Diverse cure, terapii,

sfaturii si retete
naturiste 3

1
Cuprins:

003 – Stafeta Vietii

005 – Remedi contra transpiratiei si mirosului urat al picioarelor
005 – Leacuri populare din Piatra Craiului
008 – Leacuri Basarabene
010 – Plante Biblice
014 – Leacurii traditionale din lumea larga
016 – Leacurii de dragoste !!! (sic)
022 – Inapoi in vremea bunicii – Uleiuri din plante
025 – Uleiul de Cimbru – 20 de beneficii
026 – Cele 20 de utilizari ale uleiului esential de menta
027 – Macerarea la rece din plante
030 – Plante – Coada Calului
032 – Plante – Salvia planta care salveaza viata !
035 – Plante - Tataneasa!! planta care vindeca 100 de boli
039 – Plante – Soia
042 – Plante – Ghimbirul radacina vietii
048 – Din gradinele manastililor si leacuri antice
047 – Magnetoterapia
050 – Despre ingrijirea Parului
052 - Sfaturi de primavara pentru un par bogat si frumos
054 – Probleme cu parul ?- mancati morcovi!
055 – Remediul care reda culoarea naturala a parului carunt
056 – Remedi pentru curatarea si dezintoxicarea rinichilor – program complex
063 – Cum sa ne curatam corpul de paraziti
065 – Cele mai sanatoase 100 alimente ce-ti protejeaza organele
068 – Fructe galbene si portocali – fructele rosi
070 – Sanatatea Pielii – Sanatatea noastra
071 – Pielea sanatoasa - pilea frumoasa
074 – Mersul prin apa
077 – Sebastian Kneipp - Farmacia de acasa
081 – Cum stam cu vederea ?
083 - Metoda Kneipp - Terapia cu apa
087 – Cafeaua nu ne inbolnaveste
090 – Leacuri din tara Vrancei
092 – Tratament cu otet
094 – Consumul de otet de mere la fiecare masa
097 – Diverse retete de vinuri medicinale
100 – Adevarat sau fals despre carne
111 – Boli tabu ale femeilor
120 – Plante – Sfecla Rosie
127 – Plante – Papadia planta miraculoasa
129 – Plante – Iarba Porcului
132 – Apa enzimatica

2
 Stafeta Vietii - Am fost bolnav de neoplasm la colon.
Sfaturi de sanatate de la oameni care au invins moartea
Doresc sa impartasesc cate ceva din experienta mea celor interesati"

De mai mult timp intentionez sa va scriu, sa va adresez sincere felicitari pentru continutul revistei
dvs., in cuprinsul careia am gasit atatea articole care m-au interesat, in special din domeniul medicinei
naturiste si vietii spirituale.
In urma cu doi ani si jumatate, cand viata mi-a scos in drum o serioasa incercare, printr-un neoplasm
de colon operat la varsta de 38 de ani, in spital fiind, am redescoperit revista dvs. si chiar din primul
numar pe care l-am citit, am gasit articole care mi-au redat speranta; apoi, dupa ce am devenit un
cititor fidel, am aflat multe lucruri interesante, am avut ocazia sa cunosc persoane mai mult decat
initiate in domeniul medicinei naturiste, din experienta lor avand sa invat foarte multe lucruri utile, pe
unele punandu-le in practica cu succes.
In tot acest timp, m-am documentat cat am putut de mult asupra fenomenului de aparitie a celulelor
maligne si mai ales asupra mijloacelor naturiste pe care Dumnezeu ni le-a pus la indemana pentru a
preveni si vindeca aceasta boala.
Avand in vedere ca neoplasmul de colon este tot mai raspandit - lucru dovedit si de faptul ca in
paginile revistei sunt frecvente apelurile pentru ajutor ale unor semeni afectati de aceasta suferinta -,
as dori sa impartasesc cate ceva din experienta mea tuturor acelora care sunt interesati.
Desigur ca medicina naturista ofera remedii viabile pentru marea majoritate a bolilor, dar tratand
corpul uman ca pe un tot unitar, urmareste vindecarea sa in ansamblu, pornind de la dezintoxicarea,
adoptarea unui stil de viata sanatos, cultivarea increderii in fortele proprii si vindecarea organelor
atinse de boala.
Faptul ca nu sunt medic m-a determinat sa privesc cu maxima circumspectie remediile propuse,
urmandu-le numai pe cele recomandate de medici naturisti renumiti sau de persoane care s-au
confruntat cu aceeasi boala, vindecandu-se. Iata care ar fi acestea:

Cura cu aloe. Se consuma inaintea meselor principale cate 3-4 cm dintr-o frunza verde de aloe
proaspat taiata. Are o eficienta deosebita, in pofida gustului amar. Nu sunt la fel de indicate produsele
din comert care, prin conservare, reduc eficienta gelului de aloe. Planta e bine sa aiba minimum trei
ani.
Cura cu polen. Se iau cate doua lingurite de trei ori pe zi, odata cu aloe, caruia ii amelioreaza si
gustul.
Cura cu propolis. Se sug bucatele de propolis de 1-2 cm, de doua-trei ori pe zi, sau se ia tinctura de
propolis (30%), cate o lingurita diluata in apa.
Aceste doua cure este bine sa alterneze, cate o luna fiecare.
Spirulina: se vor administra cate doua capsule de 500 mg de trei ori pe zi.
Uleiul de catina este, de asemenea, indicat, ca si tinctura de papadie (Hofigal), care se administreaza
conform prospectului.

Cura de dezintoxicare cu sucuri, bine ar fi cat mai indelungata, chiar si trei-patru saptamani.
Sucurile cele mai eficiente sunt din sfecla rosie, morcovi, urzica, patrunjel, cartofi, mere. Sucul de
sfecla este bine sa nu fie amestecat cu altele, doza zilnica crescand treptat, ajungand la 300 ml/zi.
Sucul cel mai bun este cel de orz verde, preparat la blender, din plante verzi, de doua-trei ori pe zi,
cate 50 ml suc concentrat, diluat cu apa. Daca apar senzatii neplacute in primele zile, nu este un motiv
de renuntare la cura de sucuri, acestea fiind o reactie a organismului fata de volumul mare de toxine
eliminate.
In timpul acestei cure, se va urma si cura cu argila si, bineinteles, se vor consuma ceaiuri.

3
Pentru eliberarea si mai accentuata a colonului de toxine, de mare ajutor sunt clismele, dar nu la scurt
timp de la operatie.
Trecerea la o alimentatie normala se face treptat, in doua-trei saptamani, introducand progresiv
alimente crude si apoi preparate termic. Prin alimentatie normala se intelege una fara carne, prajeli,
lactate, oua, deci alimentatie vegetariana.
E greu? Da, la inceput, dar si satisfactiile si rezultatele vor fi pe masura.
Cat timp trebuie tinut acest regim? Atat cat vrem sa ne simtim bine. Necesarul de proteine se asigura
din: nuci (maximum 1 kg/ luna), arahide, fasole verde (fiarta), grau incoltit, soia, conopida, broccoli,
ciuperci (nu din clasa Agaricacee), cartofi.
Sarea trebuie si ea eliminata, dr. J. Levi afirmand ca sodiul este indispensabil dezvoltarii celulelor
maligne.

La fel, alcoolul si tutunul trebuie sa apartina trecutului.

Ca ceaiuri, eu am folosit un amestec din urmatoarele plante cu proprietati anticancerigene: 20 g salvie,
40 g tataneasa, 30 g urzica, 40 g coada-soricelului, 40 g trifoi rosu, 40 g coada-calului, 20 g troscot,
20 g rostopasca, 40 g galbenele, 20 g napraznic. Echinacea este o planta cu mare potential
anticancerigen. Cea mai eficienta metoda de administrare este aplicarea sublingual a cate unei
lingurite rase de pulbere, de trei ori pe zi, care ulterior se inghite. Se fac cure de doua luni, cu o luna
de pauza.
Se prepara infuzie din una-doua lingurite de amestec la o cana de apa. Se beau 3-4 cani pe zi, timp
indelungat. Se vor consuma multe caise, pepeni rosii, fructe si legume crude, ardei gras pentru
vitamina C. Avand in vedere faptul ca tumora se dezvolta in interiorul intestinului, conducand la
obturarea acestuia prin ocluzie intestinala, sfatul meu este sa nu fie ocolita indepartarea acesteia prin
operatie, urmata de chimioterapie.
In timpul chimioterapiei, trebuie ajutat sistemul imunitar cu tot ce ne sta in putinta: aloe, spirulina,
polen, propolis, echinacea, sucuri, carotenoizi etc. Se va sta cat mai mult in aer ozonat, nepoluat.
Foarte importanta este increderea bolnavului in reusita, de aceea nu este recomandabil ca acesta sa nu-
si cunoasca adevaratul diagnostic.
Am lasat la urma rolul vietii crestin-ortodoxe autentice, tocmai pentru ca il consider cel mai
important. Daca avem in vedere numai minunile referitoare la vindecarea bolilor incurabile publicate
in "Formula As" si daca numai 20-30% din acestea ar fi adevarate, tot e o dovada ca Dumnezeu va
vindeca si pe altii, cu conditia ca acestia sa vrea cu adevarat si sa faca voia Sa. Sfanta taina a
Maslului, Liturghia, sunt evenimente pentru care trebuie sa ne facem timp, sa uitam de asa-zisele
probleme, dar sa fim cu inima la Mantuitorul nostru.
Am auzit de bolnavi de cancer de colon, unii si cu metastaze, am corespondat cu unii dintre acestia, de
la care am avut de invatat, care se simt bine dupa foarte multi ani de la operatie, dar nici unul nu este
ateu sau asa-zis "ateu-ortodox"!
Tot tratamentul se potenteaza pe fondul increderii, gandirii pozitive, care sunt tot atribute ale
credintei.
Sprijinul moral al membrilor familiei este important, dar este nefast ca bolnavul sa se considere
victima, si din aceasta pozitie sa fie irascibil, necooperant.

Concluzia unanima este ca in aceasta boala nu exista si nu va exista cel mai probabil un panaceu, asa
incat este bine sa nu neglijam mijloacele naturiste care ne stau la indemana, nadejdea si credinta.
Daca nu gasim o planta, un remediu, nu avem suficienti bani, nu sunt motive de suparare, Dumnezeu
ne ajuta. De asemenea, daca constatam ca ceva nu ne face bine, mai ales daca sunt boli asociate, este
bine sa nu se insiste. Urmand un regim naturist vegetarian, veti avea placuta surpriza sa constatati ca
imunitatea vi se va consolida atat de mult, incat banalele raceli si gripele nu va mai pot imbolnavi.

4
 Remedii contra transpiratiei si a mirosului
urat al picioarelor

Bai de picioare cu ceai negru

Se pun la fiert 4 litri de apa. Cand dau in clocot, se pun 3-4 plicuri de ceai negru, care se lasa sa fiarba
10 minute. Cand lichidul se raceste putin, se toarna intr-un lighean si se face o baie de picioare, vreme
de o jumatate de ora. Se recomanda doua bai pe zi.

Bai de picioare cu cimbru

Se pune la fiert o jumatate de litru de apa. Cand da in clocot, se adauga doua lingurite de cimbru si se
lasa sa fiarba 10 minute. Se pune la racit, se strecoara, apoi se face o baie de picioare de o jumatate de
ora. Repetati procedeul zilnic, pana la disparitia mirosului.

Bai de picioare cu bicarbonat de sodiu si otet

In doi litri de apa calda se pune un pahar de otet si o lingura de bicarbonat. Se fac seara, doua bai de
picioare pe saptamana.

Sosete cu frunze de salvie

Conform unei vechi retete, frunzele de salvie varate in sosete de lana sau de bumbac regularizeaza
transpiratia picioarelor si elimina mirosul neplacut. La fel de eficiente sunt si baile cu decoct de frunze
si flori de salvie (2 linguri la un litru de apa). Se fac bai de 20 de minute, dupa care picioarele se
clatesc cu apa calduta.

Bai de picioare cu frunze de nuc

Pe langa virtutile lor antiseptice, frunzele de nuc au si insusirea de a usura picioarele obosite, dupa o
zi grea de mers. Fierbeti doua frunze de nuc intr-o jumatate de litru de apa. Lasati sa se infuzeze 15
minute. Strecurati, apoi adaugati la lichidul fierbinte apa rece. Varsati amestecul intr-un lighean si
adaugati un pumn de sare grunjoasa. Faceti o baie de picioare (pana la glezne), vreme de 20 de
minute. Stergeti-va picioarele, apoi masati-le cu suc de lamaie.

Leacuri populare din Piatra Craiului

Muntii piatra Craiului, vazuti din Sirnea

La poalele Muntilor Piatra Craiului, in satul Sirnea, viata oamenilor se ordoneaza dupa alte legi
decat a celor din campie. Izolati intre culmile inalte de piatra, prizonieri ai iernilor care tin din
octombrie si adesea pana in mai, sirnenii au invatat sa-si aiba grija de sanatate, cu leacuri care
le sunt la indemana: ierburi si flori de munte, fan parfumat, oua de gaina, lapte si seu. Nu putini
sunt cei care au ajuns la varste inaintate; Milu Burlacului sau Nita al Oancii, de exemplu, au
fost activi cu mult peste suta de ani. Si nimeni nu se mai mira azi, cand pe cararile ce suie piezis

5
pe dealuri, gospodari de saptezeci-optzeci de ani cara cu spinarea malaiul si sarea pentru
animale sau painea care vine la magazinul din centrul satului, doar de doua ori pe saptamana.
Ca pe niste furnici neobosite, ii vezi urcand si coborand dealurile, prin aerul tare, mereu
incarcati, fie vara, fie iarna, dimineata sau seara. Mandri si orgoliosi, aprigi in disputele
duminicale cand, dupa ce ies de la biserica, fac un popas la crasma lui Cusor, eu cred ca pentru
sirneni viata, cu toate ale ei, necazuri, boala, bucurii, are un singur anotimp: acela al muncii. Si
cand e vorba de munca, cine mai are vreme de boala?

Pentru dureri de cap

Se ia un cartof mai mare, se curata si se taie apoi in rondele groase de 3-4 mm. Rondelele se pun pe
frunte si in zona tamplelor si se leaga cu o basma cat mai strans. Se schimba rondelele dupa cateva
ore. Se tin si noaptea, in cazul durerilor puternice.
Se inmoaie o basma in zer proaspat si se pune pe frunte.
Se freaca mainile bolnavului bine, bine, de catre o alta persoana, mai ales la incheieturi.

Pentru cucuie, lovituri in zona capului

Imediat dupa lovire, se tine apasat pe locul afectat o lingura rece sau lama unui cutit. Cand lingura sau
cutitul se incalzesc, se schimba cu altele reci.

Pentru raceala, usturimi si dureri de gat, raguseala

Se bea sirop din muguri si conuri de brad, amestecat cu miere. Siropul se prepara astfel: se pune intr-o
oala de lut un strat de conuri de brad verzi, deasupra se pune miere de albine sau zahar. Peste miere se
aseaza un strat de muguri de brad si deasupra lor se pune iar miere. Procedeul se repeta pana cand se
umple oala. Apoi se inchide bine cu un capac. Se leaga o carpa peste capac, pentru ca acesta sa nu se
miste deloc. Oala astfel pregatita se ingroapa in gradina, intr-un loc curat, si se lasa sase saptamani in
pamant. Cand se scoate, se storc mugurii si conurile bine si siropul se strecoara in sticle curate. Se bea
din acest sirop cate o lingura de mai multe ori pe zi. Dupa aceea, nu se mananca nimic doua ore.
Se pun conuri de pin in rachiu si se lasa la intuneric cateva saptamani. Se bea cate o gura, atunci cand
apar dureri de gat si raguseli.
Se sparg doua oua si se aleg galbenusurile. Se freaca bine cu 4 linguri de zahar sau miere, pana cand
se formeaza o spuma albicioasa. Se mananca toata crema obtinuta, dupa care se bea o cana de lapte
fierbinte. Laptele se poate turna si peste spuma de galbenusuri si apoi se bea cat mai cald.
Se bea lapte cald, in care s-a topit un bulgare cat o nuca de unt proaspat.
Se unge gatul bolnavului cu gaz, de doua ori pe zi. Nu se bea si nu se mananca dupa aceea timp de o
ora.

Pentru insomnie
Se mananca seara paine cu ceapa si se bea dupa aceea lapte cald cu miere.

Pentru a scapa de sughit

Se bea repede, fara intrerupere, o cana mare de apa rece, in care s-a dizolvat fie zahar, fie sare.
Cel care sughite mult trebuie sa fie speriat de cineva si sughitul se opreste.
Ca sa scapi de sughit trebuie sa-ti tii respiratia cat mai mult si apoi sa bei apa in care ai pus o lingura
de otet.

Pentru hemoragii nazale

Cel caruia ii curge sange din nas trebuie sa stea culcat pe spate, cu mana stanga ridicata.

Pentru tratarea ranilor

Se spala rana cu ceai de cretisoara, de mai multe ori pe zi, apoi se unge cu untura de porc sau seu de
oaie, amestecate bine cu sare.

Contra arsurilor

6
Se amesteca o bucata de unt de casa sau seu topit cu un galbenus de ou. Se aplica pe rana si se acopera
cu un tifon. Un albus batut spuma are acelasi efect.

Pentru conjunctivita
Se ia miez de paine neagra, putin lapte cald si un galbenus de ou. Se amesteca toate pana se obtine o
pasta. Se aplica pe pleoapele inchise, un sfert de ora. Procedeul se repeta din doua in doua ore.

Pentru improspatarea tenului, pentru "lucierea" obrazului

Se unge fata cu smantana proaspata sau cu spuma de lapte, de doua ori pe

zi. Dupa o jumatate de ora, se spala cu apa rece.
Pentru raceli
Se tin picioarele in apa calda, cel putin o jumatate de ora, apoi se sterg,
frecandu-se energic cu un prosop aspru, si se iau ciorapi de lana. Bolnavul
se baga in pat si se acopera bine.

Pentru raceli si dureri de piept (laringita)

Se incalzeste praporul de la oaie sau miel pe un capac pus peste o oala in
care fierbe apa. Dupa ce s-a incalzit, se intinde pe pieptul bolnavului si
apoi se acopera cu o panza, peste care se pune o haina mai groasa de lana.
Bolnavul sta culcat, bine acoperit, si trebuie sa bea in acest timp mult ceai
de soc, ca sa transpire.
Contra bronsitelor
Se ia o ridiche neagra cat mai iute, se curata de coaja si se da pe razatoarea mica. Se pune intr-un
borcan, se acopera cu un strat de miere si se lasa la macerat vreme de 15 zile. Vasul se inchide
ermetic. Se iau 3-6 linguri pe zi, pentru fluidificarea secretiei.

Pentru reumatism
Se leaga incheietura dureroasa cu o panza inmuiata in gaz (petrol) curat (dublu rafinat). Daca durerile
nu se micsoreaza, se amesteca gaz cu sare si se pune pe locul dureros, sub cataplasma. Bolnavul e
bine sa poarte haine de lana, si nu din materiale supraelastice. Sunt contraindicate si cizmele de
cauciuc.
Se bat locurile afectate de reumatism cu urzici, cat tine vara. Cu cat mai multe batai cu urzici vor fi,
cu atata va trece mai bine iarna pentru cel bolnav de reumatism.
Se pune intr-un lighean, pana la jumatate, floare de fan. Se toarna apa calda peste ea si bolnavul tine
in aceasta apa, cat este calda, picioarele sau mainile afectate de reumatism. Se fac asemenea bai
partiale cat mai multe, mai ales seara, si apoi bolnavul se baga in pat la caldura. A doua zi, apa cu
floare de fan se reincalzeste. Se poate reincalzi astfel de 3-4 ori si apoi se arunca si se inlocuieste cu
alta floare de fan.

Daca durerile sunt mari, se fac cataplasme cu flori de fan care se aplica pe locul dureros in timpul
noptii, sub o legatura de lana.
Se pot face bai generale cu apa calda, in care s-a pus floare de fan, dar cei care sufera de boli de inima
n-au voie sa stea prea mult in apa.
Se pun ardei iuti taiati intr-o sticla si se toarna peste ei rachiu. Se lasa la soare o saptamana si apoi se
poate folosi rachiul strecurat pentru masarea locurilor dureroase.
Se fierb doi catei de usturoi intr-un ibric cu lapte. Se strecoara si se bea laptele de doua ori pe zi,
dimineata si seara. La fel de buna este si inghitirea unui catel de usturoi, dimineata, pe stomacul gol,
vreme de cateva saptamani. Locurile dureroase se freaca cu usturoi pisat, amestecat cu untdelemn,
pana se obtine o pasta.

7
 Leacuri Basarabene
Boabe de porumb, orez la ciorap, scortisoara si usturoi... . Si romanii
de peste Prut cred in plante si in "stiinta" bunicii.

Leacurile populare pe care le-am aflat in ultima calatorie facuta in sudul

Basarabiei sunt asemanatoare celor folosite de romanii din Carpati. Ca si
acestia, basarabenii se lecuiesc la nevoie cu plante, miere, vin, mirodenii
si, mai presus de toate, cu voie buna si cu increderea mare in puterile
binefacatoare ale naturii inconjuratoare.

Pentru tratarea tusei

Se fierb tarate sau porumb boabe, cam 300 g, in 3 l apa, pana cand scade
zeama cam la 500 ml. Se strecoara zeama. Separat, se freaca bine 2
galbenusuri cu 2 linguri zahar, pana se formeaza o spuma. Peste aceasta se
toarna treptat zeama strecurata in care a fiert graul sau porumbul. Se amesteca pana cand se
omogenizeaza bine compozitia care se bea calda, de mai multe ori pe zi.
Se fac gargare cu apa in care s-a pus multa sare.
Se fac gargare cu suc de lamaie.

