este de a mări rezistenţa vaselor
capilare, scăzând permeabilitatea vasculară.
Preparatele obţinute din bobocii florilor de salcâm japonez sunt: pulberea, infuzia, tinctura şi vinul, şi se
realizează după metodele prezentate anterior la salcâmul obişnuit.
Indicaţii terapeutice
* Hemoragii provocate de fragilitatea capilară (purpură)
Infuzia - se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust, cu zahăr sau miere;
Tinctura - se iau câte 30 picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai, de preferat din ginkgo biloba
sau saschiu.
* Afecţiuni ale aparatului respirator (hemoptizii - sânge în spută)

Infuzia - se beau câte 3 căni pe zi, după masă, îndulcite după gust, cu zahăr sau miere.
Tinctura - se iau câte 30 picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de tei, după masă.
Vinul - se iau câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
* Accidente vasculare (în boala hipertensivă)

Infuzia - se beau câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust, cu zahăr sau miere.
Tinctura - se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai, de preferat din ginkgo biloba
sau saschiu.
Vinul - se iau câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după-masă.
Farmacia din parcuri

* Afecţiuni oftalmice (hemoragii retiniene, retinopatii vasculare, edeme palpebrale,
keratoconjunctivită)
Infuzia - se beau câte 3 căni pe zi, după masă, îndulcite după gust, cu zahăr sau miere.
Tinctura - se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de ginkgo biloba sau saschiu,
după masă.
* Boli infecţioase (însoţite de creşterea permeabilităţii capilare)

Infuzia - se iau câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust, cu zahăr sau miere.
sau saschiu.
Vinul - se iau câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, administrate după-masă.
* Boli ale aparatului renal (nefrite)

Infuzia - se iau câte 3 căni pe zi, după masă, îndulcite după gust, cu zahăr sau miere.
sau saschiu, după-masă.
5
Salcâmul japonez
* Bolile ficatului (insuficienţă hepatică)
Infuzia - se iau câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust, cu zahăr sau miere.
Tinctura - se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de păpădie.
* Ceai complex din fructe de măceşe (bogate în vitamina C naturală) şi boboci florali de salcâm japonez
(bogaţi în vitamina P naturală). Rutozidul din bobocii florilor de salcâm japonez protejează vitamina C, iar
vitamina C favorizează acţiunea rutozidului, apărând aşa-numitul fenomen sinergic terapeutic.
La prepararea acestui ceai se foloseşte metoda infuzării prezentată la începutul articolului, pentru care se iau
cantităţi egale din boboci florali de salcâm japonez şi măceşe (câte 1 linguriţă din fiecare, la 250 ml apă). Din
acest ceai se administrează câte 2 căni pe zi, îndulcit după gust, după fiecare masă. Se recomandă ca
tratament preventiv şi curativ în bolile capilarelor, timp de 30 de zile
(Începând cu sfârşitul lunii iulie, Farmacia Faltis va putea prepara o tinctură complexă din fructe de
măceşe şi boboci florali de salcâm japonez, recomandată în bolile prezentate mai sus.)
Farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galaţi nr. 29, tel. 0239/61.59.31,
e-mail: farmaciafaltis@yahoo.com pentru informaţii despre procesarea plantelor medicinale sau alte
preparate produse în laboratorul propriu. Gama de preparate poate fi vizualizată pe site-ul farmaciei
www.farmaciafaltis.ro
Salcâmul
Înflorirea salcâmilor, primăvara, e unul dintre miracolele naturii.

Ciorchinii de flori albe şi parfumate, atârnaţi ca nişte lampioane în copaci, transformă lumea în sărbătoare. Şi
ca şi când prezenţa lor n-ar fi un prinos de frumos, gingaşele flori dăruiesc din frumuseţea lor şi femeilor
care ştiu să le transforme în leacuri pentru obraz. Cu un conţinut puternic de substanţe eterice, ele au efect
emolient şi calmant asupra pielii, pe care o întineresc şi o fac să împrumute ceva din luciul primăverii.
Miere cu salcâm
Ingrediente: 4 linguri de miere, 4 linguri de flori de salcâm proaspete sau 3 linguri de flori de salcâm uscate
şi mărunţite.
Mod de preparare: se amestecă bine mierea cu florile de salcâm şi se pune la macerat 3-4 zile, după care se
întinde pe faţă şi pe gât, cu un masaj uşor. Se lasă să acţioneze o jumătate de oră, apoi se spală cu apă rece.
Dă elasticitate şi supleţe oricărui tip de ten, estompează ridurile, înviorează obrazul palid.
Loţiune tonică cu salcâm
Ingrediente: 40 g flori de salcâm uscate, 100 ml alcool etilic de 40-70 de grade - pentru tinctură; apă
distilată.
Mod de preparare:
Tinctură de flori de salcâm: se amestecă florile bine mărunţite cu alcoolul şi se lasă la macerat timp de 10
zile. Se filtrează şi se amestecă în părţi egale tinctura de salcâm cu apă distilată (1:1). Se păstrează la frigider,
în recipient de sticlă. Aplicată după curăţarea obrazului, împrospătează tenul.
Apă de salcâm
Ingrediente: 4 linguri flori de salcâm, apă.
Mod de preparare: se pun la macerat de seara două linguri de flori de salcâm, în jumătate de ceaşcă de apă.
A doua zi se filtrează şi se pune lichidul deoparte. Peste florile de salcâm se toarnă o jumătate de ceaşcă de
6
apă clocotită. Se acoperă, se lasă din nou la infuzat 20 de minute, apoi se strecoară. În final, se amestecă cele
două lichide, maceratul şi infuzia de salcâm, şi se păstrează la frigider (până la 4 zile). Se loţionează tenul,
gâtul şi decolteul curăţate în prealabil, în fiecare seară. Se pot face şi comprese calde, care se aplică pe faţă şi
pe gât, timp de 15 minute. Calmează, tonifică şi catifelează tenul. De asemenea, apa de salcâm e emolientă şi
decongestionantă, în cazul cuperozei (vinişoare pe nas şi pe pomeţi).
Mască cu salcâm, lapte şi tărâţe
Ingrediente: 4 linguri de flori de salcâm proaspete sau 3 linguri flori uscate, o jumătate de ceaşcă de lapte,
tărâţe de ovăz sau de grâu.
Mod de preparare: se fierb florile de salcâm la foc mic în lapte, timp de 3 minute. Se trage vasul deoparte, se
acoperă şi se lasă 15 minute. Se filtrează, iar laptele se amestecă cu tărâţele, până la consistenţa unei paste.
Se aplică pe faţă şi pe gât. Se lasă să acţioneze o jumătate de oră, apoi se clăteşte cu apă călduţă. Curăţă,
hrăneşte, înviorează, estompează ridurile.
Ulei de salcâm
Ingrediente: flori de salcâm proaspete sau uscate, bine mărunţite, ulei de floarea-soarelui, de susan sau de
măsline, presat la rece.
Mod de preparare: umpleţi o sticlă cu flori de salcâm, apoi turnaţi uleiul, până le acoperă. Închideţi
recipientul ermetic şi lăsaţi compoziţia la macerat vreme de două săptămâni, la lumină. Filtraţi şi mutaţi
uleiul într-o sticlă închisă la culoare, pe care o păstraţi la frigider. Uleiul aplicat pe piele are acţiune
emolientă, hrănitoare, protectoare, antiinflamatoare, cicatrizantă. Se poate folosi şi pentru grăbirea vindecării
rănilor şi a arsurilor.
Detoxifiere de primăvară în 6 litere: S-A-L-A-T-Ă

- La început de primăvară, când organismul simte mai mult ca oricând
nevoia detoxifierii şi a reîmprospătării, secretul sănătăţii este compus din
doar şase litere: S-A-L-A-T-Ă. Este vremea salatei - cât mai multă, cât mai
proaspătă şi, nu în ultimul rând, cât mai variată. Şi poate ar fi timpul să
mergeţi nu doar la piaţă, pentru a lua ingredientele salatei, ci şi în pădure,
unde veţi găsi comori (de sănătate) de nedescris –
De curând, a apărut o nouă procedură terapeutică, de o eficienţă care i-a uimit pe
medici: autohrănirea. Metoda este simplă, în aparenţă, şi presupune să ne
cultivăm, culegem şi preparăm singuri alimentele cu care ne hrănim - dacă nu
toate, atunci măcar o parte din ele. Pare ceva elementar şi simplist, dar pentru
oamenii moderni, obişnuiţi cu hrana superprocesată, mâncată în neştire, cu
mintea absentă, eventual în faţa televizorului, această autohrănire este un
procedeu salvator. În primul rând, efortul de a ne produce singuri hrana ne face,
automat, să reevaluăm importanţa alimentelor şi a alimentaţiei, ne face să
respectăm ceea ce ne susţine viaţa şi sănătatea. Apoi, hrana pe care o obţinem prin forţe proprii este curată,
lipsită de chimicale, iar consumarea sa constantă va duce la schimbarea obiceiurilor alimentare greşite cu
unele mult mai sănătoase. Iar acum, la început de primăvară, când primele recolte din grădini sunt încă
departe, există o sursă de hrană foarte curată, extraordinară pentru sănătatea noastră fizică şi emoţională:
pădurea. În răgazurile dintre zăpezile târzii, mângâiate de primele raze mai puternice de soare, apar primele
plante sălbatice, pentru salată, din acest an. Spontane şi comestibile, sunt prea puţin cunoscute, din păcate,
deşi au efecte terapeutice extraordinare, chiar şi în cantităţi mici. Să le cunoaştem:
Urzica-vie - detergentul sângelui

Salata primăverii
7
O găsim la margini de pădure, în locuri cu pământ gras, afânat şi fertil, crescând în asocieri compacte, întinse
pe suprafeţe care pot ajunge la câţiva metri pătraţi. În martie, din rizomii întinşi ca o formidabilă reţea pe sub
pământ ies la iveală primele frunzuliţe fragede, de un verde deschis, care se culeg cu tot cu tulpinile moi,
prin rupere. O pungă mare de urzici este suficientă pentru o cură cu salată de o săptămână, urzica putând fi
ţinută şi la frigider câteva zile, fără a-şi pierde prospeţimea.
Mod de preparare: două mâini de frunze şi tulpini fragede se curăţă de frunzele uscate şi de alte impurităţi,
iar apoi se clătesc bine în mai multe ape. După spălare, urzicile se toacă fin cu cuţitul, pe o planşetă de lemn,
iar apoi se adaugă puţină sare şi se frământă totul bine cu mâna, protejată de o mănuşă de cauciuc. La urzica
mărunţită şi frecată cu sare se adaugă apoi puţin suc de lămâie şi ulei de măsline şi salata-i gata, putând fi
consumată fără grija că ne-am putea urzica limba, deoarece în procesul de preparare cu sare, acest neajuns a
fost înlăturat.
Mod de administrare: salata de urzică se consumă de regulă dimineaţa, pe stomacul gol, înainte de a mânca
orice altceva, iar pentru a fi eficientă, o cură trebuie să dureze minimum 7 zile. Limite pentru tratamentul cu
această plantă nu există - cu cât cura cu salată de urzică va fi mai lungă, cu atât efectele sale vor fi mai
puternice.
Efecte terapeutice: urzica-vie este printre plantele cele mai bogate în clorofilă, este un agent de detoxifiere
fenomenal, dar şi un foarte bun alcalinizant al sângelui, al urinei şi al altor fluide corporale. Apoi, urzica are
în compoziţia sa cantităţi importante de potasiu, fier şi magneziu, fiind aşadar un remineralizant excelent. Cu
un asemenea arsenal vindecător, nici nu e de mirare că această plantă are o multitudine de recomandări
terapeutice. Iată doar câteva dintre ele:
* Anemie, tulburări de coagulare - se face o cură de minimum 14 zile cu salată de urzică, consumată de
două ori pe zi. Datorită bogăţiei sale în vitamina K şi în fier, dar şi efectelor sale de stimulare a producerii
elementelor figurate ale sângelui, urzica ajută la ameliorarea bolilor acestuia, indiferent de origine. De
asemenea, este un excelent reglator al reacţiilor sistemului imunitar, fiind recomandată inclusiv în bolile
sângelui cu o componentă auto-imună.
* Intoxicaţii cu metale grele, xenoestrogeni - clorofila conţinută din abundenţă de frunzele urzicii este un
adevărat magnet pentru substanţele nocive ajunse în organism prin alimente, apă, aer, produse de cosmetică,
detergenţi etc. În primul rând, urzica proaspătă extrage din ţesuturi excesul de metale toxice, cum ar fi
plumbul, cesiul, cadmiul, aluminiul, stronţiul etc. Apoi, blochează într-o anumită măsură efectele unor
substanţe sintetice, cu efecte hormonale pe cât de puternice, pe atât de nocive, cum ar fi: ftalaţii (din
balsamul de rufe, detergenţi), bisfenolul A (din peturile de plastic), parabenii (din cosmetice), anumite
pesticide etc.
* Colon iritabil - sucul de urzică obţinut prin mixarea frunzelor cu apă este un adevărat elixir pentru tubul
digestiv, în general, şi pentru intestine, în special. Această plantă are efecte cicatrizante şi calmante, ajută la
refacerea ţesuturilor de protecţie din tubul digestiv, lezate sau distruse de procesele infecţioase, de
substanţele toxice din alimente sau din băuturi. Persoanele care nu suportă urzica în stare crudă vor consuma
urzica fiartă (atât zeama, cât şi planta ca atare), care are aceleaşi efecte calmante şi, în plus, normalizează
tranzitul intestinal.
Urzica roşie - un medicament antitumoral

Mai este numită şi urzică moartă roşie şi creşte prin pădurile rărite, la marginea parchetelor de tăiere a
copacilor sau chiar la semiumbra gardurilor sau a zidurilor. Din punct de vedere al formei, frunzele sale aduc
aminte de cele ale urzicii-vii, dar sunt ceva mai mici şi, cel mai important, nu sunt deloc înţepătoare, de unde
şi atributul de moartă. Încă de primăvara devreme, face nişte flori mici şi roşiatice, care vor apărea apoi tot
timpul anului. Planta este comestibilă doar la început de martie, când vârfurile tulpinilor şi frunzele foarte
proaspete au un gust neutru, apoi - pe măsură ce se maturizează - urzica roşie secretă nişte taninuri cu gust
foarte neplăcut, devenind necomestibilă. Deci, sezonul ei este acum.
Mod de preparare: o jumătate de mână de vârfuri de tulpini şi de frunze tinere se spală foarte bine, apoi se
toacă fin şi se adaugă în salată. De regulă, urzica roşie este mai dificil de consumat singură, din cauza
gustului său astringent-amărui, motiv pentru care este folosită ca adaos, fie în salata verde, fie în cea de
andive sau de rădăcinoase crude. Ca aromă, se potriveşte foarte bine cu mărarul şi cu leuşteanul, cu care se
poate combina.
Mod de administrare: cel mai bine este să fie consumată la masa de prânz, cu precizarea că multor persoane
urzica roşie le diminuează apetitul alimentar, ceea ce este foarte bine pentru cei care vor să slăbească. Dacă
8
însă nu dorim să slăbim, cel mai bine este ca salata de urzică roşie să fie consumată ca ultim fel sau, şi mai
bine, să fie consumată între mese, ca supliment.
Efecte terapeutice: urzica roşie are un efect puternic de reglaj hormonal, cicatrizează ţesuturile lezate
(inclusiv la nivelul sistemului digestiv), dar împiedică şi dezvoltarea tumorilor. Din aceste motive, ea are
numeroase aplicaţii terapeutice.
* Insomnie, stres post-traumatic, oboseală cronică - se administrează salata de urzică roşie, care conţine
substanţe aromatice şi flavonoide, cu efecte foarte bune asupra sistemului nervos central. O cură de măcar 14
zile cu această plantă ajută la reglarea activităţii nervoase, favorizează odihna şi relaxarea, ajutând la o mult
mai bună gestionare a stresului. Este un tratament recomandat şi persoanelor care au predispoziţie la boli pe
bază de stres, cum ar fi gastrita, tulburări de tranzit intestinal, unele manifestări alergice etc.
* Tulburări de ciclu menstrual, sindrom de menopauză - urzica roşie este printre cele mai eficiente
reglatoare hormonale la femei. Este excelentă contra durerilor menstruale, contra hemoragiilor menstruale
prelungite, dar şi ca adjuvant în fibromul uterin şi în sindromul ovarului polichistic. La femeile ajunse la
menopauză, urzica roşie (consumată crudă) previne osteoporoza, prolapsul uterin, atrofierea anumitor
ţesuturi ale aparatului genital.
* Adjuvant în cancer - urzica roşie conţine anumiţi pigmenţi (care-i şi dau culoarea de la care-i vine numele)
cu efecte antitumorale puternice. Este foarte eficientă pentru prevenirea mutaţiilor celulare, ajutând totodată
la ţinerea sub control a multiplicării celulelor canceroase. Este recomandată, aşadar, atât pentru prevenire, cât
şi ca adjuvant în boala canceroasă. Este deosebit de eficientă în cancerele cu determinare hormonală (la sân,
ovarian, de col uterin, de prostată).
Păpădia - drenorul ficatului şi al pancreasului
Păpădia - amară, dar biruitoare într-o mulţime de boli
Trebuie să recunosc că îmi era foarte greu să identific primele frunze de păpădie în încâlceala de iarbă a
grădinii, aşa încât multă vreme am crezut că abia prin aprilie răsare această plantă-medicament. Ei bine, de
curând am luat o minunată lecţie de dietoterapie de la... păsările din curte, care au o capacitate fantastică de a
găsi orice frunzuliţă de păpădie ieşită la lumină, după topirea zăpezilor. Din nu se ştie ce motiv, curcile şi
găinile au o adevărată pasiune pentru frunzele proaspete ale acestei plante, care le este atât de folositoare şi
oamenilor, încât merită să vorbim mai mult despre ea.
Mod de preparare: se folosesc frunzele de păpădie care se culeg cât mai fragede şi mai proaspete, înainte să
secrete din belşug laptele amar care le face neplăcute la gust. Din păcate, frunzele păpădiei nu pot fi păstrate
la frigider, deoarece se ofilesc foarte rapid. Trebuie să fie consumate proaspete (la câteva ore după culegere).
Aşadar, după recoltare, frunzele de păpădie se spală foarte bine cu apă rece, apoi se toacă mărunt, pentru a fi
adăugate în salată, sau se consumă întregi, ca adaos la sandviciuri sau ca garnitură la alte mâncăruri.
Mod de administrare: de regulă, păpădia se administrează dimineaţa, când are cel mai puternic efect drenor
asupra ficatului şi colecistului. Consumată pe parcursul zilei, ajută la ţinerea glicemiei sub control şi previne
tulburările digestive.
Efecte terapeutice: datorită substanţelor amare pe care le conţine, păpădia detoxifică ficatul şi bila, mai bine
ca orice altă plantă de primăvară. Apoi, inulina, unul dintre principiile active secretate de frunzele sale
primăvara, este un excelent drenor al intestinului şi al ficatului, dar şi un hipoglicemiant redutabil.
* Dischinezie biliară, dispepsie - se consumă câte cinci frunze de păpădie de mărime medie, de două ori pe
zi, înaintea meselor principale. Substanţele active din plantă stimulează producţia de bilă şi evacuarea sa din
colecist, prevenind şi eliminând rapid crizele biliare (este eficientă mai ales în dischinezia hipotonă). Apoi,
această plantă uşurează digestia, fiind utilă persoanelor cu gastrită hipoacidă, dispepsie, sindrom de
malabsorbţie.
* Hepatită - frunzele de păpădie nu elimină boala în sine, dar ajută ficatul să funcţioneze normal şi reduc
suferinţa produsă de infecţia hepatică. Se administrează adăugată în salate, servite la mesele principale şi are
efecte antiinflamatoare asupra ficatului, stimulează funcţia sa de filtrare a sângelui, favorizează reducerea sa
în volum şi elimină durerile la nivelul abdomenului. Este recomandată inclusiv pacienţilor cu retenţie de
lichide, întrucât frunzele proaspete de păpădie sunt un excelent diuretic.
* Diabet - frunzele proaspete, simple sau adăugate în salată, se administrează la fiecare masă, vreme de
minimum o lună. Păpădia are efecte directe de scădere a glicemiei, facilitând în acelaşi timp o eliberare
gradată a zaharurilor din alimente în sânge, ceea ce ajută la o stabilizare a glicemiei şi la o scădere a dozelor
de insulină sau medicamente antidiabetice de sinteză. Nu în ultimul rând, păpădia previne complicaţiile
9
cardiovasculare ale diabetului, care sunt cele mai periculoase. Însă, în tulburările cardiovasculare, remediul
numărul unu este planta de primăvară despre care vom vorbi în continuare:
Bănuţeii (părăluţele) - elixir pentru plămâni şi respiraţie
Bănuţeii - primele medicamente ale naturii
Aceste flori mici şi albe, tivite cu purpură pe petale, sunt printre cele mai încăpăţânate plante care cresc în
zonele cu climă rece. Nici nu s-au retras complet zăpezile, că primii bănuţei se şi grăbesc să iasă din iarba
încă îngălbenită şi ofilită de geruri. Frunzele lor au rezistat stoic la frig toată iarna, iar florile, atât de mici şi
delicate, nu se tem nici de zăpezile lui martie, şi nici de gerurile târzii, fiind de o rezistenţă ieşită din comun.
Aşa că nu e de mirare că bănuţeii conţin nişte medicamente foarte puternice, fiind deopotrivă plante
comestibile şi medicinale.
Mod de preparare: florile proaspăt culese se spală cu apă rece şi apoi se toacă puţin cu cuţitul, pe planşeta de
lemn. Din raţiuni în primul rând cantitative (culesul lor este migălos şi se pot obţine cu greu cantităţi mari),
bănuţeii se combină cu alte salate, în special cea verde, cu spanac proaspăt sau leurdă.
Mod de administrare: bănuţeii se pot administra la orice oră din zi, putând fi consumaţi la toate cele trei
mese ale zilei. Doza zilnică minimă pentru a-şi face efectul este de 30 de grame.
Efecte terapeutice: bănuţeii sunt cunoscuţi în medicina populară românească mai ales ca leac pentru bolile de
plămâni şi ale arborelui bronşic, dar acţiunea lor este mult mai amplă. Ei sunt un excelent detoxifiant şi
antioxidant, ajutând la reglarea nivelului de uree şi creatinină din sânge, dar şi la reglarea reacţiilor
sistemului imunitar. Iată în continuare câteva utilizări terapeutice ale acestei plante:
* Tuse, bronşită, astm - se consumă salata de bănuţei sau maceratul florilor fin tocate, în miere. Are efecte
antitusive puternice (acţionează pe post de calmant la nivelul sistemului nervos central), ajută la degajarea
căilor respiratorii medii de secreţiile în exces, fiind şi un uşor antispastic bronşic. În timpul primăverii, este
în mod special recomandată această plantă pentru prevenirea răcelilor, pentru a preîntâmpina cronicizarea
tusei ori a bronşitei. Bănuţeii pot fi folosiţi cu succes alături de antibioticele prescrise de medic, potenţându-
le efectul, şi totodată atenuându-le efectele adverse. Nu în ultimul rând, această plantă este un ajutor preţios
în afecţiunile tumorale ale aparatului respirator, în cancerul pulmonar, în special.
* Boli de piele (acnee, eczeme cronice, psoriazis, sclerodermie) - salata de bănuţei are un efect detoxifiant
foarte puternic, extrem de util în bolile de piele. O cură de o lună cu aceste flori delicate, consumate zilnic, în
stare proaspătă (minimum 30 de grame), ajută la ameliorarea unor afecţiuni dermatologice cu cauze din cele
mai diverse, de la cele cu substrat infecţios, la cele autoimune sau alergice. De altfel, efectul antialergic al
acestei plante este atât de puternic, încât merită o atenţie specială.
* Alergie - se consumă salata de bănuţei, asezonată cu multă lămâie şi, eventual, cu măcriş iepuresc, ambele
fiind bune surse de vitamina C naturală, care potenţează efectul antialergic al bănuţeilor. Cura este bine să
înceapă cu măcar 30 de zile înainte de polenizare, aşa încât organismul să fie pregătit pentru această
perioadă, când concentraţia de alergeni din aer este cea mai ridicată. Acest tratament natural este eficient
pentru toate tipurile de alergie: cutanată, respiratorie, digestivă.
Leurda - inamicul colesterolului şi al hipertensiunii
I se mai spune şi usturoiţă, pentru că are un miros foarte asemănător cu cel al usturoiului, iar acum, în martie,
mai toate pădurile din zona de deal sunt pline de frunzele sale, colorate în verde viu. De acum şi până în
aprilie, când va înflori, leurda poate fi culeasă şi folosită ca aliment, dar şi ca leac destinat unui număr
incredibil de mare de boli, fiind printre cele mai puternice plante medicinale ale primăverii.
Mod de preparare: frunzele de leurdă se spală bine şi apoi se toacă, nu foarte mărunt, după care se consumă
cât mai repede, deoarece se degradează foarte repede. Ele pot fi şi ingredientul principal al salatei (pentru
cine suportă aroma sa de usturoi extrem de puternică) sau pot fi combinate cu salată verde, spanac etc.
Mod de administrare: salata de leurdă poate fi administrată la orice oră din zi, singurul element de care
trebuie ţinut cont fiind acela că va da respiraţiei un miros puternic de usturoi, motiv pentru care este bine să
fie consumată mai degrabă seara. Apoi, cantitatea de leurdă nu trebuie să fie mai mică de 30 de grame (adică
aproximativ 8 frunze) pe zi. Depăşirea acestei cantităţi nu este contraindicată, ci din contră, este benefică, cu
condiţia ca digestia şi colecistul dvs. să suporte această plantă alimentară şi medicinală foarte puternică.
Efecte terapeutice: leurda este o adevărată mătură pentru vasele de sânge, pe care le curăţă de depunerile de
colesterol, ajutând totodată la eliminarea surplusului de grăsimi din sânge, reglând valorile glicemiei,
distrugând microorganismele patogene. Iată doar câteva dintre indicaţiile medicale ale acestei plante:
* Hipertensiune arterială, anghină pectorală - studiile ştiinţifice arată că mai multe substanţe din
compoziţia frunzelor (cea mai importantă este y-glutamil peptida) stimulează organismul să producă enzime
10
care reglează şi stabilizează presiunea arterială. Mai mult, leurda are efect vasodilatator direct, ceea ce duce
implicit la scăderea tensiunii. Apoi, adenozina, o substanţă din compoziţia frunzelor de leurdă, împiedică
formarea plăcilor de colesterol şi sclerozarea vaselor de sânge. Această plantă este foarte utilă pentru
prevenirea crizelor de anghină pectorală, ajutând la buna irigare a inimii cu sânge.
* Flebită, tromboflebită - leurda are efecte fluidifiante sanguine şi antiagregante plachetare, motiv pentru
care este folosită cu mult succes contra tromboflebitei şi a trombozelor în general. Un studiu german arată că
administrarea de extract de leurdă împiedică formarea trombilor (cheaguri de sânge) şi migrarea lor prin
vasele de sânge. Leurda are efecte comparabile cu ale Clopidogrelului, un medicament de sinteză utilizat
contra problemelor cardiovasculare produse de cheagurile de sânge şi de rigidizare a arterelor.
* Sensibilitate la infecţii respiratorii - consumul frunzelor proaspete are efect antiviral şi antibiotic. De
asemenea, leurda reduce febra, combate tusea şi ajută la o vindecare rapidă a virozelor respiratorii. Studii
făcute în Germania arată că principiile active din această plantă activează macrofagele, adică celulele
sistemului imunitar care distrug bacteriile sau diferite particule străine din organism. Trebuie reţinut că salata
de leurdă ajută şi la refacerea rapidă a florei intestinale perturbate de antibiotice, stimulează imunitatea
afectată de aceste medicamente, previne şi combate infecţiile cu Candida, care apar foarte frecvent la cei care
au luat în mod repetat antibiotice.
* Varice şi hemoroizi - se recomandă ca anual să fie făcută o cură cu o durată de minimum trei săptămâni,
timp în care se consumă salată de leurdă, câte 100-200 g pe zi. Este un tratament cu efecte antiinflamatoare
asupra venelor, care, conform unor studii recente, tonifică peretele venos, favorizând chiar reducerea în
volum a varicelor.
Forma maxima-Programul de Primavara

Energizantele
Programul de primavara. Energizantele naturale Cu toate imbierile ei colorate si parfumate, sosirea

primaverii este pentru majoritatea oamenilor un chin. Iesirea din iarna se face cu mari probleme.
Resursele vitale sunt pe sfarsite, rezistenta psihica - subrezita de lipsa luminii si de excesul de ori...
Programul de primavara Energizantele naturale Cu toate imbierile ei colorate si parfumate, sosirea

primaverii este pentru majoritatea oamenilor un chin. Iesirea din iarna se face cu mari probleme. Resursele
vitale sunt pe sfarsite, rezistenta psihica - subrezita de lipsa luminii si de excesul de orizont cenusiu,
alimentatia bazata mai mult pe carne si pe grasimi ne-a infundat cu toxine arterele. Ca sa nu mai vorbim de
capriciile lui martie, exprimate in Babe si Mosi, care ne cer eforturi mari de adaptare la variatia de
temperatura. Si uite asa apar necazurile de primavara: astenia, insomniile, caderile imunitare (traduse prin
gripe si afectiuni respiratorii), puseurile de reumatism, gastritele si colitele. Pana cand leurda, papadia,
urzicile si primele fire de ceapa verde si usturoi vor aparea pe piata, preluandu-si rolul de maturica vegetala a
organismului (fac sangele nou), trebuie sa cautam ajutoare in alta parte. Ele exista din fericire, apartin tot
naturii, sunt usor de procurat si de administrat: energizantele.
Produse autohtone sau de import, gama de tonice-energizante pe care o ofera in momentul acesta comertul
nostru este impresionanta. Dificultatea este doar sa alegem din aceasta oferta ceea ce ni se potriveste, gasind
exact remediul de care avem nevoie. Sunt mai multe feluri de tonice: tonicele nervoase sunt recomandate
celor care sufera de astenie ori depresie, tonicele digestive sunt recomandate celor care au diverse tulburari
gastrice in aceasta perioada, cele vasculare sunt indicate persoanelor cu fragilitate vasculara, varice s.a.m.d.
La lista tonicelor specializate, care este foarte lunga (cardiace, hepatice, renale etc.), se adauga marea
categorie a tonicelor generale, care fortifica organismul pe ansamblu. Pentru a va usura optiunea, va oferim
in continuare un mic ghid al tonicelor de primavara, cu recomandarile lor.
11
Energizante Chinezesti
Cea mai mare traditie in folosirea energizantelor naturale ii
apartine medicinii chinezesti. In afara de cunoscutul Ginseng,
mai exista zeci de plante de acelasi calibru care combinate in
fel si chip dau o gama impresionanta de produse revigorante,
eficiente. Iata cateva dintre ele: Contra oboselii si depresiei
Ginseng Royal Jelly - sunt capsule sau fiole cu extract lichid
de ginseng si laptisor de matca - o combinatie pe cat de
simpla, pe atat de eficienta. Efectele sunt numeroase, dar cele
mai notabile sunt cresterea tonusului nervos, eliminarea
starilor de oboseala si de depresie, reducerea armonioasa a
perioadei de somn, cresterea puterii de munca, ameliorarea anumitor afectiuni cronice (mai ales respiratorii
si reumatice). O cura cu acest produs dureaza minimum zece zile. Intre capsule si fiole cu extract lichid,
ultimele s-au dovedit mai eficiente. Se administreaza cate o fiola pe zi, pe stomacul gol. Un vitalizant de
exceptie Vitoforce - este denumirea comerciala a unei combinatii de sase plante chinezesti, intre care ginseng
si chinina, subforma de tinctura. Este o formula destul de complexa, care vizeaza trei scopuri: sporirea
vitalitatii, imbunatatirea activitatii nervoase si a somnului, detoxifierea. Cele mai vizibile efecte ale acestui
preparat sunt in planul vitalitatii, el marind puterea de munca si rezistenta la oboseala, normalizand apetitul
alimentar si asimilatia. De asemenea, mareste imunitatea si este un ajutor pretios in tratamentul infectiilor
respiratorii. Este de notat efectul sau puternic asupra barbatilor, carora le sporeste considerabil vigoarea, desi
in nici un caz nu le este destinat exclusiv lor. Chinina din acest produs tempereaza actiunea celorlalte
componente si este un ajutor in tratamentul bolilor insotite de puseuri de febra. Un stimulent intelectual
rapid Sang Ginseng - este o combinatie pentru ceai, ambalat in pliculete. Plantele din compozitia sa sunt
nelipsitul ginseng, o specie asiatica de nalba si ceaiul negru. Este conceput exclusiv ca un stimulent rapid,
spre deosebire de produsele prezentate pana acum, care isi fac bine simtite efectele si peste cateva zile. Este
folosit mai ales pentru sustinerea activitatii intelectuale intense, marirea capacitatii momentane de efort fizic,
combaterea rapida a starilor astenice. Astenie fizica si psihica Vitagins Plus - este o varianta de ceai produsa
in Romania de catre laboratoarele Imedica, in care se asociaza ginsengul cu plantele vitaminizante (macese
si catina) si cu o planta puternic remineralizanta (urzica). Este indicat in astenie fizica si psihica, surmenaj,
convalescenta, avitaminoze (lipsa de vitamine), afectiuni endocrine, efort fizic indelungat. Aproape aceeasi
formula (lipseste doar urzica), cu numele de Vitagins, se gaseste si sub forma de capsule. Pentru circulatie si
memorie Royal Tonic Geriatric - are o formula cu totul deosebita, combinand proprietatile ginsengului cu
cele ale altor patru panacee ale medicinii naturiste: drojdia de bere, propolisul, apilarnilul si ginkgo-biloba.
Are un spectru de actiune foarte larg, de la avitaminozele si starile de astenie ale primaverii, pana la
tulburarile circulatorii si de memorie. Mai este indicat in tratarea infectiilor (respiratorii, renale etc.), a
surmenajului, a bolilor vasculare si cardiace, a tulburarilor endocrine etc. Este un produs original romanesc,
al acelorasi laboratoare Imedica, prezentat sub forma de capsule, indicat nu doar batranilor - asa cum o arata
denumirea - ci persoanelor de orice varsta.
Energizante Din Produse Apicole
In afara de tonicele chinezesti, acum sunt foarte "la moda" tonicele obtinute prin asocierea produselor
stupului cu plante medicinale. Anul trecut, Institutul de Cercetare si Dezvoltare pentru Apicultura din
Bucuresti a elaborat o gama impresionanta de asemenea tonice, toate pe suport de miere naturala de albine:
- Tonic executiv (vitalizant puternic) - este o combinatie de polen, laptisor de matca, propolis, ulei de catina
si extract de urzica. Este probabil cel mai puternic vitalizant din aceasta gama de produse, fiind indicat in
anemii, lipsa de calciu si magneziu, vertij, afectiuni generate de stres (insomnie, anxietate, depresie, tulburari
de asimilatie).
- Tonic al sistemului nervos (vindeca insomnia si astenia) - combina in mod inspirat actiunea calmanta si
relaxanta a florilor de portocal cu cea revigoranta a polenului si cea echilibranta nervos a laptisorului de
matca. Este indicat contra insomniei, asteniei, anxietatii, surmenajului intelectual, iritabilitatii.
- Tonic respirator (stimulent imunitar si respirator) - componentele sale au proprietati stimulente imunitare
(propolisul si vitamina C) si antiseptice, expectorante si stimulente respiratorii (uleiurile volatile de pin si
eucalipt). Este indicatpersoanelor care au boli respiratorii cronicizate (bronsite, astm), precum si celor foarte
sensibile la raceli, care sufera de rinita sau sinuzita cronice.
12
- Tonic cardiovascular (reglementeaza circulatia sangelui) - este un produs de intretinere, eficient pentru
prevenirea si ameliorarea tulburarilor circulatorii care pot aparea la trecerea de la sezonul rece la cel cald.
Contine alaturi de extractul de paducel si de lecitina vegetala, propolis si vitamina C. Se administreaza in
cure indelungate. Este important de retinut ca in bolile cardiovasculare avansate nu poate substitui
tratamentul prescris de medic.
Asociatia Crescatorilor de Albine din Romania prin Societatea "Complex Apicol" vine cu cateva formule
mai simple, dar cu un succes garantat. Am retinut una dintre acestea:
Apivitas Forte (vindeca tulburarile hormonale, astenia, afectiunile stomacale si hepatice) - este o combinatie
de polen (fara membrana), miere poliflora si apilarnil. Fiecare componenta este ea singura un medicament
celebru, iar intregul pe care ele il formeaza are un efect puternic in combaterea tulburarilor hormonale
(inclusiv cele produse de climax si andropauza), a diferitelor tipuri de astenie (musculara, digestiva,
nervoasa), a gastritelor cronice si ulcerelor, afectiunilor hepatice (ciroza, hepatita). O cura dureaza 40-60 de
zile, dupa care se face o pauza de 15 zile, putandu-se apoi relua. Este un sprijin extraordinar in regimurile de
refacere, in convalescenta si in regimurile de efort.
- Miere cu laptisor de matca si otet de mere
- Capaceala cu miere si polen. Energizante de exceptie, ambele produse sunt comercializate in Bucuresti la
magazinul "Albinar" de langa Biserica Anglicana (Gradina Icoanei).
Tonice Clasice Tonicele clasice, din plante europene, cum ar fi celebrul tonic amar suedez, adica bitterul
suedez, sunt concepute multe din ele ca stimulente digestive si ale sistemului nervos. Mai nou, la aceste
tonice s-au adaugat si produsele din plante vitaminizante (catina, macese, coacaze negre) si remineralizante
(urzica, coada calului). Deocamdata, in tratament, dintre tonicele obisnuite, cele mai bune rezultate le-au dat
cele produse de laboratoarele "Naturalia" (dr. Maria si Pavel Chirila din Bucuresti), precum si "batranul"
bitter suedez, in cateva din variantele sale.
Tonic 1 produs la "Naturalia" (magazinul se afla pe str. Calea Floreasca nr. 25A - in apropierea Spitalului de
Urgenta Floreasca, telefon 01/231.04.21) este facut special pentru perioada primaverii, plantele din
componenta sa avand efecte tonice digestive, stimulente si reglatoare ale activitatii nervoase, antianemice.
Este utilizat pentru combaterea starilor de astenie, pentru imbunatatirea digestiei si reglarea apetitului (mai
ales contra anorexiei), pentru a ameliora seria de simptome neplacute asociate suprasolicitarii (tulburari
digestive, dureri de cap, insmonie, iritabilitate). Se gaseste sub forma de tinctura si se administreaza conform
prospectului.
Tonic 2, produs la aceleasi laboratoare, este adresat in special celor care in perioada de primavara sunt foarte
sensibili la infectii, fiind conceput aproape exclusiv ca stimulent imunitar. Persoanelor care au diferite
infectii cronicizate (bronsite,rinite, cistite etc.) le este in mod special recomandata cura cu acest preparat.
Bitterul suedez - este un remediu pe cat de celebru, pe atat de putin cunoscut. Majoritatea diferentierilor se
fac intre bitterul mare (cu 32 de plante) si bitterul mic (cu 16 plante). In comert, insa, sub aceeasi denumire
gasim o varietate de produse care au in comun, probabil, doar alcoolul cu care sunt preparate. Observatia
generala, facuta in functie de rezultatele practice obtinute, este ca bitterul de import este mult mai slab decat
cele produse in tara, chiar si in formule mult simplificate. O cura de o luna cu un bitter suedez bun este foarte
eficienta primavara. Aceasta pentru ca ajuta organismul sa se dezbare de toxine (favorizeaza toate procesele
naturale de eliminare), normalizeaza digestia si apetitul. Ca stimulent, actioneaza asupra digestiei si
sistemului nervos in primul rand, fiind un medicament redutabil contra starilor de astenie nervoasa, digestiva
si musculara, contra anumitor forme de depresie. Despre acest tonic se poate scrie un intreg articol, asa incat
nu vom intra acum in detalii. Vom mentiona doar ca este bine sa nu depasiti doza de trei linguri din acest
preparat pe zi.
Vitaminizantele din plante folosesc mai ales fructele de padure, macesele si catina in principal. Din gama
foarte mare de produse va recomandam un sirop - Eficardin, si un preparat pe baza de miere - Hercules.
Eficardinul contine, alaturi de extractul de macese, si unul de paducel, fiind recomandat in deficientele de
vitamina C si P, in bolile hepatice, in infectiile acute si cronice, precum si in hemoragii. Hercules este o
combinatie de miere, polen, catina si macese, pe care am mai prezentat-o si in alte randuri, fiind o adevarata
colectie de vitamine, foarte utila in timpul primaverii.
13
Ce trebuie sa stim despre administrarea tonicelor din plante si produse apicole
La ora actuala, orice preparat din plante sau produse apicole este insotit de un prospect in care este clar
descris modul si dozele in care se administreaza, de aceea nu vom insista asupra acestor aspecte. Este
important insa de stiut ca:
- orice tonic se administreaza pe stomacul gol (in afara cazurilor in care prospectul are precizari speciale in
acest sens);
- tincturile se administreaza intotdeauna diluate in apa - minimum 100 ml la o lingura de tinctura. (In
medicina asiatica se spune ca cel mai bine este ca apa in care se dilueaza trebuie sa fie putin calduta.);
- pulberea din capsule se tine sub limba inainte de a o inghiti;
- nu se amesteca niciodata tonicele intre ele si nu se iau la intervale mai scurte de un sfert de ora unul de
altul;
- intreruperea unei cure duce adesea la diminuarea la cel putin pe jumatate a efectelor. Ilie Tudor
Forma Maxima-O formula miraculoasa

O formula miraculoasa: programul "5 pe zi"
"Oamenii sunt din ce in ce mai constienti de cat de important este sa-si mentina sanatos sistemul imunitar
pana la o varsta inaintata", spun cercetatorii, "si daca acest lucru poate fi realizat prin alegerea inteleapta a
alimentelor, cu atat mai bine, pentru ca, la urma urmelor, toata lumea trebuie sa manance."
Intre timp, au si fost identificate substantele bioactive care influenteaza sistemul imunitar: vitaminele A, B6,
C si E, zincul, seleniul, cuprul, fierul si substantele vegetale secundare (precum beta-carotenul sau licopina).
Decisive sunt si grasimile: cate si de care consumam? Studiile confirma faptul ca imunitatea organismului
creste o data cu eliminarea sau reducerea grasimilor din alimentatie.
Recomandarile specialistilor pentru o zi sunt:

- o portie de legume crude;
- o portie de legume fierte;
- o data pe zi salata;
- de doua ori fructe, una dintre mese putand fi inlocuita cu un pahar de suc. Rezultatele sunt si mai bune daca
meniul contine o varietate mare de legume si fructe.
Programul "5 pe zi", propagat de ani de zile in Statele Unite de catre National Cancer Institute, va fi preluat
in curand si de societatile europene de lupta impotriva cancerului.
Un sondaj (european) reprezentativ, avand ca tema "alimentatia sanatoasa", efectuat in luna ianuarie, a
confirmat faptul ca persoanele care consuma frecvent salate, fructe si mancaruri pe baza de peste - si care, in
plus, nu sunt supuse la stres - contacteaza mult mai rar boli infectioase decat media populatiei, in timp ce
persoanele care nu consuma niciodata - sau foarte rar - legume si fructe, care fumeaza si traiesc intr-un stres
continuu, sunt mult mai expuse la gripa, raceli sau cancer. In orice caz, din numarul total al barbatilor, doar
8,7% mananca zilnic salata si 14,3% legume, in schimb, in meniul zilnic a 33,9% dintre ei sunt incluse
carnea sau carnatii.
"Lipsa unei substante nutritive se face simtita la inceput in numarul si activitatea celulelor imunitare", spune
RanjitChandra, imunolog la Universitatea Carolina de Nord, motivandu-si astfel cercetarile efectuate vreme
de 30 de ani pentru gasirea unui regim alimentar care sa intareasca imunitatea. Pentru el, sistemul imunitar
este organul central al sanatatii.
Decisiva pentru combativitatea celulelor imunitare este suma factorilor de risc: stresul, alcoolul (in cantitati
prea mari), nicotina, sedentarismul si alimentatia incorecta care diminueaza rezistenta la virusuri si bacterii.
In lupta impotriva celulelor canceroase, a virusurilor si bacteriilor, organismul nostru se "inarmeaza" minut
cu minut cu milioane de celule imunitare noi: limfocite T si B, celule producatoare de anticorpi, celule
"ucigase" si "devoratoare". Substantele imunitare si anticorpii sunt produse in cantitati enorme. Pentru a
14
putea domina acest maraton biochimic permanent, sistemul imunitar are nevoie de materiile de baza
existente in hrana.
Votati cu sucul de rosii
"La tot mai multe vitamine, substante minerale, microelemente si substante vegetale secundare, descoperim
calitati antioxidante, un fel de protectie biologica impotriva ruginii", spune cu satisfactie renumitul cercetator
american. Celulele produc - in masa - substante protectoare, dar pentru aceasta au nevoie de sprijin "culinar".
"Dati-mi o eprubeta cu sange colectat de la o persoana si pot sa va spun exact daca aceasta consuma o
cantitate suficienta de fructe si legume", afirma el.
S-a facut urmatorul test, menit sa demonstreze efectul legumelor asupra organismului: 23 de barbati
(nefumatori, cu greutate normala, intre 27-40 de ani) au consumat vreme de doua saptamani o hrana saraca
in caroten, dupa care li s-au introdus, zilnic, pe parcursul a catorva saptamani, fie cate 330 ml suc de rosii, fie
cate 330 ml suc de morcovi, fie cate 10 g pulbere de spanac. O data pe saptamana li s-a controlat sangele.
Rezultatul: sucul de rosii a fost cel mai eficient, subiectii care l-au consumat prezentand cele mai bune valori
in ceea ce priveste antioxidantii. In mod evident, licopina (prezenta in rosii) s-a dovedit a fi un "captator" de
radicali mai puternic decat beta-carotenul.
Dar atentie: un pahar de suc de rosii contine pana la 30 mg de licopina, in timp ce 100 g rosii nu contin decat
3 mg. De fapt, organismul valorifica cel mai bine bulionul si sosul de rosii. In primul rand, pentru ca celulele
vegetale distruse livreaza mai multa licopina decat rosia proaspata si, in al doilea rand, pentru ca grasimea -
de pilda o lingura de ulei de masline adaugata la sos - usureaza absorbtia licopinei de catre intestin. De aceea,
si morcovii caliti contin o cantitate mai mare de caroten decat morcovii cruzi.
Efectul anticancerigen al rosiilor a fost confirmat in 1999 de Edward Giovannucci, medic la Universitatea
Harvard, in articolul din "Journal of the National Cancer Institute". El a efectuat 72 de studii. Concluzia: cu
cat e mai mare consumul de rosii si, implicit, cantitatea de licopina din sange, cu atat e mai redus riscul
imbolnavirii de cancer la pancreas, intestine, prostata sau san.
Carotenoidele existente in spanac, broccoli, morcovi si portocale sunt considerate, si ele, un factor de
protectie impotriva cancerului de colon. In ultimele studii efectuate (publicate saptamana trecuta in
"American Journal of Clinical Nutrition"), cercetatorii i-au chestionat pe pacienti - bolnavi sau nu de cancer -
in legatura cu deprinderile lor alimentare.
Si beta-carotenul din hrana are un efect anticancerigen, mai cu seama in prevenirea cancerului de piele, cu
conditia ca morcovii sa fie consumati sub forma de suc.
Pentru unele persoane s-a dovedit ca substantele bioactive ating efectul dorit doar in concentratii mai mari,
farmacologice. Faptul este valabil, in special, pentru persoanele de peste 65 de ani, pentru ca sistemul lor
imunitar este adesea slabit si cantitatea de vitamine C, B6, E si de zinc, luate din alimente este in multe
cazuri prea redusa. De pilda, acestor persoane li se recomanda 200 mg vitamina E (sub forma unei capsule).
Prin hrana, aceasta cantitate nu se poate asimila in nici un caz.
Vitamina E si beta-carotenul le sunt recomandate expres persoanelor mai in varsta. Intr-un test efectuat de
cercetatorii canadieni pe o suta de subiecti de peste 65 de ani, s-a constatat ca rata imbolnavirii de gripa,
raceala si alte infectii a scazut cu 50% si, chiar daca s-au imbolnavit, vindecarea s-a produs mult mai repede.
Vesti bune despre alcool
In ce priveste alcoolul, doza decide daca el este daunator sau nu. In principiu, tariile (cu multe grade) au un
efect nociv pentru imunitate: in maduva sunt produsi anticorpi mai putini, iar combativitatea celulelor de
aparare este slabita. Persoanele care beau - cronic - prea mult, se hranesc, in general, prost, ceea ce dauneaza
in plus sistemului imunitar. In schimb, in cazul unei alimentatii corecte, cu o cantitate mica de alcool se
poate chiar intensifica activitatea unor celule imunitare. Alcoolul scade tensiunea arteriala si amelioreaza
valorile colesterolului - efecte de dorit, avand in vedere protectia vaselor sangvine. In afara de aceasta,
fenolii - mai ales cei din vinul rosu - actioneaza ca niste antioxidanti.
Campionii imunitatii
Imunitatea depinde de urmatoarele substante existente in alimente:
Vitamina A (lapte, ficat, legume si fructe verzi, rosii si galbene) este un protector al pielii. Atunci cand
lipseste, activitatea multor celule imunitare scade, iar virusurile si bacteriile pot patrunde mai usor prin
peretii intestinali.
Vitamina C (multe soiuri de fructe si legume) este un antioxidant care protejeaza celulele imunitare.
Virusurile sunt "devorate" doar cand ea exista in cantitate suficienta.
15
Vitamina E (uleiuri vegetale, cereale integrale, nuci, ardei) este importanta pentru protejarea membranelor.
Lipsa ei deregleaza functia aproape a tuturor celulelor imunitare.
Vitamina B6 (peste, carne de pasare, cereale, banane, fasole, mazare etc.) ajuta la producerea anticorpilor.
Substantele vegetale secundare, precum carotenul (morcovii, grapefruit, broccoli), licopina (rosii, pepene
verde), luteina (spanac, ardei), zeaxantina (gogosari, mandarine) si flavonoidele (ceai verde, ceapa, fructe
rosii, ciocolata, vin rosu) influenteaza reactiile imunitare si au un efect antioxidant.
Zincul (branzeturi, carne, stridii, cereale integrale) le este folositor multor enzime. Atunci cand lipseste,
celulele imunitare se maturizeaza mai greu.
Seleniul (peste, nuci) ajuta celulele "ucigase" naturale in combaterea cancerului.
Acizii grasi nesaturati (uleiuri vegetale) determina activitatea celulelor imunitare. Ei sunt materia de baza
pentru substantele inflamante si membranele celulare.
Reteta pentru fitness imunitar
Pe langa predispozitia genetica si alimentatie, exista si alti factori care determina eficienta protejarii
organismului prin celulele imunitare. Influente negative
- Stresul continuu - distruge anticorpii si deregleaza intercomunicarea lor complexa.
- Nicotina - sporeste prejudiciile cauzate de radicalii liberi care vatama si celulele imunitare.
- Medicamentele - de ex. antibioticele (recomandate in infectiile bacteriene) si chimioterapeuticele slabesc
sistemul imunitar.
- Drogurile ca: heroina, marijuana, ecstasy, precum si cantitatile mari de alcool blocheaza imunitatea.
- Zborurile pe distante lungi - duc la o sporire a radicalilor liberi daunatori (prin expunerea la iradieri) si la o
reactie de stres a organismului. Influente pozitive
- Un program sportiv moderat stimuleaza sistemul imunitar pentru ca intregul organism este activat si
oxigenat.
- Planta Echinaceea (sub forma de remedii farmaceutice si ceaiuri) activeaza celulele imunitare, mai cu
seama in lupta lor impotriva virusurilor.
- Vitamine si substante minerale ca supliment, echilibreaza deficientele, de exemplu in cazul unei solicitari
fizice si intelectuale extreme.
- Medicii ortomoleculari recomanda pentru intarirea sistemului imunitar doze mari de vitamina C, vitamine
din grupa B, zinc, seleniu si cativa aminoacizi. Rodica Demian
Forma Maxima - 2 sistemul imunitar

Alimentatia si sistemul imunitar (2)Programul "5 pe zi"
- Retete optime, pentru o saptamana - Daca vreti sa-i dati o mana de ajutor sistemului dvs. imunitar,
orientati-va cu incredere dupa regimul alimentar pe care vi-l propune Institutul National de Cancer din Sua,
alcatuit pe principiul: 1. o portie de legume crude pe zi; 2. o portie de legume fierte; 3. o salata de
zarzavaturi; 4-5. doua salate de fructe pe zi. Nu uitati: hrana contine substante de care are nevoie sistemul
imunitar pentru a rezista la asediul bolilor. Campionii sanatatii pe care trebuie sa-i consumati zilnic sunt:
vitaminele C, E, B6, zinc, seleniu, carotinoide si flavonoide.
Necesarul zilnic, stabilit de nutritionisti, pe care-l regasiti integral in retetele noastre, este urmatorul:
- Zinc: 12-15 mg (miligrame)
- Vitamina B6: 1,6-1,8 mg.
- Vitamina C: 75 mg.
- Vitamina E: 12 mg.
- Seleniu: 20-100 micrograme (ug).
- Beta-caroten: circa 2 mg (miligrame).
Luni Bilant energetic: 1975 Kcal
- ora 8.00 - Micul dejun: Musli (fulgi de ovaz, tarate de ovaz, stafide, alune taiate, seminte de in cu 100 g
fructe proaspete, lapte si miere).
- ora 10.00 - Gustare: Un ardei crud + branza de vaci.
16
- ora 12.00 - Pranzul: Legume la tigaie (de ex. morcovi, ceapa verde, germeni de soia, ciuperci) cu orez fiert.
- ora 16.00 - Gustare: O para cu o felie de cascaval.
- ora 18.00 - Cina: File de peste (la gratar sau prajit) cu salata de telina.
Marti Bilant energetic: 1983 Kcal
- ora 8.00 - Micul dejun: Iaurt cu germeni de grau, miere sau gem de fructe + o felie de paine neagra cu unt,
o felie de sunca, felii de castravete.
- ora 10.00 - Gustare: Rosii cu cascaval.
- ora 12.00 - Pranzul: Varza acra cu carne, cartofi fierti.
- ora 16.00 - Gustare: Mar ras cu o lingurita de frisca.
- ora 18.00 - Cina: Paine integrala cu sardele (conserva) si salata verde.
Miercuri
Bilant energetic: 1782 Kcal - ora 8.00 - Micul dejun: Doua felii de paine integrala cu unt, o felie de sunca de
Praga, o rosie mica.
- ora 10.00 - Gustare: Salata de cruditati (morcovi+telina) cu seminte de floarea-soarelui sau granule de soia.
- ora 12.00 - Pranzul: Ficat prajit cu mere si ceapa (calite), piure de cartofi.
- ora 16.00 - Gustare: Un pahar cu suc de rosii.
- ora 18.00 - Cina: Salata de conopida cu ciuperci si patrunjel verde, o felie de paine integrala (sau graham),
salam slab.
Joi
Bilant energetic: 2284 Kcal - ora 8.00 - Micul dejun: Branza de vaci cu fructe (de ex. kiwi, banane, caise
uscate, portocale) + nuci pisate si un pahar cu suc de morcovi.
- ora 10.00 - Gustare: Salata de mere crude, dreasa cu o lingurita de miere.
- ora 12.00 - Pranzul: Varza de Bruxelles (sau broccoli) gratinata cu cascaval ras si cartofi prajiti.
- ora 16.00 - Gustare: Doua rosii cu o felie de telemea.
- ora 18.00 - Cina: Peste fript, un ou fiert, salata verde cu patrunjel si sos vinegreta.
Vineri
Bilant energetic: 2335 Kcal - ora 8.00 - Micul dejun: Doua felii de paine prajita, unt, branza, dulceata, un
pahar cu suc de catina.
- ora 10.00 - Gustare: Salata de portocale, dreasa cu iaurt sau smantana, putin suc de lamaie si o lingurita de
miere.
- ora 12.00 - Pranzul: Peste prajit cu garnitura de spanac si paste fainoase.
- ora 16.00 - Gustare: O banana.
- ora 18.00 - Cina: Salata de mazare cu branza de oi, ceapa si patrunjel verde, dreasa cu otet, ulei, sare si
piper.
Sambata
Bilant energetic: 1925 Kcal - ora 8.00 - Micul dejun: Omleta cu verdeata, un corn, un mar.
- ora 10.00 - Gustare: Salata de varza cruda cu para, branza si miez de nuca taiat marunt, dreasa cu un sos
preparat din: smantana, mustar, sare, piper si miere.
- ora 12.00 - Pranzul: Mancare de linte, branza de vaci cu miez de banana.
- ora 16.00 - Gustare: O bucata de prajitura cu mere.
- ora 18.00 - Cina: Salata de varza acra cu mere rase, dreasa cu un sos preparat din otet, vin alb, ulei si piper.
Duminica
Bilant energetic: 2130 Kcal - ora 8.00 - Micul dejun: Kefir cu Musli din fulgi de ovaz + mar ras, amestecat
cu portocala, zeama de lamaie si miere.
- ora 10.00 - Gustare: Andive cu mandarine si sos preparat din: iaurt, miere, zeama de lamaie, sare, piper si
coriandru.
- ora 12.00 - Pranzul: Supa-crema de rosii, peste (fript sau prajit), para cu branza.
- ora 16.00 - Gustare: Salata de fructe cu stafide (mar, banana, struguri, kiwi, portocala, stafide).
- ora 18.00 - Cina: Legume diverse (telina, ardei, gulie, morcovi) cu maioneza cu usturoi, lipie cu masline.
Cantitatea de alimente pentru o portie:
Paine: 50 g.
Legume: 150-200 g.
Salata proaspata: 75-100 g.
Fructe: 100-125 g.
17
Cartofi: 200-250 g.
Orez: 180-200 g.
Iaurt: 150 g.
Lapte: 150-200 g.
Carne: 120 g.
Peste: 150 g.
Salam si branza: 30 g.
Unt: 30 g.
Suc de fructe: 200 g.
Forma Maxima-Terapia cu Muguri

Un medicament misterios
Inainte de a vedea cum pot fi culesi si cum pot fi folositi mugurii, este necesar sa spunem cateva cuvinte
despre proprietatile lor, deoarece daca multi oameni cunosc plantele medicinale, chiar si pe unele mai rare,
despre mugurii copacilor se stie foarte putin. Mugurii au cateva calitati care ii deosebesc net de toate celelalte
remedii din plante:
- in primul rand, ei au, cu totii, efect drenor, adica ajuta la mobilizarea si eliminarea toxinelor din organism.
Intreaga lume animala, chiar si carnivorele, se trateaza in fiecare primavara cu aceste depurative care cresc in
copaci.
- a doua lor calitate este aceea de "medicament hormonal". Mugurul fiind un organ in plina crestere, este
dirijat de o multitudine de hormoni vegetali, in cea mai mare parte a lor necunoscuti, care insa au efecte
puternice si cat se poate de benefice si asupra organismului uman. Asa se face ca mugurii de coacaz negru
sunt un cortizon vegetal, cei de dud sunt o insulina vegetala, cei de brad sunt adevarati hormoni de crestere
s.a.m.d.
- in fine, fragezimea acestor "pui de frunze" se pare ca este, si ea, molipsitoare. Mugurii au efecte
reintineritoare certe, favorizand chiar restabilirea unor functii care se atrofiaza o data cu varsta. Exemple?
Cercetatorii care au studiat mugurii in corelatie cu homeopatia au remarcat un fenomen foarte interesant:
multi muguri au calitati identice cu cele ale arborilor de la care provin. De pilda, mugurul arborelui de
sequoia, care traieste cateva mii de ani, este un medicament al longevitatii; mugurul de tei, care este o
personificare a linistii, a reveriei, este un calmant extraordinar; mugurul de mesteacan, care este unul din
arborii cei mai rezistenti, este un stimulent imunitar redutabil s.a.m.d. Pentru a completa aceasta caracterizare
succinta a medicamentelor numite muguri, vom mai spune si faptul ca au o actiune destul de lenta (adesea,
primele rezultate se fac simtite dupa cateva saptamani). In schimb, rezultatele obtinute prin folosirea lor sunt
mult mai stabile fata de cele obtinute prin alte forme de tratament.
Culegerea si uscarea
Culesul mugurilor incepe la sfarsitul lui martie si se termina cu putin inainte de infrunzire. Mai sunt si alte
parti ale arborilor cu proprietati asemanatoare mugurilor (mladitele verzi si radicelele - radacinile imature),
care se culeg imediat dupa aparitia primelor frunzulite. Mugurii nu se culeg unul cate unul, pentru ca ne-ar
lua o zi intreaga pentru a culege cativa pumni, ci prin "strujire": se prinde ramura cu muguri in palma si se
strange, mergand apoi de-a lungul ramurii in sens ascendent si prinzand intr-o sacosa sau o prelata pusa
dedesubt toti mugurii care sunt desprinsi in felul acesta. Trebuie avut grija sa nu luam de la un copacel mai
mult de un sfert din mugurii sai, mai ales din cei de pe crengile de sus, pentru ca in felul acesta il putem
afecta grav. Niciodata nu se culege mugurul terminal (cel din varful copacului) pentru ca ii oprim in felul
acesta cresterea si se poate chiar usca.
Padurile noastre sunt imense terenuri de culegere si, cel putin la anumite specii (fag, mesteacan, stejar,
zmeur, brad, molid s.a.), resursele sunt suficient de mari ca sa nu existe nici cel mai mic risc de a secatui
natura. Totusi, este bine sa nu culegem muguri din zonele slab impadurite, din plantatiile artificiale, din
18
parcuri ori din perdelele de protectie din zonele poluate, ca sa nu vatamam un echilibru ecologic care deja
este foarte fragil.
Dupa culegere, mugurii trebuie preparati in maximum trei ore (unii specialisti recomanda maximum 30 de
minute) sau, daca vrem sa-i uscam, o vom face in cel mult 12 ore (cu conditia sa nu stea in soare sau la
caldura).
Uscarea mugurilor se face intr-un singur strat, la umbra, in locuri bine aerisite. Dintr-un kilogram de muguri
umezi se obtin 350-500 de grame de muguri uscati.
Nu conteaza vremea pe care se face culesul, deci acesta se poate face si cand e soare si cand ploua, fara sa
afecteze proprietatile lor terapeutice.
Modalitati de preparare:
Prepararea mugurilor este un subiect extrem de special, deoarece ei prezinta cateva particularitati:
- din muguri nu se fac de obicei ceaiuri, macerate sau alte forme de extractie in apa, deoarece majoritatea
principiilor lor active sunt insolubile.
- cel mai puternic efect il au daca sunt preparati sau sunt administrati in stare proaspata.
- folositi in doze mici, au efecte remarcabile.
In concluzie: cel mai indicat ar fi sa-i administram imediat dupa culegere, ceea ce este imposibil in conditii
obisnuite, sau sa-i preparam cat mai repede in miere, dupa reteta de mai jos:
- Extractul de muguri in miere
Se aseamana intrucatva cu un sirop: 4-5 linguri de muguri proaspeti, zdrobiti in prealabil pe o planseta de
lemn, se pun cu 100 ml de miere lichida, apoi se amesteca foarte bine (cu ajutorul unei linguri de lemn). Se
pune apoi acest amestec intr-un borcan care se inchide ermetic si se lasa la macerat trei-patru saptamani (pot
fi si cateva luni), dupa care se filtreaza. Este bine ca mugurii sa fie zdrobiti si pusi in miere imediat dupa
culegere. Se administreaza o lingurita din acest preparat de trei ori pe zi.
- Maceratele glicerinate
Ca alternativa la extractul de muguri in miere, puteti folosi maceratele glicerinate, preparate de laboratoarele
"Plantextrakt" - Cluj, care se gasesc in farmaciile naturiste si in unele farmacii homeopate din tara. De la
farmacie, veti solicita preparatele din muguri dupa denumirea stiintifica (scrisa de noi in paranteza si cu
caractere inclinate); cereti farmacistului si precizari suplimentare despre modul de administrare.
- Tincturile
Se obtin din muguri uscati, care se macina fin cu rasnita de cafea si apoi se combina intr-un borcan cu alcool
alimentar concentrat (70-98?). Ca volum trebuie sa fie de doua ori mai mult alcool decat pulbere de muguri,
adica la un pahar plin de pulbere de muguri vom adauga doua pahare de alcool. Vasul in care s-au pus
mugurii si alcoolul se inchide ermetic si se lasa la macerat timp de zece zile, dupa care se filtreaza si se trage
in sticlute mici. Intern, se ia o lingurita de tinctura de 100 ml de patru ori pe zi. Extern, se aplica intotdeauna
nediluata.
- Pulberea
Mugurii uscati se macina fin cu rasnita electrica de cafea. Se ia o jumatate de lingurita de pulbere pe
stomacul gol, se tine sub limba 15 minute, apoi se inghite cu putina apa. Se iau trei doze pe zi. Un tratament
dureaza minimum o luna; in bolile cronice - minimum sase luni.
Mugurii si virtutile lor
Aninul negru (Alnus glutinosa) - mugurii sai sunt un extraordinar protector al vaselor cerebrale. Un
tratament de cateva luni cu acesti muguri in miere sau ca macerat glicerinat imbunatateste memoria si
circulatia cerebrala, vindeca sechelele hemoragiilor cerebrale, este un ajutor extraordinar in cazurile de
senilitate si ramolisment. Mugurii aninului alb (Alnus incana) sunt un leac foarte bun contra fibromului
uterin.
Bradul (Abies alba) - micile varfuri de un verde deschis care apar primavara, preparate in stare proaspata,
vindeca lipsa de calciu (mai ales la tineri si copii), ajuta la consolidarea fracturilor, reduce cariile dentare si
previne rinitele si faringitele la copii.
Castanul (Aesculus hipocastanum) - mugurii de castan salbatic (nu comestibil) sunt un leac de nadejde
pentru bolile vaselor sangvine. Ca este vorba de varice, hemoroizi, tromboflebita sau doar de o fragilitate
capilara, o cura de macar o luna si jumatate cu sirop de muguri sau cu macerat glicerinat aduce o ameliorare
considerabila, daca nu chiar vindecarea. Mugurii fratelui sau vitreg, castanul comestibil (Castanea sativa), au
19
si ei un efect destul de puternic in bolile venelor, fiind cu precadere indicati femeilor care au asemenea
probleme in urma utilizarii contraceptivelor.
Dudul (Morus nigra) - mugurii sai sunt considerati un adevarat cortizon natural, fiind un ajutor pretios in
diabet, chiar si in cel insulinodependent. Vom folosi numai macerate glicero-alcoolice (cele cu miere sunt
contraindicate din start), iar pentru o eficienta mai mare vom face in paralel un tratament cu muguri de nuc.
Fagul (Fagus sylvatica) - poate parea greu de crezut, dar cel mai des intalnit arbore din tara noastra produce
si el primavara medicamente. Mugurii de fag scad concentratia de colesterol din sange, cresc diureza si
favorizeaza eliminarea ureei, dizolva pietrele din vezica urinara si rinichi (mai ales uratii).
Gorunul (Quercus petraea) - la fel ca si fratele sau stejarul (Quercus pedunculata) este inamicul declarat al
asteniei de primavara si al oricarui fel de astenie, musculara sau psihica. Mugurii si tinerele sale mladite mai
sunt foarte eficiente in tratarea intoxicatiilor datorate unor factori interni sau externi, in combaterea alergiei si
a constipatiei. Rezultate bune s-au obtinut si in tratamentul paradontozei, enurezisului si al impotentei.
Macesul (Rosa canina) - ne vindeca migrenele si ne fereste de problemele respiratorii datorate alergiilor.
Nucul (Juglans regia) - pe langa faptul ca amelioreaza diabetul, mugurii sai vindeca o multime de boli de
piele, de la eczeme pana la psoriazis, favorizand chiar si cicatrizarea insuportabilelor ulcere varicoase.
Smochinul (Ficus carica) - mugurii sai sunt pe cat de rari (la noi se gasesc smochini numai in zona
litoralului), pe atat de valorosi. Cele mai spectaculoase rezultate au fost obtinute in tratamentul gastritei
hiperacide si al ulcerului, dar este un ajutor de nadejde si in colita, dispepsii si alte tulburari digestive care
apar pe fond de stres.
Zmeurul (Rubus idaeus) - probabil ca in flora noastra nu exista leac mai bun ca mugurii de zmeur contra
chistului ovarian si a fibromului. Ei au proprietatea de a regla, intr-un mod exceptional, activitatea endocrina
si de aceea sunt un medicament miraculos si in acnee, dureri menstruale, ciclu menstrual neregulat (inclusiv
in urma administrarii contraceptivelor), tulburarilor de menopauza.
Dictionarul mugurilor primaverii este mult mai mare si nu putem include aici toate leacurile sale fermecate.
Ar mai fi de spus despre mugurii de coacaz negru - care sunt un elixir in alergii si boli autoimune, despre
mugurii de tei - care ne feresc de stres si amelioreaza hipertiroidia si despre multe, multe alte leacuri din
padurile noastre.
Forma Maxima-Marea primenire de

pimavara
Spalati-va corpul de cenusile iernii cu Papadie, Macrisul Iepurelui si Banutei
- La fiecare inceput de aprilie marginile potecilor care trec prin paduri, prin poieni ori prin luncile raurilor
sunt presarate cu tot felul de plante, mai mult sau mai putin cunoscute, multe din ele cu efecte tamaduitoare
miraculoase. O parte - cum ar fi papadia sau urzica - sunt cunostinte pe cat de vechi, pe atat de dragi si mult
asteptate; altele - cum ar fi macrisul iepurelui, untisorul sau paralutele - sunt mai putin cunoscute ca ierburi
de leac, dar ne vom bucura sa le descoperim impreuna.
Toate plantele sunt "inarmate" in acest moment cu maximum de energie, pentru a lua din nou startul catre
viata. In radacinile si in tulpinile lor abia rasarite se afla condensata intreaga explozie de forme, de culori si
parfumuri din timpul verii. Nu exista leacuri mai bune pentru a despovara organismul de toxine si pentru a-i
reda tineretea ca plantele culese la inceputul primaverii. Sucurile, salatele si ceaiurile din radacini, tulpini si
frunze proaspete mobilizeaza si "dau afara" toxinele, elimina surplusurile de grasime, reinnoiesc provizia de
minerale a organismului, inlatura din fasa alergiile, bolile respiratorii si cate si mai cate alte boli de sezon. In
camarile primaverii gasim cateva zeci de asemenea ierburi si radacini miraculoase. Deocamdata, am ales
dintre ele pe-acelea care trebuie folosite acum, in pragul acesta de aprilie.
Papadie (Taraxacum officinale)
20
Cu palaria ei inmuiata in soare, Papadia este simbolul purificator al lunii aprilie. Ne amintim de ea vrand-
nevrand, nu numai pentru ca acopera pajistile cu banuti de lumina, ci fiindca forta tamaduitoare pe care i-a
daruit-o natura ne ajuta sa prevenim si sa vindecam multe boli.
Cura cu tije de papadie
Este simpla si de mare efect: se mananca pe stomacul gol, cu un sfert de ora inainte de masa de pranz, 5-10
tulpini de papadie neinflorita, timp de 10-14 zile. Atentie: cura nu trebuie prelungita dupa ce papadia a
inflorit.
Siropul de papadie proaspata
Se culege papadia cu tot cu radacina si frunze, cu atentie sa nu ranim radacina, deoarece prin rana se va
scurge tot latexul in care sunt concentrate principiile terapeutice. Dupa cules, spalam bine intreaga planta cu
apa rece, apoi o lasam putin la scurs si zvantat. Pe o planseta tocam foarte marunt cu un cutit planta intreaga,
dupa care o punem imediat, inainte sa se oxideze, cu tot cu suc intr-un borcan pe doua treimi umplut cu
miere lichida. Amestecam bine continutul si-l lasam la temperatura camerei sa se macereze. Se formeaza un
sirop din care luam inainte de fiecare masa 1-3 lingurite, timp de minimum 12 zile.
Salata din frunze de papadie
Un pumn de frunze de papadie proaspat culeasa se spala si se taie marunt. Se amesteca cu zarzavat tocat
marunt - marar si patrunjel -, se adauga putin ulei (presat la rece) si o jumatate de lingurita de otet de mere.
Se lasa cinci minute sa se marineze, apoi se consuma fara nimic altceva (eventual doar cu o felie de paine
neagra). Aceasta salata se administreaza de doua-trei ori pe zi, la inceputul meselor.
Indicatii terapeutice:Diabetul - studiile facute in Statele Unite pe un grup de voluntari au pus in evidenta
faptul ca o cura de cateva saptamani, cu tije si frunze de papadie, corelata cu o alimentatie adecvata,
amelioreaza diabetul considerabil. Aproape jumatate din voluntarii insulino-dependenti si-au redus progresiv
doza de insulina, unii, la indicatia medicului, renuntand complet la ea. Se folosesc doar tijele si eventual
salata, siropul de papadie cu miere fiind, evident, contraindicat in aceasta afectiune.
Insuficienta renala cronica - siropul si cura cu tije are un efect cat se poate de benefic in aceasta maladie
cronica. In afara perioadei de primavara, se recomanda zilnic sa se bea un litru de ceai din radacina si frunze
de papadie, matase de porumb si teci de fasole - in parti egale.
Eczemele - cea mai incapatanata eczema da inapoi la o cura de doua saptamani cu papadie, corelata cu un
regim crudivor (70% din hrana numai din cruditati). Efectul curei cu papadie este amplificat daca se
consuma zilnic un litru de ceai de trei-frati-patati.
Acneea - siropul de papadie in cure indelungate favorizeaza detoxifierea si realizeaza un anumit reglaj
hormonal, necesar pentru vindecarea acestei afectiuni. In perioada curei cu papadie, se recomanda si
consumul de ceapa verde, salata verde, frunze de telina, radacini si frunze de ridiche - toate in stare cruda.
Anemia - salata de papadie prezentata mai sus a fost special conceputa de catre o calugarita elvetiana pentru
a trata anemia. Alaturi de aceasta salata ea mai recomanda 200 ml suc de sfecla rosie pe zi si 50 ml suc de
urzica.
Constipatia, hemoroizii, obezitatea
- toate aceste probleme sunt ameliorate de papadia proaspata, al carei suc regleaza de minune tranzitul
intestinal si activitatea ficatului, favorizeaza scaderea in greutate, curata si intareste peretii vaselor de sange.
Dischinezia biliara, hepatita - multi vindecatori populari considera ca o cura cu tije de papadie ar trebui
urmata de toti cei care se confrunta cu una din aceste afectiuni. Aceasta planta este prin excelenta un drenor
hepatic si un stimulent al activitatii ficatului, fiind recomandata si in tratamentul cirozei hepatice, si al litiazei
biliare in forme usoare.
Varicele - tratamentul intern cu tije proaspete sau cu sirop de papadie este favorabil stoparii varicelor.
Papadia proaspata folosita extern vindeca eczemele varicoase rezistente de ani de zile la alte forme de
tratament. Iata reteta: se ia un manunchi de frunze proaspete bine spalate, se strivesc cu un sucitor, se ung cu
putina untura de porc curata si se aplica direct pe rana. Se schimba de doua-trei ori pe zi, se fixeaza prin
acoperire cu un bandaj usor (se si poate umbla bandajat in acest fel). Dupa cateva saptamani leziunile se
vindeca si culoarea rosie-albastruie dispare.
Macrisul Iepurelui (Oxalis acetosella)
Macrisul este o planta care creste din abundenta in padurile umbroase, mai ales de brad, molid si fag. Este
deseori confundat cu trifoiul, numai ca are frunzele mai mici si un gust acrisor foarte placut. Frunzele sale
sunt moi, fine si usor de digerat. Este utilizat ca reconfortant si stimulent al digestiei. Are efecte
vitaminizante (contine vitamina C) si remineralizante.
21
Sucul de macris
Se ia un pumn de frunze proaspat culese si se spala; se pun frunzele intr-un mojar sau o piua (care sa nu fie
de metal) si se adauga un sfert de pahar (50 ml) de apa; se piseaza bine, dupa care se filtreaza. Lichidul care
se obtine se bea pe stomacul gol sau se foloseste pentru aplicatii externe.
In alimentatie
Frunzele se pot consuma ca atare, proaspat culese din padure, sau se folosesc sub forma de salata, cu putin
ulei si zarzavat tocat marunt, ca adaos in salatele de legume, in aperitive si sandwichuri, ca zarzavat si
inacritor in ciorbe si iarna, conservat in miere, ca vitaminizant si tonic aperitiv.
Indicatii terapeutice:Avitaminoza, scorbutul - se beau zilnic 50-100 ml de suc pe stomacul gol, inainte de
masa.
Astenia de primavara, inapetenta - sucul de macris baut zilnic si consumul de salata au un efect inviorator
deosebit. Cresterea apetitului are loc pe fondul unei dezintoxicari a organismului si a unei imbunatatiri a
digestiei.
Intoxicatiile cu arsenic sau mercur - se beau 100-150 ml de suc dintr-o data, fara a consuma nimic altceva.
Apoi, se iau din sfert in sfert de ora 1-2 linguri de suc. Tratamentul se repeta mai multe zile la rand.
Cancerul si scleroza in placi - sucul de macris iepuresc are un efect foarte important in aceste afectiuni,
deoarece dinamizeaza digestia, favorizeaza eliminarea substantelor reziduale, mareste apetitul si elimina
temporar starile de voma. Se bea cu putin timp inainte de masa 50 ml (un sfert de pahar) de suc proaspat. Se
combina foarte bine cu regimul Oshawa (cu cereale integrale).
Digestia dificila - salata de macris consumata inainte de masa are darul de a accelera digestia, de a stimula
secretia de saliva si de sucuri gastrice. Se face o cura cu salata vreme de o saptamana.
Bolile hepatice cronice - o combinatie de suc de macris si suc de papadie (preparat din parti aeriene si
radacini proaspete prin aceeasi metoda) este un drenor hepatic de exceptie. Se bea in fiecare dimineata o
combinatie de 50 ml de suc de macris si 50 ml suc de papadie.
Febra - febra se "inmoaie" daca bem cateva inghitituri de suc sau mestecam cateva frunzulite de macris.
Cand febra este foarte ridicata, se recomanda administrarea cojii de salcie fin macinata cu rasnita de cafea - o
lingurita. Pulberea se tine sub limba zece minute, dupa care se inghite cu 50 ml suc de macris.
Setea - setea se potoleste temporar daca mestecam cateva frunze de macris proaspat culese.
Inflamatia gurii si gingiilor - se clateste gura cu suc de patru-cinci ori pe zi, prima oara dimineata, inaintea
spalarii pe dinti. Dupa clatire, sucul (care este bine sa fie ceva mai concentrat) se tine cateva minute in gura.
Cancerul de piele - se pune sucul (facut cu infuzie de tataneasa in loc de apa) pe plagi, de patru-cinci ori.
Doza - ratia optima de frunze proaspete care poate fi consumata pe zi este de 50-80 de grame pentru un
adult, jumatate pentru copiii de la 12 ani in sus si un sfert pentru copiii de 4-12 ani.
Precautii - in doze mai mari de 100 g pe zi produce lipsa de calciu, ameteala, leziuni renale. Se intervine cu
spalaturi gastrice, purgative, dupa care se administreaza calciu.
Contraindicatii - in cazurile de litiaza renala (mai ales in cea cu oxalati), boli de plamani grave, astm,
sensibilitate gastrica, guta, artrita.
Banuteii (Bellis perennis)
Margarete pitice, cu mijlocul galben si petalele albe, tivite cu un paspol rosiatic, banuteii sau nasturasii
brodeaza toate pajistile de la campie si pana in zona montana, fiind un detoxifiant important in cura de
primavara. Ceaiul de banutei (mai sunt numiti si paralute) stimuleaza activitatea rinichilor, creste cantitatea
de urina, stimuleaza transpiratia si favorizeaza eliminarea toxinelor prin tubul digestiv (are efect tonic amar).
Se culeg doar florile (fara tulpini si frunze) care se folosesc de regula in stare proaspata.
Ceaiul
O mana de flori proaspete se ia si se toaca marunt, apoi se pune la inmuiat in jumatate de litru de apa timp de
4-5 ore, dupa care se filtreaza. Zeama care rezulta se pune deoparte, iar florile se oparesc cu inca jumatate de
litru de apa clocotita, dupa care se acopera si se lasa sa se raceasca. La sfarsit, se combina cele doua extracte,
obtinandu-se aproape un litru de ceai care se bea in trei reprize, pe stomacul gol.
Alimentatie
Florile proaspete se folosesc in salata (cu ulei si ceapa verde), ca ingredient in supele de primavara alaturi de
urzica si spanac, ca adaos in salatele de fructe.
In supe si ciorbe, florile se pun doar dupa ce s-a stins focul.
Florile tocate si amestecate cu miere se folosesc intern mai ales pentru tratarea infectiilor din zona gatului si
a arborelui bronsic.
22
Florile uscate
Pentru a fi folosite in combinatii cu alte plante medicinale, florile se usuca. Uscarea se face la umbra, in strat
subtire, in locuri bine ventilate. Pulberea se obtine prin macinare cu rasnita de cafea, urmata de o cernere (cu
ajutorul unei site pentru faina alba). Termenul de garantie pentru florile uscate este de doi ani, iar pentru
pulbere de maximum trei saptamani.
Indicatii terapeutice:Intoxicatiile (alimentare, tabagice s.a.m.d) - se bea un litru de ceai pe zi, timp de 12
zile la rand, pe stomacul gol, dimineata si seara. Efectul depurativ al ceaiului creste considerabil daca punem
in el si doua-trei papadii (radacini si parte aeriana).
Insuficienta renala cronica - se bea 12 zile la rand ceaiul recomandat mai sus, in care s-a pus si papadie
proaspata (trei-patru plante cu tot cu radacina si rozeta bazala de frunze).
Petele pe piele - se face o cura de 21 de zile cu ceai de banutei. In acelasi timp se tine un regimpredominant
crudivor (50-70% cruditati), consumandu-se in special frunze de telina, tulpini de rabarbura, usturoi si ceapa
verde, asmatui, frunze de ridiche si de morcov.
Reumatismul - puseele suparatoare de reumatism care apar primavara pot fi evitate daca facem o cura de
doua saptamani cu ceai de banutei, urzica vie si asmatui (se pune cate o mana din fiecare si se prepara dupa
metoda data mai sus). Aceasta cura nu numai ca previne puseele de reumatism, dar face sa se dezumfle
articulatiile deja inflamate, intinereste organismul si ii reda din elasticitate.
Cancerul la san - una din cele mai eficiente retete contra cancerului la san este compusa din: patru parti flori
de banutei, patru parti frunza de captalan, patru parti tataneasa, doua parti iarba de rachitan, o parte marul
lupului, doua parti vasc de mar sau de brad. Plantele se folosesc sub forma de pulbere, doua lingurite de
patru ori pe zi, in cure de 12-18 luni.
Migrenele - cura de doua saptamani cu ceai de banutei inlatura insuportabilele dureri de cap precum si
simptomele care le insotesc. Cele mai bune rezultate se obtin la persoanele foarte emotive, in tratarea
migrenelor care apar pe fondul unor emotii foarte puternice. Daca migrena este asociata cu probleme biliare,
se va pune in fiecare ceasca de ceai de banutei cate 50 de picaturi de tinctura de sunatoare.
Litiaza renala cu urati - la ceaiul de banutei se adauga o lingurita de muguri sau o mana de frunzulite
proaspete de mesteacan. Se tine o cura de 21 de zile in care se beau 1,5-2 litri pe zi de ceai, pe stomacul gol,
in doua reprize (dimineata si seara).
Bronsita acuta si cronica, tusea - se iau, de patru ori pe zi, cate doua lingurite de flori zdrobite si amestecate
cu miere lichida.
Forma maxima – Capcanele Primaverii