Pentru tratarea racelilor

Se pune orez intr-un ciorap. Daca bolnavul are febra, ciorapul se tine la frigider si apoi, dupa ce s-a
racit, se pune pe fruntea bolnavului. Leacul e bun si pentru migrene. Daca bolnavului ii este frig, daca
are frisoane, ciorapul cu orez se incalzeste la cuptor si apoi se pune pe talpile bolnavului. Bolnavul
trebuie sa manance de mai multe ori pe zi supa concentrata de gaina, in care a adaugat si o lingurita de
hrean.
Se amesteca in cantitati egale miere si hrean si se ia din aceasta compozitie cate o lingura de trei ori pe
zi. Acest leac e bun si pentru desfundarea nasului.
In caz de febra, se pun pe piept, pe burta si pe gleznele bolnavului frunze de varza zdrobite.
Daca bolnavul are febra, se face un masaj la talpi si la incheieturile mainilor cu tinctura obtinuta din
ardei iuti tinuti in rachiu. Acest tratament nu le este indicat copiilor.

Ca sa scapi de emotii si de spaime

Pune mana dreapta apasata pe stomac si inspira adanc si incet, pana cand numeri de la 1 la 4. Expira
numarand inapoi, de la 4 la 1. Acest exercitiu este bun si pentru cei care au "tremuraturi la inima",
palpitatii.

Pentru tratarea diabetului

In fiecare dimineata, bolnavul va presara o lingurita de scortisoara pe mancarea pe care o va lua.
Scortisoara se poate amesteca si in ceaiul de dimineata.

Pentru vindecarea ranilor

Se presara pe rana scortisoara pisata cat mai fin si apoi se leaga cu un bandaj mai subtire. In fiecare zi
rana se spala si apoi se lasa sa se zvante, dupa care se presara iar cu scortisoara si se leaga.

Alifie pentru vindecarea ranilor

100 ml suc de varza proaspata se amesteca cu 1 lingurita miere si cu 1 lingura rachiu de cereale.
Amestecul se pune pe foc si se tine pana cand se apropie de fierbere. Nu se lasa sa dea in clocot. In alt
vas se pun 1 lingura untura de porc, 1 lingurita ceara de albine si 2 linguri germeni de porumb. Se
amesteca bine toate pe foc, dar nu se lasa sa fiarba. Se ia apoi de pe foc si se toarna peste acest
amestec zeama de varza, cu miere si rachiu. Se amesteca in vas pana cand compozitia se raceste, apoi

8
se pune in cutiute de plastic sau in borcane mai mici si se tine la rece. Se poate pastra timp de 2-3 luni
in loc racoros.

Pentru arsuri
Se pune pe arsura miere si se lasa locul nelegat.
Se toarna imediat dupa ce bolnavul s-a ars un albus de ou pe locul afectat.
Cu aceleasi rezultate bune se poate turna zeama de varza proaspata.
Ca sa nu se faca basici la locul arsurii se pun comprese inmuiate in lapte proaspat sau comprese cu
cartofi cruzi rasi.
Pentru vindecarea arsurilor se unge locul respectiv cu ulei de porumb in care s-a macerat sunatoare.

Pentru tratarea astmului

Bolnavul va lua de cateva ori pe zi cate o lingurita de miere in care s-a amestecat o jumatate de
lingurita suc proaspat de ceapa.

Pentru ochi obositi, pentru ochi care ustura si lacrimeaza

Se fierbe un ou tare si se taie in doua cat este cald inca. Se scoate galbenusul si cele doua jumatati de
albusuri se pun pe ochi, cu partea taiata in jos.

Pentru a elimina matreata

Daca vrei sa scapi de matreata, trebuie sa te piepteni cu un pieptene inmuiat in apa amestecata cu otet
sau suc de lamaie.
Inainte de spalare, se freaca pielea capului cu sare dura, cel putin 10 minute.

Pentru artrita si dureri reumatice

Bolnavul trebuie sa poarte o bratara din cupru.
Se bea, seara si dimineata, cate un paharel de tinctura de cuisoare obtinut cu rachiu de cereale.

Pentru tratarea obezitatii si pentru scaderea in greutate

Se face un amestec din usturoi, ardei iute si anason, puse in cantitati egale. Din acest amestec se iau
cate 2 linguri, de trei ori pe zi.

Bautura impotriva durerilor de stomac

Se amesteca intr-o sticla mai mare 1 litru de vin rosu, 250 ml rachiu in care s-au tinut la macerat afine,
1 lingura pelin uscat sfaramat, 1 lingura tintaura uscata sfaramata si 1 lingura coaja de lamaie sau
portocala. Amestecul se tine la intuneric timp de 7 zile, sticla se agita din cand in cand. Bautura este
foarte amara si se bea din ea cate un paharel inainte de mancare.
Se bea inainte de fiecare masa infuzie din 1 lingurita flori de salcam si 1 lingurita frunze de dud, peste
care se toarna 500 ml apa clocotita.

Pentru tratarea crapaturilor din calcaie

Se rade o ceapa pe razatoarea mica si se toarna peste ea ulei. Se lasa cateva zile la macerat si apoi se
strecoara uleiul, cu care se ung calcaiele dupa baia de seara. Dupa aceea se incalta ciorapii.

Pentru cei care vor sa se lase de baut

Se beau de trei ori pe zi ceaiuri de plante (coada-soricelului, menta, pedicuta) in care s-au adaugat cate
10 picaturi de tinctura de ardei iute.

Pentru boli de ficat

Se amesteca 2 linguri de usturoi pisat cu 2 linguri seminte de mac macinate. Se unge compozitia
obtinuta pe o bucata de paine prajita. Se mananca de trei ori pe zi cate o felie de paine astfel preparata.

Pentru dureri de dinti

9
Se tine in gura, pe partea cu dintele care doare, infuzie concentrata de cuisoare si anason.

Pentru tratarea hipertensiunii

Bolnavul trebuie sa manance de patru ori pe zi telina rasa.
Timp de trei zile, bolnavul sa nu manance decat orez fiert fara sare, nimic altceva.
Se macina o lamaie cu coaja cu tot sau se toaca marunt si se amesteca bine cu 1 lingurita de drojdie.
Compozitia se imparte in doua portii, una se mananca dimineata, cealalta seara.

Pentru tratarea durerilor de urechi

Se toarna in ureche, de doua ori pe zi, cateva picaturi de zeama de varza strecurata.

Pentru varice
Se face o cataplasma din branza de vaci amestecata cu otet de mere. Cataplasma se pune pe varice si
se pastreaza 30 de minute. Se pune o cataplasma dimineata si una seara.
Se pun pe varice comprese cu un terci mai gros, ca o mamaliga, facut din seminte de in macinate.
Terciul se fierbe 20 de minute.

Pentru indigestie
Se amesteca intr-un pahar 200 ml apa cu 1 lingura otet de mere si apoi se toarna 1 lingurita de
bicarbonat de sodiu alimentar. Se amesteca si se bea cat mai repede, pana sa dispara spuma care se
formeaza.

Plantele biblice
Daruri regesti, asezate de cei trei crai la picioarele Pruncului Sfant, Smirna, Tamaia si Isopul
au mare putere de vindecare trupeasca si sufleteasca.

Putini dintre noi stiu ca Biblia, piatra de temelie a religiei crestine, contine o multitudine de referiri la
plantele medicinale. Mentionate ca leac pentru suflet, ca medicament pentru trup sau chiar ca elixir de
frumusete, ele sunt prezente in aceasta Carte a cartilor ca o dovada si o perpetua reamintire a faptului
ca ierburile de leac au fost lasate pe acest pamant de catre Dumnezeu, pentru binele oamenilor.
Smirna
Este rasina unui mic arbore (Commiphora myrrha) cu ramurile ceruite si cu spini mari, care creste pe
tarmurile desertice ale Marii Rosii. Inzestrata cu o mireasma speciala si cu proprietati vindecatoare
exceptionale, smirna a fost unul dintre darurile pe care cei Trei Magi de la Rasarit le-au adus
pruncului Iisus, in noaptea sfanta a Nasterii Sale. Ce are atat de special aceasta planta, incat sa fie
vrednica de a deveni un dar pentru Mantuitor? In primul rand, parfumul sau, despre care se crede inca
din Antichitate ca indeparteaza toate ispitele si gandurile negre, predispunand sufletul la rugaciune si
la meditatie. Smirna este in traditia multor popoare crestine simbolul cuminteniei, infranarii si
intelepciunii. Chiar in traditia populara romaneasca exista expresii de genul: "Sa stai cuminte smirna"
sau "A tacut smirna", care ilustreaza foarte bine valentele psiho-spirituale cu care este investita
aceasta rasina, adusa de pe taramurile pe care a pasit Iisus, impreuna cu apostolii Sai.

Forme de utilizare ale smirnei

Tinctura

10
Zece grame de smirna se lasa vreme de sapte zile sa se dizolve in 100 de ml de alcool alimentar de 90
de grade, intr-un borcan inchis ermetic. Dupa trecerea acestui interval de timp, preparatul se poate
utiliza, administrandu-se intern o lingurita diluata in jumatate de pahar de apa, de 2-3 ori pe zi.
Infuzia
1-2 bobite de smirna se pun intr-un pahar de apa clocotita si se lasa vreme de o jumatate de ora.
Smirna nu se va dizolva in apa, ci se va topi si va pluti la suprafata, in schimb va imprumuta aroma si
ceva din proprietatile sale terapeutice apei. Se vor administra 1-3 lingurite din aceasta infuzie, de 2-3
ori pe zi.
Fumigatia
Pe o tabla incinsa la foc (poate fi pusa pe un ochi de aragaz sau deasupra unei lumanari) se pune o
bobita de smirna, care va incepe sa fumege, raspandind in incapere un miros specific. Daca rasina se
aprinde, o vom stinge, intrucat flacara o va mistui impreuna cu substantele sale aromate, fara ca
acestea sa se difuzeze in aer. In schimb, daca este lasata sa arda mocnit pe tabla incinsa, fumul care se
va raspandi lent in incapere, de la bobita de smirna (care nu trebuie sa fie mai mare ca o aluna), va
inmiresma atmosfera pentru o perioada de cel putin o ora, exercitandu-si efectele terapeutice.

Cateva recomandari terapeutice ale smirnei

Guturai, gripa, bronsita - se ia de 3-4 ori pe zi o lingurita de tinctura de smirna, diluata intr-un pahar
de apa. Acest preparat amarui si puternic aromat este un antimicrobian puternic, scade febra, combate
extrem de eficient starile de greata si durerile de cap care apar in starile gripale. De regula, un
tratament dureaza sapte zile, dar se poate prelungi pana la doua saptamani.

Oboseala, astenie - se iau 20-30 de picaturi de tinctura de smirna, diluate in putina apa, de 4-6 ori pe
zi. Smirna are efecte invioratoare puternice, stimuland circulatia cerebrala si favorizand activitatea
intelectuala.

Stari de neliniste, agitatie psihica, incapacitate de concentrare - se fac fumigatii cu smirna in locul
in care dormim sau, daca este posibil, chiar in camera de lucru. Parfumul deopotriva patrunzator si fin
al smirnei actioneaza asupra unor terminatii nervoase ale organului olfactiv, avand efecte tonice
psihice, eliminand anumite tensiuni emotionale si calmand impulsurile necontrolate venite din
subconstient.
Indigestie, balonare - se iau 2-3 lingurite de infuzie, cu un sfert de ora inainte de a manca si la cateva
minute dupa ce am mancat. Acest preparat are efecte stimulente puternice asupra digestiei, pe care o
normalizeaza.
Sensibilitate la raceli (infectii respiratorii) - vom face fumigatii in camera in care dormim, in
perioada in care ne simtim predispusi la raceala. Substantele volatile care vor fi raspandite astfel in
atmosfera incaperii au efecte imunostimulente si antiinfectioase.

Circulatie periferica deficitara (maini si picioare reci) - se vor face frictionari energice al mainilor
si picioarelor, cu infuzie concentrata de smirna (obtinuta din 3-4 bobite din aceasta rasina, la o
jumatate de pahar de apa).

Precautii si contraindicatii ale smirnei

In primul rand, nu va fi folosita intern decat smirna procurata din magazinele si farmaciile naturiste,
despre care se spune explicit pe ambalaj ca poate fi administrata pe cale orala. In momentul de fata, se
gasesc multe produse vandute drept smirna, dar care au, pe langa rasina naturala, multe alte adaosuri
sintetice, extrem de daunatoare pentru organism.
Smirna nu va fi folosita intern de catre femeile gravide, intrucat poate conduce la aparitia
contractiilor specifice nasterii.
Tamaia
Este, de asemenea, o rasina obtinuta dintr-un arbust (Boswelia sacra) care creste in Orientul Mijlociu
(Liban, Iordania, Israel). Alaturi de smirna, a facut si ea parte din darul
adus de misteriosii Crai de la Rasarit lui Iisus, la nastere. In prezent,

11
constituie un element de baza in ritualul crestin-ortodox, fumul sau sfintind locurile, alungand
demonii, purificand mintea si spiritul. In medicina populara si in cea manastireasca romaneasca, este
un pretios leac magic, cu virtuti de protectie si de exorcizare. Se spune ca o bucatica de tamaie sfintita
tinuta la gat apara de deochi, de blestem, de ispitele Necuratului, de boli si de toate relele. De fapt,
binecunoscuta zicala romaneasca: "Fuge ca dracu de tamaie" ilustreaza cat se poate de bine eficienta
acestui remediu magic.

Forme de utilizare ale tamaiei - sunt aceleasi ca la smirna, adica: tinctura, infuzia si fumigatia, iar
modul de preparare si administrare este, de asemenea, identic.

Cateva recomandari terapeutice ale tamaiei

Laringita, tuse, raceala - se iau zilnic 20-30 de picaturi de tinctura de tamaie, diluate in jumatate de
pahar de apa. Suplimentar, se face gargara cu infuzie de tamaie, care are puternice efecte
antiinflamatoare si antiinfectioase.
Pietre la rinichi - dimineata, la orele 8 si la orele 11, se ia cate o lingurita de tinctura de tamaie
diluata intr-un pahar de apa plata sau de izvor. Tratamentul dureaza 2-3 saptamani si se repeta de cate
ori este necesar.
Inflamarea sanilor - se pun pe zona afectata comprese cu infuzie de tamaie, comprese care se vor
tine vreme de 1-2 ore pe zi. Aceasta rasina are efecte cicatrizante si antiinfectioase puternice, fiind si
un foarte bun antiinflamator extern.
Anxietate (stari de teama fara motiv aparent) - se face in dormitor o fumigatie cu tamaie, inainte
de a ne culca. Parfumul tamaiei linisteste gradat psihicul, intensifica elanul devotional, ajutandu-ne sa
ne rugam cu putere inainte de culcare, ceea ce ne va ajuta sa dormim lin si sa ne trezim intr-o stare de
calm. Tratamentul are efecte in timp, si de aceea trebuie facut cu perseverenta, vreme de macar sase
luni.
Adjuvant in psihozele si nevrozele grave - se fac, de asemenea, fumigatii in camerele de culcare ale
celor afectati. Este un stravechi leac de medicina monahala, care si-a aratat nu o data eficienta, mai
ales asociat cu celelalte modalitati de tratament.
Precautii si contraindicatii ale tamaiei
Pentru a nu aparea accidente din cauza contrafacerilor, nu va fi folosita intern decat tamaia procurata
din magazinele si farmaciile naturiste, pe ambalajul careia se mentioneaza explicit ca poate fi
administrata pe cale orala.
Tamaia ataca dintii dizolvandu-i, motiv pentru care preparatele cu tamaie nu vor fi tinute mult timp in
gura si nu vor fi lasate mult timp in contact cu dantura.

Isopul
In Psalmii lui David exista urmatorul pasaj, din care reiese foarte clar o proprietate de baza a acestei
plante medicinale, cu totul speciale: "Purifica-ma cu isop si voi fi curat, spala-ma si voi deveni mai
alb ca zapada." Intr-adevar, aroma proaspata si invioratoare a acestei plante, are un efect purificator
asupra psihicului. De altfel, ea este frecvent folosita, datorita acestei actiuni ale sale, chiar pentru
tratarea unor afectiuni si tulburari psihice extrem de diverse, de la depresiile usoare si pana la
nevrozele sau chiar psihozele grave. Mai mult, isopul este o planta cu efecte vindecatoare in multe
boli organice, asa cum vom vedea in continuare.

Forme de utilizare ale isopului

Pulberea
Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica a partilor aeriene uscate ale plantei, urmata de o cernere
(prin sita pentru faina alba) pentru indepartarea resturilor nemacinate. Se ia o jumatate de lingurita, de
3-4 ori pe zi, pe stomacul gol, cu putina apa.
Maceratul la rece
Se pune o lingurita de planta maruntita intr-un pahar de apa si se lasa la temperatura camerei, sa
macereze de seara si pana dimineata, cand se filtreaza. Se beau 1-2 pahare pe zi, pe stomacul gol, de
regula inainte de masa.

12
Cateva recomandari terapeutice ale isopului
Astm, bronsita - se administreaza o jumatate de lingurita rasa de pulbere de 3-4 ori pe zi, pe stomacul
gol. Tratamentul dureaza minimum doua saptamani si are efecte antiinfectioase puternice,
decongestioneaza traiectul respirator, amplifica imunitatea.
Arsuri la stomac, gastrita, gaze intestinale - se consuma maceratul la rece de isop: 2-3 pahare
administrate pe parcursul unei zile, inainte de mesele principale si imediat dupa ele. Contra balonarii,
se ia pulberea - cate un sfert de lingurita, inainte de masa.
Depresie, astenie, nevroza astenica - se consuma zilnic o jumatate de litru de macerat de isop
indulcit cu miere. Tratamentul dureaza minimum 21 de zile si are o actiune tonica psihica, favorizeaza
concentrarea si ajuta la eliminarea gandurilor negative (de altfel, chiar in Biblie se mentioneaza rolul
de purificator al psihicului pe care il are isopul).
Adjuvant in schizofrenie - se administreaza, pe parcursul unei zile, doua-trei pahare de macerat la
rece de isop, in cure de 2 saptamani, cu o saptamana de pauza. In medicina populara, se spune ca
isopul, fiind o planta sfanta, tamaduieste sau macar alina toate bolile sufletului, chemand ajutorul
ingerilor si al lui Dumnezeu.
Adjuvant in boala canceroasa si in ciroza hepatica - se ia, cu un sfert de ora inainte de masa, un
varf de cutit de pulbere sau un sfert de pahar de macerat la rece, obtinut din isop. Aceasta planta are
calitatea de a inhiba reflexul vomitiv, de a reda apetitul si de a induce chiar o stare de buna dispozitie,
fiind un imens ajutor in bolile grave.

Precautii si contraindicatii la isop

In cazul persoanelor care sufera de epilepsie, nu se vor administra mai mult de doua grame de isop pe
zi, iar un tratament cu isop nu va dura in aceste cazuri mai mult de doua saptamani, cu o saptamana de
pauza.
In cazul bolilor respiratorii, isopul nu va fi folosit in fazele congestive extreme.

Leacuri traditionale din lumea larga

Intoarcerea la terapiile naturale a devenit o moda universala. Dupa o indelungata si nedreapta

uitare, medicina populara e repusa in drepturi, dovedindu-si perenitatea si eficienta.

Laptele de iapa
Cei dintai care i-au remarcat virtutile curative si regeneratoare au fost orientalii. Cu doua mii de ani in
urma, imparatii stravechilor dinastii chineze obisnuiau sa bea lapte de iapa. Mai aproape de noi, in
Orientul Mijlociu, seicii arabi il consumau si ei cu regularitate, spune
traditia, pentru a-si conserva sanatatea, forta fizica si - nu in ultimul rand -
tineretea. In Europa, i-au acordat atentie, inaintea tuturor, rusii. In secolul
al Xix-lea, cativa oameni de stiinta rusi i-au studiat in amanunt
proprietatile terapeutice si si-au asternut constatarile pe hartie. Publicarea
lor a trezit interes, astfel ca in anul 1859, a luat fiinta primul sanatoriu
unde curele cu lapte de iapa se puteau face sub control medical. Dupa cat
se pare, insa, consumul se practica pe scara mult mai larga. Un martor
ilustru, nimeni altul decat Lev Tolstoi, noteaza: "Laptele de iapa imi
regenereaza trupul si imi inaripeaza spiritul". Si tot el marturisea ca
foloseste acest remediu natural, urmand exemplul tatalui sau. In urma cu

13
mai bine de un deceniu, medicul german Rolf StUhmer vorbea, intr-una din cartile lui, despre
existenta in Rusia a 30.000 de iepe de lapte si a 50 de sanatorii specializate, insumand aproape 11.000
de locuri de tratament!
Astazi, alimentul-minune este foarte apreciat in Europa Occidentala si chiar in Peninsula Scandinava.
Iepele de lapte pasc pe terenuri nepoluate si se afla permanent sub supravegherea unui veterinar.
Laptele se comercializeaza congelat si se dezgheata in momentul cand urmeaza a fi baut.
Decongelarea se face intr-o baie de apa, la temperatura corpului si, ca regula generala, se considera ca
incalzirea la peste 40gr.C trebuie evitata, intrucat risca sa-i diminueze calitatile. Nu se bea mai mult
de un sfert de litru pe zi, deoarece o cantitate mai mare poate irita stomacul sau intestinul. Daca,
eventual, in primele zile de cura se manifesta semnele unui mic deranjament stomacal, ele se
atenueaza si dispar curand.
Laptele de iapa e un lichid subtire, cu continut redus de grasimi, in schimb bogat in proteine si
globuline (proteine cu molecule mari). Dintre toate tipurile de lapte intalnite la mamifere, el se
aseamana in cea mai mare masura cu cel uman. Actiunea sa biologica si de intarire a sistemului
imunitar pare sa se datoreze ponderii importante a aminoacizilor esentiali si acizilor grasi
polinesaturati. Practica medicala a dovedit ca poate fi utilizat cu succes in gastrite, colite, constipatii
cronice, afectiuni hepatice acute sau cronicizate, inclusiv ciroza hepatica,
boli ale pancreasului, afectiuni ale vaselor sanguine, dereglari de
metabolism. De asemenea, se administreaza ca adjuvant in timpul
chimioterapiei sau roentgen-terapiei. Naturistii sunt de parere ca
rezultatele cele mai bune se obtin cu corasla (laptele dat de iapa in primele
zile dupa fatare).

Febra si castravetii
In Siria se obisnuia ca suferinzilor cu febra sa li se ia sange si sa li se dea de baut multa zeama de orz.
Ei stateau culcati pe un asa-numit "pat de salcie", adica li se asternea un strat de frunze de salcie sub
cearsaf. De o parte si de alta a patului se aseza cate un vas plin cu apa rece, in care se puneau
castraveti proaspat culesi. Bolnavul lua cate unul in fiecare mana, tinandu-l pana se incalzea, apoi il
schimba cu altul. Toate acestea par a fi niste manevre cam complicate, dar cu siguranta sunt de
preferat deprinderii noastre de a apela, din primul moment si pentru orice, la medicamentele de
sinteza.

Fierturi de cereale

Cerealele fierte ca leac pentru febra se intalnesc la diverse popoare, in

diverse zone ale globului. Difera doar grauntele intrebuintate si unele
detalii de preparare. Iata mai intai o reteta englezeasca: se ia arpacas si se
spala in mai multe ape, se lasa un timp la inmuiat, iar dupa aceea se fierbe.
La sfarsit, se scurge zeama si, inainte de a o da bolnavului, i se adauga
zahar si suc de lamaie.
Organismul cuprins de febra consuma o cantitate enorma din lichidele
sale biologice, de unde si nevoia de a le dilua, marind aportul de apa. Fara
a fi la curent cu explicatia stiintifica, indienii americani, cu modul lor de
viata apropiat de natura, isi urmau fara gres instinctul si beau multa apa
rece, atunci cand aveau febra. Totodata, ei pregateau o fiertura de orz care,
in faza acuta a bolii, tinea loc si de mancare. Peste boabele de orz se turna un volum de apa de zece
ori mai mare si se fierbeau, pana cand incepeau sa se umfle si sa plesneasca. La sfarsit, se amestecau
in fiertura miere de albine, putin otet si ulei de in. Bolnavii primeau, dupa caz, fie fiertura cu totul, fie
numai zeama scursa din vas si strecurata.
In Europa centrala s-a pastrat pana in prezent varianta terciului de ovaz, preparat in acelasi fel ca
orzul. El e de mare ajutor in toate afectiunile insotite de febra, indiferent daca este vorba de gripa sau
de probleme gastrointestinale.
Napoleon si zeama de orz

14
In pofida gloriei sale de mare comandant militar, Napoleon Bonaparte nu era deloc o persoana
viguroasa. Pentru a ne convinge de acest lucru, biograful lui, V. Cronin, ne face o descriere cat se
poate de amuzanta a stilului sau de calarie: "Cand calarea, nu era in stare sa stranga calul intre coapse
cu destula putere, zacea in sa ca un sac cu cartofi, trebuia sa se incline mult in fata, ca sa-si pastreze
echilibrul, iar la vanatoare i s-a intamplat deseori sa fie aruncat la pamant". Lipsa de rezistenta fizica
si stresul campaniilor i-au provocat o suferinta cronica a tubului digestiv, pe care el o trata ca si
indienii: zeama de orz cu putin lemn-dulce, trei cani pe zi.

Romul si cvasul
Zgomotele in urechi sunt o adevarata pacoste. O veche metoda ruseasca de atenuare a lor este
urmatoarea: se ia putina vata, se imbiba in rom si se stoarce bine, apoi se introduce tamponul - nu ud,
ci doar umed - in canalul auditiv. In acelasi timp, se recomanda si inhalatii cu apa clocotita, in care s-
au pus un pumn de sare si un strop de rachiu de secara.
Rusii au o bautura traditionala numita cvas, preparata dintr-o anumita cantitate de secara, peste care se
toarna un volum de zece ori mai mare de apa in clocot. Se pot adauga si fructe. Alta reteta inlocuieste
secara cu maltul amestecat cu bucati de paine. Borcanul sau damigeana se aseaza intr-un loc caldut si
se lasa la fermentat. Rezulta un lichid deschis la culoare, cu gust acrisor, slab alcoolizat (cu o tarie
comparabila cu a berii). E un adjuvant foarte util in toate afectiunile inflamatorii.

Camfor in pantofi
Uneori ne trezim dimineata cu dureri de cap. Cauza consta intr-o circulatie cerebrala defectuoasa, iar
simptomele sunt mai pronuntate in sezonul rece, cand vasele de sange se contracta si se ingusteaza din
pricina frigului. Arabii obisnuiau sa combata durerile de acest tip prin doua procedee: fie isi frecau
indoitura cotului cu hrean proaspat ras, activandu-si astfel circulatia, fie presarau camfor in pantofi,
inainte sa se incalte. Oricat de ciudat ar parea, camforul poate fi de mare folos celor care au tensiunea
scazuta dimineata, la trezire.

Muguri de brad contra racelii

Dupa exemplul locuitorilor din Alpi, putem preveni raceala, cu ajutorul mugurilor de conifere,
preferabil de brad sau molid. Ii culegem si ii mestecam proaspeti, pe indelete, tinandu-i in gura cat
mai mult. Facem acest lucru de sase-sapte ori in cursul unei zile. E o buna masura de prevedere,
binevenita pe vreme inchisa si umeda, atunci cand ne aflam in drumetie sau dupa ce am transpirat pe
partia de schi, mai ales daca ni s-a udat imbracamintea si suntem in pericol sa racim. Apoi, odata
ajunsi acasa, ne frictionam gatul si pieptul cu ulei de in, infasuram in jurul gatului un fular gros de
lana si imbracam o flanela de corp. Toate acestea produc impreuna un efect calmant, ce impiedica
tusea ori, daca ea s-a instalat deja, o fac sa dispara foarte repede.

Cataplasma cu nucsoara
Accesele de tuse sunt cel putin incomode, daca nu de-a dreptul chinuitoare. In Tibet se obisnuieste ca,
in asemenea cazuri, sa se unga pieptul cu un amestec de untura si nucsoara data pe razatoare,
acoperindu-l apoi cu o panza de in, peste care se pune o invelitoare de lana. Cataplasma se tine pe
piept in jur de o ora, dupa care se indeparteaza prin stergere cu o panza uscata, bineinteles curata, fara
a spala pielea. Procedura, preluata de la calugarii tibetani, se repeta pana la disparitia totala a
simptomelor.

Vin cu angelica
Austriecii din landul Steiermark isi transmit din generatie in generatie reteta foarte simpla a unei
bauturi tonice. Doua lingurite de radacina maruntita de angelica se fierb aproximativ un sfert de ora
intr-un litru de vin, dupa care vinul se strecoara si se pastreaza intr-o sticla. Se bea din el, dimineata si
seara, doar atat cat incape intr-un paharel de tuica.

Licoare energizanta

15
Si in Rusia are mare trecere o veche licoare energizanta, insa cu o compozitie ceva mai complicata si
un mod de preparare mai laborios. Iata ingredientele: 250 g seminte de chimen zdrobite, 1250 g boabe
de ienupar zdrobite, 250 g catei de usturoi taiati marunt, 300 g zahar candel (sau brun, nerafinat, in
nici un caz cel obisnuit, din comert), 4 linguri de miere (preferabil de tei), 2,5 l tuica, 1,5 l apa.
La inceput se infierbanta apa cu zaharul, amestecand mereu, pana da in clocot. Se adauga restul
ingredientelor (cu exceptia mierii si tuicii), pregatite chiar atunci si puse deoparte. Se lasa sa
clocoteasca trei-patru minute, amestecand neintrerupt, apoi oala se ia de pe foc si ramane acoperita un
minut sau doua, dupa care se strecoara, se toarna tuica si se adauga mierea, amestecand pana la
dizolvarea ei completa. Licoarea se pastreaza la temperatura camerei si se bea cate un paharel
dimineata si seara. Portiile mici, luate regulat, dau rezultate mai bune decat o cantitate mare deodata.
Caci aceasta nu e o bautura, ci un medicament.

Leacuri de dragoste

Retete magice de odinioara si de astazi.

Nu exista indragostit care sa nu-si fi dorit macar o data in viata sa cunoasca vreun farmec, vreo planta
sau vreun descantec anume, care sa-l uneasca pentru eternitate cu cel iubit. Intrebarea daca un
asemenea lucru este moral, daca dragostea poate fi o prindere cu arcanul, nu conteaza atunci cand
inima e gata sa ne iasa din piept.
Cu toate astea, inainte sa ne loveasca "orbul gainii", ar trebui sa reflectam la cateva aspecte desprinse
din marea carte a iubirii, scrisa prin veacuri, de indragostiti. "Folosirea leacurilor de dragoste pentru a
infrange vointa cuiva, silindu-l sa se indragosteasca, este un mare pacat",
spunea Avicena, un mare cunoscator al simtirilor omenesti. Elixirul
magic poate face, intr-adevar, ca un om, nestiutor si indiferent, sa fie
cuprins pe neasteptate de flacarile iubirii. Dar, mai curand sau mai tarziu,
el isi va da seama ca inflacararea lui nu porneste din inima, iar acea iubire
fierbinte se va transforma intr-o silnica dependenta, ba, in cele din urma,
chiar in ura. Dragostea adevarata inseamna mai mult decat betia iscata de
forta secreta a unor leacuri. Ea are nevoie de bucurie, emotie, tandrete,
confidenta, incredere. Si, din pacate - sau din fericire -, pentru toate
acestea, inca n-a crescut nicaieri vreo planta!
Ceea ce avem voie sa facem cu ierburile este doar sa transmitem niste
semnale: as dori sa iubesc si sa fiu iubit, caut pe cineva, oricine ar fi, care sa ma indrageasca si sa-si
lege viata de a mea. Cei care nu se multumesc cu atat, cei care vor sa prinda cu sila in mrejele iubirii
pe cineva, trebuie sa stie ca, odata si odata, plata lor va fi grea.
Desigur ca indragostitii n-au respectat intotdeauna, cu strictete, morala. Istoria consemneaza o
sumedenie de situatii in care, refuzand sa asculte de glasul ratiunii, au apelat la o solutie magica. In
schimb, atunci cand doua suflete se iubesc cu adevarat, cand sentimentele care ii anima pe indragostiti
sunt curate si adevarate, ritualurile de intensificare a iubirii sunt un condiment firesc pentru simturi si
sentimente, un leac de taina care nu face rau nimanui. Si fiindca primavara s-a-ntors si suntem plini de
seve si tresariri, leacurile de dragoste fac parte din alaiul vestitorilor ei. Odata cu coltul ierbii si al
mugurilor aparuti pe copaci, inima scoate, si ea, mladite noi, care trebuie descantate.

Ierburi de dragoste

16
Daca aveti de gand sa faceti uz de proprietatile magice ale plantelor, este de preferat ca ele sa nu fie
cumparate de la vreun magazin sau din piata. Cu toate ca si acelea va pot fi de ajutor, magicienii
experimentati ne invata ca plantele culese cu mana noastra au puteri mult mai mari.
Ca si plantele medicinale, ierburile de dragoste se culeg in functie de fazele lunii. Insa, pe langa
aceasta, ar fi bine sa le culegeti fie inainte de rasarit, fie dupa apusul soarelui, pentru ca ele au de-a
face cu sentimentele, si planeta care ne guverneaza sentimentele este luna. Iar domeniul lunii e
noaptea. Unii magicieni merg inca mai departe si isi culeg ierburile exclusiv in anumite zile ale
saptamanii, dupa planetele de care sunt guvernate.
Astfel:
luni - plantele guvernate de Luna
marti - plantele guvernate de Marte
miercuri - plantele guvernate de Mercur
joi - plantele guvernate de Jupiter
vineri - plantele guvernate de Venus
sambata - plantele guvernate de Saturn
duminica - plantele guvernate de Soare.
Dar e, totusi, prea complicat sa aflam planeta dominanta a fiecarei plante, si nici corespondentele nu
sunt intotdeauna perfecte. De aceea, puteti recurge la un compromis rezonabil, culegandu-va ierburile
de dragoste intr-o luni - lunea fiind ziua lunii, cea care ne guverneaza sentimentele - ori intr-o vineri,
zi consacrata zeitei iubirii.

Mesagerii iubirii: busuiocul, maghiranul si rozmarinul

Exista numeroase plante despre care se afirma ca actioneaza afrodiziac, fara a fi inghitite sau fumate.
Multe dintre ele au rezistat la examenul timpului, desi in compozitia lor
chimica, oamenii de stiinta n-au descoperit substante care sa stimuleze
simturile, ori le-au detectat in cantitati absolut neglijabile. Actiunea lor se
produce in plan energetic, cu toata forta si pe diverse cai.
Exista plante ale caror energii emit semnale de dragoste. Mesajul suna
cam asa: "Luati seama, aici se afla cineva care isi cauta un partener". Ele
izbutesc sa atraga atentia asupra celui care le poarta cu sine si le
raspandeste mireasma. Iar daca ai noroc, semnalele transmise gasesc ecou
la un om care tanjeste, la randul sau, de dorul de a se implini intr-un cuplu.
Printre acestea, se numara, de pilda: roinita, busuiocul, steluta, coriandrul,
cretisoara, verbina, leusteanul, maghiranul, menta, rozmarinul.
Exista plante care trezesc sau fac sa creasca apetitul erotic atat la barbati, cat si la femei, cum ar fi:
chimenul, scortisoara, mararul, usturoiul, orhideea, hibiscul, menta, urzica, susanul, sofranul. Exista
plante care ne dau ghes sa transformam dorinta in fapta si, fireste, exista si plante cu care putem pune
frana, atunci cand nu vrem sa ne lasam in voia iubirii: camforul, salata verde, verbina.
Exista plante despre care se spune ca pastreaza nestirbita fidelitatea: steluta, trifoiul, socul, lemnul-
dulce, rabarbarul, rozmarinul, nucul si piperul de Cayenne.
Plante care stimuleaza fertilitatea: matraguna, mustarul, vascul, graul, macul, muscata, mirtul, stejarul,
alunul, paducelul.
Exista plante cu care te poti elibera din legaturile nedorite ale unei vraji de dragoste, cum ar fi: crinul,
lotusul si fisticul.
Plante care ne ajuta sa mentinem buna intelegere si fericirea in cuplu: iarba-matei, lavanda, crinul,
maghiranul, tavalga, sofranul, gutuiul, sunatoarea.
Plante care ne impaca dupa o cearta: busuiocul.
Plante care alina suferinta din dragoste: valeriana, ciclama salbatica.
Plante care domolesc un apetit sexual nepotrivit sau jenant: camforul, arborele de smirna, virnantul,
valeriana, semintele de marar si salata verde.
Se pune, asadar, intrebarea: ce putem face, pentru a ne asigura sprijinul magic al acestor plante
protectoare ale iubirii?

17
Magia cu ierburi
O vraja cu ierburi de dragoste se poate face in diferite feluri. Iata cateva exemple, culese din traditia
tarilor nordice, unde se perpetueaza si astazi practicile pagane.

Saculetul cu plante:
Zdrobiti intr-un mojar plantele alese in functie de dorintele dvs. si amestecati-le bine. Apoi luati o
mica bucata de panza, de forma patrata, puneti in mijlocul ei putin din amestecul de ierburi, adunati
colturile panzei, obtinand astfel un saculet, si legati-l cu un snur sau o panglica ingusta, de aceeasi
culoare. Faceti doua noduri, cu gandul atintit la ceea ce va doriti. Marimea saculetului nu conteaza.
Daca sunteti in cautarea unui iubit, il veti purta permanent la dvs., deci trebuie sa fie micut. Nu va
despartiti de el atata vreme cat vraja n-a dat inca rezultate.

Ceaiul: Puneti o lingurita din plantele enumerate mai sus intr-o cana, turnati deasupra apa in clocot,
acoperiti-o si asteptati sa se infuzeze zece minute. Pe urma, asezati-va intr-un colt linistit si beti ceaiul
pe indelete, cu inghitituri mici. In tot acest timp, doriti-va sa intalniti iubitul cautat si ca el sa apara cat
mai curand.
Baia: In baie, puterea magica a plantei va imbratiseaza tot trupul. Puneti ierburile intr-un saculet de in
si atarnati-l sub robinetul prin care curge apa fierbinte. Eventual, adaugati si cateva picaturi de ulei
eteric extras din aceeasi planta. Si de asta data e important ca, in timp ce va imbaiati, sa va imaginati
foarte concret ce vreti sa realizati cu ajutorul amestecului de ierburi.
Uleiurile eterice: Pe acestea nu trebuie sa le preparati personal, se gasesc destule in rafturile
magazinelor. Puteti sa le folositi ca parfumuri sau sa le picurati in baie, alegandu-le in functie de
plantele din care au fost extrase.
Fumigatii: Daca doriti sa afumati o incapere, maruntiti mai intai plantele intr-un mojar, pana cand le
transformati in pulbere. Dupa aceea, umpleti pe jumatate un vas mic sau o cupa cu sare amestecata cu
nisip, asezati deasupra o pastila de carbune, aprindeti-o si presarati plantele peste ea. Formula ideala
de dragoste e urmatoarea: roinita, cardamom, scortisoara, ghimbir si vanilie. Insa aveti libertatea sa
alcatuiti orice alte combinatii care va plac.
Ritualul: Intr-un ritual puteti fie sa ardeti plantele impreuna cu o foaie de hartie, pe care v-ati scris
dorinta, fie sa le aruncati in mare sau sa le ingropati in pamant. Nu va abateti cu gandul de la ceea ce
va doriti, apoi intoarceti-va acasa, cu inima impacata si increzatoare.
Amuleta: Daca purtati o amuleta, ar trebui ca alaturi de fotografia celui
iubit (sau in locul ei), sa pastrati si cateva ierburi uscate, care va pot aduce
rezultatul dorit. De pilda, rozmarin pentru dragoste statornica, busuioc
pentru armonie.
Neaparat va trebui sa respectati cateva reguli. Niciodata sa nu faceti o
vraja de dragoste in folosul vreunei persoane, daca ea nu v-a cerut-o.
Niciodata pentru bani. Niciodata, ca sa va satisfaceti orgoliul. Niciodata,
ca sa pagubiti pe cineva. Legea suprema este aceasta: magia, mai ales
atunci cand e vorba de iubire, ar trebui sa fie intotdeauna un act de implinit
firesc dragostea.
Daca va cautati un iubit, umpleti un saculet cu lavanda, albastrele uscate,
putina radacina de valeriana si o frunza de dafin si purtati-l in permanenta
la dvs.
Iata si o vraja mai complicata, dar care cu siguranta merita osteneala. Luati cateva petale uscate de
trandafiri, putina iarba-matei, jumatate de pumn de coada-soricelului, niste menta, podbal, frunze de
zmeur, radacina de stanjenel macinata, crizantema si putina verbina. Amestecati-le bine pe toate, intr-
o seara de vineri, cand luna se afla in crestere. Apoi, impartiti plantele in trei gramezi egale. Prima
parte duceti-o noaptea in gradina, aruncati ierburile inspre luna si rugati-o sa va trimita dragoste.
Intrati in casa si presarati a doua parte in dormitor. Pe a treia, coaseti-o intr-un saculet, legati-l si
purtati-l mereu la dvs., pana cand vraja isi va face efectul.

18
Aveti necazuri in dragoste? Luati un pahar si cateva frunze proaspete de roinita si mergeti la un parau.
Asezati-va pe mal, ascultati clipocitul si susurul apei si simtiti-va durerea in adancul inimii. Insa nu
faceti nimic, stati tacuti si nemiscati. Dupa un timp, luati apa din parau cu paharul, dar cu grija, ca sa
nu pierdeti frunzele de roinita din el. Beti din pahar, spunand cu glas hotarat:
"Apa sa ma vindece, frunzele sa ma aline.
Voi fi din nou fericit(a)".
Inainte de a pleca acasa, umpleti paharul cu apa proaspata, puneti frunzele de roinita inauntru si
asezati-l langa pat. Dupa trei nopti, norii din sufletul dvs. se vor risipi.
Pentru fidelitate, un obicei din epoca victoriana: rupeti impreuna cu iubitul dvs. o crenguta de dafin si
frangeti-o in doua. Fiecare primeste o bucata. Cat timp tine dafinul, va tine si dragostea.
V-ati certat cu cel iubit? Cateva picaturi parfumate de ulei de busuioc puse in lampa cu arome vor
indemna ambele parti sa incline spre reconciliere.
Dupa o cearta zdravana, un ceai de verbina, baut impreuna, e nepretuit. Elixirul impacarii va va
aprinde pofta de dragoste!
Cum recastigam inima sotului care ne-a parasit? Iata o reteta din Persia antica. Amestecati scortisoara,
usturoi si coriandru intr-o oala mare de lut, cititi deasupra ei de sapte ori capitolul "Yasin" din Coran
(insa de la coada la cap), si dupa aceea, umpleti oala cu apa de trandafiri. Puneti in ea o camasa a
barbatului necredincios si un biletel cu numele lui scris in toate cele patru colturi, apoi asezati oala pe
foc. Cand va incepe sa fiarba, sotul va fi deja in drum spre casa.