Evitati capcanele primaverii Asteniapoate fi tinuta in frau- "Soseste primavara/ Cu muguri si cu
flori,/ Cu siruri lungi de berze/ Si siruri de cocori,/ Soseste primavara,/ Ce-aduce-n poala ei/ Atata...
astenie si-atatea ameteli"...
Fara indoiala, ati observat ca in ultimii ani primaverile - parca tot mai capricioase si reci - au facut
nenumarate "victime" printre persoanele mai sensibile. Astenia, durerile de cap, problemele digestive si
respiratorii sunt principalii musafiri nepoftiti ai acestei perioade, altfel atat de frumoasa si de indragita.
Primavara este deopotriva anotimpul bucuriei si al triumfului vietii, dar si al iesirii din hibernare a vechilor
suferinte, care "profita" in aceasta perioada de faptul ca iesim din iarna slabiti. Daca ne luam insa masurile de
prevedere necesare, vom reusi sa preintampinam aceste neajunsuri, putandu-ne bucura in voie de splendorile
acestui anotimp. Solutia pentru toate problemele de sanatate care apar la schimbarea anotimpurilor este de
fapt mereu aceeasi - punerea in armonie cu natura. Nu mai este de mult un secret ca vietuitoarele salbatice tin
adevarate regimuri dietetice si fitoterapeutice la trecerea de la anotimpul cald la cel rece, motiv pentru care
ele nu au auzit vreodata de astenie sau de migrene. In aceasta perioada, toate ierbivorele trec la o "cura" cu
23
scoarta de copaci, ursii fac o terapie intensa cu muguri, in timp ce pasarile ciugulesc cu lacomie primele
mladite verzi. Toate vietuitoarele sunt preocupate la inceputul primaverii de aplicarea unor adevarate
autotratamente preventive, care sa le permita adaptarea rapida la noile conditii de viata. Este, fara indoiala,
timpul ca si noi, oamenii, sa invatam de la natura cate ceva.
Mic ghid de pacalit boala

Sub acest nume generic se ascund o multime din problemele acumulate de fiecare dintre noi pe tot timpul
anului si care acum gasesc o portita prin care sa rabufneasca sub forma starilor de apatie, de slabiciune fizica,
de depresie etc. Solutia pentru a iesi din aceasta situatie este sa ne punem gradat "motoarele" interioare in
functiune, trecand prin puterea vointei, peste obstacolele launtrice si lasandu-ne sufletul si corpul sa se
bucure in voie de revenirea la viata a intregii naturi. Iata un mic ghid care ne va ajuta sa ne mobilizam
resursele launtrice pentru depasirea acestui prag al asteniei de primavara.
- Mai multa miscare

Oricat de putin entuziasm simtim ca avem, acum este totusi momentul sa ne depasim si sa realizam inca o
data adevarul din zicala: "Pofta (in cazul acesta, de viata) vine mancand". Sa nu lasam sa treaca nici o zi, fie
ca este soare, ploaie ori ninsoare, fara a merge sa ne intalnim cu natura intr-un parc, in gradina ori, daca se
poate, intr-o padure sau pe malul unei ape curgatoare. Doar acest demers, facut insa cu consecventa si
cultivand o stare sufleteasca pozitiva, deschisa, poate constitui solutia unei situatii pe care, altfel, nu ar
rezolva-o tone de hapuri pe baza de vitamine si minerale. Miscarea in aer liber ajuta la regenerarea psihica
rapida, relanseaza activitatea hormonala, repune in functiune circulatia sangvina, elibereaza in corp substante
care confera stari launtrice extrem de placute, cum ar fi multumirea, calmul si tonusul.
- Mai putine proteine

Daca nu ati facut-o inca, reduceti drastic carnea din alimentatie, deoarece sistemul digestiv si ficatul, in
special, sunt acum intr-o perioada foarte delicata. O functionare deficitara a digestiei si a ficatului, de care
suntem constienti sau nu, poate sta la baza multor stari proaste cu care ne confruntam la un anumit moment.
Toate vietuitoarele omnivore care traiesc in libertate isi reduc la minimum consumul de carne in aceasta
perioada, desi necesarul de calorii este in continuare mare, tocmai pentru a evita neplacerile debutului
primaverii. Pentru noi, oamenii, acum este momentul sa ne alcatuim o alimentatie in care sa predomine
cerealele, verdeturile de primavara si legumele radacinoase (un motiv in plus de a ne bucura de postul crestin
de dinainte de Paste).
- Reglati-va greutatea
Acest sfat este valabil deopotriva pentru mancaciosi si anorexici, deoarece la schimbarile de anotimp se vad
foarte clar dezechilibrele legate de greutatea corporala.
Daca sunteti prea slab, atunci organismul nu va avea pur si simplu energie pentru a se adapta la trecerile
bruste de la frig la caldura, de la uscaciune la umiditate atmosferica mare s.a.m.d. Rezultatul va fi o stare de
disconfort, de slabiciune si de apatie pe care adesea nu v-o puteti explica, dar care are la baza o simpla lipsa
de combustibil. Remediul in aceasta situatie este constituit din cinci mese pe zi, nu foarte grele, dar luate la
ore fixe, vreme de macar patru saptamani. Alimentele pe care le veti consuma, de preferinta, sunt: nucile,
alunele, arahidele, semintele de floarea-soarelui, susanul, mierea de albine, fulgii de cereale integrale (de
ovaz si de grau germinat, in special).
Daca ati acumulat prea multa grasime in timpul iernii, acum, primavara, inima va pompa din greu pentru a
iriga cu sange intregul organism. La fel, plamanii vor avea activitatea mult ingreunata, in timp ce sistemul
muscular se va simti depasit de sarcina prea mare. Rezultatul va fi o stare neplacuta de apasare, de disconfort
si oboseala persistenta, care este foarte posibil sa se mentina chiar si dupa cateva ore bune de somn. Leacul
pentru problema dvs. este sa uitati de "Maria Sa Pofta de Mancare" prin iesiri in natura si activitati creatoare
si sa adoptati o dieta judicioasa (in nici un caz foarte dura din primele zile) pentru slabit. In alimentatie,
trebuie pus accentul pe radacinoasele crude (acum, cat se mai gasesc), pe salata verde, spanacul si urzicile
care au aparut deja. Mesele de seara vor fi inlocuite de plimbari in parc si de miscare, pe cat posibil in aer
liber.
Migrenele
24
Se pare ca organismul are si el... sentimentele lui. Cand simte mirosul primaverii, mangaierea soarelui si a
vantului cald care trezesc la viata intreaga suflare, se da uneori pur si simplu peste cap de entuziasm si de
pofta de viata. Daca suntem insa prea stresati, inchisi ori avem anumite probleme care nu ne permit sa-i
intelegem si sa-i acceptam impulsurile naturale, atunci este foarte posibil sa apara si neplacerile legate de
sanatate. La loc de cinste intre aceste probleme se afla in acest context durerile de cap, adesea insotite de
stari de vertij, de voma ori constipatie. Cine nu a trecut prin asa ceva nu poate intelege gravitatea acestei
probleme. Medicina populara insa a inteles-o si tocmai de aceea ne-a pus la dispozitie o multime de leacuri
minunate, specifice primaverii, din care va propunem acum doar cateva.
Trei plante de primavara care fac minuni

Banuteii (Bellis perennis) sunt, alaturi de urzici, podbal si spanz, printre primele plante care apar de sub
zapada. Salata din micile si delicatele flori albe tivite cu rosu are efecte miraculoase in tratarea durerilor de
cap. Ea este recomandata persoanelor cu constipatie, celor care retin apa in tesuturi ori celor care au tendinta
de a acumula multe toxine in organism. Banuteii sunt un adevarat elixir pentru marii amatori de carne, prajeli
ori alimente cu aditivi sintetici, datorita efectului lor puternic depurativ.
Urzica vine sa completeze lipsurile de minerale care apar dupa alimentatia saracita din timpul iernii. Durerile
de cap care apar impreuna cu starile de ameteala sunt adesea rezultatul anemiei, care se trateaza de minune
cu feluritele mancaruri de primavara pe baza de urzica.
Ridichile de luna, care vor aparea in curand, pe langa faptul ca sunt o masura pentru toxinele din organism,
au si un foarte bun efect reglator asupra activitatii nervoase. Din acest motiv, o cura zilnica cu patru
asemenea ridichi crude, pe stomacul gol, are efecte miraculoase contra durerilor de cap.
Ascultati impulsurile organismului

Omul modern tinde sa se lupte si atunci cand nu este cazul cu impulsurile naturale ale organismului. O
crestere sau o scadere a apetitului, tendinta de a transpira mai abundent ori chiar senzatia de voma nu sunt
intotdeauna lucruri atat de rele, pe cat ar putea parea, chiar daca ies din canoanele cu care ne-am obisnuit.
Odinioara, aceste lucruri erau intelese si acceptate ca atare in medicina traditionala, dar acum tindem sa
nesocotim aceste eforturi ale propriului nostru organism de a iesi din impas si intram in panica. Solutia nu
este sa ne repezim imediat la dulapiorul cu medicamente calmante, ci sa ne ajutam, pur si simplu, corpul sa-
si faca treaba.
Senzatia de voma - aproape toti cei care se confrunta cu dureri de cap insotite de senzatie de greata ar putea
scapa de necaz dand, pur si simplu, afara "rautatea dinauntru" (in termenii medicinii stravechi) sau - altfel
spus - vomand. De la primele simptome, preparati-va o infuzie de sunatoare din doua lingurite de planta la o
jumatate de litru de apa. Beti acest ceai dintr-o data si aproape imediat va aparea reflexul vomitiv. Dati curs
acestui reflex. Nu este prea placut, dar astfel veti putea elimina surplusurile de bila, de sucuri gastrice ori
chiar de hrana nedigerata, care declanseaza adesea stari de rau general, insotite de violente dureri de cap.
Transpiratia, desi neplacuta, mai ales pentru femei, este uneori foarte necesara. Faceti din timp o "sedinta de
transpirat", band mai multe seri la rand ceaiuri fierbinti de rozmarin ori de floare de soc (din experienta, va
spun sa recurgeti la primul, pentru ca este mult mai gustos), imbracati in haine calduroase de bumbac. Dupa
trei-patru cani de ceai si o ora de transpirat, faceti un dus caldut scurt si schimbati-va imbracamintea. Va veti
simti excelent, iar durerile de cap vor disparea "ca luate cu mana".
Mai mult oxigen

Cand va ridicati de pe scaun, vedeti negru inaintea ochilor? Aveti dureri de cap insotite de ameteala? Simtiti
o apasare dureroasa in zona cefei si a tamplelor? Daca da, este bine sa stiti ca toate acestea se datoreaza unei
sufocari lente, dar sigure a organismului. Lipsa de oxigen este una dintre marile probleme ale omului
modern. Vinovati de ea sunt traiul sedentar, aerul poluat pe care suntem obligati sa-l inspiram, stresul care ne
face sa contractam muschii abdominali si sa blocam dilatarea normala a lobilor inferiori ai plamanilor, iar
lista ar putea continua. Demn de retinut este insa faptul ca o oxigenare intensa a organismului, facuta si
numai cateva zeci de minute pe zi, poate avea rezultate benefice spectaculoase. Acum, la debutul primaverii,
simtim nevoia mai mult ca oricand sa respiram parca nu doar cu plamanii, ci cu intreaga fiinta. Sa dam curs
acestei porniri firesti:
- dimineata sau seara, cand avem macar 20 de minute de liniste, deschidem larg geamul si ne plasam pe un
scaun cat mai comod;
25
- indreptam coloana vertebrala, ne relaxam abdomenul, toracele, zona cefei si a gatului, simtind in acelasi
timp cum se linistesc gandurile;
- plasam o mana in dreptul abdomenului si una in dreptul toracelui si incepem sa respiram de voie, insa
foarte atenti;
- la inspiratie, urmarim traseul aerului din fosele nazale pana in plamani, cautand sa devenim cat mai
constienti de dilatarea si umplerea cu aer a acestora. Vom retine aerul cateva secunde, fara sa fortam, dupa
care vom expira cat mai lent, pe gura;
- respiratia trebuie sa fie cat mai tacuta (nu trebuie sa fie suieratoare) si spontana, marindu-i amplitudinea
prin relaxarea cat mai profunda a muschilor abdominali si ai toracelui (nu prin bombarea fortata a
abdomenului);
- dupa 10-20 de respiratii, facem o pauza de cateva minute, putand relua procedeul dupa aceea.
Cele doua mari secrete ale tuturor exercitiilor de respiratie sunt atentia si rabdarea. Capacitatea plamanilor se
va mari considerabil, la fel ca si amplitudinea respiratiei, daca vom face acest exercitiu zilnic, pastrand
mereu atentia concentrata asupra procesului respirator. Cu fiecare inspiratie trebuie sa simtim cum devenim
mai calmi, mai relaxati si mai lucizi, in timp ce la expiratie vom simti eliminarea stresului si a tensiunii.
Cautand sa fim doar atenti la acest proces, fara sa intervenim fortat, vom observa cum incepem sa inspiram
tot mai mult aer, respiratiile devenind tot mai rare si mai calme. Acest exercitiu elimina nu doar durerile de
cap, ci si stresul si toate neplacerile legate de el, de la angoase, la dezordinile digestive sau la problemele
endocrine. In plus, aerul de primavara are o savoare deosebita, asa incat fara indoiala ca fiecare respiratie
constienta va fi o placere si ne va face sa simtim ca, intr-adevar, anotimpul renasterii a sosit si pentru noi.
Forma maxima – Specifica Primaverii

Solutii simple pentru ereziile primaveriiCand stomacul intra in greva
Fiecare anotimp are "chichitele" lui, pe care organismul trebuie sa le depaseasca cu bine. Iarna, ne luptam cu
gripa si cu bietul ficat, epuizat de toxinele eliminate de excesul de carne si de grasimi, vara, caldurile toride
ne pun la grea incercare inima, toamna este prin excelenta sezonul reumatismului si al depresiilor, in timp ce
primavara este anotimpul temutelor astenii (despre care am discutat in numarul trecut), dar si anotimpul
durerilor de stomac. Gastritele, sub diferite infatisari, ulcerele adormite se trezesc o data cu venirea primelor
valuri de aer cald. Bineinteles ca, fundamental, de vina pentru aceste probleme nu este primavara, ci noi, cei
care nu suntem suficient de atenti la semnele pe care le primim de la propriul nostru organism, facand pe
toata durata anului greseli, care se razbuna in anumite momente-cheie. Intrucat momentul-cheie numit
primavara deja a sosit, ne grabim sa va punem la dispozitie si cateva "solutii" cu care sa poata fi indreptate
lucrurile.
Prevenirea si tratarea gastritelor

De aceasta afectiune sufera, la ora actuala, in forme mai mult sau mai putin grave, aproape... 25% din
populatia tarilor civilizate. De la banalele arsuri care apar inainte sau dupa masa la insuportabilele dureri tip
gheara sau la naprasnicele junghiuri tip lovitura de cutit - toate alcatuiesc "arsenalul" gastritei, cu care
majoritatea oamenilor se confrunta mai ales acum, la trecerea de la anotimpul rece la cel cald.
Pentru cine a lucrat intr-o farmacie, portretul bolnavului de gastrita este clasic: apare indoit de durere si cere
o cantitate impresionanta de calmante si pansamente gastrice, se intereseaza de un loc unde ar putea face
consultatii, dupa care, daca are noroc de o perioada mai buna, uita de tratament si de regim, pentru a aparea,
dupa un timp, intr-o stare si mai grava. Dincolo de conotatiile comice, aceste situatii pot lua o turnura
suficient de grava pentru a privi cu seriozitate aceasta problema, luand din timp masurile cuvenite. De la bun
inceput, trebuie spus ca, de obicei, medicatia clasica cauta doar calmarea durerilor, si nu retezarea din
radacina a bolii, motiv pentru care bolnavii care urmeaza acest tip de tratament sunt supusi, practic, unui chin
26
prelungit. Medicina naturista este mult mai generoasa in aceasta privinta, oferind leacuri care au darul nu
doar de a calma durerile, ci si de a ajuta la reglarea unor procese in fiinta, asa incat aceasta afectiune sa
dispara complet. Iata cateva asemenea leacuri:
Gestionati stresul
Gastrita este prin excelenta o boala care apare la persoanele foarte incordate, care acumuleaza tensiuni fara a
avea posibilitatea de a le elimina. Iritarea, mania mai mult sau mai putin inabusita, frustrarile, angoasele si
alte emotii de acest gen gasesc ca "paratrasnet" anumite organe din corp - de obicei, stomacul si ficatul (dupa
o anumita varsta, si sistemul cardiovascular) -, perturbandu-le activitatea si imbolnavindu-le. In aceasta
perioada de primavara, cand alimentatia este in schimbare, iar emotivitatea, la unison cu schimbarile
meteorologice, este crescuta, stresul loveste mai ales stomacul. Solutia cea mai buna pentru a ne feri de
aceasta situatie este, fireste, controlul stresului, dar cum? In tari ca Statele Unite, Canada, Anglia au fost
create adevarate programe numite stress-management. In aceste programe cu caracter preventiv, cursantii
invata sa-si controleze emotiile prin cele mai diverse mijloace - de la relaxare autogena si tehnici de
respiratie la controlul direct, intuitiv al starii launtrice, obiectivat prin vizualizarea pe ecranul unui calculator
a propriilor parmetri cerebrali sau emotionali. Metodele simple de tratament care urmeaza sunt, de fapt,
asemenea tehnici de management al stresului, special adaptate pentru combaterea gastritei.
Invatati sa va relaxati zonele dureroase

Stresul si emotiile negative, inainte de a se transforma in cunoscutele junghiuri la stomac, au o perioada de
acumulare pe care, daca suntem atenti, o putem surprinde din timp, procedand la o salvatoare detensionare.
Cel mai usor ne dam seama de acumularea tensiunilor psihice prin cresterea starii de contractura a muschilor.
Primii care se incordeaza, atunci cand tensiunea emotionala a depasit cotele admisibile, sunt de obicei
muschii faciali, apoi urmeaza zona cefei, a umerilor si - mai ales la cei predispusi la afectiuni gastrice - zona
stomacului. Apar senzatii diverse, traduse prin expresii ca "ghem in stomac", "nod in stomac", "greutate in
stomac" etc. De aici si pana la declansarea crizei de gastrita nu mai este decat un pas. Inainte ca el sa fie
facut, putem insa face urmatoarea manevra salvatoare: pentru a aprofunda relaxarea abdomenului, vom
urmari ca la fiecare inspiratie sa facem sa se dilate mai ales zona inferioara a plamanilor, crescand foarte lent
amplitudinea respiratiei. Pentru a usura acest proces, putem aseza o palma pe zona stomacului, fara a presa
deloc. La fiecare inspiratie, palma trebuie sa fie impinsa in fata prin dilatarea lobilor inferiori ai plamanilor.
Manevra poate fi facuta in pozitia culcat sau asezat pe scaun. Pentru ca aceste demersuri sa fie eficiente, este
necesar doar sa fim atenti si perseverenti, fara a ne descuraja daca apar dureri sau daca procesul relaxarii este
dificil.
Vizualizarea creatoare
Daca aveti putina imaginatie, aceasta metoda va poate ajuta enorm pentru a va autovindeca. Exercitiul de
vizualizare care va fi descris in continuare l-am experimentat, cum se spune, pe propria-mi piele, in primii
ani de studentie, cand am fost cuprins de niste dureri sfasietoare in zona stomacului. Diagnosticul pus dupa
investigatii de specialitate - gastrita hiperacida. Aplicand aceasta tehnica, am avut surpriza si usurarea sa
constat ca, dupa doar 20-30 de minute de efectuare a ei, durerile bateau in retragere, pentru perioade tot mai
lungi de timp. De unde ma trezeam in fiecare noapte indoit de durere, cu regurgitatii acide, ajunsesem sa uit
zile in sir de boala, pentru ca, in final, ea sa se vindece complet in momentul in care am facut si un tratament
simplu, cu plante medicinale. Iata metoda de vizualizare, care se aplica foarte bine chiar si atunci cand ati
ajuns in criza:
- inchideti ochii, destindeti-va corpul si respirati de cateva ori, cautand pe cat posibil sa va eliberati de
ganduri si de stresul generat de durere;
- vizualizati interior, in zona stomacului, o sfera (nu trebuie sa fie perfecta din punct de vedere geometric)
alcatuita din lumina verde;
- cu fiecare respiratie, vizualizati aceasta sfera, marindu-i si pastrandu-i densitatea si luminozitatea, pana ce
cuprinde toata zona abdominala;
- dupa ce durerea a disparut complet, continuati aceasta vizualizare inca 10 minute.
Este dificil de imaginat eficienta acestei tehnici pentru cine nu a experimentat-o niciodata. De altfel, acest
gen de exercitii de vizualizare tind sa revolutioneze psihoterapia, fiind foarte eficiente in cele mai diverse si
mai grave afectiuni: astm, epilepsie, hipertensiune, aritmie, migrene etc.
27
Exercitiul prezentat este mult mai eficient, daca este facut de mai multe ori, in afara perioadelor de criza
(deoarece in criza concentrarea este mai dificila), el avand si un rol profilactic extraordinar. O precizare
importanta este ca nuanta de verde evocata nu trebuie sa fie foarte deschisa (gen verdele crud al ierbii), ci
mai inchisa, asemanatoare nuantei padurilor de brad (care este considerata cea mai calmanta).
Leacuri de primavara cu muguri

Tratamentele moderne cu muguri sunt gaselnita unui medic francez, celebru in tara sa, Max Teteau. Pe la
mijlocul secolului, vazand ca medicina populara, cu miraculoasele sale remedii, se pierde, el a facut mai
multe cercetari si asa a (re)descoperit tratamentele cu muguri. Dintre cele 50 de tipuri de muguri folositi de el
in mod curent, cei de smochin s-au dovedit a fi cei mai eficienti in tratamentul bolilor de stomac si digestive,
mai ales daca ele apar pe fond de stres.
Dupa ce, in urma cu doi ani, am publicat pentru prima oara in revista noastra un articol despre folosirea
mugurilor (care la noi in tara se gasesc sub forma maceratelor glicerinate produse de firma Plantextrakt din
Cluj), am fost foarte interesat in a-mi obiectiva mai bine eficienta acestor tratamente. Din acest motiv,
impreuna cu mai multi medici si farmacisti cu care colaborez, am observat la mai multi pacienti efectul
administrarii, in cateva afectiuni, a maceratelor glicerinate din diferite specii. Spre bucuria noastra, extractul
de muguri de smochin a fost la inaltimea asteptarilor, dand rezultate exceptionale in majoritatea cazurilor
(circa 70% din pacienti) de gastrita urmarite. Fireste, fiind vorba de o boala care devine acuta numai in
anumite perioade ale anului, care pare adormita pentru a reveni chiar si dupa cativa ani, nu putem afirma
inca foarte multe despre stabilitatea in timp a acestor tratamente. Cert este insa ca au fost numeroase cazuri
in care doar tratamentul cu muguri de smochin, fara nici un alt fel de adjuvant si insotit de o dieta minima, a
dat rezultate neasteptat de bune, uimindu-i chiar si pe pacientii mai sceptici. Un tratament cu macerat
glicerinat din muguri de smochin dureaza minimum trei luni, timp in care se iau de trei ori pe zi, inainte de
masa cu 15 minute, 30-50 de picaturi de preparat, diluate in apa.
Extractul de smochin se gaseste in farmaciile cu profil homeopat din tara sub denumirea de Ficus carrica.
Celor care locuiesc in localitati unde nu exista asemenea farmacii, le recomand numarul de telefon al unei
farmacii din Brasov (tel. 068/32.84.20), care trimite prin colet postal, in toata tara, extractele acestea.
Gasiti-va meniul potrivit

Una dintre marile dificultati ale acestei perioade este alcatuirea regimului alimentar. Dilema apare din faptul
ca, pe de-o parte, organismul are nevoie de zarzavaturile crude si de salatele care apar acum, iar pe de alta
parte, aceste schimbari alimentare pot afecta stomacul, care este foarte sensibil in aceasta perioada. In plus,
nici un bolnav de gastrita nu se aseamana cu celalalt sub aspectul sensibilitatii stomacului la diferitele tipuri
de hrana, asa incat o reteta universala nu poate fi data. Singura solutie care ramane este testarea prudenta si
plina de rabdare a efectului alimentelor asupra digestiei dvs. Iata si cateva alimente-medicament pentru
stomac:
Laptele crud (atentie de unde il procurati!) - are un efect calmant la majoritatea bolnavilor de ulcer si de
gastrita. Cel mai bun efect il are insa - atentie! - laptele nedegresat si prelucrat industrial, care se pare ca este
vaduvit de anumite componente care il fac usor de digerat.
Untul clarificat - este un remediu ayurvedic clasic (cunoscut si sub numele de ghee), fiind mult mai eficient
si mai bine tolerat decat laptele. Se administreaza uns pe paine prajita, cu legume (cartofi, mai ales) fierte sau
cu orez. Iata modul lui de obtinere: se pun intr-o oala curata doua pachete de unt (200-250 g) la foc mediu.
Se lasa sa ajunga la punctul de fierbere, dupa care se reduce focul, lasand untul sa fiarba si luand din cand in
cand spuma de deasupra. La un moment dat, el capata o culoare chihlimbarie si devine limpede (asa incat
putem vedea fundul cratitei sau al ceaunului). In acel moment (in nici un caz mai tarziu), luam cratita de pe
foc si turnam untul clarificat incins intr-un vas curat, avand grija sa nu turnam si reziduul ramas pe fundul
cratitei (reziduu care este nefolositor si se arunca).
Supele pasate - obtinute din legume fierte (morcov, patrunjel, ceapa, telina, cartofi), consumate caldute, sunt
de obicei un adevarat balsam pentru stomac. Pentru a le asorta cu primavara, dupa ce au fiert, puteti adauga
in ele verdeata din belsug, tocata marunt, dar pusa in tifon si scoasa dupa 20-30 de minute, asa incat sa
ramana doar aroma ei.
Sucul de lamaie - diluat in apa (calduta) este un antiacid redutabil. In plus, el are o subtila actiune de
desensibilizare asupra stomacului care, cu timpul, va putea tolera mai multe alimente crude, adaptandu-se
firesc la regimul alimentar specific anotimpului cald
28
Forma maxima – 25 Retete de Sanatate
Vreti sa plutiti pe aripi de primavara?-Iata 25 de retete, menite sa va creeze buna dispozitie si
optimism -. 1 Intaritor parfumat. Ziua buna se cunoaste de dimineata! Incepeti-o parfumand-o cu
rozmarin. Intareste memoria si puterea de concentrare, destinde si stimuleaza metabolismul.
Amestecati int...
Vreti sa plutiti pe aripi de primavara?-Iata 25 de retete, menite sa va creeze buna dispozitie si optimism
1 Intaritor parfumat. Ziua buna se cunoaste de dimineata! Incepeti-o parfumand-o cu rozmarin. Intareste
memoria si puterea de concentrare, destinde si stimuleaza metabolismul. Amestecati intr-o cana mai mare cu
apa 3 picaturi de ulei de rozmarin + 4 picaturi de ulei de lamaie si clatiti-va pe corp, dupa ce faceti dus.
2 Puterea apei. Va pune in miscare dimineata: jetul de apa rece pe fata. Plimbati dusul peste fata cu miscari
circulare, apoi indreptati-l cateva secunde asupra orbitelor. Cand sunteti deprimati, lasati apa rece de la
robinet sa curga 30 de secunde peste pulsul mainii drepte, apoi peste cel al mainii stangi, dupa care acoperiti-
va tamplele, fruntea si ochii cu un prosop inmuiat in apa rece, 30 de secunde, timp in care respirati adanc.
3 Inviorare cu pumnul. Dupa ce iesiti afara din dus, practicati urmatorul exercitiu de inviorare: stati in
picioare si loviti-va sternul (cosul pieptului) de 10 ori cu pumnul drept; loviti-va apoi umarul stang, urcand
spre gat si continuati pe exteriorul bratului, in jos, aplicand loviturile de-a lungul lui, catre palma. Urcati iar
in sus, lovind cu pumnul partea interioara. Urmeaza coastele, soldul si coapsa, coborand pana la gamba.
Repetati procedeul pe partea dreapta, folosind pumnul stang. Este un procedeu excelent, care va invioreaza
pentru toata ziua.
4 Respirati energie. Asezati-va pe un scaun, cu mainile sprijinite pe sale (degetele mari sunt indreptate spre
sira spinarii, iar celelalte spre solduri) si talpile pe podea, la distanta de 15 cm una de alta. Lasati capul pe
spate si impingeti (cu mainile) soldurile inainte, tragand umerii inapoi. Cosul pieptului se dilata si poate
prelua o cantitate mult mai mare de oxigen. Inspirati adanc, intre 3-5 secunde, si expirati 3-5 secunde.
5 Masaj vibrator. Calmeaza stresul si invioreaza: puneti degetele ambelor maini pe pielea capului si lasati-le
sa vibreze circa 2 minute, mutandu-le din loc in loc.
6 Urechile si senzatia de bine. Uluitor de simplu si uluitor de eficient: masajul urechilor. Prindeti lobul
urechii intre degetul mare si aratator (degetul mare in spate, celalalt in fata) si masati in sus si-n jos, pana ce
urechile se-ncalzesc placut, irigandu-se bine cu sange. Va invioreaza instantaneu.
7 Exercitiile Mudras. Sunt exercitiile asiatice pentru degete, un fel de yoga pentru maini. Indoirea, intinderea
sau atingerea degetelor activeaza zonele reflexe, declansand anumite reactii ale organismului. Pot fi efectuate
si la birou. -Aspan Mudra - creeaza o stare de calm si da curajul de a infrunta provocarile de zi cu zi:
apropiati si strangeti varfurile degetelor mare, mijlociu si inelar si intindeti-le pe celelalte doua. -Pran Mudra
- intareste increderea in fortele proprii. Varfurile degetelor mare, inelar si mic sunt stranse, iar celelalte
raman intinse. Mentineti fiecare pozitie a degetelor intre 1-5 minute, respirand adanc.
8 Dorul de lumina. Dupa cenusiul prelungit al iernii fara zapada, psihicul nostru tanjeste dupa caldura, dupa
lumina si dupa soare. Iar daca cerul e-acoperit cu nori, culoarea galbena este un excelent inlocuitor. Ea va
ajuta sa depasiti depresiile, va invioreaza si va inveseleste. De pilda, un buchet mare de flori galbene, pus
intr-o vaza galbena. Sau, lipiti pe o suprafata - undeva in fata mesei dvs. de lucru - o hartie galbena si priviti-
o constient, de cateva ori pe zi. Face minuni!
9 Drink... piperat (numai pentru cei cu stomacul bun). Aceasta bautura trezeste puterea de viata si
accelereaza circulatia sangelui: mixati 100 g de iaurt cu 1/2 avocado, zeama de lamaie, apa minerala si piper
(de Cayenne), beti imediat licoarea astfel preparata si tineti-va bine!
10 Un stimulent numit albumina. O reactie tipica: cand afara e frig, organismul cere hidrati de carbon, adica
paste fainoase, paine, biscuiti, galuste... care ne satura, ne fac fericiti, dar, din pacate, sunt alimente care
ingrasa si toropesc. Iata insa ca primavara bate la usa si vine vremea hainelor usoare si vaporoase, cu
probleme de silueta, deopotriva pentru barbati si femei. Ca sa fiti supli, aveti nevoie de albumina in stare
29
pura, adica: branza de vaci, urda, tofu (branza de soia), peste, mazare, fasole, linte, precum si de energizante
pe baza de miere (polen, laptisor de matca, apilarnil etc.).
11 Curatenie mare pentru organism. Otetul de mere indeparteaza reziduurile si impulsioneaza sistemul
imunitar. Stimuleaza metabolismul, amelioreaza alimentarea cu oxigen a organismului si intareste
imunitatea. In plus, el ajuta la valorificarea hidratilor de carbon si potoleste - pare-se - pofta de mancare.
Pentru ca organismul dvs. sa atinga forma maxima, beti de trei ori pe zi - inainte de masa - 2 lingurite de otet
de mere amestecate intr-un pahar cu apa plata. Cine doreste mai poate adauga si o lingurita de miere.
12 Drumul spre fericire. Mai buna decat ciocolata: o plimbare sub soarele stralucitor al amiezii. Lumina
stimuleaza producerea serotoninei, hormonul bunei dispozitii. Si ciocolata creeaza buna dispozitie, dar cu
grasimi si cu multe calorii inutile.
13 Tinuta de invingator. Senzatia de invingator ti-o da si tinuta, pozitia corpului. Cand acesta "se lasa",
dispozitia se duce si ea de rapa. Incercati urmatorul exercitiu: indoiti usor genunchii, cu muschii bazinului si
ai feselor relaxati. Indreptati trunchiul, lasand umerii moi si bratele atarnate. Imaginati-va acum ca de
crestetul capului dvs. este agatat un fir de ata atarnat din tavan. Intindeti genunchii, priviti drept inainte si
faceti cativa pasi, lasandu-va mainile sa se balanseze pe langa corp. Cum va simtiti?
14 Cura de slabit cu verdeturi. Cantarul arata cam multe kilograme, fara sa va fi schimbat alimentatia?
Inseamna ca tesuturile dvs. s-au umplut de lichid. Ce va poate fi de folos: stoarceti 100 g de urzici proaspete,
puneti zeama intr-un mixer si amestecati-o cu 1-3 boabe de ienupar. Beti-o imediat. Alternativa: ceai de
urzici. Efectul maxim se poate obtine daca, vreme de trei saptamani, beti cate 1-3 pahare pe zi.
15 Baia de aburi. Transpirand mai des, va veti simti, cu siguranta, mai bine. Pentru ca baia de aburi (sauna)
diminueaza producerea hormonilor de stres, sporeste cantitatea de serotonina (hormonul fericirii), antreneaza
functia vaselor de sange. O baie de aburi pe saptamana va apara de raceli si, in plus, este o destindere
minunata dupa activitatile fizice si dupa sport.
16 Cum se alunga tristetea. Cand sunteti tristi si fara nici un chef, gasiti-va un loc linistit si ascultati ce se
petrece inauntrul dvs., acolo de unde pleaca sentimentul de tristete. Simtiti cum se extinde in tot corpul.
Incercati sa exteriorizati ceea ce simtiti: loviti cu pumnii pernele, strigati-va tare nefericirea, dar fiti atenti sa
nu transformati starea dvs. sufleteasca in mila pentru propria dvs. persoana. Un sfat bun: notati tot ceea ce va
apasa si va incorseteaza. Scrisul va va elibera. Pe urma, respirati profund, intindeti-va din toate incheieturile
si veti constata ca incet-incet, "deseurile" sufletesti au fost indepartate.
17 Metoda stoparii gandurilor. De multe ori, grijile neimpartasite sunt cele care ne blocheaza. Gandurile se
rotesc doar in jurul spaimelor si temerile noastre si nu mai lasa loc perceperii constiente a prezentului. Iata
cum puteti incerca sa stopati caruselul gandurilor negre: asezati-va pe marginea unui scaun, tinand spatele
drept, si inspirati adanc, pana ce aerul coboara in abdomen, apoi expirati la fel de profund. In timp ce
inspirati, repetati in gand cuvantul "in", iar cand expirati, rostiti cuvantul "din". Atata tot. Concentrati-va
asupra respiratiei si alungati celelalte ganduri.
18 Vise placute. Seara, inainte de-a adormi, treceti in revista intamplarile pozitive din ziua care s-a scurs.
Uitati tot ce v-a necajit sau nu v-a reusit. Conteaza doar ceea ce este frumos. Efectul: veti aluneca linistiti in
lumea viselor, veti dormi bine, iar dimineata va veti trezi mai veseli.
19 Pentru sentimentul propriei valori. Atunci cand vi se pare ca anumite situatii sunt primejdioase si cand va
e frica ca nu puteti indeplini un angajament sau o sarcina ce vi s-a incredintat, imaginati-va pur si simplu ca
ati rezolvat toate problemele cu succes. Inchipuiti-va - in detaliu - sentimentul pe care-l veti trai cand
superiorii dvs. vor fi de acord sa va mareasca salariul, cand colegii va vor felicita pentru examenul trecut cu
bine. Exersand mental sentimentul propriei valori, totul merge mult mai usor.
20 Insule de bucurii zilnice. Planificati-va pentru fiecare zi cate un lucru marunt, de care sa va bucurati deja
de dimineata, chiar daca nu este altceva decat o simpla plimbare prin parc, o vizita la un muzeu, un pahar de
bere sau o cafea cu prieteni dragi.
21 Creati-va un scut de protectie. Pe masura ce vremea se incalzeste, sursa de stres nr. 1 devine circulatia in
autobuzele si tramvaiele supraaglomerate cu care mergeti la serviciu. Daca va enerveaza ideea de a sta
inghesuiti, spate-n spate si umar langa umar, cu niste persoane total necunoscute, creati-va, in gand, o
carapace: imaginati-va ca sunteti inconjurati de un invelis luminos, de care se loveste tot ceea ce va supara.
Sau comportati-va ca si cand ati fi complet permeabili: zgomotele, mirosurile, atingerile curg pur si simplu
prin dvs. Sau ca totul se prelinge de pe dvs., ca si cand ati purta o pelerina de ploaie.
22 Folositi formulari pozitive. Inlocuirea unor cuvinte cu altele va ajuta sa deveniti optimisti. Incepand de
maine, nu mai spuneti "problema", ci "provocare", spuneti "vreau" in loc de "trebuie" si, in loc de
30
"groaznic", "nu chiar grozav". Subconstientul reactioneaza la acest truc cu energii care va stimuleaza, nu cu
asociatii negative, paralizante.
23 Puterea meditatiei. Va simtiti storsi de vlaga, nu mai aveti energie? Asezati-va pe scaun, inchideti ochii si
incercati sa vizualizati cuvantul "forta". Desenati-i in gand conturul, rostiti-l fara glas, ascultati cat de
puternic suna "f"-ul sau cum se rostogoleste "r"-ul. Veti constata ca v-ati incarcat imediat cu energie.
24 Calatorie in gand. Asezati-va intr-o pozitie comoda, relaxanta. Inchideti ochii si concentrati-va asupra
respiratiei dvs. Incepeti sa imaginati peisaje. Intoarceti-va intr-un loc frumos si linistit, pe care l-ati vizitat
candva. Cutreierati padurile, bucurati-va de un apus de soare pe malul marii sau plimbati-va pe o pajiste
inflorita. Calatoria poate fi insotita de o muzica speciala, meditativa.
25 Faceti-va complimente. Ce se-ntampla cand va uitati dimineata in oglinda? Va numarati ridurile? Va
scoate din sarite parul? Observati, ingrijorate, celulita de pe coapse? Toate acestea sunt semnale negative,
care produc blocaje in organismul dvs. si nu va fac decat rau. Dar se poate si altfel: priviti-va in fata si
spuneti cu voce tare: "Ma accept si ma iubesc asa cum sunt". Faceti acest exercitiu cel putin o data pe zi. La-
nceput, o sa vi se para cam ciudat, dar curand va veti da seama ca organismul va este recunoscator: fata vi se
destinde, aratati mai frumosi si mai veseli, iar metabolismul este si el activat.
Forma maxima – Caderile de Energie

Primavara
Trei plante contra vlaguielii de primavaraBusuiocul, Maghiranul si Rozmarinul- Combat excelent
caderile de energie vitala, intelectuala si sufleteasca
–Busuiocul(Ocimum basilicum)
Vlaguiala de primavara este o boala pentru care nu exista medicamente. Ce sa prescrii pentru moleseala,
pentru somnolenta si pentru cascat? Pentru indispozitia sufleteasca, indiferenta la soarele de pe cer? Si totusi,
batranii nostri aveau leac si pentru "lingoarea" de primavara, pe care izbuteau s-o puna pe fuga cu o ramurica
de... busuioc. Pretuit de mai toate popoarele europene, la romani busuiocul e rege, o planta "de suflet", care,
pe langa faptul ca aduce noroc, aduce si sanatate. Busuiocul este un tonic si un energizant cat se poate de
potrivit pentru perioada schimbarii de anotimpuri, cand foarte multi dintre noi ne confruntam cu caderi de
energie vitala, intelectuala sau sufleteasca. Iata, in continuare, cateva retete simple, care pun foarte bine in
valoare efectul tonic al busuiocului.
- Maceratul la rece de busuioc - este considerat pe drept cuvant un adevarat elixir al tineretii, recomandat in
cazurile de imbatranire prematura, in tulburari de menopauza, andropauza, sterilitate masculina si feminina,
frigiditate etc. Inca nu este cunoscut efectul busuiocului asupra glandelor endocrine, dar este cert ca atat la
femei, cat si la barbati, el este un regenerator rapid, oprind in acelasi timp procesele de uzura, care cunosc o
accelerare in aceasta perioada de trecere. Cel mai eficient este maceratul obtinut prin tinerea a 4-8 lingurite
de busuioc in apa, vreme de 8 ore, urmata de filtrare. Se bea acest preparat pe stomacul gol, de preferinta
dimineata. Mai ales pe perioada primaverii, este recomandat ca, in paralel cu aceasta cura, sa se treaca si la o
alimentatie in care sa predomine cruditatile.
- Pulberea de busuioc - are o capacitate miraculoasa de imbunatatire a starii psihice, fiind din acest motiv cat
se poate de binevenita in anotimpul asteniei de primavara. Efectul busuiocului asupra sufletului este
deocamdata destul de greu de explicat pe cale stiintifica. Se cunoaste faptul ca este un tonic si un stimulent
nervos, dar aceste atribute sunt vagi, in comparatie cu complexa lui actiune invioratoare, usor euforizanta si
echilibranta asupra starii psihice. Mai mult, busuiocul induce si o... traire mistica, facilitandu-ne, pur si
simplu, apropierea de spiritual (motiv pentru care este folosit si in ritualul crestin). Conex cu aceasta
deschidere sufleteasca pe care o creeaza, busuiocul mareste si capacitatea de control asupra emotiilor si
31
reduce sensibilitatea la stres. Faceti in aceasta perioada o cura de minimum 14 zile, timp in care luati de patru
ori pe zi cate o lingurita rasa de pulbere de busuioc cu apa. Preferabil ar fi ca pulberea sa fie cernuta (pentru a
nu rani fina mucoasa bucala) si sa fie tinuta sub limba 10 minute, inainte de a fi inghitita. Rezultatele acestei
cure simple este foarte posibil sa va uimeasca.
Povestea apei de busuioc si a tineretii fara batranete

Povestea adevarata care urmeaza, pe care am auzit-o de curand de la d-l Ioan Groza - cunoscutul terapeut
naturist din Arad, mi s-a parut mai convingatoare decat orice alta pledoarie pentru folosirea busuiocului.
"Acum ceva vreme, am cunoscut un cuplu cu adevarat neobisnuit. Ea era foarte tanara si luminoasa, iar el
era foarte batran. Am crezut ca erau tata si fiica, iar cand ea mi l-a prezentat drept <<sotul meu>>, nu mi-am
putut retine un zambet. Dupa ce am discutat si s-a mai destins atmosfera, la un moment dat acea femeie a zis:
<<Stiu de ce ati zambit cand vi l-am prezentat pe sotul meu. Considerati ca eu sunt tanara si el batran, dar sa
stiti ca intre noi este o diferenta de doar trei ani>>. Zic: <<Nu se poate, doamna!>>. <<Dar cati ani imi dati?
>>. <<Sa tot aveti 32 de ani sau, hai sa zic, 35 de ani>>. <<Ei bine, am... 65 de ani>>. Eu am inlemnit.
<<Dar cum v-ati mentinut aceasta tinerete?>>. <<In viata mea am mancat foarte multe cruditati, paine
numai neagra, carne foarte putina - o data la cateva luni. Dar nu numai cu aceste alimente mi-am mentinut
tineretea. Eu, de la 20 de ani, consum apa cu busuioc. Pun intr-un borcan cu apa trei crengute de busuioc
uscat, iarna si primavara, si verde - vara si toamna. Acest preparat cu busuioc, pur si simplu imi mentine
tineretea.>> Si mi-au adus si buletinele, pentru ca mie nu-mi venea sa cred. <<Sotul meu bea tuica, iar eu -
apa de busuioc>>, mi-a explicat doamna."
Maghiranul (Majorana hortensis)

Daca ar fi sa alcatuim o trusa de prim-ajutor, care sa fie compusa numai cu leacuri naturiste, cu siguranta ca
aceasta planta - vanduta in mai toate alimentarele pe post de condiment - nu ar lipsi. Un simplu ceai fierbinte
de maghiran face minuni. De la prima cana, ne va invada o caldura placuta, dupa care ni se va destinde, ca
prin farmec, intreg corpul si, apoi, aproape fara sa ne dam seama, stresul si (eventual) suferinta fizica ori
psihica vor deveni, cel putin pe moment, un vis indepartat. Repetat de mai multe ori intr-un interval scurt de
cateva zeci de minute, tratamentul va face sa apara niste mici (si deloc neplacute) accese de temperatura, in
care sistemul imunitar va distruge cu spor germenii unui potential guturai sau gripe, care in timpul primaverii
lovesc mai perfid ca oricand. Daca aveti dureri de rinichi sau o cistita (lucru frecvent intalnit atunci cand se
raceste brusc vremea), veti vedea cum ele trec ca prin farmec, iar eliminarea isi va relua fluxul firesc de la
primele 4-5 cani de ceai fierbinte. Daca mai adaugam ca tratamentul intensiv cu ceai de maghiran amplifica
exponential procesele de eliminare a toxinelor si a apei in exces din tesuturi, facandu-ne sa ne simtim usori
ca o... zi de primavara, obtinem un tablou complet al actiunii acestui condiment miraculos. In cazul in care
nu va vine sa credeti toate aceste minuni, atunci cel mai bine ar fi sa le experimentati si va garantam ca nu
veti fi dezamagiti. Si, pentru a veni si in ajutorul celor care au sistemul nervos mai zdruncinat in aceasta
perioada, va punem la dispozitie cateva informatii cu adevarat extraordinare, in ceea ce priveste dozajul
maghiranului.
- Pentru o relaxare rapida si pentru a chema somnul, puneti o lingurita de maghiran la o cana de apa
(indiferent de producator, el se gaseste bine maruntit, asa incat masuratoarea va fi usoara).
- Pentru a risipi astenia si pentru a va mari capacitatea de efort si concentrare, mariti doza la 2-3 lingurite de
planta la o cana de apa.
- Pentru a alunga depresia si pentru a va induce o stare de buna dispozitie (la mentinerea careia trebuie dupa
aceea sa contribuiti prin efortul propriu de a gandi pozitiv), luati o super-doza, unica, de 6 lingurite la o cana
de apa.
Toate dozele recomandate sunt valabile atat pentru ceai, cat si pentru maceratul la rece. Maceratul la rece se
obtine prin tinerea plantei in apa, la temperatura camerei, vreme de 8 ore, urmata de filtrare. Ceaiul (infuzia)
se obtine prin tinerea plantei in apa clocotita vreme de 15-20 de minute, urmata de filtrare.
Important
Este preferabil ca toate plantele aromatice sa nu fie fierte, ci sa fie folosite ca macerat la rece. Totusi, atunci
cand corpul are nevoie rapid de caldura, cand se urmareste decongestionarea cailor respiratorii, producerea
transpiratiei, intensificarea rapida a proceselor de eliminare etc., se recomanda ceaiurile fierbinti.
32
Rozmarinul (Rosmarinus officinalis)
Legenda spune ca, intr-o primavara, o printesa imbatranita inainte de vreme a primit in dar cateva fire dintr-o
planta parfumata. Cu aceasta planta, ea si-a facut o potiune cu care s-a uns cateva saptamani la rand si -
minune! - a inceput sa intinereasca din zi in zi. Chipul ei si-a recapatat prospetimea si luminozitatea,
zambetul i-a revenit si, asa cum se petrece de obicei in povesti, a venit un rege sa o ceara de sotie. Aceasta
legenda nu precizeaza daca cei doi au trait sau nu fericiti pana la adanci batraneti, dar ne spune numele
plantei - rozmarinul, originea printesei - Ungaria si denumirea potiunii magice - "apa ungureasca". Foarte
raspandita in zona de sud a Ardealului, istorioara este adevarata, iar rozmarinul are, intr-adevar, efecte
magice.
Atat pentru uz intern, cat si pentru uz extern, aceasta planta, condimentara si medicinala deopotriva, pare
facuta special pentru primavara, iar pentru a va convinge de acest lucru, va dam in continuare cateva retete
special alese pentru acest sezon.
- Pentru inlaturarea anemiei - condimentati mancarurile (atunci cand sunt caldute, nu fierbinti) cu mult
rozmarin: el are un efect tonic si ajuta la o mai buna asimilare a fierului. Acum, in perioada urzicii si a
spanacului, este momentul sa fie imbunatatita capacitatea de asimilare cu ajutorul rozmarinului, asa incat
curele antianemice sa aiba efectul scontat.
- In cazurile de instabilitate emotionala (care este strans legata de instabilitatea meteorologica) - se
recomanda sa luati, pe nemancate, cate o lingurita de rozmarin maruntit (care se tine sub limba 15 minute
inainte de a fi inghitit). El are efecte psihostabilizante puternice, fara insa a induce acea stare usor euforica
(specifica maghiranului sau busuiocului). Inhalarea uleiului volatil de rozmarin are acelasi efect salutar de
calmare a emotiilor.
- Contra hipotensiunii si pentru stabilizarea tensiunii arteriale - se recomanda administrarea a 2-3 lingurite de
pulbere de rozmarin pe zi, pe stomacul gol. O cura tine minimum 14 zile, rozmarinul luandu-se in trei
reprize: dimineata, la pranz si seara.
- Contra asteniei si a starii de slabiciune - se prepara o tinctura din 10-15 linguri de rozmarin, un pahar de
alcool rafinat si un pahar de apa. Componentele se amesteca bine si se lasa la macerat vreme de 10 zile, dupa
care se strecoara, preparatul obtinut punandu-se in sticlute bine infundate, care se tin la loc intunecos. Se ia
cate o lingurita de 3-4 ori pe zi, pe nemancate.
- Pentru intarirea memoriei - se ia tinctura de rozmarin, preparata in acelasi mod descris mai sus. Se ia
dimineata si seara o lingurita diluata intr-un pahar de apa, pe stomacul gol. Cura dureaza patru luni, fiind cat
se poate de salutara inceperea ei in acest sezon, cand anumite procese de degradare a memoriei sunt
accelerate.
- Contra paraliziei faciale - se tin comprese cu apa calduta, in care au fost diluate cateva linguri (4-5 linguri la
un pahar de apa) de tinctura de rozmarin, obtinuta dupa reteta de mai sus. De fapt, aceasta tinctura diluata
este celebra apa ungureasca (initial, se facea cu rozmarin verde). Dupa unii terapeuti, eficienta creste foarte
mult daca adaugam in apa ungureasca si zece picaturi de ulei de cedru (a aparut de curand in magazinele
naturiste de la noi).
- Contra ridurilor si a ofilirii tenului - se pun cataplasme din doua linguri de rozmarin maruntit, amestecat cu
apa calduta si invelit apoi in tifon. Chipul dvs. va capata vigoare si stralucire si va deveni invulnerabil la
capriciile vremii prin acest tratament.
33
Forma Maxima-Programul de primavara
Alimentele
Alimente miraculoase:
germenii de grau, drojdia de bere, polenul, iaurtul si patrunjelul- Nu va despartiti niciodata de ele
si veti fi sanatosi pana la capatul zilelor
- Le numim "alimente miraculoase" pentru ca ele contribuie la asigurarea sanatatii, la conservarea tineretii, la
mentinerea unor ani plini de forta si la pastrarea voiosiei in existenta noastra. Aceasta tripla virtute se
datoreaza bogatiei lor in vitamine naturale, in eliastaze, in acizi aminati rari, in saruri minerale, in
oligoelemente indispensabile. Aceste alimente-miracol sunt: 1) germenii de grau si graul germinat, 2) drojdia
de bere, 3) patrunjelul, 4) iaurtul, 5) polenul.
1. Germenii de grau si graul germinat Germenul de grau contine substantele cele mai pretioase si mai
vitalizante ale grauntelui de grau: produsi fosfatati usor asimilabili, saruri minerale abundente, printre care
saruri de fier, de magneziu (gasite in doze foarte ridicate - de 40 mg pentru 100 g de germeni), proteine
complete continand toti acizii aminati indispensabili vietii, oligoelemente precum cupru, zinc, magneziu,
numeroase vitamine printre care A, B1, B2, C, E, Pp.
Compozitia germenului de grau constituie una dintre cele mai bune surse naturale de fier, magneziu, proteine
rare, vitamine B si E. Pe langa vitaminele descrise, mai contine cantitati insemnate de vitamina C. Este un
aliment echilibrant, pe care ar trebui sa-l consumam in fiecare zi, caci este un regenerator nemedicamentos
de forte.
Efecte terapeutice Poate fi indicat cu succes in stari depresive, surmenaje, favorizeaza regularizarea
digestiei, functiilor intestinale. Actioneaza ca tonic nervos, stimuleaza nutritia. Unica lor contraindicatie este
hipertensiunea arteriala.
Proprietatile tonice si vitaminizante sunt crescute in graul germinat, caci germinatia mareste puterea
vitaminica a germenilor. Reumaticii, gutosii, artriticii grav atinsi, care nu tolereaza painea integrala, nu au
nici un inconvenient consumand grau germinat.
Mod de preparare
Se pun graunte de grau intr-o farfurie si se acopera cu apa pentru a se umfla. Dupa ce s-au umflat - vara dupa
24 de ore si iarna dupa 36 de ore - se spala in mai multe ape. In zilele urmatoare, graul se umezeste usor,
avand grija sa nu ramana apa deasupra grauntelor, pentru a nu mucegai sau putrezi, asa cum se intampla
cand inoata in exces de lichid.
Mod de administrare Adultii pot lua 3 linguri pe zi, cate una ca adjuvant la fiecare masa. Copiii si batranii -
3 lingurite pe zi, cate una la fiecare masa, dupa varsta (o lingurita pentru 3 ani), sugarii (de la 6 luni - 1 an) -
o lingurita mica, in doua-trei reprize pe zi.
Graul germinat se consuma la inceputul mesei. Inainte de a le inghiti, semintele se mesteca indelung (de o
suta de ori), pana la aparitia unui gust dulceag, produs de zaharificarea partiala a amidonului.
Pentru persoanele cu dantura deficitara (defectuoasa), se piseaza graul germinat si se mesteca indelung.
Pentru bolnavi, sugari si copii mici, se face un piure in care se incorporeaza miere. Este prudent ca inainte de
a fi pus la incoltit, graul din comert sa fie spalat foarte bine si in mai multe ape, caci adesea este tratat cu
antiseptice si insecticide. Este de preferat sa fie procurat direct de la taranul producator.
2. Drojdia de bere Drojdia de bere este un alt aliment miraculos, mult mai eficace decat germenii de grau,
datorita combinatiei perfecte de substante nutritive rare, usor asimilabile.
Drojdia de bere contine: 50% proteine, usor digerabile, toti acizii aminati indispensabili vietii (histidina,
lysina, tryptofan, leucina, fenylamina, cystina etc.), o cantitate exceptional de ridicata de gluten si peptide
care au o actiune preponderenta in fenomenele vitale si, in particular, in reactiile de oxido-reducere, in
procesele de dezintoxicare si de rezistenta la infectii, lecitine sau grasimi fosforate, 14 saruri minerale
esentiale, oligoelemente, factori catalitici din care unii nici nu au fost inca identificati si, in sfarsit, 17
vitamine, printre care grupul complet si consistent de vitamine B. Mai contine cantitati importante de
ergosterol.
34
Dupa M.G. Sountag, inginer chimist, o suta de grame de drojdie de bere furnizeaza:
- proteine - cat 250 g de carne si glicogen - cat 65 g de paine;
- de10 ori mai multa vitamina B1 (sneurina) decat painea integrala;
- de doua ori mai multa vitamina B2 (riboflovina) decat ficatul;
- de 10-20 de ori mai multa vitamina Pp (niacina) decat carnea;
- de 10 ori mai multa vitamina B6 (pyridoxina) decat carnea;
- de 5-10 ori mai mult acid pantotenic decat cerealele;
- de 20 de ori mai mult acid folic decat taratele de grau.
Mod de administrare Se ia la fiecare masa, amestecata cu legume sau in supa, in doza de una-doua linguri
pentru adulti si batrani si o lingurita pentru copii. Drojdia de bere constituie un aliment compensator al
carentelor si un excelent catalizator pentru substantele hidrocarbonate. E excelent pentru sportivi, carora le
mareste rezistenta la oboseala, favorizand travaliul muscular si usurand eliminarea de toxine si deseuri
metabolice.
Prin continutul sau ridicat in proteine si prin natura acizilor aminati ce-i contine, joaca un rol de protector
pentru ficat.
Pe de alta parte, indicatiile terapeutice ale drojdiei de bere sunt si dietetice, bazandu-se indeosebi pe bogatia
de vitamine B. Pentru aceasta se recomanda in avitaminozele complexe sau simple ale grupului B, in
afectiuni neurologice si neuromusculare, in manifestarile nervoase ale alcoolismului.
Prin activitatea sa hepato-protectoare este indicata in starile precirotice, in steatoze hepatice (degenerescenta
grasa a ficatului).
Este foarte eficace in starile de denutritie extrema, de slabiciune constitutionala, pentru bolnavii hraniti cu
sonda.
In utilizarea obisnuita, este de preferat drojdia de bere cultivata pe cerealele maltate si nu drojdia de bere
ordinara, obtinuta ca urmare a tratamentului de uscare prin soda caustica, carbonat de sodiu sau acid
clorhidric, caci astfel pierde 70% din vitamine. Drojdia exercita o actiune inhibitoare asupra unor germeni
patogeni ca: stafilococ, streptococ, colibacil. In consecinta, poate fi indicata in toate afectiunile intestinale
acute sau cronice de origine infectioasa, precum si in prevenirea accidentelor survenite in urma administrarii
de antibiotice, deoarece fiind insensibila la aceste medicamente, remediaza rapid dezechilibrul florei
intestinale.
3. Patrunjelul Acest modest condiment este extraordinar de bogat in elemente pretioase. Contine la suta de
grame:
- vitamina C - 100-200 mg (lamaia contine 100 mg);
- provitamina A - 60 mg (morcovul contine 2-14 mg);
- calciu - 240 mg;
- fier - 19,2 mg.
Este un excelent antiseptic al sangelui si al intestinului si previne cancerul (dupa unii terapeuti). Prin calciul
pe care-l contine, este un bun echilibrant si, in consecinta, foarte indicat in cazurile de rahitism sau
tuberculoza. Factor antianemic, prin fierul pe care-l contine. Bun remediu in afectiunile oculare, prin aportul
de provitamina A.
Intarzie imbatranirea. Un profesor foarte batran (dar care se tinea foarte bine), de la Facultatea de Medicina
din Paris, spunea: "Tineretea mea se explica prin faptul ca am mancat hectare de patrunjel si tone de lamai".
Asadar, asezonati cu mult patrunjel toate alimentele si, mai ales, consumati-l sub forma de suc.
4. Iaurtul Iaurtul este un aliment care contine multi fermenti. Este usor asimilabil si constituie un adjuvant
digestiv, ajutand la digestia celorlalte alimente ingerate o data cu el. Gratie acidului lactic, asigura existenta
unei flore intestinale nenocive,binefacatoare. Putrefactiile intestinale (care sunt sursa toxinelor ce
prejudiciaza aparatului digestiv si starii generale) sunt datorate bacililor mari, care nu se pot dezvolta in
mediul acid.
Binefacerile iaurtului rezida in faptul ca aduce in organism saruri de calciu si vitamina B in cantitati ridicate.
Longevitatea si vigoarea populatiei de pastori se datoreaza in mare masura proprietatilor iaurtului, asa cum
se intampla in Bulgaria si Caucaz, unde exista mari consumatori de iaurt, din timpuri imemorabile.
Se pot accentua calitatile iaurtului prin adaugarea de lapte praf ecremat, care mareste cantitatea de vitamina
B, de calciu si proteine.
35
Totusi, nu trebuie sa se abuzeze de iaurt, deoarece un exces de acid lactic pe timp indelungat devine
demineralizant. Un pahar de iaurt constituie o doza zilnica suficienta si nu trebuie prelungita cura mai mult
de 15 zile pe luna.
5. Polenul Este alimentul mineral prin excelenta. Asociat cu putina miere asigura cresterea larvelor de albine
intr-un mod extraordinar, in sase zile greutatea lor crescand de 500 de ori. Experientele arata ca soarecii si
sobolanii hraniti numai cupolen se dezvolta si se inmultesc foarte usor.
Analizele chimice dovedesc ca polenul contine proteine, zaharuri, grasimi, materii minerale, oligoelemente,
toate vitaminele, diastaze, hormoni, factori de crestere, pigmenti etc. Este un aliment echilibrant si
dinamogen. Reda vigoarea si dorinta de viata a persoanelor deprimate. In cateva zile inlatura oboseala si
surmenajul. Gratie factorilor sai de crestere, favorizeaza dezvoltarea copiilor suferinzi si debili.
Examenele de laborator au demonstrat ca in anemii numarul globulelor rosii creste cu 500.000 pe mm3 de
sange dupa absorbtia polenului timp de o luna. Este usor laxativ. Dezintoxica organismul. Experientele
recente arata ca evita imbatranirea prematura.
Mod de administrare Se consuma diluat in apa, lapte, ceai, cafea - toate caldute. Sa se evite fierberea care
distruge unele vitamine. Ratia zilnica normala este de 1/2-1 lingurita. Daca produce efecte laxative foarte
pronuntate, se reduce doza. In caz de oboseala, slabire, anemie, crestere dificila, se mareste doza. Daca se ia
in mod regulat, viata se prelungeste foarte mult. Dr. Maria Petrescu
Forma Maxima-Radacinile
Farmacia De Sub Pamant Radacinile
Brusturele Si Ceata Lui

Dezgropati o radacina de Brusture ori de Urzica si apropiati-va narile de ea... Inspirati cu putere, dar nu
inchideti ochii, pentru ca riscati sa ametiti. Cand ati mirosit pentru ultima oara pamantul reavan, de
primavara? Dar umilele radacini infipte in ele? Si, totusi, nici o alta parte a plantelor primaverii nu iradiaza
atata energie si forta vitala ca radacinile. Aici, in aceasta camara subterana, planta si-a pus inca de anul trecut
tot ce-a avut ea mai de pret, pentru ca la anul sa rasara mandre florile si frunzele ei. De aceea sunt atat de
pretioase aceste radacini. Si cate comori nu gaseste in pamant, primavara, cel care stie sa caute: radacinile
adanci ale Brusturelui apara de infectii la plamani si curata organismul, urzeala de radacini subtirele ale
Urzicii vindeca anemia si spala drojdiile din sange, firele brune si extrem de otravitoare ale Spanzului biruie
cancerul, iar cioturile negre ale Tatanesei vindeca orice rana si fac tumorile sa se retraga. Si mai sunt si alte
radacini, unele mai putin stiute ori mai rare, care fac minuni: Angelica ajuta stomacul si reda tineretea,
Ciubotica-cucului vindeca bronsita si calmeaza nervii, Branca ursului da vigoare barbatilor, la fel ca si
Poroinicul, radacina de Toporasi elimina febra, cea de Strigoaie vindeca infectiile de pe piele... Pamantul ne
da zeci si sute de leacuri in fiecare primavara. Important este sa vrem sa credem in ele si sa le cautam.
Brusturele (cu scaieti)
Brusturele (Arctium lappa) e de gasit pretutindeni, de la campie si pana pe dealurile inalte, abia in zona de
munte el cedand locul Captalanului. Are frunza inconfundabila - mare si ovala - cu marginea aproape
intreaga. Radacina lui este dreapta si foarte adanca, asa incat trebuie sa ai o lopata ca sa o poti scoate
intreaga. O data desprinsa, radacina se spala, se lasa sa se zvante putin, apoi se despica pe lung fasii, ca sa nu
mucegaiasca la uscat si sa nu rupa cutitele rasnitei cand va fi macinata. Se usuca in strat subtire, la
temperatura camerei. (Pusa pe soba ori in cuptor, radacinile isi pierd puterea curativa.) Se pastreaza in pungi
de hartie sau in saculeti de panza, in locuri curate si uscate.
Pulberea Se obtine prin pisare sau, mai usor, prin macinare cu rasnita de cafea. Se ia cate o lingurita de
pulbere pe stomacul gol, inainte de fiecare masa. Inainte de a inghiti o mestecam usor, vreme de cateva
minute - este cam amaruie, dar in felul acesta organismul va fi ajutat sa o asimileze mai bine.
Tinctura Intr-un borcan cu capac se pune o jumatate de pahar de pulbere de radacina de Brusture, doua
pahare de spirt alb alimentar si jumatate de pahar de apa. Se amesteca bine si se lasa doua saptamani la
36
macerat in borcanul inchis. Dupa doua saptamani se filtreaza prin tifon si apoi se pune in sticle mici si
inchise la culoare.
Cateva indicatii terapeuticeAlergia - o puteti preveni daca luati in fiecare zi doua lingurite de pulbere de
radacina de Brusture si doua lingurite de Trei-frati-patati.
Eczema alergica - se vindeca rapid daca beti un litru din ceaiul facut dintr-o lingurita de pulbere de Brusture,
una de frunze de Nuc, una din frunze de Dud si una de Trei-frati-patati. Se inmoaie pulberea din aceste
plante timp de doua-trei ore in jumatate de litru de apa, se pune deoparte zeama care rezulta si apoi se fierbe
pulberea ramasa de la filtrare, timp de 5 minute, in jumatate de litru de apa. Ceaiul obtinut prin combinarea
maceratului cu fiertura se bea in trei-patru reprize, pe parcursul unei zile. Pe piele se pune pasta obtinuta din
flori de Musetel si apa calduta.
Umflarea fetei si a corpului - se bea un ceai de frunza de Urzica, Papadie intreaga (radacina si parte
aeriana), Trei-frati-patati si Brusture - plantele se combina in parti egale. Una-doua lingurite de amestec din
aceste plante maruntite se oparesc cu o cana de apa. Ceaiul se bea fierbinte.
Diabet - se ia de patru ori pe zi o lingurita de tinctura de Brusture in 100 ml apa. Efectul este mai puternic
daca se combina tinctura de Brusture cu cea de radacina de Papadie (se prepara in acelasi mod).
Colesterolul - pentru scaderea valorilor colesterolului se foloseste o tinctura din trei radacini puse in parti
egale: Papadie, Brusture si Urzica. Modul de preparare este acelasi cu cel de tinctura de Brusture. Mod de
administrare: timp de 21 de zile, inainte de fiecare masa, se ia o lingura de tinctura, intr-o cana de apa.
Infectii urogenitale cu infrabacterii (Clamydia trachomatis, Mycoplasma hominis si Ureaplasma
urealyticum) - se pune intr-un pahar de apa jumatate de lingurita tinctura de Brusture, jumatate de lingurita
de tinctura de boabe de Ienupar, jumatate de lingurita de tinctura de Afin (tinctura de Ienupar si de frunze de
Afin se prepara similar cu cea de Brusture). Se beau trei-patru pahare pe zi, pe stomacul gol, inainte de masa.
Cancerul - in scrisorile primite in ultimii ani de la cei care s-au vindecat de cancer, Brusturele, la fel ca si
Tataneasa, este aproape omniprezent. Desi el singur nu constituie un tratament in sine, in asociere cu alte
plante vindeca fara gres "boala secolului". Iata trei retete care nu dau gres:
Cancerul de piele - se macina fin si se amesteca pulberile din urmatoarele plante: Brusture (o lingurita),
Trei-frati-patati (2 lingurite), Coada-calului (2 lingurite), radacina si frunza de Urzica (1 lingurita) se inmoaie
in jumatate de litru de apa, de seara pana dimineata, se filtreaza si maceratul se pune deoparte, iar plantele
care raman dupa filtrare se fierb 30 de minute, pe foc domol, in jumatate de litru de apa. Se combina la
sfarsit maceratul cu decoctul racit si se pastreaza la loc racoros. Se bea de patru ori pe zi cate o jumatate de
pahar, inainte de masa.
Cancerul ovarian si mamar - se combina radacina de Brusture, in parti egale, cu alte sapte plante
curatatoare de acelasi calibru: Matasea de porumb, coaja de Crusin, radacina de Papadie, iarba de Trei-frati-
patati, iarba de Coada-calului, frunzele de Mesteacan, florile de Soc. Din patru linguri de pulbere din acest
amestec se face un litru de ceai dupa metoda de mai sus, care se imparte in patru si se bea pe nemancate de
patru ori pe zi, la orele 7.00, 12.00, 16.00 si 21.00. In perioada de vara, se bea la orele 6.00, 11.00, 15.00 si
20.00.
Cancerul la gat - se mesteca pulbere de Brusture, cate o lingurita de trei ori pe zi, apoi se inghite cu apa
calduta. La aceleasi ore, se bea si ceaiul de mai sus, indicat in cancerul ovarian si mamar, cu mentiunea ca se
inlocuieste Coada-calului cu floare de Lumanarica.
Brusturele Dulce (Captalanul) Captalanul (Petasites officinalis) se mai cheama si Brusture dulce, pentru ca
are o frunza care aduce aminte de cea a Brusturelui, numai ca este mai rotunda, mai crestata si ajunge la
dimensiuni gigantice (se poate face o umbrela dintr-o singura frunza), in timp ce floarea care apare la
sfarsitul lui aprilie - inceputul lui mai are un miros dulce care aduce foarte bine aminte de mirosul unui
compot de fructe.
Se culeg radacinile acum, in perioada de inflorire, cand poate fi recunoscut usor dupa florile sale carnoase,
rosii-albicioase, de o forma inconfundabila. Creste in asociatii, sub pamant intinzandu-se o adevarata retea
de radacini orizontale, groase de un deget, albicioase, cu un miros specific. Odinioara, era foarte frecvent
folosit, fiind leac pentru cele mai grave boli, de la cancer, la temuta ciuma. Radacinile se usuca si se prepara
37
la fel ca si cele de Brusture obisnuit, de aceea nu vom repeta retetele. De mentionat ca in afectiunile nervoase
florile uscate inlocuiesc foarte bine radacina de Brusture dulce, fiind chiar mai puternice ca efect. Cateva
indicatii terapeutice
Tensiune oscilanta - radacina de Brusture dulce regleaza exceptional tensiunea arteriala, fiind deopotriva
indicata in hiper si hipotensiune. Se ia o lingurita de pulbere de trei ori pe zi, pe stomacul gol.
Colita de fermentatie - se iau trei lingurite cu tinctura de Captalan pe zi, cu o jumatate de ora inainte de a
manca. De obicei, aceasta afectiune apare pe fond de stres, de aceea are o eficienta deosebita tratamentul de
mai jos.
Stres, nervozitate - se bea in fiecare dimineata un ceai facut din jumatate de lingurita de flori de Tei,
jumatate de linguritade Captalan si un varf de cutit de Busuioc. Plantele se oparesc cu o cana de apa
clocotita, se lasa sa stea, cu capac, timp de un sfert de ora, apoi se filtreaza si se combina cu miere de albine.
Este bine sa mai bem pe parcursul zilei din acest ceai, care ne insenineaza si ne linisteste aproape imediat.
Colici abdominale - se fierbe jumatate de lingurita de Captalan intr-o cana de apa, timp de doua minute, se
ia de pe foc si apoi se adauga o jumatate de lingurita de Chimen si o jumatate de lingurita de Fenicul. Se lasa
sa infuzeze 15-20 de minute; se bea fierbinte, indulcit sau nu. Durerile abdominale dispar in cateva minute.
Cosmaruri, cosmaruri la copii - se pune intr-o cana jumatate de lingurita de tinctura de Captalan, jumatate
de lingurita de tinctura de Menta si jumatate de lingurita de seminte de Chimen (toate tincturile se prepara la
fel ca cea de Brusture); se bea inainte de culcare cu inghitituri mici, pe stomacul gol (aceasta inseamna ca
mancam ultima oara cu doua-trei ore inainte de culcare). La copii se reduce doza la sfert.
Hipertiroidie Basedow - se face un tratament indelungat cu pulbere de radacina de Captalan, combinata in
proportie egala cu pulbere de iarba de Turita mare (Agrimonia eupatoria) - o lingurita de trei ori pe zi, pe
stomacul gol. In paralel, se urmeaza o cura cu extracte de muguri de Paducel (Crataegus oxyacantha) si Tei
(Tilia tomentosa). Primele rezultate apar in doua-trei saptamani. Tratamentul dureaza minimum un an.
Urzica Radacinile de Urzica alcatuiesc un adevarat paienjenis subteran, deoarece Urzica, la fel ca si
Brusturele dulce, creste in colonii. Radacina de Urzica se scoate usor, fiindca de obicei nu creste la mare
adancime, iar cand tragem de o radacina mai groasa, impreuna cu ea ies si radacinile cu care ea comunica.
Radacinile se spala in jet de apa rece, se toaca marunt si se folosesc proaspete sau se usuca la umbra, in strat
subtire.
Decoctul de urzica O mana de radacini proaspete si tocate marunt sau trei-patru linguri de radacina uscata
maruntita se lasa la muiat de seara pana dimineata (12 ore), in doua cani de apa rece. Dimineata se scurg
radacinile, apa se pune deoparte, in timp ce radacinile se pun la fiert intr-un litru de apa, impreuna cu doua-
trei maini de frunze proaspete de Urzica. Cand se inmoaie bine frunzele, se dau de-o parte si se lasa la racit,
apoi se storc, sucul care ramane fiind pus intr-o sticla. Din cantitatea data trebuie sa iasa circa un litru de suc,
care se combina cu maceratul anterior obtinut. Acest preparat se pastreaza la rece. Se beau 100 ml (o
jumatate de pahar) de decoct, de trei ori pe zi, dupa care se mananca la o jumatate de ora o cantitate
echivalenta din Urzicile fierte. Apoi, se poate incepe masa propriu-zisa, cu mentiunea ca este bine ca ea sa
inceapa cu cruditati.
TincturaSe prepara exact ca la Brusture.
Cateva indicatii terapeutice
Boli de piele (acnee, eczeme, psoriazis, dermatoze diverse) - se recomanda o cura cu decoct de Urzici vreme
de doua-patru saptamani, in functie de gravitatea bolii.
Anemie, lipsa de calciu si de magneziu - se bea zilnic decoctul de Urzica, inainte de masa. Pe langa faptul
ca este foarte bogata in minerale, radacina de Urzica favorizeaza asimilatia lor. O cura dureaza minimum
doua saptamani.
Hemoragii, hipermenoree (ciclu menstrual foarte abundent) - decoctul de Urzica are dublu efect,
impiedica anemierea, care apare de obicei inevitabil dupa o hemoragie puternica, si in plus, prin efectul
astringent, opreste rapid hemoragia. Se beau doua-trei pahare de decoct pe zi.
Convalescenta - se bea zilnic decoct de Urzica pana la intremarea totala. Daca apar usoare stari de greata, se
mesteca cateva seminte de chimen dupa consumarea decoctului.
Caderea parului - in loc de sampon se vor folosi doua galbenusuri de ou, combinate cu o lingurita de
tinctura de Urzica, o lingurita de tinctura de Brusture si patru linguri de apa rece. Se omogenizeaza bine acest
amestec si apoi se foloseste ca un sampon obisnuit, cu mentiunea ca trebuie facute mai multe clatiri
(deoarece galbenusul adera puternic pe firul de par). Dupa cateva saptamani, caderea parului va fi oprita.
38
Cancer - se fac clisme cu 500-750 ml de decoct de Urzica, o data pe zi, timp de 21 de zile. Decoctul va fi
tinut in colon timp de 15 minute si va fi folosit la o temperatura de 30-35?C, dar nu mai mult (aceasta se
poate obtine prin incalzire pe baie de apa).
Hipotensiune, arterita sau alte afectiuni vasculare - se beau 200 ml de decoct, dimineata, inainte de micul
dejun.
Programul de primavaraVitaminele din farmacia albinelor
Nu voi obosi niciodata sa repet: o cura profilactica cu produse apicole previne orice fel de imbolnaviri. Dar
chiar daca a aparut o afectiune, o cura de produse apicole, practicata sau nu in paralel cu chimioterapia, va fi
benefica. Produsele stupului nu au contraindicatii, nu au efecte secundare, nu creeaza dependenta.
Dimpotriva, apiterapia poate potenta chimioterapia, poate proteja organismul uman fata de efectele
secundare ale acesteia sau il poate vindeca prin actiunea lor. Avantajul imens al produselor apicole este acela
ca, in timp ce vindeca, ele si hranesc, energizeaza, vitaminizeaza si imunizeaza. Cunoasteti, oare, vreun
medicament farmaceutic inzestrat cu atatea valente?
Nu am incotro si trebuie sa mai fac o precizare de maxima importanta: produsele si preparatele
apiterapeutice au un spectru deosebit de larg de actiune impotriva afectiunilor stiute sau ascunse ale
organismului uman. Spre exemplu, daca folositi propolisul pentru a combate hipocalcemia, acesta va actiona
benefic fata de cel putin alte 40 de afectiuni. Cunoaste cineva vreun medicament cu o asemenea "paleta" de
actiune? Si, in plus, trebuie stiut ca cele mai multe minuni ale stupului - mierea, polenul, pastura, laptisorul
de matca si apilarnilul - sunt considerate, prin chiar legislatia in vigoare, alimente si nu medicamente, desi
pot rivaliza cu succes in tratarea celor mai diferite afectiuni. Sa revenim la vitaminizare, propunandu-va o
terapie care nu a inregistrat, in nici unul din cazuri, vreun esec.
Programul Pentru O Zi
Dimineata. Cu un sfert de ora inainte de masa: a) se mananca doua lingurite de polen sau zece pastile de
pastura; b) se iau doua lingurite de miere cu laptisor de matca; c) se bea un amestec din 30-40 picaturi de
tinctura de propolis si 30-60 picaturi de apa; d) se bea o cana de ceai de macese indulcit dupa gust cu miere
poliflora.
Dupa masa de dimineata se iau doua lingurite de miere propolizata.
Dupa maza de pranz se iau doua lingurite de miere cu germeni de grau.
Dupa masa de seara se iau doua lingurite de miere cu suc de orz verde.
In timpul fiecarei mese se bea un pahar de apa (de marimea celui pentru vin) in care se dilueaza doua
lingurite de otet din mere si miere, indulcind cu miere poliflora, dupa gust.
Seara, inainte de culcare, se iau doua-trei lingurite de miere cu drojdie de bere (doua lingurite de drojdie se
amesteca cu o lingurita de miere).
In fiecare zi se bea un litru de infuzie de: urzica 50%, coada-calului 20%, catina 10%, ciubotica-cucului
10%, busuioc 5% si cimbru 5%. Se prepara dimineata pentru toata ziua, se indulceste putin cu miere, iar
pentru gust se poate condimenta cu menta.
Masajul reflexogen al talpilor. Nu toata lumea are la indemana un reflexoterapeut, dar exista doua modalitati
extrem de simple si de eficiente: a) se merge descult, dimineata si seara, pe prundis sau pe un teren cu
denivelari marunte; b) intr-un colt al unei incaperi se pot pune boabe de porumb sau de fasole ori pietricele
de rau, peste care se fac "plimbari" cu sosetele in picioare. Se incepe cu cate 10 minute, si se prelungeste
zilnic durata "sedintei" cu cate doua minute, pana se ajunge la 30 de minute, apoi se reduce zilnic tot cu cate
doua minute, pana se revine la timpul initial.
Se elimina din alimentatie zaharul si orice preparate in care ar fi incorporat, otetul "de stat", mezelurile,
conservele, fainoasele si grasimile animale. In schimb, painea neagra si malaiul, lactatele si cruditatile nu
trebuie sa lipseasca dintr-o alimentatie echilibrata. Nu uitati indeosebi ficatul de vita si pestele. O alimentatie
echilibrata trebuie sa cuprinda alimente bogate in fibre vegetale, care actioneaza asupra peretilor aparatului
digestiv, il impiedica sa devina aton (lenes), previn constipatiile, absorb si transporta toxinele in afara
organismului.
Se impun cateva precizari. Este bine ca, profilactic, sa se faca o cura de vitaminizare, cu durata de cate 30 de
zile, primavara si toamna, inainte de venirea iernii. Dar, intre timp, nu renuntati sa consumati zilnic
minimum unu-doua grame de miere poliflora pentru fiecare kilogram greutate corporala - mierea poliflora
fiind un veritabil cocktail de plante medicinale. Valoarea ei profilactica si terapeutica o depaseste pe cea a
ceaiurilor, dintr-o mie de motive bine intemeiate. Cel mai important dintre acestea insa este acela ca va ofera
virtutile tamaduitoare ale multimii de plante din care este colectionata de catre albine, fara sa fie saracita prin
39
fierbere. Ma veti intreba: de unde sa ne procuram o miere poliflora de calitate? Apelati constant la un
apicultor din zona subcarpatilor. Cumparati, atunci cand extrage mierea poliflora, intreaga cantitate care va
este necesara pana la urmatoarea recoltare. Trebuie stiut ca mierea poliflora se "zahariseste" in doua-trei luni
de la extragerea din faguri. Faptul este perfect natural si nu-i scade cu nimic calitatile: poate fi consumata ca
atare, dupa cum poate fi "dezghetata". Ideea gresita a consumatorilor, ca mierea zaharisita este falsa, ii
determina pe unii apicultori sa o fiarba la temperaturi de peste 90?C. Astfel, mierea nu se va mai zaharisi
niciodata, dar va fi saracita in principiile sale vitale. In piete, se pot vedea borcane cu miere galbena, avand
in partea de sus un "guler" din bule de aer: este mierea fiarta bine. Cea mai "sigura" miere e mierea
zaharisita. De altfel, fiecare poate sa o lichefieze acasa, supunand-o la temperaturi care sa nu depaseasca 40?
C.
Desigur, trebuie sa va asigurati ca mierea zaharisita pe care o cumparati este o miere poliflora si nu
monoflora (floarea-soarelui, tei, zmeur etc.).
Forma maxima-Intaritoare de Primavara