Ierburile de dragoste si insemnatatea lor

Mararul: "Mustar si marar, barbatul din vorba mea sa nu iasa". Un sot ascultator, asta nadajduiau
miresele odinioara, cand, inainte de a porni spre altar, isi strecurau, pe ascuns, in pantofi, boabe de
mustar si frunze de marar. Se spune ca, pus in apa de baie, mararul ne face extrem de atragatoare. Ca
adaos in mancaruri sau ca aroma, el stimuleaza voluptatea.
Sunatoarea: Face parte dintre asa-numitele "ierburi de pus in asternut" - plante inmiresmate, cu
virtuti vindecatoare, pe care se odihneau lehuzele si nou-nascutii. In vechime, ele erau inchinate zeitei
Freya, venerata de triburile germanice ca protectoare a iubirii. Prin traditie, tinerele fete obisnuiau sa
foloseasca deseori sunatoarea ca pe un oracol in dilemele lor amoroase. In iunie, de sarbatoarea
Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, ele culegeau boboci de sunatoare, pana strangeau cam un pumn, ii
puneau intr-un saculet de in, se gandeau la iubitul lor si ziceau: "De are inima buna, sange rosu sa
iasa, de-mi poarta manie - numai spuma baloasa".
Sansele ca iubitul sa le fie devotat erau, la drept vorbind, destul de mari, caci, daca le strangi si le freci
bine intre degete, din florile de un galben intens iese un lichid rosiatic, cunoscut drept ulei de
sunatoare.
Lavanda: Mirosul de lavanda, se spune, ii atrage irezistibil pe barbati. In alte vremuri, prostituatele se
parfumau cu apa de lavanda - ca sa-si faca reclama si ca sa exercite o atractie magica asupra
barbatilor.
Mirtul: Din timpuri stravechi, mirtul a fost pus in legatura cu dragostea, casatoria si fertilitatea. Atat
el, cat si trandafirul se bucura de o protectie speciala din partea zeitei dragostei, Afrodita (sau Venus,
cum o numeau romanii). Fetele aveau convingerea ca, oferind iubitului o cana cu ceai de mirt, el nu le
va parasi niciodata. Ramurica de mirt era nelipsita din buchetul de mireasa, ca si de la reverul mirelui.
Candva, exista obiceiul ca, in dimineata de dupa nunta, domnisoarele de onoare sa planteze in gradina
ramura de mirt luata din buchetul miresei. Daca ea prindea radacini, era semn ca in casa va avea loc in
curand o noua nunta: a lor!
Rozmarinul: Aduce multumire, veselie si dragoste, a fost intrebuintat din cele mai vechi timpuri in
licori magice, amulete si pentru afumarea incaperilor.
Vanilia: Aceasta specie de orhidee este frecvent folosita la saculetele pentru vraji de dragoste. Se pare
ca parfumul ei intensifica apetitul sexual. O pastaie de vanilie pusa intr-un borcan cu zahar produce nu
numai zahar aromat, ci si "vibratii de iubire".
Salcia: Arzand frunze de salcie, putem destepta dragostea (si atractia fizica) in omul care ne
intereseaza. Din lemn de salcie se ciopleste bagheta pentru ritualurile magice adresate lunii. Vreti sa
aflati daca va veti marita anul viitor? Atunci trebuie sa va aruncati pantoful intr-o salcie. Daca nu se

19
agata imediat de o creanga, aveti dreptul la inca opt incercari. Daca sunteti norocoasa si pantoful
ramane prins in coroana salciei, inseamna ca in urmatoarele 12 luni va veti casatori. (Ramane de vazut
cum veti reusi sa va mai recuperati pantoful.)
Talismanul, aparator al dragostei
Cuvantul "talisman" este de origine araba si a avut initial sensul de "taina". Talismanul e un obiect
care aduce noroc purtatorului sau si il apara de primejdii. Iata cateva talismane ce dateaza din vremuri
stravechi: pecetea lui Solomon, pestele, cornul abundentei, potcoava.
Ochii fericirii: Se spune ca bucatile de onix sau de piatra albastra care amintesc forma ochilor ne
daruiesc fericire in dragoste.
Pestele: Locuitorii Egiptului antic purtau un talisman in chip de peste, ca garant al unei casnicii
fericite.
Broasca: Romanii credeau ca o broasca poate aprinde pasiunea intre indragostiti si le aduce noroc.
Inima: Este simbolul iubirii universale, pentru ca inima e considerata lacasul sufletului. Un asemenea
talisman asigura purtatorului bucurie si o iubire fericita.
Potcoava: Intr-o varianta usor diferita, de secera a lunii, ea impodobea incaltamintea femeilor din
Roma antica. Acest talisman trebuia sa le ajute sa aduca pe lume copii sanatosi si, totodata, sa le apere
de somnambulism si isterie.
Pecetea lui Venus a fost dintotdeauna un puternic talisman al indragostitilor. Ea ar trebui desenata,
daca este posibil, ca si altadata, pe un pergament (dar se poate si pe hartie obisnuita, la nevoie) si se
poarta in permanenta, mai ales in calatorii.
Gilda Fildan
Leacuri de dragoste din medicina magica romaneasca
Este probabil cea mai indragita "iarba de dragoste" la romani. Se spunea ca femeia care va bea apa de
busuioc (o cana de apa in care s-au macerat de seara pana dimineata 3 ramurele de busuioc) in fiecare
zi, pe nemancate, va ramane mereu tanara si va fi iubita ca in prima zi de catre alesul ei.
Adolescentii, fete si baieti, care-si pun o ramurica de busuioc sub perna isi vor visa peste noapte
ursitul. Acest lucru este valabil mai ales in anumite zile ale anului: Sf. Andrei, Dragobete, 1 Martie,
Sanzienele.
Busuiocul purtat in par si in san aduce noroc in dragoste fetelor.
Iasomia
Florile de iasomie sunt elixir de dragoste mai ales pentru femei. Planta uscata pisata era pusa in lapte
cu miere si se dadea pentru "dezlegarea cununiei" (pentru fetele care nu se maritau), contra
deochiului, precum si pentru a (re)destepta iubirea fata de sot.
Sanziana galbena (dragaica)
Are faima de planta magica pentru femei, care mentine tineretea si frumusetea, trezeste dragostea,
fereste de rele si de diferitele patimi. Cununa impletita in ziua de Sanziene se pastreaza tot anul la
capul patului, pentru ca fata sa fie ravnita de flacai, pentru a o apara de zburatori pe timpul noptii si a-i
da vise frumoase.
Scaldatorile (baile) cu apa in care a macerat iarba de sanziana dau pielii si ochilor o stralucire aparte,
care actioneaza fara gres in a-i atrage pe barbati. Cele mai eficiente sunt scaldatorile facute cu doua
zile inainte de luna plina, precum si cele facute vinerea.
Napraznicul
Este un elixir de dragoste mai ales pentru barbati. Cu o camasa inmuiata in fiertura de iarba de
napraznic erau imbracati adolescentii si barbatii tineri, pentru a le mari vigoarea, pentru a-i face
placuti in fata femeilor. Sucul si fiertura de napraznic administrate intern erau si un leac recunoscut
impotriva neputintei (impotentei), inclusiv a celei produse de deochiuri si blesteme.
Un alt leac impotriva acestor facaturi era cununa de usturoi, pusa la capul patului.
Branca-ursului
Se spunea ca floarea si samanta acestei plante intretin dragostea intre soti, le intaresc cununia si ii
ajuta sa aiba multi copii. In unele zone, nasul dadea in taina, dupa cununie, mirilor o plosca cu
plamadeala de branca-ursului in vin sau in tuica, ca sa aiba "noroc si spor in casa".
Marul inflorit

20
La casele cu flacai si fete de maritat, parintii sau rudele aruncau seara in fantana o ramura inflorita de
mar, ca sa "fie copiii curati si neprihaniti pana la cununie, ca florile de mar". Ramura de mar inflorit
era simbolul puritatii, al stabilitatii si trainiciei unei relatii de dragoste. Exista si acum obiceiul, in
unele sate romanesti, ca doi tineri care se iubesc foarte mult si nu vor sa se desparta niciodata sa se
sarute in taina, sub o ramura de mar inflorit.
Tamaia
Este un leac magic de protectie a cuplului in fata interventiilor malefice. Tamaia tinuta in dormitor,
sub perne si la icoane, ii impiedica pe soti sa se certe si ii face sa "fie cu frica de Dumnezeu". Apoi,
tamaia era tinuta de soti intr-un saculet aproape de corp, mai ales cand plecau la drum lung, ca sa "nu
cada la vreo ispita care sa strice casa".
Odoleanul (valeriana)
Radacina este cunoscuta mai ales ca leac de protectie in fata diferitelor facaturi si ispite. Radacina
pisata se amesteca intr-o mancare speciala de grau, care era data adolescentilor, pentru a-i feri de iele
si de zburatori. Femeile consumau aceasta radacina pisata cand erau plecati barbatii cu oile in munte,
ca sa fie ferite de diversele patimi in care ar fi putut sa cada. Ciobanii tineri purtau mereu intr-un
saculet aceasta radacina, impreuna cu iarba neagra si iarba creata, ca sa fie feriti de Fata Padurii si de
alte aratari care sa-i duca la pierzanie.

Inapoi, la vremea bunicii: Uleiurile Din Plante

Cu conditia sa fie extrase prin presare la rece, ca acum o suta de ani, uleiurile de floarea-
soarelui, dovleac si masline sunt un sprijin real pentru sanatate.

Cu mii de ani in urma, oamenii au reusit sa extraga din semintele plantelor un fel de esenta - un
lichid galbui si vascos care, consumat ca aliment, era extrem de consistent si energizant, iar aplicat
pe piele avea un efect hranitor si protector: uleiul vegetal. Acesta a devenit rapid aliment de baza,
leac intern si extern si chiar ingredient al remediilor magice. Mai ales iarna, uleiurile aveau o mare
cautare. Ele furnizau corpului o cantitate neasteptata de energie (mai mare decat oricare alt aliment
cunoscut), aplicate pe piele o protejau de degeraturi si uscare in contact cu frigul si vantul, la nevoie
erau un leac excelent contra durerilor de urechi, contra racelilor si a bolilor "de maruntaie". Odata
cu venirea epocii industriale, cand s-au introdus metodele moderne de extragere si de rafinare a
uleiurilor vegetale, acestea si-au pierdut calitatile vindecatoare (principiile lor active degradandu-se

21
in cursul prelucrarii) si au cazut in uitare. Abia in ultimele doua decenii, odata cu descoperirea
efectului terapeutic al unor substante active, continute in uleiurile extrase prin metode naturale,
aceste produse au fost reintroduse, cu mult succes, in terapiile naturiste.
Cateva precizari
Pentru obtinerea unor efecte tamaduitoare se folosesc doar uleiurile obtinute prin presare la rece,
singurele care pastreaza proprietatile terapeutice ale plantei din care provin. Cele mai mari beneficii
pentru sanatate se obtin inlocuind complet in alimentatie grasimile animale si uleiurile obisnuite cu
uleiurile vegetale naturale. Pe de alta parte, trebuie stiut ca gustul uleiurilor naturale, adica obtinute
prin presare la rece, este mult diferit de cel al uleiurilor rafinate cu care suntem obisnuiti si, mai ales
la inceput, ne va fi destul de greu sa ne acomodam cu el. Din acest motiv, in alimentatie, aceste
uleiuri naturale se introduc gradat, folosindu-se la inceput in combinatie cu cele rafinate, care sunt
fara gust si miros specific. De asemenea, trebuie sa avem grija ca uleiurile obtinute prin presare la
rece sa fie proaspete, ele fiind mult mai usor alterabile decat cele obtinute prin procedee termice.
Daca uleiul are un gust puternic amarui si este tulbure, acesta este semnul ca este degradat si, ca
atare, nu va fi folosit, mai ales intern.

Uleiul De Masline
Este la ora actuala cel mai folosit ulei in diversele tratamente naturiste, atat intern, cat si extern.
Avand o culoare verzuie (datorata continutului de clorofila) si un gust usor aromat, uleiul de
masline este un excelent reintineritor, un protector al vaselor de sange si al aparatului cardiac, un
antiinfectios bland si eficient. Iata cateva din indicatiile sale terapeutice:

Ateroscleroza, valori ridicate ale colesterolului - se foloseste in alimentatie, pentru o perioada de

minimum doua luni, numai uleiul de masline neprelucrat termic, renuntandu-se la celelalte grasimi:
unt, margarina, untura. Acest remediu ajuta la reglarea prompta a valorilor colesterolului,
elasticizeaza vasele de sange si ajuta la curatarea lor.

Enterita, colon iritabil, constipatie - in fiecare seara se iau inainte de culcare 2 linguri de ulei de
masline, dupa care se consuma cateva picaturi de suc proaspat de lamaie (pentru efectul
antivomitiv). Tratamentul dureaza minimum o luna si se reia la nevoie.

Arsuri pe piele - se bate foarte bine un albus cu 1 lingura de ulei de masline si se aplica pe locul
afectat, unde se tine vreme de minimum o ora. Este un remediu foarte bun, la putin timp dupa
producerea arsurii. Pentru vindecarea rapida a arsurilor, se consuma si intern ulei de masline, care
este foarte bogat in vitamina E (ajuta la regenerarea tegumentelor).
Pentru prevenirea racelii, pentru a proteja pielea (mai ales cea uscata) de efectele frigului - se
face imediat dupa baie un masaj cu ulei de masline al intregului corp. Uleiul se va pune in mici
cantitati in causul palmei si va fi intins pe piele cu miscari usoare, asemanatoare celor de mangaiere,
palmele urmand sensul circulatiei venoase (mereu convergent spre plexul cardiac). In tarile
mediteraneene, acest tratament este aplicat persoanelor slabite si copiilor anemici, pentru
revigorare. Singura contraindicatie a acestei proceduri este alergia la uleiul de masline, problema
care se manifesta prin aparitia unor bubite si a unor usoare mancarimi pe piele.

Nevralgie, dureri reumatice - in 100 ml (o jumatate de pahar) de ulei de masline se lasa sa

macereze, vreme de cinci zile, o capatana de usturoi, data prin razatoare. Dupa trecerea acestui
interval de timp, amestecul se filtreaza, iar cu remediul rezultat se fac ungeri zilnice ale zonelor
afectate.

Cura antilitiazica cu ulei de masline

Este un tratament care dureaza trei zile si care s-a dovedit extrem de eficient in tratarea litiazei
biliare (pietrelor la bila). Iata cum se face aceasta cura: se incepe cu o perioada de 48 de ore de post,
timp in care se consuma doar suc natural de mere. In a treia zi, dimineata, se tine o sticla cu apa cat
mai calda pe zona ficatului, timp de un sfert de ora. Apoi se bea o jumatate de pahar (100 ml) de

22
ulei de masline presat la rece, dupa care se ia putina zeama proaspata de lamaie. Se mai beau apoi
inca doua doze de ulei de masline, la intervale de 10-15 minute, cu putin suc de lamaie (care este un
excelent antivomitiv). Daca simtiti nevoia de a voma, concentrati-va sa rezistati, culcati-va pe
partea dreapta, cu sticla de apa foarte calda pe abdomen, pentru a facilita dilatarea canalelor biliare
si eliminarea pietrelor si a malului din vezica biliara. Dupa 1-12 ore de la acest tratament, veti
incepe sa eliminati scaune din ce in ce mai moi, in care se vad pietrele de la bila, ca mici corpuri
ceroase de culoare verzuie, inconfundabile. Daca diareea va persista mai mult de 12 ore, atunci veti
lua pulbere de cretisoara sau de scoarta de stejar: 1-3 lingurite pe stomacul gol, cu putina apa.

Uleiul De Dovleac
Este un remediu foarte mult folosit in medicina populara si in cea monahala romaneasca. Uleiul
extras din semintele de dovleac este un excelent reglator al activitatii nervoase si al celei hormonale,
este printre cele mai puternice vermifuge si detoxifiante naturale, fiind utilizat in trecut intr-o
multitudine de boli, de la cele infectioase la cele cu substrat hormonal sau nervos.

Viermi intestinali (tenie, ascarizi) - doua linguri de ulei de dovleac se amesteca bine cu 2 lingurite
de samburi de lamaie (care se strang din timp) bine pisati. Se consuma acest amestec pe stomacul
gol, dimineata, dupa care se bea putin suc de lamaie. La 30 de minute, se mai ia 1 lingurita de ulei
de ricin, diluata in 2 linguri cu ulei de dovleac. Tratamentul se repeta sapte zile la rand si are efecte
vermifuge foarte puternice, nedand alte reactii adverse, decat o usoara senzatie de voma, care va fi
combatuta cu suc proaspat de lamaie.

Hiperexcitabilitate nervoasa si sexuala - se consuma la fiecare masa salata verde, varza cruda sau
andive, toate asezonate cu ulei de dovleac. Se scot in acelasi timp din alimentatie zaharul, produsele
cu cacao si ciocolata, produsele cu indulcitori artificiali. Seara se iau 2 lingurite de ulei de dovleac
cu putin suc de lamaie.

Prostatita - se ia de 3 ori pe zi cate o lingurita de ulei de dovleac, de preferinta intre mese, pe

stomacul gol. Este un remediu de intensitate medie, cu efecte foarte bune pe termen lung.

Sterilitate la femei - se introduce in alimentatie ulei de dovleac, care va fi consumat neprelucrat

termic, in salate, sosuri preparate la rece, adaugat ulterior in tocanite, ciorbe etc. Uleiul de seminte
de dovleac este bogat in vitamina E (supranumita "vitamina fertilitatii") si contine anumite
substante cu efect hormonal care favorizeaza procrearea.

Colita de putrefactie - inainte de fiecare masa se consuma o salata obtinuta din doi morcovi de
marime medie, cruzi, asezonata cu doua lingurite de ulei de dovleac si cu sucul de la o jumatate de
lamaie. Tratamentul se tine doua saptamani, timp in care nu se consuma nici un fel de carne sau de
preparate din carne sau hrana foarte bogata in proteine.

Uleiul De Floarea-Soarelui
Ne referim aici, evident, la uleiul obtinut prin presare la rece, si nu la variantele sale rafinate sau
dublu rafinate, pe care le gasim de obicei in comert. Acest ulei natural de floarea-soarelui este de o
culoare ceva mai inchisa, avand in plus o aroma distincta, de planta, pe care variantele prelucrate nu
o mai pastreaza. Este foarte bogat in vitaminele E si F, in acizi grasi nesaturati (extrem de sanatosi
pentru inima si vasele de sange), precum si in substante cu efecte antiinfectioase, stimulatoare ale
activitatii hormonale, regenerative etc.

Boli cardiovasculare corelate cu valori ridicate ale colesterolului - se introduce in alimentatie, in

locul uleiului de floarea-soarelui rafinat, cel obtinut prin metode naturale, mult mai bogat in acizi
grasi nesaturati. Este bine ca aceasta substitutie sa se faca gradat, intr-o prima faza folosind
amestecuri din ambele tipuri de uleiuri, intrucat cel natural are o aroma foarte puternica, care nu

23
este foarte bine tolerata la inceput de majoritatea persoanelor. Folosirea pe perioade indelungate ale
acestui ulei presat la rece, corelata cu diminuarea consumului de grasimi animale, reduce - s-a
demonstrat - cu peste 50% incidenta bolilor vasculare.

Cresterea rezistentei la frig, prevenirea degeraturilor - doua lingurite de ulei de floarea-soarelui

se combina cu o lingurita de pulbere de ghimbir (se gaseste in comert sub forma de condiment) si se
amesteca bine. Cu acest preparat se maseaza portiunile de piele care sunt mai expuse, cu putin
inainte de a iesi la frig. Tratamentul se poate face si dupa ce am stat mai mult timp in frig, fiind si
un excelent mijloc de prevenire a racelilor.

Prevenirea guturaiului - atunci cand este ger afara, ne ungem pe interior narile, cu ajutorul unui
betisor cu vata in varf, cu ulei de floarea-soarelui, pe o suprafata cat mai mare. Este un procedeu
recomandat mai ales atunci cand afara este ger uscat sau vant. Persoanele care sufera de rinita
cronica vor face acelasi tratament, folosind o lingurita de ulei de floarea-soarelui, in care s-au
adaugat o picatura de ulei de menta si zece picaturi de ulei de catina.

Dureri de urechi - o lingurita de ulei de floarea-soarelui se pune in preajma unei surse de caldura,
asa incat acesta sa ajunga la 40-45 de grade Celsius. Se adauga 3-4 picaturi de ulei de menta si se
toarna aceasta solutie in ureche.