Bomboane energizante cu polen de albine. Ingrediente: 2 lingurite polen, 2 linguri miere lichida,
miezul de la 10 nuci dat prin masina sau pisat, 1 lingurita de fulgi de grau, un varf de cutit de pulbere
de busuioc.. Preparare: Cele 2 linguri de miere se amesteca cu polenul p...
Bomboane energizante cu polen de albine
Ingrediente: 2 lingurite polen, 2 linguri miere lichida, miezul de la 10 nuci dat prin masina sau pisat, 1
lingurita de fulgi de grau, un varf de cutit de pulbere de busuioc.
Preparare: Cele 2 linguri de miere se amesteca cu polenul pana se omogenizeaza (polenul poate fi macinat
cu rasnita electrica de cafea pentru ca amestecul sa fie mai omogen); se adauga pe rand fulgii de grau, miezul
de nuca si busuiocul. Totul se amesteca foarte bine. In final, trebuie sa rezulte o pasta foarte groasa, care se
poate modela sub forma unor mici sfere. In cazul cand compozitia este prea subtire, se mai adauga fulgi de
grau; daca este prea groasa, se adauga miere in plus.
Administrare: Se iau doua bomboane inainte de fiecare masa sau atunci cand avem de facut eforturi mari.
Copiii sub 6 ani vor lua maximum una-doua bomboane pe zi, cu conditia sa nu faca un alt tratament cu polen
de albine.
Indicatii: Acest medicament inedit este indicat in toate formele de astenie, precum si pentru stimularea
activitatilor intelectuale. In cazul cand taie pofta de mancare, se administreaza intre mese. In ciuda gustului
delicios, in cantitatile indicate nu ingrasa, ci din contra, ajuta la normalizarea greutatii corporale.
Contraindicatii: Acest remediu este contraindicat in afectiunile hepatice grave sau aflate in faza acuta. Se
va folosi cu precautie de cei care au alergie la polen sau la miere.
Cocktail de fructe uscate, macerate la rece
Ingrediente: Fructe de catina, macese, coacaze, coacaze negre, fructe de paducel, stafide, smochine si
curmale uscate si taiate cat mai marunt.
Preparare: Fructele se maruntesc cat mai fin cu ajutorul unei rasnite electrice de cafea sau prin taiere cu
cutitul. O lingura din acest amestec se pune intr-o cana cu apa si se lasa sa macereze 8 ore (de seara pana
dimineata).
Administrare: Maceratul se bea dimineata, adaugand o lingurita de miere. La sfarsit, se consuma si pasta
delicioasa care ramane pe fundul canii. Ideal ar fi sa faceti o cura de minimum 21 de zile, in care sa
consumati in fiecare dimineata doar acest preparat si, eventual, dupa o jumatate de ora, fructe proaspete ori
sucuri de fructe.
Indicatii: Reteta le este recomandata astenicilor, persoanelor supraponderale, cu tesut adipos in exces, celor
cu probleme cardiace si vasculare. O ceasca din acest elixir risipeste somnul greu de dimineata, ne
improspateaza si ne da o stare de vioiciune.
40
Contraindicatii: Nu exista.
Laptisorul de matca
Conservare: Cea mai buna conservare a laptisorului de matca se face prin amestecarea cu miere. Proportia
laptisorului de matca este de 2%, adica 2 grame de pastura in 100 de grame de miere lichida.
Administrare: Se pare ca doza cea mai potrivita de intretinere, recomandata fara nici un fel de rezerva,
indiferent de persoana, este de 2 mg pe zi. Aceasta doza este bine tolerata de organism, nu da dependenta si
nici efecte secundare.
Indicatii: Laptisorul de matca este un remediu excelent in anemie. Administrarea zilnica de laptisor de
matca se asociaza foarte bine cu curele de reintinerire, avand efecte rapide. Laptisorul de matca influenteaza
puternic activitatea psihica. Dupa doar 12 zile de tratament, se pot constata efecte clare de ameliorare a starii
interioare. Datorita efectelor sale stimulative si energizante, laptisorul de matca ajuta la depasirea starilor de
inertie, de apatie, care pot aparea primavara. In plus, s-a observat la acest produs apicol o puternica actiune
antibacteriana.
Forma Maxima-Programul de primavara

Printesa Papadie, Spanac va acorda audienta . Incet dar sigur, primavara s-a instalat. Nici frigul, nici
zapada, nici ploile n-au izbutit sa opreasca superba explozie a naturii.
Primele flori si-au scuturat deja petalele-n vant, mugurii au plesnit pe ramurile copacilor, iarba napadeste
cararile, iar radacinile trag cu nadejde seve noi din pamant. Banala aparent, "lectia" noastra de stiinta naturii
are un scop precis: a venit momentul sa ne luam talpasita de-acasa si s-o pornim prin cranguri, pe dealuri si
prin paduri, in cautarea farmaciei gratuite a naturii. Peste avantajul de a trage aer curat in piept si de a ne lasa
privirea (baricadata de zidurile orasului) sa alunece, libera, pe orizont, ni se ofera deosebita inlesnire de a
culege iarasi plante medicinale. Maratonul s-a declansat. Fiecare noua saptamana aduce-n lumina alta si alta
alcatuire vegetala a firii, care ne poate fi de folos. Forta primaverii, raspandita in plante, le face sa fie in clipa
de fata mai puternice ca oricand. Inarmati-va, deci, cu agerime si pungi de plastic si luati-o la drum. Revista
noastra va va fi indreptar.
Papadia
Galbena ca aurul si parfumata ca mierea, papadia e prima floare care aprinde semnele primaverii peste
campii. Rupta din soare, nu-ti vine sa crezi ca are in ea atata venin amar. Si totusi, asta e forta ei. Nici o alta
planta din gradina lui Dumnezeu n-are putere sa curete mai bine decat ea sangele, spaland "pacatele" iernii.
Folositoare de la radacina la floare, acum, primavara, e cautata pentru frunzele si tijele ei.
Cura cu tije de papadie
Inainte ca papadia sa infloreasca, se folosesc tijele cu boboci sau frunzele proaspete. Planta trebuie sa fie
consumata in ziua in care a fost culeasa, sau cel mult la 24 de ore dupa culegere, cu conditia sa fi fost
pastrata la rece (in frigider) si intr-un ambalaj ermetic, asa incat sa nu se deshidrateze.
Administrare: Daca avem la dispozitie tulpini proaspete, se administreaza sase asemenea tije pe zi (cate doua
inaintea fiecarei mese), care se mesteca bine inainte de a fi inghitite.
Daca avem la dispozitie frunze, se consuma o mana de frunze proaspete (circa 50 g) pe zi, in reprize, inainte
de fiecare masa. Frunzele se taie marunt si se consuma ca atare, fara nimic altceva, mestecandu-le bine
inainte de a le inghiti. Timp de un sfert de ora de la administrarea papadiei nu se consuma nici un fel de
aliment.
Durata curei: O cura dureaza cel putin 14 zile. In cazul bolilor cronice, poate dura si 3-4 saptamani. Fac
exceptie persoanele subponderale, anemice, carora efectele drenoare puternice ale acestei plante le pot crea o
anumita stare de slabiciune. In boli cum ar fi diabetul, psoriazisul, anumite forme de cancer, cura cu papadie
41
se prelungeste pe perioada mai multor luni, ea actionand ca un catalizator al proceselor de vindecare.
Ce afectiuni vindeca
boli de ficat: hepatita, hepatita cronica, ciroza hepatica.
diabet: se fac cure de lunga durata; in cazul persoanelor cu o greutate corporala peste cea normala, doza
putand fi dublata. Are atat efecte directe de scadere a glicemiei, cat si un efect de stimulare a functiei
pancreatice.
diskinezie biliara, litiaza biliara, colecistita, dispepsie.
constipatie, obezitate, acnee.
varice, hemoroizi, ateroscleroza.
cancer - desi nu a putut fi pus in evidenta principiul activ anticancerigen al papadiei, experimentele au
dovedit actiunea binefacatoare a acestei plante, in cazul cancerului intestinului gros, al rectului si in cazul
cancerului hepatic.
reumatism cronic.
eruptii alergice, psoriazis, dermatoze rebele la alte forme de tratament.
Contraindicatii: Nu se cunosc.
Observatii: Dintre toate plantele de primavara de la noi, papadia este cel mai puternic drenor. Toti cei ce simt
nevoia unei purificari, a unei usurari a organismului, sunt sfatuiti sa faca o asemenea cura cu papadie
proaspata, care este o planta atat de obisnuita, incat multi nu pot realiza valoarea sa terapeutica deosebita.
Cea mai sanatoasa si puternica este papadia culeasa din locuri curate - nepoluate, neerbicidate, aflate cat mai
departe de aglomeratiile urbane sau de sosele.
Cei care se confrunta des cu sinuzite, rinite, indigestie, hipoaciditate, bronsite, bronsite astmatiforme este
bine sa-si "spele" organismul cu aceasta cura. In acest scop, ei vor consuma dimineata intreaga cantitate de
papadie prescrisa si pana la pranz nu vor consuma decat sucuri naturale de fructe si legume.
Spanacul
Celebrul elixir al lui Popeye nu a devenit chiar degeaba erou de film. Cand batranul matroz scoate conserva
si o toarna pe gat, in ea se afla depozitata o energie uluitoare, care efectiv umfla muschii si da fiori. Rar
gasim in natura vreo alta planta care sa stimuleze asa de rapid procesul de crestere si de regenerare al
organismului. Foarte gustos ca mancare (tras in unt si aromat cu usturoi), bondocutul spanac isi lasa insa
puterile-n sucuri, recomandate acum, primavara, cand planta e tanara si fulgera de atatea vitamine si energii.
Sucul de spanac
Se poate prepara in mai multe moduri: prin centrifugare, prin mixare si manual. Centrifugarea este o mare
consumatoare de materie prima, mai ales daca spanacul nu este proaspat cules sau daca nu a avut apa
suficienta in timpul vegetatiei, de aceea sunt preferate celelalte doua metode.
Prepararea manuala: Se taie doua maini de frunze de spanac cat mai fin posibil, apoi se adauga peste frunzele
taiate 200 ml de apa (un pahar). Dupa adaugarea apei, se face o amestecare cu o lingura de lemn, asa incat
frunzele de spanac sa lase cat mai mult suc. Se lasa la macerat 4-6 ore, la temperatura camerei, dupa care se
strecoara. Zeama obtinuta va fi consumata imediat dupa filtrare, in timp ce frunzele ramase pot fi folosite in
mancaruri, salate etc.
Prepararea cu mixerul: Se pun in vasul mixerului 200 ml (un pahar) de apa, apoi se adauga gradat, doua
maini de frunze de spanac taiate. Dupa ce spanacul este maruntit pana formeaza o pasta, se pune intr-un vas
de ceramica si se lasa sa macereze 2-3 ore, dupa care se strecoara. Sucul se bea imediat dupa filtrare, pasta
putand fi adaugata in mancarurile gatite.
Administrare: Pentru a avea un efect puternic, sucul de spanac se bea pe stomacul gol, de preferinta
dimineata. Pentru a-i imbunatati gustul (salciu), la inceput se poate combina cu putin suc de morcov si
lamaie.
intaritor in regimul alimentar al copiilor, batranilor si convalescentilor: se bea un pahar de suc pe zi, inainte
de masa principala. Daca provoaca inapetenta sau o usoara stare de greata, se iau 1-2 felii de grapefruit sau
lamaie.
depresii fizice si nervoase: se bea un pahar de suc de spanac in fiecare dimineata. In amestecul lasat la
macerat se pun si 2-3 varfuri de cutit de cimbru, iar macerarea se va face 4-5 ore.
pancreatita cronica, insuficienta pancreatica post-pancreatita: 100 ml suc proaspat + 30 g polen apicol
(pulbere) pe zi, pe stomacul gol.
42
cancer: se foloseste ca adjuvant; se beau 500 ml de suc pe zi, pe stomacul gol.
scorbut, rahitism: se bea o jumatate de litru de suc pe zi, timp de 21 de zile, in reprize, cu un sfert de ora
inaintea meselor principale. Un efect mai puternic va fi obtinut daca vom combina 250 ml suc de urzica cu
250 ml suc de spanac.
anemie, demineralizare: se bea inaintea meselor principale o combinatie de sucuri: 100 ml suc de spanac +
100 ml suc de urzica.
astm bronsic, diabet zaharat: se beau dimineata, pe stomacul gol, 500 ml suc de spanac. Cura este de
minimum 30 de zile.
cardiopatie ischemica, hipertensiune arteriala, palpitatii, ateroscleroza: 1 pahar de suc de spanac pe zi.
Contraindicatii: Nu se recomanda consumul unor mari cantitati de spanac in cazul persoanelor cu afectiuni
hepatice, reumatism, litiaza renala, inflamatii intestinale.
Lemnul-Domnului
Conform părerii medicilor medievali, Lemnul-Domnului (sau salvia europeană) are un grad de eficienţă
foarte ridicat. Sămânţa lui are, mai ales, un puternic efect sicativ (de uscare) şi, prin fierbere, se obţine
un decoct care combate cu succes nevralgiile sau durerile de piept. Decoctul vindecă, de asemenea, ast-
mul, tusea, durerile de spate şi stările de isterie.
Macerat în vin, Lemnul-Domnului are - în plus - un efect diuretic, purgativ, emenagog şi calmant (în
cazul gutei). Când este ars, mirosul lui alungă şerpii, iar folosit sub formă de băutură neutralizează
acţiunea veninului.
Lemnul-Domnului se foloseşte şi în caz de febră cu frisoane: se fierbe în apă, iar cu uleiul lăsat la
fierbere şi cu planta propriu-zisă se fricţionează corpul.
Folosit ca băutură, distruge viermii intestinali, iar fiert în apă, cu miez de pâine şi de gutuie, şi aplicat pe
zonele bolnave, vindecă durerea sau inflamaţia ochilor. Combinat cu grăsime, dar şi singur, Lemnul-
Domnului (Artemisia abrotanum) facilitează extragerea din piele a aşchiilor şi spinilor. Pus sub pernă,
stârneşte pofta de dragoste, iar consumat ca băutură, neutralizează toate obstacolele ce i-ar putea sta
acesteia în cale.
Pelinul
Se spune despre pelin că are o eficienţă de gradul unu şi că, oricum ar fi folosit, fortifică stomacul. Dar
cel mai bine este să fie fiert în apă de ploaie şi băut după ce s-a lăsat afară, în aer liber, să se răcească.
Preparat astfel, pelinul este extrem de eficient în diverse afecţiuni ale stomacului: elimină viermii,
relaxează abdomenul şi calmează durerile cele mai violente. Este diuretic şi emenagog.
Mărunţit şi amestecat în vin îndulcit cu miere, împreună cu puţină lavandă, pelinul le este recomandat,
ca băutură, femeilor în perioada ciclului. Acelaşi efect se obţine dacă se aplică pe pântece o compresă
din lână, îmbibată în amestecul respectiv.
Amestecat cu răchită, lavandă şi oţet, pelinul combate starea de greaţă.
Se poate fierbe, de asemenea, în vin, împreună cu puţină rută, cu sare şi cu piper, obţinând astfel o bău -
tură care vindecă indispoziţia stomacală.
Combinat cu stânjenel, este foarte bun pentru piept, iar mărunţit în oţet sau ars, alungă ţânţarii.
Înghiţit crud, combate gălbinarea, împreună cu levănţica vindecă ficatul, iar băut cu oţet, calmează
durerile de splină şi este un antidot excelent împotriva ciupercilor otrăvitoare.
Combinat cu vin, neutralizează efectele cucutei şi ajută la vindecarea rănilor produse de muşcăturile
animalelor.
Masajul uşor cu miere şi pelin limpezeşte vederea şi face să dispară vânătăile.
Fumul de pelin ars degajă canalul auditiv, iar planta mărunţită, amestecată cu miere şi aplicată pe urechi,
uşurează scurgerea mizeriei care le obturează.
Cataplasma cu pelin reduce, de asemenea, inflamaţia produsă de o rană recentă, mai ales în zona
capului.
Mâncărimea dispare, folosind doar câteva picături de decoct din pelin, iar planta macerată în vin
combate răul de mare.
Învelit într-o pânză şi aplicat în zona inghinală, pelinul "dizolvă", pare-se, tumorile. Pus sub perna bol-
navului, fără ştirea acestuia, îl adoarme, datorită mirosului puternic.
43
Cenuşa de pelin închide culoarea părului. Pus în dulapuri, alungă moliile, amestecat cu miere, reduce
inflamaţia limbii şi face să dispară paloarea din jurul ochilor.
Aplicat sub formă de cataplasmă, pe splină, pelinul descongestionează, iar amestecat cu miere şi plasat
în zona uterului, facilitează fluxul sanguin.
Un decoct preparat din ulei şi pelin proaspăt, folosit sub formă de cataplasmă, este foarte eficient în
combaterea durerilor de stomac.
Cerneala diluată cu vin în care s-a macerat pelin protejează manuscrisele de dinţii şoarecilor.
Plinius aduce un elogiu virtuţilor acestei plante şi spune că, în zilele de sărbătoare, romanii ofereau o
cupă cu suc de pelin învingătorilor din întrecerile de care, convinşi fiind că darul cel mai demn de un
învingător era sănătatea, lucrul cel mai de preţ dintre toate cele pe care şi le poate dori un om.
Forma maxima Anemia de Primavara

Anemia de primavara- Leacuri siberiene –
Modul in care se studiaza medicina populara in Rusia este exemplar. Zeci de expeditii stiintifice medicale
pleaca anual in Siberia, un adevarat imperiu de plante si leacuri stravechi, aflate inca in stapanirea samanilor.
Dincolo de simplitatea si eficienta ei, medicina traditionala siberiana are si un "ingredient" de magie, care
face parte din vindecari. Nu omul tamaduieste, ci Dumnezeu.
Metode eficace contra anemiei
Aceste remedii sunt originare din diferite regiuni ale Rusiei si Siberiei si s-au dovedit a fi foarte eficiente.
1. Toti practicienii in medicina populara prescriau un regim bogat de hrana: carne, ficat, galbenus de ou,
creier de vitel, lapte, unt, icre si intotdeauna usturoi si ceapa. Fiecare pacient trebuia sa bea cel putin 2 l de
lapte cald proaspat pe zi. Daca laptele direct de la sursa nu se gasea, se putea inlocui cu laptele fiert, dar baut
cald. Adesea se adauga si putin carbune in lapte.
2. Urmatorul preparat, originar din Urali, era foarte recomandat. Se umple pe trei sferturi un vas emailat cu
orz sau ovaz proaspat. Se adauga apoi lapte, de asemenea proaspat, incat sa acopere boabele si putina slanina
de porc topita, cam de 1,5 cm grosime. Se acopera vasul si se fierbe la foc mic intr-un cuptor, pana cand
boabele devin moi si imbibate. Daca este necesar, se mai adauga lapte. Se bea masa lichida care rezulta, de
trei ori pe zi. Doza: 1-2 linguri.
3. Planta cactus numita aloe era considerata ca planta cu proprietati curative deosebite si se folosea la
pregatirea multor medicamente. (Aceasta planta nu este recomandata cardiacilor.) Planta a fost folosita in
Caucaz si in Asia Centrala. Se mentioneaza ca planta americana agava, numita deseori si aloe, nu are
efectele plantei din Caucaz.
Iata trei formule dintre cele mai des folosite: - 4 tulpini de aloe, lasate intr-o sticla cu vin la macerat, cel putin
patru zile. Doza: un pahar, de trei ori pe zi. - Acelasi preparat mentionat la punctul (a), dar in locul vinului se
intrebuinteaza alcool: patru tulpini la 0,5 l de alcool. Doza: 40 picaturi in apa calda, de trei ori pe zi. - 360 g
melasa galbena, 170 g frunza de aloe si 120 g rasina de pin. Se combina dupa cum urmeaza: se taie frunzele
de aloe in lungime, se macina rasina sau se bate intr-o piulita si se amesteca cu melasa. Se pune intr-un vas
de lut acoperit si se baga in cuptor, la foc incet, timp de 8 ore. Apoi se strecoara. Doza: o lingurita, de trei ori
pe zi, cu o ora inainte de masa. Aceasta cantitate este suficienta timp de o luna. Repetati dupa o pauza de o
saptamana.
4. Fierul este un lucru esential in toate cazurile de anemie. In Siberia, se recomanda metoda urmatoare: vara,
se iau 5-10 cuie de fier (nu din otel), se spala si se infig intr-un mar verde. Marul se mananca dupa 24 de ore.
Doza obisnuita este de trei mere pe zi. Iarna se pune intr-un pahar cu apa un cui mare si se lasa 24 de ore.
Apoi "apa de fier" va fi bauta. Doza: o lingura, de trei ori pe zi. Se continua tratamentul din acelasi pahar,
cuiul se lasa in apa, dar se scutura continutul inainte de a bea. Inainte ca paharul sa se goleasca, se pregateste
44
un altul (dintii se spala dupa fiecare lingura de "apa de fier", pentru a preveni cariile dentare).
5. Se prescrie, de asemenea, si decoct de ovaz si tarate, care se bea in loc de apa, timp de o ora. Se strecoara,
indepartandu-se ovazul si taratele. Se pun 360 g ovaz si tarate amestecate cu 2 l de apa. Se indulceste
continutul cu miere.
6. "Calcifierea" - este un procedeu recomandat in toate cazurile de tuberculoza si anemie.
Pregatirea medicamentului: se pun 10 oua crude (cu coaja) intr-un borcan. Ouale se acopera apoi cu suc de
lamaie. Se asteapta pana cand coaja oului se dizolva complet - in aproximativ doua saptamani. Se adauga
360 g de miere si un pahar de coniac (de struguri). Se amesteca bine. Se pastreaza la loc rece si intunecos.
Doza: un paharel de 2-3 ori pe zi, inainte de masa.
7. Un preparat vechi siberian: se amesteca in cantitati egale hrean (preferabil negru), morcovi si suc de sfecla
cu miere, se pun intr-o sticla si se ingroapa in pamant 13 zile. Doza: un pahar, de trei ori pe zi, inainte de
masa. Se scutura inainte de intrebuintare.
8. Un remediu rusesc foarte vechi pentru tuberculoza, care s-a dovedit a fi foarte eficace si in anemie (chiar
si persoanele carora le este greata trebuie sa il ia): in fiecare dimineata, se bea o jumatate de pahar din urina
unui copil (baiat) sanatos. Copilul sa aiba sub 8 ani.
9. Se iau 350 g de untura de porc si se amesteca cu 6 mere mari, taiate bucatele. Se pun la cuptor si se lasa sa
se topeasca, fara insa a le arde. Intre timp, se amesteca 12 galbenusuri crude cu un pahar de zahar, pana cand
se fac o spuma alba. Se adauga 350 g de ciocolata rasa. Se separa merele de grasime prin strecurare. Merele
se amesteca cu galbenusurile de ou si ciocolata si se pastreaza la rece. Se unge pe paine si se mananca in
fiecare dimineata, dupa care se bea lapte cald. In cazurile in care alte metode nu au dat rezultate, aceasta
reteta are un efect de inviorare imediat.
10. In cazurile de tuberculoza si anemie sunt recomandate compoturile de mure si frasin.
Formula siberiana "Energie"
Este un preparat mai sofisticat, apreciat in mod deosebit de practicienii medicinei populare, pentru a combate
oboseala, scaderea energiei si semnele de debilitate senila.
Cele mai bune formule, care au dat rezultate deosebite, sunt mentionate mai jos: 4 catei mici de usturoi, bine
pisati; 4 cepe proaspete de marime obisnuita se dau prin masina de tocat carne, pastrand sucul; 150 g ovaz,
tratat la fel ca mai sus; 40 g radacina de valeriana (Valeriana Officinalis), rasa marunt. Acestea toate se
amesteca cu 700 g miere si se fierb la foc mic, pana cand intreaga masa are consistenta unei creme subtiri.
Preparatul se pastreaza pe o farfurie si se lasa sa se raceasca. Apoi se taie in bucatele si se pastreaza la rece.
Doza: 3-6 bucati/zi (o bucata are in jur de 2-3 cm), inainte de masa.
Doua remedii simple pentru persoanele varstnice

Urmatoarele medicatii au fost prescrise batranilor suferinzi de debilitate generala, de pierderea energiei si a
poftei de mancare, de deficiente respiratorii si o serie de alte afectiuni. Originare din regiuni diferite - unul
din Siberia, celalalt din Ucraina -, aceste doua remedii se bazeaza pe puterea extraordinara, curativa, a
usturoiului.
Usturoi cu ceapa si miere

A fost prescris de practicieni persoanelor in ultimul stadiu de senilitate, celor practic imobilizati de debilitate
generala, angina pectorala, deficiente cronice ale aparatului respirator, lipsa totala de energie.
Preparatul este simplu si eficace: 100 g usturoi, 150 g ceapa, 350 g miere, 2 linguri otet (preferabil de mere).
Usturoiul si ceapa se dau printr-o razatoare fina, apoi se adauga otetul. Se lasa la loc cald 24 de ore. Apoi
mierea se incalzeste la foc mic, pana ajunge la punctul de fierbere, amestecandu-se incontinuu.
Usturoiul, ceapa si otetul se amesteca cu mierea fierbinte si se lasa apoi sa se "coaca" la loc cald, timp de 7
zile. Se strecoara printr-o sita deasa, apoi amestecul se poate folosi. Doza: 4 lingurite luate una dupa alta, o
data pe zi. Tratamentul se continua fara sa se intrerupa nici o singura zi. Are un efect cumulativ de energie
exceptional.
Elixir ucrainean
Acest remediu este intrebuintat in provinciile Kiev si Knarkov din Ucraina, de peste 500 de ani si a fost (si
mai este inca) un adevarat "elixir al tineretii". Se recomanda in special cand "bolile batranetii" erau
combinate cu obezitatea: 350 g usturoi bine pisat se amesteca cu sucul a 24 de lamai (fara seminte). Se lasa
24 de ore intr-un borcan acoperit cu tifon. Se scutura bine inainte de intrebuintare. Doza: o lingurita seara, cu
45
o jumatate de pahar de apa calda. In zece zile, apare o imbunatatire a tonusului intregului organism. Acest
medicament poate fi folosit si de tinerii care se plang de lipsa de energie, hipotensiune sau se simt obositi
cand fac efort.
Tonic de hrean
Acesta este recomandat pentru lipsa de energie, oboseala generala si pierderea poftei de mancare. Se ia o
lingurita de hrean proaspat, ras, urmat de un paharel de apa calda (fiarta), de la 5 la 10 ori pe zi, intre mese.
Durata este de cateva zile in sir. Este un tonic si un bun acumulator de energie. Tratamentul se poate repeta si
2-3 luni, daca este necesar.
Tonic de cartofi cruzi
Este recomandat tuturor persoanelor in varsta - peste 50 de ani - ca un preventiv al arterosclerozei. Un cartof
crud de marime obisnuita, spalat si curatat, se rade marunt. Atat sucul, cat si masa rezultata prin radere se ia
in fiecare dimineata, inainte de masa, pe stomacul gol.
Tonic de usturoi
Recomandat tuturor persoanelor in varsta, mai ales daca prezinta semne de arteroscleroza. Acest tonic se
prepara dupa cum urmeaza: umpleti o sticla de 0,5 l cu usturoi pisat si adaugati apoi alcool. Pastrati
preparatul timp de doua saptamani la caldura, apoi strecurati-l. Doza: o data pe zi, inainte de masa, incepand
cu 2 picaturi si adaugand in fiecare zi cate o picatura, pana se ajunge la 25 de picaturi. Apoi micsorati doza,
descrescand in fiecare zi cate o picatura, pana cand se ajunge la 0 picaturi. Rezultatele sunt extraordinare,
daca tratamentul se face de doua ori pe an.
Dezintoxicarea de primavara:
CURATENIA INCEPE CU NOI
"Dupa atata frig si ceata/ Iar s-arata soarele.
De-acum nu ne mai ingheata/ Nasul si picioarele"
Dupa o iarna aspra si lunga, precum in povestirile bunicilor, ne bucuram in aceste zile de preludiul Rapsodiei
Primaverii. E vremea pentru curatenie in intreaga natura, dar si in propria noastra viata. E vremea sa
eliminam toate reziduurile adunate din toamna si de peste iarna in organism. Anotimpul rece este cel in care
se creeaza in mod inevitabil depozite ce trebuie curatate primavara, spre a incepe un nou ciclu al vietii cu
limpezime, usurime si claritate. Este suficient sa ne gandim doar la cateva lucruri: ca peste iarna, mancarea a
fost mai grea, mai grasa, s-au consumat mai putine legume si fructe proaspete, am facut miscare mai putina,
pentru ca frigul ne-a indemnat sa stam mai mult in casa. Alimentele mai grele, mai vascoase, care au tendinta
de depunere, combinate cu o circulatie sanguina mai statica, pe fondul frigului care incetineste totul, creeaza
depozite ce trebuie curatate de deseurile daunatoare. Iarna care tocmai a trecut, pe langa frigul intens, a mai
avut o caracteristica importanta: uscaciunea. In conditii de frig intens si uscaciune, corpul creste nevoia si
consumul de grasimi. Datorita uscaciunii, cu atat mai mult depozitele care rezulta in mod inevitabil sunt mai
aderente.
Sub influensa factorilor naturali, corpul omenesc are tendinta de a se curata de la sine de anumite reziduuri.
Asa cum primavara, gheata se topeste, iar apa curge in siroaie, la fel in organismul nostru, atunci cand
soarele ne zambeste calduros, incep sa se "topeasca" unele depozite care devin fluide si incep sa curga. Pot
aparea secretii care se scurg prin nas sau pe peretele posterior al faringelui. Ele rezulta din mucozitatile
adunate in sinusuri. Tot prin expunere la soare, poate aparea stranutul, care este cauzat tot de mici cantitati de
fluide, care se elimina prin nas. Acestea stimuleaza mucoasa nazala si provoaca stranutul, care in fapt
grabeste evacuarea lor.
46
In aceasta situatie, nu trebuie facuta confuzie cu raceala si nu trebuie administrate remedii care sa opreasca
secretiile. Ar fi o greseala, caci acele acumulari nedorite ar stagna, ceea ce poate conduce in timp la stari
reale de boala. In intregul organism, la venirea caldurii se topesc depozitele iernii care se pot raspandi in
corp, producand diverse boli cu consecinte nedorite. In aceasta perioada, este bine sa se consume alimente
calde si penetrante, care deschid canalele corpului si favorizeaza eliminarea toxinelor. Supele sa fie calde, si
nu fierbinti, pentru ca ar amplifica "topirile", sa fie usoare, de preferinta din legume, cu condimente care
incalzesc (piper). Fata de supele mai grele, din carne, supele din legume nu vor crea alte depuneri, ci vor
ajuta la limpezirea mediului intern. Si cuisoarele aromate sunt utile in aceasta perioada. Ele pot fi mestecate
in loc de guma, cate un cuisor din timp in timp. Improspateaza respiratia.
Curatenia de primavara vizeaza atat corpul fizic, cat si pe cel spiritual. Are in vedere corpul fizic atat la
interior, cat si la exterior.
Curatarea tubului digestiv si a colonului

Constituie primul si cel mai important pas al curei de primavara, deoarece tubul digestiv si in special
colonul sunt locurile "favorite" de acumulare a unor reziduuri peste iarna, cand dieta este foarte saraca
in legume si fructe proaspete. De altfel, purificarea colonului, pusa la punct de catre doi medici
americani, dr. B. Jensen si dr. J. Smith, este in sine un excelent mijloc de tratament si, mai ales, de
prevenire a bolilor, despre care merita sa stim mai mult. Iata cateva remedii simple si rapide pentru
realizarea acestui demers:
Cerealele integrale - au un continut ridicat de fibre alimentare, substante nedigerabile care, ajunse in
tubul digestiv, isi maresc volumul si joaca rolul unei adevarate maturi pentru materiile reziduale. Se
recomanda in mod special consumarea dimineata, la micul dejun, a fulgilor de grau, de orz, de ovaz sau
de secara, care se prepara prin amestecare cu fructe rase, miere si condimente usoare (fenicul, nucsoara,
scortisoara).
Argila - administrata intern este nu doar un mijloc de curatare, ci si de vindecare a stomacului, a
intestinului subtire si a colonului. Are un efect protector, antiinfectios si regenerativ. Se administreaza in
cure de 40 de zile, astfel: in jumatate de pahar de apa (100 ml) se pune o lingurita de argila, lasandu-se
de seara pana dimineata. In primele sapte zile de tratament se bea pe stomacul gol, dimineata, numai
fractiunea limpede din pahar - apa de argila. Dupa trecerea acestei perioade, se amesteca dimineata
intreg continutul paharului si se bea integral.
Laxativele - se administreaza in cure de 2-3 saptamani pentru accelerarea tranzitului intestinal (element
de maxima importanta in cura de primavara) si pentru a favoriza actiunea celorlalte doua remedii
prezentate, adica argila si cerealele integrale. Sunt indicate mai ales persoanelor care consuma sau au
consumat carne, care se confrunta intr-un grad mai mic sau mai mare cu constipatia (nu au minim o
evacuare pe zi) sau care sufera de colita de putrefactie. Dintre laxativele cele mai eficiente mentionam:
crusinul (decoct din o lingurita la o cana de apa), uleiul de ricin (1-3 linguri pe zi), tinctura de fructe de
soc (despre care vom vorbi mai pe larg in acest articol).
Drenarea ficatului si a vezicii biliare

Ficatul si vezica biliara sunt in mod special afectate de catre alimentatia din timpul iernii, foarte bogata
in calorii, in grasimi si proteine (mai ales de origine animala), care le supun la grea incercare. Din acest
motiv, la inceput de primavara este extrem de utila o cura care sa ajute la curatarea si stimularea lor.
Cura de ridichi de luna - se consuma in fiecare zi, minimum 7 ridichi de marime medie, preparate sub
forma de salata, asezonata cu otet de mere, putin ulei de masline, frunze de patrunjel si frunze de ridiche
(care sunt de asemenea comestibile si foarte sanatoase). Cura se tine minimum zece zile si are efecte
puternice antiinfectioase, de stimulare a activitatii ficatului, de dizolvare a eventualilor calculi biliari.
Sucul de frunze de papadie - doua maini de frunze de papadie proaspat culese se spala bine, se taie cat
mai marunt si se pun la macerat vreme de 3-4 ore, in jumatate de litru de apa, dupa care se filtreaza.
Sucul amar care se obtine se consuma pe parcursul unei zile, in cure de cel putin 2 saptamani. Are efect
decongestionant asupra bilei, stimuleaza activitatea ficatului, este un excelent adjuvant in hepatita
cronica (inclusiv formele evolutive), in diskinezia biliara, in tulburarile digestive si de alta natura,
conexe cu disfunctii ale ficatului si ale vezicii biliare.
Rostopasca - este probabil cel mai puternic tonic, stimulent, regenerativ si antiinfectios hepatic din flora
noastra. Se administreaza mai ales sub forma de tinctura (pe care o gasim in plafaruri si farmacii
47
naturiste), cate o lingurita diluata intr-un pahar de apa, administrata de 3 ori pe zi, pe nemancate. Cu
acest remediu se face un tratament de minimum 4 saptamani. Este recomandat cu predilectie celor care
au afectiuni hepatice cronice evolutive, avand o actiune deosebit de intensa.
Purificarea sangelui
Este un demers de o importanta majora pentru prevenirea bolilor primaverii si ale verii. Purificarea
sangelui impiedica recidivarea bolilor de piele si previne aparitia alergiei la polen, face sa stagneze sau
chiar sa involueze anumite afectiuni tumorale, reda tonusul fizic si psihic. Iata doar cateva din
mijloacele traditionale de curatare a sangelui, cunoscute din medicina populara si validate ca eficienta
de catre cercetarile moderne:
Leurda - frunzele acestei plante de padure, de un verde inchis si mirosind puternic a usturoi, au un
extraordinar efect reglator asupra unor procese de producere a elementelor figurate ale sangelui. Se
consuma sub forma de salata, asezonata cu mult patrunjel taiat fin si suc de lamaie, in cure de minimum
doua saptamani.
Cura cu clorofila - sangele verde al plantelor - are o structura aproape identica cu cea a globulelor rosii
din sangele uman. Aceasta ar putea explica de ce cura cu clorofila are efecte extraordinare in tratarea
anemiilor de diferite etiologii, in anihilarea radicalilor liberi din sange, in tratarea tulburarilor de
coagulare, a unor deficiente imunitare etc. Extractele de clorofila se obtin foarte simplu, din plante verzi
de sezon (urzica, grau verde, ovaz verde, frunze de patrunjel sau frunze de asmatui) din care se iau doua
maini, se spala bine, se dau prin masina de tocat, dupa care se lasa intr-un vas, acoperite cu apa, vreme
de patru-sase ore. Se filtreaza preparatul, iar extractul verde obtinut se consuma pe stomacul gol. In total
se beau 2-4 pahare de extract de clorofila pe zi, in cure de minimum doua saptamani.
Sucul de lamaie preparat casnic - se obtine simplu din doua lamai cu coaja, care se spala foarte bine si
apoi se taie in felii cat mai subtiri. Peste feliile de lamaie se adauga un litru de apa plata sau de izvor si
se lasa la macerat vreme de patru-sase ore la temperatura camerei. Dupa macerare, se filtreaza
preparatul cu gust amar-acru care rezulta, adaugand eventual si putina miere sau zahar brun. Se consuma
pe parcursul unei zile, cate un litru de suc, pe o perioada de minimum o saptamana. Este recomandat
mai ales persoanelor cu sangele ingrosat, care sufera de tromboflebita, flebita, ateroscleroza, sechele ale
unor accidente vasculare.
Curatarea cailor respiratorii

Este in mod special recomandata celor care au suferit pe parcursul sezonului rece de raceli, celor care au
bronsita cronica sau astm cronic, precum si fumatorilor (activi sau pasivi).
Mierea propolizata - se obtine prin amestecarea unei lingurite de tinctura de propolis cu 2 linguri de
miere lichida. Se consuma intreaga cantitate pe parcursul unei zile, pe stomacul gol, sugand mierea
propolizata asa incat sa actioneze o vreme cat mai indelungata la nivelul cailor respiratorii medii. Are
efecte de eliminare a secretiilor suplimentare de pe caile respiratorii, antimicrobiene si stimulente
imunitare foarte puternice. Trateaza si previne virozele respiratorii de primavara, sinuzita si rinita,
amigdalita si faringita, fiind un excelent adjuvant in bronsita si astm.
Iarba de trei frati patati - planta uscata se macina cu rasnita electrica de cafea pana cand se obtine o
pulbere fina. Se administreaza din aceasta pulbere cate o lingurita, de patru ori pe zi, cu putina apa. Este
un excelent expectorant, combate eficient bronsita cronica si astmul, fiind - daca este administrata din
timp - si un mijloc foarte eficient de prevenire a alergiei la polen (mai ales cea manifestata la nivelul
cailor respiratorii).
Baile fierbinti cu uleiuri volatile - se fac foarte simplu, adaugand in cada cu apa fierbinte cate 20-30
picaturi din uleiul ales si scufundandu-ne corpul pana la gat, vreme de jumatate de ora. Se recomanda in
mod special uleiul volatil de menta, de eucalipt, de brad sau de busuioc. Toate aceste esente aromate
stimuleaza respiratia, ajung prin evaporare la nivelul plamanilor fluidizand secretiile si favorizand
eliminarea lor.
Stimularea activitatii rinichilor

Este esentiala la inceputul primaverii cand, in general, diureza este mai scazuta, corpul tinde sa retina
apa in tesuturi, iar riscul aparitiei sau recidivarii unor boli reno-urinare este ridicat. Primul si poate cel
mai important demers in acest sens este suplimentarea cantitatii de apa consumata zilnic (se vor bea
48
minimum 1,5 litri de lichide pe zi), asa incat sa fie suplinita pierderea de lichide prin transpiratie si sa fie
stimulata diureza. Apoi, exista cateva remedii simple si foarte la indemana pentru a ajuta activitatea
aparatului reno-urinar.
Ceapa si usturoiul verde - consumate crude si in cantitati ceva mai mari (minimum 4-5 fire pe zi sau
mai mult) sunt un excelent stimulent al diurezei, antiinfectios si protector al rinichilor si cailor urinare.
Se fac cure de minimum 2 saptamani, in care se consuma din belsug ceapa si usturoi verde.
Tinctura de fructe de ienupar - este in mod special indicata persoanelor care retin puternic apa in
tesuturi, care se trezesc cu mainile, cu picioarele sau fata umflate, care sufera de afectiuni cronice ale
rinichilor ori ale vezicii. Se administreaza de 4 ori pe zi cate o lingurita diluata intr-o jumatate de pahar
de apa, de preferinta pe stomacul gol. Tratamentul dureaza minimum o saptamana si este un excelent
ajutor si in tratarea cistitelor, nefritelor, uretritelor recidivante.
Sevele Primaverii
Seva De Mesteacan
Este un remediu stravechi de medicina populara romaneasca, folosit din timpuri imemorabile. Se obtine
prin sfredelirea in adancime (4-8 cm) a trunchiului sau, mai bine, a unor ramuri tinere viguroase, din
care va incepe sa curga un lichid limpede, cu gust acrisor-dulceag: seva de mesteacan. Aceasta
operatiune se face numai cu mestecenii maturi, iar dupa colectarea a 250-500 ml de seva (1-2 cani), se
unge imediat orificiul cu rasina, pentru a opri scurgerea, care altfel ar afecta vitalitatea copacului.
Modul de administrare
Seva de mesteacan se consuma pe cat posibil imediat dupa recoltare, cand inca este foarte proaspata, iar
vitaminele, enzimele si alte substante organice complexe din compozitia sa nu sunt oxidate.
Copiii vor bea o jumatate de pahar (100 ml) dimineata si dupa-amiaza, pe stomacul gol, in timp ce
adultilor le sunt recomandate pana la 2 pahare (400 ml) pe zi, baute, de asemenea, pe stomacul gol. In
terapia naturista, sunt cunoscute si cure drastice de dezintoxicare, cu post negru si seva de mesteacan
(din care se bea peste 1 litru pe zi), care se folosesc in bolile grave, dar numai sub supraveghere
medicala competenta.
Cateva indicatii:
Anemie, demineralizare, avitaminoza - se face o cura de 3 zile, in care se bea, cu o ora inaintea
micului dejun si a mesei de pranz, cate un pahar de seva de mesteacan.
Astenie de primavara - vreme de o saptamana se beau zilnic doua pahare de seva de mesteacan. Are un
efect inviorator puternic, redand tonusul fizic si psihic.
Colici renale, litiaza renala - se beau intre orele 8-12, dimineata, pana la 600 ml de seva proaspata de
mesteacan, in cure de minimum 5 zile. Are efecte foarte puternice de dizolvare a calculilor renali, de
stimulare a activitatii rinichilor si implicit a diurezei.
Intoxicatii cronice - se face o cura de o saptamana, in care se bea jumatate de litru de seva pe zi, de
preferinta dimineata, pe stomacul gol. Procedura se recomanda la inceput de primavara, persoanelor care
sufera de: guta, reumatism, dermatoze diverse, colita de putrefactie.
Pentru cresterea parului - dupa spalarea parului cu sampon, se face o clatire dublata de un masaj la
radacina, cu seva proaspata de mesteacan (procedura dureaza 10 minute), dupa care parul se mai clateste
o data cu apa curata.
Lacrimile Vitei De Vie
La taierea vitei de vie, care se face primavara, din ramurile ceva mai groase incepe sa curga, nu foarte
abundent, un lichid transparent cu gust dulce-salciu, adica seva plantei sau, cum este numita in popor,
"lacrimile vitei de vie". Aceste "lacrimi" se colecteaza in sticlute legate de capatul ramurilor taiate si se
folosesc in scopuri terapeutice.
Mod de administrare:
Intrucat este foarte activa din punct de vedere terapeutic, aceasta seva se consuma in cantitati mult mai
mici decat seva de mesteacan: maximum 50 ml pe zi. De regula, se iau 1-2 lingurite, din ora in ora, pe
stomacul gol, dimineata, intre orele 8-12. Iata si cateva indicatii:
Pietre la rinichi - se face o cura de o saptamana, in care se administreaza 8-10 lingurite dimineata, pe
stomacul gol, eventual cu putina apa de izvor, pentru a stimula si mai mult diureza.
49
Colecistita, dischinezie biliara, litiaza biliara - se iau 3-4 lingurite de seva de vita de vie inainte de
masa cu o jumatate de ora, dupa care se sta culcat pe partea dreapta vreme de 10 minute. Tratamentul se
face 5 zile la rand.
Conjunctivita, blefarita - cu seva de vita proaspat recoltata se ung pleoapele sau se pun comprese pe
ochii inchisi, comprese care se pastreaza vreme de 10-15 minute. Seva de vita de vie are proprietati
antiinflamatoare, antiseptice si o enigmatica actiune de marire a rezistentei la infectii, la nivelul ochilor.
Cateva elemente de medicina magica

In traditia magica romaneasca se spunea ca cine va bea lacrimi de vita de vie primavara nu va plange tot
anul, va avea noroc si belsug in casa. Fetele beau cateva picaturi din acest lichid miraculos la rasaritul
soarelui, ca sa fie "frumoase si luminoase ca inceputul de zi".
In Basarabia, era obiceiul sa se dea copiilor sa bea putina seva de vita de vie in fiecare primavara ca sa...
nu devina betivi si sa capete patima la vin si bautura mai tarziu.
Remedii externe
* Aplicatii cu miere. Sunt un remediu ideal, pentru a ne curata pielea. Se fac masaje speciale cu miere sau
simple aplicatii, pe intreg corpul sau doar pe porsiunile dorite. Se lasa sa actioneze minimum 30-60 minute;
cu cat durata este mai lunga efectul este mai puternic, fara sa apara nici un efect neplacut. Apoi se spala
pielea cu apa. Se constata pe loc supletea si catifelarea ei. Reduce si depozitele de tip celulitic.
Aplicatii cu ulei cald. Se foloseste un ulei curat, nerafinat, care se aplica pe intreaga suprafata a corpului prin
masaj din toate partile, incat sa patrunda in piele. Efectele sunt de inlaturare a oboselii si de calmare a
fenomenelor rezultate din uscaciunea iernii, de inmuiere a pielii si fortificare a musculaturii, de imbunatatire
a somnului si chiar a vederii.
Primavara este util uleiul in care s-a dizolvat camfor, care penetreaza si deschide canalele corpului. Aplicatia
de ulei nu se face in cazuri de febra, indigestie, sau la cei cu sinuzite cu depozite mucoase. In Ayurveda,
aceasta procedura poarta numele de Abhyanga, si se recomanda pe intreaga durata a anului. Se face dupa
toaleta completa de dimineata. Uleiul trebuie lasat sa actioneze minimum 12-15 minute. Apoi se face dus,
dar nu cu sapun obisnuit, ci folosind plante. Pulberile de plante elimina de pe piele nu doar surplusul de ulei,
dar si diverse mucozitati. Aceasta manevra poarta numele de Udwartana. In India se foloseste, de exemplu,
pulbere de linte si de turmeric, amestecate cu lapte. La noi se poate utiliza pulbere de obligeana sau
cimbrisor, amestecata cu miere. Dupa ce se aplica un astfel de amestec, se face dusul cald, nu fierbinte.
Drept urmare, se elimina grasimea in exces, se elibereaza porii, pielea este mai stralucitoare, intreg corpul
este curatat, revigorat, energizat.
Remedii interne
* Seva de vita-de-vie este unul din darurile de sanatate ale primaverii. Aplicata sub forma de picaturi in ochi,
este un foarte bun curatitor al acestora, inclusiv in cazuri de cataracta, care se poate limpezi.
* Alimentatia - trebuie sa devina si ea mai usoara, sa contina mai multe cruditati de sezon. Acestea "matura"
intestinele de depunerile de peste iarna, imbunatatesc tranzitul si corecteaza absorbtia. Limpezesc sangele,
prin enzimele lor si prin sucurile vegetale ce contin o apa usoara, benefica pentru sanatate. Sunt foarte
gustoase si sanatoase salatele de leurda, de frunze proaspete de papadie, de grausor de padure. Apar urzicile
tinere si stevia, numai bune pentru diverse mancaruri. Cerealele mai potrivite sunt cele de un an vechime,
caci sunt mai usoare decat cele mai proaspete.
* Postul dinaintea Sfintei Sarbatori a Pastelui este un remediu de exceptie, atat pentru suflet cat si pentru
trup. Postul curata trupul prin alimente usoare si curata sufletul, prin eliminarea gandurilor rele, aducerea
celor bune, prin spovedania care ii urmeaza. Sufletul omului care poate lua Sfanta impartasanie si poate
primi dupa cuviinta invierea Domnului se trezeste din iarna.
* Cura cu argila. Persoanele sanatoase pot face o cura de o luna, pentru detoxifiere. Se ia dimineata, pe
stomacul gol, cate o lingurita, pusa in apa de cu seara. Poate mai util este Zeolitul, pe care l-am putea numi
Regele argilelor. El are laudate proprietati detoxifiante, atat pentru intestine, cat si generale. Este un bun
imunomodulator, absorbant al microbilor, chelator de metale grele, dusmani de temut in zilele noastre, caci
sunt prezente in multe produse de larg consum. Unul dintre cele mai obisnuite este aluminiul, cunoscut drept
puternic toxic pentru sistemul nervos, direct asociat cu boala Alzheimer. Gasim aluminiu in recipiente
alimentare (ex: doze de bere sau sucuri), in foliile alimentare pentru gatit, unele vase de bucatarie sau voiaj,
in cosmetice (unele deodorante il au in compozitia lor; multe dintre recipiente sunt facute tot din aluminiu).
50
Expunerea la acest toxic este larga in viata moderna. Cu atat mai util devine un remediu care fixeaza
metalele din corp si le elimina (adica chelator de metale), cum este Zeolitul. De putin timp, el este disponibil
si pe piata romaneasca, sub diverse forme de prezentare, cel mai simplu mod de administrare si fara urmari
colaterale fiind, ca si in cazul argilei, administrarea sub forma de pulbere (a se vedea www.melidava.ro). Se
poate lua ca atare, si se bea apa dupa el.
Gradina cu verdeturi din padure. Acum e vremea untisorului si-a leurdei
* Propolisul este un alt minunat chelator de metale. Pe langa efectele detoxifiante pe care le are, este un
puternic intaritor al sistemului imunitar, care a fost incercat din greu in perioada iernii. Curata si tonifica
plamanul si intregul arbore respirator, dar si respiratia celulara. Se poate utiliza sub forma de tinctura sau
chiar brut, mestecat. Actioneaza bine si local, pentru gat, nas, sinusuri, urechi.
Primavara este timpul sa ne curatam si organele de simt. Sa amanam macar putin televizorul, computerul,
reclamele care ne asalteaza si ne intoxica simturile si creierul. Sa ne plimbam cat mai mult in aer liber, in
mijlocul naturii, sa ne eliberam spiritul de toate poverile de peste iarna, apoi sa privim in jurul nostru, sa
privim si sa ascultam viata ce reizbucneste pretutindeni, sa imbratisam un copac, sa lasam adierea usoara a
vantului bland al primaverii sa ne atinga pielea. Atunci ni se vor umple simturile de culorile, sunetele,
vibratiile voioase si armonizatoare ale Firii renascute...
Primavara - DIETA COLORATA

Schimbati zilnic culoarea alimentelor pe care le puneti in farfurie si veti avea un dublu avantaj:
silueta si energie
Soseste primavara cu muguri si cu flori, cu siruri lungi de berze, si siruri de cocori... Cel mai vesel si optimist
anotimp, cantat cu entuziasm de poeti, nu le aprinde tuturor zambetul pe obraz. Pe langa violete si ghiocei,
primavara aduce si astenie, anemie, depresii sezoniere, dureri de stomac... Adunata pe toata durata iernii,
oboseala de primavara are nevoie de sprijin pentru a se transforma in energie. Si ce ajutor mai grabnic exista
decat vitaminele? Vitaminele sintetice din farmacii nu rezolva problema, din contra, fac uneori ravagii in
organism. Acesta le percepe ca pe o invazie de toxine, isi arunca ultimele puteri care i-au mai ramas in lupta
cu ele si se epuizeaza total. Singura solutie ramane sa marim consumul de alimente naturale. In acelasi timp,
putem sa rezolvam si problema siluetei, daca vom folosi o dieta nu numai benefica din punct de vedere
terapeutic, dar si estetica, placuta pentru cei care o folosesc.
Savantii au descoperit ca fiecare culoare din fructe si legume reprezinta un fitonutrient - o componenta care
aduce folos sanatatii noastre. Mai mult decat atat, daca zilnic vom consuma produse de o singura culoare,
putem sa slabim 2-6 kg in 4 saptamani.
Iata care sunt recomandarile nutritionistilor pentru dieta monocolor:
Luni - ziua alba. Particularitati: produsele de culoare alba contin multi carbohidrati. Asta inseamna ca
pentru prevenirea depunerii kilogramelor trebuie sa mancam portii mici. Se considera ca alimentele de
culoare alba ne dau energie, de aceea dupa consumul lor ne simtim satui mult timp. Alimente de baza:
dovlecei, cartofi fierti, ceapa, conopida, ciuperci, banane. Alimente complementare: orez, lapte, branza,
spaghete, albus fiert.
Marti - ziua verde. Toate alimentele de culoare verde sunt bogate in clorofila si magneziu, care ne sunt
necesare pentru buna functionare a nervilor, muschilor si pentru sustinerea bilantului hormonal. Legumele de
culoare verde sunt bogate in calciu, care contribuie la intarirea oaselor, dintilor si imbunatateste vederea.
Verdele este si un bun calmant. Alimente de baza: varza de Bruxelles, salata, spanac, zarzavat, kiwi,
castraveti, alge marine. Alimente complementare: ceai verde, care da un efect bun in curele de slabire
deoarece sporeste eliminarea toxinelor si reziduurilor din corp.
Miercuri - ziua rosie. Alimentele capata o culoare rosie datorita prezentei flavonoidelor, care au un efect
antioxidant mai puternic decat cel al vitaminei C. Culoarea rosie imbunatateste circulatia sanguina, mareste
de trei ori tonusul muscular. Ca rezultat, in organismul nostru incepe arderea caloriilor de trei ori mai rapid.
Alimente de baza: ardei gras, rosii, sfecla, pepene rosu, grapefruit roz, struguri, fasole si fructe de padure sau
51
din gradina de culoare rosie. Alimente complementare: 100 ml de vin rosu sec, pestele rosu, carnea fiarta de
vitel.
Joi - ziua violeta. Legumele de culoare violet, dar si albastru inchis au o importanta mare pentru sanatate,
deoarece contin un antioxidant natural care stopeaza aparitia si dezvoltarea tumorilor. La fel de bogate sunt
si in polifenoli, care favorizeaza imbunatatirea memoriei. Inca o calitate terapeutica a culorii violet este
diminuarea durerilor stomacale (colici). Se considera ca violetul provoaca somnolenta, asa ca il putem folosi
si daca ne chinuie insomnia. Alimente de baza: vinete, varza rosie, prune proaspete sau uscate, curmale,
struguri. Alimente complementare: busuiocul. Amestecul de busuioc si rozmarin inlocuieste sarea de
bucatarie in dieta fara sare.
Vineri - ziua portocalie. Fructele si legumele de culoare portocalie contin carotenoide, licopen si beta-
caroten, care lupta impotriva cancerului, artritei si preintampina imbatranirea precoce. In general, culoarea
portocalie ne apara de raceala si ne asigura buna dispozitie. Alimente de baza: ardei gras portocaliu, dovleac,
morcov, catina, caise. Alimente complementare: cascaval afumat, somon.
Sambata - ziua galbena. Alimentele de culoarea soarelui sunt bogate in flavonoizi care sprijina activitatea
normala a inimii si circulatia sanguina, datorita proprietatilor terapeutice, si anume: capacitatea de a distruge
cheagurile din sange, prevenind accidentele vascular-cerebrale. Se stie ca galbenul ne ajuta sa trecem mai
usor de la ganduri despre mancare la un alt subiect de meditatie. Alimente de baza: ardei gras, porumb, mere,
alte fructe si legume de culoare galbena, pepene galben, ananas. Alimente complementare: galbenus de ou,
cascaval, miere de albine, un pahar de bere (in cantitati mici are actiune diuretica, curata rinichii, dar nu cand
se afla in cutii de aluminiu).
Duminica - ziua de post. Se bea apa minerala sau de izvor, in cel mai rau caz, sucuri de fructe sau legume.
Cine n-are vointa sa tina post repeta la alegere meniul din oricare zi a saptamanii.
Trei trufandale cu valoare de medicament -

Salata, Ridichea si Ceapa Verde
-- Daca in primavara aceasta ati uitat sa va curatati organismul cu o cura de leurda, de papadie sau de
spanac, timpul nu e pierdut. Luna mai e bogata in alte soiuri de ierburi si de verdeturi, menite sa va dea
sangele la spalat. Luati-va cosul si poftiti cu noi la piata, ca sa targuim impreuna trufandale gustoase si
proaspete, cu valoare si de medicament. Indiferent pe care din ele o alegeti, cura trebuie sa tina fix zece
zile.
-Salata Verde
Este unul din foarte putinele alimente naturale, cu gust amarui, din bucataria traditionala romaneasca. Prea
scumpe pentru buzunarele noastre, andivele si anghinarea (cu principii amare si mai accentuate) raman pe
tarabele vanzatorilor.
Substantele cu gust usor amarui din frunzele salatei au proprietati cu totul miraculoase, mai ales atunci cand
sunt consumate in cantitati mari. Ele stimuleaza si dreneaza ficatul, intensifica tranzitul intestinal, inlatura
atonia ("lenea") organelor interne, curata vasele de sange si regleaza activitatea anumitor glande endocrine.
In medicina calugareasca, alaturi de semintele de dovleac, salata era un remediu purificator extraordinar,
fiind folosita pentru vindecarea unei vaste game de boli, de la simplele colite, la temutul sifilis sau la cancer.
Este important de retinut ca exista trei lucruri care transforma salata verde dintr-un banal aliment intr-un
veritabil medicament:
1. Cantitatea de salata verde consumata zilnic - se mananca minimum 150 g de salata, pe stomacul gol,
inainte de fiecare masa.
2. Modul de preparare - salata trebuie asezonata numai cu ingrediente naturale: ulei de floarea-soarelui sau
de masline presat la rece, otet natural de mere sau suc de lamaie proaspat stors, sare grunjoasa. Ideal este sa
consumam salata la maximum un sfert de ora de la preparare, pentru ca altfel principiile sale active se
52
deterioreaza.
3. Asocierea cu alte alimente - intr-o cura de primavara, trebuie evitata situatia in care "doi incarca, doi
descarca", adica nu vor fi consumate in paralel alimente care sa ne impovareze organismul cu toxine, cum ar
fi carnea, prajelile, produsele de patiserie ori cu aditivi sintetici. Inlocuiti-le cu orez integral, paste fainoase
sau fulgi de grau, porumb sau ovaz.
Iata cateva indicatii ale curei cu salata verde:

- Diskinezie biliara, hepatita cronica - se recomanda salata creata, cu frunzele ceva mai tari, care desi sunt
mai aspre si destul de amare, au un efect puternic de drenare a ficatului si de stimulare a activitatii sale.
- Obezitate - se consuma salata verde atat inainte de masa, cat si in timpul ei, cu alte feluri de mancare. Daca
veti reusi sa consumati 500 g de salata pe zi, veti constata dupa o saptamana o scadere sensibila in greutate.
Motivul? Accelerarea proceselor de eliminare, reducerea volumului de hrana bogata in calorii si, nu in
ultimul rand, o reglare spontana a apetitului.
- Ateroscleroza, tromboflebita si arterita obliteranta - se consuma salata verde, asezonata cu uleiuri obtinute
prin presare la rece si otet de mere. Cele trei componente au efecte puternice de curatare a vaselor de sange,
de reducere a colesterolului, precum si de fluidificare a sangelui.
- Digestie lenta - cu un sfert de ora inainte de masa, se consuma salata verde acrita din belsug cu otet de mere
si presarata cu putin piper negru. Efectul este garantat.
- Hiperexcitabilitate sexuala - unul din motivele pentru care salata (la fel ca si laptuca ori semintele de
dovleac) e un leac monastic este faptul ca diminueaza pasiunile fizice si ajuta la controlul simturilor. Ca
atare, consumarea sa din belsug este recomandata ca tratament nu numai in hiperexcitabilitate sexuala la
femei si barbati, ci si in alcoolism, apetit alimentar exacerbat ori chiar in dependenta de narcotice.
- Constipatie - se recomanda adaugarea uleiului de masline in salata si acrirea ei cu suc de fructe verzi
(corcoduse, prune, caise etc.). Salata verde, avand un volum mare, joaca rolul unui piston care impinge
continutul intestinului si il curata, iar celelalte doua ingrediente mentionate faciliteaza procesele de
eliminare.
- Bolile produse de intoxicare (guta, reumatism, alergie etc.) - consumul unor mari cantitati de salata verde
faciliteaza eliminarea toxinelor, mai ales prin intestinul gros. Secretul reusitei tratamentului este sa mancati o
cantitate suficienta de salata zilnic si sa beti multe lichide (apa de izvor, ceai de banutei ori de papadie).
Ridichile De Luna
Simpaticele ridichi, cu culoarea lor rosie, vie, au fost aduse din inima Asiei, in urma cu mii de ani. Cariera
lor de medicament incepe din Egiptul Antic, ele fiind administrate sclavilor ce lucrau la piramide, pentru a le
mentine sanatatea nealterata si a le da putere de munca. Medicii greci si romani au folosit-o pentru potolirea
tusei, curatarea organismului si stimularea apetitului. Personalitati mari ale medicinii antice: Dioscoride,
Hipocrate, Teofrast au inclus ridichea in tratatele lor. Apoi, in Evul Mediu, ridichile au fost leac de taina la
curtile regale, pentru a combate otravurile. Un savant al Renasterii mentioneaza ca ridichile neutralizeaza
otravurile, elimina tumorile maligne din viscere si curata vezica de pietre.
In medicina noastra populara, ridichea era recomandata contra galbinarei, a tusei si a veninului (afectiuni
digestive care dau regurgitatii amare), a urticariei. Gustul sau iute si actiunea rapida au facut-o un
medicament de prim ordin. Iata un mic indrumar terapeutic pentru ridichile rosii:
- Boli de plamani - se face o cura cu ridichi rosii, se mananca minimum 10 ridichi pe zi, in salata cu ceapa
verde. Ridichile rosii au o actiune antiinfectioasa remarcabila si favorizeaza degajarea cailor respiratorii, prin
expectoratie. Eficienta tratamentului creste, daca se adauga si frunzele de ridichi, care au efecte
vitaminizante si detoxifiante.
- Colita de putrefactie - ridichea de luna este un antiseptic energic si stimuleaza vezica biliara sa secrete mai
mult. Se mananca de doua ori pe zi salata de ridichi taiate marunt si amestecate cu putin ulei si otet de mere.
O cura dureaza minimum 10 zile.
- Migrena - substantele continute de ridiche calmeaza starile de excitatie cerebrala si au actiune extrem de
favorabila asupra digestiei. Atunci cand apar dureri de cap insotite de voma, regurgitatii amare in gura, stare
de inapetenta si greata, se consuma 2-3 ridichi crude pe stomacul gol. Efectul va aparea in maximum 20-25
de minute.
53
- Boli de ficat, dispepsie, diskinezie biliara - ridichile rosii sunt drenoare hepatice, stimuleaza secretia de bila
si ajuta la eliminarea ei. Primavara, toti cei care sufera de ficat si de bila ar trebui sa faca o cura cu ridichi
rosii, consumate pe stomacul gol, inainte de masa, ca aperitiv.
- Pietre la vezica biliara si pietre la rinichi - calculii nu se mai dezvolta si sunt maruntiti daca se beau, de trei
ori pe zi, 6 linguri cu suc de ridichi rosii. Este un leac foarte eficient si mai usor de tolerat de tubul digestiv
decat sucul de ridiche neagra, care este mai dur.
- Alergie - radacina si frunzele ridichii de luna mobilizeaza toxinele din corp si ajuta la eliminarea lor,
echilibrand rapid procesele imunitare. Este, din acest motiv, un leac traditional pentru tratarea urticariei. Se
beau zilnic zece linguri de suc pe stomacul gol si se consuma multa ridiche cruda, in salate.
Frunzele Ridichii De Luna

Sunt mai putin cunoscute ca aliment, in ciuda proprietatilor lor terapeutice remarcabile. Contin vitaminele A,
B1, B2, C in cantitate mai mare decat radacinile. Sunt indicate in boli hepatice si biliare (diskinezie biliara,
litiaza biliara), in scorbut si rahitism, in hiperexcitabilitate nervoasa, intoxicatii.
In alimentatie, frunzele de ridiche se folosesc sub forma de zarzavat in supe (se taie marunt si se adauga dupa
ce a fost terminata prepararea termica) sau ca salata. In salatele de cruditati, alaturi de telina, radacinile de
ridiche si de morcov, tarhon verde, leustean au efecte antitoxice, antilitiazice (provoaca distrugerea pietrelor
la bila), depurative (determina mobilizarea si eliminarea toxinelor din organism), drenoare hepatice foarte
puternice.
Ceapa Verde
Medicina veche dadea o larga intrebuintare cepei, aliment-medicament de prima mana. In Egipt, tara ei de
origine, ceapa era divinizata, ea fiind utilizata la prepararea multor remedii medicale. Acelasi statut il avea si
la popoarele antice din Asia Mica. Denumirea de ceapa se pare ca i se datoreaza medicului roman Plinius, cu
denumirea aceasta din Evul Mediu ajungand pana in timpul Renasterii, cand au fost descoperite varietatile de
ceapa care se cultiva acum.
Se spune ca ceapa ne da viata lunga. La vecinii nostri bulgari, ea este un aliment national si iata ca bulgarii
traiesc peste media obisnuita, multi oameni atingand suta de ani. Se povesteste, de asemenea, ca o
mexicanca, decedata la 120 de ani, si-ar fi atribuit longevitatea cepei, cu care se hranise in cantitati
impresionante, inca din frageda copilarie. Mancase ceapa la fiecare masa. Fara indoiala ca proprietatile
reintineritoare, purificatoare si stimulente ale proceselor de regenerare cele mai puternice le are ceapa verde.
In cazul fiintei umane, este cunoscut faptul ca activitatea hormonala a unui copil este net diferita de cea a
unui adult. In cazul regnului vegetal, lucrurile stau la fel - iata, asadar, motivul pentru care ceapa verde are
proprietati mult diferite fata de cele ale cepei adulte. Sa vedem in continuare care sunt afectiunile care
raspund cel mai bine la cura cu ceapa verde.
- Alergia - ceapa verde are efect diuretic si depurativ, regland si activitatea anumitor glande din corp, motiv
pentru care este considerata un antialergic natural de prima mana. Inaintea inceperii masive a polenizarii,
care va avea loc in curand, se recomanda consumul a 6-10 fire de ceapa zilnic, eventual cu alte verdeturi, dar
fara alimente consistente.
- Eczeme aparute pe fondul dereglarilor hormonale - in urma cu mai multi ani, studiind lucrarile doctorului
Jean Valnet, am observat faptul ca in acest tip de eczeme se acorda o mare importanta tratamentului cu trei
legume: ceapa verde, mararul si telina. In practica, aveam sa constat disparitia aproape miraculoasa (in 2-3
zile) a unor eczeme care se mentineau de ani, atunci cand a fost consumata o combinatie din aceste trei
legume verzi, pe stomacul gol.
- Acnee - mai ales la tineri, o cura cu ceapa verde are darul sa readuca la locul lor hormonii "jucausi" si sa
curete tenul. Vreme de 14 zile, se consuma preponderent (70% din hrana) cruditati si se mananca 10 fire de
ceapa verde pe zi, cel mai bine in combinatie cu salata verde si cu telina.
- Diabet - este stiut ca ceapa este unul din cele mai puternice si mai la indemana hipoglicemiante, fiind in
mod special recomandata diabeticilor. Ceapa verde are in plus, fata de cea obisnuita, proprietati diuretice si
reglatoare endocrine. Este indicata pentru cure de lunga durata, avand efecte puternice chiar si in diabetul in
faze avansate.
- Boli renale cronice - se recomanda consumul de ceapa verde zilnic, mai ales dimineata si seara. Pentru a
spori puterea acestui remediu, se asociaza in salate cu tarhon verde si ridichi (radacina si frunza).
- Ciclu menstrual dureros, neregulat, acumulare de apa in tesuturi - se fac cure de lunga durata cu salate de
54
ceapa, telina verde si salata verde, asezonate cu suc de lamaie. Salata se consuma inainte de fiecare masa. Pe
tot parcursul curei (care ar fi bine sa dureze minimum 21 de zile) se consuma cat mai putine proteine (carne,
peste, oua, leguminoase) si grasimi (prajeli, margarina, unt).
- Sterilitate, impotenta hormonala - chiar daca nu este la fel de rapida ca Viagra, cura indelungata cu ceapa
verde are rezultate mai sigure si in nici un caz nu va va crea probleme cardiace, ci din contra. Se consuma
zilnic 10 fire de ceapa verde, eventual impreuna cu telina (radacina si frunze), tarhon si patrunjel verde,
usturoi verde si morcov (frunze si inflorescente).
A sosit vremea teilor!

- În topul celor mai utilizate plante medicinale din casa omului, teiul şi muşeţelul ocupă primele locuri.
Dacă muşeţelul şi-a pus deja pe creştet coroniţele albe, teiul se pregăteşte abia de-acum înainte să
înflorească, narcotizând primele zile de vară cu mireasma lui îmbătătoare şi ameţitoare -
Întâlnire în natură
Cele trei specii de tei se deosebesc în principal prin frunze şi perioada de
înflorire. Astfel:
Tilia cordata (teiul de pădure sau teiul pucios) este cel mai răspândit, are frunze
de forma inimii şi înfloreşte în a doua jumătate a lunii iunie, începutul lui iulie.
Tilia grandifolia (teiul mare) are frunzele mult mai mari decât celelalte specii şi
înfloreşte primul, începând cu prima jumătate a lunii iunie, fiind cel mai
puternic mirositor.
Tilia tomentosa (teiul argintiu) are partea dorsală a frunzelor acoperită cu peri stelaţi argintii şi înfloreşte cel
mai târziu, în luna iulie.
Perioada de recoltare a florilor se face eşalonat, în funcţie de specia de tei, la începutul înfloririi, când o parte
din flori sunt încă boboci. Culegerea se va face numai pe timp frumos, la un interval de 1-2 zile după ultima
ploaie, recoltându-se numai florile, evitându-se tăierea lăstarilor sau ruperea lor, care duc la mutilarea
copacilor, ceea ce, din păcate, se întâmplă adesea în parcuri şi grădini. Pentru partea internă a scoarţelor se
folosesc ramurile de 2-3 ani, rezultate în urma toaletării coroanei de tei. Partea superioară a scoarţei, de
culoare cenuşie, se îndepărtează, reţinându-se numai partea internă, de culoare alb-gălbuie. Se fasonează sub
formă de fragmente lungi, de 10-15 cm (ca nişte scobitori) care se vor mărunţi corespunzător înainte de
procesare.
Uscarea se face la umbră, în strat subţire, pe coli de hârtie sau rogojini, în spaţii aerisite sau în poduri cu
ventilaţie puternică, naturală. Se evită uscarea lentă, deoarece produsul se brunifică uşor.
După uscare, se ambalează în săculeţi de tifon sau pungi de hârtie. Se păstrează până la momentul procesării,
ca plantă întreagă, mărunţirea înaintea utilizării nefiind necesară când se prepară ceaiul (infuzia).
Randamentul de uscare este de 4:1, adică din 400 g flori proaspete rezultă, în urma procesului de uscare, 100
g flori uscate.
Acelaşi procedeu de uscare se aplică şi scoarţelor, randamentul de uscare fiind de 3:1.
Florile de tei conţin poliuronide (mucilagii), uleiuri volatile, în special farnesol, ce dă mirosul plăcut specific
florilor de tei, flavone, iar scoarţa are polifenoli, taninuri, heterozide.
Preparate din flori de tei
Pulberea
Scoarţa de tei de culoare alb-gălbuie (adică fără partea exterioară, care este cenuşie), uscată, se macină foarte
fin, într-o râşniţă de cafea, şi se foloseşte ca atare, câte un vârf de linguriţă de 2 ori pe zi, cu puţină miere,
sirop sau suc natural.
55
Infuzia
Mod de preparare: 2 linguri de flori de tei uscate, nemărunţite, se opăresc cu o ceaşcă de 250 ml cu apă
fiartă, se lasă la infuzat 30 de minute, după care se filtrează. Se îndulceşte după gust, cu zahăr sau miere.
Decoctul
Tehnica decoctului se foloseşte când dorim să obţinem un ceai din scoarţă de tei.
Mod de preparare: 4 linguri de scoarţă uscată şi mărunţită groscior se fierb la foc mic, timp de 30 de minute,
în 500 ml apă, într-un vas de preferinţă din inox sau emailat. Se va avea în vedere să se completeze la final
apa evaporată. Se filtrează fierbinte, prin tifon sau vată medicinală (aceasta din urmă se va umecta cu puţină
apă, înaintea filtrării, altfel o parte din soluţia extractivă se va pierde ca urmare a îmbibării filtrului din vată).
Se îndulceşte ca şi infuzia.
Tinctura
Mod de preparare: 20 g flori de tei uscate şi mărunţite groscior se pun la macerat în 100 ml alcool alimentar
sau alt produs distilat, obţinut în gospodărie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin
tifon, după care se lasă la decantat în frigider, timp de 6 zile, pentru o deplină limpezire. Se trece uşor partea
limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualele reziduuri depuse pe fundul vasului. Se păstrează în
flacoane de sticlă sau plastic, prevăzute cu dop picurător. Termenul de valabilitate este de doi ani de la data
preparării. Dacă se observă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.
Vinul terapeutic
Mod de preparare: 50 g flori de tei uscate şi mărunţite groscior se pun la macerat într-un litru de vin alb,
timp de 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi. După 10 zile, vinul se filtrează fără stoarcerea reziduului şi apoi
se lasă la decantat alte 6 zile, separându-se partea limpede de reziduurile depuse la fundul vasului. Se va
completa cu vin până la 1 litru. Se pune la păstrat în flacoane de 200 sau 250 ml. Termenul de valabilitate
este de un an de zile, la temperatura camerei, dacă vinul folosit la preparare are concentraţia alcoolică de cel
puţin 11 grade. În cazul concentraţiei alcoolice a vinului mai mică de 11 grade, vinul medicinal se va păstra
la frigider.
Din cauza conţinutului în alcool al tincturii şi al vinului, aceste remedii nu se recomandă conducătorilor auto
sau celor cu intoleranţă la alcool.
Tratamente cu flori de tei
Farmacia Faltis foloseşte florile de tei în "specia pectorală'', alături de alte plante medicinale, pentru
prepararea unui sirop antitusiv şi bronholitic, iar mierea de albine din flori de tei, la prepararea "trochiştilor",
străbunicii bomboanelor de supt de azi, folosite în durerile de gât.
Tratamente interne
Nota farmacistului: numeroase medicamente de uz oral, sub formă de comprimate sau drajeuri, pentru a
putea fi înghiţite, se administrează cu puţină apă sau ceai. Ceaiul de tei este cel mai utilizat în acest sens,
având în vedere că este cel mai plăcut la gust dintre toate ceaiurile.
* Boli ale aparatului respirator (bronşite, bronhopneumonii)
Forma farmaceutică cea mai folosită în tratarea bolilor aparatului respirator este infuzia. Ea se administrează
călduţă, câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere, la care se pun 2-3 feliuţe de lămâie, ca
aromatizant şi aport de vitamina C naturală.
* Bolile din sfera ORL (amigdalite, rinite, faringite, laringite) Infuzia călduţă de flori de tei - se beau câte
trei căni pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere. Nu se recomandă adăugarea de lămâie, având în
vedere că aceasta creează un pH acid, care accentuează iritaţia mucoaselor faringo-laringiene.
Tinctura - se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de nalbă.
Vinul - se administrează trei linguri, de două ori pe zi, după-masă.
* Bolile de origine virală (răceli, gripe)
Se administrează infuzia de tei, câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere. Pentru potenţarea
efectului sudorific şi diaforetic al preparatelor din tei, acestea se pot asocia cu scoarţă de salcie şi flori de soc,
utilizând compoziţia şi tehnica descrise în continuare.
Compoziţie: scoarţă de salcie, flori de tei, flori de soc.
Mod de preparare: se prepară un decoct din două linguri de scoarţă de salcie, la 200 ml apă, prin fierbere
timp de 15 minute. Se adaugă apoi două linguri de flori de tei şi două linguri flori de soc. Se lasă la infuzat
20 de minute, după care se filtrează. Se îndulceşte după gust, cu miere. Se bea călduţ.
Tinctura - câte 30 de picături, de 2-3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de măceşe sau gălbenele.
Vinul - se administrează 3 linguri, de două ori pe zi, toate după-masă.
56
La Farmacia Faltis, mierea de albine din flori de tei, amestecată cu glicerină în părţi egale, se întrebuinţează
la prepararea de badijonaje (melite) ce se aplică pe mucoasa bucofaringiană.
* Bolile sistemului nervos central (insomnii, agitaţie, anxietate, îngrijorări, nervozitate)
Infuzia călduţă: se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere. În insomnii se
potenţează acţiunea infuziei, adăugând seara, la culcare, în cana de ceai, 30 de picături de tinctură de
odolean, roiniţă sau levănţică.
Tinctura - se iau câte 30 de picături, de 2-3 ori pe zi, adăugate într-o cană cu ceai de salcâm.
Vinul - se administrează trei linguri, de două ori pe zi, toate după-masă.
* Boli neurologice (cefalee, distoniii neurovegetative, nevralgie de trigemen)
Infuzia: se beau câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 2-3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de muşeţel.
Vinul: se administrează trei linguri, de două ori pe zi, după-masă.
* Bolile aparatului cardio-vascular (insuficienţe cardiace, hipotensiune, nevroză cardiacă)
Infuzia: se beau câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 2-3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de saschiu.
Vinul: se administrează trei linguri, de două ori pe zi, toate după-masă.
Pentru potenţarea efectului terapeutic al preparatelor din tei în bolile aparatului cardio-vascular, se adaugă
suplimentar tinctură de gingko biloba, saschiu sau păducel, câte 30 de picături la o administrare.
* Bolile aparatului digestiv (gastrite, ulcer gastric, colici şi stări spastice ale aparatului digestiv, diaree)
Pentru aceste boli se recomandă folosirea pulberii sau a decoctului din scoarţă de tei.
Pulberea: se administrează câte un vârf de linguriţă, de 3 ori pe zi, după-masă, ca atare sau amestecată cu
puţină miere sau sirop.
Decoct: se bea câte o ceaşcă, de 3 ori pe zi, după-masă, îndulcit după gust.
* Bolile vezicii biliare - pentru efecte antispastice şi coleretice
Ca şi în cazul bolilor aparatului digestiv, se utilizează forme farmaceutice obţinute din scoarţă de tei
(pulberea sau decoctul).
Pulberea: se administrează câte un vârf de linguriţă, de 3 ori pe zi, după-masă. Se ia ca atare sau amestecată
cu puţină miere sau sirop.
Decoct: se bea câte o ceaşcă, de 3 ori pe zi, după-masă, îndulcit după gust. Efectul coleretic se potenţează
dacă în ceaşca cu decoctul din scoarţă de tei se adaugă 30 de picături de tinctură de mentă sau roiniţă.
* Bolile sugarului
Infuzia din flori de tei este nelipsită în afecţiunile uşoare ale sugarului, precum colici, agitaţie, răceli, viroze,
insomnii. Ea se administrează în doze de 5, 10, 15 ml, de 3 ori pe zi, în funcţie de vârstă. De asemenea, la
începutul alimentaţiei diversificate la sugar, care de regulă începe cu introducerea unui biscuit clasic, acesta e
bine să fie înmuiat în infuzie de tei. Se obţine din această combinaţie, pe lângă efectul nutritiv al biscuitului,
şi efectul de calmare a bebeluşului, indus de ceaiul de tei.
Decoctul din flori de tei, obţinut după tehnica clasică prezentată mai sus, se foloseşte la îmbăierea celor mici
(o cană din decoct, la o cădiţă apă călduţă).
Tratamente externe
Cataplasmele obţinute din comprese cu infuzie de flori de tei sunt recomandate pentru faţă, seara, înainte de
culcare (timp de câteva minute) pentru efectul calmant şi emolient, care se datorează mucilagiilor din
compoziţia florilor. Se poate aplica apoi o cremă dermatocosmetică (antioxidantă sau antirid) sau cosmetică
(pentru ten uscat, normal, mixt sau gras), preparate în laboratorul Farmaciei Faltis.
Farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galaţi nr. 29, tel. 0239/61.59.31,
e-mail: farmaciafaltis@yahoo.com pentru informaţii despre procesarea plantelor medicinale sau alte
preparate produse în laboratorul propriu. Gama de preparate poate fi vizualizată pe site-ul farmaciei
www.farmaciafaltis.ro
Cura de primavara cu Clorofila
57
- Sangele rosu se curata cel mai bine cu "sange verde " –
Cea mai intensa actiune a clorofilei se exercita asupra sangelui uman, compensand carentele in anumite
minerale, ajutand la eliminarea toxinelor. Ideea populara ca o cura de urzica, de leurda sau de spanac
verde "innoieste sangele " si-a gasit astfel un suport experimental extrem de serios. Oamenii de stiinta
au cautat sa dezlege misterul acestei interactiuni intre "sangele plantei " si sangele uman, lucru care nu
este foarte usor. In schimb, studiile lor au pus in evidenta o actiune cu mult mai ampla a extractelor de
clorofila, asa incat a prins contur ideea unei terapii cu clorofila.
In ce consta terapia cu clorofila?

Consta pur si simplu in administrarea pe cale orala de extracte vegetale foarte bogate in clorofila.
Studiile efectuate in Statele Unite pe aceasta tema au avut rezultate exceptionale. Clorofila declanseaza
procese puternice de dezintoxicare, favorizeaza asimilarea si fixarea mineralelor vitale, stopeaza
infectiile. Aplicata extern, cicatrizeaza ranile si mareste viteza de regenerare a tesuturilor. In prezent se
estimeaza ca cine va reusi sa extraga, sa izoleze clorofila si sa o faca accesibila in alimentele de uz
comun, acela va domina industria alimentara si chiar farmaceutica a viitorului.
Cum pot fi obtinute extractele de clorofila?
Pentru a obtine extractele pentru o cura de primavara cu clorofila nu avem nevoie de o aparatura prea
sofisticata. Este foarte util sa avem un mixer electric, dar in absenta acestuia, extractele de clorofila pot
fi obtinute si manual. Iata cele doua metode de obtinere a extractului de clorofila:
Metoda 1 - cu ajutorul mixerului electric
Reteta pentru obtinerea unui pahar (200 ml) de extract de clorofila este urmatoarea: intr-un vas de
plastic se pune un manunchi de mladite verzi de plante (grosimea manunchiului este cat sa poata fi
cuprins intre degetul mare si aratator) si un pahar de apa plata sau apa de izvor. Se marunteste planta
foarte bine (vreme de 3-5 minute) cu ajutorul mixerului, dupa care se filtreaza imediat printr-un tifon. Se
consuma preparatul imediat dupa filtrare, asa incat sa nu se oxideze.
Metoda 2 - prin macerare
Aceeasi cantitate de mladite verzi se toaca marunt pe o planseta de lemn. Imediat dupa tocare, planta
este pusa cu tot cu suc intr-un pahar cu apa plata sau apa de izvor si se lasa la macerat la temperatura
camerei, vreme de sase ore, dupa care se filtreaza prin tifon. Dupa filtrare, extractul obtinut se consuma
imediat.
Ce fel de mladite verzi folosim?
Se folosesc numai tulpini de plante alimentare. Tulpinile plantelor pe care nu le cunoasteti sau a caror
provenienta este incerta nu vor fi niciodata folosite, deoarece pot avea efecte toxice imprevizibile (fie
datorita toxicitatii plantei in sine, fie datorita stropirii plantei cu substante chimice, ingrasaminte etc.).
Cu cat verdele plantei este mai intens, cu atat efectele sale vor fi mai puternice, deoarece si continutul de
clorofila va fi mai ridicat. Iata cateva plante frecvent folosite in terapia cu clorofila:
- fire verzi de zarzavat: patrunjel sau telina, in anumite cazuri frunze de ceapa verde sau usturoi;
- tulpini tinere de urzica sau frunze verzi de leurda ori papadie;
- mladite verzi, de circa 8 cm inaltime, de grau, orz sau ovaz;
- tulpini tinere de lucerna.
Cat dureaza si cum se face o cura cu clorofila?
De la bun inceput, trebuie spus faptul ca in ciuda aparentei simplitati a procedeului, efectele sale asupra
organismului sunt foarte puternice. Ca urmare, aceasta cura poate fi resimtita ca un soc de catre
organism, daca nu este pornita gradat. O cura standard cu clorofila dureaza 12 zile si va decurge astfel:
- In prima zi de cura nu se va bea mai mult de un sfert de pahar (50 ml) de extract de clorofila, care va fi
luat in doza unica, pe stomacul gol, cu 30 de minute inainte mesei de dimineata.
- In a doua zi de cura se va dubla cantitatea de extract (100 ml), care va fi baut in doua reprize, cu 30 de
minute inaintea mesei de pranz si de seara.
- Intre ziua a treia si a unsprezecea se mareste doza cu cate un sfert de pahar pe zi (150 ml, 200 ml, 250
ml etc.), repartizandu-se in trei parti egale, luate cu 30 de minute inaintea celor trei mese principale.
- In a douasprezecea zi se bea cate un pahar de extract de clorofila inaintea fiecarei mese. Este de
58
preferat ca in ultima zi de cura sa nu se consume altceva decat orez fiert si sarat dupa gust, pentru ca
efectele de dezintoxicare sa fie mai intense.
Efectele curei cu clorofila
Este un excelent mijloc de purificare in perioada de primavara, fiind usor de aplicat si extrem de
eficient. Cel mai rapid se va simti efectul de accelerare al tranzitului intestinal, ceea ce ce va determina o
binevenita eliberare a colonului de toxinele acumulate peste iarna. Daca extractele vegetale sunt prea
puternice pentru dvs. si va dau diaree, atunci le veti lua in doze mai mici si veti bea in paralel ceaiuri de
menta, coada-racului sau scoarta de stejar, pentru a controla procesul.
Al doilea care va beneficia de pe urma curei cu clorofila va fi sangele. Tulburarile de coagulare, anemia,
carentele de calciu si magneziu vor fi rapid compensate de aceasta cura. Hemofilia, chiar anumite forme
de leucemie raspund foarte bine la aceasta forma de tratament.
Pielea este cea de a treia "tinta " a curei cu clorofila. Acneea rebela, diferitele forme de alergie,
sensibilitatea la infectii vor fi puse pe fuga cu ajutorul tratamentului cu extracte verzi. Tenul va deveni
curat si luminos, pielea va capata o stralucire sanatoasa.
Gastritele si ulcerele de primavara se amelioreaza si ele cu ajutorul acestei cure. Folositi mai ales
extractele din plante aromatice blande (patrunjel, telina) si urzica (care este cicatrizanta si antiacida),
care vor proteja peretii stomacului si - important - vor combate bacteriile de la acest nivel (inclusiv
celebrul Helicobacter pilori). Astmul sau bronsita vor fi si ele ameliorate de aceasta cura, deoarece
clorofila inhiba si distruge bacteriile, favorizeaza procesul respirator.
Astenia de primavara va fi combatuta, mai ales daca vom folosi plante mai amare (frunzele de papadie
sunt excelente), in timp ce starile de oboseala vor fi risipite de extractele verzi de patrunjel si telina,
adevarate tonice aromatice.
Ar fi pacat sa vorbim despre cura cu clorofila fara sa mentionam efectele sale exceptionale pentru
oamenii care lucreaza in mediu toxic, care sunt expusi la radiatii (cum ar fi cele ale monitoarelor
calculatoarelor, razele X ale aparatelor de analiza), care au avut sau au o hrana cu multi aditivi sintetici
sau cu multa carne. Clorofila protejeaza vasele de sange impotriva sclerozarii, tine la respect infectiile
bacteriene indiferent de localizare (chiar si pericardita - inflamatia muschiului cardiac - a fost tratata cu
succes cu acesta terapie).
Cui ii este recomandata cura cu clorofila?
Fireste, ca orice cura de primavara, si terapia cu clorofila este adresata practic tuturor persoanelor, fie
ele tinere sau in varsta. Desi este eficienta si in boala canceroasa ori in cele tumorale benigne, cura cu
clorofila este recomandata in special persoanelor sanatoase. Periodic, mai ales la schimbarile de
anotimp, organismul are nevoie de dezintoxicare, iar clorofila este un mijloc sigur si eficient de
purificare, care va asigura premisele unei stari de sanatate excelente si a unei forme fizice si psihice
maxime.
O a doua categorie careia i se adreseaza cura cu clorofila este aceeea a persoanelor care au afectiuni
cronicizate. Astmul si bronsitele (inclusv cele tabagice), hepatita cronica (inclusiv fazele pre-cirotice si
cirotice), reumatismul cronic si cel degenerativ, guta si multe alte boli pot fi ameliorate si vindecate cu
ajutorul extractelor verzi. Batranii si convalescentii, adolescentii cu tulburari hormonale vor beneficia,
de asemenea, de efectele reglatoare exceptionale ale extractelor de clorofila. De asemenea, obezitatea,
inclusiv cea care apare pe fond de dezechilibru hormonal, raspunde foarte bine la acest tratament,
asociat cu o cura vegetarian-crudivora.
Cui ii este contraindicata cura cu clorofila?
Aceasta cura este contraindicata persoanelor cu diaree acuta, cu colita de fermentatie, precum si celor al
caror colon este foarte sensibilizat. Persoanele care au suferit operatii de by-pass coronarian, care sufera
de tromboza vor face aceasta cura numai la recomandarea si sub supravegherea medicului.
59
Forma maxima - Verdeturi de Primvara
Verdeturi de primavara - Pe cat de lunga a fost iarna, pe atat de invaziva e primavara. Incercand parca sa
recupereze timpul pierdut, ea umple lumea de soare si de verdeturi, facute anume sa ajunga in farfurii. Pline
de arome, de minerale si vitamine, urzica, spanacul si neamul lor au pe deasupra si virtuti de medicament.
Folositi-le acum, cat sunt crude si pline de vlaga, si energia dvs. va exploda
-Urzica(Urticae dioica)
Exista doua soiuri: urzica mare, cea care este comercializata in general prin trustul Plafar, si urzica mica, cea
care se foloseste in alimentatie primavara si serveste la "primenirea sangelui", dupa expresia populara.
Ambele soiuri au aceleasi intrebuintari in medicina traditionala, dar urzica mica este ceva mai activa si urzica
pielea mai puternic decat cealalta.
Utilizari: - Salate: Urzicile foarte tinere se pot utiliza si sub forma de salata, asociate cu papadie sau laptuci,
cu putin ulei si lamaie.
- Suc de frunze proaspete: 2-3 linguri/zi ca diuretic in boli de rinichi si vezica, in hemoroizi, hemoptizii,
epistaxis. Extractele de urzica antreneaza in circulatie acidul uric din tesuturi si provoaca o eliminare renala
abundenta a acestuia. Sucul de urzica poate fi adaugat la toate retetele de sucuri prescrise persoanelor
anemice sau femeilor cu pierderi mari de sange menstrual. Sucul de urzici are proprietati tonifiante asupra
parului: dupa spalare, se clateste parul cu suc proaspat sau cu decoct (5 linguri la un litru de apa).
Sucul proaspat sau decoctul se pot utiliza si ca gargara in amigdalite, gingivite, afte bucale, avand si efect
dezodorizant (anihileaza mirosul neplacut).
In diabetul zaharat, cel mai eficient este un amestec in parti egale de frunze de: urzici, nuc, dud, teci de fasole
si frunze de afine (uscate), macinate in rasnita electrica si administrate o lingurita (5 g) de patru ori pe zi,
sublingual; se sug 15 minute, apoi se inghit cu apa.
- Preparate culinare pe baza de urzici. Consumul de urzica previne formarea tumorilor maligne, in special a
cancerului gastric. Sunt indicate in gastritele cauzate de abuzul de tutun si cafea. Sunt hipertensive si
antiaterosclerotice, fiind indicate persoanelor care sufera de hipotensiune, arterita sau alte afectiuni
vasculare.
- Seminte de urzica. In Evul Mediu, semintele de urzica au constituit un remediu apreciat in geriatrie, ca
tonifiant si reintineritor. Macerand sapte zile 50 g seminte intr-un litru de vin rosu, se obtine un bun
fitogeriatric si tonic general, administrat persoanelor in varsta cate o lingurita inainte de mese.
- Tonic metabolic si muscular, recomandat tinerilor si sportivilor: 3 parti frunze de urzica uscate si 7 parti
afine-fructe (macinate). O lingura amestec la doua cani cu apa rece se macereaza 24 ore si se bea 1/2 ceasca
de trei ori pe zi.
Extern: - Lumbago, sciatica si afectiunile reumatismale se trateaza prin perierea cu urzici tinere a locurilor
dureroase, timp de doua-trei zile. Se obtine o senzatie placuta de incalzire locala. Pacientul nu are voie sa
vina in contact cu apa rece si va ramane in repaos, bine invelit.
Spanacul(Spinacia oleracea)
Pe langa gustul lui agreabil, spanacul este apreciat si folosit in alimentatia de primavara datorita compozitiei
sale bogate in saruri minerale si in vitaminele A, E, B1, B2, B6, C, K. Este sarac in protide, 2%; glucide, 7%;
lipide, 0,5% si are valoare energetica foarte mica, 18 Kcal/100 g. Originar din Asia Centrala, in Europa a fost
adus din Persia de catre arabi, mai intai in Spania, apoi s-a raspandit in celelalte tari, incepand cu secolul al
Iv-lea.
Utilizari: Consumat in diferite preparate in regimul alimentar al copiilor, batranilor si convalescentilor.
Salata verde din frunze de spanac, suc de lamaie, putin ulei si sare dupa gust.
Suc de spanac, 1 pahar in fiecare dimineata in depresiile fizice si nervoase.
Extractul de spanac (100 ml suc proaspat) in adaos cu 30 g polen apicol (pulbere) stimuleaza secretia
pancreatica.
Vin tonic: 750 ml vin rosu si 200 ml suc de spanac. Se recomanda o lingura de trei ori pe zi, inainte de mese.
Semintele de spanac macinate fin (100 g), in adaos cu miere (400 g), administrate o lingurita de trei ori pe zi,
au efect laxativ in constipatie habituala si hemoroizi.
60
Alte indicatii: anemie, astm bronsic, cardiopatie ischemica, diabet zaharat, gripa, obezitate, menstruatie
abundenta, hipertensiune arteriala, palpitatii, ateroscleroza, remineralizant, vermifug etc.
Contraindicatii: nu se recomanda consumul unor mari cantitati de spanac in cazul persoanelor cu afectiuni
hepatice, reumatism, litiaza renala, inflamatii intestinale.
Stevia(Rumex patienta)
Stevia este o planta ierboasa, cu frunze alungite, de culoare verde, care poate creste spontan, mai ales in
regiunile umede, in vaile raurilor, la liziera padurilor sau cultivata (in tara noastra, pe suprafete restranse, in
Oltenia si Moldova). Este bogata in saruri de calciu, potasiu, fier, magneziu, vitamina C, avand aceleasi
indicatii ca si spanacul. Are actiune laxativa prin acidul crisofanic.
Maceratul (24 ore) din 20-30 g frunze proaspete tocate, la un litru de apa, are efect diuretic, depurativ si
laxativ. Cel mai frecvent se prepara sub forma de ciorbe sau mancaruri.
Untisorul(Ficaria ranunculoides)
Este o planta mica, herbacee, vivace, cu frunze rotunde, lucioase si carnoase, de culoare verde. Sunt utilizate
frunzele, dar si radacinile, pentru proprietatea lor de a ameliora circulatia venoasa. Sunt indicate in
tratamentul hemoroizilor sau al varicelor. Se prepara ca salate sau ciorbe.
Loboda de gradina(Atriplex hortensis)

Loboda este o planta cu frunze catifelate, elastice si fara luciu, de culoare rosie-visinie (sau verde). Este
rezistenta la frig si apare primavara, devreme. Principalii constituenti sunt similari cu cei ai spanacului. In
gastronomie, frunzele sale sunt utilizate in special pentru ciorbe. Are proprietati depurative, diuretice,
remineralizante, vitaminizante, fiind indicata in afectiuni ginecologice, hepatice si renale.
Semintele au efect purgativ (1/2 lingurita pulbere, de doua ori pe zi).
Salata verde(Lactuca sativa)

Productia de salata verde de cultura a crescut in ultimii 30 de ani intr-un ritm geometric. Salata verde
provenita din specia salbatica Lactuca scarola a fost cunoscuta si cultivata din vremuri indepartate de catre
egipteni, greci si romani. In prezent, se cultiva in toate tarile globului, avand o perioada de vegetatie redusa.
Aceasta crestere spectaculoasa a consumului se datoreaza proprietatilor si compozitiei sale. Saraca in protide
si substante grase (1-2%), este bogata in minerale si, mai ales, in fibre vegetale care previn cancerul de
colon.
Se consuma ca atare, sub forma de salate, in amestec cu alte legume crude, ulei, sare si suc de lamaie.
Folosita abundent la masa de seara, favorizeaza instalarea unui somn linistit, combate constipatia si provoaca
evacuarea bolului alimentar in dimineata urmatoare.
Maceratul (24 ore) din 80 g frunze de salata tocate la un litru de apa are efect antiseptic, calmant, diuretic. Se
indica in inflamatii intestinale, nefrita, hiperexcitabilitate nervoasa si sexuala, psihoastenie. Semintele sunt
indicate, in general, in afectiuni respiratorii, fiind calmante ale tusei si antiasmatice. 100 g seminte macinate
fin, in adaos cu 400 g miere, se administreaza o lingurita pe zi, dimineata.
Patrunjelul(Petroselinum crispum)
Originar din zonele limitrofe cu Marea Mediterana, patrunjelul este nelipsit din bucataria gospodinelor. Se
foloseste la aromatizarea diferitelor mancaruri, insa putini sunt cei care stiu ca aceasta planta poseda virtuti
terapeutice importante in hipertensiuni, dismenoree, alcoolism, tabagism, afectiuni renale si intoxicatii
alimentare.Frunzele si radacina sunt bogate in saruri minerale: sodiu, potasiu, calciu, fosfor, fier; vitamine:
A, C, B1, B2.
Aceasta compozitie explica proprietatile remineralizante si tonifiante ale patrunjelului. S-a pus in evidenta si
un fitohormon-estrogen: apiolul, care intra in compozitia unor preparate farmaceutice.
Utilizari: Se consuma in diverse preparate culinare sau salate de cruditati ca tonic, aperitiv si stomahic.
In tumori maligne se administreaza 40 g frunze proaspete de patrunjel, asociat cu regimul Oschawa si alte
remedii.
Radacina maruntita foarte bine si amestecul de frunze, radacina si seminte, foarte bine macinate,
administrate inainte de mese, o lingurita sublingual 7-10 minute, au actiune hipotensiva, antiastmatica,
61
diuretica.
Frunzele: Contra manifestarilor alcoolismului sau tabagismului este indicat consumul a 20-30 g/zi frunze de
patrunjel proaspete. In plus, face sa dispara si mirosul urat al gurii.
Sucul de planta verde (100-150 ml/zi) se ia cu cateva zile inainte de menstruatie, ca emenagog in caz de
menstruatii neregulate si dureroase. Se pot adauga 20 g polen apicol.
Semintele (un varf de cutit inainte de mese) au efect afrodisiac.
Extern: - Contra pistruilor se fac aplicatii de doua-trei ori pe zi, 20 de zile, cu suc proaspat.
Pentru a favoriza disparitia echimozelor: se aplica pe piele cataplasme cu planta tocata. Aceasta metoda se
poate aplica cu succes si in purpura trombocitopenica idiopatica, alaturi de alte remedii.
Spalaturi vaginale antileucoreice cu macerat (24 ore) din 30 g planta maruntita la 100 ml apa.
In final, trebuie precizat ca primavara sunt numeroase situatiile in care oamenii sufera de guturai, raceala,
gripa sau viroze respiratorii. Astfel de manifestari patologice, dupa cum se stie, sunt specifice sezonului rece.
Daca ele apar si in perioada de trecere la caldura, aceasta arata o sensibilitate exagerata la curenti de aer, apa
rece sau alte situatii favorizante. Aceasta sensibilitate este cauzata de cele mai multe ori de o alimentatie
neadecvata sezonului cald, bogata in grasimi animale, carne, branzeturi etc., care "incarca" excesiv
organismul.
Unele din "canalele fiziologice" ale organismului vor fi "blocate" de reziduurile alimentare, capacitatea de
reactie a organismului va scadea, iar germenii patogeni vor gasi un mediu propice de dezvoltare. Prin: febra,
transpiratii, greata, varsaturi, diaree, tuse, organismul cauta sa deblocheze "canalele fiziologice" si sa-si
restabileasca reactivitatea. Devine astfel evidenta necesitatea respectarii unei diete in concordanta cu sezonul
in care ne aflam. Cura de primavara cu verdeturi mentine organismul sanatos, viguros si puternic, in armonie
cu Natura si Universul.
Plantele Lunii Aprilie – Plopul Negru

Plantele lunii apriliePlopul Negru- Mici si lipiciosi, ca niste cornite pe ramurile copacilor, mugurii
plopului au o imensa putere de vindecare.
Folositi-i, dar fara sa faceti jaf prin paduri - "Imaginati-va niste propolis la care adaugati aspirina,
antibiotice cu spectru larg, antivirale, ceva substante citostatice fara efecte adverse si apoi hormoni naturali
care favorizeaza procesele de regenerare. Armonizati perfect aceste componente si veti obtine astfel o
imagine cat de cat exacta a calitatilor vindecatoare ale mugurilor de plop."
Acestea sunt aprecierile biochimistului german W. Linnenbrink, care a studiat vreme de decenii aceasta
planta medicinala, pe cat de raspandita, pe atat de putin folosita ca remediu. Sincer sa fiu, in ciuda
aprecierilor pe care le-am gasit in cartile de specialitate, personal am trecut-o cu vederea, probabil din cauza
ca mi se parea prea comuna (inainte sa fie taiati bestial, plopii strajuiau toate soselele, aleile si malurile de
rau). Aceasta pana de curand, cand am vazut un caz de cancer in faza terminala, vindecat incredibil doar cu
acei muguri lipiciosi si inchisi la culoare, cu miros dulce-aromat. Pacientul, in varsta de cincizeci de ani,
avea o tumora maligna la creier, inoperabila, fiind trimis acasa intrucat era prea tarziu sa se incerce vreo
terapie cu citostatice. Fara sa se dea batut, el a vrut sa urmeze un tratament cu plante si s-a gandit la spanz, a
carui radacina este pe cat de toxica, pe atat de puternica in tratarea tumorilor. Destinul a vrut insa ca aceasta
radacina sa-i parvina cu mare intarziere, asa ca a inceput un tratament cu muguri de plop, despre care a aflat
prin cunostinte. Dupa prima saptamana de administrare, ametelile, starea de slabiciune si de rau permanent
au inceput sa se diminueze; dupa trei saptamani, durerile i s-au redus simtitor si i-a revenit pofta de mancare;
dupa o luna si jumatate, cand in sfarsit a ajuns in posesia radacinii de spanz, nu a mai fost nevoie sa o ia,
intrucat la tomografie era evidentiata deja o reducere a formatiunii tumorale cu aproape 40%, pentru ca dupa
opt luni, tumora sa dispara complet. In afara de alimentatie vegetariana cu multe cruditati si muguri de plop,
pacientul nu a folosit nici un alt remediu, iar starea lui de sanatate este excelenta, are un tonus si o rezistenta
de invidiat. Micii muguri maronii-negriciosi care au salvat viata acestui om sunt acum, in aceste zile de
primavara, in plin sezon de recoltare si de aceea ne-am gandit sa vorbim in cele ce urmeaza despre ei.
62
Unde gasim mugurii de plop negru Pe langa mugurii plopului negru (Populus nigra), mai au proprietati
vindecatoare cei ai plopului de munte, numit si plop tremurator (Populus tremula), precum si cei ai plopilor
hibrizi, care se gasesc in parcuri. Arealul lor de raspandire la noi in tara este extrem de vast - de la campie si
pana in zonele submontane si montane. Se culeg mugurii nedesfacuti ai ramurilor de la baza copacului,
numai cei de pe primele crengi, si niciodata cei terminali, care asigura cresterea si dezvoltarea plantei.
Imediat dupa recoltare, mugurii se pun la uscat in strat subtire, in locuri bine aerisite si calduroase.
In general, culegerea mugurilor de plop este o operatiune destul de delicata, intrucat arborii sunt foarte inalti
si ramurile lor sunt greu accesibile si, in plus, intervalul de timp in care pot fi culesi este foarte scurt (una-
doua saptamani), dupa care se umfla, se desfac si isi pierd cea mai mare parte din proprietatile lor
terapeutice. Din acest motiv v-am pus la dispozitie la finalul acestui articol si o adresa unde puteti comanda
acesti muguri, in cazul in care nu-i puteti culege si nu ii gasiti nici in comert.
Cateva retete pe baza de muguri de plop

Tinctura de muguri de plop Nu intamplator am pus-o prima pe lista remediilor obtinute din aceasta planta,
intrucat este forma de administrare cea mai eficienta si cu actiunea cea mai rapida. Se obtine simplu, din
muguri de plop uscati (macinati cu rasnita electrica de cafea) si alcool alimentar de 90¡. Se umple un sfert
dintr-un borcan cu filet cu pulbere de muguri de plop, apoi se completeaza restul cu alcool alimentar, se
amesteca bine, dupa care se pune capacul si se lasa sa macereze 10-12 zile. Apoi preparatul se filtreaza si se
trage in sticlute mici, care se pastreaza in locuri intunecoase si reci. Se iau de regula 60-100 de picaturi de
tinctura, combinata cu miere de albine sau imbibata pe bucatele de paine uscata, de trei-patru ori pe zi, pe
stomacul gol.
Un mic secret: la fel ca si tinctura de propolis, tinctura de muguri de plop nu se ia niciodata diluata in apa,
deoarece o mare parte din principiile sale active reactioneaza imediat cu apa si devin apoi foarte greu
asimilabile. Din aceasta cauza si ceaiurile din muguri de plop au efecte foarte slabe, acesta fiind si motivul
pentru care puterea acestei plante este inca atat de putin cunoscuta de publicul larg.
Pulberea de muguri de plop Se foloseste atunci cand tinctura de muguri de plop nu este tolerata (alcoolul,
chiar si in cantitati mici, fiind contraindicat in cateva boli, mai ales hepatice si in cazurile avansate de
cancer). Mugurii de plop se macina fin cu rasnita de cafea sau in piua, dupa care se cern prin sita pentru faina
alba. Pulberea fina rezultata se pastreaza intr-un borcan de sticla ermetic inchis. Se administreaza o lingurita
rasa de pulbere de trei-patru ori pe zi, pe nemancate. Planta se tine sub limba vreme de cateva minute, dupa
care se inghite cu apa.
Un mic secret: pulberea de muguri de plop are un miros identic cu cel al propolisului, precum si efectele
terapeutice ale acestuia. De ce? Motivul este foarte simplu: mugurii de plop negru sunt, de fapt, materia
prima din care prepara albinele propolisul. Persoanele care sunt alergice la propolis pot incerca acest
remediu, care are efecte similare, dar este mult mai bine tolerat de organism.
Extractul moale din muguri de plop Pe o farfurioara curata se pun 3 lingurite de tinctura de muguri de plop
si se lasa sa se evapore la temperatura camerei pana cand volumul scade de trei ori. Va rezulta o lingurita
dintr-o pasta moale, lipicioasa si cu miros puternic de propolis - extractul moale din muguri de plop. Acest
extract se aplica, dupa dezinfectarea prealabila a zonei tratate, pe rani si arsuri, pe ulcerele varicoase, pe
hemoroizi sau eczeme infectioase, pentru care este un adevarat elixir.
Unguentul de muguri de plop Un pachet de unt este incalzit intr-o cratita la foc mic pana se incinge, apoi se
fierbe vreme de 10-15 minute pana cand devine limpede, asa incat sa se vada fundul vasului de fierbere. In
acest moment, untul incins este luat de pe foc si este turnat, fara sedimentele de pe fundul cratitei, intr-un vas
separat. Cat untul este incins se mai adauga si o lingurita de ceara de albine (se gaseste la apicultori), dupa
care se lasa sa se raceasca. Cu putin timp inainte ca untul cu ceara sa se intareasca, se adauga patru lingurite
de extract moale de muguri de plop, dupa care se amesteca bine de tot preparatul cu o lingura sau, mai bine,
cu un mixer electric de bucatarie. Unguentul rezultat se pastreaza la rece, in frigider.
Boli care se vindeca prin tratamentul cu muguri de plop - Gripa si guturaiul - se iau 50-100 de picaturi de
tinctura de muguri de plop pe o bucata de paine, de patru ori pe zi. Acest preparat are efect antiviral si
63
stimulent imunitar, oprind in faza incipienta boala ori, daca s-a declansat deja, scurtand considerabil timpul
de vindecare.
- Durerile de gat, bronsita, amigdalita - patru linguri de miere se combina cu patru lingurite de tinctura de
muguri de plop. Se consuma acest preparat pe parcursul unei zile, cate o lingurita din ora in ora.
- Cistita, infectiile renale - sunt foarte eficient combatute de tinctura de muguri de plop, care elimina infectia,
reduce senzatia de arsura sau usturime la urinare, favorizeaza cicatrizarea tesuturilor lezate si inflamate. Se
iau 60 de picaturi dizolvate in miere, de patru-cinci ori pe zi. In plus, se beau ceaiuri diuretice (soc, tei,
maghiran) sau se ia tinctura de ienupar diluata in apa (1 lingurita la jumatate de pahar de apa) pentru
stimularea diurezei. Rezultatele apar in maximum 48 de ore.
- Durerile de cap, accesele de febra - sunt rapid ameliorate de tinctura de muguri de plop, care contine intre
altele substante din familia aspirinei, care combat durerea si reduc febra. Se iau 50 de picaturi de tinctura de
trei-patru ori pe zi, pe stomacul gol.
- Guta si reumatismul - se trateaza prin cure de lunga durata cu muguri de plop, care favorizeaza eliminarea
toxinelor si a ureei din sange, reduc durerea si au efect antiinflamator. Se iau 50 de picaturi de tinctura de
patru ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul dureaza minimum trei luni.
- Afectiunile tumorale benigne - fibroamele, adenofibroamele, chisturile cu diferite localizari sunt deosebit
de receptive la tratamentul intern si extern cu muguri de plop. Intern se ia tinctura: 50 de picaturi de patru ori
pe zi, iar extern se fac comprese cu tinctura, care se aplica pe zona afectata vreme de doua ore. Compresele
se aplica o data la doua-trei zile, iar dupa ce se ia compresa, pielea se tine la aer liber vreme de un sfert de
ora, dupa care se unge cu o crema pentru refacerea tegumentului.
- Boala canceroasa - studiile despre efectele mugurilor de plop asupra tumorilor maligne sunt in curs de
desfasurare, fiind in prezent emise mai multe teorii despre mecanismul prin care ei actioneaza (stimulare
imunitara, reglaj hormonal, actiune citostatica directa etc.). Cert este ca mugurii de plop ajuta la tratarea
acestei afectiuni, mai ales atunci cand se urmeaza si o dieta vegetariana. Se ia pulbere de muguri de plop - o
lingurita rasa de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul dureaza minimum trei luni si poate fi insotit si
de alte remedii.
- Ulcerul gastric - Primavara si in perioadele de criza se fac cure de trei saptamani, timp in care se ia cate o
lingurita de pulbere de trei-patru ori pe zi, pe stomacul gol.
- Diareea, colita de fermentatie si de putrefactie - se fac tratamente de sapte zile, timp in care se iau de
minimum trei ori pe zi cate 50-100 de picaturi de tinctura, cu care se imbiba bucatele de paine alba uscata
sau prajita. Acelasi tratament este valabil si pentru combaterea infectiilor cu protozoarul Giardia lambria,
care sunt in prezent extrem de raspandite, din cauza contaminarii apei de baut din retelele urbane.
Utilizari externe ale mugurilor de plop

- Arsurile - atunci cand sunt de gravitate mica, se trateaza cu unguent de muguri de plop care se aplica de
doua ori pe zi, pe zona afectata. Atunci cand sunt de gravitate mare, unguentul se aplica numai dupa ce
pericolul de infectie a trecut, pentru a favoriza o cicatrizare estetica.
- Ranile deschise - se trateaza cu tinctura de muguri de plop, care se picura de pe un tampon de vata, dupa ce
zona afectata a fost bine curatata. Acest remediu, in ciuda faptului ca pentru cateva minute produce o
puternica usturime, favorizeaza apoi cicatrizarea si vindecarea foarte rapid, prevenind infectiile si
cicatrizarile inestetice.
- Cicatricele inestetice - pot fi remediate aplicand vreme de 30 de minute pe zi o compresa cu tinctura de
muguri de plop, dupa care se lasa sa se zvante zona tratata. Apoi, se aplica unguent de muguri de plop, in
strat de grosime medie.
- Eczemele infectioase, herpesul - sunt combatute rapid cu extract moale din muguri de plop, a carui
preparare am prezentat-o. Se aplica de doua ori pe zi pe locul afectat.
- Tumorile exteriorizate, cancerul de piele - se pun comprese cu tinctura, care se tin vreme de doua ore.
Compresele se pun zilnic, iar dupa aplicare se lasa zona sa se zvante in aer liber vreme de o ora, dupa care se
aplica unguent de muguri de plop, pentru refacerea tegumentelor.
- Hemoroizii, ulcerul varicos - se trateaza cu extract moale de muguri de plop, care cicatrizeaza rapid,
combate infectia si reduce inflamatia. Se aplica preparatul in pelicula groasa de una-doua ori pe zi, vreme de
minimum 14 zile la rand.
O informatie utila In cazul in care nu gasiti tinctura de muguri de plop sau muguri de plop in magazinele si
farmaciile naturiste, puteti apela la o firma specializata in plante medicinale: S.C. "Dacia-Plant" S.R.L., care
64
poate trimite acest remediu si prin posta. Telefoanele la care puteti comanda acest remediu sunt:
0744/37.47.56, 0788/70.80.18 si 0268/51.46.51.
Plopul negru este folosit ca planta medicinala si magica inca din Antichitate, fiind de mare pret mai ales la
popoarele din Europa de Vest si Centrala, dar si in Peninsula Balcanica. Grecii spuneau despre mugurii de
plop ca sunt sub semnul lui Jupiter, cel mai slavit dintre zei, si ca atare confera vitejie, putere si spirit de
invingator. De asemenea, mugurii de plop erau folositi pentru alungarea fricii. In vechea Irlanda, mugurii de
plop erau simbol al vietii si se foloseau in ritualurile funerare, pentru a arata ca moartea nu este sfarsitul. In
Orientul Mijlociu acesti muguri erau un remediu fara gres pentru... a repara o inima ranita. Cel ranit in
dragoste trebuia sa poarte intr-un saculet rosu de panza muguri de plop; se spunea ca "in cateva zile se va
resimti cu siguranta un sentiment de usurare". Alchimistii si herboristii din Evul Mediu considerau tinctura
de muguri de plop drept un leac universal. Intr-un vechi tratat se spune: "Adaugati tinctura de muguri de
plop tuturor licorilor voastre pentru a le intari mirosul si pentru a conferi scut de protectie celor bolnavi".
Plantele Primaverii - Leurda

Vestitoarea primaverii – Leurda, Verisoara buna cu usturoiul, i-a luat-o inainte, devenind o adevarata
vedeta
Venirea primaverii se simte mai intai in aer, ca o adiere de vant prietenoasa si blanda. Apoi, un semn sigur
este cantecul pasarilor, care de la mijlocul lui februarie incepe din nou sa fie vesel si tot mai prezent, pentru
ca la inceputul lui martie - atunci cand mai este zapada afara -, trilurile de o veselie debordanta sa invadeze
vazduhul de cand mijesc zorii. In fine, cerul incepe sa capete nuante tot mai deschise, in timp ce, prin
contrast, pamantul care iese de sub zapezi are culoarea aceea inchisa, care vesteste ca este pregatit sa
hraneasca milioanele de flori care-si vor inalta in curand capetele spre lumina. Vine primavara! Nu doar
calendaristic, ci si pe campuri, prin paduri si livezi. In curand, padurile vor fi brodate cu violetul brebeneilor
parfumati, cu albul vesel al pascutelor si cu verdele crud al frunzelor de leurda. Ce bogatie de culori si
miresme, dar si cate medicamente si tonice aparute in farmacia naturii, prin mugurii tineri, prin florile abia
mijite sau prin frunzele crude si fragede. Oferta de sanatate a primaverii a fost lansata. Sa nu pregetam sa o
folosim.
Leurda
Descrierea plantei
Numele latinesc al leurdei este Allium ursinum (usturoiul ursului) si, intr-adevar, ursii o consuma ca
medicament, imediat ce ies din hibernare. De altfel, se pare ca aparitia frunzelor de leurda este si semnul ca
in curand animalele vor iesi din barloguri pentru a se bucura de razele soarelui de primavara.
Este o planta de talie medie-mica, cu frunze carnoase, de un verde puternic, care face niste flori mici si albe.
Popular, mai este numita si usturoita, pentru ca frunzele si tulpinile sale au un gust si un miros puternic de
usturoi, cu care de altfel este si ruda, din punct de vedere botanic. Leurda creste numai in padurile din
Europa Centrala, iar pana in prezent nu a putut fi aclimatizata in nici o alta regiune. De asemenea, nu a putut
fi cultivata, fiind o specie eminamente salbatica, prezenta in padurile de stejar, frasin sau fag. In urma unor
studii efectuate in laboratoarele din Germania, a fost declarata "Planta mileniului trei", efectele sale asupra
inimii si a vaselor de sange, asupra digestiei, asupra sistemului imunitar si a celui endocrin uimind pur si
simplu oamenii de stiinta. In prezent, leurda este considerata mai puternica din punct de vedere terapeutic
decat usturoiul, care la randul sau este unul dintre cele mai folosite si apreciate medicamente naturale din
lume. Cum este posibil acest lucru? Ei bine, in comparatie cu celebrul ei var, leurda a crescut libera,
65
neinfluentata de mana omului, pastrandu-si neatinse insusirile cu care a fost inzestrata. Asa se explica faptul
ca are efecte terapeutice atat de puternice.
Recoltarea
Pentru alimentatie si preparare in stare proaspata, se recolteaza frunzele fragede, tinere, in lunile martie-
aprilie. Se taie cu un cutitas, pentru a nu scoate afara planta cu tot cu radacina, care trebuie sa ramana in
pamant pentru a permite regenerarea plantei. De regula, leurda creste in asociatii dense, in multe locuri, pe
hectare intregi de padure, asa incat "doza" pentru cateva zile de tratament o putem recolta in mai putin de
jumatate de ora. Dupa recoltare, frunzele de leurda se pastreaza in frigider, la 2-4 grade Celsius. (Uscarea
frunzelor de leurda se face foarte greu, deoarece contin foarte multa apa si fermenteaza imediat ce au fost
lasate mai multe zile sa stea la temperatura camerei.)
Rol esential in curatirea sangelui
Proprietatile terapeutice ale leurdei reliefeaza, in primul rand, rolul depurativ, respectiv capacitatea de
curatire a sangelui, ficatului, stomacului si intestinelor, mult mai activa decat usturoiul.Pentru aceasta
actiune, se recomanda ca, in fiecare primavara, sa se faca o cura de 4 saptamani, cu frunze proaspete (de
remarcat ca, prin uscare, frunzele isi pierd din proprietati). In plus, sunt evidente efectele antiseptice,
bactericide, antitoxice, diuretice, hemostatice, hipotensive, antisclerotice, vermifuge si stimulatoare ale
peristaltismului intestinal si ale contractiilor uterine.
Prin consumul intern, leurda actioneaza favorabil in numeroase afectiuni maladive:
- in bolile gastrointestinale are efecte in diaree acuta si cronica, dizenterie, indigestii, insuficienta biliara,
colici abdominale, balonari si in distrugerea viermilor intestinali, inclusiv limbrici;
- in afectiuni cardiovasculare curata sangele de substante toxice, reduce hipertensiunea arteriala,
intervine in ateroscleroza coronariana, hematurie, scade nivelul colesterolului, previne accidentele
vasculare, evitand aparitia trombozei si tromboflebitei prin fluidificarea sangelui si prin dizolvare a
placilor de colesterol;
- in bolile aparatului respirator este benefica la persoane cu bronsite, tuberculoza pulmonara si infectii la
nivelul cailor respiratorii superioare (gripe, raceli);
- in afectiunile sistemului nervos intareste memoria prin marirea capacitatii de memorare, combate
momentele de lapsus, amneziile, insomniile, ametelile de dimineata, starile depresive, tensiunea la
nivelul capului si starile de anxietate (frica) si de neliniste;
- in boli renale curata rinichii si vezica urinara, favorizeaza urinarea si elimina excesul de acid uric,
foarte daunator la bolnavii de guta.Prin uz extern, leurda are bune efecte in combaterea reumatismului
degenerativ, eczeme, herpes, rani greu vindecabile, scrofuloza si alte boli cronice de piele. Cataplasmele
cu frunze sunt indicate contra furunculilor (buboaielor).
Preparate terapeutice pe baza de leurda
Salata
Portia pentru o persoana se prepara dintr-o mana de frunze proaspete, care se spala bine cu apa calduta, se
taie marunt si se pun intr-un castron. Se amesteca cu o lingurita de otet de mere, un varf de cutit de sare si o
jumatate de lingurita de ulei, dupa care se consuma la maximum 30 de minute de la preparare.
Intr-o cura cu leurda, se consuma o asemenea salata pe zi, dimineata, la prima masa, inainte de a incepe sa
consumam alte alimente. O cura cu salata dureaza minimum 10 zile. Este foarte bine tolerata de ficat. Desi
are un puternic miros si gust de usturoi, nu da respiratiei izul neplacut pe care il da usturoiul (se pare ca din
cauza continutului ridicat de clorofila).
Sucul
Se poate prepara prin doua modalitati, in functie de mijloacele pe care le avem la indemana.
Metoda I: Intr-un mixer electric se pune o mana de frunze de leurda taiate nu foarte marunt, dupa care se
adauga trei sferturi de pahar de apa. Se mixeaza vreme de 2-3 minute, apoi se lasa sa mai stea vreme de un
sfert de ora, dupa care se filtreaza prin strecuratoarea pentru ceai sau prin tifon. Se obtine aproximativ un
pahar de suc cu o culoare verde intensa, care va fi baut intr-o singura doza, dimineata, pe stomacul gol.
Pentru curele mai puternice de curatare a sangelui se beau 2 pahare de suc de leurda pe zi: dimineata si seara.
Metoda Ii: O mana de frunze de leurda se taie foarte fin, ca zarzavatul pentru ciorbe. Se pun intr-un vas de
sticla sau ceramica si se toarna deasupra un pahar de apa calduta (dar nici intr-un caz fierbinte), se lasa sa se
macereze la temperatura camerei vreme de patru ore, dupa care se filtreaza prin tifon. Se obtine ceva mai
mult de un pahar de suc de leurda, doza care va fi consumata pe stomacul gol, imediat dupa preparare.
66
Tinctura
Frunzele proaspete de leurda se taie cat mai fin si se pun intr-un borcan de sticla cu filet, pana acesta se
umple pe trei sferturi. Deasupra se adauga alcool alimentar de 70 de grade, cat sa le acopere, dupa care
borcanul se inchide ermetic. Se lasa la macerat vreme de zece zile, la temperatura camerei, timp in care se
agita continutul borcanului de 2-3 ori pe zi, pentru o mai buna extragere a principiilor active. Dupa trecerea
acestui interval de timp, se filtreaza preparatul obtinut, tragandu-se in sticle mici, care vor fi pastrate inchise
ermetic, in locuri intunecoase si racoroase.
Se administreaza cate o lingurita de tinctura, diluata in jumatate de pahar de apa, de 3-4 ori pe zi, in cure de
minimum trei saptamani.
Boli care se vindeca prin tratamentul cu leurda
• Tromboflebita, trombozele in general - dintre plantele medicinale din flora europeana, leurda are printre
cele mai puternice efecte fluidifiante sanguine si antiagregante plachetare. Se consuma sub forma de suc: 1-2
pahare pe zi, pe stomacul gol, in cure de minimum 20 de zile. Cand sezonul de culegere se sfarseste, se
administreaza tinctura de leurda: o lingurita diluata in jumatate de pahar de apa, de patru ori pe zi, in cure de
cate o luna, cu o saptamana de pauza.
• Sechele dupa accidentul vascular, prevenirea accidentului vascular - se face o cura cu salata de leurda,
vreme de doua saptamani, timp in care se consuma cate o portie de salata, obtinuta dintr-o mana de frunze, in
fiecare dimineata. Dupa cura de salata se continua cu tratamentul cu tinctura: o lingurita in jumatate de pahar
de apa. Se administreaza de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul cu tinctura dureaza minimum doua
luni.
• Ateroscleroza, bolile cardiace asociate unor valori ridicate ale colesterolului - leurda este foarte bogata
in adenozina, o substanta care, conform unor studii recente, are un rol esential in reducerea colesterolului, in
impiedicarea formarii trombilor, in scaderea tensiunii arteriale. Astfel, leurda este pe termen lung adjuvantul
ideal in tratarea bolilor cardiace (ischemie, aritmie, tahicardie), fiind administrata in cure de cate 2-3 luni, cu
doua saptamani de pauza, sub forma de tinctura. Se ia 1 lingurita de tinctura diluata in putina apa, de patru
ori pe zi, inaintea meselor principale. In timpul primaverii, este foarte utila o cura cu salata de leurda, cu o
durata de minimum doua saptamani.
• Hipertensiunea arteriala - substantele active continute de leurda au efecte vasodilatatoare si ajuta la
mentinerea in limite normale a presiunii sanguine. Se administreaza tinctura, cate patru lingurite pe zi,
diluate in foarte putina apa (mai ales in cazul in care este contraindicat aportul suplimentar de lichide).
Tratamentul se face vreme de doua luni, cu doua saptamani de pauza.
• Reumatismul, reumatismul degenerativ - se face o cura cu suc de leurda de trei saptamani, timp in care
se consuma cate doua pahare de suc pe zi, dimineata, pe stomacul gol. In paralel, se tine o cura vegetariana
cu multe cruditati. Sucul de leurda are puternice efecte depurative, fiind eficient si in tratarea sclerodermiei,
psoriazisului, acneei si in general a bolilor de piele care apar pe fondul intoxicarii organismului.
• Oprirea procesului de imbatranire - se consuma zilnic salata de leurda, inaintea meselor principale, pe o
perioada cat mai indelungata, in timpul sezonului de recoltare a frunzelor. Studii de ultima ora arata ca
anumite substante active din leurda neutralizeaza radicalii liberi din sange, au efecte de relansare a activitatii
endocrine, previn sclerozarea vaselor de sange si favorizeaza circulatia cerebrala.
• Inlaturarea efectelor nocive ale nicotinei si ale fumatului - atat clorofila din frunzele proaspete de
leurda, cat si anumite substante similare cu cele continute de usturoi au efecte antitoxice puternice. Ele
contracareaza efectele daunatoare ale nicotinei si ale gudroanelor din tigari, fiind un mijloc de protectie
excelent, atat pentru fumatorii activi, cat si pentru cei pasivi. De asemenea, se pare ca pe perioada curei cu
leurda, renuntarea la fumat este mai usoara. Se consuma suc de leurda, cate 2 pahare pe zi, dimineata si
seara, pe o perioada de minimum doua saptamani.
• Prevenirea si tratarea guturaiului, gripei si a infectiilor respiratorii in general - studiile de laborator
au aratat ca anumite principii active ale leurdei au efecte de inhibare si distrugere a virusurilor gripale,
intensificand in acelasi timp activitatea celulelor sistemului imunitar. Din acest motiv, o cura cu salata sau
suc de leurda este un remediu excelent pentru prevenirea racelilor care apar la tranzitia dintre anotimpul rece
si cel cald.
Precautii la tratamentul cu leurda
67
Leurda este mult mai bine tolerata de sistemul digestiv decat usturoiul, insa la persoanele cu stomac sau
colon extrem de sensibil poate provoca stari de jena sau usoare crampe. Mamele care alapteaza nu vor
consuma leurda, deoarece aceasta transmite un gust neplacut laptelui.
Plantele Primaverii - Urzica
Asa cum Martie nu lipseste din post, nici urzicuta nu lipseste din Martie. Tovarasi de drum, unul
aduce cu el primavara, celalalt – sanatatea
Nu exista planta mai modesta decat urzica, dar nici mai iubita, in lumea satului romanesc. Folosita,
deopotriva, in ritualuri magice de "facere" si "desfacere", buruiana de baza in atelierul fermecatoarelor a
caror spita nu s-a pierdut, ea este, totodata, si o planta de protectie fizica, un remediu de forta prin care natura
isi dovedeste puterea asupra suferintelor omenesti. Cu domiciliul universal - de la margini de sant si de drum
pana la maluri de apa si streasini umede de paduri, iti iese in drum, cu frunzele ei tepoase si pline de
clorofila, varandu-se dinadins sub talpa piciorului: "Ia-ma si bea-ma, daca vrei sa traiesti fara medicamente
in buzunar". Intr-adevar, cine recurge acum, cand rasfatul urzicilor e in toi, la zeama si ceaiul lor, se va
conecta direct la o sursa exceptionala de energie, ca sa nu mai vorbim de remediul pe care il reprezinta
pentru anemii, probleme respiratorii, boli de rinichi, genitale, de piele si multe altele. In concluzie: in loc s-o
calcati, mai bine culegeti-o si luati-o acasa, multumindu-i in gand pentru sacrificiul ei.
Urzica vie este printre plantele cele mai bogate în clorofilă, un agent de detoxifiere fenomenal, dar şi un
foarte bun alcalinizant al sângelui, al urinei şi al altor fluide corporale. Apoi, urzica are în compoziţia sa
cantităţi importante de potasiu, fier şi magneziu, fiind, aşadar, un remineralizant excelent. Foarte
importante sunt şi substanţele volatile, ce dau aroma specifică urzicilor de primăvară, şi care au un
foarte intens efect antibiotic şi diuretic. Nu trebuie uitat că în frunzele verzi şi înţepătoare există nu mai
puţin de zece vitamine, între care: B1 şi B2, care protejează sistemul nervos; vitamina C, care este
antialergică şi imunostimulentă; vitamina A, care protejează ochii şi întăreşte membrana celulelor
sănătoase. Cu un asemenea arsenal vindecător, nici nu e de mirare că această plantă are o multitudine de
recomandări terapeutice.
Recoltarea si conditionarea urzicii
Radacinile urzicii sunt subtiri si intinse pe sub pamant ca o retea, adesea lunga de cativa metri (urzicile cresc
in colonii), care se dezgroapa foarte usor, intrucat se dezvolta la adancime mica. Dupa dezgropare, radacinile
se taie, lasand o parte dintre ele in continuare in pamant, pentru a asigura regenerarea, iar apoi se spala intr-
un curent rapid de apa si se lasa la zvantat. Se prepara proaspete sau se usuca la soare, pana cand devin
casante, semn ca pot fi depozitate.
Frunzele de urzica tinere se culeg in luna martie si la inceputul lui aprilie, prin rupere cu mana. Este bine in
timpul recoltarii sa ne protejam cu o manusa, intrucat perii iritativi ai urzicii se dezvolta cu mult inainte ca
frunzele sa ajunga la maturitate. De regula, frunzele fragede de urzica nu se usuca, ci se consuma proaspete,
asa cum vom vedea in continuare.
Preparate terapeutice pe baza de urzica

Sucul
Se obtine intocmai ca si cel de leurda (al carui mod de preparare l-am descris intr-un numar trecut al
revistei), prin mixare sau prin macerare in apa.
68
Tinctura
Radacinile proaspete de urzica se taie cat se poate de marunt si se pun intr-un borcan cu filet, dupa care se
adauga alcool de saptezeci de grade cat sa le cuprinda. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat 2-3
saptamani, intr-un loc caldut. Dupa trecerea perioadei de macerare, se filtreaza, iar tinctura obtinuta se
pastreaza in sticlute mici, inchise la culoare.
Se administreaza o lingurita din aceasta tinctura de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. De regula, fiecare doza de
tinctura se dilueaza in jumatate de pahar de apa inainte de administrare.
Tinctura de iarba de urzica
Se pun intr-un borcan cu filet 20 de linguri de pulbere de frunze, peste care se adauga doua pahare (in
total 400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme
de 12 zile, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se
administreaza din acest remediu de 4-6 ori pe zi, cate o lingurita, diluata in putina apa.
Tinctura de radacina de urzica
Intr-o sticla cu dop se pun 15 linguri de pulbere de radacina, peste care se adauga doua pahare (400 ml)
de alcool alimentar de 60 de grade (deoarece extragerea principiilor active din radacina necesita o
concentratie alcoolica mai mare). Se inchide sticla ermetic si se lasa la macerat vreme de doua
saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se
administreaza de 4 ori pe zi, cate o lingurita, diluata in putina apa.
Pulberea de radacina
Se macina fin cu rasnita electrica de cafea radacinile uscate de urzica. Administrarea se face pe stomacul gol:
1 lingurita de pulbere de 4-6 ori pe zi.
Pulberea
Atat radacinile, cat si partea aeriana a urzicii se macina cat mai fin cu rasnita electrica de cafea.
Depozitarea pulberii de urzica se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci,
pe o perioada de maximum 4 saptamani (deoarece unele principii active ale urzicii se oxideaza in timp).
Pulberea din partea aeriana se administreaza de 3-6 ori pe zi, cate o lingurita intreaga, pe stomacul gol.
Pulberea de radacina se administreaza de 4 ori pe zi, cate o jumatate de lingurita, pe stomacul gol.
Siropul de urzica
Se prepara din frunzele proaspete de urzica, care se toaca foarte fin, dupa care se pun intr-un borcan,
umplandu-l pe trei sferturi. Se completeaza volumul ramas cu miere de albine lichida, amestecandu-se
incontinuu, asa incat sa omogenizam preparatul. Se inchide borcanul si se lasa continutul la macerat vreme
de 30 de zile, dupa care se filtreaza, obtinandu-se un sirop verzui, cu efecte detoxifiante si reintineritoare
exceptionale.
Sirop de urzici Ingrediente: 1 kg urzici, 3 pahare apă, 500 g miere. Urzicile se dau prin maşina de tocat,
iar pasta obţinută se pune la fiert în 3 pahare de apă. Se strecoară prin tifon, sucul obţinut se amestecă cu
500 g miere, se mai adaugă 1 pahar cu apă şi se fierbe din nou până se îngroaşă. Se ţine în sticle la rece.
Sucul de urzica
Preparare manuala:
1.Se taie "taietei" doua maini de urzica (cat mai fin) si se adauga peste frunzele taiate 200 ml de apa (un
pahar). Cu o lingura de lemn se "freaca" bine amestecul, astfel ca frunzele de urzica sa lase cat mai mult
suc. Se lasa acest amestec sa stea la macerat 4-6 ore, la temperatura camerei, dupa care se strecoara.
Zeama obtinuta va fi consumata imediat dupa filtrare. Frunzele ramase pot fi folosite in mancaruri,
salate etc.
Preparare cu mixerul: Se pun in vasul mixerului 200 ml (un pahar) de apa, apoi se adauga gradat, in
timp ce se face maruntirea, doua maini de frunze de urzica. Dupa ce urzica formeaza cu apa o pasta, se
pune aceasta pasta intr-un vas de ceramica si se lasa sa macereze 2-3 ore, dupa care se strecoara. Sucul
se bea imediat dupa filtrare, pasta putand fi adaugata in mancarurile gatite.
2. Pentru obţinerea sucului, urzicile se recoltează primăvara, astfel încât să fie fragede, crude. Se curăţă
de codiţe şi impurităţi, se pun în strecurătoare şi se spală sub jet de apă, după care se lasă să se scurgă.
69
Se introduc frunzele şi tulpina în maşina de stors. Sucul obţinut se lasă circa 20 de minute să se
limpezească şi se strecoară prin tifon. Se consumă imediat după ce a fost obţinut, ca atare sau în
combinaţie cu suc de morcovi. Se serveşte la temperatura camerei, în pahare de băuturi răcoritoare sau
în pahare de apă. Pentru consumul imediat, se poate păstra 4-6 ore la frigider. Pentru un timp mai
îndelungat (circa 12 ore), se păstrează prin congelare. Pentru a-şi menţine culoarea, sucul se amestecă cu
zeamă de lămâie (3 linguri la 1 l de suc) sau vitamina C pulbere (1 linguriţă la 1 l de suc). Se toarnă în
tava pentru cuburi de gheaţă şi se introduce la congelator. Cuburile se scot din tavă şi se pun într-o
pungă de polietilenă, care se păstrează în coşul congelatorului. Sucul se poate congela şi în pahare de
polietilenă. Pentru consum, cuburile se scot din congelator, se pun în pahare, se lasă să se decongeleze şi
se consumă imediat. Se adaugă cuburi de suc de morcovi sau suc din morcov proaspăt.
Administrare: Modul de administrare este in functie de afectiunea tratata. Regulile generale care
trebuie respectate sunt urmatoarele: sucul se bea pe stomacul gol; timp de un sfert de ora dupa
consumarea sa nu se mananca; pentru a "ajuta" tratamentul cu suc se va trece la o dieta echilibrata, fara
prea multa carne, prajeli sau alte alimente grele.
3.diabet zaharat: se fac cure indelungate de suc de urzica - 500 ml, in reprize, dimineata.
hemoragii (pierderi mari de sange menstrual, epistaxis, hemoragie nazala): se beau 200 ml suc inaintea
meselor principale.
4.cancer: profilactic - o cura de trei saptamani de zile, in care se consuma 500 ml de suc pe zi. Previne
formarea tumorilor maligne. Ca tratament adjuvant (se bea sucul obtinut din frunze cat mai tinere): cura
cu sucuri si cruditati. Este eficient mai ales in tratamentul cancerului gastric.
5.boli de rinichi si vezica: se beau 500-1000 ml suc pe zi, dimineata, pe stomacul gol, pentru efectul
diuretic, stimulent asupra functiei renale.
6.hiperuricemie (concentratie crescuta a ureei in sange): extractele de urzica antreneaza in circulatie
acidul uric din tesuturi si provoaca o eliminare renala abundenta a acestuia. Se fac cure de 21 de zile, in
care se consuma 1000 ml de suc pe zi, pe stomacul gol. Pe perioada tratamentului, se vor introduce cat
mai multe cruditati in alimentatie si, pe cat posibil, se va reduce consumul de carne, oua, prajeli.
amigdalite, gingivite, afte bucale: gargara cu suc. Aceste gargare facute repetat pe parcursul unei zile au
si efect dezodorizant (anihileaza mirosul neplacut).
7.hipotensiune, arterita sau alte afectiuni vasculare: 200 ml de suc dimineata, inainte de micul dejun.
Decoctul de urzici tinere
Mod de preparare: Se culeg 1/2 kg de urzici tinere (partile de sus, crude, nu cele dinspre radacina, care
sunt mai lemnoase). Se inmoaie frunzele in apa, timp de 5 minute, pentru spalare. Se pune un litru de
apa la fiert si cand clocoteste se pun urzicile la oparit. Cu o lingura de lemn se taseaza pana devin moi
(ca spanacul fiert). Se lasa la racit, apoi se storc in maini. Sucul care se lasa, se pune intr-o sticla - din
cantitatea data trebuie sa iasa circa un litru de suc. Decoctul de urzica astfel obtinut se pune la frigider,
iar urzicile fierte ramase se pregatesc culinar ca si spanacul.
Administrare: Se beau de 3 ori pe zi cate 50 ml (un paharel) de decoct, dupa care se mananca la o
jumatate de ora o cantitate echivalenta din urzicile fierte. Apoi se poate incepe masa propriu-zisa, cu
mentiunea ca este bine ca masa sa inceapa cu cruditati.
Acest decoct are un efect depurativ si remineralizant extrem de puternic, fiind indicat in: boli de piele:
acnee, eczeme, psoriazis, dermatoze diverse; anemie; hipocalcemie si hipomagnezie; hemoragii;
hipermenoree (ciclu menstrual foarte abundent); convalescenta; guta; tabagism; cancer (adjuvant); carii
dentare; hemoroizi; obezitate; alergii; afectiuni hepatice; gastrite datorate abuzului de tutun si cafea.
Precautii. Decoctul de urzica este foarte concentrat si are un efect foarte puternic, putand produce
temporar stari de inapetenta, usoara greata. Pentru a elimina aceste simptome este util sa fie bauta, in
paralel, o infuzie de chimen (1 lingurita de seminte la o cana de apa in clocot) sau sa fie consumate
cateva coji de lamaie.
Boli care se vindeca prin tratamentul cu urzica

• Alergie, boli autoimune - se consuma zilnic 2 pahare de suc de urzica, pe stomacul gol, inainte de mesele
principale. Acest suc are o actiune puternic depurativa, regleaza activitatea imunitara si are efect
70
antiinflamator. O cura dureaza minimum 21 de zile, cu 5 zile pauza, dupa care se poate relua. In afara
sezonului se consuma siropul de urzica: 4-5 lingurite pe zi, in cure de 1-2 luni.
• Adenom de prostata, prostatita - se ia cate o lingurita de tinctura de radacina de urzica, de patru ori pe zi.
Suplimentar, se bea suc de urzica (obtinut insa nu doar din frunze, ci si din radacini), cate un pahar pe zi.
Tratamentul dureaza minimum o luna, iar efectele sunt spectaculoase, pentru ca urzica actioneaza nu doar ca
antiinflamator si antitumoral, ci are si efecte de reglare hormonala foarte bune, actionand asupra cauzei bolii.
2.Se administreaza infuzia combinata de radacina de urzica, din care se beau 750-1000 ml pe zi, pe
stomacul gol, in cure de sase luni. Acest remediu reduce treptat frecventa urinarilor nocturne, reduce
volumul prostatei, normalizeaza urinarea.
• Anemie, demineralizare - se consuma 1-2 pahare de suc de urzica pe zi. Simultan, se consuma urzici
fierte (gatite), cate un castron pe zi minimum, pentru un aport masiv de minerale. De regula, o cura de
remineralizare cu suc si fiertura de urzici dureaza doua saptamani. Efectele sunt mult mai puternice daca se
consuma si 1-2 galbenusuri crude pe zi.
Anemie
Din anumite motive, uneori legate de varsta, cantitatea de fier din organism scade. O senzatie de
oboseala si apasare pune stapanire pe noi. O cura cu ceai de urzica poate indrepta lucrurile. Sau
urmatorul sirop: 100 g de suc de urzica proaspata (se obtine prin mixare) se amesteca cu 100 g de miere.
Se pun la fiert pana ce lichidul devine siropos. Se iau 3 linguri de sirop pe zi.
1.anemie: 200 ml de suc se beau inaintea meselor principale; in paralel, se consuma urzici fierte, ca
hrana, minimum 200 g/zi.
2.anemie :Dimineaţa, la prânz şi seara, înainte de masă, se ia câte o lingură de suc de urzici proaspăt
presat, diluat cu puţină apă. Progresiv, doza poate fi sporită la 10 linguri pe zi. Tratamentul poate fi
folosit cu succes şi în următoarele împrejurări: pierdere de sânge (accidente, operaţii), menstre
puternice, sarcină, inflamaţii digestive, infecţii renale cronice, hemoroizi cu sângerări, viermi intestinali,
lipsă de vitamine, de fier, exces de medicamente.
Ca sprijin suplimentar pentru cura cu suc de urzici se recomandă sucul de sfeclă roşie şi de struguri
negri, înlocuirea zahărului cu miere, consumul de spanac, ficat de viţel, multă mişcare în aer liber.
Acnee si alte boli de piele
Se face o cura de 10 zile cu ceai de urzica (o lingurita de frunze proaspete oparite cu un sfert de litru de
apa) urmata de 10 zile de pauza. Tratamentul se reia. E bine ca-n ceai sa se puna cate o lingurita de
bitter suedez. Se beau 3 ceaiuri pe zi.
Extern, se pun pe locurile afectate comprese cu ceai de urzica (un pumn de frunze oparite si infuzate 10
minute cu o cana de apa clocotita). Compresele se pun seara, la culcare. Peste comprese se pune un
plastic, apoi o basma. Cura dureaza o luna.
Adjuvant în colagenoze şi boli auto-imune - se ţine o cură de opt săptămâni cu urzică proaspătă, sub
formă de suc, din care se beau câte trei pahare zilnic. Este un tratament depurativ foarte puternic, care
reglează reacţiile sistemului imunitar, ajutând la ameliorarea semnificativă a bolilor auto-imune de tot
felul. Acelaşi tratament ajută şi la refacerea ţesutului elastic afectat de aceste boli, eliminând, într-o
anumită măsură, distrugerile cauzate de ele şi îmbunătăţind semnificativ starea generală a pacientului.
Mecanismele prin care urzica acţionează asupra imunităţii sunt încă prea puţin cunoscute, dar în practica
medicală s-a observat o îmbunătăţire aproape miraculoasă a stării de sănătate a bolnavilor cu
colagenoză, în urma curei cu urzici.
Afte, inflamatii bucale
Faceti spalaturi si gargara cu un decoct din 2 linguri de flori de urzica la 1 l de apa. Fierbeti-le 1-2
minute, apoi lasati-le sa se infuzeze.
Alergii - histaminele sunt nişte substanţe eliberate de către celulele sistemului imunitar "scăpat de sub
control" în timpul alergiilor produse de polen, praf ori diverse substanţe chimice. Din cauza lor, apare
urticaria, ne curge nasul ori ne mănâncă ochii atunci când intrăm în contact cu un alergen. Ei bine, în
frunzele urzicii întâlnim aceleaşi histamine (cu o compoziţie chimică modificată faţă de histaminele din
corpul uman), care sunt secretate de perişorii ei. Un medic american a observat că tratamentul intern cu
frunze de urzică ajută la desensibilizarea alergică a organismului, cu efecte extrem de favorabile în
eczeme cutanate, rinite şi sinuzite. Simplificat spus, el a observat că histaminele din urzică fac receptorii
71
specifici din organism să fie mult mai puţin susceptibili la stimulii din aer (praf, polen, pulberi etc.) care
produc alergii.
• Boli de rinichi cronicizate, adjuvant in insuficienta renala - se consuma cate un pahar de suc de urzica
pe zi, dimineata, imediat dupa trezire. Tratamentul se mentine 20-30 de zile si are efecte diuretice si
regenerative asupra epiteliului renal.
• Ciclu menstrual neregulat sau cu sangerari abundente - se consuma suc de urzici, doua pahare pe zi, in
cure de cate trei saptamani, cu o saptamana de pauza. Frunzele de urzica sunt antihemoragice si
antiinflamatoare, iar pe termen lung au efecte reglatoare endocrine foarte bune. Sunt recomandate la femei si
pentru bolile de piele (cum ar fi acneea sau anumite eczeme) care apar pe fondul dereglarilor hormonale.
• Caderea parului, calvitie (chelie) - este stiut ca fiertura de frunze de urzica pusa in ultima clatire la
spalarea pe cap face ca parul sa creasca sanatos si frumos. Recent, oamenii de stiinta au observat ca, la
randul sau, radacina de urzica luata de data aceasta intern incetineste sau opreste procesele hormonale care
duc la degradarea si caderea firelor de par odata cu varsta. Se fac tratamente de cate 60 de zile, timp in care
se administreaza cate o jumatate de lingurita de pulbere de radacina de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol.
Pentru a intari radacina si firul de par, pentru a combate chelia si matreata, lotionati-va zilnic cu 100 g
radacina de urzica, lasata sa fiarba 15 minute intr-un litru de apa.
Acelasi efect il are clatitul parului cu ceai de urzica ori frectia la radacina cu tinctura de urzica. (Se
umple o sticla cu radacina de urzica, bine spalata cu peria si data pe razatoare ori maruntita, peste care
se toarna rachiu de 40gr.. Se lasa sa stea la cald, 14 zile.)
Colon iritabil - sucul de urzică obţinut prin mixarea frunzelor cu apă este un adevărat elixir pentru tubul
digestiv, în general, şi pentru intestine, în special. Are efecte cicatrizante şi calmante, ajută la refacerea
ţesuturilor de protecţie din tubul digestiv, lezate sau distruse de procesele infecţioase, de substanţele
toxice din alimente sau din băuturi. Persoanele care nu suportă urzica în stare crudă, vor consuma urzica
fiartă, atât zeama cât şi planta ca atare. Are aceleaşi efecte calmante şi, în plus, normalizează tranzitul
intestinal.
Diabet
Beti inaintea celor trei mese principale o ceasca de ceai de radacina de urzica: 2 linguri de planta
maruntita la un litru de apa. Se lasa seara in apa rece, a doua zi se pune pe foc mic pana da in clocot. Se
lasa sa fiarba 5 minute si sa se infuzeze 10 minute.
Flebita si tromboflebita
Se fac bai de picioare cu radacina de urzica: doi pumni de radacini bine spalate si taiate marunt,
impreuna cu 5-10 tulpini cu frunze, se pun seara intr-o caldare cu 5 litri de apa rece. A doua zi, lichidul
si plantele se incalzesc pana la punctul de fierbere. Cu acest lichid, cat se poate de fierbinte, se fac bai de
picioare vreme de 20 de minute. In timpul baii, plantele raman inauntru. Lichidul poate fi refolosit de 2-
3 ori.
Efeminare la barbati, deficit de testosteron - exista in radacina urzicii o substanta cu nume aproape
imposibil de pronuntat si de memorat: 3,4-divanilliltetrahidrofuran. L-am scris, totusi, pentru ca aceasta
substanta este posibil sa creeze o mica revolutie in medicina. Studii facute in Statele Unite au descoperit
ca administrarea ei creste nivelul hormonului masculin (testosteronul) din organism, ceea ce are ca efect
amplificarea caracteristicilor masculine, imbunatatirea fortei fizice si a capacitatii de efort. Studii in curs
de desfasurare urmaresc sa clarifice si o posibila actiune favorabila a urzicii in cazurile de impotenta si
de infertilitate masculina. In salile de fitness si de gimnastica din Statele Unite se folosesc deja extracte
de radacina de urzica, pentru a inlocui excitantele cu care in ultimele decenii se dopeaza tot mai multi
amatori de masculinitate... artificiala. Varianta naturala pentru aceste substante este pulberea de radacina
si de seminte de urzica (amestecul se face in proportia de 4:1), din care se administreaza cate o lingurita
de 4 ori pe zi, in cure de o luna, urmate de 7-10 zile de pauza.
Intoxicaţii cu metale grele, xenoestrogeni - clorofila conţinută din abundenţă de către frunzele urzicii
este un adevărat magnet pentru substanţele nocive ajunse în organism prin alimente, apă, aer, produse
cosmetice, detergenţi etc. În primul rând, urzica proaspătă extrage din ţesuturi excesul de metale toxice,
cum ar fi plumbul, cesiul, cadmiul, aluminiul, stronţiul etc. Apoi, blochează într-o anumită măsură
efectele unor substanţe sintetice cu efecte hormonale pe cât de puternice, pe atât de nocive, cum ar fi:
ftalaţii (din balsamul de rufe, detergenţi), bisfenolul A (din peturile de plastic), parabenii (din
cosmetice), anumite pesticide etc
72
Impotenta
Faceti un aluat din 16 g seminte de urzica macinate si 60 g faina de secara, la care adaugati 1/2 pahar de
apa calduta si o lingura bine varfuita cu miere. Formati 5 pateuri egale si coaceti-le in cuptor. Mancati
cate o placintica in fiecare seara, dupa cina. Puteti, de asemenea, sa luati in fiecare zi pe stomacul gol
cate o lingurita de seminte pisate, amestecate cu miere.
• Hipertensiune - se bea inainte de mesele principale cate o jumatate de pahar de suc de urzica. Pe langa
efectele de reglare a tensiunii arteriale, extractul apos de urzica are un efect protector asupra vaselor de
sange, impiedica sclerozarea si rigidizarea acestora.
O observatie importanta
S-a constatat ca frunzele si radacina de urzica au efecte destul de diferite, asa incat este necesara utilizarea lor
separata, pentru tratarea anumitor categorii de afectiuni. Astfel, radacinile luate intern sunt foarte bune
reglatoare ale activitatii hormonale la barbati, favorizeaza regenerarea firului de par si a epiteliilor, au efecte
imunomodulatoare si anticancerigene. In schimb, frunzele sunt foarte bune antihemoragice si
antiinflamatoare, contin multe minerale, au un efect depurativ, reglator al tensiunii si diuretic puternic.
Cura de primavara
Cine vrea sa faca o curatenie de primavara in organism, sa practice o cura de 4 saptamani cu ceai de
urzici, cat sunt mici si proaspete (o lingurita cu varf de planta se opareste cu 1/4 l apa in clocot si se lasa
sa se infuzeze 2 minute). Prima ceasca se bea dimineata, pe stomacul gol, inghititura cu inghititura, cu o
jumatate de ora inainte de masa, alte doua cesti se beau peste zi.
Leacuri populare cu urzica

Contra reumatismului - frunzele de urzica proaspat culese sunt aplicate direct pe articulatia afectata,
legandu-se imprejur un bandaj de tifon si lasandu-se sa stea 5-15 minute. Imediat va aparea o reactie iritativa
locala puternica (urzicarea), care va pune sangele in miscare, va produce o incalzire a intregii zone si va
determina schimbarea metabolismului local. Nu sunt exact cunoscute procesele care se desfasoara atunci
cand ne urzicam voluntar, cert este insa ca, in urma aplicarii repetate a acestei proceduri de medicina
populara, articulatiile se dezumfla si se elasticizeaza, durerile se estompeaza si este oprita evolutia
reumatismului.
Pentru tratarea durerilor de spate (nevralgia sciatica) - se bate cu tulpini de urzica proaspat culeasa pielea
de pe zona dureroasa a spatelui, vreme de 5-10 minute. Apoi se inveleste zona tratata cu o tesatura foarte
calduroasa si cat mai fina (ca sa nu irite si mai tare) din fire naturale. Pacientul va ramane culcat pe burta si
invelit vreme de 30 de minute, dupa care se va face o frectie usoara cu ulei de floarea-soarelui.
Cei cu circulatia periferica slaba, care au mainile si picioarele mai tot timpul reci, se vor urzica usor,
vreme de 5-10 minute, pe pielea de pe zona labelor picioarelor si a mainilor. Aceasta procedura, la fel ca si
cele anterioare, este contraindicata in cazul persoanelor cu sensibilitate alergica foarte mare. In unele sate era
obiceiul ca atunci cand ieseau primele urzici fragede sa se mearga pe ele descult, pentru a pune sangele in
miscare, pentru a alunga durerile de spate si de rarunchi. Acest mers peste urzici se facea de regula
primavara, cand urzicile nu erau inca foarte iritative.
Frunzele de urzica fierte in apa in amestec cu flori de toporas si dau o bautura care curata sangele.
Floarea de urzica fiarta in apa si amestecata cu miere vindeca tusea si bolile de piept. Se ia cate o
lingura pe zi.
Zeama de radacina de urzica fiarta vindeca constipatia.
Radacina de urzica plamadita cu rachiu se da pentru ingrasare.
Fiertura de radacini si de frunze de urzica li se da celor ce tusesc cu sange.
Frigurile se vindeca daca se piseaza samanta sau flori de urzica, si se pune cat iei cu trei degete, intr-un
pahar de rachiu.
Urzica vindeca parul gras si varfurile crapate Preparati un decoct din urzici. Amestecati o parte din
el cu samponul (o portie) si intindeti-l bine pe par. Lasati sa actioneze cateva minute. Clatiti-va bine. In
ultima apa, turnati ceaiul de urzica ramas.
Urzica de vară
Cea de primăvară e bună pentru mâncat, cea de vară, pentru tămăduit bolile. Şi una, şi alta
curăţă sângele mai ceva ca la "Nufărul" şi energizează organismul. Cu o condiţie: să nu fie
folosite în exces
73
-Preparate din frunze de urzică
Tinctura din urzică de mai - întăreşte funcţia inimii şi reduce scleroza
Se macerează 200 g de urzică proaspătă, spălată şi tocată mărunt, în 500 ml de ţuică, pusă într-o sticlă cu
gâtul larg. Sticla se leagă la gât cu tifon şi se ţine 24 de ore pe un geam însorit, apoi alte 8 zile se ţine la
întuneric, la temperatura camerei. Se strecoară prin presare într-un tifon şi se păstrează într-o sticlă de
culoare închisă.
Mod de administrare: se bea câte o linguriţă, cu 30 de minute înainte de masă şi înainte de culcare, până
se termină tot preparatul.
Infuzie universală - pentru curăţarea sângelui

4 frunzuliţe de urzică se lasă 30 de minute într-o cană în 200 ml apă clocotită, acoperită cu o farfurioară.
Mod de administrare: se bea lichidul în 3 reprize, cu 10-15 minute înainte de masă. Dacă din anumite
motive nu puteţi s-o beţi la prânz, atunci o consumaţi dimineaţa şi seara.
Infuzie - pentru detoxifierea ficatului şi ciroză

Se amestecă câte 3 linguri frunze uscate de urzică, flori de cicoare, coada-şoricelului, siminoc şi 2
linguri de coada-calului. O lingură de amestec se infuzează în termos în 350 ml de apă fierbinte, timp de
o oră, apoi se strecoară.
Mod de administrare: se beau câte 75 ml, de 3 ori pe zi, cu 20 de minute înainte de masă, timp de trei
săptămâni, cu o pauză de 10 zile între cure.
Decoct - pentru diabet, gastrită, reumatism şi litiază biliară

Câte o linguriţă de frunze de urzică, de dud şi de napi (topinambur) şi 2 linguriţe rădăcină de brusture se
pun în 600 ml de apă rece, se aduc până la fierbere, se lasă pe un foc mic 10 minute şi se infuzează timp
de 4 ore în termos. Lichidul strecurat se păstrează la frigider.
Mod de administrare: Se beau câte 125 ml, de 2-3 ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă. Se fac cure
de 14 zile, cu pauze de 5 zile.
Ceai pe baie de aburi - pentru pielonefrită

Se amestecă câte 4 linguri frunze de urzică şi de mesteacăn, 2 linguri frunze de fragi, 100 g seminţe de
in. Două linguri de amestec se opăresc cu 200 ml apă clocotită, se ţin pe baie de aburi 15 minute (sau în
termos 30 de minute), după care lichidul se lasă la răcit timp de 45 de minute. Se stoarce prin tifon, cu
presare, şi se adaugă apă fiartă ca volumul infuziei să fie 200 ml.
Mod de administrare: Se bea cald, câte 1-2 pahare pe zi, împărţit în 4-5 doze.
Ceai energizant
Când apar primele simptome de anemie sau avitaminoză, puteţi prepara un supliment alimentar cu
efecte rapide. Amestecaţi câte 2 linguri frunze de urzică, fructe de măceş, de coacăz negru cu 3 linguri
de morcov ras. Amestecul se opăreşte cu 600 ml apă clocotită, se infuzează 45 de minute în termos şi se
strecoară.
Mod de administrare: Se beau câte 150 ml de ceai, de 4 ori pe zi, cu o oră înainte sau după masă.
Tratamente cu rădăcini de urzică

Litiază biliară, gastrită
Un pahar de sirop de zahăr se pune pe foc cu 2 linguri de urzică tocată. Se aduce până la fierbere şi se
ţine pe foc mic încă 15 minute. Se consumă câte o lingură, de 5-6 ori pe zi.
Ascită
Se sfărâmă sau se râşnesc rădăcini uscate de urzică. O linguriţă cu vârf de plantă se opăreşte cu 200 ml
de apă clocotită, se infuzează timp de o oră în termos, apoi se strecoară.
Se beau câte 100 ml, de 2 ori pe zi, pe stomacul gol. Reţeta trebuie folosită cât mai devreme, când apar
primele semne de boală.
Gută, dureri reumatice
74
Două linguri de pulbere de rădăcini uscate de urzică se fierb 30 de minute, în 250 ml de ulei de floarea-
soarelui, se strecoară după răcire.
Se freacă articulaţiile bolnave, înainte de culcare, apoi se leagă cu un fular de lână. Concomitent, se bea
câte o linguriţă de suc proaspăt de urzică, de 3 ori pe zi.
Boală de iradiere
O lingură de rădăcini uscate de urzică se pune pe foc, în 250 ml apă rece, şi se fierbe 20 de minute după
ce dă în clocot. Se infuzează până la răcire, acoperit.
Se amestecă o lingură de decoct cu o linguriţă de suc proaspăt de urzică. Se bea de 3 ori pe zi, între
mese.
Răceală cu febră, malarie
Se amestecă în părţi egale rădăcini de urzică şi usturoi pisat. Se macerează timp de 7 zile, 100 g de
amestec, în 500 ml de ţuică. Înainte de culcare, se freacă zona plămânilor, iar în timpul zilei, dacă
temperatura este mare, se bea de 3 ori câte o lingură de tinctură diluată cu 100 ml apă.
Reumatism - mai multe cercetări au demonstrat faptul că administrarea frunzelor de urzică în stare
proaspătă are efect antiinflamator articular. La pacienţii reumatici care au ţinut cura cu urzică s-a remar-
cat o diminuare sensibilă a durerii şi a inflamaţiilor. Efectul a apărut după 3-4 săptămâni de cură cu suc
proaspăt, consumat în cantitate de 0,5 - 0,75 litri pe zi. Acest efect antireumatic este explicat de oame nii
de ştiinţă prin faptul că principiile active din urzică inhibă producţia substanţelor implicate în apariţia
inflamaţiilor articulare şi a durerii.
Tratamente cu seminţe de urzică

Cură cu seminţe de urzică
Seminţele de urzică sunt bogate în hormoni naturali, cu mare putere energizantă. Ele stimulează funcţiile
corpului, în caz de oboseală, anemie, epuizare nervoasă. Au efect puternic de întărire a memoriei şi de
combatere a fenomenului de uitare, care apare la persoanele de vârsta a doua. Pentru o cură de 2-3
săptămâni, se iau trei linguri de seminţe uscate de urzici, zdrobite în piuliţă şi amestecate cu miere.
Anemie, sterilitate, dereglări ale ciclului menstrual, sângerări

Se prepară un cocktail din 500 ml suc de struguri sau de rodii, diluat cu apă (1/1), în care se adaugă câte
o linguriţă sirop de măceş, tărâţe de grâu şi o lingură plină de vârfuri de urzică cu seminţe, tocate
mărunt. Amestecul se bate bine în mixer.
Se bea în 3 reprize, în timpul zilei, cu 15 minute înainte de mesele principale. Pe timp de vară, se
recomandă 4-5 cure, de câte 10 zile, cu pauze de 5 zile.
Impotenţă
1. O lingură de seminţe de urzică se mixează împreună cu o banană coaptă bine. Se consumă după
prânz, între orele 15-19.
2. O lingură de seminţe se amestecă cu un pahar de vin roşu, se fierbe pe baie de abur 30 de minute, apoi
se infuzează 45 de minute.
Se bea preparatul nestrecurat, câte o lingură, de 3-4 ori pe zi, sau 50 ml seara. Reţeta o puteţi folosi şi în
caz de pleurită, pneumonie, intoxicaţie cu ciuperci.
Sarcină extrauterină
Pentru prevenire, se consumă zilnic 1-3 g de seminţe pisate. Ele favorizează lărgirea trompelor uterine,
prin care se deplasează celula ovulară.
Preparate din suc proaspăt de urzici

Suc de urzici şi păpădie - pentru favorizarea metabolismului, îmbunătăţirea digestiei, detoxifierea
organismului, activarea rinichilor
Se amestecă suc de urzici cu suc de păpădie, (preparate în centrifugă), în proporţie 1:2.
Se beau câte 2-3 linguri de amestec, diluat cu 50 ml de apă, de 3 ori pe zi, înainte de masă.
Suc de urzici şi miere - întinerirea organismului, îmbunătăţirea funcţiei pancreasului, reglarea tensiunii
arteriale
Se culeg 3 kg frunze de urzică, se spală, se zvântă şi se stoarce sucul. Se amestecă 300 ml de suc cu 500
g miere de albine. Se consumă câte o lingură, de 2 ori pe zi, între mese. Mierea se ţine în gură 1-3
minute, apoi se înghite.
75
Suc de urzici, diluat cu apă - pentru menstruaţii abundente
Se stoarce sucul din planta verde. O linguriţă de suc se amestecă cu 50 ml de apă şi se bea de 3 ori pe zi,
cu 20 de minute înainte de fiecare masă. Pe timp de vară, se fac 3-4 cure, de 5 zile, cu pauză de 14 zile
între ele.
Suc de urzici, miere şi lapte acru - pentru reglarea tensiunii
Se storc 150 ml de suc de urzică, se amestecă cu 2 linguri de lapte bătut şi o lingură miere de albine. Se
consumă câte o lingură, de 3 ori pe zi, între mese.
Tratament extern contra eroziunii colului uterin
Un tampon de vată învelit în tifon şi îmbibat cu suc de urzici se întroduce în vagin, înainte de culcare. Se
poate alterna cu tampoane cu ulei de cătină.
Contraindicaţii
Înainte de folosirea preparatelor din urzică consultaţi-vă cu medicul specialist sau fitoterapeut, mai ales
dacă folosiţi şi preparate sintetice. Preparatele din urzică scad tensiunea, de aceea sunt contraindicate pe
perioada administrării pastilelor antihipertensive. Altă combinaţie nedorită o reprezintă asocierea cu
medicamente antidepresive şi somnifere, deoarece afectează sistemul nervos central.
Atenţie! La bolnavii de neoplasm dozele mari de urzică stimulează creşterea celulelor canceroase. Doza
zilnică optimă, inofensivă pentru bolnavi, este de 1,5 linguri de frunze tocate, la 250-300 ml de apă.
Urzica nu se foloseşte în caz de hemoragii provocate de miom sau chisturi ovariene, afecţiuni renale
acute.
La femeile însărcinate, poate provoca avort spontan. Se limitează la minim folosirea ei, la bolnavii cu
tromboflebită, probleme de circulaţie sanguină, în special la vârstnici.
Cereţi opinia medicului specialist despre folosirea sucului şi preparatelor diuretice cu urzică, în cazuri
de procese inflamatorii acute renale şi la ficat, dar şi în insuficienţă acută renală sau cardiacă.
Vinul terapeutic
Se folosesc seminţele de urzică. A fost la mare căutare în Evul Mediu, folosit ca tonic general.
Mod de preparare: 4 linguri de seminţe de urzică se amestecă cu 1 litru de vin roşu, adus la fierbere.
Se lasă la macerat timp de 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi. Apoi vinul se filtrează printr-un material
textil, fără stoarcerea reziduului. Se lasă la decantat alte 6 zile, separându-se partea limpede de reziduul
depus la fundul vasului. Se va completa cu vin până la 1 litru. Se pune la păstrat în flacoane de culoare
brună. Termenul de valabilitate este de 1 an de zile, la temperatura camerei, dacă vinul folosit la
preparare are concentraţia alcoolică de cel puţin 11 grade. În cazul concentraţiei alcoolice a vinului mai
mici de 11 grade, vinul medicinal se va păstra la frigider.
Datorită conţinutului în alcool al tincturii şi al vinului, nu se recomandă conducătorilor auto sau celor cu
intoleranţă la alcool.
Cura pentru slabit: Cura cu ceai de urzici