Cura cu ulei de floarea-soarelui

Este un tratament provenit - se pare - din medicina populara rusa, care a fost testat de mai multe
institute medicale din aceasta tara, cu rezultate exceptionale. Iata in ce consta acest procedeu:
dimineata, pe stomacul gol, imediat dupa ce ne-am facut igiena, vom lua o lingura de ulei de
floarea-soarelui in gura, pe care nu o vom inghiti, ci vom agita bine uleiul prin intreaga cavitate
bucala, vreme de 5-10 minute. Dupa acest timp, el va deveni o emulsie de culoare alba, si va fi
scuipat la toaleta (si nu in chiuveta, deoarece este plin de microbi), dupa care ne vom clati eventual
gura cu putina apa. Daca vrem ca tratamentul sa fie mai intens si cu rezultate mai rapide, atunci
vom face de trei ori pe zi aceasta procedura, vreme de doua saptamani. Primele rezultate vizibile
sunt albirea dintilor, reducerea sangerarii gingiilor si intarirea lor, improspatarea respiratiei. Este
posibil ca dupa primele zile de tratament sa se agraveze aparent anumite afectiuni, cum ar fi cele
biliare, digestive ori endocrine, dar acesta este un semn de vindecare si, deci, cura trebuie
continuata. Iata cateva din indicatiile, aproape incredibil de numeroase, ale acestei cure, care
actioneaza nu doar local, la nivelul cavitatii bucale, ci asupra intregului corp energetic: boli
respiratorii (bronsita, astm, rinita), boli vasculare (flebita si tromboflebita, ateroscleroza), boli
digestive (indigestie, gastrita hipo-acida), dereglari de ciclu menstrual, hepatita, reumatism, alergie,
eczeme infectioase greu vindecabile, migrene, tulburari de asimilatie care produc lipsa de calciu,
magneziu, fier etc.

24
 20 de beneficii ale uleiului de CIMBRU

1. Cancer Cimbrișorul a fost folosit pentru a induce

moartea celulelor in cazul cancerului de san. După
72 de ore de tratament, uleiul esential de cimbru a
distrus 97% din celulele de cancer de san, ceea ce a
determinat cercetatorii sa spuna ca cimbrul sălbatic
"poate fi un candidat promitator in dezvoltarea de
noi medicamente terapeutice pentru tratamentul
cancerului de san." (Uleiul de cimbru ucide pana la
97% din celulele canceroase)

2. Acnee Uleiul de cimbru are proprietati

antibacteriene puternice, inclusiv împotriva Propionibacterium acnes, o bacterie care provoaca acnee.
Intr-un studiu, o tinctură realizata din cimbru a fost mai eficace împotriva bacteriei decât alte tincturi
obținute din galbenele sau smirnă. În plus, tinctura de cimbru a avut un efect antibacterian mai
puternic decât tratamentul cu benzoil peroxide.
3. Anti-spasmodic Spasmele sunt contracții musculare involuntare care pot duce la tuse, crampe,
dureri. Uleiul de cimbru are o activitate anti-spasmodica, ceea ce explică de ce a fost în mod
tradițional utilizat pentru a trata boli respiratorii și tuse. Potrivit Consiliului Botanic
American:"Studiile in vitro și in vivo indică faptul că flavonoidele din cimbru relaxeaza muschiul
traheal."
4. Anti-reumatic Uleiul de cimbru este anti-reumatic deoarece actioneaza ca un diuretic, eliminand
toxinele în exces din organism prin urina. În plus, stimulează circulația, ceea ce poate ajuta la
concentratii mai mici de acid uric în sânge. Uleiul de cimbru are de asemenea proprietăți anti-
inflamatorii. In studiul publicat de Journal of Lipid Research se arata ca șase uleiuri esențiale, inclusiv
uleiul de cimbru, au capacitatea de a suprima enzima inflamatorie ciclooxigenaza-2 (COX-2) în
același mod ca și resveratrolul. S-a constatat că elementul constitutiv carvacrol a fost responsabil
pentru acest efect.
5. Antiseptic Compușii din uleiul de cimbru, caryophyllene și camfen, sunt antiseptice puternice care
pot păzi ranile împotriva infecțiilor.
6. Anti-hipertensiv S-a demonstrat ca extractul de cimbru sălbatic (Thymus serpyllum L.) reduce
tensiunea arteriala. Este important să rețineți că nu toate soiurile de cimbru au acest efect și, de fapt,
unele pot avea efectul opus de crestere a circulației sangelui, ceea ce ridică tensiunea arteriala scazuta.
7. Bactericid Uleiul de cimbru are proprietati antibacteriene puternice. Un studiu prezentat la Society
for General Microbiology Edinburgh a subliniat faptul că uleiurile esențiale pot fi alternative eficiente
și accesibile la antibiotice in lupta impotriva bacteriilor rezistente. Printre uleiurile esențiale testate,
uleiul de scorțișoară și uleiul de cimbru s-au dovedit a fi cele mai de succes împotriva diverselor
specii de Staphylococcus, inclusiv MRSA.
8. Tonic pentru sănătate Uleiul esențial de cimbru este benefic pentru sistemul circulator, inima,
sistemul digestiv, sistemul nervos, muschi, piele, precum și pentru stimularea imunitatii. (Cateva
dintre efectele regeneratoare rapide ale cimbrului)
9. Sănătatea inimii Deoarece uleiul de cimbru este anti-spasmodic, el ajută la relaxarea arterelor și
venelor, scăderea tensiunii arteriale. Poate ajuta, de asemenea la tonifierea muschilor inimii.
10. Flatulenta Uleiul de cimbru este carminativ, ceea ce înseamnă că nu numai ajută la prevenirea
formării de gaze în tractul gastro-intestinal, dar ajută, de asemenea corpul sa elimine excesul de gaze,
contribuind la combaterea flatulenței.
11. Diuretic Ca un diuretic, uleiul de cimbru poate ajuta organismul la eliminarea excesului de apă,
sare și toxine, ajutand la reglarea greutatii, tensiunii arteriale, digestiei.

25
12. Regleaza ciclul menstrual Cimbrul este un emenagog, ceea ce înseamnă că stimulează fluxul de
sânge în zona pelviană și uter și poate stimula menstruatia la femei. Uleiul de cimbru poate fi, prin
urmare, util pentru perioadele de ciclu neregulat, menopauza prematura si alte probleme menstruale.
13. Cicatricile și semnele de piele Ca un cicatrizant, uleiul de cimbru poate ajuta la eliminarea
cicatricilor și alte semne ale pielii, cum ar fi cele lasate de acnee, varicela si alte rani.
14. Expectorant Uleiul de cimbru este un expectorant, ceea ce înseamnă că poate ajuta la eliminarea
mucusului din caile respiratorii si plamani. Uleiul de cimbru este aprobat de către Germany’s
Commission E în tratamentul bronșitei, tusei convulsive și inflamatiei respiratorii.
15. Tensiune arterială scăzută Așa cum am menționat, anumite tipuri de cimbru au efecte
hipertensive, adică pot crește tensiunea arterială. Acest lucru este benefic pentru cei care sufera de
tensiune arteriala scazuta.
16. Respinge dăunători Uleiul de cimbru este foarte eficient împotriva insectelor și dăunătorilor.
Acesta poate fi folosit pentru a respinge tantari, purici, păduchi, ploșnițe, muste, gandaci, molii etc.
17. Stimulant Ulei de cimbru poate stimula circulația, digestia, secreția de hormoni și întreg
metabolismul.
18. Tuse Așa cum am menționat, ulei de cimbru este un bun expectorant și anti-spasmodic, ajută la
ameliorarea sau vindecarea tusei și poate ajuta, de asemenea la vindecarea infectiilor in piept.
19. Paraziți Uleiul de cimbru este un vermifug, ceea ce inseamna ca ucide viermii intestinali.
20. Anti-fungic, distruge Candida Uleiul de cimbru are proprietati anti-fungice si a fost dovedit a fi
eficient impotriva Candida albicans.

Cele 20 de neasteptate utilizari ale uleiului

esential de menta
Uleiul esential de meta este, probabil, unul dintre
uleiurile esentiale care nu se afla in casa ta, cu toate
ca ar trebui! Una dintre cele mai vechi plante
medicinale europene utilizate in scopuri
medicinale, menta este o alegere pe care fiecare
dintre noi ar trebui sa o avem la indemana, datorita
proprietatii sale de a vindeca si de a preveni o
multime de afectiuni, dar asta nu este tot! Uleiul
esential de menta detine, de asemenea, o multime
de beneficii neasteptate.
Iata care sunt cele 20 de neasteptate utilizari ale
uleiului esential de menta:
1. Curata suprafetele – Uleiul de menta detine naturale proprietati antibacteriene si antifungice. Se
amesteca o cateva picaturi de ulei esential de menta cu apa si cu otet si se poate curata toata casa!
2. Lupta impotriva senzatiei de foame – Simplul miros al uleiului esential de menta te va face sa
te simti mai plin mai repede si va contribui la reducerea considerabila a poftei de mancare.
3. Controlul mirosurilor – Cateva picaturi de ulei esential de menta puse impreuna cu solutia de
curatat parchetul si gresia vor contribui rapid la mascarea mirosurilor neplacute.
4. Durerea de dinti – Gargara cu ulei esential de menta va contribui la alinarea durerilor de dinti,
iar o tamponare cu ulei de menta diluat, sau aplicat cu degetul, va contribui, de asemenea, la
alinarea durerilor de dinti.
5. Calmarea mancarimilor – Aplicarea catora picaturi de ulei esential de menta va contribui la
oprirea mancarimii produsa de mucaturile de insecte, de urticarie sau de iedera otravitoare.

26
6. Vigilenta – O picatura de ulei esential de menta pusa sub nasul tau te va tine in alerta pe tot
parcursul zilei.
7. Bauturi – Ofera-i bauturii tale preferate un plus de savoare prin adaugarea catorva picaturi de
ulei esential de menta (dupa gust).
8. Capuse – Inmuierea unui tampon de vata in ulei de menta si aplicarea sa va elibera o capusa
prinsa de pielea ta.
9. Respiratia urat mirositoare – O picatura de ulei esential de menta iti va improspata rapid
respiratia, iar daca este combinata cu apa si bicarbonat, poti face apa de gura mentolata.
10. Indigestie/constipatie – Masarea catorva picaturi de ulei esential de menta pe partea de jos a
abdomenului iti va calma indigestia si va face ca lucrurile sa se miste din nou.
11. Raceala pieptului – Frecarea catorva picaturi de ulei esential de menta in zona pieptului va
rupe mucusul si iti va deschide caile respiratorii.
12. Sughitul – Aplicarea uleiului esential de menta in ambele parti ale vertebrelor gatului te va
ajuta sa scapi de sughit.
13. Rau de miscare/ Greata – Masarea catorva picaturi de ulei esential de menta in zona
incheieturilor si in zona abdomenului va contribui la combaterea raului. De asemenea, o ceasca de
ceai de menta, in acest caz, este la fel de eficienta.
14. Dureri de picioare – O baie calda la picioare cu ulei esential de menta iti va alina durerile
picioarelor atunci cand ai nevoie de ajutor.
15. Dureri de cap – Frecarea catorva picaturi de ulei esential de menta pe tample si in partea din
spate a gatului contribuie la eliminarea tensiunii si a durerilor de cap.
16. Alergii – Amestecul format din ulei esential de menta si de lamaie contribuie la deschiderea
cailor respiratorii aflate sub atac in timpul alergiilor.
17. Dureri de stomac/menstruale/crampe – Uleiul de menta are calitati anti-inflamatorii si
antispastice. Masarea catorva picaturi la nivelul muschilor inflamati va contribui la ameliorarea
durerii, la reducerea spasmelor care cauzeaza crampele.
18. Intretinerea plantelor – Pulverizeaza ulei de menta amestecat cu apa pentru a ucide afidele de
pe plantele tale.
19. Indepartarea gandacilor si rozatoarelor – Amesteca 10 pana la 15 picaturi de ulei de menta
cu apa. Aceasta solutie lupta eficient impotriva insectelor din casa ta. Pulverizeaza orice fisura prin
care insectele pot patrunde in casa ta.
20. Sampon – Adaugarea catorva picaturi de ulei de menta in samponul tau contribuie la stimularea
scalpului si la eliminarea matretii.

Maceratele la rece din plante

Alaturi de tincturile concentrate si pulberile din plante uscate, maceratele la rece reprezinta o
alternativa valoroasa fata de metodele de preparare prin fierbere. Plantele prezinta caracteristici
biochimice, energetice si informationale care sunt iremediabil distruse de anumiti agenti externi,
temperatura ridicata (peste 40 de grade) fiind un factor principal. Din aceasta perspectiva, devine
necesara utilizarea metodelor de extractie a principiilor active vindecatoare din plante care nu folosesc
fierberea, incalzirea, contactul sau prelucrarea cu ajutorul unor solventi chimici
O modalitate straveche de extractie este aceea de a mentine plantele un anumit timp in contact cu o
substanta-suport in care extractia se va face la rece. Pentru aceeasi planta, proprietatile maceratelor
pot sa difere foarte mult in functie de suportul folosit pentru extractie. Desi cel mai frecvent, mai rapid
si mai simplu de realizat sunt maceratele la rece in apa, macerarea se poate realiza si in alcool (atunci

27
este vorba de tincturi), in miere, in ulei (se obtin uleiurile medicinale), in lapte, in seva unor plante,
etc.
Maceratele la rece in apa se folosesc mai ales pentru plantele ale caror principii sunt hidrosolubile (cu
alte cuvinte se extrag in apa) si mai putin pentru plantele care au alte tipuri de principii active (uleiuri
grase, uleiuri volatile, taninuri, etc.) Maceratul pastreaza si pune in valoare in mod ideal toate savorile
si proprietatile plantelor. Spre exemplu, un macerat la rece din catina sau macese poate fi de-a dreptul
delicios, comparativ cu ceaiul realizat prin metoda clasica (fierbere) din aceleasi fructe. Prezentam in
cele ce urmeaza ingredientele folosite si modul de preparare a maceratelor pentru uz intern si
extern.Planta folositaCa in cazul oricaror preparate naturale eficiente, este necesar ca planta sa fie de
calitate cat mai buna (sa nu fie mai veche de 1-2 ani).
In cazul maceratelor se pot folosi atat plantele uscate, sub forma de pulbere, cat si cele proaspete,
maruntite cu ajutorul unui cutit.Pentru plantele uscate Cantitatile utilizate pentru o doza depind mult
de tipul de planta folosita si efectul pe care il urmarim. La plantele medicinale comune (care nu
prezinta restrictii la doze mari) se folosesc pentru uz intern doze de 1-3 grame (1-2 lingurite de
pulbere) pentru o cana cu apa (200 ml). In uz extern, maceratele pot sa fie folosite pentru realizarea
compreselor, spalaturilor, clismelor, dozele fiind marite in mod corespunzator. Pentru cele mai multe
plante, utilizarea externa presupune o concentratie mai mare – aproximativ 40-50 de grame de pulbere
pentru un litru de apa.Pentru plantele verziCantitatea de planta folosita va fi de 2-3 ori mai mare decat
in cazurile in care folosim planta uscata, avand in vedere existenta unei cantitati considerabile de apa
care se gaseste inca in tesuturile plantei. Recomandarea se aplica atat in ceea ce priveste uzul intern,
cat si cel extern.
Apa Ideal este sa folosim pentru prepararea maceratelor apa plata sau apa de izvor dintr-o sursa
nepoluata. Apele minerale nu sunt in general recomandate. In cazul in care nu avem la dispozitie nici
unul dintre aceste tipuri de apa, putem sa apelam si la apa de la robinet.Un sfat util, mai ales pentru
cei care locuiesc in zone in care apa potabila curenta are un gust neplacut sau contine multe substante
chimice, este ca pentru baut sa foloseasca un macerat slab din busuioc, obtinut prin lasarea unei
crengute de busuioc, proaspat sau uscat, in vasul cu apa pentru baut. Acesta va crea un gust fin, mult
mai agreabil, dar si efecte antiseptice si purificatoare.Apa folosita pentru realizarea maceratelor nu se
incalzeste, ci se foloseste la temperatura camerei. O exceptie o constituie maceratele pentru clisma sau
irigatii vaginale unde, dupa extractia completa, se poate incalzi foarte usor apa, astfel incat sa ajunga
la temperatura corpului, spre a fi suportabila.
Timpul de macerare Plantele impreuna cu apa se lasa in contact, intr-un vas de sticla sau ceramica,
pentru un interval de timp cuprins intre 6 si 8 ore.
Pentru radacini si scoarte, timpul de macerare este de 12 ore. Pentru intregul interval de timp, vasul cu
maceratul din plante se mentine la temperatura camerei.
Filtrarea si administrarea Dupa incheierea timpului de macerare, preparatul se filtreaza printr-un
tifon des. Reziduul de planta poate fi, de la caz la caz, aruncat sau utilizat pentru aplicatii externe
(cataplasme).In ceea ce priveste administrarea maceratelor, aceasta se va face intotdeauna pe stomacul
gol, cu 15-30 de minute inainte de masa, de 1-4 ori pe zi. Pentru maceratele folosite ca bauturi
racoritoare, tonice sau afrodisiace, precum si in cazul administrarii pentru copii se poate adauga, daca
este cazul, miere de albine.
Atentie! Maceratele la rece au un timp redus de conservare, de aceea ele trebuie sa fie preparate
zilnic. Nu se pastreaza mai mult de 24 de ore nici macar la rece, in frigider!
Folosirea maceratelor In afara afectiunilor manifestate cu retentie de lichide sau acolo unde aportul
de lichide este limitat, nu exista practic boli in care ele sa nu poata fi folosite. Spre deosebire de
administrarea plantelor sub forma de pulberi, comprimate sau casete, maceratele prezinta un efect
depurativ mai puternic, ajutand in mod natural procesele de eliminare a toxinelor din organism. In
cazul copiilor mici, in unele afectiuni ale ficatului, in cancer si alte boli grave, precum si in toate
cazurile in care alcoolul din tincturi nu este suportat sau este daunator, maceratele pot reprezenta o
solutie salvatoare.
Cateva retete originale de preparare a unor macerate cu efecte vindecatoare remarcabile:*Cantitatile
de planta sunt date pentru 1 litru de apa.
1.Macerat revigorant pentru femei

28
Ingrediente: Scortisoara (1/2 lingurita), cardamon (1 lingurita), sovarf (1 lingurita), marar sau fenicul
(2 lingurite), menta (2 lingurite), radacina de lemn dulce (1 lingurita). In final, se poate adauga miere
dupa gust. Timpul de macerare este de 7 ore. Are efecte tonice, revitalizante, de reducere a starilor de
stres si tensiune launtrica, amplifica starea de buna dispozitie, este afrodisiac si prin utilizare constanta
prezinta chiar unele efecte de crestere a volumului si dimensiunilor sanilor. Nu se recomanda
utilizarea lui in perioada ciclului menstrual.
2. Macerat revigorant pentru barbati
Ingrediente: Cardamon (1/2 lingurita), coriandru (2 lingurite), busuioc (2 lingurite). In final se poate
adauga miere dupa gust. Timpul de macerare este de 7 ore. Acest preparat amplifica vitalitatea,
inlatura starile de slabiciune si oboseala, fiind totodata tonic si afrodisiac. Nu se consuma in exces.
3. Maceratul vitaminizant
Ingrediente: Catina (2 lingurite), macese (2 lingurite), coacaze negre (2 lingurite). Timpul de macerare
este de 6-8 ore. In final se amesteca cu miere dupa gust si se administreaza pe parcursul unei zile. In
cazul copiilor mici, nu se consuma la inceput mai mult de 1 cana pe zi. Reziduul de planta rezultat in
urma macerarii poate fi, de asemenea, consumat in amestec cu miere. Acest macerat reprezinta un
adevarat concentrat natural de vitamine, ce poate fi utilizat in stari de anemie, slabiciune, avitaminoze,
convalescenta, batranete, stress, oboseala accentuata, devitalizare etc.
4. “Apa tonica” naturala
Ingrediente: Frunze de papadie (2 lingurite), coaja de salcie (1/2 lingurita), coaja de lamaie (numai
partea alba a cojii – 1 lingurita). Timpul de macerare este de 5-6 ore. Foarte agreabil pentru cei care
prefera gustul amar; este totodata racoritor, tonic si regenerant. Se poate consuma ca apa tonica
inainte de masa in zilele toride.
5. Maceratul depurativ
Ingrediente: Anghinare (2 lingurite), angelica (2 lingurite), trei frati patati (4 lingurite), volbura (1
lingurita), soc (flori – 2 lingurite). Timpul de macerare este de 8 ore. Este mai mult o bautura
terapeutica decat una culinara, avand ca efecte eliminarea starilor congestive din zona stomacului si
ficatului; elimina prompt starile de constipatie, ajuta la reducerea tesutului adipos, favorizeaza
eliminarea toxinelor din organism atat prin marirea diurezei, cat si prin transpiratie. Se administreaza
cate 1 cana de 3-4 ori pe zi. Se reduce doza in cazurile in care se declanseaza diaree sau alte eliminari
foarte puternice. Pentru o purificare ampla a organismului se poate face o cura cu acest preparat,
pentru un interval de 3 saptamani.
6. Bautura racoritoare obtinuta prin macerare
Ingrediente: frunze de menta (4 lingurite), zeama de lamaie (1 lingurita), catina (3 lingurite), maghiran
(2 lingurite). In final se filtreaza, se adauga 1 lingura de miere lichida si se amesteca foarte bine.
Timpul de macerare este de 5-6 ore. Prezinta efecte tonice, racoritoare, usor calmante, creste usor
apetitul si puterea digestiva.

29
 Medicina Naturista Coada-Calului

Plante de vara, pentru infruntat iarna.