Timp de 30 de zile, se bea zilnic 1,5 litri ceai de urzica. Daca ceaiul se cumpara de la Plafar, se consuma
o cutie in doua zile. Se slabesc pe saptamana cel putin 2,5 kg. Cura nu se intrerupe. Se slabesc 10-12
kilograme pe luna.
Cocktail pentru slăbit
Cei ce fac cură de slăbire sunt ajutaţi în strădania lor de un cocktail preparat din 100 ml suc de urzică,
120 ml suc de hrean şi 60 ml suc de ceapă.
Mod de administrare: Se beau câte 1-2 linguri, de 3 ori pe zi, diluate cu 50 ml de apă sau ceai verde,
după masă. Se consumă numai de persoanele cu sistem digestiv sănătos.
76
Bolile Primaverii – Gastrita Hiperacida
Bolile primaverii:Gastrita Hiperacida- Poate fi stapanita cu calm, exercitii de respiratie si remedii
naturale
- Dificil de inteles cum anotimpul reintoarcerii la viata, al bucuriei si frumusetii poate aduce la suprafata atat
de multe probleme de sanatate. De la celebra astenie de primavara la bronsite si gripe tarzii sau gastrite - o
cohorta de musafiri nepoftiti se inghesuie o data cu primele raze ale soarelui de primavara. Dintre acestia,
fara doar si poate ca cea mai suparatoare este gastrita, cu junghiurile si arsurile sale insuportabile in stomac,
de care sufera - daca este sa dam crezare statisticilor - in jur de 20% din populatie, la debutul sezonului cald.
De ce? Greu de spus - medicina oficiala nu a gasit o explicatie completa pentru acest fenomen pe cat de des
intalnit, pe atat de neplacut. In vechime, se spunea ca in tot mediul inconjurator exista un "foc" subtil, care la
venirea primaverii devine extrem de activ in lumea vie si face deopotriva sa revina la viata plantele si
intreaga natura, dar si sa iasa la suprafata toate zaturile si impuritatile iernii care sunt "arse", uneori foarte
violent, declansand aceasta boala. O explicatie cu parfum medieval, departe de studiile de microbiologie care
pun aparitia acestei boli pe seama prezentei unei bacterii in stomac. Fara indoiala insa ca nu avem intentia de
a deslusi in acest articol finele si atat de controversatele mecanisme care duc la declansarea gastritei. In cele
ce urmeaza ne propunem sa va prezentam cateva remedii naturale, simple si nenocive, care sa ne dea o mana
de ajutor sa trecem cu bine acest hop al primaverii.
Alimentatia pentru protectia gastrica
Daca exista o regula de regim alimentar in tratarea gastritei hiperacide, aceea este ca nu pot exista doua diete
la fel. Mai exact, exista atatea feluri de regim cate feluri de pacienti. Rand pe rand, majoritatea regulilor de
fier din tratamentul gastritei au fost demolate de experimente, unele dintre ele incredibile. Pana nu demult se
stia ca toate condimentele iuti sunt o adevarata otrava in gastrita, intrucat irita peretii stomacului si cresc
secretia de sucuri acide. Ei bine, in urma cu patru ani, savantii au descoperit ca pentru anumiti bolnavi,
ardeiul iute, cel mai focos condiment, este un adevarat elixir, intrucat o substanta (capsicina) continuta de el
este un protector al peretilor gastrici si regleaza productia de secretii acide. Pentru unii laptele este un
adevarat pansament al stomacului, in timp ce la altii acest aliment declanseaza dureri de stomac
insuportabile. Si atunci, ce este de facut pentru a afla cum mancam in timpul primaverii, cand sensibilitatea
stomacului este maxima? Ei bine, exista cateva principii de alimentatie pe care daca le aplicam este foarte
posibil sa ne gasim intr-un timp foarte scurt tipul de dieta care este cel mai prielnic pentru noi. Iata in
continuare cateva sugestii in acest sens:
Eliminati zaharul si alimentele cu aditivi sintetici - explozia de cazuri de gastrita din ultimii ani este cauzata
in buna masura de alimentele imbogatite cu E-uri, intrucat ele "deruteaza" digestia, favorizeaza (mai ales
zaharul) dezvoltarea bacteriei Helicobacter pilori in stomac, sensibilizeaza, in timp, intreg sistemul digestiv
si produc perturbari digestive in lant. Mai ales cei care au predispozitie sau sufera deja de gastrita trebuie sa
evite strict zaharul si alimentele cu aditivi sintetici (in primul rand cei pentru gust, aroma si colorantii).
Renuntati la consumul de alcool - indiferent de provenienta sau de tarie, alaturi de tutun este marele inamic
al stomacului. Cel putin din luna martie si pana in mai, care este perioada critica pentru stomac, este bine sa
renuntam la ele sau, daca nu reusim, macar sa le reducem.
Evitati orice stridenta de gust - indemnul de baza in prevenirea si tratarea bolilor de stomac este "moderatie
in toate!". Gustul dulce, picant, acru sau amar puternic poate declansa din senin o criza de gastrita printr-un
77
mecanism simplu: stimularea gustativa intensa produce o secretie puternica de sucuri gastrice care nu sunt
suportate de stomacul sensibilizat in perioada de primavara si apar binecunoscutele arsuri. Preferati, asadar,
in aceasta perioada alimentele cu gust mai bland, echilibrat.
Consumati cruditati si leguminoase cu prudenta - intr-adevar, salatele, ridichile si zarzavaturile crude care
alcatuiesc deliciul culinar al primelor saptamani de primavara nu sunt intotdeauna foarte bine primite de
stomac. Acelasi lucru se petrece si cu mancarurile de post pe baza de fasole, linte sau naut. Consumati aceste
alimente cu prudenta, fara a face excese, pentru a va asigura ca stomacul dvs. le tolereaza.
Preferati alimentele "reci" - ghilimelele sunt absolut necesare, intrucat nu ne referim la temperatura
alimentelor (care este bine sa fie consumate caldute, niciodata reci de la frigider sau foarte fierbinti), ci la o
calitate a lor intrinseca. In medicina traditionala indiana, ayurveda, sunt cunoscute cateva alimente
"racoroase", care calmeaza durerile de stomac si reduc senzatia de arsura. Aceste alimente sunt: smantana,
iaurtul, laptele dulce si untul clarifiat. Untul clarifiat se obtine din untul din comert, care este incalzit intr-o
cratita la foc mic pana se incinge, apoi se fierbe vreme de 10-15 minute, pana cand devine limpede, moment
in care este luat de pe foc si este turnat intr-un alt vas, fara sedimentele de pe fundul cratitei. Acest unt
clarifiat este foarte hranitor si in cea mai mare parte a cazurilor este excelent tolerat de stomac, fiind chiar un
protector gastric.
Introduceti condimentele "reci" - este vorba de fenicul, coriandru si chimen, care sunt calmante gastrice
blande, preferabile condimentelor clasice: sare, piper, diferite pudre din comert care contin amelioratori de
gust si aroma. Introduceti aceste condimente in hrana gatita si in dulciuri, pentru efectul lor de reglare
digestiva.
Incercati dieta lichida - mai ales daca deja aveti crize de gastrita, este bine sa recurgeti la alimente usoare,
bine fierte, lichide. Cele mai bune sunt supele-crema din radacinoase (telina, patrunjel, morcov, pastarnac) si
piureurile, care vor fi gatite fara ulei si condimentate cu sare in cantitati moderate. Alte doua elixiruri lichide
sunt sucurile proaspete, obtinute casnic, din cartofi si varza, care protejeaza stomacul si alina durerea.
Plantele medicinale Este vorba de ierburile si radacinile cu efect calmant, cicatrizant si de refacere a finelor
straturi de protectie de pe peretii stomacului. Ca si la alimente, nu exista o reteta standard care sa se aplice la
toate tipurile de pacienti, in schimb exista cateva plante care acopera un spectru larg de necesitati in
tratament. Iata cateva dintre ele:
Obligeana - este fara indoiala regina plantelor folosite in tratamentul bolilor de stomac. Multi medici au
relatat ca folosirea obligenei, fara nici un alt tratament, a rezolvat cazuri de gastrita extrem de refractare la
alte tipuri de terapie, alopata sau naturista. De ce? Pentru ca pe langa faptul ca are efecte antibacteriene si
calmante gastrice foarte puternice, obligeana are o subtila actiune de armonizare la nivel psihic, in conditiile
in care stresul si nervozitatea constituie cauza numarul unu in aparitia acestei boli. Obligeana se
administreaza astfel: o jumatate de lingurita de pulbere (obtinuta prin macinarea radacinii de obligeana cu
rasnita electrica de cafea) se ia pe stomacul gol de patru ori pe zi, de preferinta inainte de mese. Obligeana
este insa contraindicata in cazurile in care durerile de stomac sunt insotite de o senzatie puternica de voma,
caz in care este bine sa folosim musetelul.
Musetelul - blanda romanita, cu micile sale flori albe si parfumate, este un remediu neasteptat de puternic in
tratamentul -la-long al gastritei. Se administreaza sub forma de macerat la rece: doua linguri de flori
macinate se lasa intr-un litru de apa sa se macereze la temperatura camerei, de seara pana dimineata, cand se
filtreaza. Se bea cantitatea de macerat obtinuta pe parcursul unei zile, de preferat pe stomacul gol. Este bine
ca persoanele iritabile sa adauge la macerat si jumatate de lingurita de menta, care are efecte reconfortante si
calmante puternice.
Coada-soricelului - se administreaza sub forma de pulbere - o lingurita de patru ori pe zi in cazurile
avansate de gastrita si de ulcer, deoarece are efecte cicatrizante si regenerative puternice si foarte rapide.
Rejuvenac Anul trecut am intalnit un batran care mi-a spus ca vreme de mai multi ani a suferit de gastrita si
apoi de ulcer, ajungand pana la operatie. A luat pumni intregi de medicamente calmante si cu rol de
pansament gastric, a mers pe la toti marii medici ai vremii, dar nu si-a gasit leac pentru boala sa. Noapte de
noapte il chinuiau crize ingrozitoare de stomac, erau zile intregi in care nu putea manca nimic, ajungand sa
slabeasca pana sa arate de nerecunoscut. In momentul in care i s-a propus a doua operatie, a refuzat si a
cautat leacul sau in medicina naturista. A descoperit intr-o revista straina un remediu cu un nume care i s-a
parut tare atragator, "Rejuvenac". Era inventia unui medic american, Ann Wigmore, ajunsa celebra pentru
tratamentele sale naturiste cu germeni de plante, cu care rezolvase cazuri din cele mai grave. A pus in
practica imediat reteta, iar dupa cateva saptamani, la radiografie peretii stomacului au aparut refacuti in mod
78
miraculos, in conditiile in care durerile nu au mai aparut deloc dupa administrarea remediului. Iata reteta
acestui elixir:
Ingrediente: jumatate de pahar cu boabe de grau + jumatate de pahar cu boabe de secara, 8 pahare (800 ml)
de apa plata sau de izvor. In mod exceptional, daca nu gasiti boabe de secara, le puteti folosi numai pe cele
de grau, dubland cantitatea.
Mod de preparare: inmuiati boabele de cereale in apa, intr-un borcan de un litru. Borcanul se acopera cu
tifon sau plasa de nylon timp de 10-15 ore. Apoi scurgeti apa, fara a spala boabele, dupa care lasati-le sa
germineze in borcan la temperatura camerei vreme de doua zile. Dupa aceasta, adaugati din nou apa peste
cereale (la o parte cereale trebuie sa fie trei parti de apa), acoperiti borcanul si lasati-l la temperatura camerei
inca 24 de ore. Se filtreaza, iar lichidul obtinut este preparatul dorit, adica Rejuvenac. Germenii de cereale
pot fi folositi de inca doua ori pentru a prepara Rejuvenac (deci peste boabele deja germinate se adauga apa
si se lasa numai 24 de ore, dupa care se filtreaza).
Administrare: se ia jumatate de pahar (100 ml) de trei ori pe zi, inainte de a manca. Preparatul trebuie sa fie
la temperatura camerei in momentul administrarii.
Masajul gastric substernal si respiratia tip ras In medicina chineza se spune ca gastrita apare ca urmare a
formarii unui cumul, a unui "dop" energetic in zona plexului solar. Tratamentul energetic se face in sensul
diminuarii, al disiparii acestei energii nocive, existand in acest sens o sumedenie de procedee, de la
acupunctura la exercitii de respiratie si gimnastica energetica. In cele ce urmeaza, va prezentam doua tehnici
extrem de simple de dispersare si armonizare a energiei la nivelul stomacului.
Masajul gastric substernal - se plaseaza degetul mare al mainii drepte direct pe piele, central, in zona
stomacului, prinzand cu mana stanga incheietura mainii drepte. Se roteste apoi degetul mare al mainii drepte
in sensul acelor de ceasornic pe zona plexului solar, fara a freca pe piele, ci masand bland stomacul in
profunzime. Se fac cincizeci de asemenea rotatii, dupa care se face masajul cu degetul mare al mainii stangi
in sens invers acelor de ceasornic de acelasi numar de ori. Exercitiul se face de doua ori pe zi, dimineata si
seara, pe nemancate, avand rol de prevenire si tratare a gastritei. In perioadele de criza, masajul se face cu
blandete, intrerupandu-l daca durerea se accentueaza.
Respiratia tip ras - expiram aerul cu putere, dupa care inspiram adanc, relaxand muschii abdominali, asa
incat aerul sa patrunda din belsug in zona inferioara a plamanilor. Ne tinem respiratia pana numaram la trei:
3, 2, 1, 0, apoi expiram aerul fractionat, zgaltaindu-ne abdomenul ca si cand am rade sau chiar sa incercam
sa radem. Va aparea o savuroasa stare de relaxare si decongestionare la nivel fizic si psihic, care se va
amplifica pe masura ce vom continua exercitiul. Se fac minimum zece asemenea respiratii pe zi. Este o
tehnica foarte eficienta si in perioadele de criza.
Apa de Valcele Atunci cand m-am documentat intaia oara despre aceasta apa minerala, pe care am
prezentat-o in paginile revistei noastre pentru prima data acum doi ani, m-au impresionat spusele unui medic
de la clinica de gastroenterologie de la Fundeni: "Este o minune de apa si cu siguranta veti mai auzi de ea.
Daca legislatia mi-ar permite, as oferi-o in spital la pacientii mei si cu siguranta s-ar reduce numarul
medicamentelor administrate cu cel putin o treime". Rezultatele obtinute cu aceasta apa in tratarea si
prevenirea gastritei au confirmat din plin aceste afirmatii. Apa aceea usor tulbure (din cauza continutului de
minerale), care se gaseste in comert ambalata in sticle de culoare verde, este un adevarat medicament,
reusind adesea ca calmeze crizele de gastrita mai bine decat sofisticatele pansamente gastrice din farmacii.
Atat cei care sufera de gastrita, cat si cei care doresc sa previna dezordinile digestive care apar primavara, ar
trebui sa incerce aceasta apa vreme de macar o saptamana. Se elimina orice alt tip de apa, consumandu-se
doar apa minerala de Valcele, minimum 1 l pe zi. Pe langa efectele calmante, aceasta apa regleaza digestia si
pofta de mancare, ajutand la recapatarea fortelor in timp scurt.
Forma maxima-Vara
Hidroterapia de vara. Miracolul picaturii de rouaApa, mai ales in timpul verii, are o magie cu totul
aparte. Sclipind in lumina soarelui de amiaza, pare sa fie un adevarat izvor si refugiu al vietii;
79
reflectand apusul, este ca o poarta de trecere spre o lume de basm, iar privita la rasarit de soare p...
Miracolul picaturii de roua
Apa, mai ales in timpul verii, are o magie cu totul aparte. Sclipind in lumina soarelui de amiaza, pare sa fie
un adevarat izvor si refugiu al vietii; reflectand apusul, este ca o poarta de trecere spre o lume de basm, iar
privita la rasarit de soare pare sa fie o pictura fabuloasa despre inceputurile lumii. Corpul omenesc scaldat in
apele limpezi ale unui parau de munte, in valurile marii ori in undele domoale ale raurilor, capata o noua
viata si prospetime. Dintotdeauna, apa a exercitat asupra fiintei umane o atractie cu totul speciala. Biologii ne
spun ca apa ne atrage, ne vindeca si ne bucura, pentru ca este insusi mediul de unde candva specia noastra
umana a plecat pentru a deveni fiinta de uscat. Reintoarcerea periodica la aceasta origine uitata ne reda
resursele vitale, ne relaxeaza, ne improspateaza si ne reconforteaza psihic.
In traditiile noastre populare, medicale si magice, apa joaca un rol foarte important: de la apa neinceputa a
fantanilor, la undele misterioase ale paraielor la vremea rasaritului ori inaintea Lunii pline - ea are acelasi rol
de agent al unei forte misterioase de vindecare si revitalizare. Sa facem in continuare o mica incursiune in
universul stralucitor-translucid al apei si al verii, pentru a descoperi cateva din sursele de fortificare si
vindecare fizica si psihica ale acestui anotimp.
Roua
Despre roua se spune ca este adusa in timpul noptii pe imasuri si prin poieni de catre zanele care joaca toata
noaptea la lumina stelelor, pana le trec trei randuri de sudori, care se risipesc in jur, strangandu-se in causul
frunzelor si florilor. De aceea roua are putere tamaduitoare - ca-i zamislita din bucuria si jocul zanelor. In
Germania, exista credinta ca boabele de roua erau special puse pe flori dimineata, pentru ca piticii (gnomii)
care trudesc toata noaptea in adancurile pamantului sa aiba cu ce sa-si ostoiasca setea atunci cand ies la
suprafata.
Multe informatii uimitoare despre puterea tamaduitoare a bobitelor de roua avem din medicina populara
romaneasca. Mersul descult prin roua, tavalitul prin roua, spalatul pe fata sau pe maini cu rouaau o putere
magica si vindecatoare nemaiintalnita. Exista o serie de ritualuri, cu radacini in traditiile romana si dacica,
legate de folosirea acestui leac. Odinioara, spalatul cu roua era insotit de descantece si era facut doar in
anumite zile ale anului, pentru ca numai atunci avea putere. Tavalitul in roua era practicat de tot satul, tineri
si batrani, in ajunul anumitor sarbatori (Sanzienele, Sfantul Gheorghe), cu credinta ca o sa-i vindece si o sa-i
apere de toate bolile, ferindu-i de ispite si de deochi, curatandu-i de toate pacatele anului ce a trecut.
In Evul Mediu, medicul si alchimistul Paracelsus ajunsese sa vindece orice boala doar cu roua culeasa de pe
flori, administrata intern bolnavului. La anumite momente astrologice favorabile, el mergea sa culeaga roua
de pe cateva specii de ierburi de leac. In aceeasi zi in care culegea roua, el administra bolnavului acest inedit
"remediu homeopatic". Se spune ca leacurile sale cu roua nu dadeau niciodata gres.
Studiate prea putin din punct de vedere medical, micile bobite de apa stranse pe frunze au, se pare, niste
proprietati cu totul deosebite. Nu mai este nici un secret in lumea industriei de medicamente si cosmetice ca
aparent banala apa poate avea niste proprietati uluitoare, atunci cand este pusa in campuri de radiatii
electromagnetice, antigravitationale sau cand este metabolizata de organismele vii, mai ales de cele vegetale.
Apa din zori, condensata pe flori, tulpini si frunze, este fara indoiala unul dintre tipurile miraculoase de apa
din care farmacistii - daca ar reusi sa-i conserve proprietatile - ar putea zamisli adevarate elixiruri. Pana la
acel moment, sa vedem ce se poate face cu roua pe care o gasim acum pe iarba si florile de pe campuri, din
poieni si din raristi.
Calcatul prin roua
Este o metoda de calire, inviorare si revitalizare pe cat de simpla, pe atat de eficienta. Dimineata, pe un loc
cu iarba curata (fara cioburi, spini sau alte obiecte ascutite), ne descaltam, ramanand in picioarele goale, si
mergem asa, desculti, prin roua, vreme de cateva minute. Apoi ne incaltam, fara sa ne stergem deloc pe
picioare, si mai facem cativa pasi sau chiar o scurta plimbare in pas vioi, pentru a ne pune inmiscare sangele
si a ne incalzi bine picioarele. La inceput, vom merge prin iarba doar 2-3 minute; pe urma, putem sa facem si
plimbari mai lungi, dar nu mai mult de un sfert de ora, ca sa nu se raceasca prea tare picioarele. Timpul cel
mai bun pentru aceasta procedura este cand se ingana noaptea cu ziua, cu putin inainte de rasarit (de altfel
toate procedurile cu roua sunt indicate de catre traditia populara inainte de rasaritul soarelui).
Acest "tratament" ne caleste corpul, mai ales zona inferioara, facandu-l mai rezistent la frig, la bolile
infectioase ale rinichilor, ale vezicii urinare si ale aparatului genital. Odinioara, era obiceiul ca la revarsatul
zorilor, un om pios (femeie sau barbat) sa se duca la fantana si sa aduca apa neinceputa, mergand pe o poteca
acoperita cu iarba, pe care n-a mai calcat nimeni in dimineata aceea. El trebuia sa mearga descult, pentru ca
80
roua sa-l curete si sa-l spele de toate rautatile, asa incat sa poata aduce apa neintinata. Facand, cum se zice,
pe pielea dvs. aceasta manevra in fiecare dimineata, va veti simti de la o zi la alta curatati de multe din
emotiile neplacute care poate pana atunci nu va dadeau pace. Pe langa starea de liniste care apare dupa o
asemenea plimbare prin roua, este foarte probabil sa simtiti si o revenire gradata la o forma, la o vioiciune si
un tonus care sa va aduca aminte de copilarie. Printre bolile vindecate prin acest calcat pe iarba uda de roua
mentionam: - afectiunile urinare si renale cronice (nefrita, cistita, uretrita); - tulburarile de circulatie la
nivelul picioarelor; - dermatoze infectioase cronicizate la nivelul labei piciorului; - bolile produse de
sedentarism; - sensibilitatea la infectii bronsice si pulmonare; - inapetenta; - astenia, obezitatea, surmenajul
psihic; - nevroze produse de cauze diverse.
Spalatul pe fata si pe maini cu rouaAceasta spalare se face tot dimineata, cu putin inainte de rasaritul
soarelui. Trebuie gasita o iarba foarte curata, prin care se trec mainile de mai multe ori, frecandu-le una de
alta, ca la o spalare normala. Apoi, se spala fata si gatul cu roua culeasa prin trecerea palmelor prin iarba. La
sfarsit, nu va stergeti cu prosopul, ci lasati ca roua sa se zvante pe fata. Aceasta procedura se poate face o
singura data sau, si mai bine, mai multe zile la rand. Este mai mult decat o procedura care foloseste o apa cu
calitati speciale, este un gest simbolic, cu radacini in negura timpurilor. La romani, cei ce voiau sa mearga la
sarbatoarea Paliilor trebuiau obligatoriu sa se purifice prin spalarea cu roua. In unele sate romanesti, acelasi
ritual se facea in dimineata de Sfantul Gheorghe (care este la o distanta de doua zile de sarbatoarea romana
mentionata). O parte din aplicatiile practice ale acestei proceduri rezulta chiar din aceste virtuti purificatoare
ale sale.
Scepticilor le poate veni greu sa creada, dar sute de oameni s-au vindecat de anumite boli, mai ales de piele,
cu acest procedeu. Iata cateva indrumari practice preluate din medicina populara romaneasca:
- durerile de cap se vindeca daca te speli trei zile la rand pe fata, pe frunte si pe ceafa cu roua;
- chipul reintinereste si capata stralucire daca este spalat cu roua cu doua zile inainte de Luna plina. Daca-i
spalat cu roua de pe sanzienele de dupa noaptea de 24 iunie, el va capata un farmec cu totul aparte;
- ochii durerosi, care obosesc repede sau lacrimeaza des, se vindeca daca spalam in fiecare zi, indelung,
pleoapele cu roua. In unele parti era obiceiul ca aceasta spalare sa fie urmata de un sfert de ceas de privit
norii sau o apa curgatoare domoala;
- bolile de piele si bubele de orice fel dispar atunci cand le spalam cu roua. Spalatul se face in zi de sec (de
post, dupa calendarul ortodox) ca sa sece bubele. Exista si un descantec care se spune in timpul spalarii:
"Cum trece roua de soare/ Si spuma de mare,/ Asa sa treaca raul de pe mine";
81
- cine a facut un pacat, a spus o vorba rea si acum nu poate sta ca-l mustra cugetul, sa se trezeasca dimineata,
sa spuna de trei ori "Tatal Nostru", apoi sa se duca sa se spele cu roua pe fata si pe maini. Sa nu vorbeasca
apoi cu nimeni vreme de un ceas si sa-si repete cat poate rugaciunea in gand, iar in ziua aceea sa vorbeasca si
sa faptuiasca curat. Iata, cu alte cuvinte, un leac stravechi, pentru a vindeca fobiile, depresiile, angoasele si
nevrozele rebele ale omului de astazi.
Rostogolitul prin iarba uda de roua
Este un obicei intalnit la multe popoare de pe toate continentele, care a fost preluat se pare de la
necuvantatoare. Intr-adevar, daca veti duce un caine dupa mai multe zile de captivitate in apartament, in
mijlocul unei poieni cu iarba uda, veti vedea ca, oricat ar fi fost de spalat si deparazitat inainte, el va face
totusi o baie strasnica, tavalindu-se indelung prin iarba. Rolul acestei tavaleli nu este cel al unei simple bai, ci
are anumite efecte de revitalizare si reimprospatare cu totul deosebite. In popor se spunea ca asa cum gainile,
cainii si toate necuvantatoarele se scalda pe uscat, tot astfel omul trebuie sa-si curete trupul si sa-si alunge
necazurile tavalindu-se prin roua de dimineata, de dinaintea rasaritului soarelui.
Este o procedura care necesita o iarba foarte curata si fara spini si mai mult spatiu de desfasurare, precum si
o anumita izolare - pentru ca unui privitor neavizat ii va veni greu sa inteleaga ce faceti acolo, in iarba. In
costum de baie (inainte acest procedeu se facea complet dezbracat), va veti intinde pe spate,rostogolindu-va
apoi in stanga si in dreapta, asa incat toata suprafata corpului sa intre in contact cu roua. La inceput, aceasta
procedura nu va dura mai mult de 2-3 minute, in timp marind durata la maximum 5 minute. Imediat dupa
rostogolitul prin roua va veti imbraca bine cu haine foarte curate si din fibre naturale, fara insa a va sterge cu
prosopul. Apoi veti face cateva miscari dinamice, pentru incalzire. Este o metoda de inviorare si dinamizare
foarte eficienta. Principala sa indicatie sunt bolile de piele, mai ales cele grave, dar in medicina populara era
indicata pentru o lista mult mai cuprinzatoare de boli. Iata cateva: - psoriazisul, epiteliomul (in faza
incipienta), alergiile (cu conditia ca in iarba sa nu se afle chiar plante la care aveti alergie), dermatoze rebele
la alte forme de tratament (eventual produse de cauze necunoscute); - dureri de sale (sciatica, lombosciatica)
- afectiunile renale si urinare (nefrita, pielonefrita, cistita); - metroanexita; - reumatism cronic, dureri
musculare; - tulburari nervoase diverse; - astenie psihica si fizica, somnolenta; - sedentarism, dereglari de
apetit; - digestie lenesa.
Apa de izvor - apa vietii

Apele De Munte
Toate apele de munte, fie ele paraie, rauri repezi sau izvoare au un efect de inviorare cu totul deosebit. O baie
rapida in apa rece a unui izvor de munte este, din punctul de vedere al efectului de inviorare obtinut, cel
putin echivalentul a catorva cesti de cafea. Pe de alta parte, apa de munte - prin curatenia, limpezimea,
racoarea sa - este mijlocul de calire, de purificare si de regenerare ideal. Unda rece si cristalina a izvorului
limpezeste gandurile, ia si duce cu ea toate necazurile si neimplinirile sufletesti, ne impaca cu noi insine si ne
reda pofta de viata. De aceea procedurile cu apa de munte sunt considerate printre mijloacele cele mai
eficiente pentru a reveni rapid la forma si tonusul maxime.
Spalatul in apa de izvor

Este o metoda de vindecare si de intretinere a sanatatii, a carei origine se pierde in negura timpului. Se face
dimineata ori, pentru cei mai frigurosi, aproape de vremea pranzului, cand soarele straluceste pe cer. Dupa ce
intram in apa (nu prea mult), luam un stergar de canepa ori de in, il muiem si incepem sa ne spalam, frecand
energic pielea, urcand gradat de la picioare spre cap. Pielea nu va fi doar udata, ci si frecata cu putere cu
stergarul, astfel incat sangele sa se puna bine in miscare. La primele spalari, durata intregii operatiuni nu
trebuie sa fie mai mare de 3-4 minute, in timp ajungandu-se la maximum 7 minute. Dupa spalare, daca afara
este destul de cald, ne putem zvanta direct la soare, facand miscari rapide pentru a ne incalzi. Daca este insa
racoare, ne vom imbraca (fara insa a ne sterge, eventual tamponand putin corpul cu un prosop uscat) si apoi
vom trece imediat sa facem miscari de incalzire sau o plimbare in pas vioi.
Spalarea se face fara sapun sau alte adaosuri, doar cu stergarul si cu apa curata de munte. Dincolo de rolul
igienic al unei simple spalari, acest procedeu este si o metoda redutabila de intarire a organismului si de
vindecare. Se spune ca unul dintre secretele longevitatii si sanatatii de invidiat a oamenilor de la munte,
constatata in ciuda vietii aspre pe care acesti oameni o duc, este spalarea de dimineata.
In rezumat, prin acest procedeu, organismul este pus pur si simplu sa-si "aduca aminte" de resursele sale
naturale si sa le foloseasca pentru a-si restabili sanatatea. Iata cateva indicatii terapeutice:
82
- sensibilitate la frig, circulatie periferica deficitara;
- reumatism in forme usoare;
- deficiente imunitare, sensibilitate la infectii respiratorii (guturai, gripa, bronsita, pneumonie);
- digestie lenta, atonie digestiva, tulburari de asimilare;
- infectii urinare;
- celulita, vergeturi;
- obezitate, ingrosarea taliei, imbatranirea prematura a pielii;
- stari de contractura musculara - in mod aparent paradoxal, dupa ce muschii sunt contractati la maximum in
contact cu apa rece si in timpul miscarilor de incalzire, ei tind apoi sa se relaxeze spontan si foarte profund,
disparand ca prin farmec focarele de contractura, precum si senzatia de disconfort;
- depresie, astenie, anxietate - socul inviorator al apei pare sa stearga impregnarile emotionale nefaste,
facandu-ne pur si simplu sa uitam pe loc toate problemele (imaginare sau reale) care ne chinuiau inutil.
Mersul descult pe pietre de rau sau pe dale ude
Aici, pe langa virtutile apei de munte, un rol important il are reflexoterapia facuta pe talpa de catre pietre.
Oricine a vazut o harta de reflexologie a talpilor a ramas impresionat de multitudinea de corespondente
dintre acestea si diferitele organe ale corpului. De multa vreme reflexoterapia nu mai este considerata o
simpla superstitie, ci o metoda de vindecare a unor boli cat se poate de serioase, cum ar fi afectiunile
endocrine, leucemia, bolile metabolice, paralizia s.a. Or, mersul pe pietre nu este altceva decat un masaj
foarte puternic si complet al tuturor zonelor reflexogene din talpa. Aceasta explica si multitudinea de
indicatii ale acestei metode foarte simple.
Totul consta in a ne plimba desculti vreme de 10-20 de minute pe pietrele bine rotunjite (ca sa nu ne
raneasca) din albia unui rau sau parau de munte. Apa nu trebuie sa depaseasca nivelul gleznelor, iar pietrele
nu trebuie sa fie prea denivelate sau foarte alunecoase, pentru ca riscam o cazatura fara nici celmai mic
"efect terapeutic", ba din contra. Aceasta procedura aparent foarte facila vom vedea ca se dovedeste a fi in
felul ei o aventura, deoarece bogatia de senzatii, uneori dureroase, de la nivelul picioarelor, produse de catre
masajul pietrelor, va fi la inceput destul de greu de suportat. Chiar aceste senzatii mai putin placute sunt un
semn ca in corp se produce ceva, ca ceva se deblocheaza. Imediat dupa acest mers pe pietre, ne vom lua o
incaltaminte calduroasa si cat mai comoda si vom evita frigul la picioare, care ar anula efectele binefacatoare
ale masajului plantar.
Fara a putea constitui neaparat un tratament in sine, calcatul pe pietre de rau (sau pe dale udate din belsug cu
apa) este un excelent remediu in tratarea urmatoarelor boli:
- tulburari digestive - colita, enterita, dispepsie, tranzit intestinal perturbat, balonare;
- infectii cronice din zona genito-urinara - cistite, uretrite, anexite s.a.;
- sechele ale paraliziilor, ale unor afectiuni sau traumatisme cerebrale;
- disfunctii motorii in general;
- migrene;
- tulburari de ciclu si de menopauza;
- sterilitate (masculina si feminina);
- tulburari nervoase de intensitate medie si mica;
- incetiniri in dezvoltarea fizica si mintala la copii;
- incontinenta urinara;
- tulburari de circulatie periferica.
Lista bolilor este mult mai lunga, cele mai receptive la aceasta forma de tratament fiind mai ales afectiunile
cronice si cele produse de uzura fizica sau psihica, insa nu avem aici spatiu sa le mentionam pe toate.
Contraindicatii la baile cu ape reci: Bolile respiratorii, mai ales infectioase, aflate in faza acuta, probleme
cardiace in stadii grave, accidente vasculare recente, ciclu menstrual (mai ales in prima zi), slabiciune fizica
accentuata.
Apa De Ploaie
O data cu statutul de orasean, omul a "castigat" o multime de fobii, dintre care teama de ploaie pare sa fie la
loc de cinste. Odinioara, oamenii se bucurau de stropii de ploaie si chiar ii considerau, in anumite limite
evident, binefacatori pentru sanatate. Acum, parintii isi inchid in casa copiii inca de la primii picuri timizi de
ploaie, fara sa stie insa ca ii priveaza prin aceasta grija excesiva de niste stimulenti naturali ai functiilor
83
organismului cat se poate de importanti. Sa-i ascultam, insa, pe batranii nostri care stiau ca "o tar de ploaie
nu strica, ba chiar bucura trupul si-l intareste".
Primii care beneficiaza de ploaie sunt pielea si parul. De altfel, s-a stabilit prin studii medicale serioase ca
apa de ploaie este intr-adevar mult mai indicata pentru spalarea si clatirea parului, precum si pentru ingrijirea
tenului, decat apa de la robinet sau chiar decat cea de la fantana. Al doilea care beneficiaza imediat de picurii
de ploaie este, poate nu v-ati fi asteptat, chiar sistemul imunitar, care este puternic stimulat atunci cand apar
actiuni ceva mai puternice ale factorilor meteorologici. Este deja cunoscut in lumea medicala ca, in mare
parte, bolile infectioase de care sufera omul modern se datoreaza unor deficiente ale sistemului imunitar,
care efectiv "adoarme" in absenta stimulilor naturali. In fine, in medicina populara romaneasca exista o serie
de traditii legate de apa de ploaie pe care nu le putem explica nici prin cele mai avansate notiuni de medicina
contemporana. Batranii nostri stiau de exemplu ca: "Ca sa creasca un copil, este bine sa umble in ploaie cu
capul gol", iar aceasta credinta o regasim in Germania si in Polonia. Se mai stia ca ploaia ce vine dupa
vremea de seceta, mai ales atunci cand a fost chemata cu rugaciune si cu sfintele icoane scoase pe hotar, este
sfanta si vindeca bolile mintii si ale sufletului, inseninand omul si redandu-i pacea.
Din punct de vedere terapeutic, "baia" cu capul descoperit in ploaie este indicata in urmatoarele cazuri:
- cresterea si revitalizarea firului de par; pe langa aceasta "baie" este indicata si spalarea si clatirea parului cu
apa de ploaie;
- improspatarea tenului, prevenirea si combaterea ridurilor, tratarea tenului iritat si a celui incarcat,
revitalizarea tenului ofilit;
- prevenirea infectiilor respiratorii, cu precizarea ca cei deja bolnavi nu se vor expune in ploaie;
- vindecarea si mai ales prevenirea unor forme de reumatism; din nou sunt oprite insa de la acest tratament
persoanele care se afla in criza;
- vindecarea durerilor de cap produse de tensiunea nervoasa, de activitatea intelectuala excesiva;
- remedierea intarzierilor de crestere la copii;
- remedierea deficientelor imunitare.
Precautii
Pentru ca binefacatoarea ploaie sa nu se transforme in inamic, trebuie sa nu ne expunem ei atunci cand
suntem deja bolnavi (mai ales cu infectii respiratorii, dentare ori ale urechii), atunci cand nu avem unde sa ne
stergem bine si sa ne uscam ulterior, atunci cand bate vantul foarte puternic sau cand este foarte frig afara. O
baie in ploaie nu trebuie sa fie mai lunga de un sfert de ora.
Forma Maxima-Bucataria de vara

Natura si bucataria de vara
- Sfaturi si retete oferite de renumitul imunolog german, dr. Peter Schleicher, care crede in forta naturii
de a vindeca
-A venit vara si o data cu razele fierbinti ale soarelui pofta de mancare a disparut cat ai bate din palme. Ceea
ce ne dorim cu totii sunt bucate proaspete si usoare. Este momentul optim sa acumulam energie - dar energie
vitala, generata de alimente bine alese. Suntem in plina vara si vedetele culinare ale sezonului sunt pestele,
legumele, fructele si supele reci. Campioane raman insa in continuare rosiile. Suntapetisante, gustoase si mai
presus de toate un aliment antitumoral foarte eficient.
Va prezentam in continuare cateva intrebari legate de alimentatia corecta in sezonul "fierbinte", la care dr.
Schleicher a raspuns cu multa amabilitate si competenta.
- Metabolismul nostru se modifica vara in comparatie cu sezonul de iarna?
- Sigur ca da. Organismul nostru este mai permeabil la intoxicari, echilibrul acizi-baze se defecteaza, se
formeaza depuneri acide, structurile celulare se erodeaza, iar urmarile sunt cunoscute: stare de oboseala,
dureri musculare difuze, dereglari ale irigarii sangvine, reumatism, guta, artroza etc. De aceea, vara
84
organismul are practic nevoie de o cura permanenta de "purificare", de eliminare a reziduurilor si toxinelor.
- Cum arata o astfel de cura?
- Una dintre retetele secrete tine de alimentatie: supa dulce de legume, care neutralizeaza acizii. Modul de
preparare este urmatorul: se taie bucatele 3 cartori, 1 morcov si 1/2 radacina de telina, se acopera cu un litru
de apa si se lasa sa fiarba 20 de minute (ideal ar fi sa se fiarba in aburi). Apoi se indeparteaza legumele, se
adauga patrunjelul verde tocat si supa preparata astfel se consuma zilnic, de dimineata pana seara, vreme de
3 luni.
- Vara, regula de baza a alimentatiei noastre este gustatul, sau cum se mai spune - "a ciuguli". E prea cald ca
sa ne asezam de trei ori pe zi la masa. Este recomandabil acest procedeu?
- Practic, este o intoarcere la traditie. Strabunii nostri procedau la fel: mancau des, putin si usor. Fiind mereu
pe drum, ei culegeau cateva fructe de padure, 3 km mai departe scoteau din pamant cate-o radacina si doar
din cand in cand vanau cate-un animal. Deci: niciodata cu burta plina.
- Nutritionistii recomanda cu insistenta in ultima vreme cinci portii de legume si fructe pe zi. Cum se poate
realiza acest sfat?
- Foarte simplu: taiati marunt 1 kg de broccoli, praz, ceapa, dovlecei, ardei si morcovi. Caramelizati intr-o
tigaie o lingurita de miere pe care o stingeti cu 3 linguri de otet de mere. Adaugati 5 linguri de ulei de
masline si fierbeti in lichidul astfel preparat legumele. Este o mancare excelenta, usoara, cu un gust foarte
placut, dulce-acrisor, din care puteti "ciuguli" putin cate putin, de dimineata pana seara. Otetul de mere
elimina reziduurile, iar cantitatea de vitamina A si acid folic pe care o contine va ajunge pentru toata ziua.
- Dar legumele sunt fierte, se pierd o multime de substante vitale!
- Cateva dintre substantele vegetale secundare - asa numitele substante vitale 2000 - actioneaza efectiv doar
la temperaturi ridicate, de aceea ar trebui sa consumati intotdeauna 50% din legume fierte si 50% crude.
Taiate fasii, cu un sos de iaurt, sau pur si simplu ca salata cu ulei de masline. Salatele se combina foarte bine
cu fructele, de pilda salata verde cu felii de portocala. (Pentru ca datorita vitaminei C din fructe fierul vegetal
este resorbit mai bine. Si avem nevoie de el, pentru formarea sangelui si pentru transportul oxigenului
revigorant spre toate celulele.)
- Cea mai mare revigorare pe timp de canicula ne-o ofera, totusi, o halba de bere rece, bauta la o gradina de
vara. Ce parere aveti?
- Cei ce beau o halba de bere elimina doua, ceea ce poate duce la ingrosarea sangelui. Asa se explica riscul
ridicat al obturarii vaselor sangvine. Urmarea: tromboze, infarcturi si atacuri de apoplexie dupa consumul de
alcool. Alcoolul blocheaza hormonul Acth, care regularizeaza cantitatea de lichide din organism. Fara el se
pierde mult lichid si pot aparea calculii renali, dereglari ale circulatiei sangelui, flebite si edeme.
- Deci un "Nu" hotarat alcoolului?
- Daca beti o halba de bere, o puteti "compensa" cu un litru de apa minerala, inainte de culcare. Si pentru ca
alcoolul provoaca si eliminarea electrolitilor din organism, se recomanda o tableta de magneziu dizolvata in
apa respectiva.
- Vinul e sanatos si vara?
- Da. Puteti bea zilnic 1-3 pahare, dar adaugand cel putin aceeasi cantitate de apa. Bauturile tari sunt insa
foarte nocive, ele putand provoca atacuri (mortale) de apoplexie.
- Cam ce cantitate de lichid trebuie sa bem vara?
- Mai mare decat va imaginati. Nu 2-3, cum se recomanda adesea, ci... 5 litri pe cap de om. O parte din
aceasta apa provine din fructele zemoase si din supele reci - care n-ar trebui sa lipseasca din meniul zilnic,
cat e vara de lunga. Bauturile ideale ale verii sunt: apa minerala, ceaiurile si sucurile proaspete de fructe. Dar
nr. 1 in topul bauturilor de vara ramane sucul preparat din petale de nalba, macerate in apa rece. Asa
numitele Kazkadee, arma secreta a egiptenilor impotriva caldurii. Cumparati flori uscate de laPlafar, puneti
cativa pumni de planta in apa rece (este foarte important sa fie rece), lasati sa se macereze 24 de ore, dupa
care strecurati sucul si il beti. Are un gust delicios, este racoritor, are culoarea rosie ca limonada si calmeaza
starea de agitatie produsa de caldura de-afara. Se poate consuma rece, de la frigider, dar pentru alinarea setei
este preferabil sa fie baut la temperatura camerei. Bauturile foarte reci provoaca transpiratia. Pentru a ridica
temperatura lichidului la cea a corpului, organismul trebuie sa produca caldura. Iar noi transpiram, pentru ca
"frigul" produs prin evaporare sa reduca din nou temperatura corpului.
- Dar inghetata, desertul de baza al verii, are contraindicatii sau nu?
85
- Inghetata face sa ne priasca mancarea, de aceea, intre feluri e bine sa se serveasca inghetata de fructe. De
altfel, o portie de inghetata de fructe contine doar 150 kcal, comparativ cu una "grea", cu frisca, care contine
330 kcal.
- Grasimile sunt excluse din bucataria de vara?
- Nu, dimpotriva, dar cu ulei de masline presat la rece. Pe care ar trebui sa-l picurati pe paine, inca de
dimineata. Contine vitamina E, un antiradical recunoscut. Radicalii sunt molecule de oxigen care-o iau
razna, distrugand celulele si atacandu-ne organismul, mai cu seama vara. Acizii grasi foarte valorosi din
uleiul de masline degreseaza ficatul incarcat prin consumul de bere, de zahar si de faina rafinata. Exista
persoane care din aceasta cauza beau in fiecare dimineata un paharel de ulei de masline pe stomacul gol. Un
medicament excelent.
- Ne mai puteti spune vreun secret pentru un start "cu dreptul" in vara caniculara?
- Mancati multe fructe, mai ales pepeni. Si, langa ei, o bucata de paine integrala pe care-o stropiti cu putin
ulei de masline si asezati un strat de rosii si ceapa taiate felii.
- Partenerul ideal al uleiului de masline este lamaia?
- Bineinteles. Lamaia este o "bomba" anticancer. In afara de vitamina C, ea mai contine 58 de substante care
bareaza drumul cancerului. Sosul cel mai bun si mai sanatos pentru salate, peste etc. este cel mediteranean,
preparat din 1/3 suc de lamaie si 2/3 ulei de masline, amestecate bine de tot, pana se transforma in emulsie.
Amandoua "pun pe goana" radicalii liberi, mai numerosi in sezonul cald.
- Un alt prieten al ficatului in zilele calduroase de vara este anghinarea. E-adevarat?
- Foarte adevarat. Datorita temperaturilor ridicate, in organism creste numarul toxinelor, iar pentru ficat,
dezintoxicarea este vitala. Un medicament bun la gust: se taie anghinarea, se stropeste cu lamaie si se
rumeneste in ulei de masline. Apoi se presara cu cimbru si se toarna deasupra putin vin.
- Care sunt fructele de vara cele mai sanatoase?
- Pepenii rosii. Contin multa apa, o cantitate mare de vitamine (C, A, B1, B2) si, in plus, substante minerale
(calciu si fosfor). Pepenele rosu ofera cel mai elegant mod de "alimentare" a organismului cu lichide si
electroliti.
- Stim ca rosia este "leguma-vedeta" a verii. Aveti si pentru rosii vreo reteta?
- Fireste. Fierbeti intr-o oala o cantitate mai mare de rosii - provizie pentru 3 zile - pe care le puteti folosi ca
baza pentru supe reci, sucuri sau sosuri gustoase. Reteta mea preferata este urmatoarea: se oparesc rosiile, se
curata de pielita si seminte (prin apasare), se taie in patru si se pun intr-o tava unsa cu ulei. Peste ele se
presara usturoi zdrobit, cimbru, sare, piper si un varf de cutit de sare, apoi se stropesc cu ulei de masline si se
tin doua ore in cuptorul incins la 60?C. Cand sunt facute, se sfarma ca un piure, se amesteca cu putin ulei si
se condimenteaza cu cimbru, busuioc, salvie si eventual masline. Sunt delicioase!
- Si daca nu exista rosii de tara, coapte la soare?
- Atunci folositi rosiile decojite din conserve. Sunt mult mai bune decat cele fara gust, cultivate in solarii.
Rosiile contin licopene, care reduc cu 50% riscul tumorilor cancerigene. Studiile recente arata ca licopenele
intaresc sistemul imunitar, iar betacarotenul protejeaza pielea de razele ultraviolete si de arsurile provocate
de soare.
- Dar ca sa nu ni se umfle picioarele de caldura ce putem face?
- Consumati cu incredere castraveti. Sunt racorosi, elimina surplusul de lichide din organism, reziduurile si
impiedica formarea calculilor renali.
- Friptura de porc ar trebui evitata in timpul verii. De ce?
- In primul rand, pentru ca ea contine multa histamina, o substanta producatoare de alergii - mai cu seama
vara, pentru ca in aceasta perioada alergiile sunt deosebit de frecvente. In al doilea rand, carnea de porc
contine acizi grasi nocivi, pe care organismul nu-i poate descompune total, incarcandu-se cu reziduuri si
toxine. O alternativa mai buna: carnea de pasare. Oamenii de stiinta apreciaza grasimile din carnea de pasare
cel putin la fel ca pe cele vegetale. Dar cand gatiti pui, folositi zeama de lamaie. In felul acesta, albumina
poate fi mai bine valorificata. De altfel, in tarile mediteraneene, lamaia nu lipseste niciodata de langa carne
sau peste, un aliment de baza al sezonului estival. Vara se poate manca peste si de 4-5 ori pe saptamana. Este
usor, se digera bine, iar acizii grasi, Omega 3, pe care-i contine, curata arterele, mentinandu-le tinere. Acizii
respectivi fac pielea mai supla si o protejeaza de neurodermite.
- In tarile mediteraneene se foloseste frecvent salvia pentru condimentarea carnii si a pestelui. Mai ales vara.
De ce?
86
- Salvia este foarte importanta vara, pentru ca stopeaza producerea transpiratiei. In plus, omoara bacteriile si
virusii. Vara, riscul contaminarii alimentelor este mai ridicat. Efect antibacterian au insa mai ales usturoiul si
ceapa. Ceapa ar trebui consumata zilnic - in toate variantele, ca garnitura sau umpluta. Stimuleaza irigarea
sangvina si subtiaza sangele, ingrosat din cauza caldurii.
- Dar cimbrul?
- Si cimbrul ar trebui folosit in timpul verii pentru ca face mancarea mai usoara, vindeca afectiunile de
stomac si intestine. Dar adevarata "minune" este nasturelul (cresonul). Contine iod pentru tiroida (centrala
noastra energetica), potasiu pentru regularizarea cantitatii de lichid din organism, vitamine din grupa B
pentru nervi si antiradicali - vitaminele A, C si E.
- O ultima intrebare: ce desert recomandati pentru finalul unei mese de vara?
- Vara nu va pot recomanda deserturi pentru ca dulciurile ingreuneaza metabolismul si produc micoze
intestinale. Ideala este insa o salata de fructe de tot felul - neaparat cu pepene si capsune - stropita din belsug
cu zeama de lamaie. Sau branza langa un pahar cu vin rosu. Branza contine betacaseina care, conform unor
studii, previne cancerul de san. Mai ales caseina din branza de oaie si de capra.
Edemele de vară
Nimic pe lume nu ne strică bucuria vacanţei, precum umflarea picioarelor. Suferinţa nu le atacă doar
pe doamnele care nu îşi mai pot arăta gleznele subţirele, ci şi pe bărbaţii ale căror picioare nu mai pot
încăpea în pantofi. Ca să nu mai vorbim de bieţii bătrâni cărora căldura le transformă picioarele în
butuci. Cine provoacă dezastrul? E ceva de făcut?
În cea mai mare măsură, edemele de vară (picioare umflate) le sunt specifice femeilor. Razele solare
activează producerea hormonilor care favorizează reţinerea lichidelor în organism. Ca să rezolvăm problema,
trebuie să reducem drastic consumul de alimente ce amplifică necesitatea de apă: produsele dulci, sărate,
grase, condimentate în exces. Şi lichidele trebuie limitate la maximum 2 litri pe zi, adăugând în ele suc de
lămâie. Băuturile carbogazoase sunt interzise. Dar înainte de a lua măsuri, e obligatoriu să stabilim natura
umflăturilor. Cine le produce: rinichii, venele de la picioare, inima, tiroida sau sunt tulburări provocate de
statul prea multă vreme în picioare sau aşezat? Femeile de la ţară, de pildă, pot avea probleme din cauza
poziţiei aplecate în care stau cât muncesc în grădină sau pe ogor. Ca ajutor, li se recomandă folosirea
scăunelelor pe care să stea periodic sau să se sprijine, atunci când se ridică, dacă au stat în genunchi. La
fiecare 30 de minute se fac pauze mici, iar la 1,5-2 ore, o pauză mai lungă, destinată exerciţiilor speciale
pentru circulaţia limfei.
Recomandări pentru prevenirea sau diminuarea edemelor
Măsuri generale
* Consumaţi zilnic dovleac crud, fiert, copt la cuptor sau beţi un pahar de suc proaspăt stors.
* Apelaţi la cartofi. Datorită conţinutului mare de potasiu, cartofii scot din organism surplusul de lichid şi
susţin activitatea inimii. Pe post de aliment-medicament se folosesc 2-3 cartofi copţi la cuptor în coajă, cel
puţin de 3 ori pe săptămână.
* Stingeţi-vă setea cu castraveţi. Doi castraveţi înlocuiesc un pahar cu apă.
* După masa de prânz, staţi culcaţi 15-20 de minute, cu picioarele ridicate pe o pernă mare. Puteţi dormi
chiar şi noaptea, cu picioarele mai sus decât trunchiul.
* Persoanele cu limfostază netratată (când pielea capătă culoarea vişinie, devine întinsă, lucioasă, uneori
crapă şi lichidul curge din crăpături) trebuie să doarmă permanent cu picioarele ridicate, în aşa fel ca tălpile
să se afle mai sus decât inima.
* Vara, se renunţă categoric la şosete cu elastic strâns, altfel picioarele se vor umfla şi mai tare, apar crampe
musculare sau senzaţia de amorţire.
87
Încălţămintea să fie largă, comodă, laba piciorului trebuie să respire liber, în afara cazurilor când se prescriu
ciorapi cu compresie, care îmbunătăţesc circulaţia.
* Duşurile alternative în zona picioarelor, cald-rece, dau, în timp, rezultate benefice.
* Jeturile de apă reci, plimbate de la coapse la glezne (metoda Kneipp) rezolvă problema, dacă sunt
practicate consecvent.
* Gimnastica zilnică, alcătuită din umblatul prin casă, pe vârfuri, rotirea gleznelor, genuflexiunile făcute de
câteva ori pe zi au rezultate imediate.
Tratamente interne
* Tinctură de obligeană. Timp de 10 zile, se macerează 20 g rădăcini de obligeană în 400 ml ţuică de 40 de
grade. Se bea câte o linguriţă de 3 ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă.
* Ceapă cu zahăr. Seara, înainte de culcare, se taie în rondele subţiri 2 cepe, se presară cu zahăr sau se
amestecă cu puţină miere de albine. Dimineaţa se stoarce sucul şi se bea cu 100 ml ceai de măceşe. Ceaiul se
prepară din 2 linguri de fructe tocate, fără seminţe, ce s-au infuzat 2 ore în termos, cu 500 ml apă fierbinte.
Infuzia se bea câte 100 ml de 5 ori pe zi, în cure de 2 luni.
* Sirop de scoruş. Scoruşul de munte este un copăcel foarte frumos, dar şi vestit prin calităţile lui terapeutice.
În lista lungă de afecţiuni ce pot fi vindecate cu ajutorul său, găsim şi edemele drastice ale picioarelor. Din
fructele de scoruş se stoarce un litru de suc, se amestecă cu 600 g de zahăr şi se fierbe 15-20 de minute.
Siropul se adaugă în ceai sau în compot, câte 1-2 linguri, la 250 ml de lichid.
* Cireşe uscate. Dacă edemele se asociază cu afecţiuni cardiace, se face infuzie din 5 linguri de cireşe uscate
într-un litru de apă clocotită, care se lasă în termos sau învelit în plapumă, timp de 4 ore. Se bea câte un
pahar, de 3-4 ori pe zi, înainte de masă. La unele persoane, cireşele uscate favorizează constipaţia, de aceea
în infuzie se adaugă o plantă cu efect invers (revent, fructe de agriş, mătase de porumb etc.).
* Ceai de pătrunjel. Înlocuiţi băuturile nesănătoase, sintetice, cu infuzie cu efect uşor diuretic, din 2-3 linguri
de frunze de pătrunjel tocate mărunt şi 500 ml de apă fierbinte. După răcire, se bea pe parcursul zilei, cu
înghiţituri mici.
* Miere cu usturoi. Se pisează 250 g de usturoi, se amestecă cu 350 g miere de albine lichidă, se macerează 7
zile. Timp de 2 luni, se consumă câte o lingură, de 3 ori pe zi, cu 40 de minute înainte de masă.
* Patlagină şi merişor. Se opăresc 5 linguri de frunze de patlagină tocate mărunt, câte 2 linguri de merişor şi
strugurii-ursului, cu un litru de apă. Se ţine lichidul pe foc mic, un minut, apoi se infuzează o oră. Se beau
câte 150 ml, de 3-4 ori pe zi, între mese.
* Rădăcini de păpădie şi crenguţe de vişin. Câte o lingură de rădăcini de păpădie şi crenguţe de vişin tocate
mărunt se pun pe foc, cu 500 ml de apă caldă. Se lasă până începe să fiarbă şi se ţine pe foc slab încă 5
minute. După răcire, infuzia se strecoară. Se beau câte 100 ml, de 2 ori pe zi, între mese. Lichidul rămas se
foloseşte pentru comprese, în special pentru cei cu limfostază. Compresa se ţine pe edem 30-40 de minute,
învelită cu prosop flauşat sau fular de lână, iar piciorul se ridică pe o pernă.
* Ovăz verde. Încă o plantă cu o paletă largă de calităţi terapeutice este ovăzul. Pentru vindecarea edemelor,
se folosesc planta verde, boabele şi paiele de ovăz. Pe timp de vară, se bea câte o lingură de suc proaspăt
obţinut din fire verzi, de 3 ori pe zi, înainte de masă. Se reglează metabolismul, cresc imunitatea şi puterile
organismului. Ovăzul se plantează în ghivece sau în jardiniere, la fiecare 2-3 săptămâni, ca să-l aveţi
permanent proaspăt.
Ceaiuri diuretice
Un amestec de ovăz verde cu cicoare, cimbru, troscot şi fructe zdrobite de măceş (câte o lingură de fiecare)
se opăreşte cu 450 ml de apă clocotită şi se infuzează timp de 2 ore. Se beau câte 200 ml, de 2 ori pe zi,
înainte de masă. Reţeta propusă este benefică şi pentru cei afectaţi de cistită acută sau cronică. Plantele
rămase nu se aruncă. Se strâng 3-4 zile şi se folosesc pentru băi de picioare.
2. Un pahar de ovăz nedecorticat, opărit cu 300 ml de apă, se ţine pe baie de abur, până ce volumul apei
scade la jumătate. În lichidul strecurat se adaugă 2 linguriţe miere de albine şi se bea în 2 reprize, între mese.
3. Se strivesc puţin 100 g boabe de ovăz (nedecorticat), se amestecă cu 3 linguri seminţe de in, un litru apă
rece de izvor şi se lasă la macerat peste noapte (8-12 ore), la temperatura camerei. Apa strecurată se bea în
cantităţi de câte 150 ml, de 3 ori pe zi, înainte de masă. Este recomandată şi persoanelor cu diabet.
88
Tratamente externe
* Băi cu ovăz. Ovăzul se foloseşte şi pentru băi. În 3 litri de apă, după primul clocot, se fierb timp de 15
minute, 250 g de orz verde cu spic sau paiele proaspăt culese. Picioarele se ţin 15-20 de minute în decoctul
răcit, până la 36 de grade. Pentru băi corporale, se infuzează 500 g de ovăz verde sau paie de ovăz, în 10 litri
de apă clocotită, timp de o oră. Se strecoară direct în cada cu apă caldă (37 de grade), unde se adaugă şi 1-2
pahare de sare grunjoasă. Se fac 10 proceduri, cu durata de 15 minute, o dată la 2-3 zile.
* Terci de cartofi. Se rad câţiva cartofi cruzi, se întinde terciul pe o bucată de pânză de in şi se aplică pe
locurile cu edem, vreme de o oră. După înlăturarea compresei, pielea se şterge, dar nu se spală. Se fac cure
de câte 3 zile pe săptămână.
* Ouă şi unt topit. O altă compresă se prepară din 6 gălbenuşuri crude şi 6 linguri de unt proaspăt topit.
Componentele se amestecă bine şi se aplică pe edeme.
* Apă de la flori. Când udaţi plantele, într-o zi toridă, nu uitaţi să turnaţi apă şi pe glezne, pentru contracţia
vaselor sangvine şi limfatice. Favorizează înlăturarea surplusului de lichid, dar şi antrenarea sistemului
imunitar.
* Tocătură de pălămidă. Persoanele afectate de limfostază îşi pot îmbunătăţi starea pielii cu băi locale. Se
prepară un decoct din 6 linguri de dentiţă, o pălămidă de mărime medie, tocată, şi 3 litri de apă fierbinte, care
se lasă pe foc 5 minute după primul clocot şi se strecoară după răcire. Se fac băi pentru picioare, câte 15-20
de minute, de 2 ori pe zi.
Necazurile verii: Cum scăpăm de transpiraţia în

exces
În trecutul nu prea îndepărtat, se credea că procesul natural de eliminare a apei din organism prin
transpiraţie este un semn de sănătate bună.
În Rusia secolului 19, de pildă, o nuntă într-o familie nobilă se organiza numai
după o verificare riguroasă a miresei. Rudele feminine din partea mirelui o
duceau în saună, unde se îmbăiau împreună, observând două lucruri esenţiale:
dacă fata nu are defecte fizice şi dacă transpiră normal. Se considera că femeile
care nu transpiră nu sunt în stare să nască copii sănătoşi. Dar nici transpiraţia în
exces nu e bună. Pielea este cel mai mare organ al corpului, care ne protejează
de invazia factorilor patogeni din mediul înconjurător, de aceea trebuie să avem
grijă ca să nu fie nici deshidratată, nici prea umezită. Lupta cu hiperhidroza -
transpiraţia abundentă - este de lungă durată, deoarece este strâns legată de
bolile ce o provoacă: afecţiuni hormonale, tuberculoză, diabet, sifilis,
cheratodermie, picior plat, reumatism, supraponderalitate, neurastenie,
dezechilibre ale sistemului neurovegetativ. Dacă încă n-aţi stabilit cauza
transpiraţiei cu care vă confruntaţi, deşi problema vă deranjează şi devine
insuportabilă, încercaţi s-o rezolvaţi, măcar parţial, cu metode naturiste.
Reţete din bătrâni
Respiraţia pe o singură nară
Vara, în zilele cu temperaturi ridicate, se recomandă să folosim respiraţia pe o singură nară. Respiraţia prin
nara stângă răceşte puţin organismul, iar prin cea dreaptă, îl încălzeşte. Putem să astupăm nara dreaptă cu un
tampon de vată şi să inspirăm aer lent pe cea stângă, expirând pe gură prin buzele lipite, cu un mic efort, ca
să antrenăm diafragma şi tot sistemul respirator. Organismul astfel răcorit nu mai transpiră abundent.
Pastă de dovleac
Bătrânii cunoşteau încă o metodă naturistă. Toate zonele ce transpiră abundent se ung cu pastă din dovleac,
care se lasă 30-45 de minute, apoi se spală cu apă rece.
89
Loţiune cu rostopască
Rostopască
Toată planta proaspăt culeasă, cu flori şi rădăcini, se curăţă de părţile uscate, se taie bucăţele potrivite şi se
stoarce sucul. Într-un borcan cu filet, sucul se combină cu reziduul rămas după stoarcere, iar deasupra se
toarnă ţuică, cât să-l acopere cam cu trei degete. Borcanul închis ermetic se pune la macerat la întuneric, 5-7
zile. Locurile care transpiră excesiv se freacă cu un burete îmbibat cu loţiune.
Tinctură din muguri de mesteacăn
Pentru toate zonele corpului care transpiră abundent se folosesc tamponări cu tinctură din muguri de
mesteacăn. Dacă nu reuşiţi s-o procuraţi din farmacie, maceraţi timp de 7 zile o lingură plină-vârf de muguri,
în 250-300 ml de ţuică de 70 de grade. Maceratul nu se strecoară. După folosirea a 3/4 din preparat, se mai
adaugă 150 ml de ţuică.
Argila verde
Conţine toate microelementele necesare pentru sănătatea noastră, are un potenţial energetic imens, ce îi
conferă şi calităţi de vindecare extraordinare. Se freacă bine tălpile, palmele sau subsuorile, înainte de
culcare, cu pulbere de argilă sau aceasta se vâră în şosete sau mănuşi de bumbac, timp de 10 zile. Dacă este
necesar, procedurile se repetă lunar.
Băi cu bere
Pentru reducerea transpiraţiei se folosesc din moşi-strămoşi băi locale (sau pentru tot corpul) în care se
adaugă bere. În cada umplută pe jumătate se toarnă un litru de bere, iar pentru palme sau tălpi se fac băi de
picioare în lighean cu un pahar de bere. Ca să obţinem un efect terapeutic rapid, se face o cură de băi zilnice,
timp de 14 zile.
Cei ce suferă de transpiraţie abundentă trebuie să aibă în trusa lor medicală permanganat de potasiu, cristale
sau soluţie concentrată, ca să-l adauge în infuziile din plante folosite pentru băi locale.
Hiperhidroza palmelor
Peroxid de hidrogen
Este o metodă pe cât de simplă, pe atât de eficientă în lupta cu transpiraţia abundentă. De 3-4 ori pe zi, se
freacă suprafaţă afectată (palmele, tălpile, faţa) cu o linguriţă de apă oxigenată.
Băi cu apă sărată
În 2 litri de apă fierbinte se dizolvă 6 linguri de sare de mare sau de bucătărie, sau le puteţi amesteca în
proporţii egale. Se scufundă palmele în apa fierbinte şi se ţin acolo cel puţin 40 de minute. Ca să păstraţi
temperatura apei, pregătiţi un vas cu apă foarte fierbinte, ca s-o adăugaţi în vasul pentru baie. Procedura se
face de 2 ori pe zi, timp de 14 zile. După baie, spălaţi-vă bine palmele şi aplicaţi o cremă pentru mâini.
Băi cu ceai negru şi mesteacăn
Se opăresc cu un litru de apă 5 linguri de ceai negru chinezesc şi un pahar de frunze de mesteacăn tăiate
mărunt cu foarfecele, şi se infuzează 30 de minute. Se încălzeşte din nou infuzia strecurată, se adaugă
permanganat de potasiu şi se ţin palmele în lichid timp de 15 minute, apoi se usucă la aer, fără a se şterge.
Rezultatele pozitive apar după 10 proceduri. Pentru a-l folosi de mai multe ori, preparatul se păstrează la
frigider.
Băi cu coada-calului şi gălbenele
Coada-calului
O reţetă din bătrâni ne sfătuieşte să amestecăm 12 linguri cu flori de gălbenele cu 23 de linguriţe de coada-
calului. Amestecul se pune pe foc într-o cratiţă emailată, cu 750 ml apă rece, se aduce până la fierbere, se
acoperă cu capac şi se lasă pe un foc mic, încă 15 minute. După răcire, se stoarce prin presare, se adaugă 41
de linguri de alcool dublu rafinat şi se păstrează în frigider, în sticluţe de culoare închisă. Timp de 10 zile,
agitaţi sticluţa o dată pe zi. Acum începeţi tratamentul. Timp de 3 săptămâni, înainte de culcare, se fac băi
locale cu un litru de apă caldă, în care se adaugă 5-7 linguri de loţiune. Durata procedurii este de cel puţin 15
minute.
Loţiune cu suc de lămâie şi glicerină
Palmele se ung cu un amestec preparat din 2 linguri de glicerină farmaceutică, o lingură suc de lămâie şi una
de alcool dublu rafinat. Înainte de aplicarea loţiunii, mâinile se spală bine cu săpun.
În cazuri grave, când palmele se umezesc exagerat, se prepară o reţetă mai complexă, cu preparate de la
farmacie. Se amestecă 5 g acid boric, câte 15 g acid salicilic şi borax, câte 70 ml glicerină şi alcool dublu
rafinat. Amestecul se păstrează închis ermetic în frigider. Palmele se şterg cu un tampon îmbibat cu loţiune,
90
de 3 ori pe zi. După procedură, mâinile nu se spală cel puţin o oră. În trei zile, situaţia se îmbunătăţeşte, dar
tratamentul nu se întrerupe încă două săptămâni.
Cremă cu plante şi miere de albine
Se amestecă părţi egale de frunze de urzică, pătlagină, păpădie şi flori de gălbenele, apoi se dau prin maşina
de tocat. Peste două linguri de plante se toarnă 150 ml apă clocotită şi se infuzează acoperit 40 de minute.
Două linguri de infuzie se amestecă cu o lingură de miere de albine, cu 50 g de osânză topită sau untură de
gâscă şi două linguri ulei de ricin. Palmele curate se ung cu cremă de două ori pe zi.
Gheaţă din suc de castraveţi
Pe timp de vară, se pot şterge suprafeţele ce transpiră abundent, cu felii de castraveţi proaspeţi, iar pentru
restul timpului, se fac cubuleţe de gheaţă din suc de castraveţi, care se păstrează în pungi de plastic la
congelator. Palmele, faţa sau tălpile se freacă cu gheaţă de 2-3 ori pe zi.
Unguent cu miere de albine şi bicarbonat de sodiu
Gălbenele
Amestecaţi o lingură de miere cu o linguriţă de bicarbonat de sodiu, lăsaţi să se pătrundă 7-10 minute, după
care ungeţi-vă palmele cu pasta obţinută. Deasupra aplicaţi o folie de polietilenă, şi apoi mănuşi de bumbac.
Staţi aşa 40 de minute, pe urmă spălaţi-vă cu apă rece. Procedura se face zilnic, cel puţin o lună. Primele 10
zile efectul nu se observă, dar peste o lună, situaţia se îmbunătăţeşte. Efectul pozitiv al tratamentului poate
dura 5-6 luni.
Hiperhidroza tălpilor
Pudră pentru tălpi
De dimineaţă, tălpile se pudrează cu amidon de cartofi sau cu pulbere fină din scoarţă de stejar. Se poate
prepara şi o pudră combinată din amidon, scoarţă, bicarbonat de sodiu şi talc pentru bebeluşi, amestecate în
proporţii egale. Puteţi să vă pudraţi palmele cu fiecare ingredient în parte sau în amestec.
Băi cu paie de ovăz şi frunze de nuc
Se infuzează timp de o oră 5 linguri pline de paie sau iarbă verde de ovăz şi 4 linguri de frunze de nuc, într-
un litru de apă fierbinte. Se încălzeşte din nou, până la o temperatură suportabilă, dar nu se strecoară. Se
adaugă 2-3 linguriţe de amoniac din farmacie (care se foloseşte în caz de leşin) şi se ţin tălpile în lichid 20 de
minute. Folosiţi infuzia de 3-4 ori (dacă nu capătă miros neplăcut), adăugând de fiecare dată câte o linguriţă
de amoniac, care se evaporă în timpul procedurii.
Unguent cu ou şi ulei
Înainte de culcare, tălpile se ung cu un amestec din ou bătut spumă şi o lingură de orice ulei nerafinat. Se lasă
în aer liber până se usucă parţial, se încalţă cu şosete de bumbac, ca să nu se murdărească lenjeriile de pat.
Dimineaţa, se spală cu apă fierbinte, se clătesc cu apă rece. Primele rezultate - atenuarea mirosului urât - apar
la 3 zile, dar o cură terapeutică completă cuprinde 10-14 proceduri.
Comprese cu mentă şi salcie
Dacă tălpile vă transpiră abundent de mai mulţi ani, încercaţi remediul cu salcie. Puneţi într-un termos 3
linguri de scoarţă de salcie şi 2 linguri de frunze de mentă, opăriţi-le cu apă clocotită şi lăsaţi-le să infuzeze
24 de ore. După strecurare, se amestecă cu sucul de la o lămâie şi se păstrează în frigider, nu mai mult de 7
zile. Înainte de culcare, se face o baie fierbinte cu sare, timp de 25 de minute. Şosetele de bumbac se îmbibă
cu remediul preparat din plante, se încalţă şi se ţin pe picioare o oră. Deasupra se pun pungi de plastic.
Periodic, şosetele se stropesc cu
Mentă : infuzie, în zona tălpilor. O cură durează 14 zile, chiar dacă situaţia se îmbunătăţeşte mai repede.
Bicarbonat de sodiu
De două ori pe zi, se clătesc tălpile cu soluţie de bicarbonat (o linguriţă la un pahar de apă caldă). Înainte de
culcare, se îmbibă cu soluţie smocuri mici, confecţionate din vată şi se aşează între degete. E posibil să
simţiţi o senzaţie slabă de usturime, care dispare repede. Tratamentul durează o lună şi poate fi repetat ori de
câte ori este nevoie.
91
Cireşele şi vişinele
Pe lângă strălucirile lor rubinii, transformate de copii în cercei atârnaţi la ureche, primele fructe ale
verii dezmiardă şi cerul gurii, răsfăţându-l cu arome acrişoare şi dulci.
Şi cum ce-i place stomacului face aproape întotdeauna bine şi la obraz (mierea,
laptele, fructele etc.), cireşele şi vişinele sunt şi leacuri de frumuseţe. Folosite în
tratamente cosmetice, ele previn şi întârzie procesul de îmbătrânire, redau
elasticitatea pielii, o tonifică şi, datorită proprietăţilor antiinflamatorii, au efect
decongestionant şi tratează cuperoza. Sunt extrem de eficiente în albirea şi
luminarea pielii, în estomparea petelor şi pistruilor, în hidratarea şi calmarea ei.
Mască cu cireşe sau vişine, vitaminizantă şi regenerantă

Ingrediente: 2-3 linguri de cireşe (sau vişine, dacă aveţi tenul gras).
Mod de preparare: După ce aţi spălat bine cireşele sau vişinele, scoateţi sâmburii şi zdrobiţi pulpa fructelor
cu ajutorul unei furculiţe, până se transformă în piure. Aplicaţi pasta obţinută pe faţa şi gâtul proaspăt spălate
şi lăsaţi o jumătate de oră să acţioneze. Clătiţi cu apă rece.
Mască cu cireşe, miere şi lămâie, contra ridurilor, coşurilor şi pentru albire

Ingrediente: 2 linguri de cireşe, 1 lingură de miere, o jumătate de lingură de suc proaspăt de lămâie.
Mod de preparare: Transformaţi cireşele în piure, amestecaţi-le cu mierea şi lămâia. Aplicaţi această pastă
pe faţă şi pe gât şi spălaţi-o după 20 de minute, cu apă călduţă. Aplicată de două ori pe săptămână, elimină
ridurile fine, albeşte pielea, decolorează petele şi tratează acneea.
Mască cu cireşe şi iaurt pentru piele îmbătrânită

Ingrediente: 2 linguri de cireşe, 2 linguri de iaurt.
Mod de preparare: zdrobiţi cireşele cu furculiţa, până se transformă în terci, şi adăugaţi iaurtul. Aplicaţi
pasta pe piele pentru 20-30 de minute, apoi spălaţi-o cu apă călduţă. Clătiţi-vă cu apă rece.
Această mască este excelentă pentru întinerirea pielii terne, obosite şi îmbătrânite.
Exfoliant cu suc de cireşe sau vişine şi tărâţe de ovăz

Ingrediente: 3 linguri de suc de cireşe (sau vişine pentru ten gras) proaspăt preparat, 3 linguri de tărâţe de
ovăz.
Mod de preparare: amestecaţi ingredientele şi aplicaţi-le pe faţa şi gâtul proaspăt spălate. După 5 minute,
masaţi cu mişcări circulare, apoi clătiţi cu apă rece.
Mască de vişine cu albuş, făină şi miere, pentru ten gras

Ingrediente: 2 linguri de vişine, 1 albuş, 2 linguri de făină, 1 lingură de miere.
Mod de preparare: Amestecaţi vişinele transformate în piure cu albuşul bătut spumă şi adăugaţi mierea şi
făina. Aplicaţi această mască pe faţă şi pe gât, pentru 20 de minute, apoi clătiţi cu apă rece.
Această reţetă este excelentă pentru îngrijirea tenului gras.
Mască de cireşe cu banane şi untdelemn (pentru ten uscat)

Ingrediente: 2 linguri de cireşe, o jumătate de banană coaptă, o linguriţă de ulei de măsline.
Mod de preparare: zdrobiţi cireşele şi banana cu furculiţa, până se transformă în terci, apoi adăugaţi uleiul
de măsline. Aplicaţi pasta pe faţă şi pe gât pentru 30 de minute.
Este foarte bună pentru tenul uscat şi ofilit, hrăneşte şi reduce ridurile.
Mască cu vişine, brânză de vaci şi smântână pentru decolteu şi sâni

Ingrediente: 3 linguri suc de vişine proaspăt obţinut, 2 linguri brânză de vaci, o jumătate lingură de
smântână.
Mod de preparare:amestecaţi bine ingredientele şi întindeţi pasta cu masaj uşor pe sâni, decolteu şi gât.
După 30 de minute spălaţi-o.
92
Reface structura pielii, tonifică, redă fermitatea sânilor şi a decolteului. Pentru rezultate rapide aplicaţi-o de
cel puţin 2 ori pe săptămână.
ROTUNGIOARA (Glechoma hederacea)

Planta pentru patruzeci de suferinţe
N-au mai rămas multe zile până când zâmbetul soarelui va scoate iar la lumină ierburile înmiresmate, atât
de-aşteptate de adepţii tratamentelor naturiste. Înarmaţi cu foarfeci de grădinărie şi coşuri mari, vor porni
iarăşi, ca într-o cruciadă a primăverii, prin crânguri şi prin păduri. Mare bucurie să găseşti "comorile"
căutate, pe care de-acum le ştii pe de rost, dar şi mai mare, atunci când îţi iese în cale o plantă nouă, despre
care ai aflat că face minuni. De aceea vreau ca în materialul de astăzi să vă prezint Rotungioara, o ierbuşoară
prea puţin cunoscută, deşi strămoşii o numeau "planta pentru patruzeci de suferinţe". Denumirile vechi ale
plantei, "buruiana leacului" sau "buruiana de bube", ne spun clar că strămoşii îi cunoşteau bine calităţile
tămăduitoare. "Hai la cules!", prin urmare. Soarele poate să iasă în orice clipă şi e bine să fim pregătiţi.
Carte de vizită
Soră cu talpa-gâştei şi cu sovârful, Rotungioara răsare primăvara, devreme, împreună cu ghioceii şi cu

urzicile. Vârfurile firave cu greu îşi croiesc drumul, prin frunzişul uscat al pădurii, ca să se ridice la 15-20 de
cm deasupra pământului. Grăbiţi-vă s-o culegeţi cât mai devreme, ca s-o puteţi consuma ca atare, pusă în
salate, dar şi pe post de condiment, în mâncăruri gătite.
Rotungioara se culege în două serii. Frunzele - înainte de înflorire, iar mai apoi
toată planta, dar numai cu foarfeca de grădinărit, ca să nu scoţi rădăcinile fine din
pământ. În calitatea ei de plantă eterică, Rotungioara se culege în zilele însorite,
deoarece există o legătură directă între temperatura aerului şi cantităţile de ulei
din flori şi frunze. Se usucă la semiîntuneric, la temperaturi mai mici de 30 de
grade, răsfirate pe coli de hârtie albă şi nu pe ziare poroase, care îi absorb
esenţele. Încă un secret care ne permite să obţinem materie primă de calitate
superioară constă în uscarea întregii plante, ca să nu se scurgă sucul, ce conţine
uleiuri care se evaporă şi se pierd. De aceea, întindem pe hârtia albă un strat
subţire de plantă, iar când trebuie s-o întoarcem, o acoperim cu altă hârtie, de
aceeaşi dimensiune, ridicăm tot "sandvişul" şi îl aşezăm invers, apoi înlăturăm
hârtia de deasupra. Planta uscată se păstrează în borcane cu filet, închise ermetic,
sau în cutii de tablă cu capac.
Important: afecţiunile stomacului, ficatului şi splinei se vindecă mai repede şi sunt suportate mai uşor, dacă
în paralel cu prescripţiile medicului specialist se administrează şi preparate ce conţin Rotungioară. Modesta
plantă este un regenerator puternic pentru celulele ficatului afectate de ciroză sau cancer, un stimulator bun al
metabolismului şi un energizant veritabil. În terapia populară rusească, majoritatea reţetelor pentru
eliminarea pietrelor mici sau a nisipului din rinichi şi vezica biliară conţin Rotungioară, iar pentru
diminuarea durerilor de cap, sucul se picură în nas.
Rotungioara este şi o plantă meliferă de top, albinele o vizitează activ din luna mai şi pot aduna de pe un
hectar 14-19 kg de miere aromată, extrem de bună pentru sănătate.
93
Tratamente interne
Mastopatie fibrochistică
Se amestecă următoarele plante, tocate mărunt: câte 2 linguri Rotungioară,
gălbenele, rostopască, urzică, scai măgăresc, câte 5 linguri flori de trifoi şi
rădăcină de brusture, 3 linguri rădăcină de bujor, câte 4 linguri dentiţă şi
rădăcină de şapte-degete. O lingură de amestec se opăreşte în termos cu 350 ml
de apă şi se infuzează timp de 4-6 ore. Se strecoară ceaiul şi se bea cald, câte 120
ml, de 3 ori pe zi, cu o oră înainte de masă. O cură de 30 de zile se repetă după
10 zile pauză, până la obţinerea rezultatului dorit.
Menopauză, probleme ginecologice

Se opăresc, cu 750 ml de apă, un amestec compus din câte o linguriţă de
Rotungioară, sovârf, flori de gălbenele şi 1/3 linguriţă de sulfină. Se infuzează o oră, într-un vas învelit în
prosop flauşat. Se bea ceaiul cald, câte un pahar, de 3 ori pe zi, cu 15 minute înainte de masă.
Endometrioză
Câte o lingură de frunze de Rotungioară, urzică, salvie şi o linguriţă de seminţe de pătlagină se amestecă
bine. Într-un vas cu 50 ml apă caldă, se înmoaie o lingură plină vârf de plantă, se ţine 15 minute, apoi se
adaugă încă 100 ml de apă şi se pune pe foc, pentru 5 minute. După răcire, se strecoară şi se bea câte o
lingură, de 4 ori pe zi, timp de două săptămâni. Plantele rămase se adună, se mai fierb o dată şi se folosesc
pentru spălături vaginale.
Scăderea auzului
O lingură de flori şi frunze de Rotungioară şi două linguriţe ace de pin tocate se infuzează timp de o oră în
300 ml de apă fierbinte, apoi se strecoară. Se bea câte 100 ml ceai, de 2-3 ori pe zi, până la îmbunătăţirea
auzului.
Cancer de ficat, metastaze

Câte o linguriţă de flori de Rotungioară, ghimpe şi dentiţă se infuzează două ore în termos, în 300 ml apă
fierbinte, apoi se strecoară. Se bea ceaiul împărţit în 4 doze, cu 30 minute înainte de masă. În fiecare porţie se
adaugă 5-15 picături de suc proaspăt (în funcţie de greutatea corporală). Pentru perioada de iarnă, sucul se
congelează sau se amestecă cu miere de albine, în proporţie 1:1. În cazuri de urgenţă, până obţineţi toate
ingredientele necesare, se consumă pulbere din frunze uscate, câte 1/3 linguriţă, de 3 ori pe zi.
Expectorant
Trei linguriţe de amestec în părţi egale de Rotungioară, ghimpe şi pochivnic, se opăresc cu un litru de apă
clocotită şi se infuzează până la răcire. Se bea ceaiul în 5 reprize, de-a lungul zilei.
Tuse
10 cepe de mărime mică se curăţă, se toacă mărunt, se amestecă cu o căpăţână de usturoi tocat. Amestecul se
fierbe într-un litru de lapte, până când ceapa devine moale. După răcire (la temperatura camerei) se adaugă
câte 3 linguri de miere de albine şi suc de Rotungioară. Se consumă câte o lingură la fiecare oră, de la ora 8
dimineaţa până la ora 20 seara.
Afecţiuni pulmonare cronice

Un amestec din 2 linguri frunze de Rotungioară, 2 linguri muguri de plop şi o lingură flori de soc se
infuzează 8 ore, în 750 ml de apă fierbinte. Se bea în 5 reprize, între mese.
Astm bronşic, afecţiuni renale

Câte o lingură de Rotungioară cu flori, podbal şi rădăcină de lemn-dulce se macerează la întuneric, timp de
10 zile, în 300 ml de ţuică, agitându-se periodic. Se administrează câte 15 picături, cu 50 ml apă, de 3 ori pe
zi, după-masă.
94
Hipotensiune arterială
Se amestecă următoarele plante: câte o lingură de Rotungioară, coada-şoricelului, frunze de pătlagină, de
zmeură, câte 2 linguri troscot, urzică, fructe uscate de măceş şi de fragi, 3 linguri frunze de mesteacăn, 7
linguri scai măgăresc, câte o linguriţă mentă şi rădăcini de iarbă mare. Din amestec se iau 2-3 linguri (În
funcţie de greutatea corporală), se infuzează în termos, în 350 ml de apă, timp de 6-8 ore. Se bea de
dimineaţă, împărţit în 3 doze egale, cu 30 minute înainte de masă.
Tratamente externe
Fracturi, furunculoză, edem, dureri de dinţi, hemoroizi
Pentru regenerarea osului fracturat sau diminuarea durerilor şi senzaţiilor de prurit se iau 4-5 linguri de
frunze, se opăresc cu un pahar de apă clocotită, se ţin pe baie de aburi 15 minute şi se strecoară. Frunzele se
învelesc sub formă de plic într-o cârpă de bumbac şi se aplică pe locul afectat.
2. Dacă bolnavul refuză compresa, puteţi să amestecaţi pulbere din frunze uscate cu ulei sau cu ceai
concentrat din plantă, şi să frecaţi uşor locurile bolnave.
Gută, răni cu puroi, ulceraţii, dermatoze
Se pun pe foc 3 litri de apă rece, cu 2 pahare de Rotungioră şi un pahar de pelin tocat, se lasă lichidul până ce
fierbe, după care se mai ţine pe foc mic încă 15 minute acoperit cu capac. Se strecoară în cada cu apă caldă.
Băile se fac înainte de culcare, de 2-3 ori pe săptămână, timp de 20-25 de minute.
Rinită
În 250 ml de apă clocotită se infuzează 5 g Rotungioară şi 10 g coada-şoricelului. După răcire, se strecoară şi
se picură câte 5 picături, în fiecare nară, de 3 ori pe zi. Cu infuzia se fac şi inhalaţii, dar nu mai mult de 10
proceduri, cu durată de 5 minute fiecare.
Scabie
Două linguri pline de plantă cu flori se macerează timp de 7 zile, în 200 ml de oţet. Se freacă porţiunile
afectate, dar nu mai mult de două ori pe zi.
Dureri de dinţi
Câte o lingură de frunze de Rotungioară şi de cimbru se opăresc cu 250 ml de apă clocotită, se fierb pe foc
mic 5 minute şi se strecoară prin presare. Lichidul fierbinte se ţine în gură, aplecând capul în partea dintelui
bolnav. În nici un caz nu se înghite preparatul.
Lăcrimare abundentă, bolile ochilor
Se infuzează în termos, pe timp de noapte (8-10 ore), 2 linguri flori de albăstrele şi 3 linguri iarbă de
rotungioară, în 600 ml de apă fierbinte. Se îmbibă tampoane de vată cu lichidul obţinut şi se aplică pe ochi,
pentru 8-10 minute.
Precauţii şi contraindicaţii
Nu există date oficiale, ştiinţifice, despre toxicitatea plantei. În enciclopedii, ea se clasifică ca relativ toxică,
de aceea depăşirea dozelor indicate este interzisă. Supradozarea poate provoca salivarea sau transpiraţia
abundentă, dereglarea ritmului cardiac, în cazuri grave, posibil un edem pulmonar. Folosirea plantei se
interzice în criza hipertensivă.
Sănătate cu frunze verzi

Când soarele şi brusturii fac minuni
Inepuizabilele resurse de sănătate ale naturii continuă să ne fie dezvăluite prin scrisorile cititorilor noştri.
Surprinzătoare, adesea, prin ineditul lor, ele sunt garantate prin zeci de cazuri de vindecări. Puţin cunoscută
şi practicată, terapia învelirii în frunze şi a expunerii ulterioare la soare coboară în timpuri străvechi, fiind
regăsită în satele noastre de munte, dar şi în practicile călugărilor tibetani. Activat de căldură şi lumină
solară, filtrul de clorofilă este un veritabil medicament.
95
Descrierea tratamentului
În lunile iunie, iulie, august şi începutul lui septembrie, în zilele însorite, între
orele 13.00-15.00, vreme de 20-30 de minute se acoperă pielea întregului corp
cu frunze mari de brusture. În timpul expunerii, razele solare, filtrate de
clorofilă, străbat epiderma şi pătrund până în vasele de sânge, de unde sunt
reflectate înapoi. În acest proces, toxinele existente pe circuitele sângelui sunt
eliminate la suprafaţa pielii o dată cu transpiraţia. La acest veritabil act
terapeutic participă întreg organismul, care elimină o sudaţie toxică de circa
300-400 de miligrame, în timp de 30 de minute.
Expunerea corpului se face în poziţie orizontală, cu partea dreaptă orientată în
jos (întorşi pe o parte). Se recomandă ca şedinţa de expunere să se facă la
început la intervale de o zi, timp de 8-10 zile, iar apoi zi de
zi, până la ameliorarea şi vindecarea bolii.
Să avem în vedere necesitatea ca deshidratarea să nu fie excesivă, pentru a nu se elimina prea multe săruri de
potasiu, natriu, calciu şi magneziu din organism.
În timpul şedinţelor, capul trebuie acoperit cu o pălărie cu boruri largi sau cu o umbrelă, pentru a se evita
insolaţia.
Să nu vă neliniştească situaţia în care, după un interval de timp de la practicarea acestui tratament, vor apărea
simptomele de eliminare pe cale bucală a unei compoziţii cu aspect purulent şi cu miros respingător. Aceasta
demonstrează creşterea potenţialului organismului de a elimina toxinele ce dospeau în anumite organe
interne.
După cele 30 de minute de expunere la soare sub filtru clorofilian, se face un duş cald, în timpul căruia se
masează uşor mai întâi tălpile şi mâinile, apoi întregul corp.
Ce boli pot fi tratate - toate formele de reumatism, afecţiuni ale stomacului, plămânilor, intestinului, ficatului
şi ale căilor urinare.
Regimul alimentar indicat în perioada terapiei cu filtru clorofilian este următorul: grâu şi alte cereale
încolţite, pâine graham, de secară sau de tărâţe, lapte şi produse lactate, ouă, miere, legume, fructe, polen,
propolis. Sunt interzise: carnea, fumatul, alcoolul, cafeaua şi condimentele, băuturile acidulate sau care
conţin cofeină şi coloranţi sintetici.
Alte recomandări: evitaţi stresul, discuţiile agresive, stările emotive. Cultivaţi-vă credinţa în Dumnezeu şi
convingerea că veţi fi sănătoşi. Pentru a avea un somn cât mai reconfortant, dormiţi pe partea dreaptă, cu
capul orientat spre nord. Impuneţi-vă să staţi cât mai puţin în apropierea aparatelor electronice aflate în
funcţiune (televizor, mobil, radio etc.). Organismul nostru este o antenă de absorbţie a undelor
electromagnetice, care pun în alarmă sistemul nervos vegetativ.
Fie ca rândurile din prezenta scrisoare, izvorâte din speranţă in forţele tămăduitoare ale naturii, să fie spre
binele şi bucuria celor aflaţi sub calvarul unor boli.
Remedii pentru vitiligo

* Se utilizează sucul de ţelină crudă asociat cu o infuzie formată astfel: la un litru de apă clocotită se pun 20
de vârfuri înflorite de sunătoare, 10 g flori de gălbenele, 10 g sovârf, 10 g muşeţel, 10 g frunze de patlagină,
10 g frunze uscate de urzică. Dimineaţa şi seara, înainte de masă, se ia jumătate de pahar de infuzie, iar
înaintea mesei de prânz se iau 2 linguri suc de ţelină. Tratamentul este de durată.
În paralel, se ţine regim lactovegetarian, se evită conservele, certurile, se fac zilnic plimbări în aer liber şi, în
loc de apă, se bea ceai de cătina albă.
* Comprese sau bandaje fixe, aplicate cu un unguent obţinut din gălbenuş de ou fiert foarte tare, apoi încălzit
la flacăra unei lumânări. Iată cum procedaţi: gălbenuşul se înfige într-o furculiţă sau pe o andrea şi se ţine
deasupra flăcării de la lumânare. Gălbenuşul încălzit va da picături de "suc", care trebuie adunat pe o farfurie
sau ceaşcă. Cum observaţi că picătura gălbenuşului prăjit la foc se măreşte, puneţi un vas dedesubt. După ce
cade prima picătură, o aşteptaţi pe următoarea. Este nevoie de mult timp, dar unguentul obţinut este preţios şi
dă rezultate pe măsură. Cantitatea de ouă se alege în funcţie de suprafaţa de piele atinsă de boală. Uneori,
sunt suficiente două ouă, alteori o sută de ouă sau doar douăsprezece. Cu unguentul obţinut se unge un tifon
steril şi se aplică pe locul bolnav. Se schimbă o dată pe zi sau, şi mai bine, o dată la două zile. Să nu se fixeze
96
bandajul decât dacă persoana trebuie să muncească, deoarece absoarbe unguentul preţios. În cazul folosirii
bandajului, să se folosească o hârtie cerată, care să împiedice absorbirea unguentului de tifon sau faşă. Să se
continue tratamentul cu multă răbdare.
* Se iau 30-50 g rădăcină de ţelină tăiată mărunt, se pun în 100 g alcool de 40° şi se ţin la macerat 7-10 zile.
Cu această tinctură se tamponează zonele afectate de vitiligo.
Leacuri-fulger
* Arsurile se tratează cu un amestec de două linguri de ulei de măsline amestecat cu un albuş de ou. După
omogenizare, se unge locul afectat.
* Colesterolul revine la valori normale dacă vreme de 20 de zile beţi zilnic două păhăruţe de vin de rozmarin
(40 g flori de rozmarin se macerează într-un litru de vin roşu, vreme de patru zile).
* Colesterolul şi infarctul de miocard pot fi cu succes combătute dacă beţi zilnic zeamă de varză acră sau
mâncaţi varză acră tocată mărunt.
* Constipaţia poate fi combătută cu un kilogram de mere crude sau fierte pe zi.
* Insomnia poate fi combătută cu un măr tăiat bucăţele şi fiert în 500 ml apă (pe flacară mică), până ce
lichidul scade la jumătate. (Eventual, se îndulceşte cu puţină miere.)
* Memoria se fortifică prodigios dacă beţi zilnic infuzie de rozmarin. Se opăresc 15 g de flori cu 500 ml apă
clocotită şi se lasă 10 minute la infuzat. Se consumă pe durata unei zile.
* Sughiţul cel mai îndărătnic trece dacă mestecaţi seminţe de mărar.
Reţete împotriva oboselii, a frigidităţii şi impotenţei

Telina si Morcovul de câmp
Întrucât numeroşi cititori ai revistei solicită tratamente de vindecare a unor afecţiuni sexuale provocate de
oboseală şi stres, vă propun câteva reţete care s-au dovedit deosebit de eficiente.
Recomandări generale: se bea zilnic, pe o perioadă de 2-4 săptămâni, dimineaţa şi seara, cu cel puţin 15
minute înainte de masă, câte o cană de 250 ml de ceai din flori de morcov de câmp. Concomitent, se
consumă şi macerat din rădăcini de ţelină şi seminţe de ovăz.
Modul de preparare a reţetelor

* Ceaiul din flori de morcov de câmp (Daucus carota): se infuzează seara două
linguriţe cu vârf de flori tocate sau netocate de morcov de câmp cu 0,5 litri apă
fierbinte (înainte să dea în clocot). Jumătate din această cantitate de ceai se
consumă seara, iar cealaltă cantitate de ceai se bea dimineaţa. Este bine ca ceaiul
să fie cald şi neîndulcit sau uşor îndulcit, dar numai cu miere de albine.
* Maceratul din rădăcini de ţelină şi seminţe de ovăz: se curăţă rădăcinile de
ţelină (cantitatea lor trebuie să ocupe o treime dintr-un borcan), se spală cu apă
rece, se taie în felii mici, apoi se dau prin maşina de tocat carne şi se introduc
într-un borcan. În alt borcan, de aceeaşi capacitate, se pun seminţe de ovăz
nedecorticate (şi cantitatea lor trebuie să ocupe o treime din vas), iar peste ele se
pune apă rece până se umple borcanul. Se amestecă cu o lingură de lemn.
(Seminţele de ovăz se dau prin maşina de măcinat cafea, dar prin rotirea
rotorului numai de două-trei ori, ca să nu se transforme în făină.) Atât rădăcinile
de ţelină, cât şi seminţele de ovăz se lasă la macerat fix 24 de ore, după care
fiecare macerat se strecoară separat (prin tifon), apoi se amestecă în părţi egale.
Amestecul trebuie consumat în răstimpul a două zile, după care se prepară cantităţi noi. Se consumă 1-1,5
litri de macerat pe zi.
Recomandări: e bine ca acest tratament să se repete de mai multe ori în decursul unui an, cu pauze de 1-2
luni. Tratamentul cu rădăcini de ţelină şi seminţe de ovăz dă rezultate deosebite şi în următoarele afecţiuni:
surmenaj, digestie deficitară, inapetenţă, insuficienţă suprarenală, colici renale, reumatism, gută, litiază
renală şi vezicală, afecţiuni pulmonare, hepatice, splenice, demineralizare, diabet, obezitate, insomnie,
sterilitate, insuficienţă tiroidiană, astenie fizică şi nervoasă, diferite forme de cancer, circulaţia proastă a
sângelui, detoxifiere, regenerare sanguină, gripe, răceli, bronşite, eliminarea gazelor intestinale, drenarea
bilei, hipertensiune, normalizarea ciclului menstrual, eliminarea viermilor intestinali, hidropizie, retenţie
urinară, ulcer gastric, afecţiuni cardiace.
97
Surprize in gradina de zarzavat –
Mararul, Tarhonul
Surprize in gradina de zarzavat. Mararul si Tarhonul. Le bagam toata ziua in ciorbe, uitand ca sunt .
mai puternice decat un vagon de medicamente . Mararul. Scurt istoric. Originea acestui zarzavat-
minune s-a pierdut in timp. Se pare ca initial a crescut spontan, atat in sudul Europei, cat si in India...
Le bagam toata ziua in ciorbe, uitand ca sunt mai puternice decat un vagon de medicamente
Mararul
Scurt istoric
Originea acestui zarzavat-minune s-a pierdut in timp. Se pare ca initial a crescut spontan, atat in sudul
Europei, cat si in India si sudul Chinei, fiind luat mai apoi in cultura si raspandit in toata lumea. Era cunoscut
si utilizat in vindecare si ca aliment in Egiptul Antic, in Roma si in Grecia Antica.
Boli care se vindeca cu marar
• Astenie - lasati sa macereze, timp de 8 zile, 20 de linguri de seminte de marar intr-un litru de vin rosu bun.
Filtrati si beti dupa fiecare masa cate un paharel din acest excelent intaritor.
Intern:
• Ciclul menstrual neregulat sau dificil, lipsa ciclului menstrual - remediul cu adevarat magic in toate
aceste afectiuni este pulberea de inflorescente si seminte de marar, obtinuta prin macinarea cu rasnita
electrica de cafea. Tratamentul dureaza trei luni si consta in administrarea acestei pulberi: se ia o lingurita
rasa, de patru ori pe zi, pe stomacul gol, cu putina apa. In timpul acestui tratament, se reduce pe cat posibil
consumul de carne, se elimina din alimentatie zaharul si inlocuitorii lui artificiali si alimentele cu aditivi
sintetici.
• Colici - de cum apar durerile, fierbeti circa 10 minute o lingurita de marar intr-o ceasca de lapte si beti cat
puteti de cald. O sa va simtiti imediat mai bine.
• Dureri menstruale - macinati fin in piua sau cu rasnita electrica de cafea inflorescente uscate de marar.
Luati in fiecare zi, de trei ori, pe stomacul gol, cate o lingurita din pulberea astfel obtinuta, tineti-o sub limba
vreme de cateva minute, dupa care inghititi-o cu putina apa.
• Digestie dificila, varsaturi - in Vrancea si Buzau, babele mestere puneau intr-o cana de apa fierbinte
seminte de marar cat se pot lua cu trei degete, lasau sa se infuzeze 20 de minute, dupa care o administrau
calda suferindului. Este un excelent intaritor al aparatului digestiv.
• Eczeme, eczema cauzata de disfunctii cortico-suprarenale - se piseaza foarte bine 10 inflorescente de
marar, se pun intr-un borcan, se adauga rachiu de buna calitate atat cat sa le acopere complet, dupa care se
inchide borcanul si se lasa la macerat vreme de 10 zile. Dupa trecerea acestei perioade, se filtreaza totul, se ia
o lingurita intr-un pahar de apa de trei ori pe zi, pe stomacul gol. Pentru mai multa eficienta, in borcanul in
care se face maceratia se mai adauga 2-3 inflorescente de telina si un fir de ceapa verde.
• Gripa - pentru a o preveni, mestecati seminte de marar.
• Hemoroizii - se tratau in Tara Fagarasului cu floare de marar. 4-5 inflorescente se pisau putin, apoi se lasau
in jumatate de litru de apa de seara pana dimineata. Se bea acest leac dimineata si la pranz, cate o cana, pe
stomacul gol. Hemoroizii deveneau mai putin durerosi si se puteau trata direct cu unsoare de tataneasa si
filimica.
98
• Lauzie - lauza se va intrema mai repede si va avea san bogat, daca va bea o cana de lapte in care s-a pus cat
era fierbinte o lingurita de seminte de marar.
• Meteorism (gaze intestinale) - inainte si dupa masa, luati cate un sfert de lingurita de seminte de marar
pisate. Efectul de reducere a gazelor va fi rapid.
• Osteoporoza - frunzele de marar adaugate in salatele de cruditati produc in timp ameliorari miraculoase ale
acestei afectiuni. Efectul este mult mai puternic daca veti bea vreme de o saptamana pe luna preparatul
obtinut prin macerarea peste noapte a unei inflorescente de marar cu tot cu seminte, zdrobita, intr-o cana de
apa.
• Retentie de urina - considerat drept un diuretic excelent, mararul este indicat tuturor acelora care urineaza
"picatura cu picatura". Se consuma frunzele proaspete, nefierte.
Extern:
• Hemoroizi - 5 linguri de seminte de marar se oparesc cu o ceasca de apa clocotita si se lasa sa stea o
jumatate de ora, dupa care se fac spalari locale cu vata inmuiata in aceasta solutie.
• Ochi - contra inflamatiei ochilor si a pleoapelor folositi pentru uz extern un decoct de seminte de marar (30
g intr-un litru de apa), fierte timp de 5 minute. Aplecati-va fata deasupra vasului luat de pe foc si acoperiti-va
capul cu un prosop.
• Urcior - o lingura de seminte se pune intr-o cana cu apa clocotita, se acopera si se lasa sa stea 20-25 de
minute. Se filtreaza si se fac tamponari cu vata cu aceasta infuzie.
Frumusete
• Pentru cresterea sanilor - se macina in piua sau cu rasnita electrica de cafea 20 de linguri de seminte de
marar. Pulberea astfel obtinuta se pune intr-un borcan, dupa care se toarna deasupra doua pahare de spirt
alimentar indoit cu apa. Se inchide borcanul, se lasa la macerat timp de 10 zile, apoi se filtreaza. Se iau din
acest preparat 3-4 lingurite pe zi, diluate in apa, pe stomacul gol. Efectele apar in maximum o luna si sunt
uluitoare. Tratamentul, pentru stabilizarea efectelor, se tine sase luni la rand.
• Cosuri, ten iritat - 2 linguri de seminte se pun intr-o jumatate de cana cu apa clocotita, se acopera si se
lasa sa stea 20-25 de minute. Se filtreaza si se fac tamponari cu vata cu aceasta infuzie.
• Tenul obosit - pentru a trata un ten obosit macinati cu o rasnita (ca pentru piper) jumatate de lingura de
seminte de marar si puneti faina astfel obtinuta intr-o farfurie adanca. Turnati apa clocotita si aplecati-va
putin fata deasupra aburilor, acoperind capul si vasul cu un prosop.
Contraindicatii
Inflorescentele, frunzele si semintele, mai ales in cantitati mari, sunt contraindicate persoanelor cu stomac
foarte sensibil. Semintele sunt contraindicate in cancer (mai ales ovarian si mamar), chist si fibrom uterin,
mastoza, hipermenoree (ciclu menstrual abundent). Se administreaza cu prudenta femeilor care au sindrom
premenstrual.
Cateva secrete
Semintele de marar au un efect hormonal extrem de puternic. Ele au o actiune identica cu a hormonului
estrogen. Estrogenul este hormonul care este implicat in organism in procesele de crestere si intretinere ale
pielii, in producerea de secretii ale mucoaselor, in dezvoltarea caracterelor feminine. La femei, semintele de
marar produc cresterea sanilor, subtierea vocii, largirea bazinului si subtierea taliei. Ele mai confera pielii
finete, incetinesc ritmul de crestere si impiedica aparitia de noi fire de par in regiunea axiala, faciala, pubiana
etc.
Magie
Folosirea mararului ca leac magic dateaza inca din Antichitate. Chinezii, care il utilizau pentru vindecarea
multor boli, spuneau ca are un efect magic de intarire a organismului, avand proprietatea de a mentine
vitalitatea si tineretea nealterate de trecerea timpului. In anumite zone ale Frantei, se crede ca ramurile de
marar uscat atarnate de o grinda a casei alunga spiritele rele.
Tarhonul
Scurt istoric
Tarhonul este o planta adusa din indepartatul Caucaz. Arata ca o tufa inaltuta - poate ajunge la un metru -, cu
frunze inguste si destul de lungi. Ea creste foarte ramificata, incat trebuie legata ca sa nu se rupa. Se
recolteaza cu putin timp inainte de inflorire, prin tundere. Culese primavara, frunzele sale pot fi folosite la
99
prepararea unei salate foarte aromate si cu proprietati medicinale deosebite. Este o planta adeseori folosita in
arta culinara, dar si in medicina populara, mai ales in Ardeal.
Boli care se vindeca cu tarhon

Intern:
• Anorexie - contra lipsei poftei de mancare (inclusiv la convalescenti si la anorexicii cronici) se mesteca
doua-trei frunze, crude sau uscate, pe stomacul gol, cu cateva minute inainte de masa. Este un leac popular
care nu da gres.
• Arterita, ateroscleroza - trei maini de frunze de tarhon se taie marunt, se pun intr-un borcan si se acopera
cu jumatate de litru de otet de mere, lasandu-se sa stea astupat vreme de 7 zile. Se filtreaza si se bea pe
stomacul gol cate un paharel inainte de masa.
• Ascita - se mananca frunze de tarhon crude, pe stomacul gol, minimum 7 frunze pe zi.
• Batranete - frunzele de tarhon, tocate fin si puse in salata de cruditati sau adaugate in ciorbe, dupa ce s-au
racit, au efect intineritor. Ele ajuta la regenerarea ficatului, reduc colesterolul, curata vasele de sange si au
efect antireumatic.
• Cancer - in dietele cu cruditati anticancer, condimentarea cu tarhon a salatelor si ciorbelor catalizeaza
procesul de vindecare. S-a observat la populatiile care consuma din belsug aceasta planta o reducere a
incidentei cancerului gastric si intestinal.
• Cancer gastric - trei maini de tarhon proaspat se dau prin masina de tocat (sau se zdrobesc in mixerul
electric, dupa ce am adaugat putina apa), dupa care se storc bine intr-un tifon. Sucul astfel obtinut se bea
imediat cu o lingura, pe stomacul gol. Cura tine minimum o luna. Sucul poate fi conservat vreme de 12 ore,
la frigider (4C).
• Colecistita, colici biliare - peste o lingurita de frunze uscate sau doua lingurite de frunze proaspete se
toarna o cana de apa fierbinte si se lasa sa infuzeze 20 de minute. Se bea fierbinte, pe stomacul gol. In
colecistita cronica este mai bun maceratul - in loc de apa fierbinte folosim apa rece in aceeasi cantitate si
lasam la macerat, la temperatura camerei, vreme de patru ore, frunzele bine maruntite cu apa.
• Colita de putrefactie - trei zile la rand nu se mananca decat fructe si legume proaspete (eventual foarte
putina paine) si se consuma supe de legume condimentate din belsug cu tarhon. Inainte si dupa fiecare masa
se mesteca 2-3 frunze de tarhon.
• Dinti (pastrarea integritatii dintilor) - s-a observat ca persoanele care consuma frecvent tarhon crud
(netrecut prin foc) au o dantura mai sanatoasa. Tarhonul, se pare, protejeaza dintii impotriva aparitiei cariei
dentare si tartrului, intarindu-le, de asemenea, si radacina.
• Dureri de dinti - o mana de tarhon (cu tot cu radacini) tocat se pune intr-un borcan si se acopera cu otet, se
astupa si se agita bine (30 de minute). Se scoate apoi tarhonul, se mesteca putin in gura si se tine in locul
dureros.
• Dureri gastrice, gastrita - atunci cand durerile apar dupa masa, leacul este o cana cu ceai de tarhon: 1-2
lingurite de tarhon se oparesc vreme de 15-20 de minute cu o cana de apa clocotita. Se bea cu inghitituri
mici.
• Tulburari de crestere la copii manifestate prin: deficiente de vorbire, pubertate precoce, diferite
tulburari hormonale - ideala este o cura de o luna, in care se beau inainte de fiecare masa 3 lingurite de suc.
Daca nu avem la dispozitie tarhon proaspat, se foloseste un macerat din tarhon uscat in otet de mere: peste
10 linguri de tarhon bine maruntit se pun 40 de linguri de otet de mere si miere. Se lasa la macerat doua
saptamani, dupa care se filtreaza. Se iau 3-6 lingurite din acest otet medicinal inainte de fiecare masa.
• Reumatism, dureri reumatice - peste trei maini de tarhon maruntit se pune un litru de rachiu de drojdie.
Se astupa, se lasa la macerat o luna, dupa care se filtreaza. Se iau in fiecare zi 5 linguri din acest preparat
diluate in apa. Cu acest preparat se fac si frectii pe locurile dureroase.
• Sughit - peste o lingurita de tarhon se pune o jumatate de ceasca de apa fierbinte. Se lasa cateva minute,
dupa care infuzia astfel obtinuta se bea calda, inghititura cu inghititura.
• Valori crescute ale colesterolului (dislipidemie) - cu 15 minute inainte de fiecare masa, se consuma 3-4
frunzulite mature de tarhon, mestecandu-le bine inainte de a le inghiti.
• Viermi (paraziti) intestinali - trei maini de tarhon nemacinat se pun cu jumatate de litru de apa de seara
pana dimineata, cand se filtreaza. Maceratul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se
opareste cu inca o jumatate de litru de apa, dupa care se lasa la racit si se filtreaza. Se combina cele doua
extracte, obtinandu-se un ceai care se bea in doua reprize - jumatate din cantitate dimineata si jumatate seara.
100
Tratamentul se repeta zilnic, vreme de doua saptamani. Este valabil pentru ascarizi, oxiuri si tenie.
Extern:
• Dureri de cap - doua maini de frunze proaspete de tarhon se pun intr-un borcan si se acopera cu spirt
indoit cu apa; se astupa si se lasa la macerat 10 zile. Se filtreaza apoi si se pun in sticlute. Se maseaza cu
acest preparat ceafa, fruntea si tamplele.
Cateva secrete
• In ciorbe si supe nu se pun frunze de tarhon albastrite, pentru ca le strica gustul.
• Tarhonul este adesea folosit in preparatele din carne, deoarece le diminueaza toxicitatea si le face mai usor
de digerat.
• O ramurica de tarhon pusa in otet ii da acestuia un gust mult mai bun si asigura pastrarea indelungata.
• Pentru persoanele care au regim fara sare (in boli cum ar fi hipertensiunea, ischemia cardiaca,
hipertiroidia), tarhonul este cel mai bun inlocuitor al acesteia.
• Prezenta tarhonului in mancare o face mai satioasa si mai digerabila.
• Tarhonul este un condiment salvator pentru bucatari, deoarece cateva frunze de tarhon pot schimba total
gustul unei mancari fade.
• Tarhonul se pune la uscat in buchete, care se atarna de o sfoara. Din 4 kilograme de tarhon umed se obtine
un kilogram uscat.
Magie
In medicina magica i se atribuiau tarhonului virtuti purificatoare, el putand sa scoata rautatea din trupul
bolnav. Cand bolnavul nu mai dadea semne de intremare si nu mai putea manca, i se dadea sa bea pe inima
goala zeama proaspata de tarhon, ca sa scoata rautatea si sa-i vina puterea.
Medicina naturista-Paducelul
Florile lui CiresarPaducelul, Macesul, Narcisa alba"Sfanta Vara", cum zic poetii, a revenit printre
noi. Cerul s-a facut "ca oglinda", soarele isi revarsa spre noi "belsugul de raze", iar ciocarliile "canta
in cor". Din cati visatori au stat cu ochii pierduti in zare, nici unul nu s-a gandit, totusi...
Florile lui Ciresar Paducelul, Macesul, Narcisa alba"Sfanta Vara", cum zic poetii, a revenit printre noi.
Cerul s-a facut "ca oglinda", soarele isi revarsa spre noi "belsugul de raze", iar ciocarliile "canta in cor". Din
cati visatori au stat cu ochii pierduti in zare, nici unul nu s-a gandit, totusi, sa cante pe lira si virtutile ascunse
in frumuseti. Sanatatea de pilda, care se leagana la fel ca albinele, pe petale de flori. Cate flori la subsuoara
lui Ciresar, tot atatea elixire pentru trupul nostru dornic de bine, ca sufletul de frumos. O simpla preumblare
la margine de oras sau pe sub zariste de padure, si saculetul cu flori de leac, recomandate in paginile revistei,
se umple. Ne-am bucurat foarte tare saptamana trecuta, cand pe o pajiste de pe marginea unei sosele am
intalnit un grup numeros de persoane care culegeau plante medicinale, in mana cu... revista "Formula As".
Nimic nu ne bucura mai mult decat utilitatea mesajului nostru. Drept urmare, pregatiti-va desagutele pentru
plante si luati-o pe urmele noastre, la vanatoare de flori. Astazi, vom cutreiera pe la margine de paduri.
Florile De Paducel La vremea aceasta, arbustul spinos si uscativ, cunoscut sub numele de paducel sau
gherghinar s-a transformat din cenusareasa in zana, acoperindu-se ca o mireasa gatita, cu voaluri albe, de
flori. Maruntele si parfumate, florile de paducel sunt un elixir de viata lunga. Despre ceaiul de paducel se
spune ca este laptele batranilor; francezii il beau in fiecare zi si spun ca prelungeste viata cu zece ani; la noi,
aceste flori, impreuna cu frunzele care le insotesc, sunt folosite la vindecarea a peste 50 de afectiuni, dintre
care cele nervoase si cardiace se afla la loc de frunte.
101
Florile si frunzele de paducel se culeg in saculeti de panza pe timp frumos, de preferinta intre orele 11.00 si
15.00; se pun la uscat in strat subtire, imediat dupa culegere, si se intorc in fiecare zi, asa incat sa nu se strice.
Se prepara ca ceai sau plamadeala in rachiu sau alcool.
Ceaiul de paducel O jumatate de mana de flori si frunze proaspete de paducel sau doua lingurite de flori si
frunze uscate se lasa in apa cat sa le acopere timp de doua-trei ore, se strecoara (maceratul nu se arunca) si se
oparesc cu o cana de apa clocotita, lasandu-le sa se infuzeze timp de 20 de minute. Cand timpul a expirat,
ceaiul se strecoara (florile se arunca, nu se folosesc de doua ori) si se amesteca cu maceratul in care au fost
inmuiate anterior florile. Se beau doua-trei cani pe zi.
Tinctura de paducel Florile si frunzele de paducel uscate se macina (nu foarte fin), sau se piseaza intr-un
mojar. Pulberea obtinuta se pune intr-un borcan si se acopera cu alcool alimentar de 70?-80?. In timp ce
punem alcoolul, amestecam in borcan asa incat planta sa fie bine patrunsa. Trebuie pus atat alcool, incat sa
ramana o pelicula de doua degete deasupra plantei. Dupa ce am adaugat suficient alcool, inchidem borcanul
si lasam sa se macereze tinctura vreme de doua saptamani, dupa care o filtram prin tifon si o punem in
sticlute mici.
Cateva din bolile care se vindeca cu paducel: Ischemie cardiaca dureroasa (angina pectorala) si nedureroasa
- se ia o lingurita de tinctura de paducel in jumatate de pahar de apa, de trei ori pe zi, in paralel cu tratamentul
prescris de medic. In cazul in care apar dureri, se iau 10-15 picaturi de tinctura de paducel direct sub limba.
Hipertensiune - rezultate foarte bune are tratamentul de lunga durata cu tinctura de paducel: o lingurita luata
de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Tinctura se ia cu foarte putina apa, iar eficienta sa crestedaca se ia in
acelasi timp o jumatate de lingurita de tinctura de iarba de talpa-gastei (se prepara in acelasi mod ca si
tinctura de paducel).
Tensiune oscilanta - se fac dupa metoda descrisa mai sus tincturi de flori si frunze de paducel, talpa-gastei si
iarba de sulfina. Se combina tincturile in parti egale. Se ia de patru ori pe zi cate o lingurita din acest
amestec, diluata in jumatate de pahar de apa.
Aritmie cardiaca - se vindeca daca bem dimineata si seara cate o cana de ceai de paducel indulcit cu miere
de salcam sau de tei. Se fac cure lungi, de 6-12 luni, timp in care se elimina din alimentatie condimentele
picante, alcoolul, cafeaua si alimentele artificiale.
Varice - se bea zilnic un litru de ceai de paducel, in care s-a pus la macerat vreme de o ora coaja (cu tot cu
partea alba) de la o lamaie. Cura tine minimum cinci luni. Atunci cand venele se umfla (mai ales in
anotimpul cald) se ung mai intai cu smantana proaspata, apoi se presara putin bicarbonat de sodiu. Separat,
se oparesc tarate de grau cu vin si se formeaza o pasta care se aplica peste venele unse cu smantana si
bicarbonat. Se aplica deasupra bandaje foarte slab stranse si se sta in repaus, in pat, 1-2 ore.
Florile De Maces (Trandafir salbatic) Intre delicatele flori de maces si trufasul trandafir exista un grad
apropiat de rudenie. Aceasta se vede nu doar dupa forma si mireasma florilor, ci si dupa virtutile lor
terapeutice. Desi au evident mai putine utilizari decat petalele de trandafir, florile si frunzele de maces sunt
mult mai puternice ca actiune, fiind un calmant, un depurativ si antifebril remarcabil. Lipsite complet de
toxicitate, ele au reprezentat totdeauna un medicament pretios pentru taranii nostri de la munte, care tratau
anumite boli ale lor si ale animalelor de pe langa casa (de la pisica si pasari de curte, pana la cai) cu o fiertura
foarte simpla de flori de maces. Florile si frunzele se recolteaza pe vreme uscata si se folosesc proaspete sau
uscate (in strat subtire, la umbra).
Ceaiul Ceaiul de flori si frunze de maces se face la fel ca cel de paducel, cu precizarea ca ceaiul de flori
proaspete de maces are efecte diferite de cel din flori uscate. Ceaiul din flori proaspete este laxativ,
intensifica tranzitul intestinal si eliminarea, in timp ce ceaiul din flori uscate este antiseptic si astringent
pentru intestin, oprind diareea.
Boli care se vindeca cu flori si fructe de maces: Lipsa poftei de mancare, intoxicatii alimentare - se bea un
litru de ceai de maces pe zi (o cana, cu o jumatate de ora inainte de masa). Pentru a-i creste eficienta, se pun
in ceai si cateva fire de cimbrisor.
Cistita si afectiuni renale - se bea ceai de frunze si flori de maces cu boabe de ienupar, cate o lingurita din
fiecare, la o cana de apa; se prepara ca la paducel. Se face o cura de o saptamana, in care se beau 1-1,5 litri
din acest ceai pe zi.
Frisoane - dimineata se bea o cana de ceai caldut de frunze, flori si fructe de maces, indulcit cu putina miere
de albine, pe parcursul zilei consumandu-se din patru in patru ore cate o jumatate de cana din acelasi ceai.
102
Constipatie - se bea 1-3 cani de ceai de flori de maces, proaspat culese, pe stomacul gol, dimineata. Se pot
consuma si petale de flori de maces proaspete, cu putina miere, sau ca atare.
Alergie la polen - se bea zilnic un litru de ceai de flori si frunze de maces, in care s-a adaugat si o lingura de
fructe de maces, uscate si macinate.
Narcisa Alba Putini stiu ca planta care l-a inspirat pe Ovidius, marele poet al Antichitatii (Narcissus
poeticus), are pe langa incontestabila sa valoare estetica si una medicinala. Bulbii acestei flori suave sunt
foarte otravitori, mortali in doze de peste 10 g, fiind folositi odinioara de babele mestere pentru a descuia
pantecele si a elimina "rautatea din stomac" prin voma. Petalele insa sunt practic lipsite de toxicitate, fiind
folosite odinioara in "bolile de piept" si "bataile de inima" (tahicardie).
Astazi se folosesc numai petalele florilor de narcisa (bulbii fiind prea periculosi) drept calmant, emolient,
dezinfectant si antiseptic pulmonar. Se culeg doar petalele (fara receptacul) si se usuca in strat subtire si in
locuri foarte uscate (la umezeala isi pierd repede proprietatile medicinale). Se folosesc mai ales ca ceai.
Ceaiul Se face la fel ca ceaiul de paducel.
Dulceata de petale de narcise Intr-un borcan se pune o pelicula de un deget cu miere de mai. Se pun petale
proaspete de narcise, in strat subtire, apoi se pune un strat de miere cat sa le acopere complet, iarasi un strat
subtire de flori s.a.m.d. Deasupra, aproape de gura borcanului, se pune un strat de miere cu o grosime de
doua degete. Se inchide borcanul si se lasa timp de doua luni la rece, dupa care se poate consuma.
Cateva boli care se vindeca cu petale de narcisa alba:
Tuse - se iau 2-3 lingurite pe zi de dulceata de petale de narcisa contra tusei iritative. Contra tusei spastice, se
bea ceai cald de petale de narcisa, in amestec cu frunze de mesteacan (in parti egale).
Astm - se face o cura de ceai de narcisa, iarba de cimbrisor si frunze de menta in parti egale. Cura dureaza
minimum trei luni pe an. Ceaiul se prepara dupa metoda descrisa la paducel si se bea cald, indulcit cu miere.
Tahicardie, nevroza cardiaca - se bea zilnic un litru de ceai de petale de narcisa si flori de paducel in parti
egale, preparat dupa metoda descrisa la paducel. Se fac cure de lunga durata.
Stari de nervozitate, de anxietate - se bea ceai de petale de narcisa, o cana de trei ori pe zi, in cure de
minimum doua saptamani.
Cosmaruri - cu o ora inainte de culcare se bea o cana de ceai de petale de narcisa, in care s-a adaugat
jumatate de lingurita de pulbere de talpa-gastei. La copii, se recomanda administrarea a 2-3 lingurite de
dulceata de narcise.
103
Fructele Verii – Coacaze,Afine,Mure
Coacazele, Afinele Si Murele
- Bucurati-va de darurile mirifice ale naturii. Delicii alimentare, coacazele, afinele si murele au si puterea
de-a vindeca
- Coacazele Negre
Mai cernite si mai uratele in comparatie cu fragii si zmeura, lipsite de aroma si straluciri rubinii, coacazele
negre sunt o veritabila Cenusareasa a naturii. Abia la sfarsitul povestii, cand printul le asaza in picior
pantofiorul, arata ce comori se ascund sub infatisarea lor reculeasa. Putine alte alcatuiri ale firii au atata forta
de-a vindeca. Coacazele negre contin un numar impresionant de minerale si vitamine, intre care vitamina C
intr-o forma care se dovedeste a fi cea mai stabila dintre toate fructele, rezistand la caldura si oxidare. In
plus, este singurul fruct de padure care contine ulei volatil intr-o proportie destul de mare, un ulei cu miros
mai putin placut, dar cu efecte cu totul deosebite. Coacazele negre, folosite mai ales ca pulbere, revitalizeaza
rapid organismul, ajuta la reechilibrarea metabolismului, normalizeaza activitatea nervoasa, maresc acuitatea
vizuala, elimina anemia, favorizeaza procesele de crestere si refacere, maresc imunitatea naturala a
organismului. Dintre cele peste 50 de boli si tulburari tratate cu ajutorul lor mentionam:
Anemie - sucul, la fel ca si pulberea de coacaze negre uscate, stimuleaza formarea hematiilor si compenseaza
deficitul de fier. Se bea zilnic o cana de suc pe stomacul gol sau se ia o lingurita de pulbere de trei ori pe zi.
O cura dureaza 2-3 saptamani.
Oboseala vizuala, miopie progresiva - coacazele negre, fructele si frunzele, cresc acuitatea vizuala(inclusiv
cea nocturna), favorizeaza corectarea anumitor deficiente ale vederii. Se fac cure indelungate (3-6 luni) cu
pulbere sau cu macerat de coacaze negre.
Cresterea la copii - coacazele negre crude, la fel ca si sucul, stimuleaza formarea tesuturilor, a oaselor mai
ales. Se consuma zilnic 100-200 g de coacaze negre sau se bea un pahar de suc. In afara sezonului, se ia
inainte de fiecare masa jumatate de lingurita de pulbere de coacaze negre.
Sensibilitate la infectii (respiratorii, intestinale, renale) - se consuma zilnic 100 g de fragi si 100 g de coacaze
negre. In afara sezonului se ia o jumatate de lingurita de pulbere de coacaze negre si o jumatate de lingurita
de pulbere de macese pe zi.
Articulatii umflate, dureroase - sucul si ceaiul de coacaze negre (obtinut cu apa calduta din fructe si frunze)
are efecte antiinflamatoare si depurative ideale, fiind in mod deosebit indicat in cure de 21 de zile pentru
reumatici.
Reumatism cronic degenerativ - se recomanda cura cu suc (500-750 ml pe zi) sau, in afara sezonului, un
pahar de macerat dimineata si doua cani de ceai fierbinte (obtinut din fructe si frunze) spre seara.
Ateroscleroza, arterita, trombagenita obliteranta, hipertensiune - in toate aceste cazuri se recomanda o cura
de fructe - 500 g pe zi, vreme de doua saptamani.
Litiaza renala (cu urati) - in fiecare zi se bea de dimineata o cana de suc proaspat, iar seara o cana de ceai
fierbinte de fructe si frunze. In a zecea zi de cura se bea un litru din ceaiul obtinut dintr-o lingura de frunze
de mesteacan, o lingura de boabe de ienupar si o lingura de frunze de coacaz negru, la un litru de apa
clocotita.
Alcoolism - doua linguri de fructe uscate si o lingurita de seminte de patrunjel se fierb la foc domol in trei
sferturi de litru de apa, vreme de 15 minute, dupa care se lasa sa se raceasca. Se bea tot acest preparat o data,
pe stomacul gol; cura dureaza 6 luni. Pot aparea reactii puternice de voma, diaree, ca semn al dezintoxicarii
organismului. Daca cura nu este intrerupta cateva saptamani si nu este consumat alcool, dependenta dispare
relativ repede si apare chiar o anumita intoleranta la alcool.
Tulburari specifice debutului menopauzei - pulberea de fructe uscate, la fel ca si ceaiul fierbinte, are efecte
usor sedative, opreste hemoragiile, normalizeaza activitatea endocrina. Se beau una-doua cani de ceai pe zi
sau se iau trei lingurite de pulbere pe stomacul gol.
Afinele
Cu fructul lor ca niste margele negre, brumate, afinele inglobeaza in ele toata energia solara captata pe
platourile muntoase pe care cresc. Sunt fructe specifice marilor inaltimi, facute special, parca, pentru a
completa hrana destul de saraca a oamenilor de munte. O portie de afine valoreaza cat 3-4 casete cu
vitamine, cu specificatia ca vitaminele A, E, F, Pp si B (B1 si B2) continute de afine sunt mult mai usor de
104
asimilat, deoarece sunt in formula naturala. Cat despre actiunile terapeutice, lista impresioneaza nu atat prin
marime, cat prin efectul neobisnuit al acestor alimente-medicament sau, mai bine zis, medicamente-aliment
care sunt afinele.
Fructul proaspat de afin, dar mai ales cel uscat, ajuta la regenerarea vaselor de sange, la normalizarea
glicemiei si la regenerarea purpurei retinei, creste sensibilitatea fotoreceptorilor de la nivelul ochiului,
neutralizeaza infectiile din intestin, dilata usor vasele coronare, protejeaza organismul contra radioactivitatii.
Mirtilina, o substanta continuta de fructe si frunze, penetreaza celula bacteriei si ii slabeste vitalitatea, iar
administrata intern, scade glicemia. Pigmentii care dau nuanta albastruie fructului protejeaza corpul
impotriva radioactivitatii si regleaza anumite procese imunitare. Din lista de afectiuni in care se folosesc cu
succes fructele de afin am selectat cateva:
Ateroscleroza cerebrala, tulburari de circulatie encefalica - se consuma in fiecare zi 200-300 g de fructe
proaspete, inainte de fiecare masa. In afara sezonului se consuma o lingurita de pulbere de afine uscate de
trei ori pe zi.
Diaree, enterocolita de fermentatie - pulberea de afine uscate este un leac care actioneaza fara gres in aceste
afectiuni. In cazurile acute se ia o lingurita rasa din doua in doua ore. Suplimentar, se poate bea un ceai cald
din fructe si frunze pentru rehidratare.
Enterocolite de putrefactie - se face o cura de afine proaspete - 300-500 g zilnic - repartizate in trei portii
egale. Prima portie se ia dimineata pe stomacul gol, iar restul inainte de mesele principale.
Oxiuroza - se face un macerat dintr-o lingura de fructe zdrobite la 400 ml apa rece; in afara sezonului, se
pune pulbere de fructe in apa si se lasa la temperatura camerei, vreme de 8 ore; se bea in trei reprize, in
decursul unei zile.
Diabet, maladii vasculare ale diabeticilor - se pun la inmuiat de seara pana dimineata doua linguri de frunze
maruntite in jumatate de litru de apa. Dimineata se strecoara, se pune licoarea obtinuta deoparte, iar frunzele
se oparesc cu o cana de apa clocotita si se lasa sa se raceasca 20 de minute. Se combina cele doua extracte si
se bea acest amestec, pe parcursul unei zile, pe stomacul gol. Tratamentul se tine 40 de zile, apoi se face
pauza 14 zile, dupa care se repeta.
Infectii urinare - se folosesc fructele uscate si macinate, se ia cate un varf de cutit din doua in doua ore. Se
poate face si o tinctura dintr-o cana de afine zdrobite si frunze de afin taiate marunt, peste care se toarna
patru cani de alcool diluat (50) sau rachiu. Se lasa la macerat 10-14 zile, timp in care sticla se scutura de
doua-trei ori pe zi. Se strecoara in sticle inchise la culoare. Se consuma circa doua-trei linguri pe zi.
Arterite ale membrelor inferioare, sechele dupa infarct, coronarite - se bea macerat de fructe uscate (o
lingurita de pulbere la un pahar de apa) in cure de sase luni, doua-trei pahare pe zi.
Tulburari specifice varstei a treia - o serie intreaga de probleme, cum ar fi tulburarile vasculare, tulburarile
de vedere (presbitia) si senilitatea se atenueaza daca se bea zilnic jumatate de litru din preparatul obtinut prin
combinarea unei cani de macerat la rece de afine cu o cana de decoct de afine. Maceratul se obtine la fel ca
in reteta anterioara, in timp ce decoctul se obtine astfel: o lingura de fructe zdrobite se fierb 2-3 minute intr-o
cana de apa, se lasa la racit, dupa care se combina cu maceratul.
Candidoza bucala si digestiva - jumatate de kilogram de afine proaspete consumate zilnic, vreme de o
saptamana, elimina aceasta afectiune, care de altfel este destul de refractara la tratamentele clasice.
Tulburari produse de folosirea antibioticelor - sechelele abuzului de antibiotice (tulburari de imunitate,
infectii cu ciuperci parazite, tulburari digestive, hormonale s.a.) sunt atenuate si, gradat, eliminate, daca se
consuma doua saptamani la rand cate 300 g de afine crude. Pe timpul iernii se fac cure indelungate cu afine,
de-a lungul carora se beau una-doua cani de macerat de afine uscate zilnic.
Faringite, stomatite, afte - se face o infuzie din doua lingurite de afine uscate zdrobite, peste care se toarna
200 ml apa clocotita; se infuzeaza 20-30 minute. Se face gargara de mai multe ori pe zi, din care una inainte
de culcare.
Micoze, eczeme, rani sangerande - se fierbe o lingurita de fructe uscate intr-un pahar de apa, vreme de 5
minute, la foc domol; se filtreaza, dupa care cu solutia obtinuta se fac lotionari cu un tampon de vata; fructele
ramase dupa filtrare se aplica pe locul afectat sub forma de cataplasme, folosindu-se un pansament
steril.Important
Din afine se obtine la Cluj-Napoca medicamentul original romanesc Eridiarom, cu rezultate terapeutice
spectaculoase in toate afectiunile prezentate mai sus. Acest produs este usor de administrat si inlocuieste
foarte bine afinele uscate.
105
Murele
Forma fructelor si a frunzelor, micii spini de pe tulpina recomanda murele ca fiind un fel de verisor primar,
ceva mai salbatic, al zmeurei. De altfel, murele au in linii mari aceleasi proprietati terapeutice ca si zmeura.
Cele mai importante virtuti tamaduitoare le au frunzele de mur, care sunt dezinfectante, cicatrizante,
reglatoare hormonale si antihemoragice redutabile. Fructele sunt depurative, racoritoare, usor astringente,
laxative in stare proaspata si antidiareice in stare uscata; in medicina populara, fructele erau frecvent folosite
pentru a trata raguseala si bolile de gat, in general. Iata un mic indrumar terapeutic pentru mure:
Constipatie - cu 15 minute inainte de fiecare masa se mananca 3-4 pumni de mure proaspete, dupa care se
iau 1-2 lingurite de miere.
Dureri de gat, raguseala - jumatate de pahar de mure proaspete se combina cu un pahar si jumatate de miere
lichida si se amesteca bine, dupa care se lasa sa se intrepatrunda intr-un borcan inchis, vreme de 40 de zile.
Se consuma ca atare sau filtrat, patru-sase lingurite pe zi.
Ciclu menstrual prelungit ori cu sangerari abundente - se ia o lingurita de fructe uscate si una de frunze, se
oparesc cu o cana de apa fierbinte si se lasa la infuzat vreme de 20 de minute. Se bea acest ceai ceva mai
fierbinte, indulcit cu miere, trei-patru cani pe zi.
Infectii urinare - o lingura de frunze de mur, una de frunze de afin si o lingurita de fructe de afin sepun la
inmuiat de seara pana dimineata in jumatate de litru de apa. Dimineata se strecoara, iar plantele care raman
se oparesc cu jumatate de litru de apa fierbinte, dupa care se asteapta sa se raceasca. La sfarsit, se combina
cele doua licori, obtinandu-se aproximativ un litru de ceai, din care se bea cate o jumatate de cana din ora in
ora.
Diaree - se ia din doua in doua ore o jumatate de lingurita de frunze uscate si, eventual, un varf de cutit de
mure uscate.
Leucoree - o lingura de frunze de mur se oparesc cu jumatate de cana de apa, dupa care se lasa la racit. Se
fac spalaturi cu irigatorul, de doua ori pe zi, vreme de o saptamana, dupa care se face o pauza de cinci zile.
La nevoie, tratamentul se reia; pentru a reduce inflamatia, in ceai se adauga si jumatate de lingurita de flori
de musetel.
Hemoroizi, fisuri anale - cinci linguri de frunze se oparesc cu doi litri de apa clocotita, se lasa la racit, dupa
care se filtreaza. Se face o baie de sezut cu acest extract vreme de 10 minute, dupa care se strecoara printr-un
tifon, frunzele ramase folosindu-se pentru o cataplasma ce se tine o ora pe anus.
Fructele Veri – Fragii, Zmeura, Coacaze

Rosii
Fructele rosii ale veriiFragii si Zmeura. Perioada de vara incendiara care debuteaza in iulie ne aduce
o multime de bucurii: soare, vacanta si... fructe rosii. Pe la margine de paduri si pe sub ramuris de
gradini se implinesc si se coc fragii, coacazele si zmeura. Delicate, parfumate si rubinii, sea...
Fructele rosii ale veriiFragii si Zmeura

Perioada de vara incendiara care debuteaza in iulie ne aduce o multime de bucurii: soare, vacanta si... fructe
rosii. Pe la margine de paduri si pe sub ramuris de gradini se implinesc si se coc fragii, coacazele si zmeura.
Delicate, parfumate si rubinii, seamana cu niste comori ascunse prin frunze. Intr-adevar! Putine fructe au fost
daruite de Dumnezeu cu atata savoare si frumusete, dar si cu putere de-a vindeca. Toata forta incendiara a
soarelui s-a adunat in boabele rosii, facandu-le sa explodeze de miraculoase energii. Pacat sa nu acceptam
ofranda pe care natura ne-o pune la indemana, dovedindu-ne inca o data nemarginirea puterilor ei.
106
Fragutele(Fragaria vesca)
Virtutile lor de medicament sunt cunoscute inca din Antichitate, cand erau recomandate de medicii romani
ca reintineritoare si purificatoare. Felcerii din Evul Mediu i-au folosit la randul lor pentru despovararea
organismului de toxine, pentru impiedicarea formarii si pentru eliminarea pietrelor la bila si la rinichi,
precum si contra reumatismului si gutei. O binemeritata faima au castigat-o atunci cand marele botanist si
savant Linn (cel care a introdus pentru prima data denumirile latine ale plantelor) s-a vindecat de o guta
rebela, printr-o simpla cura de fragi. In zilele noastre, fragii au ajuns in Europa o raritate in flora spontana,
din cauza uniformizarii padurilor, care le-a stricat mediul de viata, precum si din cauza folosirii irationale a
substantelor chimice. Din fericire, in tara noastra marginile de padure si poienile sunt pline de fragi. Destul
de greu de cules, ceea ce-i face si mai pretiosi, cu un gust si o aroma care intrec cel mai elaborat produs de
cofetarie, ei constituie un adevarat remediu in tratamentele naturiste.
Cura cu fragi
Se consuma 150-300 g de fragi pe stomacul gol, la 4 ore distanta de mesele de peste zi (combinate cu alte
alimente, stationeaza si fermenteaza in intestin). Cea mai mare cantitate este bine sa fie ingerata dimineata,
ca mic dejun, cand efectul de dezintoxicare este cel mai puternic. Cura cu fragi dureaza 7-10 zile, timp in
care consumul de carne, prajeli si alimente cu aditivi sintetici va fi redus la maximum, pentru ca efectul lor
tamaduitor sa nu fie perturbat. De obicei, se consuma simpli, fara nici un fel de adaos. In mod exceptional,
vor fi asociati cu putina miere de albine, pentru a le mari efectul laxativ, in tratamentul constipatiei si a
bolilor asociate acesteia. Prin adaugarea de zahar, frisca etc. se anuleaza efectul de regulator metabolic al
fragilor.
Sucul de fragi
Se prepara foarte simplu: se spala foarte bine fructele si se zdrobesc cu o furculita, pana devin ca o pasta,
care se pune intr-un tifon curat si se stoarce cu mana. Se va obtine un suc rosiatic si foarte parfumat, cu
efecte terapeutice exceptionale; restul de fruct care ramane dupa stoarcere poate fi folosit la dulceata,
prajituri ori inghetata. Sucul de fragi se administreaza intern, inainte de masa cu un sfert de ora, pe stomacul
gol - un pahar la adulti si jumatate de pahar la copii. Extern, acest suc se foloseste in scopuri cosmetice, asa
cum vom vedea putin mai tarziu.
Ceaiul de fragi
Se culeg fragii cu tot cu frunze si se pun la uscat, foarte rasfirati, intr-un loc calduros si cu foarte multa
lumina (altfel fructele se strica). Se pot usca si separat, fructele la soare si frunzele la umbra, dupa care se
combina in proportii egale. Ceaiul se obtine prin oparirea, vreme de 20 de minute, a unei lingurite de fructe
si frunze cu o cana de apa clocotita, urmata de filtrare. Se administreaza 2-3 cani pe zi.
Cateva recomandari terapeutice
- Pentru marirea rezistentei la caldura si reducerea tensiunii arteriale - o cura de 7 zile cu fragi este excelenta
pentru adaptarea organismului la conditiile de vara. Are efect racoritor, scade tensiunea arteriala, tonifica
sistemul nervos, combatand moleseala si astenia, cu care multe persoane se confrunta in perioadele
caniculare.
- In bolile de ficat (hepatita, hepatita cronica, ciroza) - se bea suc de fragi, 3 pahare pe zi, pe stomacul gol.
Sucul de fragi stimuleaza activitatea ficatului si il dreneaza, favorizeaza regenerarea celulei hepatice.
- Diabetul, guta, valorile crescute ale colesterolului, ateroscleroza - sunt prevenite si considerabil ameliorate
de curele indelungate de fragi - minimun 12 zile. Asociate si cu un regim alimentar preponderent crudivor,
efectul curei este remarcabil in aceste afectiuni.
- Reumatismul - se face o cura de fragi de 12 zile, perioada in care pe cat posibil se vor face si bai solare,
expunand zonele afectate, vreme de o ora pe zi, la actiunea binefacatoare a soarelui. In reumatismul cronic si
reumatismul degenerativ, cura cu fragi are efecte foarte puternice, catalizand si efectul vindecator al altor
remedii (cura interna cu plante depurative, aplicarea externa de plante antireumatice si de argila etc.).
- Bolile de piele - in masura in care nu aveti reactie alergica la acest fruct, cura cu el se dovedeste un leac
exceptional in acnee, dermatoze infectioase si alergice si chiar psoriazis, unde declanseaza si catalizeaza
procesele de vindecare. Secretul tratamentului este efectul detoxifiant puternic - cura cu fragi mobilizeaza
toxinele din tesuturi si ajuta la eliminarea lor pe cele trei cai: diureza, transpiratie si fecale.
- Tulburarile de tranzit intestinal - se consuma cate 150-200 g de fragi inainte de fiecare masa. Contra
constipatiei cronice se asociaza fragii cu miere de salcam si, chiar inainte de a trece la masa propriu-zisa, la
jumatate de ora de la consumarea fragilor, se va bea un pahar cu apa de izvor sau apa plata.
107
- Oxiurile - se consuma 500 g de fragi dimineata la ora 7:00, dupa care nu se mananca nimic pana la ora
12:00. Se repeta tratamentul vreme de 10 zile.
Atentie la reactia alergica - fragii sunt foarte puternici ca remediu, la granita dintre aliment si planta
medicinala, dar la persoanele sensibile pot da reactii alergice puternice. De vina sunt acele mici punctisoare
galbui de pe fruct, care nu sunt altceva decat semintele plantei si care au un mare potential terapeutic, dar
sunt si alergeni foarte mari. Consumati, asadar, intai cantitati reduse de fragi - cateva lingurite in prima zi - si
continuati doar daca vedeti ca nu apar probleme digestive, dermatologice, respiratorii etc.
Frumusete
- Pentru prevenirea aparitiei ridurilor si combaterea lor, pentru a da stralucire si prospetime tenului - din
fragii zdrobiti se alcatuieste o masca, care se intinde pe fata seara si se lasa minimum doua ore. Este un
adevarat elixir care previne formarea ridurilor, da prospetime si stralucire tenului. Face adevarate minuni
chiar si in cazul persoanelor care nativ au un ten mai lipsit de stralucire, cu aspect batranicios.
- Lotiune de curatare a tenului din suc de fragi - se amesteca 3 linguri de suc de fragi obtinut prin stoarcere
prin tifon, 2 albusuri de ou batute spuma, 10 linguri de tinctura de smirna, 20 picaturi de apa de trandafir
(modul de obtinere a fost prezentat intr-un numar anterior al revistei). Se aplica pe fata cu un tampon de vata.
Se spala peste o ora cu apa in care s-a dizolvat bicarbonat (2 lingurite la litru de apa).
Zmeura (Rubus idaeus)

Fructele sale sunt o adevarata colectie de minerale: calciu, magneziu, zinc, mangan, potasiu, fosfor, toate in
forme usor asimilabile, si vitaminele A, B1, B2, D si P, in timp ce frunzele sale sunt bogate in vitamina C.
Numai din aceasta enumerare ne putem da seama ca zmeura este un adevarat izvor de sanatate, fiecare fruct
al sau fiind o varianta naturala extrem de reusita a suplimentelor de vitamine si minerale care se gasesc in
farmacii. Zmeura reprezinta un remediu exceptional pentru tubul digestiv, pentru pancreas si sistemul
respirator, in timp ce frunzele sale sunt un antihemoragic si un reglator hormonal redutabil (mai ales la
femei). Inainte insa de a vedea la ce folosim zmeura, sa cunoastem cate ceva despre modul in care ea se
poate prepara.
Siropul de zmeura
Fructele de zmeura se spala foarte bine, se zdrobesc cu o furculita, se pun intr-un tifon cu ochiuri fine si se
storc, obtinandu-se un suc limpede. Peste acest suc se adauga miere - 3 pahare de miere la un pahar de suc -
si se amesteca foarte bine, dupa care se lasa sa se omogenizeze vreme de 7 zile. Se foloseste ca atare,
administrat cu lingurita, pentru tratarea diferitelor afectiuni sau diluat cu apa, ca bautura racoritoare.
Cura cu zmeura
Se consuma inainte de fiecare masa 200-300 g de fructe pe stomacul gol, vreme de 12 zile la rand. Spre
deosebire de cura cu fragi, este indicata si persoanelor cu sensibilitate alergica si digestiva. Dupa consumarea
zmeurii nu se mananca nimic minimum 4 ore, deoarece incetineste pe moment procesele digestive si chiar
reduce considerabil foamea (de unde si utilizarea sa in tratamentul obezitatii). Asocierea cu zahar anuleaza
efectul binefacator al zmeurii in diabet si in ulcer.
Ceaiul de zmeura
Se culeg varfurile tufelor de zmeura - fructe cu cateva frunzulite -, facandu-se din ele mici buchetele care se
pun in locuri foarte bine ventilate si aerisite. Dupa uscare, se maruntesc si se folosesc la obtinerea unui ceai
aromat si cu proprietati vindecatoare exceptionale: 1-2 lingurite de planta maruntita se pun intr-o cana de apa
clocotita si se fierb 1 minut la foc mic, apoi se lasa 15 minute sa se raceasca si se filtreaza. Se consuma 2-4
cani pe zi.
- Arsuri gastrice, ulcer gastro-duodenal - se face cura cu zmeura vreme de 12 zile, fructele fiind consumate
simplu, fara zahar sau miere. In perioada de toamna si primavara, se va bea regulat ceaiul de zemura -
minimum 2 cani pe zi -, frunzele sale avand efecte cicatrizante si antiacide foarte bune.
- Diabet - se fac cure indelungate cu fructe de zmeura. Acestea stabilizeaza glicemia, stimuleaza pancreasul,
stimuleaza diureza si normalizeaza valorile colesterolului. Tratamentul este si mai eficient daca se renunta la
consumul de carne si se mananca preponderent legume si fructe.
- Ciclu menstrual neregulat, dureros ori cu hemoragie abundenta - ceaiul de frunze si fructe de zmeura face
adevarate minuni. Personal, am vazut cazuri in care tulburari grave de ciclu menstrual, care nu au raspuns la
nici o alta forma de tratament, au fost stabilizate in cateva saptamani, cu 3-4 cani de ceai consumat zilnic.
108
Femeile care sufera de constipatie nu vor consuma ceaiul, ci pulberea maruntita cu rasnita de cafea - 4
lingurite zilnic. Tratamentul este valabil in toate hemoragiile abundente, ca adjuvant.
- Afectiuni pulmonare, sensibilitate la raceli, raguseala - se consuma sirop de zmeura, 4-6 linguri zilnic.
Acest sirop, precum si ceaiul indulcit cu miere, este un remediu salvator pentru persoanele care isi solicita
foarte mult coardele vocale (cantaretii, conferentiarii etc.). La copiii cu bronsita cronica, cu amigdalite
recidivante, o cura la munte in care consuma zilnic zmeura are efecte benefice uimitoare.
- Obezitate, ingrasare - cura cu zmeura, facuta o perioada cat mai lunga de timp, are efecte uimitor de
puternice asupra greutatii. Secretul consta in faptul ca in cantitati mai mari (peste 200 g o data) zmeura taie
pofta de mancare, reducand chiar secretiile gastrice si "anesteziind" foamea, inclusiv dorinta de dulce.
- Cistita, pielonefrita, prostatita - cura de zmeura catalizeaza vindecarea acestor boli, avand rol de adjuvant
atat pentru tratamentul alopat, prin chimioterapie, cat si pentru tratamentul naturist, prin fitoterapie.
Cura cu zmeura este un excelent mijloc de intretinere si de tratament in boli cardiace, in tulburari de tranzit
intestinal, in afectiuni oculare (vitaminele si mineralele din compozitia sa imbunatatesc vederea), in astenie,
boli de piele, in afectiunile insotite de febra.
Coacazele Rosii (Ruzincile, Ribizli) (Ribes rubrum)

Daca fragii si zmeura au un caracter cvasiuniversal, fiind adecvate tuturor constitutiilor si unei game
impresionante de boli, boabele rosii translucide de coacaze sunt un remediu care actioneaza mult mai "tintit".
Mai in gluma, mai in serios, poate fi numit fructul antilene ideal, cu gustul sau acru puternic, cu efectul sau
de stimulent digestiv si drenor extrem de activ. Este o adevarata arma secreta a dietoterapiei in obezitate, in
digestia lenesa si in bolile de piele, rebele la alte forme de tratament. Accesibile ca pret, extrem de intense ca
purificator, coacazele rosii sunt niste medicamente pe care merita sa le cunoastem mai in detaliu.
Cura cu coacaze rosii
Se face diferentiat, in functie de scopul in care sunt folosite:
- pentru persoanele lipsite de pofta de mancare, cu digestie lenta, astenice, vor fi consumate 50-100 g inainte
de masa si aceeasi cantitate la sfarsitul mesei (la fel ca si portocalele, coacazele rosii consumate dupa masa
nu incurca, ci din contra, stimuleaza digestia).
- pentru persoanele cu foame puternica, cu tendinta spre obezitate sau supragreutate, eventual cu gastrita, se
recomanda consumul unor cantitati mai mari (300-500 g) inainte de fiecare masa, deoarece in cantitati mari
coacazele rosii au efectul paradoxal de a inhiba secretia gastrica si de a taia foamea.
Sucul de coacaze rosii
Se obtine prin zdrobirea fructelor proaspete, urmata de stoarcere prin tifon. Se prepara intotdeauna cu cateva
minute inainte de a fi consumat, pentru a nu se oxida ulterior. Se bea cate un pahar, cu un sfert de ora inainte
de masa, fiind folosit mai ales ca tonic digestiv si decongestiv hepatic; este eficient si in dischinezia biliara si
in migrenele asociate acesteia.
- Digestie lenta, indigestii frecvente, tranzit intestinal incetinit, convalescenta, inapetenta - se face cura cu
coacaze rosii in varianta in care se consuma cantitati mici, maximum 100 g, inainte si dupa masa.
- Ingrasare, obezitate, gastrita - se consuma cantitati mari de coacaze rosii (peste 300 g) inainte de fiecare
masa. De asemenea, sunt alimente excelente daca vrem sa mancam ceva in timp ce ne uitam la televizor,
discutam si simtim nevoia sa "rontaim" ceva.
- Hepatita cronica, congestie hepatica, ciroza hepatica initiala, dischinezie biliara si tulburarile asociate - se
bea un pahar de suc inainte de fiecare masa. Este bine sa se adopte si o dieta vegetariana cu multe salate si
multe fructe.
Fructele Verii – Boabele de Soc

109
Boabele De Soc. Daca luna iulie ne-a rasfatat cu rosul purpuriu al fructelor de padure, luna
august este sezonul fructelor negre, pe care ploile binefacatoare din ultima vreme le-a daruit
cu noi energii. Inzestrate cu har ceresc, fructele crescute in subsuoara padurii ascund...
Daca luna iulie ne-a rasfatat cu rosul purpuriu al fructelor de padure, luna august este sezonul
fructelor negre, pe care ploile binefacatoare din ultima vreme le-a daruit cu noi energii. Inzestrate cu
har ceresc, fructele crescute in subsuoara padurii ascund in faptura lor fragila si delicata uriase
rezerve de sanatate: boabele dulci si zemoase de mure, afinele brumate, fructele dulceag-amarui ale
socului nu asteapta decat sa fie culese si puse in cos. Sa pornim, asadar, intr-o noua calatorie pe
cararile verii, pentru a descoperi comorile pe care natura ni le ofera in mod gratuit. Pentru inceput,
periplul nostru porneste de la cele mai modeste, dar si cele mai puternice dintre ele, si anume
fructele socului.
Fructele De Soc (Sambucus nigra)

Mai putin cunoscute decat suratele lor, fructele negre ale socului au o putere vindecatoare cu totul
deosebita. In urma cu cateva sute de ani, cand campiile si dealurile noastre erau acoperite de codri
adanci si neumblati, aceste fructe erau la mare cinste, fiind un leac pentru bolile cele mai
indaratnice: de la incuierea pantecelor si pana la bube rele sau otravire. Apoi, treptat, traditia s-a
pierdut, iar taina lor a mai ramas cunoscuta doar catorva vindecatori populari. Oamenii nu au mai
avut incredere in aceste bobite cu gust nu foarte placut, ba chiar a aparut credinta ca sunt
otravitoare. Intrucat eu le-am descoperit virtutile in practica cotidiana, ma grabesc sa le recomand.
Dar sa nu anticipam si sa aflam mai intai cateva lucruri despre recoltarea si prepararea fructelor de
soc.
Sucul de fructe de soc
Se culeg fructe de soc ajunse la maturitate, care trebuie sa fie negre la culoare (nu rosietice, rosii-
violacee ori verzi, deoarece sunt purgative drastice) si dulci la gust. In maximum 24 de ore de la
recoltare, ele se spala foarte bine, se zdrobesc cu o furculita pana devin ca o pasta, care apoi se pune
intr-un tifon curat si se stoarce cu mana. Se va obtine un suc inchis la culoare si avand un miros care
aduce aminte de afine, cu efecte terapeutice exceptionale (restul de fruct care ramane dupa stoarcere
poate fi folosit la dulceata ori gem).
Sucul de fructe de soc se administreaza cu un sfert de ora inainte de masa, pe stomacul gol
- 5 linguri la adulti si 3 lingurite la copii.Este un leac foarte util in curele de vara de dezintoxicare.
Tinctura de fructe de soc

Se culeg fructele de soc neajunse complet la maturitate, care au o culoare rosie spre violet, din care
se prepara un suc, dupa aceeasi metoda descrisa mai sus. Acest suc va fi combinat apoi in proportia
1:1 cu alcool - un pahar de suc este amestecat cu un pahar de alcool alimentar de 90¡ -, dupa care se
pune in sticle mici, inchise la culoare. Acest preparat are o actiune de dezintoxicare extrem de
puternica, asa cum arata studiile stiintifice. Se administreaza la inceput o singura lingura pe zi, la
ora 18:00, iar daca organismul permite, se creste doza pana la 4 linguri pe zi, luate in doza unica, la
ora amintita. Preparatul se dilueaza intr-o jumatate de cana de apa si se bea pe stomacul gol. Doza
se mareste in functie de reactia tranzitului intestinal: daca acesta devine foarte intens inca de la
prima lingura, atunci doza nu se mareste; in caz contrar, se poate ajunge si la 4 linguri pe zi.
Fructele de soc uscate