Este o iarba de leac cu puteri de exceptie, care doarme acum sub zapezile abundente ale lui Faurar,
conservand in ea o energie care va exploda in curand. Este diferita ca
planta si pentru ca rasare de doua ori pe an: imediat ce zapada s-a topit
(atunci apar, ca niste mici ciuperci, palariile cu spori din care se va
inmulti), si a doua oara vara, cand din iarba apar tulpini de un verde
deschis, cu frunze subtiri, asezate ca o coada de cal. Este o planta de leac
cunoscuta si folosita in Europa din timpuri imemoriale. Marii medici si
invatati ai Antichitatii, Galen, Dioscoride si Plinius, o mentioneaza in
tratatele lor chiar cu denumirea de coada-calului, recomandand-o cu
precadere in bolile de plamani si de rinichi, care se agraveaza iarna. In
acelasi scop o recomandau si medicii Evului Mediu (Paracelsus,
Culpeper), iar mai tarziu, preotul Kneipp, parintele terapiei naturale
contemporane. Studii de ultima ora pun in evidenta proprietati
exceptionale ale acestei plante foarte raspandite la noi. Anumite
substante secretate de coada-calului protejeaza aparatul respirator
impotriva infectiilor si refac tesuturile distruse in cazul bronsitei, pneumoniei sau tuberculozei.
Extrem de bogata in minerale, aceasta planta consolideaza oasele si dintii, protejeaza inima si vasele
de sange (greu incercate din cauza alimentatiei sarace din sezonul rece). In plus, tulpinile de coada-
calului sunt un excelent stimulent si dezinfectant pentru aparatul urinar, fiind extrem de utile la
trecerea dintre iarna si primavara, cand sensibilitatea la infectii este cea mai mare. Sa aflam in
continuare mai multe despre aceasta planta care ne ajuta sa luptam cu bolile iernii.

Ce folosim de la coada-calului
In terapie, se folosesc partile aeriene ale plantei, care se recolteaza si se usuca in timpul verii. Este
una din plantele medicinale cele mai folosite si cele mai raspandite de la noi din tara, fiind
disponibila in acest moment in orice farmacie sau magazin naturist. Este bine sa cumparam coada-
calului numai de la surse autorizate, pentru ca, alaturi de cele doua specii bune (Equisetum arvense
si E. maxima), exista si altele otravitoare (E. palustre este cea mai frecventa), care nu se folosesc
intern. Apoi, pentru ca aceasta iarba de leac sa fie eficienta, trebuie sa nu fie mai veche de doi ani,
iar tulpinile uscate sa aiba o culoare verde pronuntata, si nu galbuie sau bruna - semn clar ca este
alterata si nu este eficienta in tratament.

Cum sa preparam aceasta planta

Pulberea
Se obtine prin macinarea plantei uscate cat mai fin, cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea se face
in borcane de sticla, inchise ermetic. Se administreaza, de 3-4 ori pe zi, cate o lingurita rasa, pe
stomacul gol, fiind foarte eficienta si bine tolerata de organism in tratamentele de lunga durata.
Este probabil unul din cele mai bune remedii pentru tratarea hemoragiilor, a anemiilor
posthemoragice, pentru prevenirea si tratarea infectiilor bronsice si pulmonare, pentru consolidarea
oaselor si a dintilor, pentru prevenirea si tratarea bolilor cardiovasculare.

Maceratul la rece
Intr-un litru de apa se pun 4-6 lingurite de pulbere de coada-calului si se lasa sa macereze 10-12 ore
la temperatura camerei, dupa care se filtreaza. Se consuma intreaga cantitate pe parcursul unei zile,
pentru stimularea functiei renale, contra infectiilor, pentru eliminarea nisipului din rinichi.

30
Decoctul combinat de coada-calului
Contra afectiunilor reno-urinare se recomanda si baile cu decoct combinat de coada-calului, obtinut
astfel: se pun la macerat 3-4 linguri de coada-calului maruntita, in jumatate de litru de apa, vreme
de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa
filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se
raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de
preparat, care se foloseste intern (2-3 cani pe zi) sau extern, sub forma de comprese si bai.

Cataplasme cu coada-calului
2-3 tulpini uscate de coada-calului se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50 grade
Celsius). Dupa trecerea acestui interval de timp, se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu
un tifon, si se lasa vreme de o ora.

Tratamente interne cu coada-calului

Bronsite, pneumonie, tuberculoza pulmonara - se ia de 3 ori pe zi cate o lingurita de pulbere de
coada-calului, pe stomacul gol. Are efecte antiseptice (mai ales antibacteriene), ajuta la refacerea
rapida a tesuturilor distruse de infectii, fiind un remediu foarte eficient atunci cand boala deja s-a
instalat sau tinde sa se cronicizeze.

Pentru consolidarea oaselor, vindecarea rapida a fracturilor - studii de medicina experimentala

arata ca oasele fracturate se sudeaza de 1,5 pana la 2 ori mai repede atunci cand se administreaza
coada-calului, care este bogata in saruri de calciu si magneziu si, in plus, prin mecanisme inca
necunoscute, permite asimilarea rapida a acestor minerale. Se iau de regula 4 lingurite de pulbere,
pe stomacul gol, cu 5-10 minute inainte de masa. Este un remediu recomandat si in osteoporoza,
mai ales in combinatie cu lemnul-dulce.

Prevenirea si tratarea arteriosclerozei - se administreaza 2-3 lingurite de pulbere de coada-calului

pe zi. Studii de ultima ora arata ca in organismul uman, cantitatea de siliciu scade odata cu varsta,
ceea ce determina rigidizarea si sclerozarea vaselor de sange, mai ales a arterelor. Or, coada-calului
este planta care contine cea mai mare cantitate de siliciu solubil din lume, in cure de 2-3 luni fiind
un reintineritor de exceptie. Tratamentul cu pulbere de coada-calului este foarte eficient si in
hipertensiune, precum si in bolile de inima (continutul ridicat de potasiu al acestei plante este un
argument in plus in acest sens).

Retentie de apa in tesuturi, cistita, nefrita - se administreaza zilnic 3 pahare de macerat la rece de
coada-calului. O cura dureaza minimum 14 zile si are efecte diuretice si stimulente ale functiei
renale. De asemenea, coada-calului are efecte antibiotice de intensitate medie, care sunt mult
potentate de baile de sezut fierbinti cu coada-calului (1 litru de decoct la cinci litri de apa pentru
baie).

Nisip la rinichi (microlitiaza renala) - se administreaza decoctul combinat de coada-calului, 2-3

cani pe zi. Terapeutul german Sebastien Kneipp recomanda, tot in acest scop, un ceai preparat din
coada-calului, fructe de ienupar si flori de soc. Din aceste plante, combinate in proportii egale, se
prepara un decoct obtinut dupa metoda pe care am prezentat-o anterior, din care se beau 2-3 cani pe
zi.
Hemoragii abundente in timpul ciclului menstrual - ca remediu de urgenta, se ia o doza unica,
de 2-3 lingurite de pulbere, dupa care se continua cinci zile tratamentul, cu 1-2 lingurite pe zi.
Coada-calului are efecte antihemoragice puternice si permite refacerea rapida dupa sangerarile
abundente, fiind unul din cele mai bune remedii in anemia post-hemoragica. Acest tratament este un
foarte bun adjuvant si in toate tipurile de hemoragie interna.

Colagenozele - siliciul, continut din belsug de coada-calului, este un mineral esential in producerea
colagenului (care este un "adeziv corporal" ce mentine unite tesuturile musculare si pielea). S-a

31
constatat ca aportul marit de siliciu obtinut prin administrarea sistematica de coada-calului (4 grame
de pulbere pe zi) contribuie, alaturi de regimul vegetarian preponderent crudivor, la ameliorarea
acestei boli.

Hiperaciditate gastrica, ulcer - se ia 1 lingurita rasa de coada-calului, pe stomacul gol, de 3-4 ori
pe zi. Este un excelent antiacid, avand si proprietati cicatrizante foarte bune. Se fac cure cu acest
remediu, incepand cu sfarsitul lui februarie si pana la inceputul lui mai, acesta fiind intervalul de
timp in care se manifesta cel mai frecvent aceste afectiuni.

Tratamente externe cu coada-calului

Abces - se pun comprese cu decoct de coada-calului ceva mai concentrat (6 linguri la litru) pe locul
afectat. Compresele se tin cate un sfert de ora, schimbandu-le din cand in cand. Aceasta aplicatie
curata abcesele, le dreneaza si accelereaza cicatrizarea treptata.

Eczeme, eczeme cu mancarimi - se fac spalaturi cu decoct de coada-calului, dupa care se aplica o
cataplasma, ce se tine vreme de 1-3 ore, iar apoi locul tratat se lasa sa se zvante la aer.

Hemoragii nazale (epistaxis) - intr-un pahar de decoct combinat de coada-calului se pune o

lingurita de sare si se amesteca bine. Se trage putin pe nas din acest preparat. Efectul de oprire al
sangerarii va fi prompt.

Contuzii - se pune o cataplasma cu coada-calului (se prepara dupa metoda descrisa anterior) si se
tine vreme de 2-3 ore pe locul afectat.

Transpiratie abundenta a picioarelor - se fac seara bai fierbinti de picioare cu decoct de coada-
calului.

Precautii
Administrarea plantei pe perioade de timp mai lungi de doua saptamani (cu doua saptamani de
pauza) nu este recomandata copiilor, datorita continutului ridicat de siliciu anorganic.

Pentru infrumusetare
Administrarea plantei pe perioade de timp mai lungi de doua saptamani (cu doua saptamani de
pauza) nu este recomandata copiilor, datorita continutului ridicat de siliciu anorganic.

Celulita si vergeturile se trateaza atat intern, cat si extern cu coada-calului. Intern se va face o cura
de o luna, cu macerat la rece, din care se vor bea 1-2 cani pe zi. Extern, se face un masaj energic cu
unguent de coada-calului (se gaseste in comert), pe locurile afectate.

Parul si unghiile - dupa cura interna cu coada-calului, devin mult mai solide, isi recapata structura
si culoarea normala. Se iau 3-4 lingurite rase de coada-calului, in cure de 1-2 luni.

Cura de slabire - este mult mai eficienta daca se face un tratament cu macerat la rece de coada-
calului. Studii facute de catre medicul francez Bruneton, in 1995, arata ca administrarea acestei
plante amplifica efectul dietelor, prin marirea intensitatii proceselor de eliminare pe cale renala si
digestiva. Se face un tratament de minimum 28 de zile, in care se beau 2-3 cani pe zi, cu putin
inainte de masa.

32
 Salvia - planta care salveaza viata
"Dorinta salviei este sa-i faca pe oameni nemuritori", se spunea in Evul Mediu. O credinta
straveche, inscrisa chiar in numele plantei. "Salvia" vine din latinescul "salvare" - a fi sanatos,
a vindeca, a salva. La romani, era o planta sacra, culeasa cu protocol.

Despre aceasta planta extrem de aromata, cu frunze verzi, albicioase, si

flori rozalbe si violete, se spunea in Antichitate ca este sacra, fiind adusa
pe pamant chiar de zei. "Cine are salvie in gradina nu lasa batranetea sa se
apropie" - spune un vechi proverb chinezesc. Medicii greci si romani -
Galen, Plinius, Dioscoride - elogiaza si ei salvia, considerand-o o regina a
ierburilor tamaduitoare, cu efecte protectoare magice. In Roma antica,
salvia era considerata o planta sacra, fiind adunata cu un intreg ritual. Cel
care oficia ceremonialul aducea drept jertfa paine si vin, imbracat intr-o
tunica alba. Romanii interziceau folosirea obiectelor de metal, considerand ca devin otravitoare in
contact cu salvia. Mai ales la trecerea dintre iarna si vara, salvia era un remediu nelipsit, fiind folosita
ca detoxifiant, protector impotriva diverselor infectii care apar in aceasta perioada, tonic nervos si
psihic, reintineritor. Se credea ca acela care va consuma salvie inca de la inceputul primaverii va
intineri si el odata cu natura. Exista multe mituri terapeutice legate de aceasta planta sacra, mituri pe
care stiinta moderna se straduieste sa le inteleaga si sa le dea o utilitate practica. Salvia este o planta
cercetata intens, careia medicina ii descopera tot mai multe aplicatii practice. Ea nu este doar un
medicament natural cu multiple aplicatii, ci si un leac excelent pentru mentinerea sanatatii.
Si in medicina traditionala romaneasca, salvia are numeroase intrebuintari. Avand o mare sensibilitate
la ingheturile din timpul iernii, ea este o planta care necesita ingrijiri speciale si, ca atare, nu creste
spontan, ci doar cultivata, mai ales in zonele sudice ale tarii. De la ea se folosesc frunzele si partile
aeriene inflorite, care sunt foarte bogate in uleiuri volatile, avand un gust puternic aromatic si
astringent. Gasim aceasta planta sub forma de ceai in practic toate magazinele specializate de tip
Plafar, la fel ca si anumite preparate pe baza de salvie, cum ar fi tinctura.
Cateva retete pe baza de salvie
Pulberea
Se obtine prin macinare cat mai fina cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii de salvie se
face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum
doua saptamani (deoarece uleiurile volatile se evapora foarte rapid). De regula, se administreaza de 3-
4 ori pe zi, cate o jumatate de lingurita rasa, pe stomacul gol.
Tinctura
Se pun intr-un borcan cu filet cincisprezece linguri de pulbere de salvie, peste care se adauga doua
pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat
vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata va fi pusa in sticlute mici,
inchise la culoare. Se administreaza cate o lingurita diluata in putina apa, de patru ori pe zi. Este
folosita ca echilibrant nervos si hormonal, stimulent al activitatii cerebrale si al memoriei.
Vinul stimulant de salvie
Frunze uscate de salvie. Foarte aromate si picante, se folosesc si in bucatarie
Intr-un litru de vin natural alb se pun douazeci de linguri de pulbere de salvie si se lasa sa se
macereze vreme de trei saptamani, dupa care se strecoara. Se iau cate 3 linguri din acest vin, inainte
sau dupa masa. Administrat inainte de masa, vinul de salvie stimuleaza apetitul si invioreaza. Luat
dupa ce am mancat, vinul de salvie - spune medicul francez Jean Valnet - este un extraordinar
remediu contra surmenajului si a asteniei, contra astmului, contra distoniei neuro-vegetative. Potrivit
aceluiasi medic, vinul cald de salvie este un excelent profilactic pentru raceala si gripa.

Otetul de salvie

33
Era foarte mult folosit de catre calugarii benedictini, care il considerau un elixir pentru nervi si
digestie. Iata reteta sa de preparare: intr-un litru de otet natural de mere (sau de mere cu miere) se lasa
sa se macereze, vreme de doua saptamani, 50 de grame de frunze de salvie maruntita. Va rezulta un
otet foarte aromat, cu efecte tonice digestive, carminative (reduce balonarea), invioratoare, un
excelent adaos la salatele de primavara. Extern este folosit ca frectie impotriva racelii, a durerilor
reumatice, a starilor de oboseala fizica si psihica.
Decoctul combinat
Se pun 3-4 linguri de salvie maruntita la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa
care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca o
jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final
se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste intern
(1-2 cani pe zi) sau extern, sub forma de comprese si bai.
Cataplasma cu salvie
O mana de frunze maruntite de salvie se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50 de
grade Celsius). Dupa trecerea acestui interval de timp se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se
cu un tifon. Se lasa vreme de o ora.

Boli interne, tratate cu salvie

Bronsita, astmul, rinita, sinuzita, bolile respiratorii cu secretii abundente - pulberea de salvie,
administrata constant vreme de o luna, cate o jumatate de lingurita de 4 ori pe zi, reduce cantitatea de
secretii si are efecte antiinfectioase puternice. Este recomandata mai ales in perioada de primavara,
inclusiv bolnavilor cronici, pentru ca are efecte detoxifiante puternice, actionand asupra cauzelor
profunde ale acestor boli.

Indigestia, balonarea - se ia inainte de masa un sfert de lingurita de pulbere de salvie. Aceasta planta
stimuleaza digestia si echilibreaza apetitul, avand calitatea de a impiedica formarea gazelor in intestin.
In lumea araba, salvia este numita "iarba beduinilor", decoctul combinat de salvie fiind un remediu
celebru pentru tratarea tuturor problemelor digestive, mai ales a diareei, a colitei de fermentatie si a
diferitelor infectii ale tubului digestiv. Pentru tratarea acestor afectiuni se iau 2-3 cani de decoct
combinat de salvie pe zi.
Ciclu menstrual neregulat, foarte abundent sau dureros, sterilitate feminina - se administreaza o
jumatate de lingurita de salvie, de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Un tratament va dura trei luni si va
avea efecte ample de armonizare la nivel hormonal, influentand atat productia glandelor endocrine,
cat si receptorii diferitilor hormoni.
Florile - asemanatoare cu gura-leului, sunt mici, de culoare roz-violeta si,
mult mai rar, alba
Tulburari de menopauza - contra acestor probleme, tinctura de salvie
este un adevarat elixir, reducand transpiratia, rarind aparitia bufeurilor,
avand un puternic efect de reintinerire. Se administreaza cate o lingurita de
tinctura (intotdeauna diluata in apa) de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol.
Efectele terapeutice apar dupa 4 saptamani. Contra hemoragiilor care apar
la debutul menopauzei se foloseste pulberea de salvie, administrata in
acelasi mod ca mai sus. Un studiu realizat in Italia in 1998, pe 30 de
femei, a aratat ca dupa 3 luni de tratament cu salvie, s-au rarit sau chiar au
disparut bufeurile nocturne, precum si transpiratia abundenta. De altfel, impotriva transpiratiei
excesive sau cu miros neplacut, salvia are efecte extraordinare, fiind un adevarat deodorant cu
administrare interna, asa cum vom vedea in continuare:
Transpiratia excesiva - studii facute in paralel in Anglia, Germania si Statele Unite au aratat fara
dubiu ca salvia reduce puternic sudoratia, inclusiv cea care apare pe fondul unor dezechilibre la
nivelul glandelor cortico-suprarenale. Se administreaza in acest scop sub forma de tinctura, cate 4
lingurite pe zi, sau de decoct combinat, din care se bea 1 cana pe parcursul unei zile (are un gust
neplacut, dar este foarte eficient).

34
Diabetul de tip Ii - salvia sporeste foarte mult receptivitatea (cu pana la 2-3 ori) organismului la
insulina - este concluzia unui studiu german pe aceasta tema. In acest scop, se administreaza decoctul
combinat de salvie, cate o cana pe zi.
Astenie de primavara, surmenaj - se iau 50 de picaturi de tinctura de salvie de 3-4 ori pe zi. Efecte
mai puternice se obtin daca aceasta tinctura se ia diluata in ceai rece de roinita (melisa).
Cancer la colon, tumori pe tubul digestiv - in medicina traditionala araba, decoctul combinat de
salvie, din care se administreaza 2-3 cani pe zi, in cure de minimum 3 luni, este un remediu redutabil
impotriva acestor afectiuni. Acelasi lucru il sustine terapeuta de origine austriaca Maria Treben, care
adauga faptul ca salvia este un minunat ajutor in toate formele de cancer, citand un faimos dicton din
Evul Mediu: "De ce sa moara omul, daca in gradina creste salvia?".

Boli externe, tratate cu salvie

Rani care se vindeca greu - se aplica pe locul afectat o cataplasma cu frunze maruntite de salvie
(preparata dupa metoda prezentata anterior). Tratamentul se face zilnic, cate o ora, vreme de
minimum 3 saptamani.
Eczeme infectioase - se fac spalaturi cu decoct de salvie, apoi se aplica o cataplasma cu salvie, care
se tine vreme de 1-3 ore, dupa care locul tratat se lasa sa se zvante. Frunzele de salvie contin principii
cu puternice efecte antibacteriene si antifungice (combat ciupercile parazite).
Pentru revigorare - se fac bai cu decoct de salvie (5 litri la o cada de apa) de doua ori pe saptamana.
Baile cu salvie confera o stare de tonus psihic si vioiciune, inlatura oboseala, dau corpului un miros
placut.

Retete de frumusete
Pentru mentinerea culorii naturale si a stralucirii parului, dupa spalatul obisnuit cu sampon, se
face ultima clatire cu decoct combinat de salvie, preparat dupa reteta pomenita anterior. Pentru parul
negru, se recomanda un decoct preparat in acelasi mod, dar dintr-un amestec in parti egale de ceai
negru si salvie. Salvia e buna si pentru ingrijirea parului carunt, pe care il intareste si caruia ii inchide
culoarea.
Pentru tenul cu pori dilatati, patat, ofilit - se fac spalaturi, in fiecare dimineata si seara, cu decoct
combinat de salvie. Suplimentar, se pune pe obraji, seara, o compresa cu acest preparat, care se tine
vreme de un sfert de ora.
Dintii frecati cu frunze de salvie devin albi si stralucitori.
Precautii
Administrarea plantei la persoanele extrem de sensibile poate produce convulsii digestive. Planta este
contraindicata in general epilepticilor. In cazul diabeticilor insulino-dependenti, in timpul
administrarii salviei, glicemia va fi strict supravegheata. Femeile care alapteaza nu vor folosi aceasta
planta, care este recunoscuta pentru efectul sau foarte rapid de oprire a lactatiei.

Salvia si varsta a treia

Inca din Evul Mediu se spunea despre salvie ca are un puternic efect intineritor, ajutand mai ales
mentinerea nealterata a facultatilor intelectuale si emotionale, pana la varste inaintate. Studii facute
recent intr-un centru medical din New Castle (Anglia) au confirmat din plin acest lucru, punand in
evidenta trei elemente extrem de importante:
- salvia ajuta la mentinerea tineretii celulelor din care este formata scoarta cerebrala (prin efectul
antioxidant)
- salvia actioneaza asupra receptorilor unor hormoni importanti in mentinerea tineretii organismului
- salvia inhiba formarea unor enzime care blocheaza procese extrem de importante la nivelul
creierului, cum ar fi: memorarea, asocierea, sinteza. De altfel, aceasta planta actioneaza printr-un
mecanism similar celor mai noi tratamente ale Alzheimer-ului.
Administrarea de 4 ori pe zi a unei lingurite de tinctura de salvie are, in consecinta, efecte extrem de
benefice pentru prevenirea senilitatii, a proceselor de degradare care apar la nivelul sistemului nervos
central, odata cu varsta. Mai mult, salvia stimuleaza capacitatea de memorare, favorizeaza activitatea
intelectuala si imbunatateste performantele intelectuale, atat la cei in varsta, cat si la tineri. Primele

35
rezultate in acest sens se vad dupa patru saptamani de administrare constanta, un tratament complet
durand intre 2 si 3 luni (putand fi facut de 3 ori pe an).