Ciorchinii cu fructe ajunse la maturitate (adica foarte inchise la culoare, moi si dulci la gust) se pun
la uscat la soare, cu fructele orientate in sus, asa incat sa piarda cat mai multa apa dintr-o data, sub
actiunea razelor solare. Dupa uscare, fructele se scutura de pe ciorchine si se pun in pungi de hartie,
care se pastreaza in locuri uscate. Prin macinarea cu rasnita electrica de cafea, din fructele de soc
uscate se obtine o pudra cu proprietati tamaduitoare, foarte mult asemanatoare cu cele ale afinului.
110
Obezitate, ingrasare - se face o cura de lunga durata cu tinctura de soc. In prima zi se ia 1
lingurita, la ora 18:00; a doua zi se iau 2 lingurite la aceeasi ora s.a.m.d., pana in ziua a saptea, cand
se ajunge la 7 lingurite luate odata. Se mentine aceasta doza vreme de 30 de zile. Dozele progresive
se iau pentru a nu crea un soc tranzitului intestinal, care va fi foarte mult accelerat, la fel ca si
diureza si procesele de eliminare per ansamblu. Daca pe masura ce se creste doza apare o diaree
puternica, se iau in completare 2-3 lingurite pe zi de pulbere de scoarta de stejar sau de iarba de
coada-racului, iar daca diareea persista, atunci se intrerupe tratamentul. In legatura cu efectele
acestui preparat in cura de slabire, este ilustrativa experienta pe care am avut-o in urma cu patru ani,
cand am fost solicitat sa ajut o domnisoara in varsta de 21 de ani, care avea probleme mari cu
greutatea. Avea o inaltime medie (1,67 m), 78 de kg si niste forme cel putin impozante, iar
tratamentele facute pana atunci nu dadusera nici un rezultat. I-am recomandat sa elimine carnea, sa
manance foarte multe cereale integrale si sa ia tinctura de boabe de soc. A trecut aproape o luna si
prietenul meu C., de profesie farmacist, mi-a spus ca fata aceea frumoasa pe care am consultat-o a
mai comandat tinctura de soc. N-am stiut despre ce fata frumoasa era vorba, asa ca am asteptat putin
in farmacie ca sa vad cine este persoana, atunci cand va veni sa-si ia tinctura ceruta. Ei bine, fata
aceea cu inceput de obezitate, cu tenul incarcat si un mers greoi devenise de nerecunoscut. Silueta
se conturase extraordinar, scazuse in greutate aproape 10 kilograme, iar starea ei de spirit era mai
optimista ca oricand. Tratamentul a constat numai in cura de cereale si in acea tinctura de boabe de
soc, in care am capatat de atunci o incredere foarte mare.
Acnee, eczema alergica - se ia 1 lingurita de tinctura de fructe de soc in jumatate de pahar cu apa,
de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul se face minimum 3 luni, pentru ca procesele de
dezintoxicare sa fie complete. Pe parcursul tratamentului se elimina din alimentatie carnea, zaharul
si produsele cu aditivi alimentari, care au un rol extrem de nefast in aceasta categorie de afectiuni.
Psoriazis, boli de piele grave - se face o cura de 30 de zile cu tinctura de boabe de soc,
administrata in doze progresive, de la 1 la 7 lingurite zilnic, ca in cazul obezitatii. Este un tratament
drastic, care va accelera foarte mult procesele de dezintoxicare, favorizand vindecarea acestor boli.
Reumatismul, guta - se face un tratament de lunga durata cu tinctura de fructe de soc. O lingurita
diluata in jumatate de pahar de apa se ia de 3 ori pe zi, inainte de masa. Tratamentul dureaza
minimum 60 de zile si se incepe in ultimele saptamani de vara, pentru ca efectele maxime sa fie in
lunile octombrie-noiembrie, cand aceste afectiuni au de obicei manifestari acute. Cele mai puternice
efecte s-au inregistrat in reumatismul cronic degenerativ.
Constipatie, constipatie cronica - in urma cu multi ani, cand abia incepusem sa deslusesc tainele
ierburilor de leac, am intalnit o doamna in varsta de 60 de ani, care de mai bine de 40 de ani suferea
de constipatie cronica. Incercase, dupa cum mi-a declarat, toate tratamentele naturiste si alopate,
romanesti si straine, dar fara nici un rezultat. Pe langa aceasta constipatie capatase si o lista
impresionanta de boli, incluzand o dermatoza rebela, o tulburare endocrina majora si niste simptome
anxioase depresive. Era curioasa daca puteam sa-i ofer si eu un tratament pe care sa nu-l fi incercat
inca. I-am dat un flacon cu tinctura de boabe de soc. Dupa doua saptamani, m-am intalnit din nou cu
acea persoana, care efectiv nu-si revenea din uimire si bucurie. Si avea si de ce - pentru prima oara
dupa patruzeci de ani, procesele de eliminare erau din nou normale, o parte din simptomele
afectiunilor de care suferea disparusera, iar starea ei psihica se imbunatatise simtitor. Acest caz a
fost primul dintr-o serie mult mai lunga de persoane cu constipatie rebela care s-au vindecat cu acest
preparat. De altfel, despre fructele de soc imature, preparate sub forma de tinctura, aveam sa aflu ca
sunt unul dintre cele mai nenocive si mai puternice purgative si dezintoxicante din flora noastra.
Intoxicatii diverse - se ia o doza de soc de 2-3 linguri de tinctura de fructe de soc diluata intr-o cana
de apa, iar a doua zi se incepe un tratament constand in 3 linguri de preparat luate zilnic. In otraviri
si intoxicatii grave, pana la ajungerea intr-o unitate medicala specializata, se provoaca purgatie prin
administrarea aceleiasi doze de soc, de 2-3 linguri. Tratamentul este contraindicat in toxiinfectiile
alimentare cu manifestari diareice, precum si persoanelor cu diaree cronica.
Tulburari hormonale diverse - cura de lunga durata cu tinctura de fructe de soc are efecte
exceptionale mai ales in cazul afectiunilor endocrine care apar corelat cu tratamentul medicamentos
alopat abuziv. Se ia 1/2 - 1 lingura de tinctura diluata in jumatate de pahar cu apa dimineata, pe
nemancate, si aceeasi doza seara. In cazul chistului ovarian si al ovarelor polichistice, fibromului
uterin si mastozei, in special atunci cand acestea sunt asociate cu constipatia, acest tratament are o
111
eficienta exceptionala, mai ales daca este asociat cu o cura cu extract de muguri de zmeur (Rubus
idaeus) (50 de picaturi, de 3 ori pe zi).
Cancerul - s-a constatat ca mai mult de 75% din cei care ajung sa sufere de aceasta cumplita
maladie se confrunta - fie ca isi dau seama, fie ca nu - cu constipatie cronica, care perturba grav
procesele naturale de eliminare a toxinelor, precum si cele de asimilare si de reglaj endocrin. O cura
de 1 luna, in care se iau 3 lingurite de tinctura de fructe de soc pe zi, are un efect de eliminare a
toxinelor extrem de benefic atat in tratarea bolii canceroase, cat si pentru prevenirea ei.
Bolile psihice - din punctul de vedere al medicinii traditionale romanesti, dar si a altor popoare, din
Germania si pana in India, tulburarile si bolile psihice apar atunci cand efectiv nu mai suntem
capabili sa eliminam emotiile negative si tensiunile interioare, care ajung sa se acumuleze si - pur si
simplu - sa "explodeze" in noi. Practicantii medicinii psihosomatice moderne, care cauta sa
elucideze legaturile dintre sanatatea fizica si cea a mintii, au remarcat la randul lor ca marea
majoritate a pacientilor cu probleme psihice sufera de constipatie cronica sau de afectiuni reno-
urinare. Mai mult, prin normalizarea proceselor de eliminare a toxinelor fizice s-a constatat ca apare
si o ameliorare extrem de evidenta a starii de echilibru interior. Din aceasta perspectiva, este
explicabil faptul ca tratamentul cu tinctura de boabe de soc, descris anterior la tratamentul
constipatiei, are in anumite cazuri de tulburari psihice efecte de-a dreptul miraculoase.
Pudra obtinuta din fructe de soc - din care se administreaza cate 3 lingurite pe zi - este excelenta
ca mijloc de intretinere a sanatatii. Ea este, de asemenea, recomandata in tulburarile de vedere
(inclusiv nocturna), in tulburari de tranzit intestinal, in avitaminoza si convalescenta.
Atentie!
Nu supradozati preparatele din soc. Fructele sunt foarte puternice, fiind mai degraba medicament
decat aliment. Si, ca orice medicament supradozat, ingerat in cantitati mari - peste 200 g -, aceste
fructe pot crea probleme. Simptomele intoxicatiei sunt: voma, arsuri la stomac, iritarea gatului,
dificultati in respiratie, convulsii.
Tratamentul cu fructe de soc este contraindicat persoanelor cu diaree cronica sau acuta. Desi este
unul dintre purgativele cel mai usor de tolerat (este mult mai putin iritativ decat crusinul), fructele
de soc pot produce iritatii persoanelor cu colon sensibil.
112
Plantele Verii Napraznicul
- O noua "vedeta" din farmacia naturii, in lupta cu cancerul si cu alte boli –
Mergand prin padurile umbroase de fag, de molid ori de brad, vezi ici-colo la marginea potecii palcuri de
flori roz-liliachii, cu fructe ca niste ciocuri de berze, cu tulpini moi, de un verde inchis cu nuante rosiatice.
Napraznicul (Geranium robertianum), caci despre el este vorba, nu este o planta prea spectaculoasa, poate
doar in afara numelui si al mirosului, destul de asemanator cu cel al transpiratiei unei fiare, parand multora
respingator. Marturisesc ca veri la randul am trecut pe langa ea fara sa-i acord o atentie prea mare, fara sa
banuiesc ce putere vindecatoare sta ascunsa in ea. Aceasta planta pare, insa, sa devina o adevarata vedeta in
lumea medicinii, in ultimii ani afirmandu-se si pe plan international; in Canada, Germania, Statele Unite, a
devenit deja una din plantele de capatai in tratamentul cancerului. Nu va trece mult timp si, probabil, vom
vedea un medicament cu nume sonor - Geraniol, de exemplu - asa cum si din alte plante de la noi au fost
extrase medicamente devenite celebre peste hotare. Iar cel mai bun exemplu este tisa (Taxus bacata), din
care isi faceau candva arcuri razesii lui Stefan cel Mare, si din a carei seva este extras acum in Statele Unite
cel mai modern si mai eficient medicament in tratamentul cancerului: Taxol. Un tratament cu Taxol contra
cancerului mamar sau ovarian costa... 3-4 milioane de lei pe luna, pentru un singur pacient, iar in ultimii trei
ani a fost cel mai bine vandut medicament de acest tip de pe piata mondiala.
Culegerea plantei
Napraznicul se culege de la inceputul verii si pana tarziu, inspre toamna, lunile
septembrie - octombrie. Se iau tulpinile inflorite cu tot cu frunze, dar fara
radacini, asa incat planta sa se poata regenera dupa culegere. Tulpinile sunt
foarte moi si se rup cu multa usurinta, asa incat nu este nevoie de cutit la cules.
Planta se poate folosi proaspata (din frunze si tulpini se extrage sucul) sau, mai
frecvent, uscata. Uscarea se face in strat subtire, in poduri umbroase si foarte
bine aerisite. O data pe zi, planta trebuie intoarsa, mai ales daca locul de uscare
nu este prea bine aerisit. Termenul de valabilitate al plantei uscate este de
maximum doi ani.
Cateva retete
In medicina populara romaneasca exista nenumarate leacuri pe baza de
napraznic, planta renumita in zonele de munte, mai ales pentru puterea sa
revigoranta, atat pentru femei, cat si pentru barbati. In Vrancea, barbatii fara
putere erau imbracati mai multe zile la randul cu camasi muiate in fiertura de
napraznic; in Bistrita, sucul proaspat de napraznic era combinat cu lapte (de capra, mai ales) si era baut de
femeile sterpe si de barbatii fara vigoare; in Neamt, din napraznic era facut un decoct baut de femeile cu
ciclu prelungit, lipsite de vlaga ori care raceau usor la rinichi. In manastirile din Moldova, napraznicul era
folosit mai ales ca ceai pentru bolile intestinelor, pentru bolile organelor genitale si contra cancerului uterin.
In unele zone de munte, cu decoct concentrat de napraznic aplicat extern se vindeca herpesul, in timp ce
sucul era folosit pentru intremarea tuberculosilor. Sucul si fiertura se mai bea in credinta ca opreste orice
scurgere de sange si alunga orice fel de junghi.
Iata, pe scurt, cateva modalitati de preparare a napraznicului, preluate din medicina populara si actualizate:
Sucul
O mana de frunze si tulpini proaspat culese se pun intr-un mojar si se piseaza bine pana devin ca o pasta.
Apoi se filtreaza printr-un tifon, iar sucul rezultat se combina imediat cu lapte sau se consuma ca atare. O
metoda mai moderna foloseste mixerul de bucatarie cu care se maruntesc fin, frunzele muiate in putina apa,
dupa care stoarcerea se face mai usor.
Se administreaza 6 linguri de suc de napraznic pe zi, de obicei diluat cu tot atata lapte proaspat.
Ceaiul
O mana de frunze si flori uscate, nemacinate, se pun cu o cana (250 ml) de apa la muiat de seara pana
dimineata. Dimineata se filtreaza licoarea rezultata (care nu este altceva decat un macerat), iar planta ramasa
se opareste cu inca o cana de apa. Dupa ce se lasa sa se raceasca vreme de jumatate de ora la temperatura
camerei, aceasta infuzie se filtreaza. La sfarsit se combina maceratul cu infuzia racita.
113
Se beau 3-4 cani din acest ceai pe zi, pe stomacul gol. Ceaiul se bea inghititura cu inghititura (unii terapeuti
recomanda sa se bea cu lingura).
Atentie! Pentru ceaiul de napraznic nu se foloseste apa de la robinet, ci doar apa plata sau, mai bine, apa de
izvor care nu trebuie sa fie mai veche de 48 de ore.
Pulberea
Planta uscata se marunteste bine intr-un mojar sau cu o rasnita electrica, dupa care se face o cernere cu sita
pentru faina alba. Se ia o lingurita rasa de planta de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Inainte de a inghiti cu putina
apa planta, o vom tine timp de cateva minute sub limba. De obicei, napraznicul nu se foloseste sub forma de
pulbere singur, ci in combinatie cu alte plante, pe care le vom indica mai jos.
Boli vindecate cu napraznic
Cancerul. Fara indoiala ca napraznicul si-a castigat celebritatea datorita cazurilor spectaculoase de
vindecare a cancerului. Cel mai receptiv la tratamentul cu napraznic este cancerul genital, dar pe lista
cazurilor vindecate se afla si cancerul pulmonar cu metastaze, cancerul mamar, cancerul de prostata,
cancerul la intestin si cancerul gastric. In toate cazurile vindecate, tratamentul cu ceai de napraznic a fost
insotit de un regim alimentar sever, cu sucuri si cruditati sau cu cereale integrale (regimul Oshawa).
Cancer ovarian. Se beau in fiecare zi, lingura cu lingura, 4 cani de ceai de napraznic. In paralel, se consuma
200 ml pe zi de suc de sfecla rosie, se mananca numai hrana vegetariana si in cea mai mare parte netrecuta
prin foc.
Cancer la san. Se bea aceeasi cantitate de ceai de napraznic si de suc de sfecla rosie ca la cancerul ovarian,
se urmeaza acelasi regim alimentar sever si in plus se mai face o aplicatie externa. In fiecare zi, se pune pe
san vreme de 2-3 ore, o cataplasma cu radacina de tataneasa si iarba de rostopasca obtinuta astfel: cele doua
plante maruntite se amesteca, adaugandu-se apa calduta, pana se formeaza o pasta moale; aceasta pasta se
aplica invelita in tifon pe locul afectat.
Leucemie. La sucul de sfecla rosie se adauga sucul de morcov si mere - in total se beau 500 ml desuc pe zi.
Se consuma zilnic un litru de ceai de napraznic si inca un litru dintr-un ceai obtinut din pulberea a patru
plante combinate in parti egale: coada-calului, troscot, urzica si sunatoare. Se prepara la fel ca cel de
napraznic.
Cancer la intestin. Se bea zilnic un litru de ceai de napraznic si un alt ceai obtinut din trei plante combinate
in parti egale: radacina de tataneasa, iarba de salvie, iarba de rachitan (Lythrum salicaria) - cate o lingura din
fiecare, la care se adauga o lingurita de rostopasca. Ceaiul se prepara la fel ca si cel de napraznic; se bea un
litru pe zi.
Sterilitate la femei si barbati. Povestea adevarata spune ca un terapeut german celebru, Rudolf Breuss, a
tratat intr-o luna opt cupluri casatorite de 2-10 ani care nu puteau avea copii. Pacientii au fost pusi sa bea ceai
de napraznic si cam la un an dupa aceea, toate cele opt femei au nascut prunci frumosi si sanatosi. Pe langa
ceaiul de napraznic preparat dupa metoda de mai sus, femeilor le este recomandat sa mai bea in fiecare zi si
ceai de cretisoara (Alchemilla vulgaris) - frunze si flori.
Impotenta. Atunci cand aceasta apare din cauze hormonale sau datorita uzurii prea mari a organismului,
ceaiul si mai ales sucul de napraznic - 6 linguri pe zi - combinat cu lapte proaspat de capra (la nevoie poate fi
si de vaca) poate face minuni.
Frigiditate. In popor se spune ca o cana de ceai de napraznic facut vartos (concentrat), in care s-au pus si
cateva varfuri de busuioc, are efecte... napraznice. Totul este sa suportati acest ceai, cu un miros mai putin
delicat.
Hipermenoree (ciclu menstrual abundent), stare de slabiciune in timpul ciclului menstrual. Se bea ceaiul de
napraznic (2-3 cani pe zi) si se iau 3-4 lingurite pe zi de pulbere de salvie (Salvia officinalis) cu putina apa.
Efectele sunt mai puternice daca tratamentul este inceput cu trei zile inaintea ciclului. Daca ciclul menstrual
este neregulat, faceti tratamentul acesta vreme de trei luni.
Cistita, urinare cu sange (hematurie). In ceaiul de napraznic prezentat mai sus se pune si o lingurita de
ghimpe (Xanthium spinosum). Se beau cantitati ceva mai mari de ceai: 1,5-2 litri pe zi.
Chisturi ovariene, ovare polichistice. Se combina in parti egale pulberile din urmatoarele plante:
napraznic, cretisoara, frunze de mur, iarba de salvie, seminte si flori de urzica, iarba de rostopasca si
rachitan. Se ia o lingurita cu varf din aceasta combinatie de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Se tine repetat
regimul cu cereale integrale (Oshawa), cate 10 zile, cu 5 zile pauza. Se aplica pe zona ovarelor cataplasme
calde cu coada-calului, dupa care se face masaj usor.
114
Iradiere. Ceaiul de napraznic este foarte folositor pentru a combate imediat efectele iradierii, precum si
pentru a indeparta anumite sechele. Se bea ceai de napraznic, minimum o jumatate de litru pe zi. Se
consuma, mai ales imediat dupa iradiere, cantitati mari de: ceai negru, ulei de catina si catina, afine si
coacaze (uscate sau crude).
Reumatism. Se pare ca ceaiul de napraznic are efecte similare cu ale fratelui sau, ciocul cucoarei (Geranium
pratense), ajutand la reducerea inflamatiei articulatiilor, la calmarea durerii, la micsorarea sensibilitatii la
factorii climatici (umiditate, vant, frig s.a.). Se fac cure indelungate, 3-6 luni, cu ceai de napraznic - 2-3 cani
pe zi.
Diabet. Ceaiul de napraznic si troscot in parti egale, preparat dupa metoda descrisa mai sus, baut cu un sfert
de ora inainte de fiecare masa, duce la scaderea valorilor glicemiei si in multe cazuri opreste evolutia bolii,
mai ales daca este respectat si regimul alimentar prescris de medic.
Tuberculoza, infectii pulmonare in general. Ceaiul de napraznic este folosit mai ales in fazele avansate ale
bolii, avand rolul de a intari organismul, de a stopa hemoragia si chiar de a inhiba dezvoltarea
microorganismelor patogene. Se foloseste ceaiul in cure de 2-3 saptamani in care se beau 3-4 cani pe zi; vara
se bea sucul combinat in parti egale cu lapte de capra.
Herpes, herpes genital. Se fac spalaturi locale cu un decoct concentrat de napraznic. Se prepara ca si ceaiul
dat mai sus, dar din 4 linguri de pulbere de napraznic, care nu se oparesc cu apa, ci se fierb 5 minute.
Epistaxis (hemoragii nazale). Intr-o cana de decoct de concentrat de napraznic se pune o lingurita de sare si
se amesteca bine. Din aceasta solutie se pune putin cate putin in nas cu ajutorul unei pipete sau al unui
tampon de vata.
O iarba de leac enigmatica: NAPRAZNICUL

Cata delicatete, si cata forta de vindecare!
(Geranium Robertianum)
L-am vazut pentru prima oara acum vreo 20 de ani, in masivul Ceahlau: o planta
mica, furisandu-se printre pietre, intr-un covor de flori de un roz liliachiu.
Crestea atat de abundent, incat mi-am zis ca, la asa bogatie, bine ar fi sa aiba si o
utilizare terapeutica. Si avea! De-a lungul anilor, am avut prilejul sa-i constat
proprietatile medicinale de exceptie, regretand ca este asa de putin studiat de catre stiinta moderna. Primul si
cel mai important "cercetator" care a studiat aceasta planta a trait cu 1000 de ani in urma si era un... sfant. El
traia intr-o mica manastire din Franta, la Molesme, si spunea despre napraznic ca poate vindeca orice boala.
Blandetea si puterea duhovniceasca a preacuviosului Robert, precum si harul sau tamaduitor cu adevarat iesit
din comun au facut ca miile de credinciosi pe care i-a ajutat sa-l priveasca, inca din timpul vietii, ca pe un
sfant. De altfel, dupa moartea sa, Vaticanul i-a si recunoscut inaltimea spirituala si morala, trecandu-l oficial
in randul sfintilor. Relativ putine invataturi consemnate in scrierile vremii au ramas de la Sfantul Robert. In
schimb, el a lasat oamenilor, pe care i-a iubit atat de mult, o iarba cu care el facuse multe minuni terapeutice
in timpul vietii: napraznicul. Sfantul spunea despre aceasta iarba ca reda tineretea si puterea, vindeca fara
gres tumorile, ajuta trupul si spiritul sa lupte impotriva raului din interior si din exterior. De atunci, in limba
franceza, la fel ca si in engleza, aceasta planta a fost denumita "iarba sfantului Robert". Sa o cunoastem in
continuare mai bine.
Descrierea plantei
Napraznicul este raspandit din Europa, unde creste spontan, pana in America si in Australia. Este o planta
ierboasa, anuala (uneori bi-anuala), cu tulpina rosiatica acoperita cu peri fini, inalta de 30-40 cm. Frunzele,
ca si tulpinile, sunt moi la atingere si se rup usor. Florile sunt roz-violacee, asezate cate doua la varful
pedunculelor. Fructul este in forma de cioc, lung de 2 cm, si seamana cu un cioc de barza, de unde si numele
de ciocul-cocorului, o denumire raspandita in Romania.
Creste mai ales in zonele submontane si montane, preferand solul bine afanat si umed, de la marginile de
drum, de pe malul paraielor de munte, din rupturile de mal.
115
Recoltarea
Se culeg tulpinile inflorite, cu tot cu frunze, dar fara radacini, pentru ca planta sa se poata regenera dupa
culegere. Tulpinile sunt foarte moi si se rup cu multa usurinta, asa incat nu este nevoie de cutit la cules.
Planta se poate folosi proaspata (din frunze si tulpini se extrage sucul) sau, mai frecvent, uscata. Uscarea se
face in strat subtire, in locuri umbroase si foarte bine aerisite. O data pe zi, planta trebuie intoarsa, mai ales
daca in locul de uscare aerul nu circula suficient. Termenul de valabilitate al plantei uscate este de maximum
doi ani.
Mod de administrare
In medicina populara romaneasca, existau odinioara nenumarate leacuri pe baza de napraznic ("ciocul-
berzei", "ciocul-cucoarei"), planta fiind renumita in zonele de munte, mai ales pentru puterea sa revigoranta,
deopotriva la femei cat si la barbati. In Vrancea, barbatii fara putere erau imbracati mai multe zile la rand cu
camasi inmuiate in fiertura de napraznic; in Bistrita, sucul proaspat de napraznic era combinat cu lapte (de
capra, mai ales) si era baut de femeile sterpe si de barbatii fara vigoare; in Neamt, din napraznic era facut un
decoct, baut de femeile cu ciclu prelungit, lipsite de vlaga ori care raceau usor la rinichi. In manastirile din
Moldova, napraznicul era folosit mai ales pentru bolile intestinelor, pentru bolile organelor genitale la femei
si contra cancerului uterin. In unele zone de munte, cu decoct concentrat de napraznic, aplicat extern, se
vindeca herpesul, in timp ce sucul era folosit pentru intremarea tuberculosilor. Sucul si fiertura se mai
consumau cu credinta ca opresc orice scurgere de sange si alunga orice fel de junghi.
Iata, pe scurt, cateva modalitati de preparare si de administrare ale napraznicului, mai apropiate de zilele
noastre:
Infuzia combinata
Doua linguri de frunze si flori uscate nemacinate (doar maruntite putin) se pun cu o cana (250 ml) de apa la
inmuiat, de seara pana dimineata, cand se filtreaza licoarea rezultata (care nu este altceva decat un macerat),
iar planta ramasa se opareste cu inca o cana de apa. Se lasa sa se raceasca vreme de o jumatate de ora la
temperatura camerei, apoi se filtreaza. La sfarsit, se combina maceratul cu infuzia racita. Se beau 3-4 cani pe
zi, pe stomacul gol. Infuzia combinata se bea inghititura cu inghititura (unii terapeuti recomanda sa se bea cu
lingura).
Vinul de napraznic
Se pun 20 de linguri de napraznic uscat si maruntit (sau doua maini de napraznic proaspat) intr-un litru de
vin rosu. Se lasa vreme de doua saptamani la macerat, dupa care amestecul se filtreaza. Se administreaza
cate 3 linguri pe zi, cu 10-15 minute inainte de masa. Are efecte tonice digestive, antispastice, afrodiziace
(atat pentru femei, cat si pentru barbati), antidepresive.
Pulberea de napraznic
Planta uscata se marunteste bine cu o rasnita electrica, dupa care se face o cernere cu sita pentru faina alba.
Se ia cate o lingurita rasa de pulbere, de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Inainte de a inghiti pulberea cu putina
apa, ea se tine timp de cateva minute sub limba. Pentru vindecarea cancerului, in medicina populara franceza
si engleza, exista o reteta in care se combina pulberea de napraznic cu galbenus proaspat de ou (vom vorbi
despre ea).
Comprimate cu napraznic
Sunt un amestec dintre o baza neutra (numita excipient) si planta extrem de fin macinata. Ele constituie
forma de administrare cea mai frecvent folosita in prezent, deoarece sunt foarte usor de ingerat, sunt bine
tolerate de organism si au un efect puternic, mai ales in timp. In farmaciile si in magazinele naturiste de la
noi din tara, se gasesc comprimatele produse de firma "Dacia Plant", care sunt un amestec de frunze, tulpini
si flori de napraznic, amestec ce si-a dovedit eficienta in foarte multe cazuri.
Actiuni preventive
* Infectii virale - administrarea napraznicului are efecte stimulente imunitare, dar si o actiune antivirala
directa, fenolii din compozitia sa inhiband multiplicarea virusilor si prevenind infectarea celulelor sanatoase.
Se recomanda cura cu napraznic, din care se iau cate 4-6 comprimate pe zi, vreme de minimum 30 de zile.
Are efecte de prevenirea a eruptiilor herpetice, a infectiilor gripale, ajuta la tinerea sub control a hepatitelor
virale.
* Afectiuni produse de expunerea la radiatii - napraznicul este una dintre cele mai rezistente plante din lume
la actiunea radiatiilor, fie ca este vorba de banalele ultraviolete, de undele electromagnetice emise de statiile
de transformare sau de liniile de inalta tensiune, ori chiar de radiatiile ucigatoare provenite din deseurile de
116
uraniu. Pornind de la aceste observatii, mai multi cercetatori considera aceasta planta, administrata intern, ca
un excelent mijloc de prevenire a unor afectiuni produse de radiatii, cum ar fi: eruptiile cutanate, migrenele,
tulburarile nervoase, diferite forme de cancer. Se administreaza comprimatele de napraznic, cate 6 pe zi, in
cure de 3 luni, cu o luna de pauza.
* Boli care apar pe fondul stresului psihic accentuat si al surmenajului - napraznicul este considerat in
prezent una dintre cele mai bune plante adaptogene, sporind rezistenta la stres, marind in timp imunitatea
organismului, neutralizand radicalii liberi. Este eficient, ca atare, pentru a preveni bolile datorate tensiunii
psihice in exces si factorilor de mediu stresanti, fiind recomandat intr-o gama foarte larga de afectiuni, de la
bolile infectioase (herpes, infectii gripale) la dezordinile hormonale (disfunctii ale gonadelor si ale glandelor
cortico-suprarenale) si problemele de metabolism (diabet, obezitate). Se administreaza sub forma de pulbere
(3-4 lingurite pe zi) sau de comprimate (4-6 tablete pe zi), in cure de minimum o luna.
* Boala canceroasa - administrarea acestei plante activeaza sistemul imunitar, care este o "armata" de celule
si de anticorpi ce distrug celulele canceroase. Fiecare om sanatos are in fiecare moment in organism intre
200 si 1000 de celule canceroase, care insa nu pot prolifera peste anumite limite, producand cancerul,
datorita acestei actiuni a sistemului imunitar. Astfel se explica, in parte, actiunea de prevenire a cancerului
exercitata de catre napraznic, prin faptul ca anumite principii active pe care le contine stimuleaza imunitatea.
Pe de alta parte, substantele care dau mirosul neplacut napraznicului (numite terpene) au, conform unor
cercetari recente, o actiune antitumorala directa. Se recomanda curele cu napraznic, in care se iau cate 6
comprimate pe zi, vreme de 3 luni, urmate de o luna de pauza, dupa care tratamentul se poate relua.
Tratamente interne
* Impotenta - se administreaza napraznicul sub forma de comprimate, din care se iau cate 4-8 pe zi, in cure
de 12 saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza. Este un puternic stimulator hormonal, ale carui
efecte sunt resimtite in timp. Se recomanda acest tratament cu precadere in impotenta hormonala si in
impotenta psihica (mai putin in cea vasculara). Adesea, napraznicul se asociaza cu un extraordinar succes cu
o alta planta romaneasca celebra, branca-ursului, cele doua facand un tandem redutabil, atat in tratarea
impotentei, cat si a sterilitatii masculine, despre care vom vorbi in continuare:
Medicamentul de pe marginea drumului
* Sterilitate la barbati - se tin 4-6 cure cu napraznic, administrat sub forma de comprimate, cate 8 pe zi. O
cura dureaza vreme de 3 luni, fiind urmata de o luna de pauza, dupa care se reia. De regula, impreuna cu
napraznicul se iau si comprimate de branca-ursului (cate 4-6 pe zi), cele doua plante administrate intern
marind, in timp, concentratia de spermatozoizi si imbunatatind motilitatea acestora. De-a lungul timpului,
am vazut multe cazuri de barbati care s-au vindecat de forme grave de oligospermie si astenospermie, cu
ajutorul acestei combinatii redutabile de plante romanesti.
* Sterilitate la femei - se administreaza napraznicul sub forma de infuzie combinata, cate un pahar (200 ml),
de 4 ori pe zi, baut pe stomacul gol. Daca nu suportati ceaiul, puteti lua napraznicul sub forma de
comprimate, cate 4-6 pe zi, in cure de 3 luni, urmate de 1-2 luni de pauza. Terapeutul austriac Rudolf Breuss
relata ca a folosit ceaiul de napraznic pentru a trata opt cupluri care nu puteau avea copii. Ambii parteneri au
baut zilnic 3 cani de napraznic si, dupa mai putin de un an, toate femeile erau insarcinate, ulterior nascand
copii sanatosi.
* Tulburari de ciclu menstrual (sangerari prelungite, amenoree) - se administreaza pulberea de napraznic,
cate 2-3 lingurite pe zi, in cure de 28 de zile, urmate de una-doua saptamani de pauza, dupa care tratamentul
se poate relua. Contra amenoreei, napraznicul se asociaza foarte bine cu branca-ursului (din care se iau cate 4
comprimate pe zi), in timp ce contra menstrelor abundente si prelungite, napraznicul se asociaza foarte bine
cu iarba de cretisoara (Alchemilla vulgaris), din care se iau 3 lingurite de pulbere pe zi.
* Cancer pulmonar, mamar, uterin - un medic spaniol, V. Ferrandiz, a urmarit mai multe cazuri de cancer cu
diverse localizari, tratate exclusiv cu napraznic. Iata unul din cazurile pe care le-a consemnat intr-o revista de
specialitate: "Anna Cruz Caridade avea un cancer de plaman, neoperabil, cu ramuri intinzandu-se catre gat si
brate. Ea a auzit de virtutile vindecatoare ale napraznicului si l-a incercat. Foarte curand, in mai putin de trei
luni, a avut loc o imbunatatire, si dupa un an si jumatate, ea era complet vindecata. Ceva mai tarziu, i-au
aparut noduli la sani, pe coaste si pe umeri, iar medicii au sfatuit-o sa urmeze o serie de tratamente de
radioterapie. Dar ea si-a amintit de ce se intamplase cu cancerul de plaman si din nou a incercat aceeasi
planta. Treptat, nodulii au inceput sa se retraga si sa scada in dimensiuni, pana cand au disparut total". In
Spania si Portugalia, zone in care napraznicul este foarte popular, s-au inregistrat numeroase cazuri de cancer
117
vindecate cu aceasta planta. In mod traditional, se administreaza dimineata o lingurita cu varf de pulbere de
napraznic amestecata cu un galbenus de ou crud, iar pe parcursul zilei, se ia de inca trei ori cate o lingurita de
pulbere de napraznic pe stomacul gol. Tratamentul se asociaza cu regim vegetarian cu foarte multe cruditati,
durand minimum un an. Se poate asocia si cu alte plante si remedii, neexistand incompatibilitati in acest
sens.
* Cancer intestinal - se administreaza infuzia combinata, cate un litru pe zi, bauta in mai multe reprize.
Tratamentul dureaza 10-12 saptamani, urmat de 2-3 saptamani de pauza, dupa care se poate relua. O
fitoterapeuta din Australia, Isabell Shipard, a consemnat numeroase cazuri de cancer intestinal, unele foarte
avansate, intrate in remisie dupa aproximativ un an de tratament facut cu napraznic sub forma de infuzie.
Acest tratament este un excelent ajutor si contra cancerului vezicii urinare si a cancerului de prostata.
* Cancerul bucal, laringian - se tin cure de 3 luni, timp in care se administreaza cate 8 comprimate de
napraznic zilnic, dupa care se face o pauza de 3-4 saptamani, apoi tratamentul se reia. Suplimentar, se face
cate o gargara (cu o durata de minimum 5 minute) cu infuzie combinata de napraznic, de 2-3 ori pe zi.
* Cancerul de piele (carcinom bazo- si spinocelular, melanom malign) - se aplica acelasi tratament intern ca
la cancerul bucal. In plus, se prepara o cataplasma din 3-5 linguri de pulbere de napraznic, amestecate cu apa
calduta, pana se formeaza o pasta, care se intinde pe un tifon subtire pe locul afectat. Se tine aceasta
cataplasma vreme de 2 ore, apoi locul tratat se lasa sa se usuce la aer vreme de alte 30 de minute. In timpul
sezonului, cand se gaseste napraznic proaspat, cataplasma se prepara din tulpinile crude, tocate bine si intinse
direct pe zona afectata.
* Fibrom uterin, chisturi ovariene, tumori benigne in general - cercetari de laborator au pus in evidenta faptul
ca napraznicul contine germaniu, un oligoelement cu efect de stimulare a oxigenarii celulare deosebit de
puternic. Or, se pare ca aceasta intensificare a oxigenarii celulare este cheia vindecarii tumorilor, atat
maligne, cat si benigne. Se fac cure indelungate (minimum 3 luni) cu napraznic administrat sub forma de
comprimate, cate 6 pe zi.
* Iradiere, sechele dupa iradiere - ceaiul de napraznic este foarte folositor pentru a combate imediat efectele
iradierii, precum si pentru a indeparta ulterior anumite sechele. Se bea infuzie combinata de napraznic,
minimum un litru pe zi. Este eficient in combaterea bolilor de piele datorate expunerii excesive la soare, a
diferitelor afectiuni tumorale ce apar in urma contaminarii radioactive.
* Sindromul de oboseala cronica - se tine o cura de 2 luni, timp in care se administreaza cate 6 comprimate
de napraznic pe zi. Acest tratament are efecte sedative usoare, favorizeaza regenerarea nervoasa, ajuta la
imbunatatirea gradata a tonusului psihic. Tratamentul este eficient ca si adjuvant contra depresiei si a asteniei
de primavara.
* Adjuvant in diabet - se administreaza infuzia combinata de napraznic, cate 2-3 cani pe zi, in cure de 30 de
zile, urmate de 10-14 zile de pauza. Acest tratament are efect usor hipoglicemiant (datorat principiilor active
amare din compozitia napraznicului), mareste diureza, previne aparitia problemelor vasculare specifice
diabetului, datorita efectului sau antioxidant.
* Diaree, colita de fermentatie - pentru efecte rapide, se foloseste infuzia combinata de napraznic, din care se
bea un litru. Pentru tratarea bolilor intestinale cronice se administreaza comprimate: cate 4-5 pe zi, in cura de
45 de zile. Efecte foarte bune se obtin prin asocierea napraznicului cu scoarta de stejar (Quercus species),
administrata sub forma de pulbere, cate 2 lingurite pe zi. Acest tratament este un excelent adjuvant contra
dizenteriei.
* Adjuvant in hemoragii interne, in ulcere hemoragice - se administreaza infuzia combinata de napraznic,
cate patru cani pe zi. In medicina populara romaneasca, napraznicul se mai numeste si "inchegatoare",
deoarece administrat in doze mari opreste hemoragiile, favorizand coagularea sangelui si formarea
tesuturilor cicatriceale.
Utilizari externe
* Herpes, herpes genital - se fac spalaturi locale cu un decoct concentrat de napraznic. Se prepara ca si
infuzia combinata, dar din 4 linguri de pulbere de napraznic, care nu se oparesc cu apa, ci se fierb vreme de 5
minute.
* Herpes ocular - un studiu facut de un colectiv de patru medici romani si publicat in revista "Oftalmologia"
din 1999, a verificat pe un numar de 52 de pacienti cu keratita herpetica (cea mai frecventa forma de herpes
ocular) efectele unei combinatii de napraznic, galbenele (Calendula officinalis) si brusture (Arctium lappa).
Pacientii au fost impartiti in doua loturi: primul a fost tratat cu aciclovir si combinatia de plante mentionata,
iar al doilea lot a fost tratat doar cu aciclovir. La sfarsitul studiului, s-a putut observa ca timpul de vindecare
118
a fost mai scurt si simptomele au fost mult atenuate la lotul tratat cu combinatia de napraznic, galbenele si
brusture, fata de lotul tratat cu aciclovir simplu. Contra herpesului ocular, se prepara o infuzie combinata din
cele trei plante (cate 2 lingurite din fiecare la o cana de apa), infuzie combinata cu care se fac de 2-3 ori pe zi
comprese, care se pun pe ochii cu pleoapele inchise si se pastreaza vreme de 30-60 de minute.
I se mai spune si ciocul-cucoarei
* Epistaxis (curgerea sangelui din nas) - intr-o cana de decoct concentrat de napraznic se pune o lingurita de
sare si se amesteca bine. Din aceasta solutie se pune putin cate putin in nas, cu ajutorul unei pipete sau al
unui tampon de vata.
* Conjunctivita, blefarita, cataracta - se fac spalaturi oculare cu infuzie de napraznic. Iata relatarea unei
paciente din Australia, care a folosit acest remediu: "Am cataracta la ambii ochi, ochiul stang fiind complet
orb. Din cauza unor probleme de sanatate nu suport operatia, asa ca am facut un ceai din frunze de
napraznic, amestecat in proportii egale cu aloe vera. Mi-am spalat ochii cu acest amestec, de doua ori pe zi.
Dupa aproape trei saptamani, am inceput sa am un pic de lumina in ochiul meu stang, iar vederea ochiului
drept s-a imbunatatit".
* Stomatite, afte - se fac de 3 ori pe zi clatiri indelungate (de minimum 5 minute) ale gurii cu un decoct
combinat de napraznic. Aceasta aplicatie externa are efecte cicatrizante, antiinflamatoare, calmeaza senzatia
de durere si de usturime. Acest tratament este valabil si contra micozei bucale.
* Hemoroizi, hemoroizi sangeranzi - se fac bai de sezut cu decoct combinat de napraznic cu o durata de
minimum 20 de minute (se adauga un litru din acest preparat la cinci litri de apa normala). Acest tratament
are efect antiinflamator puternic, cicatrizant.
Precautii si contraindicatii
Desi e o planta atat de puternica, napraznicul este aproape lipsit de reactii adverse. Singurele probleme care
s-au constatat in timpul administrarii lui sunt agravarea inflamatiei prostatei la barbatii care deja aveau
probleme de aceasta natura. Este un efect advers care apare arareori si se elimina in cateva zile, prin
administrarea de tinctura de ghimpe (Xanthium spinosum) si de pufulita (Epilobium alba, Epilobium
montana).
Ceaiurile si comprimatele cu napraznic sunt produse la noi de catre firma romaneasca "Dacia Plant". Le
gasiti in farmaciile sau in magazinele naturiste, ori puteti sa le comandati direct la tel. 0268/28.30.43 sau
0744/37.47.56 sau prin internet, la www.daciaplant.ro
Naprasnicul (Geranium robertianum)

(Ciocul cucoarei, iarba sangelui, inchegatoare, priboi, sovarf)
Proprietati terapeutice (exceptionale) Dupa doi ani de observatii asupra acestei plante, au iesit in evidenta
cateva proprietati ale sale, exceptionale in tratamentul urmatoarelor afectiuni: cancer, stari precanceroase,
tumori benigne, sterilitate masculina si feminina, afectiuni inflamatorii ale intestinului. El s-a dovedit si un
adjuvant pretios in tratarea diabetului, herpesului (mai ales genital), a diverselor disfunctii hormonale, a
epistaxisului, a bolilor pulmonare asociate cu o puternica devitalizare. Un secret al puterii tamaduitoare a
naprasnicului este actiunea sa vitalizanta foarte puternica, fiind extrem de eficient mai ales la pacientii slabiti
de boala, cu resurse vitale scazute, cu un sistem imunitar deprimat. O alta trasatura importanta este actiunea
sa reglatoare hormonala deosebita, el avand un efect asemanator progesteronului. In plus, este un adevarat
balsam pentru tubul digestiv, taninurile pe care le contine in tulpinile sale cicatrizand leziunile, reducand
inflamatiile, inactivand focarele de infectie. Un alt element important este ca naprasnicul are o toxicitate
foarte redusa, el putand fi folosit practic fara risc.
Asa cum s-a afirmat anterior, o calitate foarte importanta a naprasnicului este efectul sau revigorant. Din
vremea dacilor, el este folosit contra sterilitatii feminine si masculine, contra impotentei, pentru reintinerire.
119
Un terapeut austriac, Rudolf Breuss, povesteste ca a tratat simultan opt cupluri, care nu puteau avea copii si
incercasera toate tratamentele hormonale posibile. Dupa o cura cu ceai de naprasnic timp de patru luni, toate
cele opt femei ramasesera insarcinate. Recent, am vazut un caz de sterilitate masculina vindecat spectaculos
cu ajutorul acestei plante. Pacientul, in varsta de 30 de ani, a tinut mai intai un regim de dezintoxicare
(alimentatie fara carne, fara aditivi sintetici, fara zahar, fara alcool si tutun) de 45 de zile, dupa care a trecut
la o cura cu ceai de naprasnic de trei saptamani. Analiza facuta ulterior a pus in evidenta faptul ca numarul
de spermatozoizi crescuse de la 70 de milioane la 100 de milioane pe centimetru cub, iar motilitatea acestora
se imbunatatise extraordinar, medicii constatand uluiti ca pacientul (tratat fara efect vreme de 4 ani cu
medicamente clasice) era complet vindecat dupa doar doua luni de tratament cu alimentatie vegetariana si
naprasnic.
Preparare si administrare Pulberea de naprasnic: se macina fin planta uscata, in piua sau cu rasnita
electrica, dupa care se cerne prin sita pentru faina alba; din pulberea fina rezultata se iau 1-2 lingurite de trei
ori pe zi;
planta se tine sub limba vreme de un sfert de ora, dupa care se inghite cu apa.
Cu aceste remedii s-au obtinut rezultate extraordinare in cancer (mai ales uterin si ovarian, de prostata, al
vezicii urinare, mamar, pulmonar, intestinal), adenofibrom uterin si mamar, chist ovarian (ovare
polichistice), leucemie, sechele ale iradierii, lichen plan oral. Unii terapeuti folosesc in cancer naprasnicul si
ca un remediu complementar spanzului - naprasnicul opreste diareea (unul din efectele neplacute ale
spanzului), revigoreaza organismul si anihileaza partial toxicitatea spanzului.
Ceaiul de naprasnic: o mana de frunze si flori uscate nemacinate se pun cu o cana (250 ml) de apa la inmuiat
de seara pana dimineata; dimineata se filtreaza licoarea rezultata (care nu este altceva decat un macerat), iar
planta ramasa se fierbe unu-doua minute. Se lasa sa se raceasca vreme de jumatate de ora la temperatura
camerei acest decoct, apoi se filtreaza; la sfarsit, se combina maceratul cu decoctul racit; se beau 3-4 cani din
acest ceai pe zi, pe stomacul gol. Ceaiul se bea inghititura cu inghititura (unii terapeuti recomanda sa se bea
cu lingura). Este extrem de eficient in tratarea sterilitatii (la barbati si la femei), a impotentei, frigiditatii,
diabetului, afectiunilor pulmonare (pneumonie, tuberculoza, mai ales asociate cu o stare de slabiciune
generala), reumatismului.
Extern, se fac spalaturi cu acest ceai in tratarea leucoreei si a herpesului genital. Pentru tratarea epistaxisului
(curgea sangelui din nas), intr-o cana de ceai concentrat de naprasnic se pune o lingurita de sare si se
amesteca bine. Din aceasta solutie se pune putin cate putin in nas, cu ajutorul unei pipete sau al unui tampon
de vata.
Descriere si recoltare Naprasnicul (Geranium robertianum) creste in padurile umbroase de molid, de fag, in
locuri umede si numai la umbra. Planta are tulpina frageda, inalta de 25-40 cm, frunze acoperite pe ambele
fete de perisori si flori roz, de nuanta violacee, cu miros neplacut, de oaie. Dupa ce floarea se scutura,
ramane fructul, in forma de cioc de barza, plin de seminte marunte. Se culege partea aeriana a plantei, adica
tulpina, frunze si flori. Planta se taie de la baza cu foarfeca (nu o smulgeti din radacina). Uscarea ei se face in
strat subtire, in poduri umbroase si foarte bine aerisite. O data pe zi, planta trebuie intoarsa, mai ales daca
locul de uscare nu este prea bine aerisit. Se pastreaza in punga de hartie. Termenul de valabilitate al plantei
uscate este de maximum doi ani.
Pentru cei care nu au posibilitatea de a merge sa culeaga aceasta planta, punem la dispozitie cateva numere
de telefon ale unor culegatori din zona Brasovului: 068/14.07.11, 093/92.84.23, 094/97.96.71.
Programul de vara-Socul
Inceputul verii ne aduce medicamente cu care nu ne vom mai intalni pana anul viitor. Din acest motiv,
declansam in paginile revistei "programul de vara", in care vom include principalele evenimente din lumea
plantelor.
Florile de soc
120
Socul este una din cele mai puternice plante depurative cunoscute la noi. Aproape oricine stie ca floarea lui
parfumata si alba ajuta la eliminarea surplusului de apa din tesuturi si stimuleaza eliminarea toxinelor. Asa
maruntele si delicate cum par, florile de soc spulbera infectiile de tot felul (in special guturaiul si gripele),
domolesc nevralgiile (de trigemen, intercostale etc.), sunt un pretios ajutor in tratarea cistitelor si a infectiilor
renale, a rinitelor cronice si acute.
Recoltarea
Florile de soc se recolteaza la inceputul infloririi (sfarsitul lui mai la campie si inceputul-mijlocul lui iunie la
munte ori in zonele nordice), pe timp frumos, dupa ce s-a ridicat roua. Inflorescentele se taie cu totul,
folosind cutitul sau foarfeca de gradina. Florile se transporta in saci de panza sau de hartie (nu de plastic)
pana la locul de uscare sau de preparare, cat mai repede, pentru a nu se incinge.
Prepararea
Florile proaspete se folosesc imediat dupa recoltare, la prepararea socatei sau a siropului de soc. Nu le lasati
sa astepte mai mult de 16-24 de ore in camera, sau doar cateva ore afara, fiindca se incing si mor.
Pentru ceai, pentru prepararea tincturilor si pentru cataplasme avem nevoie de flori uscate. Uscarea se face la
soare, intr-un singur strat, cu florile orientate in sus. Dupa uscare, ele trebuie sa aiba o culoare alb-crem, fara
pete inchise. Dintr-un kilogram de planta proaspat culeasa raman doar 150-200 de grame de planta uscata.
Socata
Mod de preparare: Florile proaspete de la 6-12 inflorescente, separate de codite, se pun intr-un borcan de
sticla. Se adauga 4,5 litri de apa. Se pune o lamaie intreaga, cu coaja, taiata in felii subtiri. Se adauga 600-
800 ml de miere de albine. Se lasa acest amestec la macerat timp de doua zile, apoi timp de inca doua zile se
amesteca de trei ori pe zi cu o lingura de lemn. Dupa aceasta perioada de patru zile, lichidul se filtreaza si se
trage in sticle de un sfert sau de o jumatate de litru, inchise la culoare. Sticlele cu socata vor fi bine infundate
si se vor pastra la rece (la frigider sau in beci).
Mod de administrare: Se iau trei paharele (30-75 ml) pe zi, cu un sfert de ora inainte de masa.
Indicatii terapeutice: Tratamentul cu soc este indicat in combaterea constipatiei, a retentiei de apa in
tesuturi, pentru persoanele care au frecvent infectii urinare sau renale. In cistita si nefrita, acest preparat
favorizeaza regenerarea tesutului epitelial, reducand durerile si usturimea. Socata este indicata in special
adultilor care au nevoie de o stimulare suplimentara a digestiei si a proceselor de eliminare, precum si de un
tonic general.
Contraindicatii: In ciuda faimei sale ca este slab alcoolizata, socata le este contraindicata copiilor, deoarece
ei sunt foarte sensibili la actiunea alcoolului, care le poate perturba anumite procese de crestere, dezvoltare
intelectuala etc. In cazul copiilor se va folosi siropul sau dulceata medicinala de soc, care au aceleasi efecte.
Siropul si dulceata medicinala din flori de soc
Mod de preparare: Se taie coditele, apoi se dau florile proaspete de soc prin masina de tocat. Se pune intr-
un borcan un strat de miere lichida gros de un deget, apoi se adauga un strat subtire de flori tocate, cu sucul
nescurs, apoi din nou un strat de miere gros de un deget, un strat de flori tocate si tot asa, pana la umplerea
borcanului. Ultimul strat va fi de miere, ceva mai gros decat celelalte (2-3 degete). Se lasa amestecul la rece
(in camara sau la beci - in nisip) timp de minimum doua luni. Dupa trecerea perioadei de doua luni, mierea
se filtreaza prin tifon si se obtine siropul sau se consuma amestecul nefiltrat, ca o dulceata medicinala din
flori de soc. Atat siropul cat si dulceata au - cu conditia sa fie preparate corect, un termen de garantie de doi
ani.
Mod de administrare: Siropul - se pun 1-2 lingurite de sirop intr-un pahar cu apa (200 ml), se adauga
eventual putin suc de lamaie si se amesteca foarte bine. Se beau 1-3 pahare de sirop pe zi, pe stomacul gol.
Se fac cure de cate o saptamana. Dulceata medicinala - se iau doua lingurite pe stomacul gol, de trei ori pe zi,
tinandu-se sub limba preparatul pana se dizolva. Dupa administrare se bea putina apa, la ultima inghititura
clatindu-se bine gura.
Indicatii terapeutice: Siropul si dulceata din flori de soc sunt indicate ca adjuvant in tratamentul guturaiului,
al gripei si virozelor, in general. Se administreaza in cure de doua-trei saptamani, pentru combaterea rinitei, a
rinitei cronice, a infectiilor urinare si pentru calmare in infectiile renale. Datorita efectului laxativ si a celui
depurativ, sunt indicate pentru tratamentul acneei si al altor boli de piele.
Contraindicatii: in afara cazurilor de diabet, nu se cunosc.
Infuzii cu flori de soc
Mod de preparare: Se pun 1-2 lingurite de soc uscat la o cana (250 ml) de apa clocotita, se lasa la infuzat
timp de un sfert de ora, se adauga sau nu miere si se consuma fierbinte. Pentru un gust mai bun si un efect
121
mai puternic, se adauga o data cu socul si un sfert ori o jumatate de lingurita de maghiran (Majorana
hortensis).
Indicatii terapeutice: In debutul starilor gripale, in guturai, rinita in faza acuta se bea cate o cana de ceai din
ora in ora sau chiar din jumatate in jumatate de ora. Ceaiul se bea pe stomacul gol, indulcit cu miere. Scopul
este ca in permanenta sa fie mentinuta caldura corpului si sa se produca o eliminare puternica a toxinelor prin
transpiratie. O zi in care bem asemenea ceaiuri, fara a manca nimic, evitand sa facem eforturi, sa iesim prin
curent ori in frig, duce la o vindecare rapida si ne scuteste de neplacerile gripei, ale guturaiului sau a
complicatiilor lor. Acelasi tratament este valabil si in bronsita, tuse, infectii respiratorii in general.
Aceasta infuzie este indicata pentru combaterea alergiei, a acneei si a bolilor de piele, fiind un depurativ
puternic si cu actiune rapida. In tratamentul obezitatii si al celulitei, acest ceai este un ajutor pretios,
permitandu-ne sa eliminam mai rapid tesutul adipos in exces, efectele sale conjugandu-se excelent cu cele
ale celorlalte terapii (dieta, masaj, exercitii fizice).
Contraindicatii: nu se cunosc.
Florile de salcam
Salcamul este un arbore iubitor de caldura si de lumina, adus la noi acum mai bine de doua secole din
padurile Americii de Nord. Paduri de salcam intalnim mai ales in zonele de campie ale tarii, unde
temperaturile din timpul verii sunt mai ridicate. Florile de salcam, cu mirosul lor dulce si bland, se
recomanda de la sine ca actiune terapeutica. Ele au darul de a linisti, de a calma si de a tonifia. Sunt utilizate
pentru combaterea stressului, a migrenelor pe fond de stress, a gastritei hiperacide si a ulcerului, pentru
calmarea tusei si vindecarea unor boli respiratorii cum ar fi bronsita, bronsita astmatiforma sau astmul.
Recoltare
Florile de salcam se recolteaza in perioada de maxima dezvoltare, adica pe la sfarsitul lui mai si inceputul lui
iunie. Se recolteaza manunchiurile de flori cu totul, manual, pe vreme uscata. Florile se pot folosi in stare
proaspata (la siropuri, dulceata, salate) sau uscate. Uscarea se face intotdeauna intr-un singur strat, la soare
sau in locuri bine aerisite si ventilate. Dintr-un kilogram de flori proaspat culese raman dupa uscare 125-150
de grame de planta.
Salata de flori de salcam
Mod de preparare: Se iau 10-12 manunchiuri de flori proaspete, se spala si se pun intr-un castron. Se pune
peste ele apa cu putin suc de lamaie si se lasa sa se marineze timp de doua ore (avand grija ca ele sa fie
complet scufundate in apa), dupa care se scot si se scutura putin. Se desprind florile de pe tija verde si se pun
din nou in castron. Se adauga 1-2 linguri de miere, un grapefruit (curatat si taiat bucatele) sau o portocala
taiata fin si - eventual - fructe uscate (curmale sau smochine taiate foarte marunt), pentru a-i da un plus de
consistenta. Dupa ce se amesteca bine componentele, se mai lasa sa se imbibe timp de 5-10 minute, dupa
care se poate consuma.
Durata tratamentului: Aceasta salata are efecte terapeutice remarcabile, daca este consumata cel putin o
data pe zi, inainte de masa principala, timp de o saptamana. Se mananca pe stomacul gol, mestecand lent si
cat mai bine, degustand atent aroma si gustul extrem de subtil al florilor. Urmatoarele alimente se consuma
doar dupa un sfert de ora de la terminarea salatei. In curele de slabire, salata de flori de salcam inlocuieste
masa de seara.
Indicatii terapeutice: Aceasta salata-medicament este recomandata in primul rand persoanelor care vor sa
elimine efectele nocive ale stressului si ale tensiunilor launtrice de tot felul. Este un remediu excelent intr-o
gama foarte larga de afectiuni produse sub actiunea stressului, intre care mentionam: gastrita si arsurile la
stomac, cefaleea, migrena, insomnia, bulimia, anorexia, tulburarile de memorie, de vaz si de echilibru,
constipatia etc. Florile proaspete au o puternica (si in acelasi timp blanda) actiune de curatire si regenerare,
motive pentru care este indicata si in curele de intinerire, de dezintoxicare, precum si in tratamentul unor
afectiuni cronice, cum ar fi: colita de putrefactie, constipatia cronica, astmul. Florile de salcam au efecte
fluidifiante ale secretiilor bronsice, expectorante si calmante, fiind recomandate in tratamentul bronsitei
cronice si a tusei cronicizate. Aceasta salata are darul de a actiona in sens reglator asupra apetitului, fiind in
plus si extrem de usoara, motive pentru care este recomandata ca "remediu magic" in curele de slabire si de
infrumusetare.
Contraindicatii: Colita de fermentatie, gastrita care provoaca intoleranta la miere sau fructe.
Apa de flori de salcam
122
Mod de preparare: O mana de flori uscate de salcam se pun intr-un vas, turnandu-se deasupra un litru de
apa curata de izvor sau de fantana. Se lasa sa macereze vreme de opt ore, de seara pana dimineata, dupa care
se filtreaza si se pune intr-o sticla.
Indicatii terapeutice: Aceasta "apa" (de fapt, macerat de flori de salcam) se consuma in locul apei potabile
sau a sucurilor in timpul zilei, doza de un litru fiind minumul pentru o zi. Apa de flori de salcam este un
remediu extrem de subtil, dar si eficient, pentru combaterea unor afectiuni cum ar fi gastrita hiperacida,
ulcerul gastric, constipatia (in forme usoare), eczemele aparute pe fond nervos, dereglarile de apetit etc. Vom
observa ca acest lichid usor parfumat si cu gust o idee dulceag are calitatea de a ne calma si de a ne limpezi
starile emotionale, linistindu-ne ca prin farmec atunci cand il savuram pe parcursul zilei. Pentru a ne
convinge de efectele acestui remediu floral, va trebui sa-l administram vreme de macar o luna, in locul apei
si al celorlalte bauturi pe care le consumam in mod normal.
Merele, pepenii si prunele

Trei cure de sfârşit de vară
Cuvântul cură are mai multe înţelesuri, în funcţie de contextul în care este folosit, dar originea lui se află în
aceeaşi rădăcină latină, care este verbul curare, adică a îngriji, a vindeca. În medicina naturală, cuvântul cură
se referă la administrarea intensivă, pentru o anumită perioadă de timp, a unui anumit remediu, cu scopul de
a beneficia la maximum de efectele sale vindecătoare. Iar când remediile sunt culese direct din livezi sau
cumpărate proaspete, de la piaţă, de pe taraba producătorului, rezultatele sunt, cu adevărat, de excepţie. Şi
cum vara se transformă, uşor, în toamnă, şi ne apropiem cu paşi repezi de anotimpul fructelor date în pârg,
ne grăbim să vă propunem remedii de sănătate cu mere, prune şi pepeni, fructe româneşti aflate la îndemâna
oricui.
Cura cu MERE
Dintre toate fructele, merele sunt cele mai consumate pe întreaga planetă. Gustoase, ieftine, răspândite pe
toate meridianele, au în plus însuşirea de a fi extrem de utile pentru sănătate. Într-un singur măr găsim
vitamine, minerale, enzime, fibre alimentare şi alte substanţe vindecătoare, care au un efect antioxidant
extrem de puternic. În plus, merele au o capacitate incredibilă de a păstra nealterate principiile active pe care
le conţin, pe durate de timp lungi, de ordinul lunilor. Datorită acestei vitalităţi de excepţie, ele sunt de mii de
ani ajutorul cel mai de preţ pentru păstrarea sănătăţii pe timpul sezonului rece. Cercetări recente le-au
descifrat ştiinţific "miracolul". Au fost identificate zeci de substanţe active, conţinute în pulpa şi, mai ales, în
coaja merelor, care previn mutaţiile celulare şi apariţia cancerului, care împiedică îmbătrânirea organismului,
care susţin digestia, reglează nivelul zahărului în sânge, stimulează imunitatea, previn intoxicările cu
diversele "otrăvuri" cu care intrăm zilnic în contact prin aerul poluat, prin apa şi alimentele pe care le
consumăm. Cu o condiţie, însă: pentru a beneficia de toate aceste substanţe vom consuma numai merele
"naturale", provenite din gospodăriile ţărăneşti, care sunt mai micuţe şi mai puţin arătoase decât surorile lor
importate, obţinute industrial, cu "sprijin" chimic. Merele româneşti, obţinute din meri sălbatici altoiţi, sunt
mult mai rezistente la boli şi la dăunători, ele neavând nevoie de cortegiul de chimicale fără de care cele mai
multe soiuri "ameliorate" nu ar rodi nici măcar un an. O altă recomandare priveşte merele bine coapte, a
căror coajă intens colorată indică o concentraţie ridicată de substanţe cu efect anticancerigen şi antioxidant.
Merele trebuie să fie nelovite, la cel mai mic traumatism pulpa merelor eliberând o enzimă care pur şi simplu
declanşează procese de alterare, de distrugere a substanţelor cu efect antioxidant. Fructele lovite capătă rapid
culoarea aceea maronie şi devin neplăcute la gust, tocmai din cauza acelei enzime, care inactivează cea mai
mare parte a farmaciei din măr.
Cum se ţine cura

Se consumă 1-3 mere înainte de fiecare masă, pe o perioadă de minimum 4 săptămâni, cu aproximativ 20 de
minute înainte de a mânca. Consumate zilnic, merele sunt un tratament simplu, dar extrem de eficient,
123
pentru combaterea bolilor de metabolism (diabet, gută, obezitate), dar şi contra tulburărilor de tranzit
intestinal, contra unor afecţiuni respiratorii şi chiar bolii canceroase.
Tratamente cu mere
* Diabet - o categorie de principii active din măr, numite polifenoli, au un efect de normalizare a nivelului
zahărului din sânge, extrem de eficient. Descoperiri de ultimă oră arată că aceste substanţe active, conţinute
mai ales în coaja mărului, reglează secreţia pancreasului, prevenind atât hiper-, cât şi hipo-glicemia, un efect
unic, care ar putea revoluţiona tratamentele de prevenire a diabetului. Apoi, merele încetinesc digestia
hidraţilor de carbon, ceea ce nu va permite creşterea bruscă a glicemiei, ci va ajuta la păstrarea acesteia în
limitele normale. În plus, consumul acestor fructe scade fără dubii rata absorbţiei glucozei din traiectul
digestiv, ceea ce din nou va aduce mai puţin zahăr în sânge, decât în mod normal. Ca atare, merele pot fi
considerate un adevărat medicament contra diabetului, care va fi luat zilnic, în doze de măcar 400 de
grame, distribuite înaintea meselor principale.
* Obezitate, îngrăşare - acum nu mai este doar un mit, ci este dovedit ştiinţific: merele consumate înainte de
masă reduc considerabil şi fără efort cantitatea de hrană consumată. Un studiu american, realizat pe persoane
sănătoase, dar supraponderale, a verificat efectele ingerării a două-trei mere, cu 15 minute înainte de a
mânca. Practic, toţi cei care au consumat mere au simţit nevoia să mănânce mai puţin la masă, cantitatea
medie de calorii ingerate la micul dejun, la prânz sau la cină scăzând cu 15%. Subiecţii care au slăbit cel mai
tare în timpul experimentului au fost cei care au apreciat gustul lor, l-au savurat cu mare plăcere, fără să se
simtă constrânşi. Psihicul îşi spune cuvântul. Aşadar, dacă vreţi să slăbiţi, mâncaţi după pofta inimii (cu
drag) mere, înainte de a consuma un alt aliment. Sunt cel puţin la fel de eficiente ca pilulele de slăbit şi nu
dau efecte adverse!
* Boala coronariană şi infarctul miocardic - un studiu important, făcut în Statele Unite, arată că persoanele
care consumă fibrele alimentare conţinute în mere au un risc de infarct cu 45% mai redus. Un singur măr are
15% din necesarul zilnic de fibre, aceste substanţe nedigerabile scăzând nivelul colesterolului şi al
trigliceridelor, reglând tensiunea arterială, iar în asociere cu antioxidanţii din măr, prevenind formarea
depunerilor de colesterol de pe artere. Ca atare, consumul regulat de mere previne ischemia cardiacă,
accidentul vascular, arterita obliterantă şi alte asemenea afecţiuni cardiovasculare produse de hrana
neadecvată, de obiceiurile nesănătoase (fumatul, consumul de alcool), de afecţiuni asociate, cum ar fi
diabetul, dislipidemia, unele probleme hepatice etc.
* Boala canceroasă - peste treizeci de studii realizate în ultimul deceniu au pus în evidenţă efectul de
prevenire a cancerului prin consumul de mere, mai ales al substanţelor conţinute în coaja acestora. Iar căile
prin care aceste fructe acţionează sunt foarte diverse. Prin efectul lor de "mătură" a tubului digestiv, ele
previn cancerul gastric şi intestinal, eliminând substanţele cu potenţial mutagen şi cancerigen. Apoi,
antioxidanţii pe care le conţin ajută la anihilarea unor factori cancerigeni, cum ar fi fumul de ţigară, noxele
emise în atmosferă prin arderea hidrocarburilor, aditivii mutageni din hrană etc. Nu în ultimul rând, merele
ajută la stimularea sistemului imunitar, care atunci când funcţionează în parametri normali distruge prompt
toate celulele maligne din organism. Există şi câteva forme de cancer în prevenirea cărora merele au un rol
extrem de important:
* Cancerul pulmonar - un studiu epidemiologic făcut în Finlanda, vreme de 26 de ani, pe nu mai puţin de
10.000 de persoane, bărbaţi şi femei, a arătat că marii consumatori de mere sunt mult mai protejaţi de
cancerul la plămâni, în comparaţie cu cei care consumă doar ocazional sau deloc aceste fructe. Conform
acestui studiu, persoanele care mănâncă zilnic mere, dar şi alte alimente bogate în flavonoizi (substanţele
care dau culoarea galbenă cojii fructelor), cum ar fi perele, gutuile, merişorul, pepenele galben, au o rată a
cancerului pulmonar cu 20% mai scăzută. Interesant este că această protecţie este resimţită chiar şi de
fumători, care sunt cei mai expuşi la această formă de cancer.
* Cancerul la sân - un alt studiu, făcut de această dată în Statele Unite, a arătat că femeile ajunse la
menopauză, care consumă zilnic mere şi alte fructe proaspete sunt, de asemenea, mult mai puţin predispuse
la cancer mamar. Studiul epidemiologic menţionat este susţinut şi de experienţe de laborator, care au arătat
că animalele cu tulburări hormonale induse prin administrarea de substanţe chimice sau prin extirparea
ovarelor sunt mult mai puţin expuse la cancerul mamar. Conform acestor cercetări, o femeie ar trebui să
consume între 3 şi 6 mere zilnic, pentru a fi pusă la adăpost de această afecţiune.
* Cancerul hepatic şi de colon - cercetările făcute la Cornell University, din Statele Unite, au arătat că
merele proaspete conţin substanţe active care inhibă dezvoltarea tumorilor la nivelul ficatului şi al
124
intestinului gros. Această descoperire este extrem de importantă pentru cei care suferă deja de o formă de
hepatită virală (mai ales B sau C) şi care sunt predispuşi, astfel, la cancer hepatic. Mai ales aceste persoane
trebuie să consume măcar 500 de grame de mere zilnic, cu precădere în sezonul rece, când dieta este mai
săracă în fructe şi legume proaspete.
* Astm - două studii statistice arată că cei care consumă regulat mere sunt mult mai puţin predispuşi spre
astm, decât cei care consumă rar aceste fructe şi au o dietă cu multe proteine şi alimente rafinate. Explicaţia
acestui fenomen este că în coaja merelor sunt conţinute substanţe cu efect antiinflamator şi antioxidant, care
previn modificările la nivelul arborelui bronşic specifice apariţiei astmului. Această protecţie, prin consumul
zilnic de mere, este necesară mai ales în timpul sezonului rece, fiind recomandată în mod special celor care
suferă de bronşită cronică sau recidivantă şi de alergie respiratorie.
Cura cu PEPENI ROŞII

Pepenele roşu îşi merită din plin apelativul de "mătură a organismului", deoarece poate fi mâncat în cantităţi
foarte mari, iar prin ingerarea sa sunt introduse în organism cantităţi de lichide care spală ca un torent
toxinele. În plus, fiind consumaţi proaspeţi, pepenii roşii au acea forţă purificatoare specifică alimentelor vii.
Miezul pepenelui roşu este un cocktail de apă (aproape 95%) şi zaharuri naturale, cu un gust extrem de
agreabil, "condimentat" cu fel şi fel de substanţe miraculoase, cum ar fi anumite enzime, acizi organici sau
licopenul, o substanţă cu efect antioxidant, antitumoral şi reglator imunitar. De aici rezultă şi proprietăţile
sale terapeutice: conţinutul mare de apă îl recomandă ca prieten al rinichilor şi al aparatului urinar, dar şi ca
detoxifiant. Cu excepţia persoanelor cu insuficienţă renală, tuturor celor care au nevoie de detoxifiere le este
recomandat în această perioadă consumul acestui fruct.
Cum se ţine cura

Zilnic se consumă 1-2 kilograme de pepene, de regulă în mai multe reprize, cu aproximativ 30 de minute
înaintea meselor principale. Pepenele trebuie să fie bine copt, dulce, şi să nu se evite consumarea părţii de
miez din apropierea cojii. Aproape o treime din greutatea unui pepene este reprezentată de coajă, de aceea un
pepene pentru o zi de cură trebuie să aibă în jur de 3 kilograme.
Tratamente cu pepene roşu
* Nefrită, pielită, pielonefrită - se consumă cantităţi mari de pepene (1-1,5 kg) într-o singură repriză. Apa
organică pe care pepenele o conţine, dar şi anumite substanţe cu efect diuretic, antiinflamator şi stimulent
imunitar sunt un adevărat elixir pentru bolile de rinichi. Pe perioada curei (mai ales imediat după ingerarea
pepenelui) se recomandă evitarea frigului şi a curenţilor de aer în zona abdomenului.
* Calculi renali (pietre la rinichi) - se recomandă cantităţi cât mai mari de pepene roşu (minimum 2
kilograme de miez pe zi). Cu trei zile înainte de a începe cura de pepene şi în ultimele trei zile de cură, se iau
şi plante care sfarmă calculii renali, aportul de apă de la pepene ajutând la eliminarea lor. Ele sunt: frunzele
de mesteacăn (Betula alba), frunzele de merişor (Vaccinium vitis idaea), răşina de pin (Pinus sylvestris),
boabele de ienupăr (Juniperus communis). La 1-2 ore după ce am consumat pepenele, vom ţine pe zona
rinichilor o sticlă cu apă foarte caldă.
* Reumatism - cura cu pepene roşu este un purificator puternic, care poate fi combinat foarte bine cu
proceduri externe pentru vindecare, precum şi cu gimnastica medicală recuperatorie. Se recomandă 12-20 de
zile de cură de pepene roşu, pentru efectele sale detoxifiante şi antiinflamatoare articulare.
* Adjuvant în cancerul de prostată - licopenul, unul dintre pigmenţii care dau apetisanta culoare roşie
miezului pepenelui, este una dintre cele mai puternice substanţe pentru prevenirea bolii canceroase cu
această localizare. Un studiu făcut în China a obiectivat uimitoarele efecte preventive contra cancerului la
prostată, ale unei combinaţii inedite, formate din ceai verde (Thea sinensis) şi licopen din diverse fructe
(pepeni roşii, caise, piersici etc.).
* Gută - un tratament practic infailibil în această afecţiune este cel în care se consumă câte 2 kilograme de
miez de pepene roşu zilnic, pe o perioadă de timp de minimum 20 de zile. Este o cură simplă, dar care
mobilizează puternic sărurile acidului uric din ţesuturi şi ajută la eliminarea lor prin urină. În plus, prin
efectul său antiinflamator, cura cu pepene ajută la rărirea, până la eliminare, a crizelor de gută, la
redobândirea aspectului normal şi a mobilităţii articulaţiilor afectate.
Cura cu PRUNE
125
Prunele proaspete sunt un complex redutabil de substanţe cu efect antioxidant, de la celebrul resveratrol, cu
efectele sale antimutagene şi anti-cancerigene, la acidul neoclorogenic - o substanţă cu efect de prevenţie a
cancerului şi a Alzheimerului, foarte puternic. În pieţele noastre găsim o varietate impresionantă de prune, de
la cele galben deschis, la cele roşii sau violet închis, spre negru. Cu condiţia să fie bine coapte şi suficient de
proaspete, toate felurile de prune sunt recomandate în terapie. Cele galbene, de pildă, sunt foarte bogate în
vitamina A şi sunt recomandate pentru prevenirea cancerului pulmonar şi bucal; prunele roşii, cu nuanţe
violacee, sunt bogate în pigmenţi antocianici, prevenind reumatismul şi îmbunătăţind vederea nocturnă;
prunele foarte închise la culoare conţin cantităţi însemnate de resveratrol, o substanţă cunoscută pentru
efectele sale de prevenire şi de tratare a bolilor cardiovasculare. Să vedem, în cele ce urmează, şi cum se
administrează aceste "medicamente".
Cum se ţine cura
Este recomandată mai ales celor care au probleme de eliminare, care consumă multe proteine şi grăsimi,
pentru care prunele - cu bogăţia lor de vitamine şi cu efectele de stimulare digestivă - sunt un adevărat elixir.
Se consumă zilnic 400-600 de grame de prune, în mai multe reprize, cu aproximativ 15 minute înaintea
meselor principale. Se mănâncă fructele bine spălate, din care s-au îndepărtat toate părţile stricate sau intrate
în fermentaţie (pentru a evita deranjamentele gastro-intestinale). O cură cu prune durează minimum 14 zile şi
maximum 1 lună, dar de cele mai multe ori este limitată de timpul în care găsim aceste fructe proaspete.
Tratamente cu prune
* Indigestie - studiile de medicină experimentală au arătat că 150-300 de grame de prune, consumate cu 10-
15 minute înainte de masă, sunt un excelent stimulent digestiv. Acest tratament simplu stimulează
peristaltismul, creşte secreţia de sucuri gastrice şi de bilă, ajutând la o mai bună digestie a proteinelor şi, mai
ales, a grăsimilor. Observaţii clinice au arătat că la mulţi subiecţi, prunele consumate după masă au acelaşi
efect de stimulare a digestiei, ajutând la evitarea deranjamentelor intestinale.
* Constipaţie - dacă ar fi să fie ales un aliment anti-constipaţie, cu siguranţă acela ar fi pruna, care conţine o
gamă impresionantă de substanţe cu efect laxativ, care stimulează mişcările intestinului, reglează flora
intestinală şi curăţă tubul digestiv, împingând materiile reziduale întocmai ca un piston. Se recomandă sucul
de prune consumat dimineaţa, pe stomacul gol, minimum 400 de mililitri, precum şi prunele consumate de-a
lungul zilei.
* Constipaţie la copiii mici - la copii cu vârsta între 1 şi 3 ani, administrarea prunelor proaspete prezintă
anumite riscuri, de aceea la început se administrează de trei ori pe zi câte 2-4 linguriţe de magiun de prune,
împreună cu câteva linguriţe de iaurt bifidus natural (fără amidon, emulgatori sau conservanţi). Acest
remediu are un efect laxativ moderat şi este foarte blând cu sistemul digestiv al celor mici. Ulterior, gradat,
se poate trece la consumul prunelor proaspete, începând cu una pe zi şi crescând gradat, cantitatea, până la 4-
5 pe zi.
* Colesterol mărit, ateroscleroză - prunele au o dublă acţiune în acest caz: pe de o parte, scad nivelul
colesterolului, datorită conţinutului lor de fibre, precum şi datorită efectului lor de stimulare a digestiei şi a
metabolismului. Pe de altă parte, stopează evoluţia aterosclerozei, împiedicând oxidarea colesterolului pe
artere şi formarea plăcilor de aterom. Se ţin cure cât mai îndelungate posibil cu prune, pe parcursul cărora se
consumă minimum 500 de grame de fructe pe zi.
* Obezitate, supraponderalitate - sărace în calorii, dar foarte bogate în fibre alimentare, în vitamine, în acizi
organici şi enzime care stimulează metabolismul, prunele fac parte, alături de mere, din clubul select al
alimentelor "anti-obezitate". Se consumă înainte de fiecare masă, oricât de sumară, aproximativ 250 de
grame de prune proaspete, ca aperitiv.
* Alzheimer - Dozele mari de resveratrol conţinute în prunele cu coaja albăstruie închis, spre neagră,
blochează procesele degenerative la nivelul sistemului nervos central, păstrând anumite funcţii cerebrale,
între care şi memoria, intacte până la vârste mai înaintate.
* Adjuvant în osteoporoză - prunele sunt un aliment cu un statut special în lupta cu osteoporoza, ele fiind
foarte bogate în bor organic. Această substanţă joacă un rol foarte important în asimilarea calciului şi în
consolidarea sistemului osos. Apoi, prunele proaspete, consumate zilnic, au un efect de reglare hormonală,
mai ales la femei, ajutând la prevenirea deficitului de hormoni feminini, de care este legată apariţia
osteoporozei. Se recomandă cura cu prune, cu o durată de minimum 30 de zile, pentru prevenirea şi stoparea
acestei afecţiuni.
Precauţii şi contraindicaţii la curele cu fructe proaspete
126
Toate studiile făcute până în prezent arată că efectele adverse la consumul de fructe proaspete sunt foarte rare
şi reduse ca intensitate şi se referă cel mai adesea la deranjamente digestive: diaree, balonare, uşoare colici
abdominale. Pentru cei care au un sistem digestiv sensibil la crudităţi se recomandă administrarea de cărbune
medicinal şi de plante aromatice, cum ar fi chimenul, anasonul, feniculul, care sunt un adevărat antidot la
astfel de probleme. Curele cu fructe proaspete sunt contraindicate şi în caz de colită de fermentaţie, diaree,
gastrită hiperacidă în fază acută sau care se activează la ingerarea acestora.
Pepenii si Bostanii
Trei feti cucuieti:
Pepenii si Bostanul
Spre sfarsitul verii si inceputul toamnei, natura scoate din camarile ei cele mai puternice plante medicinale si
alimente, pentru a ne ajuta sa trecem cu bine vicisitudinile sezonului rece care va veni. Acum, in ultimele
zile de vara caniculara, pe campuri, in vii si livezi apar cateva elixiruri de sanatate si tinerete, care se vor
dovedi de un real folos celor care vor sti sa le foloseasca. Ultima "matura" detoxifianta a organismului din
acest an o constituie fructele de toamna, in special pepenii si bostanii de toate felurile. Invitatii nostri de
astazi, pe care ne grabim sa vi-i prezentam sunt: bonomul si generosul pepene rosu, parfumatul si imbietorul
pepene galben si ultimul, dar nu cel din urma, dolofanul bostan. Trei frati cucuieti atat de cunoscuti si de
consumati, incat adesea suntem tentati sa le ignoram valoarea vindecatoare, care vom vedea ca nu este deloc
de neglijat. Cei trei isi merita apelativul de "maturi ale organismului", deoarece pot fi mancati in cantitati
foarte mari. Prin ingerarea lor sunt introduse in organism cantitati impresionate de lichide, care spala ca un
torent toxinele si, in plus, fiind intotdeauna consumate proaspete, au acea forta purificatoare, specifica
alimentelor vii. Sa vedem in continuare ce pot face pentru noi aceste fructe, atunci cand sunt puse la treaba:
Pepenele Rosu
Miezul pepenelui rosu este un cocktail de apa (aproape 95%) si zaharuri naturale cu un gust extrem de
agreabil, "condimentat" cu fel si fel de substante miraculoase, cum ar fi anumite enzime, acizi organici sau
licopina, o substanta cu efect antioxidant si reglator imunitar. De aici rezulta si proprietatile sale terapeutice:
continutul mare de apa il recomanda ca prieten al rinichilor si al aparatului urinar. Cu exceptia persoanelor
cu insuficienta renala, tuturor celor care sufera de rinichi le este recomandata in aceasta perioada o cura de
pepene rosu de minimum 10 zile. Enzimele si acizii organici (continuti mai ales in apropierea cojii, de unde
si gustul acru - nu foarte agreat) au efecte de dezintoxicare puternica, ceea ce face ca pepenele rosu sa fie in
mod special recomandat persoanelor cu un grad mai mare de uzura a organismului, batranilor, celor care au
avut sau mai au o alimentatie incarcata de toxine. Pe scurt, o cura (de minimum zece zile) cu pepene rosu are
efecte de dezintoxicare, de reglare hormonala si imunitara cu totul deosebite.
Cura de pepene rosu se face foarte usor, intrucat nu este nevoie de nici un fel de preparare suplimentara. Unii
terapeuti recomanda sucul de pepene, dar acesta se oxideaza rapid si isi pierde in mai putin de un sfert de ora
peste jumatate din potentialul curativ. Asadar, este indicat sa se manance pepenele ca atare, minimum doua
kilograme pe zi. Se recomanda sa fie bine copt, dulce si sa nu se evite consumarea partii de miez din
apropierea cojii. Aproape o treime din greutatea unui pepene este reprezentata de coaja, de aceea un pepene
pentru o zi de cura trebuie sa aiba in jur de 3 kilograme. Mai ales in zilele foarte calduroase, se poate chiar
dubla cantitatea de pepene consumata.
Cateva indicatii ale curei cu pepene rosu:
• Acnee - Cura de pepene de 10-20 zile produce o dezintoxicare globala si, in plus, are anumite efecte
reglatoare hormonale (asupra corticosuprarenalelor in special), putand face minuni in tratamentul acneei. Pe
cat posibil, in paralel cu cura de pepene se va elimina din alimentatie carnea si alte alimente toxice. Extern,
se va aplica zilnic tinctura de propolis pe zonele afectate sau cataplasme cu marul lupului (Aristolochia
clematitis).
127
• Nefrita, pielita, pielonefrita - Se consuma cantitati mari de pepene intr-o singura repriza. Pe perioada
curei (mai ales imediat dupa ingerarea pepenelui) se recomanda evitarea frigului si a curentilor de aer in zona
salelor.
• Calculi renali (pietre la rinichi) - Se recomanda cantitati cat mai mari de pepene rosu. Inainte de cura si in
ultimele trei zile se iau plantele care sfarma calculii renali, aportul de apa de la pepene ajutand la eliminarea
lor. Plantele care maruntesc calculii renali sunt: frunzele de mesteacan (Betula alba), frunzele de merisor
(Vaccinium vitis idaea), rasina de pini (Pinus sylvestris), boabele de ienupar (Juniperus communis). Mai ales
daca am luat si plantele care sfarama calculii, 1-2 ore dupa ce am consumat pepenele vom tine pe zona
rinichilor o sticla cu apa foarte calda.
• Reumatism - Cura cu pepene este un purificator puternic, care poate fi combinat foarte bine cu proceduri
externe pentru vindecare, precum si cu gimnastica medicala recuperatorie. Se recomanda 12-20 de zile de
cura de pepene rosu.
• Calculi biliari (pietre la bila) - Se iau seminte de pepene rosu si se usuca. Se dau prin rasnita de cafea si se
ia in fiecare dimineata cate o lingurita din aceasta pudra, amestecata cu o lingura de ulei de masline. Se iau
10 zile la rand, dimineata, pe stomacul gol si se sta culcat 10 minute pe partea dreapta. Tratamentul dureaza
trei luni, cate zece zile din fiecare luna, la intervale regulate. Reteta este foarte eficienta. In perioada
tratamentului, se exclud prajelile, grasimile, alcoolul si cafeaua.
• Constipatie, colita de putrefactie - Se va consuma pepenele, toata portia, in fiecare dimineata pe stomacul
gol, fara a manca apoi nimic vreme de minimum 4 ore. Prima masa va incepe apoi cu patru linguri de tarate
de grau inmuiate in apa si, eventual, indulcite cu miere.
Precautii: La persoanele cu digestia dificila nu este indicata asocierea la aceeasi masa a pepenelui rosu cu
alimente mai grele (prajeli, fripturi etc.) ori bogate in proteine (oua, carne), deoarece poate produce
indigestie.
De Retinut: Atat pepenele rosu, cat si pepenele galben contin foarte putin sodiu si cantitati insemnate de
potasiu. Din acest motiv, sunt indicate pentru reducerea cantitatii de sodiu din organism, ceea ce are efecte
benefice asupra inimii si sistemului imunitar in special, cele doua fiind alimente de baza in asa-numitele
regimuri hiposodice. Regimurile hiposodice (dintre care cel mai cunoscut ii apartine doctorului Gerson din
S.U.A.) sunt miraculoase in tratarea unor afectiuni ca: ischemia cardiaca, hipertensiunea, cancerul in toate
fazele si stadiile, anumite dereglari hormonale etc. Eficienta tratamentului creste mult, daca pe parcursul
curei cu pepene este eliminata sarea de bucatarie, care va fi inlocuita cu un amestec din parti egale de
cimbru, marar si patrunjel, uscate si macinate fin in rasnita de cafea.
Pepenele Galben
Este unul dintre cele mai parfumate fructe de la noi, fiind considerat in multe privinte mai puternic ca
actiune terapeutica decat pepenele rosu. In plus fata de fratele sau descris mai sus, are un efect racoritor
foarte puternic, o actiune reglatoare asupra apetitului (datorita substantelor sale aromate), precum si efecte
vitalizante puternice.
Cura cu pepene galben se tine intocmai ca si cea cu pepene rosu, cu mentiunea ca, pentru a nu produce
perturbari digestive, nu se va depasi cantitatea de 2 kilograme pe zi.
Sucul pepenelui galben sau, mai bine zis, nectarul - este mai rezistent la oxidare decat cel al pepenelui
obisnuit. Nectarul se face foarte simplu, prin simpla zdrobire a miezului cu ajutorul unui mixer, putand
adauga pentru indulcire 1-2 lingurite de miere, la o cana de nectar. Se consuma foarte proaspat, la cel mult
10 minute dupa preparare. In cura se beau 3-6 cani din acest nectar pe zi.
Cateva indicatii ale curei cu pepene galben:
• Anemie, convalescenta - Se beau minimum 3 cani de nectar pe zi, cu o ora inainte de masa. Suplimentar, se
iau in fiecare zi 2-3 lingurite de afine (Vaccinium myrtillus), uscate bine si maruntite.
• Constipatie - 1-2 kilograme de pepene galben, mancate in fiecare dimineata pe stomacul gol, actioneaza ca
un veritabil piston, care curata foarte bine tubul digestiv. Daca simtim nevoia unui efect mai puternic, dupa o
portie buna de pepene galben putem lua si cateva linguri de tarate de grau, inmuiate in apa.
• Anorexie, tulburari de apetit - Miezul aromat si racoros al pepenelui galben face minuni atunci cand este
consumat inainte de masa. La acest remediu, doza face efectul: persoanele cu apetit slab vor mesteca foarte
incet, tacticos, 1-2 felii de pepene galben cu minimum 10 minute inainte de fiecare masa; persoanele cu
apetit foarte puternic vor consuma un kilogram de pepene galben la inceputul zilei si unul la pranz, fapt care
128
va avea darul sa potoleasca senzatiile persistente de foame si sa micsoreze considerabil cantitatea de
alimente consumate pe parcursul zilei.
• Boli de piele (dermatoze) - Efectul racoritor si antiinflamator al pepenelui galben il recomanda mai ales
pentru bolile de piele cu manifestari violente, cum ar fi alergiile, dermatozele infectioase, insotite de
usturime si mancarimi etc. Se face o cura de pepene galben de 10-12 de zile, timp in care sunt scoase din
alimentatie carnea, grasimile si alimentele sintetice ori conservate. Pentru a intensifica procesele de
vindecare, se ia de trei ori pe zi 1 lingurita cu varf de trei-frati-patati (Viola tricolor) pe stomacul gol, cu
putina apa.
• Colagenoze - Se recomanda nectarul de pepene galben, baut in cantitati mari. Este un adjuvant foarte bun la
tratamentele cu plante medicinale.
• Diabet -Prezenta in componenta pepenelui galben a unor elemente (cum ar fi potasiul, calciul) si a
vitaminelor A, B, C ajuta la pastrarea echilibrului metabolic necesar in aceasta afectiune, protejand
organismul de aparitia unor complicatii pe sistem nervos, arbore arterial, ochi si rinichi. Se consuma cantitati
moderate de pepene galben in fiecare zi, pe parcursul sezonului.
Extern:
• Masajul cu suc de pepene galben are efect hidratant si calmant, fiind recomandat pentru tonifierea si
redarea elasticitatii pielii, pentru tratarea alergiilor si a arsurilor usoare.
• Tenul ofilit sau iritat va beneficia de efectul hidratant si calmant al pepenelui galben. Se face masaj usor cu
suc proaspat sau se pun felii subtiri de pepene galben pe fata si se tin vreme de 15-20 de minute.
• Inflamatiile si senzatiile de arsura de la nivelul pielii se trateaza rapid, aplicand felii subtiri de pepene
galben, tinut in prealabil la frigider.
Dovleacul (Bostanul)
Este ingredientul celebrelor prajituri si placinte care se fac in sudul tarii, precum si un substitut al fructelor in
timpul iernii (dovleacul copt are un gust care aminteste putin de cel al bananelor). Despre semintele sale se
poate scrie un mic tratat de farmacie si dietoterapie, dar astazi ne vom ocupa de sucul sau, si el foarte
eficient.
Sucul de dovleac se obtine la fel ca si cel de pepene galben, prin zdrobire cu mixerul electric, urmata insa de
o filtrare prin tifon. Se consuma foarte proaspat, de obicei in combinatie cu mici cantitati din alte sucuri de
legume. In Statele Unite, din sucul de dovleac se extrag o serie de substante introduse in suplimentele
alimentare, cu care se trateaza cu succes o serie de boli, de la cancer la maladiile vasculare, considerate
incurabile de medicina alopata. O reteta de toamna, considerata infailibila, pe baza de suc de dovleac este
urmatoarea: intr-un pahar pe doua treimi plin cu suc de dovleac se adauga 2 linguri de suc de frunze de
telina, 2 linguri de suc de catina, 1 lingura de suc de ceapa si 1 lingura de suc de usturoi. Acest amestec se
bea cu lingura, de doua ori pe zi - un pahar dimineata si unul seara.
Cateva indicatii pentru sucul de dovleac:
• Hemoragii oculare - Se fac cure indelungate cu suc de dovleac pur, 1-2 pahare pe stomacul gol, in fiecare
zi. In paralel, se consuma in fiecare zi: 3 lingurite de afine (Vaccinium myrtillus), uscate si macinate, polen -
o lingurita pe zi, hrisca, boabe de soia (eventual germeni de soia obtinuti prin tinerea boabelor in mediu
umed, vreme de cateva zile).
• Maladii vasculare produse de diabet - Se bea amestecul de sucuri descris mai sus in cure de 21 de zile, timp
in care se beau doua pahare pe zi.
• Cancer ocular si esofagian - Pe langa doua pahare din amestecul de sucuri descris anterior (baute zilnic), se
tine un regim vegetarian 100%, cu cat mai multe cruditati. Tratamentul cu suc se face in unu-doua etape, a
cate 21 de zile fiecare.
• Leucemie - In amestecul de sucuri de mai sus, in loc de ceapa se adauga 4 linguri de suc de sfecla rosie. Se
tine in acelasi timp un regim cu cruditati (70%), vreme de minimum sase luni.
129
Florile magice ale verii - Sanzienele
(Galium Verum)
Sanzienele galbene sunt un simbol al verii, deoarece perioada lor de maxima inflorire este identica cu
perioada de maxima stralucire a soarelui. Raspandite in toata tara, sunt cunoscute si sub numele de
Dragaica, Floarea lui Santion, Inchegatoare, Sanjuane etc.
Sanzienele galbene - Prezentare generala