Tataneasa - Planta care vindeca 100 de boli

Din pacate, in uz intern tataneasa a fost mai putin folosita, deoarece ea a fost una din primele
victime ale razboiului informational dintre micile firme care produc medicamente din plante si
marile concernuri farmaceutice. Acestea din urma au pornit o adevarata campanie de convingere a
populatiei si, mai grav, a personalului medical ca plantele sunt… cancerigene – una din cele mai
absurde teorii din istoria medicinii. Aceasta teorie sustine ca o radacina de tataneasa este
periculoasa, dar recomanda in schimb tratamente cu otravuri cancerigene binecunoscute, cum ar fi
preparate cortizonice, diferite tranchilizante cu efecte mutagene, anticonceptionale cu efecte
cancerigene. In cele ce urmeaza vom prezenta o descriere obiectiva a proprietatilor terapeutice ale
acestei plante, asa cum reies ele din cazurile concrete vindecate.
Efecte terapeutice
Este o planta larg cunoscuta si folosita inca din vremea dacilor, denumirea sa originala in limba
daca – Prodiarnela - ajungand pana in zilele noastre datorita consemnarii sale de catre Dioscoride,
celebrul medic al antichitatii, in tratatul sau. In medicina populara romaneasca are mai mult de o
suta de utilizari, atat intern, cat si extern. Intern este folosita ca cicatrizant si protector in gastrita si
ulcer gastric, ca antitumoral in cancer si tumor benigne, antiinflamator in bolile intestinului,
emolient si regenerativ epitelial in traheite si faringite, antiseptic si antiinflamator in bolile de
rinichi. Extern este considerata a fi un adevarat panaceu, deoarece alina inflamatiile si grabeste
vindecarea in dermatoze, inchide si vindeca rapid plagile, grabeste procesele de refacere dupa
arsuri, face sa se retraga tumorile exteriorizate si cancerul de piele, reface rapid tesuturile dupa
contuzii si traumatisme etc.
Descriere botanica, recoltare si pastrare :Tataneasa este una din cele mai raspandite plante
medicinale din flora noastra, fiind intalnita mai ales pe campurile ramase necultivate si mai umede,
la marginile de drum, pe terenurile virane, la marginile de padure. Este inalta de 30-100 cm, are
frunzele de la baza eliptice, iar spre varf inguste, in forma de lance. Florile, care apar din mai pana
in august, sunt de culoare rosie-violacee. Radacinile pornesc dintr-un pivot scurt, ramificandu-se
sub pamant.Recoltarea se face in lunile octombrie si noiembrie sau in martie. Se folosesc radacinile,
recoltate in perioada de repaus vegetativ. Cea mai eficienta metoda de recoltare este culegerea in
timpul aratului, cand radacinile sunt scoase la suprafata de fierul plugului si pot fi adunate cu

36
usurinta. Pentru cantitati mici se poate folosi cazmaua, cu care se dezgroapa radacinile.Dupa
recoltare radacinile se spala in curent de apa rapid (daca sunt tinute mult in apa mucilagiile se
dizolva si astfel scade mult valoarea terapeutica a plantei) si apoi se intind rasfirat la uscat in locuri
foarte bine aerisite si lipsite de umiditate. In anumite afectiuni, cum ar fi candidoza vaginala si
dermatozele produse de ciuperci, sunt recomandate frunzele, recoltate prin secerare in perioada
infloririi.
Retete de vindecare pe baza de tataneasa
AVERTISMENT Ca orice planta medicinala, tataneasa este bine sa fie folosita cu moderatie, mai
ales in uzul intern. Doza zilnica nu trebuie sa depaseasca 6 grame pentru un adult si 1-3 grame
pentru copii. Un tratament nu va fi mai lung de 2 luni, urmat de o luna de pauza. Indicatiile de
tratament sunt date numai in sens informativ. Redactia nu isi asuma responsabilitatea in cazul
realizarii de tratamente fara supravegherea medicului.
Gastrita hiperacida, ulcer gastric si duodenal
Se ia o jumatate de lingurita de pulbere de tataneasa de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Tataneasa
reduce aciditatea, favorizeaza cicatrizarea, protejeaza peretii stomacului. De obicei se combina cu
inca o jumatate lingurita de pulbere dintr-o planta aromatica aleasa dupa necesitatile pacientului:
musetel (pentru persoanele iritabile), valeriana sau sunatoare (pentru gastritele si ulcerele care apar
pe fond de anxietate), menta sau lavanda (pentru persoanele colerice), obligeana sau busuioc
(pentru caracterele anxios-depresive).
Afectiuni ale gatului, afectiuni pulmonare(Infectii la nivelul gatului, tuse produsa de cauze diverse,
traheo-bronsita, bronsita, pneumonii trenante, tuberculoza pulmonara)Se mesteca incet o bucatica
de radacina de tataneasa, lasand ca principiile active emoliente si regenerative epiteliale sa fie
extrase de saliva si sa ajunga in zona gatului. Radacina proaspata are un gust neutru, placut si este
deosebit de activa. Radacina uscata va fi macinata in prealabil si va fi mestecata minimum 15
minute inainte de a fi inghitita. Se consuma 3 fragmente de radacina proaspata cu lungimea de 2-3
cm pe zi sau 3 jumatati de lingurita de tataneasa uscata pe zi.Tataneasa are calitatea de a stimula
eliminarea secretiilor toxice din arborele bronsic si plamani, precum si de a stimula refacerea
tesuturilor afectate de infectie.
Diaree, dizenterie, infectii intestinale Tataneasa normalizeaza tranzitul intestinal si opreste procesul
bolii prin precipitarea proteinelor din continutul intestinal. Se bea inainte de fiecare masa cu un sfert
de ora si de cate ori este nevoie cate un pahar din extractul apos obtinut prin maceratie + decoctie.
Infectii urinare (cistite) si renale (nefrite, pielonefrite), pietre la rinichi si la vezica urinara Prin
mucilagiile pe care le contine, tataneasa favorizeaza relaxarea tesuturilor, diminueaza starea
inflamatorie si opreste hemoragia. Se administreaza de obicei sub forma de extract apos, impreuna
cu alte plante: ienupar (ca antiinfectios), merisor si mesteacan (ca anti-litiazice), cate 1 lingurita rasa
din fiecare planta mentionata. Fibrom si adenofibrom mamar si uterin, chisturi ovariene, polipi
intestinali si stomacaliNenumarati pacienti au reusit sa scape de durele si periculoasele interventii
chirurgicale folosind tinctura de tataneasa si extractul apos antitumoral pe baza de tataneasa.a. Se
administreaza 1-2 lingurite de tinctura de tataneasa in apa de 3 ori pe zi, pe stomacul gol.
Tratamentul se face pana la completa vindecare.b. Se bea extractul apos antitumoral, in trei reprize
pe parcursul unei zile.Alaturi de tratamentul cu tataneasa este foarte important regimul alimentar,
fara carne, consumandu-se in mod special morcovi, telina si patrunjel. Nu se consuma alcool!
Tratamentul se mentine 40 de zile.
Cancer
Se face tratament cu extractul apos antitumoral. Se tin 3-7 cure a cate 40 de zile cu 10 zile pauza
intre ele. Se recomanda in paralel alimentatia crudivora, postul negru. Acelasi tratament este valabil
si pentru cancerul cu metastaze.
Pentru tratamentul postoperator al cancerului la gat Se face un preparat din tataneasa cu miere -
300 g tataneasa rasa la 0,5 kg de miere. Radacina de tataneasa trebuie culeasa proaspata, primavara
sau toamna, deoarece numai atunci are alantoina, o substanta foarte activa in lupta impotriva
cancerului. Se spala bine cu o periuta fara a se curata de coaja. Planta introdusa in miere se
amesteca in fiecare zi cu o lingura de lemn si dupa trei saptamani, preparatul este gata. Atentie,

37
mierea trebuie sa fie naturala si de calitate. Se administreaza cate o lingurita pe zi, intre mese, in asa
fel ca sa ramana pe gat, la locul unde a fost operat. Amestecul este si un foarte bun cicatrizant.
Pentru tratamentul cancerului la gat neoperat Se face un macerat din: 300 g usturoi pisat; 500 g
radacina rasa de tataneasa proaspata; 50 g sanziana galbena (Galium verum) maruntita; 50 g
propolis solid, maruntit (se gaseste la apicultori); 1 litru alcool diluat de 75 de grade. Se lasa la
macerat 10 zile. Se strecoara si se ia cate o lingurita mica cu miere, de trei ori pe zi. Se va inghiti
foarte incet, lent, pentru a “spala” cat mai bine gatul.Guta, hernieSe prepara un macerat dintr-o
lingurita de radacina de tataneasa maruntita sub forma de pulbere, care se lasa vreme de 24 de ore
intr-o cana de apa la temperatura de 18-21 grade Celsius, dupa care se consuma nefiltrata. Se beau
3-4 cesti din acest preparat pe zi. Pe parcursul tratamentului se tine o cura de cruditati, care trebuie
sa reprezinte 70% din alimentele consumate zilnic. Este bine sa fie consumate sucuri de morcovi,
mere, sfecla rosie, care au un efect de drenare hepatica exceptional. Pe o perioada de cateva luni nu
se consuma carne, alcool, zahar, margarina.
Tumori exteriorizate, cancer de piele, contuzii, traumatisme minore, leziuni anale si vaginale
produse de folosirea irigatorului Se aplica un unguent de tataneasa pe locurile afectate, de 2-3 ori pe
zi, cu blandete pentru a nu produce leziuni suplimentare.In cazul in care exista infectii, acest
tratament este contraindicat, si se vor face fie spalaturi cu decoct, fie aplicatii cu pasta de tataneasa.
Panaritiu, hemoroizi, fisuri anale Pentru panaritiu se prepara un terci de radacina de tataneasa (se
macina putina radacina – foarte bine uscata – prin rasnita de cafea, cat sa iasa o lingurita de pulbere,
care se pune intr-o cescuta; peste ea se pune putina apa fierbinte, apoi cateva picaturi de ulei si se
amesteca bine). Terciul se intinde in strat gros pe o bucata de tifon si se inveleste degetul afectat. A
doua zi, se prepara un ceai de galbenele (infuzie: o lingurita de pulbere la o cana de apa) sau un ceai
de tataneasa, insa preparat la rece: 2 lingurite de pulbere de radacina la 0,25 l apa, lasata 12 ore. Se
incalzeste usor, apoi se strecoara si se tine degetul (cu pansament cu tot) in acest ceai, pana se
inmoaie tifonul. Se scoate pansamentul vechi, apoi se aplica un altul nou, repetand operatia cu
terciul. Tratamentul dureaza cam o saptamana. In final, pielea de pe degetul afectat se va lua, dar se
va regenera repede.In fisuri anale si hemoroizi se fac aplicatii locale cu terci de radacina de
tataneasa si atunci cand gravitatea afectiunii permite, se fac bai de sezut cu ceaiul preparat la rece
din tataneasa.
Arsuri, arsuri chimice, leziuni produse de aplicarea de solutii chimice; fracturi, entorse, luxatii Se
aplica pe zonele afectate pasta de tataneasa, preparata dupa metoda descrisa mai sus.
In cazul entorselor si luxatiilor se pune pasta din pulbere de tataneasa in tifon (formand astfel o
cataplasma) si se tine putin la rece inainte de a fi aplicata. In cazul fracturilor, cataplasma se aplica
cat mai aproape de locul fracturat, atat cat permite ghipsul, iar in ea se pune un sfert de lingurita de
pulbere de ardei iute, pentru a stimula absorbtia principiilor active. Tataneasa accelereaza foarte
mult refacerea oaselor si ligamentelor, precum si formarea calusului, grabind de 1,5-2 ori procesul
de vindecare.
Ulcer de gamba (inclusiv varicos), leziuni ulcerate in general, escare Se pun cataplasme cu pasta
de pulbere de tataneasa, care se tin minim 1 ora. In cazul escarelor se pun comprese cu ceai de
tataneasa preparat la rece dupa metoda de mai sus, umezind crusta permanent cu acesta. Metoda de
obtinere casnica a extractului apos de tataneasa prin macerare + decoctie- 2 linguri de pulbere de
tataneasa se lasa la macerat intr-o cana cu apa de seara pana dimineata, apoi se filtreaza si se pune
deoparte- pulberea umezita cu apa care a ramas se fierbe in inca o cana de apa 1 minut, dupa care se
lasa la racit- se combina cele doua extracte, iar preparatul se utilizeaza conform indicatiilor.Extract
apos antitumoral- doua linguri radacina de tataneasa (bucati, asa cum se vinde la Plafar) se lasa de
seara pana dimineata la macerat intr-un pahar cu apa; in alt pahar se pun la macerat in apa
urmatoarele plante: frunze de nuc (o lingurita de pulbere), coada soricelului (o lingurita de pulbere),
musetel (o lingurita de pulbere), rostopasca (o jumatate de lingurita de pulbere – atentie! In cantitate
mai mare devine toxica).- dimineata se filtreaza ambele macerate, iar tataneasa ramasa se pune la
fiert la foc mic, cu o cana de apa. Dupa 20 de minute de fiert, se ia de pe foc si se adauga restul de
plante ramas dupa filtrare, care se lasa sa infuzeze 10-15 minute- se strecoara infuzia, apoi se
combina cu cele doua macerate la rece. Cu plantele ramase de la prepararea infuziei se pun
comprese pe locul afectat.

38
 Unguentul de tataneasa Se face un unguent din 5-6 linguri de unt clarifiat amestecate foarte bine,
dar – atentie – la rece, cu 2 linguri de pulbere de tataneasa (macinata fin cu rasnita de cafea si
cernuta de 2 ori prin sita pentru faina alba). Acest preparat se aplica pe zonele afectate de 3-4 ori pe
zi.
Pasta din pulbere de tataneasaSe combina 1-2 linguri de pulbere de tataneasa cu apa calduta,
amestecand bine pana se formeaza o pasta, care va fi intinsa pe locul afectat si va fi tinuta 1-3 ore.
Pentru arsurile termice, in medicina populara se prepara pasta de tataneasa, nu cu apa, ci cu zer,
iaurt sau chiar smantana.

Soia
In Postul Pastelui, un substitut excelent pentru carne.
Pe langa calitatile ei culinare, care o fac sa semene la gust cu carnea, soia este un aliment-
medicament anticancerigen

Este o planta nu prea aratoasa, de nici un metru inaltime, cu flori mici, alb-liliachii, fara miros si
fara nectar, care face niste pastai ce contin boabe galbene, oarecum asemanatoare cu cele ale
fasolei. In China (care se pare ca este tara ei de origine) si in extremul Orient, este cultivata de mai
bine de 5000 de ani. Vechile scrieri japoneze si chineze o mentioneaza deopotriva ca aliment,
medicament si planta sfanta. In Europa a ajuns tarziu, in jurul anului 1700, fiind mai intai o raritate
in gradinile botanice ale universitatilor, pentru ca la sfarsitul secolului 20, sa devina una din cele
mai cultivate plante de pe glob.
Un aliment uluitor
La noi in tara, soia a devenit cunoscuta ca aliment in timpul anilor 80, cand din resturi de carne, din
soia furajera prost prelucrata si aditivi chimici s-a alcatuit celebrul "salam cu soia", care a devenit
un fel de simbol al tristei dictaturi. Memoria colectiva a retinut de atunci soia cu o conotatie
negativa, motiv pentru care multa vreme, conationalii nostri au respins acest aliment, nascandu-se
chiar adevarate legende despre presupusele sale efecte cancerigene. Aceasta in timp ce in Statele
Unite si in Occident, produsele cu soia, prelucrate in forme uluitoare, erau o adevarata delicatesa,
devenind cel mai cautat aliment in supermarket-uri, in restaurantele asiatice sau cu profil naturist.
Din fericire, aceasta veritabila moda a produselor de soia a patruns si la noi in tara, ele fiind tot mai
mult prezente in magazine. Foarte bogate in proteine si grasimi, boabele acestei plante au o
compozitie foarte asemanatoare cu cea a carnii, motiv pentru care a si fost supranumita carnea
vegetala. Ceea ce diferentiaza insa "carnea" de soia de carnea animalelor este faptul ca proteinele
din soia sunt de cateva ori mai putin toxice decat cele animale, in timp ce grasimile nesaturate din
aceasta planta sunt un adevarat protector al vaselor de sange, si nu un inamic redutabil, cum sunt
cele din carne. De fapt, atentia deosebita care a fost acordata acestei leguminoase provine din faptul
ca s-a observat statistic ca anumite populatii asiatice, care o consuma din belsug, se confrunta intr-o
masura mult mai mica cu boli cum ar fi cancerul, ateroscleroza, senilitatea, accidentul vascular etc.
Pornind de la aceste date, cercetatorii din intreaga lume au inceput studii aprofundate, pentru a
vedea care este secretul acestei plante, ce confera o anumita invulnerabilitate la boli carora
medicina moderna nu le-a dat de capat. Cercetarile care au fost facute pana in prezent au pus in
evidenta faptul ca pe langa bogata colectie de vitamine si minerale pe care le contine, soia are in
plus niste substante foarte speciale, numite izoflavone, care maresc imunitatea, impiedica mutatiile
celulelor normale in celule canceroase, asigura permeabilitatea si flexibilitatea vaselor de sange. Pe
langa proprietatile sale terapeutice dovedite stiintific, soia mai are insa o calitate: ea poate fi
transformata intr-o veritabila carte de bucate...

39
Alimentele din soia
Acum, in plin post al Pastelui, este cel mai potrivit moment pentru a apela la produsele din soia.
Meniul vegetarian se poate imbogati foarte mult cu aceste preparate care, atunci cand sunt corect
prelucrate si condimentate, sunt pe cat de delicioase, pe atat de bune pentru sanatate. Iata o lista
aproximativa cu alimentele din soia pe care le putem gasi in magazinele romanesti:
Soia texturata (carnea de soia)
Este un produs uscat, foarte bogat in proteine, care atunci cand este fiert in apa sau prajit capata o
consistenta si un gust aproape identice cu cele ale carnii. De regula, soia texturata este folosita in
preparate foarte asemanatoare cu mancarurile traditionale cu carne, cum ar fi tocanele, chiftelutele,
sarmalele, snitelele etc.
Mezelurile din soia
In prezent, in Romania sunt nu mai putin de 11 firme (dintre care unele sunt concerne
multinationale, specializate initial in produse de carne) care produc mezeluri din soia. Mai ales
acum, in perioada de post, ele sunt omniprezente in supermarket-uri, magazine naturiste si chiar in
alimentarele obisnuite. Ce se poate obtine din soia? Aproape orice, de la salam, carnati, cabanos sau
pateu, la chiftelute ori "carne" tocata. Din pacate, nu toate sunt si foarte sanatoase, intrucat
producatorii folosesc adesea o multime de aditivi chimici ca sa le dea culoare, gust, care sa afaneze
produsul sau sa-l conserve. De aceea, atunci cand vreti sa consumati un produs pe baza de soia, este
bine sa-i studiati mai intai temeinic eticheta, pentru a vedea ce contine.
Branza din soia (tofu)
Este o specialitate asiatica la mare pret in Japonia, China, Thailanda, unde exista o adevarata traditie
in obtinerea acestui produs. In Europa si Statele Unite a fost adusa de catre fondatorul medicinei
macrobiotice, George Oshawa, care a atras atentia asupra proprietatilor sale terapeutice. De regula,
tofu se prezinta sub forma unei paste albe, lipsita practic de gust (motiv pentru care se consuma
numai cu sosuri condimentate), doar in varianta europeana, care se gaseste si la noi, ea fiind gata
sarata si condimentata. Nutritionistii considera aceasta specialitate de soia mult mai sanatoasa decat
cele anterior prezentate, intrucat - spun ei - planta este preparata prin metode care duc la o mai buna
conservare a proprietatilor sale terapeutice.
Sosurile din soia
Obtinerea lor este in extremul Orient o adevarata arta, existand in fiecare tara cu traditie in acest
sens (Japonia, China, Thailanda, Vietnam) retete milenare. Sosurile de soia se folosesc in special ca
adaos la orez ori la branza din soia.
Faina de soia
Se obtine foarte simplu, prin macinarea boabelor de soia uscate. Combinata (in proportie de 5-15%)
cu faina de grau, este folosita pentru obtinerea unei paini si a unor produse de patiserie extrem de
gustoase. De asemenea, din faina de soia se prepara produse de panificatie pentru diabetici, intrucat
este mult mai saraca in zaharuri decat graul sau alte cereale.

Laptele de soia
Este produs pe scara industriala de catre firma romaneasca "Inedit" si se gaseste in prezent in
supermarket-uri si in magazinele naturiste, fiind un excelent substitut pentru laptele de vaca. Cu
exceptia sugarilor, pentru care laptele matern este fara indoiala cel mai bun, este indicat tuturor
categoriilor de varsta, fiind un produs bogat in zaharuri usor asimilabile, in grasimi si aminoacizi
esentiali.
Mugurii de soia
Sunt de fapt boabe de soia germinate, care se folosesc pentru prepararea unor salate de cruditati
gustoase si mai ales extrem de sanatoase. Iata metoda de obtinere a acestora:
- se ia un borcan de 800 ml si se umple pe un sfert cu boabe de soia bine spalate si de calitate buna.
- se umple apoi borcanul pe jumatate cu apa calduta, dupa care se leaga foarte bine la gura cu un
tifon, astfel incat sa putem sa il umplem si respectiv sa scurgem apa din el fara sa atingem germenii
cu mana.
- se lasa astfel timp de 12 ore boabele de soia la macerat, dupa care se scurge apa, lasand borcanul
pe un suport langa chiuveta, inclinat la 45 de grade, cu gura in jos, pentru mai multe ore.