Sanzienele galbene sunt un simbol al verii, deoarece perioada lor de maxima inflorire este identica cu
perioada de maxima stralucire a soarelui. Raspandite in toata tara, sunt cunoscute si sub numele de Dragaica,
Floarea lui Santion, Inchegatoare, Sanjuane etc.
Misterul acestei plante - folosita de sute de ani in tratamentul bolilor de ficat, a reumatismului, a bolilor
tiroidiene, renale si nervoase - nu a putut fi patruns deocamdata de catre stiinta. Este printre putinele erbacee
la care structura chimica nu justifica decat intr-o mica masura actiunile terapeutice observate experimental.
Din acest motiv, multe din cartile moderne de fitoterapie se feresc sa vorbeasca pe larg despre proprietatile
sale curative exceptionale, mentionand-o undeva la urma, printre altele.
Sanziana galbena face parte din plantele cu cele mai variate intrebuintari in medicina traditionala
romaneasca. De la o zona la alta, ea este folosita pentru tratarea altor afectiuni. Intern: in Oltenia este folosita
contra herniei ("vatamatura") si a afectiunilor febrile ("friguri"); in Tara Fagarasului - la hepatita
("galbinare") si boli nervoase; in Moldova - contra bolilor de piele si a asa-numitelor "boli lumesti"
(venerice); in Nasaud - contra reumatismului.
Descriere
Tulpina Sanzienelor este zvelta, destul de inalta (pana la un metru) si impodobita cu flori marunte, galben-
aurii, dispuse in mici ciorchini, ca florile de liliac, si care vazute de la distanta seamana cu o ploaie de stele.
Mirosul florilor este asemanator cu cel al mierii, fiecare din ele avand patru petale, motiv pentru care se
spune ca aceasta planta este binecuvantata de Dumnezeu, deoarece fiecare floare poarta cu ea semnul Sfintei
Cruci. Frunzele sunt foarte inguste si ascutite, pufoase pe partea inferioara. In contradictie cu mirosul sau
dulce-imbatator, gustul este foarte amar, fiind un indiciu al proprietatilor tonice si drenante ale acestei plante.
Din punct de vedere terapeutic, Sanzienele isi merita renumele de planta magica, avand in egala masura
proprietati vindecatoare, de infrumusetare si chiar de imunizare fata de boala.
Sanzienele galbene cresc in fanete, pe coastele batute de soare si pe culmile calcaroase din intreaga tara. Este
o planta care prefera locurile deschise, insorite si ceva mai uscate, fiind intalnita cu predilectie in zonele
deluroase, desi poate fi gasita din campie pana in zona montana.
Recoltare
Partile aeriene ale plantei se recolteaza in timpul infloritului (mai-august), taindu-se la 3-5 cm deasupra
solului. Se usuca la umbra, in strat subtire. Se intorc zilnic. Prin uscare, dintr-un kilogram de planta proaspat
culeasa obtinem aproape un sfert de kilogram de planta uscata.
Retete pentru uz intern
Pulberea de Sanziene galbene
Florile uscate se macina fin cu rasnita de cafea, apoi se cern. In principiu, doza la adulti este de o lingurita
(circa 15 g) de trei ori pe zi. Pulberea se tine sub limba timp de 10-15 minute, apoi se inghite cu putina apa.
La copiii intre 2 si 12 ani doza se injumatateste, iar la copiii sub 2 ani se reduce la o treime sau chiar la un
sfert.
Tinctura de Sanziene galbene
Sanzienele galbene uscate se macina cu rasnita de cafea pana se obtine o pulbere. Se pun 20 de linguri de
pulbere proaspat macinata intr-un litru de alcool de 50 grade (o jumatate de litru de alcool alimentar indoit cu
apa) sau intr-un litru de rachiu natural. Se lasa la macerat 12-14 zile, agitandu-se zilnic vasul in care sunt
puse. In final, se stoarce, se filtreaza si se toarna in sticlute mici, inchise la culoare.
Maceratul de Sanziene galbene
130
Intr-un litru de apa se pun 4-6 linguri rase de pulbere de planta. Se lasa la macerat la temperatura camerei
timp de 8 ore. Se filtreaza si se consuma imediat sau in maximum 8-10 ore daca este tinut la frigider si 2-4
ore daca este tinut la temperatura camerei.
Ceaiul detoxifiant de Sanziene galbene si Panseluta salbatica
Se ia cate o jumatate de pumn din fiecare planta uscata si maruntita (prin pisare ori taiere cu cutitul) si se
pune de seara la inmuiat in jumatate de litru de apa. Dimineata se filtreaza, iar plantele care raman dupa
filtrare se oparesc timp de 30 de minute cu jumatate de litru de apa clocotita. Dupa racire, se amesteca cele
doua extracte si se beau pe stomacul gol pana la ora 12.00.
Retete pentru uz extern
Extractul fluid de Sanziene galbene
Se pun 20 de linguri de pulbere de Sanziene intr-un vas; se adauga apoi alcool de 75 grade (trei parti alcool
alimentar de 90 grade si o parte apa) atat cat sa cuprinda pulberea si sa ramana o pelicula de alcool de 1 cm
deasupra. Se lasa la macerat vreme de 14 zile, apoi se stoarce si se filtreaza. Tinctura astfel obtinuta se pune
intr-o farfurie intinsa, curata si se lasa vreme de 12-24 de ore la evaporat, pana cand volumul scade de trei
ori. Se obtine o pasta inchisa la culoare si foarte parfumata, cu virtuti vindecatoare deosebite.
Singurele inconveniente ale acestei forme de administrare sunt prepararea destul de laborioasa si termenul
scurt de garantie al extractului - 7 zile in conditiile depozitarii la frigider.
Unguent de Sanziene galbene
Prepararea untului clarifiat: Intr-un vas metalic se pune un pachet de unt, dupa care vasul se pune la foc
potrivit. Se lasa pe foc pana cand untul devine lichid si incepe sa faca spuma. Din acel moment, vom incepe
sa scoatem spuma (pe care apoi o vom arunca), pana cand untul se va limpezi intr-atat incat sa vedem fundul
vasului. Atunci dam deoparte untul de pe foc si, inainte sa se raceasca, turnam numai partea limpede intr-un
alt vas.
Prepararea propriu-zisa a unguentului: Dupa ce am turnat untul clarifiat din vasul in care s-a facut clarifierea,
cu putin inainte de a se intari se adauga doua linguri de extract fluid de Sanziene galbene, obtinut dupa reteta
anterior descrisa. Se amesteca foarte repede si energic cele doua componente pana se omogenizeaza, dupa
care unguentul astfel obtinut se depoziteaza la rece.
Baia de Sanziene
Pregatirea: In trei litri de apa aflata la temperatura camerei se pun 3-4 pumni de Sanziene galbene proaspete
(tulpini inflorite, maruntite), se lasa sa se inmoaie cateva ore, dupa care se filtreaza. Zeama lasata de planta la
inmuiere se pune deoparte intr-un vas smaltuit, iar peste planta care ramane de la filtrare se adauga apa
clocotita si se lasa circa 30 de minute. Se lasa se se racoreasca infuzia pana devine calduta, dupa care se
combina cu apa in care s-a inmuiat planta inainte.
Modul de efectuare al baii: Baia de Sanziene se face in cada, vreme de 20 de minute, cu corpul complet
scufundat. Pentru ca baia sa aiba un efect mai puternic, este bine sa facem un dus scurt mai inainte, frecand
bine pielea, pentru a indeparta straturile de piele moarta si pentru a activa circulatia. Dupa ce se pune
extractul in cada, se adauga apa fierbinte pentru a potrivi temperatura apei, asa incat sa fie calda, placuta
pentru corp. Dupa baie nu ne stergem, ci doar ne punem un halat de baie si avem grija sa nu ne expunem la
frig sau la curent, lasand corpul sa se usuce de la sine.
Roua de pe Sanziene
Se culege dimineata, pe o bucatica de sticla curata. Florile se inclina si se scutura usor, lasand sa cada
picaturile de roua pe sticla. Nu se culege o cantitate prea mare, deoarece nu poate fi folosita decat in ziua
respectiva - de preferat chiar in acea dimineata.
Ce boli se vindeca cu ajutorul Sanzienelor galbene
Hernia - Se administreaza o lingura de tinctura de Sanziene in jumatate de cana de apa, de trei ori pe zi, intre
mese. Tratamentul dureaza 49 de zile, timp in care mesele vor fi moderate din punct de vedere cantitativ, vor
fi evitate alimentele care baloneaza sau constipa, nu se vor face eforturi mari. Suplimentar, inainte de masa,
se ia un varf de cutit de pulbere de chimen si unul de Sanziana galbena, iar dupa masa un varf de cutit de
chimen si unul de cuisoare macinate. Ca exercitiu fizic, se va sta cat mai mult in pozitia "lumanarea" (de
ordinul zecilor de minute zilnic).
Tratamentul adjuvant al cistitei si al bolilor renale - Se iau 1-2 lingurite de tinctura de Sanziene, diluate in
100 ml de apa, de trei ori pe zi. Este un tratament indicat cu precadere contra cistitei, cistitei cu hematurie,
uretritei, nefritei si calculilor renali.
131
Tratamentul bolilor tiroidiene - Se beau zilnic 3 cani de macerat, intotdeauna pe stomacul gol, pentru
urmatoarele afectiuni: hipertiroidie: pentru o eficienta marita, maceratul poate fi facut cu 2-3 linguri de
Sanziene si 2-3 linguri de Turita mare (Agrimonia eupatoria). Tratamentul dureaza minimum sase luni;
hipotiroidie: pentru o eficienta marita, maceratul poate fi facut cu 2-3 linguri de Sanziene si 2-3 linguri de
coji verzi de nuca (uscate si macinate). Tratamentul dureaza 12-24 de luni.
Tratamentul epilepsiei si al bolilor nervoase - Se beau zilnic trei cani de macerat de Sanziene galbene, simplu
sau in combinatie cu alte plante care vor fi indicate in continuare, intotdeauna pe stomacul gol. Tratamentul
dureaza minimum trei luni. In epilepsie, Sanzienele pot fi asociate cu Sovarf (Origanum vulgare); in nevroza
- cu Talpa gastei (Leonurus cardiaca); in depresie - cu seminte de Angelica (Angelica archangelica); in
astenie - cu Cardamon (Elettaria cardamonum); in isterie - cu Sulfina (Melilotus officinalis).
Contra bolilor de piele - Se face un ceai detoxifiant de Sanziene galbene si Panseluta salbatica (Trei frati
patati - Viola tricolor). Se bea un litru de ceai pe zi, pe stomacul gol, pana la ora pranzului (12.00).
Tratamentul dureaza 14 zile minimum si este indicat pentru vindecarea dermatozelor rebele, a eczemelor
vechi si a psoriazisului. Pentru o mai mare eficienta a tratamentului este bine sa fie tinut si un regim
alimentar cu continut redus de toxine si cu multe fructe si cruditati. Ceaiul detoxifiant de Sanziene galbene si
Panseluta salbatica este un ajutor pretios - alaturi de tratamentul prescris de medic - si contra bolilor
venerice.
Contra ranilor, a ranilor vechi, a cicatricelor si a infectiilor la nivelul pielii - Aplicam extractul fluid de
Sanziene galbene o data pe zi, seara, pe cicatricele vechi, pe rani, pe eruptii ori erizipel si lasam sa se usuce.
Tratamentul dureaza minimum o saptamana.
Tratamentul plagilor psoriazice, al tumorilor si al plagilor canceroase, al cicatricelor cheloide - Pe plagi
psoriazice, pe tumori si plagi canceroase se aplica de trei ori pe zi extractul fluid de Sanziene galbene.
Tratamentul este de lunga durata si se asociaza cu o dieta corespunzatoare si cu remedii detoxifiante luate pe
cale interna. In acelasi mod, prezentat mai sus, se poate prepara si un extract fluid de Arnica, care se combina
cu extractul de fluid de Sanziene galbene in proportii egale si se aplica pe cicatricele cheloide. Pentru
cresterea eficientei in tratamentul plagilor canceroase si al tumorilor se poate asocia extractul de Sanziene cu
un extract de parte aeriana de Tataneasa, care se prepara in acelasi mod.
Adjuvant in tratamentul bolilor venerice - In tratamentul bolilor venerice cu solutii topice (cum ar fi cele pe
baza de Podofilina), extractul fluid de Sanziene galbene este un foarte pretios ajutor, grabind vindecarea,
ajutand la refacerea epiteliului si prevenind suprainfectia. Aplicarea de extract fluid de Sanziene, de trei ori
pe zi, pe locul afectat este indicata in mod deosebit in fimoza. Deoarece nu contine alcool (pierdut prin
evaporare), acest extract nu produce usturimi, fiind foarte bine tolerat in tratament atat de femei, cat si de
barbati.
Tratamentul cicatricelor vechi, al eruptiilor si al plagilor psoriazice de gravitate mica - Se aplica de 1-3 ori pe
zi unguent de Sanziene. Pe rani deschise si infectii acute nu se aplica acest unguent, deoarece sub pelicula sa
se creeaza un mediu de anaerobioza care favorizeaza declansarea unor infectii ori agravarea lor.
Curatarea petelor de pe piele - Unguentul de Sanziene e eficient in curatarea petelor de pe piele, chiar si a
celor de natura chimica (produse de contactul pielii cu o substanta chimica). Dupa o spalare vreme de 1-2
minute cu un tampon imbibat cu tinctura de Sanziene, se aplica unguentul de Sanziene, in pelicula de
grosime medie. Tratamentul se face de doua ori pe zi, vreme de una-doua saptamani.
Imunizarea la boli - Imbaierea copiilor in infuzie de Sanziene era un remediu clasic pentru a-i feri de boli tot
anul si pentru a-i ajuta pe batrani sa-si pastreze tineretea. Se spunea ca cine se imbaiaza cu Sanziene sau
poarta Sanziene la brau in preajma Noptii de Sanziene, va fi ferit de dureri de spate toata iarna. Femeile
purtau Sanziene la brau, pentru a fi ferite de dureri de mijloc.
Cosmetica
Elixir de frumusete cu Sanziene galbene
Dintre toate formele de utilizare a Sanzienelor, cea mai populara este baia. Se spune ca scaldatul in infuzia
de flori de Sanziene transfera farmecul si magia florilor sale aurii asupra femeilor care se imbaiaza cu ea. Cel
mai potrivit moment pentru a face baie de Sanziene pentru infrumusetare este cu doua zile inainte de luna
plina, la ceas de seara. Dupa baie, este foarte indicat - mai ales pentru femeile cu o piele mai uscata - masajul
cu unguent de Sanziene. Masajul se face pornind de jos in sus, cu miscari line, apasate, raspandind uniform
unguentul pe suprafata pielii. Miscarile se fac cu toata palma, intotdeauna in sensul circulatiei venoase -
convergent spre plexul cardiac. Pielea trebuie mentinuta mereu umeda in timpul executarii masajului,
132
avandu-se grija in acelasi timp sa nu se puna o cantitate de preparat prea mare, care sa nu poata fi absorbita
de piele.
Improspatarea ochilor si a fetei
Se culege dimineata, cu ajutorul unei bucati de sticla curate, roua de pe florile de Sanziene. Acest elixir se
pune pe pleoape si in jurul ochilor dimineata, sapte zile la rand, pentru refacerea ochilor obositi, indepartarea
cearcanelor si a ridurilor. In popor, acest remediu era folosit pentru "limpezirea vederii" (imbunatatirea
acuitatii vizuale) si se spunea ca are efecte magice asupra celor cu deficiente majore de vedere, ajutandu-i sa
revina la normal. Evident, locul din care se culege roua trebuie sa fie extrem de curat si ferit de orice
influenta poluanta.
Florile magice ale verii Rostopasca (I)
Dictionar De Plante Medicinale Florile magice ale verii - Rostopasca (I) (Chelidonium majus)
Istoric
Nu se stie data exacta cand Rostopasca i-a dezvaluit omului virtutile sale vindecatoare. Cert este ca ea era
folosita in antichitate, pentru vindecarea bolilor de ficat. Studiul ei sistematic a inceput abia in secolul al Xix-
lea, dar pana azi, retetele populare depasesc ca numar si importanta medicamentele sintetizate din ea. Printre
romani, Rostopasca e foarte populara si raspandita in toate zonele tarii, dovada fiind numeroasele nume cu
care a fost botezata din sud si pana in nord (multe dintre ele pornind chiar de la bolile pe care le vindeca):
buruiana de negei, buruiana de pecingine, galbenare, oiasca etc. In folclor, sub numele de Crucea Voinicului
si Buruiana de cele sfinte, era considerata ca planta magica, adusa din Rai. Cu toate ca - folosita in doze mari
- Rostopasca e toxica (provoaca vome, colici abdominale, purgatii, scaune cu sange si ameteli), taranii nostri
o folosesc de sute de ani, stiind sa-i valorifice virtutile vindecatoare, numeroase si foarte eficiente in tratarea
negilor si a altor afectiuni ale pielii, precum si in tamaduirea bolilor de splina, de fiere si de ficat.
Descriere
Cine nu cunoaste banala Rostopasca, cu florile ei galbene, asezate in cruce si care rupte (la fel ca frunzele si
tulpina) lasa sa picure un suc de culoare galben-portocalie? Inalta de pana la 100 de cm, cu frunzele lobate,
ca frunzele de stejar, Rostopasca creste din mai si pana toamna tarziu (uneori rezista si iarna) pe margini de
drumuri si de padure, in locuri umbroase, ferite de bataia directa a soarelui. Rostopasca poate fi cultivata si-
acasa, in gradina sau in ghivece, pentru a o avea la indemana tot timpul anului.
Virtuti
Putine plante din flora noastra spontana acumuleaza atata forta vindecatoare precum Rostopasca. Faptura ei
banala si maruntica este un veritabil combinat chimic, care sintetizeaza nu mai putin de 12 alcaloizi cu virtuti
vindecatoare de exceptie. Ei stimuleaza activitatea bilei si a ficatului, refacerea celulei hepatice, secretia
externa a pancreasului, distrug bacterii si ciuperci parazite, au actiune citostatica (motiv pentru care
Rostopasca este recomandata in tratamentul extern al cancerului de piele), sunt dilatatori coronarieni, au
actiune antitumorala etc.
Recoltarea si pastrarea
Rostopasca poate fi culeasa de la inceputul lui mai (sfarsitul lui aprilie), cand incepe inflorirea, pana la
sfarsitul lui noiembrie. Se taie partile aeriene (frunze, tulpini, flori) cu un cutit si se transporta la locul de
uscare cat mai repede. Mai rar, pot fi recoltate si radacinile primavara, cu cazmaua. In timpul recoltarii mana
trebuie protejata cu manusi daca nu vrem ca pielea sa capete pentru cateva zile o nuanta galben-negricioasa
de la sucul plantei. O masura de protectie foarte importanta in timpul recoltarii este ca mana sa nu fie dusa la
ochi, la gura ori in alt loc sensibil, deoarece Rostopasca este foarte iritanta.
133
Uscarea se face in strat de grosime medie, in loc foarte bine aerisit, intorcand o data pe zi plantele de pe o
parte pe alta. Atunci cand uscarea s-a facut corect, planta capata o culoare verde inchis, fara sa se
innegreasca sau sa se decoloreze. Uscarea la soare distruge principiile active ale plantei. Din 6-8 kg de planta
proaspata se obtine 1 kg de planta uscata.
Retete pentru uz intern

Pulberea de Rostopasca
Partile aeriene inflorite si uscate se macina fin cu rasnita de cafea; daca mai raman bucati nemacinate, se face
o cernere. In principiu, doza la adulti este de un varf de cutit (0,5 g) de 3 ori pe zi. Pulberea se tine sub limba
timp de 10-15 minute, apoi se inghite cu putina apa. La copiii intre 6 si 12 ani, doza se injumatateste, iar la
copiii de 2-6 ani, se aduce la o treime sau chiar la un sfert.
Tinctura de Rostopasca
Rostopasca uscata se macina cu rasnita de cafea pana se obtine o pulbere. Se pun 20 linguri de pulbere
proaspat macinata intr-un litru de alcool de 75 (trei sferturi de litru de alcool alimentar de 96 cu un sfert de
litru de apa). Se lasa sa macereze 10 zile, agitandu-se zilnic vasul de macerare. In final se stoarce, se filtreaza
si se toarna in sticlute mici, inchise la culoare.
Infuzia de RostopascaPentru obtinerea a 1/2 litru, se pune 1 lingurita de planta maruntita (pulbere obtinuta
cu rasnita electrica de cafea) cu 250 ml de apa calduta (la 40C) intr-o cana si se lasa la macerat 8-12 ore.
Dupa macerare se filtreaza produsul, iar pulberea de planta ramasa dupa filtrare se pune la infuzat in 250 ml
de apa fierbinte timp de 15-30 de minute. Infuzia se filtreaza, se racoreste (asa incat sa ajunga la 40-60C) si
apoi se combina cu maceratul anterior obtinut. Se consuma in termen de 24 de ore (cu conditia sa fie pastrata
la maximum 10C).
Retete pentru uz extern
Extractul fluid de Rostopasca
Se pun 20 de linguri de pulbere de Rostopasca (obtinuta prin macinare cu rasnita electrica de cafea) intr-un
vas; se adauga apoi alcool de 75 (3 parti alcool alimentar de 96 si o parte apa) atat cat sa cuprinda pulberea si
sa ramana o pelicula de alcool de 1 cm deasupra. Se lasa la macerat vreme de 10 zile, apoi se stoarce si se
filtreaza. Tinctura astfel obtinuta se pune intr-o farfurie intinsa, curata si se lasa vreme de 12-24 de ore la
evaporat, pana cand scade de 3 ori. Se obtine o pasta inchisa la culoare, care adera pe piele. Aceasta pasta se
foloseste doar extern, deoarece are un potential toxic ridicat.
Sucul de Rostopasca
Se obtine din tijele de Rostopasca proaspat culese sau pastrate maximum 24 de ore la frigider (la 4C). Se
rupe tija si se unge locul afectat cu suc; daca nu ajunge sucul, se rupe tija 1 cm mai incolo si se stoarce din
nou s.a.m.d. Atentie: pentru ca tratamentul extern cu suc sa aiba eficienta, trebuie aplicat de mai multe ori pe
acelasi loc la intervale de cateva minute (dupa ce se usuca sucul aplicat anterior, se mai aplica un strat).
Cataplasma cu Rostopasca
Cataplasma cu plante proaspete
Se spala frunzele si tijele de Rostopasca si se dau prin mixer (blender) sau prin masina de tocat pana devin
pasta. Pentru o cataplasma de marime medie, sunt necesari 1-2 pumni de planta. Pasta de plante astfel
obtinuta se inveleste in tifon (strat simplu). Se aplica pe locul afectat timp de 1 ora.
Cataplasma cu plante uscate
Se marunteste fin un pumn de Rostopasca uscata cu ajutorul unei rasnite electrice de cafea. In pulberea astfel
obtinuta se adauga progresiv apa, amestecandu-se usor intr-un vas, pana cand se formeaza o pasta. Aceasta
pasta, invelita intr-un tifon (pus in doua daca este mai rar), se aplica pe locul afectat timp de minimum 2 ore.
Infuzia pentru uz extern
Pentru obtinerea a 1/4 litru, se pune o lingura de planta maruntita (pulbere obtinuta cu rasnita electrica de
cafea) in jumatate de cana de apa si se lasa la macerat de seara pana dimineata. Dimineata se face un decoct
de Rostopasca, lasand o lingura de planta maruntita sa clocoteasca in jumatate de cana de apa, vreme de 2
minute. Decoctul se filtreaza, se racoreste (astfel incat sa ajunga la 40-60C) si apoi se combina cu maceratul
134
anterior obtinut. Preparatul astfel obtinut se foloseste in termen de 12 ore (cu conditia sa fie pastrat la
maximum 18C).
Ce boli vindeca rostopasca

Boli interne
Tratamentul hepatitei
Folosita intern, Rostopasca are efect tonic hepatic, regenerativ hepatic, drenor biliar si hepatic, antiviral,
colagog (stimuleaza formarea bilei), coleretic (favorizeaza eliminarea bilei). Este un adevarat panaceu in
bolile de ficat de orice natura, la spectrul larg de afectiuni tratate adaugandu-se o putere curativa
extraordinara. Rostopasca actioneaza extrem de eficient atat in tratamentul hepatitei A, cat si al hepatitei B.
Rezultatele cele mai spectaculoase in tratamentul hepatitei se obtin prin asocierea sa cu alte doua plante cu
efecte deosebite asupra ficatului: Turita mare si Sunatoarea. Cea mai eficienta modalitate de administrare
este sub forma de infuzie (jumatate de litru pe zi - atentie, infuzia pentru uz intern, a carei reteta am
prezentat-o mai sus), cu precizarea ca pe langa Rostopasca se mai adauga o lingurita de Turita mare si o
lingurita de Sunatoare, cantitatea de apa ramanand neschimbata. Jumatatea de litru de infuzie se bea in
reprize - cate 100 ml (jumatate de pahar) din doua in doua ore. La copiii intre 14-18 ani, doza se reduce la
doua treimi; la cei intre 12-14 ani se reduce la jumatate; la cei intre 8-12 ani - la o treime; la cei intre 6-8 ani -
la un sfert. Tratamentul dureaza 49 de zile.
Tratamentul cirozei hepatice initiale
Rostopasca este un puternic drenor si tonic pentru ficat, stimuland refacerea celulei hepatice. In tratamentul
cirozei se foloseste un amestec de tincturi de Rostopasca, Armurariu (Silybum marianum) si Pedicuta
(Lycopodium clavatum) in proportii egale. Modul de obtinere al tincturii de Armurariu si Pedicuta este
identic cu cel descris anterior la Rostopasca. Se ia o lingurita din acest amestec de tincturi, diluata in
jumatate de pahar de apa, de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul dureaza minimum 6 luni, perioada in
care nu se consuma alcool, tutun, carne si preparate din carne, margarina, prajeli, alimente conservate,
alimente ce contin substante chimice (pentru colorare, aromatizare, conservare etc.).
Tratamentul dischineziei biliare
Se face un amestec din 1/2 lingura tinctura de Rostopasca, 1/2 lingura tinctura de Anghinare, o lingura
tinctura de Sovarf si 1/2 litru de apa. Se ia jumatate de pahar din acest remediu pe stomacul gol, cu un sfert
de ora inainte de masa. Termenul de valabilitate al remediului este de 48 de ore, cu conditia sa nu stea in
soare sau la temperaturi de peste 21C. Modul de obtinere al tincturii de Sovarf si Anghinare este identic cu
cel al tincturii de Rostopasca.
Un adjuvant contra constipatiei
De obicei, contra constipatiei se folosesc remediile laxative, insa adesea problema nu este rezolvata decat pe
jumatate cu ajutorul lor, deoarece la multi bolnavi peristaltismul este foarte redus (intestinul este "lenes"),
diferitele glande implicate in procesul digestiv nu au secretii suficiente sau evacuarea lor este prea lenta. Din
acest motiv este foarte utila asocierea Rostopascai cu plantele laxative. Rostopasca se administreaza sub
forma de pulbere - un varf de cutit de Rostopasca se ia inainte de masa si se tine sub limba timp de 10-15
minute, apoi se inghite cu un pahar de apa in care au fost lasate anterior la macerat, de seara pana dimineata,
1-2 lingurite de seminte de In (Linum catharticum).
Digestie lenta, tulburari de asimilatie

Pentru stimularea procesului digestiv, precum si pentru imbunatatirea asimilatiei anumitor substante
(vitamine si minerale in special) se ia sub limba, inainte de masa, 1 varf de cutit de Rostopasca, combinat cu
jumatate de lingurita de pulbere de Cimbrisor. Plantele se tin sub limba un sfert de ora, apoi se inghit cu
putina apa. Acest remediu este indicat si ca adjuvant in tratamentul obezitatii, dispepsiei, anemiei, anorexiei.
Colesterol crescut
Una din cele mai puternice combinatii de plante hipocolesterolemiante este formata din Rostopasca,
Mesteacan si Anghinare. Se fac cure de minimum 30 de zile cu aceste plante, luate sub forma de tinctura,
amestecate in parti egale. Se ia o lingurita din amestecul de tincturi in 100 ml de apa, cu o jumatate de ora
inainte de fiecare masa, timp de minimum 30 de zile.
Tratamentul dereglarilor hormonale la femei
Se foloseste o combinatie "magica" din sucuri proaspete, obtinute din plante:
Telina (Apium graveolens) - 20 ml (sucul se obtine din frunze proaspete);
135
Marar (Anethum graveolens) - 20 ml (sucul se obtine din tulpini si eventual inflorescente proaspete);
Rostopasca (Chelidonium majus) - 2 ml (sucul se obtine din tije proaspete);
Cretisoara (Alchemilla vulgaris) - 10 ml (sucul se obtine din tulpini proaspete, culese dimineata pe roua).
Tratamentul se face in doua reprize: jumatate din cantitate se bea dimineata, pe stomacul gol, si jumatate se
bea seara, tot pe stomacul gol (in acest scop, ultima masa se va lua cel tarziu la ora 19). O cura dureaza 21 de
zile. Sucul se tine la frigider, maximum 24 de ore. Pe parcursul curei si dupa aceea nu se consuma: tutun,
alcool, carne si preparate din carne, alimente conservate, colorate artificial. Cura va fi inceputa cu 48 de ore
inainte de aparitia pe cer a Lunii Pline. Sucul de Rostopasca se obtine prin zdrobirea si stoarcerea tijelor.
Sucurile de Cretisoara, Telina si Marar se obtin cu ajutorul mixerului - plantele proaspete sunt zdrobite cu
elicea mixerului si apoi sunt stoarse si filtrate prin tifon (pentru o extractie mai facila se poate adauga putina
apa, dar atunci cantitatile de plante se dubleaza).
Este o reteta cu virtuti miraculoase in tratamentul hirsutismului, al amenoreei si dismenoreei, al tulburarilor
in dezvoltarea caracterelor feminine, al bolilor de piele. Este indicata in dezordini legate de activitatea
gonadelor si a corticosuprarenalelor.
Un medicament gratuit: Soarele
Vara- Invatati sa folositi in mod constient energia soarelui si-a caldurii –

Luna iulie (luna lui Cuptor) este considerata apogeul anotimpului cald. Ce-i drept, vara aceasta este prima
vara a inceputului de mileniu, este imprevizibila si capricioasa, cu multe ploi, cu furtuni naprasnice, cu
canicule scurte, urmate de perioade de frig, dar este... vara. Si nu putem sa nu o iubim. Soarele ramane multa
vreme pe cer, lumina inunda totul, padurile si gradinile udate din abundenta de ploaie se scalda in verdeata.
Prin splendorile ei, vara are efectul unui medicament subtil, care actioneaza discret si foarte eficient pe multe
"fronturi". Soarele, lumina, aromele si culorile verii, glasul naturii - toate acestea sunt mijloace terapeutice
extrem de valoroase pentru insanatosirea si infrumusetarea deopotriva a trupului si a sufletului. Sa
patrundem alaturi in lumea plina de farmec a anotimpului soarelui si sa-i cunoastem virtutile tamaduitoare.
Soarele Verii
Trecand printr-o patura tot mai subtire de ozon, cu focul razelor lui (inconstienta ecologica a lumii ne
omoara cu zile), dragul soare ramane totusi un prieten de nadejde, daca stim cum sa beneficiem de virtutile
lui. In doze moderate, el ne albeste dintii si ne intareste oasele (prin cresterea cantitatii de vitamina D),
elimina rigiditatea din articulatii, alunga multe din bolile pielii, dandu-i acea stralucire mata, sanatoasa si atat
de placuta la vedere, a bronzului. Actiunea binefacatoare a razelor sale nu se opreste aici - ele au darul de a
regla activitatea glandelor endocrine (este stiut, de exemplu, ca obezitatea este foarte receptiva la tratamentul
cu soare), de a stimula procesele de crestere si renegerare, de a induce o stare generala de confort psihic si
relaxare. In acelasi timp, soarele are insa si multe contraindicatii. Persoanele care au fost bolnave de cancer,
care au avut infectii cu herpes, care au probleme tiroidiene sau predispozitie spre ele, care sufera de boli
cardiovasculare grave, care au dezechilibre endocrine majore nu trebuie sa se expuna mai mult de 2-3 ore pe
zi la soare si numai in intervalele dintre orele 9.00-11.00 sau 17.00-19.00 (20.00). Explicatia acestor
contraindicatii, care afecteaza mai mult de o treime din oameni si de care trebuie tinut cont cu strasnicie, este
incapacitatea noastra dobandita de a trai in armonie cu natura. Sufocati de poluare, de stres, de medicamente
de sinteza, de alimente chimizate si toxice, devenim tot mai... straini de soare, intocmai ca plantele inferioare
si ciupercile care traiesc la umbra. Cauza nu este totusi pierduta, pentru ca exista remedii care ne ajuta sa ne
expunem la soare, asumandu-ne cat mai putine riscuri.
136
Trei remedii simple, pentru a ne feri de actiunea nefasta a radiatiilor solare
- Fructele de catina, afinele si coacazele negre - prin vitaminele si mineralele pe care le contin - protejeaza
impotriva cancerului de piele si a altor afectiuni dermatologice care se agraveaza la soare.
- Unguentele cu filtru Uv (pentru razele ultraviolete, care sunt cele mai periculoase) - va recomandam in
mod special unguentul Radex, produs de "Plantavorel" Piatra-Neamt, care contine ulei de catina.
- Alimentatia cu multe cereale integrale (mai ales grau, orez, ovaz, orz), cu uleiuri naturale de masline si
floarea-soarelui si cu multe legume si fructe crude - reduce sensibil (cu peste 70%) riscul de cancer, de
recidiva a infectiilor cronice si de agravare a dezechilibrelor endocrine.
Sarbatoarea Luminii
Este stiut ca intreg regnul vegetal este intr-o dependenta totala fata de lumina. In absenta acesteia, toate
plantele se ingalbenesc si mor. De curand, s-a dovedit insa ca si oamenii au o foarte mare nevoie de lumina
si nu de o lumina oarecare, ci de aceea stralucitoare, a zilei. In prezenta luminii, glanda hipofiza (care
coordoneaza foarte multe procese la nivel psihic si fizic) este activata, tonusul muscular si metabolismul se
intensifica, starea de spirit se comuta spre entuziasm si dorinta de actiune. S-a constatat, de pilda, ca atunci
cand este lumina afara, oamenii zambesc si rad cu 50-70% (!) mai mult decat atunci cand este intunecat.
Vara, care este o adevarata sarbatoare a luminii, este in aceasta privinta un remediu psihic extraordinar, fiind
capabila sa risipeasca angoasele, tristetile, depresiile mai mult sau mai putin cronicizate.
S-a observat totusi ca oamenii extrem de stresati nu se pot bucura de lumina verii, pe care o percep ca pe un
factor agresiv - de unde si tendinta multora de a evita excesiv lumina, protejandu-se cu geamuri fumurii,
ochelari de soare si alte asemenea accesorii. Daca nu aveti fotofobie (o afectiune datorata unei
hipersensibilitati a celulelor receptoare de pe retina), nu aveti nici un motiv sa ocoliti binefacatoarea lumina,
ci din contra, cautati-o si bucurati-va intens de ea.
Baia de lumina naturala

Trebuie facuta afara, la orele diminetii (pana in ora 11.00), intr-un loc cat mai deschis (in curte, pe balcon, in
parc sau, daca va aflati in vacanta, pe malul marii, al unei ape sau intr-o poiana). Dezbracati pana la brau sau
in costum de baie, indreptati-va cu fata spre soare, inchizand ochii, fara insa a contracta pleoapele, ci
ramanand cu chipul cat mai destins. Va veti relaxa cat mai profund si veti cauta sa simtiti cum lumina va
patrunde corpul, care este intocmai ca un acumulator care o absoarbe. Simtiti razele soarelui nu neaparat ca
sursa de caldura, ci mai degraba ca purtatoare a unei lumini binefacatoare, care va patrunde pana in
profunzimea sufletului, pe care il purifica si il incarca cu o energie noua. Celor care nu pot realiza aceasta
transfigurare a luminii, psihologii le recomanda sa-si imagineze cu putere o zi intunecata de iarna, vreme de
doua-trei minute, dupa care sa deschida ochii si sa realizeze, prin contrast, frumusetea si stralucirea
extraordinara care-i inconjoara.
Aceasta tehnica dureaza maximum 15 minute, timp in care ne vom expune la soare si lumina corpul din
toate partile. Initial, procedeul a fost proiectat ca tehnica de recuperare pentru persoanele meteosensibile,
carora anotimpul rece le creeaza stari de depresie.
Caldura Desi peste anumite limite este insuportabila, si caldura poate fi un agent vindecator deosebit.
Atunci cand ne este cald, corpul transpira intens, activitatea cardiaca se modifica, la fel ca si respiratia -
fenomene naturale care, cu conditia sa nu avem o boala grava, sunt un "exercitiu" util pentru organism.
Cateva beneficii ale... transpiratiei

- Reglarea greutatii, eliminarea celulitei, diminuarea tesutului adipos - in cateva ore, puteti slabi doua
kilograme, practic, fara nici un efort, datorita eliminarii intense a apei prin glandele sudoripare. Pentru
persoanele cu predispozitie spre obezitate, o cura (fie ea si spontana) de transpiratie este un remediu care nu
da gres.
- Eliminarea toxinelor din organism - o data cu apa eliminata din organism, sunt mobilizate si o multime de
toxine. Aceasta dezintoxicare spontana prin transpiratie este unul din motivele pentru care, de exemplu,
multe boli de piele, cum ar fi psoriazisul, regreseaza in timpul verii.
- Reglarea proceselor imunitare - Cu cat creste temperatura corpului, cu atat imunitatea este activata, un
motiv in plus pentru a nu ne feri, in mod bolnavicios, de caldura.
137
- Reechilibrarea nervoasa - cercetari de ultima ora pun in evidenta ca starile psihologice negative duc la
secretarea si acumularea unor adevarate otravuri in organism. Prin transpiratie abundenta, aceste substante
nocive (care, de fapt, sunt niste neurotransmitatori) sunt pur si simplu eliminate din organism. Aceasta este si
una din explicatiile pentru care oamenii emotionati, surescitati ori infricosati au reflexul natural de a transpira
abundent, intr-o incercare a organismului de a se reechilibra rapid. Transpirati, asadar, din cauza caldurii si
fiti fericiti.
Sfaturi pentru a suporta mai usor caldura

- Igiena perfecta - multe din inconvenientele caldurii excesive (alergiile cutanate, puseurile de acnee,
infectiile aparute din mici zgarieturi) pot fi evitate prin pastrarea cu strictete a igienei. Pe langa dusul facut
zilnic sau chiar de doua ori pe zi, foarte utila este imbracamintea din fibre naturale (bumbac, in, matase)
schimbata in fiecare zi, precum si folosirea unor solutii antiseptice (tinctura diluata in apa) din salvie,
musetel sau lavanda, cu care se fac lotionari in fiecare seara, inainte de a aplica cremele speciale de
intretinere a corpului.
- Mancati usor - se spune ca atunci cand mercurul termometrelor a depasit 25¡C, este vremea salatelor si a
gustarilor usoare; cand a trecut de 30¡C, atunci este cazul sa treceti pe fructe crude si sucuri, iar cand se
apropie de 40¡C, cea mai indicata este apa minerala. Respectand aceste indicatii, va puteti proteja nu numai
digestia, ci si sistemul cardiovascular si respirator. Mancati consistent numai atunci cand afara este mai
racoare si nu consumati alimente grele, atunci cand stiti ca a doua zi va asteapta o noua canicula.
- Rehidratati-va la timp - aprovizionarea organismului cu apa este necesara din doua in doua ore, atunci cand
este soare puternic afara si trebuie sa faceti eforturi fizice, chiar si usoare, cum ar fi mersul pe jos. Pentru
persoanele care au prea multa apa in tesuturi, se recomanda consumul de infuzii racoritoare, care vor stinge
senzatia de sete mai rapid, fara a reincarca corpul cu apa.
- Racoriti-va cu menta, pelin si musetel - toate aceste plante sub forma de ceai (servit, eventual, cu cuburi de
gheata) au darul de a creste rezistenta la caldura in mod miraculos. Mai ales pentru cei care sunt molesiti si
indispusi de canicule, aceste ceaiuri au un efect salvator. Pelinul este, cu precadere, indicat persoanelor cu
exces de colesterol si nu se va bea mai mult de doua saptamani la rand, cu doua saptamani de pauza.
Celelalte doua plante, mai ales folosite impreuna, pot fi consumate fara intrerupere.
- Reglati-va tensiunea si activitatea cardiaca cu plante tonice si protectoare cardiovasculare - o cura de 30 de
zile cu ceai de paducel si talpa-gastii este indicata in aceasta perioada tuturor celor care au avut boli cardiace
sau au predispozitie spre ele. Se beau zilnic doua cani de ceai facut din doua lingurite de amestec de plante in
proportii egale, la o cana de apa.
- Refugiati-va in parc sau in padure - daca, in ciuda tuturor masurilor luate, caldura va indispune, atunci
mergeti acolo unde aerul este conditionat natural, la umbra copacilor. Este un tratament valabil si atunci cand
soarele mai intra in nori, deoarece padurile au efect extraordinar de reglare a temperaturii si umiditatii,
creand un climat bland si ferit de extreme.
Dragostea, Vara
Pe masura ce medicina face noi descoperiri ale corelatiilor dintre suflet si corp, iubirea iese in evidenta ca cel
mai puternic medicament. Chiar daca dragostea, cea adevarata, nu tine de vreun anotimp sau de o
conjunctura exterioara, vara are un efect exceptional asupra sufletului. Acest anotimp confera iubirii o nuanta
aparte - o face fierbinte, plina de pasiune, de daruire. Toti cei care au acumulat o anumita experienta de viata
au observat, fara doar si poate, ca iubirile cele mai pasionale au fost vara. De cand eram copii si ne
indragosteam nebuneste de campurile smaltuite de flori, de crestele muntilor ori de murmurul valurilor si
pana la varsta marilor iubiri, am remarcat acest efect stimulent extraordinar al verii, asupra sufletului
omenesc. Brancusi remarca acum jumatate de secol ca: "Soarele este marele vindecator, dar soarele iubirii
neconditionate il intrece". Nimic nu vindeca mai bine sufletul ca dragostea dezinteresata, iar vara, care este
intre altele si anotimpul soarelui si al generozitatii, este un bun exemplu si stimulent pentru a invata aceasta
dragoste atotvindecatoare. Dovada sunt urmatoarele leacuri de (re)trezire a sufletului.
Leacuri de vara pentru... trezirea sufletului

- Mireasma de flori de tei, de trandafiri si de regina noptii - fiecare din aceste arome este un adevarat elixir de
dragoste. Teiul, cu florile al caror parfum a fost atat de indragit de Eminescu, favorizeaza sentimentele
romantice, calme si profunde. Mireasma trandafirilor inspira o dragoste diafana, rafinata si plina de savoare,
138
conferind un sentiment extraordinar de implinire sufleteasca. In fine, regina noptii are parfumul delicat, dar
extrem de patrunzator, favorizand iubirile euforice. Multe flori ale verii poarta cu ele diferite nuante ale
iubirii, totul este sa le percepem si sa ne deschidem sufletul spre ele.
- Culoarea cerului - albastrul foarte deschis al zilelor insorite da sufletului puritate si dorinta de a... zbura.
Albastrul profund al cerului de dupa ploile scurte (sau mai lungi) de vara ne confera o stare de bucurie, de
minunare, deschizandu-ne sufletul catre ceea ce este frumos. Cele mai puternice efecte benefice asupra
sufletului le au spatiile deschise, foarte largi. Oceanele de aer diafan vazute de pe crestele inalte ale muntilor,
zarile nesfarsite deschise de pe tarmul marii sunt adevarate piste de lansare pentru inimile celor care au uitat
sa pluteasca si sa zboare pe aripile iubirii.
- Lumina stelelor, a rasaritului si a amurgului - rasaritul si apusul soarelui, noaptea adanca (cu conditia sa nu
va aflati in aglomeratiile urbane, unde stelele stralucesc palid) sunt momente care au o taina, un mister care,
chiar fara sa vrem, ne fac sufletul sa vibreze. Puteti face chiar o "cura" in care sa va tratati sufletul si mintea
obosita de peste an, cu lumina apusului, a rasaritului ori a stelelor. Culorile rasaritului ne intineresc sufletul si
ii dau buna dispozitie, nuantele apusului au o maretie deosebita (de la auriul regal, la purpura imperiala), iar
profunzimea cerului pe care se profileaza stelele ne odihneste si ne regenereaza sufletul. Imbratisati cu
privirea si cu intreaga fiinta aceste miracole, care se petrec in fiecare zi. Umpleti-va inima cu iubirea degajata
de privelistile verii. Nu costa bani, iar efectul e sigur.
Program de vara pentru barbati –

Pufulita si Ghimpele
Pufulita si Ghimpele
Cele mai puternice remedii impotriva afectiunilor prostatei
De ce am asociat doua plante atat de deosebite in acelasi articol? Pentru ca ele alcatuiesc un tandem
imbatabil in tratarea unor boli carora medicina clasica nu le-a prea gasit leacul. Intre ele, pe un nedorit loc de
frunte, se afla adenomul de prostata, care afecteaza in prezent aproape doua milioane de barbati, numai la noi
in tara. Afectiunile renale si urinare, bolile de piele cronice, intoxicatiile de tot felul, dar mai ales bolile de
ficat bat si ele in retragere, fata-n fata cu pufulita si ghimpele.
Pufulita
Sub acest nume sunt cunoscute mai multe specii inrudite: Epilobium hirsutum, cu flori rosii-purpurii si ceva
mai mari, Epilobium montana, cu flori delicate, alb-roz, care creste spre munte, Epilobium parviflorum, cu
florile foarte mici si care prefera malurile apelor si zavoaiele de salcie, Epilobium angustifolium, care
seamana cu specia precedenta, numai ca are frunzele foarte inguste. Toate aceste specii de pufulita au, in linii
mari, aceleasi proprietati terapeutice - fapt demonstrat prin compozitia lor chimica foarte asemanatoare si
prin studiile de laborator care au pus in evidenta eficienta lor in aceleasi boli. Insa inainte de a vedea cum se
administreaza si la ce boli este buna, sa vedem cum se culege si cum se usuca aceasta planta.
De la toate speciile de pufulita se foloseste partea aeriana, care se culege acum, in luna august, cand este
inflorita. Recoltarea se face pe timp uscat, prin taierea tulpinii plantei deasupra radacinii (pentru ca din
radacina vor mai iesi pana la toamna o serie de lastari, asigurand continuitatea speciei). Uscarea se face in
strat de grosime mijlocie, in locuri umbrite si bine aerisite, asa incat plantele sa nu se incinga si sa nu
139
mucegaiasca.
Trei forme simple de administrare:
• Tinctura - cu exceptia bolilor hepatice foarte grave si a celor tumorale, maligne, este forma ideala de
administrare a acestei plante, intrucat pe de o parte, extrage foarte bine principiile active, iar pe de alta parte,
este rapid asimilata de organism, avand efecte imediate. Se obtine din pulberea plantei uscate (prin
macinarea cu rasnita electrica de cafea), cu care se umple pe jumatate un borcan, restul fiind completat cu
alcool de 70 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de 10 zile, dupa care se
filtreaza prin tifon si se trage in sticlute mici, inchise la culoare. Administrarea se face pe stomacul gol: de
patru ori pe zi se ia cate o lingurita diluata in jumatate de pahar cu apa.
• Pulberea - se foloseste mai ales in bolile de ficat in forma avansata, cand nu este permis alcoolul. Se obtine
prin macinarea cu rasnita electrica de cafea sau in piua si se administreaza cate o lingurita rasa de 3-4 ori pe
zi. Planta se tine sub limba vreme de 10-15 minute, dupa care se inghite cu apa.
• Infuzia - este utilizata mai ales in tratarea afectiunilor tumorale, in special cele cu localizare in zona
rinichilor, pe traiectul urinar sau la prostata. Cea mai eficienta este cea obtinuta prin punerea la macerat a
patru lingurite de pulbere in jumatate de litru de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza, iar maceratul
obtinut se pune deoparte. Planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca jumatate de litru de apa clocotita,
dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se combina cele doua extracte, obtinandu-se
aproximativ un litru de preparat, care se administreaza pe parcursul unei zile, in doua-trei reprize.
Boli in care este eficient tratamentul cu pufulita
Adenom de prostata - se foloseste tinctura, care este forma de administrare cu cele mai rapide rezultate. Se
ia o lingurita in jumatate de pahar cu apa, de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul este de lunga
durata: minimum trei luni.
Adjuvant in cancerul de prostata, scrotal, genital, renal - infuzia de pufulita (preparata prin metoda
descrisa mai sus, adica prin macerare combinata cu infuzare) are efecte imunostimulente si antitumorale,
manifestate mai ales asupra aparatului genital si urinar. Se administreaza infuzie de pufulita, in cure de lunga
durata (minimum jumatate de an), cate trei cani pe zi, pe stomacul gol.
Hepatita virala de tip A, B, C, hepatita cronica evolutiva, ciroza - daca extraordinarele efecte ale
pufulitei in bolile de prostata mai sunt cunoscute, despre actiunea sa miraculoasa asupra ficatului foarte
putini dintre fitoterapeuti (chiar experimentati) stiu. In excelenta sa carte "Universul plantelor", profesorul
Constantin Parvu povesteste cum s-a vindecat el insusi de hepatita cronica persistenta cu ajutorul acestei
plante si cu regim alimentar naturist. Interesant este ca dupa 18 ani de tratament cu aceasta planta, in
conditiile unui regim de munca cu suprasolicitare si al varstei inaintate, boala nu a revenit. De asemenea,
terapeutul naturist Ioan Groza din Arad povesteste ca a cautat in satul Varciorog din judetul Bihor, renumit
pentru stiinta localnicilor de a trata formele avansate de ciroza, planta-minune cu care se realizau vindecarile.
Ei bine, localnicii i-au indicat pufulita pe care, folosind-o ulterior, a avut cazuri spectaculoase de vindecare.
In bolile hepatice, pufulita este foarte eficienta in combinatie cu plantele amare, care-i potenteaza foarte mult
actiunea favorabila asupra ficatului. In hepatita de toate tipurile se foloseste o combinatie in proportii egale
de tinctura de pufulita si rostopasca (se obtine in acelasi mod ca si cea de pufulita), din care se ia o lingurita
diluata in jumatate de pahar de apa, inainte de fiecare masa. In fazele precirotice si in ciroza se administreaza
pulberea de pufulita, combinata in proportii egale cu anghinare (Cinara scolymus) si pelin (Artemisia
absinthium) - cate o lingurita de patru ori pe zi, pe stomacul gol.
Ulcerul gastro-duodenal, enteritele - se beau 2-3 cani de infuzie de pufulita pe parcursul unei zile.
In cistita, nefrita, pielo-nefrita si litiaza urinara pufulita este foarte eficienta in asociere cu ghimpele, modul
de administrare urmand a fi descris in cele ce urmeaza.
Ghimpele
Denumirea sa stiintifica este Xanthium spinosum. Este o planta ierboasa, inalta de pana la un metru, cu
tulpina bogat ramificata si plina de ghimpi, ceea ce explica si denumirea sa populara. Creste in zonele de
campie, dar mai ales in cele de deal, putand fi intalnita insa si in regiunile muntoase joase. Se distinge prin
extraordinara sa rezistenta la seceta, la intemperii, la poluare si la orice factor de mediu agresiv, ceea ce
explica arealul sau gigantic, incluzand sudul si nordul Africii, centrul si sudul Europei, o mare parte din Asia,
precum si America de Sud. Este o planta cu adevarat enigmatica, a carei compozitie chimica nu a fost nici
pana in prezent elucidata, dar care in terapie s-a dovedit extrem de activa, in boli din cele mai diverse, de la
cele infectioase la cancer si afectiuni degenerative.
140
De la ghimpe se foloseste iarba, adica tulpina inflorita, care se recolteaza de la sfarsitul lui iunie si pana in
septembrie-octombrie. Pentru recoltarea si manipularea ulterioara a plantei, manusile de protectie sunt
absolut necesare, altfel riscati ca zeci de ghimpi sa va intre adanc in piele, de unde sunt destul de greu de
scos. Tulpina se taie la cativa centrimetri deasupra solului, dupa care se toaca putin, pentru a putea fi pusa in
sac. Uscarea se face la umbra, in strat de grosime medie, dintr-un kilogram de planta proaspata obtinandu-se
doua-trei sute de grame de produs uscat.
Forme de administrare
• Tinctura - se obtine intocmai ca si cea de pufulita, cu precizarea ca timpul de macerare este ceva mai lung:
14-15 zile, fata de 10 zile la pufulita.
• Pulberea si infuzia - se prepara si se administreaza la fel ca la pufulita.
Boli in care este eficient tratamentul cu ghimpe
Adenom de prostata - tinctura de ghimpe este un remediu care rareori da gres in aceasta afectiune. Se ia cate
o lingurita diluata in jumatate de pahar de apa, de patru ori pe zi. Rezultate cu adevarat miraculoase se obtin
insa atunci cand tinctura de ghimpe se combina cu cea de pufulita, in proportii egale. Se ia din combinatia de
tincturi cate o lingurita de patru ori pe zi, pe stomacul gol. De regula, primele rezultate apar in primele zece
zile, iar dupa o luna de tratament, senzatia de jena la urinare, mictiunile nocturne si celelalte probleme
specifice acestei afectiuni dispar. Prima etapa de tratament este bine sa fie de trei luni, in care se
administreaza neintrerupt aceasta combinatie de tincturi. Apoi, se vor face cate zece zile de tratament pe
luna, pentru a mentine rezultatele. Efectele cele mai bune si stabile se obtin daca se tine si un regim echilibrat
- fara bauturi alcoolice, cu carne cat mai putina, fara mancaruri foarte iuti sau sarate, fara hrana conservata.
Adjuvant in cancerul de prostata - se face o infuzie (dupa reteta prezentata la pufulita) din ghimpe si
pufulita in proportii egale, din care se va bea cate un litru pe zi. Combinat cu un regim vegetarian bazat in
special pe cruditati, acest remediu poate face minuni, fiind recomandat si barbatilor care sufera de cancer al
organelor genitale (inclusiv al testiculelor), al rinichilor si al cailor urinare.
Litiaza renala - se combina tinctura de pufulita cu tinctura de ghimpe, in proportii egale, si se iau 2 lingurite
din acest amestec diluate intr-un pahar de apa, de doua ori pe zi. Tratamentul este foarte eficient, mai ales in
microlitiaze, putand fi aplicat si in cazul calculilor de dimensiuni mai mari, pe care ii maruntesc si a caror
eliminare o favorizeaza. Acelasi tratament este eficient si in cistita, cisto-pielita, nefrita, pielo-nefrita, pentru
a se obtine rezultate stabile, fiind necesare minimum sase saptamani de tratament.
Microlitiaza biliara - se prepara un litru de infuzie de ghimpe dupa reteta precizata anterior, la care se
adauga doua lingurite de iarba de anghinare (Cinara scolymus). Se bea, pe nemancate, intreaga cantitate de
preparat pe parcursul unei zile, administrandu-se 10 zile la rand.
Hipertiroidie - se iau trei lingurite de pulbere de ghimpe pe zi, in cure de cate trei saptamani, cu 10 zile de
pauza. Iarba de ghimpe este un reglator natural al activitatii tiroidiene, fiind folosit in mod traditional in
medicina popoarelor din sudul Europei si pentru tratarea nodulilor si a cancerului la tiroida.
Plantele lunii august Angelica

(Angelica arhangelica)Iarba celor sapte ingeri
Desi soarele arde naprasnic, sunt semne ca toamna se-apropie. Pe la margine de padure, fructele de
catina si de maces incep sa se rumeneasca, afinele si mura brumata umplu cosurile culegatorilor,
strugurii din vii incep sa prinda culoarea agatei si a chihlimbarului. In paduri si prin pajisti, florile se
pregatesc si ele pentru ultimul schimb. Incarcate de energia solara raspandita din belsug in acest
anotimp, plantele medicinale din luna august sunt o adevarata sinteza de forte vindecatoare. Intre ele, la
141
loc de frunte se afla doua "minuni" ale florei spontane din tara noastra, celebre pentru forta lor de a
tamadui: Angelica si Branca-Ursului. Inflorescentele lor, deschise ca niste umbrele albe pe sub racoarea
padurii si a marginilor de rau, asteapta sa-si dovedeasca puterea. Astazi, vom vorbi despre angelica.
Branca-ursului - un veritabil ginseng romanesc - va face obiectul numarului viitor.
Scurt istoric
In traditia romaneasca, angelica este o planta cu insusiri magice. Asa cum arata si numele (i se mai
spune si ingerica sau iarba celor sapte ingeri), se zice ca are puterea de a atrage protectia ingerilor.
Folclorul nostru, mai ales cel din satele de munte, este plin de credinte incantatoare, legate de aceasta
planta de leac. Se spune, de pilda, ca ea poate fi culeasa si administrata spre vindecare numai de oameni
cu un cuget si suflet curate. Daca simte ca se apropie de ea un om rau ori lacom, isi pierde forta, pentru
ca ingerii pleaca de la ea. Angelica poate fi culeasa numai dupa-amiaza, pentru ca, parandu-i rau dupa
locurile in care s-a nascut si a crescut, e bine sa fie luata numai dupa ce "adoarme", spre inserat.
Raspandita si in alte tari ale Europei, angelica era considerata in Evul Mediu un adevarat panaceu. In
secolul al Vii-lea, de exemplu, este consemnata salvarea de la moarte a unui intreg oras, in timpul unei
epidemii de ciuma, cu ajutorul angelicai. De altfel, planta intra in componenta diverselor elixiruri
benedictine (ordinul calugaresc al benedictinilor cunostea enorm de multe secrete de vindecare cu
plante), precum si in misteriosul "teriac venetian", un remediu alchimic, care intra si astazi in
componenta bitterului suedez original. Pintea, celebrul haiduc din Muntii Gutaiului, cunostea si el
miraculoasa forta de tamaduire a plantei. Se spune ca in traista sa din piele avea mereu clondirul cu
palinca, in care lasa la plamadit angelica, un elixir care il apara nu doar de ciuma si de holera, ci si de
suparari, sminteala si lingori. In popor, angelica era folosita in scaldatorile copiilor care plangeau ori
care erau urmariti de boli, pentru ca se credea ca au fost parasiti de ingerul pazitor, care era chemat
inapoi de puterea plantei. In Ardeal, o inghititura de palinca, in care se macerasera seminte si tulpini de
angelica, era un remediu traditional pentru dureri de stomac, raceli si gripe, reumatism, indispozitie si
depresii cauzate de vremea friguroasa si rea. Se mai spunea ca, administrata batranilor, le reda parte din
vigoarea si bucuria tineretii.
Descrierea plantei
Desi este o planta ierboasa, angelica atinge dimensiuni impresionante, tulpina sa puternica putand depasi
doi metri inaltime. Are flori alburii, dispuse in umbrele mari, globulare, seminte cu gust astringent-
aromat si un rizom din care se desprind radacini lungi. Este o planta iubitoare de umezeala si lumina,
mare amatoare de pamanturi afanate si grase, bogate in substante nutritive. Creste in zona montana si
submontana, la 500-1500 de metri, prin locuri pietroase si umede, pe malul apelor, la margini de padure.
Fiind declarata monument al naturii, angelica nu se recolteaza din flora spontana, ci numai din culturi.
De la aceasta planta foarte rara se culeg toate partile - adica radacina, tulpina, frunze si flori. Desi este la
mare moda folosirea radacinii, efectele terapeutice cele mai spectaculoase le au florile sale si, mai ales,
semintele, care sunt foarte bogate intr-un ulei aromatic cu efecte cu totul speciale. Planta se recolteaza
imediat dupa-amiaza, in zile insorite, cand are maximum de principii active.
Ce boli vindeca angelica

- Stari depresive, astenie, isterie, afectiuni psihosomatice. Se recomanda o cura de minimum o luna, cu
macerat la rece de angelica. Se beau 4 cani (250 ml) de macerat pe zi. Pe parcursul tratamentului, se
exclude consumul de alcool, cafea si tutun. Pentru persoanele foarte labile si anxioase, tratamentul cu
angelica va fi dublat de cel cu sunatoare: 3-4 linguri de pulbere pe zi, luata cu putina apa (cele doua
plante actioneaza extraordinar impreuna).
- Dificultate de concentrare, intarziere de dezvoltare mentala la copii. In doze mici, uleiul volatil
continut de semintele de angelica este un excitant cerebral foarte bun. Se foloseste maceratul de angelica
(3 pahare pe zi), in care se adauga 2 lingurite de pulbere de pelin si 2 lingurite de pulbere de menta. Se
amesteca bine si se bea. Triada angelica-pelin-menta este unul din cele mai puternice stimulente mentale
cunoscute in fitoterapie, avand efecte intense si foarte rapide.
142
- Bulimie. Personal, in aceasta afectiune am vazut pentru prima oara ce poate cu adevarat sa faca o
planta magica. Cu ani in urma, mi-a fost solicitat un tratament de catre o adolescenta care suferea de
aceasta afectiune de mai bine de doi ani. Cand se aseza la masa, manca in nestire, dupa care mergea la
toaleta si voma tot, pentru ca, dupa cateva ore, sa o ia de la capat. Practic, ajunsese sa fie sclava si
victima dorintei sale necontrolate de a manca. La inceput, ea mi-a solicitat un remediu "pentru o
prietena", mult dupa aceea recunoscand ca ea era cea bolnava. I-am recomandat tinctura de angelica (1
lingurita intr-un pahar de apa, de 3-4 ori pe zi, inainte de masa). Deja din a doua zi de tratament,
remediul si-a facut efectul si, in mod miraculos, dorinta sa de a manca a fost mult temperata.
- Colita de fermentatie, colita de putrefactie, gastrita hipoacida. Se foloseste o combinatie in proportii
egale de tincturi de angelica si pelin (se prepara in acelasi mod ca si tinctura de angelica). Se iau de
patru ori pe zi, pe stomacul gol, cate 1-2 lingurite din aceasta combinatie de tincturi, dizolvate intr-un
pahar cu apa.
- Indigestie, anorexie, anorexie psihica, digestie dificila. Inainte de a manca, se ia o jumatate de lingurita
de pulbere de angelica, care se tine sub limba 15 minute, dupa care se inghite cu apa.
- Epidemii de gripa, epidemii diverse. Este indicat sa se mestece de trei ori pe zi seminte, frunze si flori
de angelica, studiile clinice aratand ca in acest fel, rata imbolnavirilor se poate reduce cu peste 50%.
- Tulburari de ciclu menstrual, dereglari hormonale la femei, insotite de simptome diverse (acnee,
hirsutism, tesut adipos in exces). Se iau de patru ori pe zi, inainte de masa, cate o jumatate de lingurita
de pulbere de angelica si o jumatate de lingurita de pulbere de flori si seminte de telina. O cura dureaza
2-3 luni, perioada in care se consuma numai vegetale si putine lactate, 40-50% din hrana fiind alcatuita
din cruditati.
- Cancer, boli infectioase grave (Tbc, hepatita virala), scleroza in placi, paralizie, boli grave in general.
In toate aceste afectiuni si in multe altele, angelica este un adjuvant extraordinar. Prin calitatile sale
tonice si psihotrope, ea este capabila sa elimine starile de blocaj ale celor grav bolnavi, stari
caracterizate prin inapetenta, voma, apatie, pesimism si absenta dorintei de a trai, de a lupta cu boala.
Sunt numeroase cazurile in care, desi boala este vindecabila, pacientul nu este capabil sa sustina lupta cu
el insusi, care este, de fapt, si cea mai grea. Angelica, alaturi de rugaciune, este un remediu cu adevarat
magic in aceste stari-limita, in care este nevoie de o sustinere adecvata, pentru ca pacientul sa poata
depasi pragul critic. Se recomanda angelica sub forma de pulbere: o lingurita de trei ori pe zi, pe
stomacul gol, inainte de masa. Daca senzatia de voma este foarte puternica, atunci se administreaza cu
putina menta; in cazul in care puterea de digestie este foarte redusa, se adauga putina pulbere de tintaura
sau de anghinare.
Frumusete
Mastile cosmetice cu angelica sunt excelente pentru tenul gras, seboreic, cu multi pori. Pulberea de
planta macinata fin, cu rasnita de cafea, se amesteca cu apa, pana devine ca o pasta. Aceasta pasta se
intinde printr-un tifon subtire pe fata si se lasa vreme de 30 de minute, dupa care se spala cu apa calduta.
Daca tenul este foarte sensibil, e bine ca alaturi de pulberea de angelica sa puneti si putin musetel.
Pentru tenul patat, angelica face o combinatie foarte buna cu sanziana galbena.
Atentie: angelica are proprietati fotosensibilizante, fiind interzisa expunerea la soare mai repede de patru
ore de la folosirea sa externa.
Contraindicatii: angelica este contraindicata femeilor in perioada de graviditate, avand proprietati
avortive.
Preparate Din Angelica
- Maceratul de angelica: 2 lingurite de pulbere de angelica se pun intr-un litru de apa la macerat, de
seara pana dimineata; dimineata, maceratul se filtreaza si se pune la racoare. Se beau patru cani (250 ml)
de macerat pe zi.
- Pulberea de angelica: florile, tulpinile si semintele se macina fin cu rasnita electrica de cafea sau se
zdrobesc bine in piua. Apoi, pentru a elimina elementele dure care ar putea leza mucoasa bucala, se
cerne pulberea prin sita de faina alba. Pulberea fina rezultata se pastreaza la loc intunecos si rece, de
preferinta in borcanele de sticla bine inchise. Termenul de valabilitate a pulberii este de doua saptamani,
dupa care mai trebuie macinata o portie.
- Tinctura de angelica: intr-un borcan cu filet se pun 100 g de angelica (aproximativ 20 de linguri de
pulbere obtinuta prin macinare cu rasnita electrica de cafea), 250 ml (o cana) de apa si 250 ml alcool
143
alimentar de 90¡. Se lasa totul sa se macereze 7 zile, apoi se scoate si se filtreaza prin tifon. Tinctura se
pastreaza in sticle bine inchise, la loc intunecos si racoros.
- Plamadeala de angelica in tuica : se face cu planta proaspata. O mana de tulpini, frunze, flori si seminte
verzi de angelica se toaca foarte marunt pe o planseta de lemn, dupa care se pun intr-o sticla cu gatul
larg, cu tot cu sucul rezultat. Imediat dupa aceea, pentru ca planta sa nu apuce sa se oxideze, se toarna
peste ea o jumatate de litru de rachiu tare (40¡). Se lasa la macerat o luna intreaga, agitandu-se de trei ori
pe zi sticla, dupa care se filtreaza printr-un tifon subtire, pus in doua. Se pastreaza la loc intunecos si
rece.Pentru procurarea acestei plante, va punem la dispozitie telefoanele: Staneasa Ioan (Brasov) -
068/14.07.11, Avram Ioan (Alba) - 093/92.84.23.
Plantele lunii august Ginseng-ul

romanescBranca Ursului(Heracleum
sphondylium)
Ca si angelica, prezentata in numarul anterior al revistei, branca ursului este un remediu foarte vechi, folosit
inca din Antichitate (romanii ii spuneau Brancae ursinae, insusi Dioscoride o mentioneaza in tratatul sau ca
planta cu proprietati revigorante si antiinflamatoare). Celebritatea si-o datoreaza efectelor sale revitalizante
cu totul deosebite, exercitate atat asupra femeilor, cat si asupra barbatilor. In zonele de munte, era mai
folosita decat napraznicul sau sculatoarea ca revigorant sexual si reintineritor, iar frunzele si florile sale erau
folosite extern in tratamente foarte dificile, cum ar fi cel al bubei negre (antraxul) sau al sperietului (afectiune
neuro-pshica produsa la copii de socuri emotionale). Studiile stiintifice moderne confirma valoarea
terapeutica a acestei specii, prea putin cunoscute la noi, despre care vom invata insa cate ceva in cele ce
urmeaza.
Unde gasim si cum recoltam branca ursului
Cele doua plante, angelica si branca ursului, nu pot fi deosebite una de alta de la distanta, intr-atat sunt de
asemanatoare. Amandoua sunt inalte de pana la doi metri, cu tulpini viguroase si drepte, terminate cu
inflorescente alburii. Branca ursului are insa frunzele mai viguroase si paroase, semintele mai late si un
miros destul de greu (cel al angelicai este mult mai rafinat). Radacina de branca ursului este mult mai putin
ramificata decat cea de angelica si este foarte adanca.
De la branca ursului se culeg frunzele, florile si semintele, acestea din urma avand si cel mai puternic efect.
Uscarea plantei se face la fel ca si la angelica.
Tinctura de branca-ursului
Este cel mai eficient preparat obtinut din branca-ursului, fiind o forma de administrare in care planta
actioneaza nu doar foarte puternic, ci si extrem de rapid. Se obtine prin macinarea inflorescentelor si
semintelor cu rasnita electrica de cafea, dupa care pulberea obtinuta se pune intr-un borcan care va fi umplut
pana la o treime cu ea, restul fiind completat cu alcool de 70. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la
macerat vreme de 8-10 zile, agitand din cand in cand continutul. Preparatul se filtreaza prin tifon, iar tinctura
obtinuta se pastreaza in sticlute mici si inchise la culoare.
Se administreaza pe stomacul gol, de trei ori pe zi, cate o lingurita de solutie diluata in jumatate de pahar de
apa.
Pulberea de branca-ursului
Planta se macina cu rasnita electrica de cafea sau se marunteste in piua, dupa care se pune la pastrare intr-un
borcan de sticla inchis ermetic. Se ia o lingurita de pulbere pe stomacul gol de trei ori pe zi. La copiii peste
12 ani doza va fi injumatatita, cei cu varsta intre 6 si 12 ani vor lua un sfert de lingurita, iar sub aceasta varsta
144
doza va fi de un varf de cutit. Planta se tine sub limba cateva minute, dupa care se inghite cu apa. Este o
forma de administrare folosita mai ales atunci cand tinctura nu este tolerata.
Uleiul de branca-ursului
10 linguri de pulbere din planta uscata se pun in jumatate de litru de ulei rafinat de floarea-soarelui si se lasa
sa se macereze la soare vreme de trei saptamani, intr-un borcan inchis ermetic, dupa care se filtreaza prin
tifon. Se va obtine un ulei ceva mai inchis la culoare siputernic aromat, care va fi pastrat in sticlute mici, in
locuri intunecoase, fiind folosit pentru aplicatii externe.
Cataplasma cu frunze de branca-ursului
Frunzele proaspete sunt zdrobite cu sucitorul pe o planseta de lemn, dupa care sunt aplicate pe zona tratata,
unde se lasa vreme de 3-4 ore (eventual se fixeaza cu tifon prins cu leucoplast). Dupa indepartarea
cataplasmei, pielea se spala bine cu infuzie de musetel, dupa care se lasa sa se zvante la aer, evitandu-se insa
contactul direct cu razele solare.
- Cataplasma cu frunze si tulpini uscate: partile aeriene de branca ursului se maruntesc bine cu rasnita
electrica sau in piua si apoi se amesteca cu apa calduta, pana se formeaza o pasta. Aceasta pasta se intinde pe
un tifon si se aplica pe locul afectat.
- Decoct: o mana de flori si frunze de branca ursului se fierb 5 minute intr-un litru de apa. Se lasa sa se
infuzeze 10 minute si apoi se strecoara printr-un tifon.
Boli care se vindeca cu branca ursului

- Impotenta hormonala si vasculara, sterilitate masculina. Se ia de trei ori pe zi cate o lingurita din acest
preparat, amestecat intr-o cana cu apa. Pentru a avea eficienta, este bine ca administrarea sa se faca pe
nemancate. Acest preparat stimuleaza secretia gonadelor, dilata vasele din zona genitala (o actiune
extraordinar de importanta pentru cei la care impotenta apare pe fondul restrangerii calibrului vaselor
sanguine), creste numarul spermatozoizilor si le imbunatateste motilitatea (este mai puternica decat
napraznicul). Spre deosebire de alte medicamente, este recomandata si celor cu hipertensiune arteriala,
deoarece este un hipotensor excelent. Este un remediu unic in flora noastra, atat prin puterea sa, cat si prin
complexitatea actiunii sale. Totusi, puterea sa fiind foarte mare, este bine sa cunoasteti si precautiile pe care
trebuie sa le luati atunci cand il folositi (precautii pe care le gasiti la sfarsitul articolului). - Boli venerice
(gonoree, sifilis, chlamidya etc.), anexita, metroanexita. Inca din Antichitate se stia ca cei care consuma
branca ursului, atat barbatii cat si femeile, sunt feriti de bolile organelor genitale. La agresivitatea germenilor
infectiosi care exista astazi nu va sfatuim insa sa va bazati exclusiv pe puterea acestei plante, ci sa urmati
strict indicatiile medicului in ceea ce priveste profilaxia si tratamentul acestor boli. Pe de alta parte, branca
ursului poate fi un ajutor extraordinar la tratamentul clasic al acestor boli, deoarece mareste imunitatea locala
si intensifica foarte mult circulatia in zona genitala. Tratamentul medicamentos in anexita, de exemplu, este
facut in perioada ciclului menstrual, atunci cand circulatia sanguina, care de obicei este deficitara, este mult
amplificata in aceasta zona. Folosirea acestei plante sub forma de tinctura rezolva aceasta problema si da o
eficienta deosebita tratamentului, fie el naturist sau alopat. Se ia o lingurita de tinctura de trei ori pe zi, cu
apa. Tratamentul cu branca ursului se face minimum o luna, iar pentru afectiunile cronice - minimum trei
luni.
- Amenoree, sterilitate feminina. Se foloseste pulberea de branca ursului, administrata pe stomacul gol, cu
putina apa - o lingurita de trei ori pe zi. Efectele apar din prima luna.
- Frigiditate. Se face tratamentul cu tinctura de branca ursului recomandat in cazul impotentei. Ca afrodisiac
feminin, branca ursului este ideala, actionand simultan pe mai multe "fronturi": stimuleaza activitatea
ovarelor, favorizeaza relaxarea musculaturii vaginale si uterine prin efectul sau antispastic, are un efect foarte
interesant de reducere a anxietatii, simultan cu sporirea dorintei. Are insa si un dezavantaj: mirosul - pe care
unele femei il gasesc atragator, dar altele il resping vehement. Pentru a compensa aceasta deficienta, la
prepararea tincturii se adauga 5 linguri de seminte strivite de cardamom (planta condimentara foarte placut
parfumata, care se gaseste in plafarele specializate si in magazinele arabesti).
- Menopauza prematura. In cazul in care cautati un miracol care sa va redea ca prin farmec tineretea si
fertilitatea, l-ati gasit. Dupa doar o luna de tratament, timp in care veti lua zilnic pulbere de seminte si flori de
branca ursului, cate o lingurita de patru ori pe zi, pe stomacul gol, vor aparea si efectele. Pentru a-i intensifica
actiunea, puteti lua simultan si pulbere de seminte de marar in aceeasi cantitate. Acest remediu a fost
descoperit "din greseala", cautand tratamente revigorante pentru femeile aflate in pragul varstei a treia, care
prezentau afectiuni cum ar fi osteoporoza, cistita si nefrita cronica, sensibilitate excesiva la boli infectioase,
145
reumatism etc. Folosind aceasta planta, ele s-au confruntat cu redeclansarea ciclului menstrual, fenomen care
le-a speriat la inceput (in patru dintre cazurile investigate, ciclul se oprise in urma cu... 10 ani), dar care le-a
bucurat cand, dupa multiple analize, medicii nedumeriti au recunoscut ca pur si simplu organismul lor a
intinerit. De mentionat ca tratamentul cu branca ursului a fost insotit de o dieta vegetariana cu multe
cruditati.
- Epilepsie, afectiuni psihice la copii. Se iau de trei ori pe zi cate 20 de picaturi de tinctura de branca ursului
(a se vedea metoda de preparare de mai sus) obtinuta numai din seminte. O substanta continuta de seminte
(alcoolul octilic) are o actiune sedativa si reglatoare cu totul exceptionala asupra activitatii sistemului nervos
central.
- Digestie dificila, balonari frecvente insotite de colici, insuficienta renala. Atunci cand una din aceste
afectiuni este asociata cu o puternica devitalizare, cu oboseala ori cu disfunctii ale gonadelor, tratamentul cu
branca ursului poate face adevarate minuni. Se prepara un macerat din trei lingurite de branca ursului si trei
lingurite de boabe de ienupar pisate, care se pun in jumatate de litru de apa si se lasa vreme de opt ore la
temperatura camerei. Dupa trecerea acestei perioade, se filtreaza preparatul, iar planta ramasa se infuzeaza
vreme de 20 de minute cu inca o jumatate de litru de apa clocotita. Se filtreaza infuzia, dupa care se combina
cu maceratul, iar preparatul astfel obtinut se consuma pe parcursul unei zile.
Aplicatii externe:
- Ulcere pe piele, antrax (ca adjuvant), buboaie. Se aplica dimineata si seara cataplasme cu branca ursului
preparate conform retetei de mai sus.
- Intepaturi de insecte, muscaturi de caine sau de sarpe. Se storc ranile rapid si foarte bine, dupa care se
aplica comprese cu frunze de branca ursului. Este o masura de prim ajutor la care se va recurge pana se
ajunge la un punct sanitar.
- Scleroza in placi (leuconevraxita, scleroza multipla). Timp de patru ore pe zi se vor aplica pe traseul
coloanei vertebrale comprese cu frunze proaspete sau cataplasme cu frunze uscate de branca ursului.
- Descalcirea parului. Se foloseste decoctul de branca ursului (1-2 litri). Dupa spalare si clatire, se inmoaie
foarte bine parul in acest decoct, dupa care se piaptana cu grija. Este un tratament foarte bun pentru
persoanele cu par uscat ori care se incurca usor. Si pentru persoanele care folosesc "sampoane" naturale
galbenus de ou combinat cu diferite tincturi: urzica, brusture, ardei iute -, clatirea cu decoct de branca ursului
este foarte utila, acesta putand inlocui cu succes balsamul din comert.
Contraindicatii si precautii
Intern: Planta le este contraindicata femeilor gravide. Problemele de prostata manifeste sau latente pot fi
activate de aceasta planta - in cazul in care apar jena la urinare sau inflamatia prostatei, se va intrerupe
tratamentul cu aceasta planta si se va trece la o cura cu pufulita si ghimpe (a se vedea penultimul numar al
revistei), dupa care tratamentul va putea fi reluat. In caz de hipotensiune, aceasta planta va fi administrata
impreuna cu maghiranul (Majorana hortensis), care are rol compensator pentru aceasta deficienta.
Extern: Dupa tratamentul extern cu branca ursului, este interzisa expunerea la soare, deoarece are proprietati
fotosensibilizante.
Pentru a procura aceasta planta, puteti apela la doi culegatori si cultivatori particulari de plante medicinale:
Staneasa Ioan din Brasov, tel. 068/14.07.11 si Avram Ioan din Alba-Iulia, tel. 093/92.84.23.
146

Primavara, Vara Si Tratamente Naturiste

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Primavara, Vara Si Tratamente Naturiste

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Primavara, Vara si tratamente

Salcâmul obişnuit (Robinia pseudoacacia)

Tratamente cu flori de salcâm

* Migrene de cauze necunoscute

* Artroză, gonartroză, spondiloză

* Nevralgii dentare şi parodontoze

* Tratament complementar în cura de slăbire

Salcâmul japonez (Sophora japonica)

* Afecţiuni ale aparatului respirator (hemoptizii - sânge în spută)

* Accidente vasculare (în boala hipertensivă)

Farmacia din parcuri

* Boli infecţioase (însoţite de creşterea permeabilităţii capilare)

* Boli ale aparatului renal (nefrite)

Înflorirea salcâmilor, primăvara, e unul dintre miracolele naturii.

Detoxifiere de primăvară în 6 litere: S-A-L-A-T-Ă

Urzica-vie - detergentul sângelui

Urzica roşie - un medicament antitumoral

Forma maxima-Programul de Primavara

Programul de primavara. Energizantele naturale Cu toate imbierile ei colorate si parfumate, sosirea

Programul de primavara Energizantele naturale Cu toate imbierile ei colorate si parfumate, sosirea

Forma Maxima-O formula miraculoasa

Recomandarile specialistilor pentru o zi sunt:

Forma Maxima - 2 sistemul imunitar

Forma Maxima-Terapia cu Muguri

Forma Maxima-Marea primenire de

Forma maxima – Capcanele Primaverii

Mic ghid de pacalit boala

- Mai multa miscare

- Mai putine proteine

Trei plante de primavara care fac minuni

Ascultati impulsurile organismului

Mai mult oxigen

Forma maxima – Specifica Primaverii

Prevenirea si tratarea gastritelor

Invatati sa va relaxati zonele dureroase

Leacuri de primavara cu muguri

Gasiti-va meniul potrivit

Forma maxima – Caderile de Energie

Povestea apei de busuioc si a tineretii fara batranete

Maghiranul (Majorana hortensis)

Brusturele Si Ceata Lui

Forma maxima-Intaritoare de Primavara

Forma Maxima-Programul de primavara

Forma maxima Anemia de Primavara

Doua remedii simple pentru persoanele varstnice

Usturoi cu ceapa si miere

Curatarea tubului digestiv si a colonului

Drenarea ficatului si a vezicii biliare

Curatarea cailor respiratorii

Stimularea activitatii rinichilor

Cateva elemente de medicina magica

Primavara - DIETA COLORATA

Trei trufandale cu valoare de medicament -

Iata cateva indicatii ale curei cu salata verde:

Frunzele Ridichii De Luna

A sosit vremea teilor!

Cura de primavara cu Clorofila

In ce consta terapia cu clorofila?

Loboda de gradina(Atriplex hortensis)

Salata verde(Lactuca sativa)

Plantele Lunii Aprilie – Plopul Negru

Cateva retete pe baza de muguri de plop

Utilizari externe ale mugurilor de plop