40
- apoi, vreme de 5-7 zile, pana cand semintele germineaza, boabele de soia se vor spala de 2-4 ori
pe zi, dupa care se vor pune la scurs (asezand borcanul cu gura in jos), asa incat boabele sa fie
mereu umede, dar sa nu stea inmuiate in apa.
- atunci cand au facut coltisori de 2-4 centimetri, scoatem germenii din borcan, indepartam cojile
ramase, precum si boabele care nu au germinat sau alte resturi si ii depozitam la frigider.
Germenii astfel obtinuti nu trebuie sa aiba gust amar (aceasta indica faptul ca au fost lasati prea
mult in apa si s-au stricat), nu trebuie tinuti in lumina directa si la temperaturi mai mari de 4 grade.
De regula, depozitarea germenilor la frigider se face vreme de cel mult 7 zile. Se prepara sub forma
de salate, la care se adauga putin ulei, sare, suc de lamaie, eventual si ceapa sau patrunjel verde.
Despre proprietatile terapeutice ale acestor germeni, precum si ale boabelor de soia in general vom
vorbi in continuare.

Soia in terapia naturista

Prevenirea bolii canceroase - studii recente, facute in Statele Unite, Asia, Europa, confirma faptul
ca persoanele care consuma 50 g de soia pe zi sunt mult mai ferite de cancer. Femeile din Japonia si
din China, unde consumul de soia este cel mai mare, au o incidenta a cancerului uterin si de san cu
pana la 400% mai redusa decat compatrioatele lor emigrate in America sau in Europa si care au
adoptat dieta de acolo. Soia actioneaza mai ales contra cancerului de prostata, a celui la san si
uterin, contra cancerului la colon.
Osteoporoza - produsele de soia, mai ales laptele si faina, sunt un excelent ajutor pentru stoparea
procesului de pierdere a substantei osoase. Soia are o actiune estrogena, estrogenul fiind hormonul
care determina asimilarea calciului si consolidarea oaselor.
Dereglari ale ciclului menstrual, hipermenoree - se recomanda consumul zilnic de soia in forme
cat mai apropiate de cele naturale. La femeile care mananca zilnic produse cu soia, perioada de
sangerare in timpul ciclului menstrual se reduce cu aproximativ 2 zile, dispar simptome cum ar fi
migrena sau crampele asociate menstrelor.
Tulburari specifice debutului de menopauza (bufeuri, transpiratii nocturne) - cele mai puternice
efecte in tratarea acestor probleme de natura hormonala le au germenii de soia, care se vor consuma
zilnic, sub forma de salata, in cure de minimum 3 saptamani.
Diabet - in urma cu 20-30 de ani, medicii recomandau diabeticilor insulino-dependenti sa consume
cat mai multa carne, intrucat aceasta era foarte puternica din punct de vedere caloric si nu continea
hidrati de carbon. Noile studii au aratat ca, desi nu contine zaharuri, carnea perturba grav
metabolismul si, mai mult, agraveaza boala diabetica, decat sa o stabilizeze. Solutia: consumati
carne vegetala, adica produse cu soia, care sunt foarte bogate in proteine si nu au in schimb
toxicitatea produselor de origine animala.
Alzheimer, dementa senila - studii facute de catre medicii americani, in statul Hawaii, la populatia
bastinasa, mare consumatoare de soia, au aratat ca acest aliment protejeaza celulele nervoase de
degradare, ajuta la mentinerea pana la varste inaintate a memoriei si a altor functii mentale.
Ateroscleroza, valori crescute ale colesterolului - se recomanda o cura de o luna, in care sa fie
folosit numai ulei de soia, care este foarte bogat in grasimi nesaturate - un adevarat elixir pentru
sistemul cardiovascular.
Fragilitate vasculara - se recomanda consumul zilnic de alimente pe baza de soia, cat mai putin
procesata. De fapt, soia este un adevarat prieten al sistemului cardiovascular, fiind de ajutor si in
ischemia cardiaca, in tratarea sechelelor dupa accidente vasculare.
Alte boli in care o dieta bogata in soia este recomandata sunt: hepatita cronica si hepatita cronica
evolutiva, surmenajul intelectual, astenia, convalescenta, afectiunile dermatologice, litiaza renala cu
urati etc.

41
 GHIMBIRUL - rădăcina vieţii
Proprietăţile miraculoase ale rădăcinii de ghimbir sunt cunoscute din timpuri imemoriale.

În China, în urmă cu 2500 de ani, ceaiul de ghimbir era folosit pentru tratarea răcelilor şi a durerilor
de cap, pentru îmbunătăţirea memoriei, pentru ameliorarea stărilor de greaţă şi echilibrarea
activităţii gastro-intestinale. În perioada Evului Mediu, ghimbirul a pătruns şi în Europa, devenind
"medicamentul miraculos" pentru prevenirea ciumei, flagelul teribil al secolului al XV-lea. Astăzi,
el este un panaceu aproape universal, fiind una din cele mai utilizate plante din lume, atât drept
condiment, adăugat pentru gust în mâncăruri, cât şi pentru tratarea şi prevenirea multor afecţiuni.
Ghimbirul este un combatant de nădejde împotriva colesterolului şi a kilogramelor suplimentare,
accelerând metabolismul şi stimulând sistemul digestiv. De asemenea, este recomandat în procesul
renunţării la fumat. Dacă atunci când vă aprindeţi o ţigară, mestecaţi o bucăţică de ghimbir, pofta de
fumat va dispărea ca prin farmec. Ceaiul din rădăcină de ghimbir ajută la scăderea lipidelor din
sânge şi prevenirea dezvoltării principalului duşman al fumătorului - ateroscleroza. Ghimbirul este
o adevărată comoară şi pentru frumuseţe şi tinereţe! El are un efect antimicrobian, stimulativ,
tonifiant şi regenerativ asupra pielii.

Ghimbirul are proprietatea unica de a detoxifia organismul de aproape toate tipurile de toxine, care
se asimileaza prin alimentatie, consum de alcool, substante chimice sau radiatii.

Toxinele reprezinta cauza principala a multor boli!

Ele iti pot otravi corpul, cauzand degenerarea celulelor, fapt care poate provoca afectiuni
oncologice (cancer). Acestea se pot acumula pe peretii vaselor de sange, cauzand hipertensiune,
scleroza multipla, infarct ori boli cardiovasculare.
Toxinele care sunt acumulate in intestine provoaca gastrita, colita, ulcer, pancreatita, incetinesc
functionarea metabolismului, duc la aparitia unor afectiuni endocrinologice sau la diabet. Sarurile
sunt, deasemenea, toxine, care se formeaza la nivelul articulatiilor si care pot duce la aparitia artritei
si osteoporozei.Dupa cum se poate observa, toxinele acumulate in organism reprezinta cauza
principala a aparitiei majoritatii bolilor grave.
In orice caz, ghimbirul este cel care poate duce la eliminarea lor din corp, detoxifiind organismul in
maniera complet naturala, fara un tratament inutil cu chimioterapie, operatii sau proceduri stricte.
Aceasta planta te poate ajuta sa iti imbunatatesti sanatatea si starea, fiind benefica si pentru aspectul
pielii tale. Ghimbirul detoxifica organismul, este util in digestie, elimina toate toxinele din corp,
ajutand si la reducerea grasimii in exces.
Medicina alternativa promoveaza ca procesul de tratare al oricarei boli sa inceapa cu o detoxifiere,
altfel cumulul de toxine din organism va provoca o recidiva a bolii! Mai mult, aceasta procedura
poate duce la recuperarea totala!

Iata cateva retete originare din medicina traditionala ruseasca

Mod de preparare a unui leac cu ghimbir:
Pune o radacina mica de ghimbir (10-20g) sau o lingurita de pudra de ghimbir intr-un castron.
Adauga 200 ml de apa fiarta si lasa amestecul asa pentru 10 minute. Pentru a da savoare, pune o
lingurita de miere si de suc de lamaie.

Bautura se consuma astfel:

Jumatate din cantitate dimineata, pe stomacul gol, cu o ora inaintea micului dejun, iar cealalta
jumatate pe parcursul zilei, in doze mici, intre mese.
Remediul are efect de accelerare a metabolismului, de neutralizare a toxinelor acumulate in
organism, reusind in acelasi timp sa imbunatateasca digestia. Poate fi consumat zilnic.

42
Foloseste ghimbir pentru a-ti detoxifia ficatul
Pentru o detoxifiere sistematica, pe termen lung, a ficatului, mai ales in tratamentele pentru
alcoolism si consecinte secundare ale chimioterapiei, se poate folosi tinctura de ghimbir.
Iti vom prezenta o reteta pentru obtinerea acestei extraordinare substante naturiste.

Mai intai, ia o radacina de ghimbir, de marime medie (30g), spal-o bine si da-o pe razatoare
integral. Apoi, pune-o intr-un recipient de sticla sau portelan, cu capac. Adauga 200ml de vinars,
ermetizeaza recipientul si lasa-l intr-un loc calduros pentru 10-14 zile.
Pentru consum, nu uita sa diluezi amestecul cu apa rece distilata, sau care a fost fiarta si racita,
respectand proportia 1:1. Consuma tinctura pe stomacul gol cu 10-15 minute inainte de masa.
Trebuie sa te asiguri ca urmezi indicatiile cu precizie. Trebuie sa incepi cu 10 picaturi pe zi, apoi sa
maresti doza cu cate 2 picaturi. Dupa 15 zile, vei ajunge la 40 de picaturi pe zi. Apoi, trebuie sa
continui tratamentul pentru 15 zile, consumand 40 de picaturi zilnic. Apoi, trebuie sa incepi sa
reduci doza cu 2 picaturi pe zi. Asadar, vei reduce gradat cantitatea, pana ajungi din nou la 10
picaturi pe zi. Cand ajungi in acest punct, este necesara o pauza de 2 saptamani, apoi tratamentul
poate fi reluat.

Tinctura de ghimbir pentru imbunatatirea imunitatii

Tinctura de ghimbir are un efect remarcabil in ceea ce priveste imbunatatirea imunitatii intregului
organism, este benefica in sezonul gripei si in cazul infectiilor respiratorii.

Iata reteta: 1
Ia 400g de ghimbir proaspat. Curata-i coaja si da-l pe razatoare. Pune-l intr-un litru de alcool sau
brandy de buna calitate. Lasa-l la macerat intr-un loc cald pentru 3-4 saptamani. Agita recipientul
ocazional. Cand tinctura capata culoarea galbena, strecoar-o.
Tinctură de ghimbir 2
200 de grame de ghimbir se curăţă, se toacă mărunt şi se pun într-un borcan. Deasupra se toarnă un
litru de vodcă, apoi recipientul se închide ermetic. Se lasă la macerat într-un loc ferit de lumina
soarelui, timp de două săptămâni. Vasul se agită periodic, apoi tinctura se strecoară şi se trage în
sticluţe de culoare închisă.
Întrebuinţare: tinctura de ghimbir este un excelent tonic ce ajută la întărirea imunităţii. Se
administrează câte o linguriţă de extract, de două ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă. Se
poate administra ca atare sau dizolvat într-o jumătate de pahar cu apă.

Miere cu ghimbir 1
Două treimi dintr-un borcan de 800 de mililitri se umplu cu miere. Ghimbirul se curăţă de coajă, se
taie bucăţele mici şi se adaugă peste miere, până se umple borcanul. Se amestecă bine, se acoperă şi
se lasă într-un loc întunecos, timp de două săptămâni. Dacă se constată că mierea începe să
fermenteze, borcanul se introduce în frigider.
Miere cu ghimbir 2
Consuma cate o lingurita din acest amestec dupa micul dejun si dupa pranz. Nu consuma seara. Poti
pregati un leac pe baza de ghimbir, miere, lamaie si usturoi. Este extrem de eficient iarna. Este
indicat sa consumi acest remediu mai ales in sezonul rece. Folosindu-l, familia ta va fi sanatoasa si
puternica, intrucat ghimbirul si mierea sunt bogate in vitamine.
Multe persoane au afirmat ca aceasta reteta le-a ajutat sa depaseasca teribilele consecinte ale
chimioterapiei.
Multi oameni au confirmat ca acest remediu pe baza de ghimbir este cel mai bun, si toata lumea il
recomanda.

Pentru a prepara acest remediu, vei avea nevoie de 500g de miere, un borcan de 700-800ml, 2
radacini de ghimbir de marime medie, sucul de la o lamaie sau o lamaie feliata, 3-4 catei de usturoi.

43
Mai intai, rade ghimbirul, stoarce sucul din lamaie sau feliaz-o. Apoi toaca usturoiul. Pune
ingredientele in borcan si adauga mierea. Nu umple borcanul, caci lamaia si ghimbirul isi vor lasa
sucul. Dupa ce ai urmat acesti pasi, poti umple borcanul cu miere.
Consumul se face astfel: daca esti bolnav, ia 3 linguri pe zi; daca vrei doar sa previi boala si sa iti
intaresti imunitatea, se recomanda consumul a 1 sau 2 linguri pe zi.

Uleiul de ghimbir
Preparare la rece: câteva rădăcini de ghimbir se curăţă de coajă, se taie mărunt şi se aşează într-un
recipient de sticlă cu gura largă. Se toarnă deasupra ulei de susan, de migdale sau de măsline, cât să
acopere planta. Se amestecă cu o lingură de lemn, apoi se mai adaugă ulei, cât să acopere bucăţelele
de rădăcină cu un centimetru. Borcanul se închide ermetic şi se aşează într-o cutie de carton, într-un
loc călduros. Se lasă la macerat timp de 12-14 zile, amestecând preparatul zilnic.
Când termenul de preparare expiră, se strecoară uleiul şi se lasă la decantat două-trei zile, după care
se toarnă într-o sticlă curată, având grijă ca reziduurile să rămână pe fundul borcanului.
Preparare la cald: bucăţelele de ghimbir se aşează într-un vas emailat, apoi se toarnă ulei cât să le
acopere. Vasul se pune pe foc mic, în baie de abur, timp de patru-cinci ore. Se strecoară şi se
conservă în recipiente de sticlă, într-un loc întunecos şi răcoros.
Întrebuinţare: uleiul de ghimbir e folosit în tratarea bolilor sistemului nervos. Îmbunătăţeşte
memoria, combate stările de apatie, durerile de cap şi anxietatea.

Alte retete cu ghimbir

Gingeradă
Această băutură de ghimbir este o variantă a limonadei. Dacă, după preparare, o lăsaţi câteva ore la
temperatura camerei, veţi obţine o băutură uşor acidulată.
Ingrediente: 2 cm de rădăcină de ghimbir, 2 litri de apă plată, miere (sau sirop de arţar, agave etc.),
zeama de la 3 lămâi.
Mod de preparare: Spălaţi bine ghimbirul, fără a-l curăţa de coajă, şi daţi-l pe răzătoarea mare.
Puneţi apoi toate ingredientele în blender şi, la final, strecuraţi.

Elixir de ghimbir(băutură digestivă ayurvedică)

Ingrediente: 3 cm de rădăcină de ghimbir rasă, 1 ceaşcă de apă plată, 1 lingură sirop de arţar, zeama
de la o jumătate de lime, 1 vârf de linguriţă de piper negru măcinat, 1 praf de sare de Himalaya.
Mod de preparare: Se amestecă toate ingredientele în blender şi se bea imediat.
Notă: Dacă nu aveţi sirop de arţar, puteţi folosi miere de albine. Totul e să nu faceţi băutura prea
dulce. Trebuie să simţiţi şi iuţeala ghimbirului, şi "focul" piperului - ajutoarele unei bune digestii.

Iaurt cu ghimbir
O băutură savuroasă, pe care o puteţi prepara în două variante: sărată şi dulce. Vă prezentăm
versiunea sărată. Dacă o preferaţi pe cea dulce, înlocuiţi chimenul cu cardamom şi sarea - cu miere
sau zahăr brun.
Ingrediente: 1 lingură cu vârf de ghimbir ras fin, 200 ml iaurt natural, 200 ml apă rece, 5-6 cuburi
de gheaţă, 1 linguriţă de chimen, un praf de sare.
Mod de preparare: Prăjiţi puţin seminţele de chimen (într-o tigaie fără ulei) şi zdrobiţi-le într-un
mojar. Puneţi apoi toate ingredientele în blender şi serviţi.

Ghimbir glasat
Ingrediente: 350 g ghimbir, zahăr brun, în cantitate egală cu ghimbirul fiert, plus o lingură de zahăr
pentru presărat deasupra.
Mod de preparare: * Ghimbirul proaspăt se curăţă şi se taie bucăţi. * Se pune într-un vas şi se
acoperă cu apă suficientă. Se pune la fiert, în vasul acoperit parţial cu capac. Se lasă o oră să
mijotească. Ghimbirul trebuie să fie moale, dar nu fleşcăit. Timpul de fiert depinde de prospeţimea
lui. * Se scurge de apă şi se cântăreşte ghimbirul. Se pune din nou la fiert, în 2 linguri de apă şi cu o
cantitate egală de zahăr. Se lasă pe foc mediu, 20 de minute, învârtind cu o lingură din lemn. * Când

44
ghimbirul devine uşor sticlos şi compoziţia lipicioasă, se reduce flacăra şi mai mult. Se amestecă
mai departe, până ce ghimbirul începe să se cristalizeze şi se poate desface uşor. * Se presară cu
zahăr un fund mare de lemn şi se tăvăleşte ghimbirul cu atenţie ca bucăţile să nu se lipească între
ele. Păstrat la rece, ţine între 3 şi 6 luni.

Ghimbir murat
Este delicios, gustul lui dulce-acrişor potrivindu-se cu peştele, carnea, orezul sau salatele.
Ingrediente: 250 g ghimbir, 2 linguri oţet de orez sau de fructe (nu balsamic!), 1 linguriţă de zahăr,
1 linguriţă de sare.
Mod de preparare: Spălaţi bine ghimbirul, curăţaţi-l de coajă, şi tăiaţi-l felii foarte subţiri (cu
aparatul de cojit legume). * Puneţi-l într-un vas, turnaţi peste el apă clocotită, cât să-l acopere, apoi
lăsaţi-l să stea 5 minute, pentru a se înmuia. Aveţi grijă să nu lăsaţi ghimbirul prea mult, pentru că
nu trebuie să se înmoaie de tot, ci să rămână crocant. După 5 minute, strecuraţi-l şi păstraţi zeama. *
Peste ghimbir presăraţi sarea şi apoi frământaţi-l cu mâinile, pentru ca sarea să se dizolve uniform. *
Adăugaţi oţetul şi frecaţi bine. Gustaţi şi echilibraţi gustul, dacă e cazul, cu puţin zahăr. Puneţi apoi
ghimbirul în borcane şi turnaţi deasupra zeama rămasă după strecurat. Rezistă timp de câteva
săptămâni, dacă e ţinut la frigider

Ceai de ghimbir şi portocală - tăiaţi o bucată de ghimbir proaspăt, de aproximativ 2 cm, şi daţi-o
pe răzătoare. Puneţi la fiert o cană de apă şi, când clocoteşte, adăugaţi ghimbirul. Lăsaţi să fiarbă
timp de 20 de minute, completând apa evaporată. Apoi adăugaţi coaja unei portocale (bine spălată),
tăiată în bucăţi mici, şi mai lăsaţi să fiarbă încă 10 minute. Strecuraţi lichidul. Dacă gustul este prea
puternic, puteţi adăuga puţină miere.

Vinul de ghimbir are efecte deosebite pentru a preveni, dar şi pentru a trata răcelile. Pentru a-l
prepara, aveţi nevoie de jumătate de litru de vin alb sau roşu (natural) la care adăugaţi o bucată (de
5-6 cm) de ghimbir dat pe răzătoare. Închideţi ermetic sticla şi lăsaţi-o să stea 10 zile la loc
întunecos, după care strecuraţi. Licoarea rezultată este "vin tonic de ghimbir", din care se iau la
primele semne de răceală câte 2 linguriţe, amestecate în puţin ceai cald, seara, înainte de culcare.
Rădăcină de Astragalus - pentru întărirea imunităţii şi tratarea răcelilor "încăpăţânate", medicina
tradiţională chineză recomandă, de mii de ani, Astragalusul. Puneţi la fiert o linguriţă de rădăcină de
Astragalus într-o cană cu apă, timp de 10 minute. Lăsaţi să se răcească şi strecuraţi. Se beau trei
căni de ceai pe zi.

Slăbiţi cu ghimbir
Pe vreme mohorâtă, un ceai fierbinte de ghimbir este reconfortant pentru trup şi suflet. Dar pe
lângă aceasta, studii recente realizate la Universitatea din Columbia au arătat că ghimbirul vă ajută
şi să pierdeţi din kilogramele în plus. El conţine gingerol şi alte uleiuri volatile, care îi dau aroma
iute şi picantă şi care stimulează arderea grăsimilor, eliminarea deşeurilor, toxinelor şi a apei în
exces din organism.
Cum se prepară ceaiul de ghimbir:
Ingrediente: 2 linguri de ghimbir proaspăt ras ( ghimbirul se spală bine, se curăţă de coajă şi se dă
pe răzătoare), 2 căni de apă.
Mod de preparare: Puneţi apa pe foc, adăugaţi ghimbirul. Când apa începe să fiarbă, faceţi focul
mic şi lăsaţi ceaiul să mijotească aproximativ 15 minute (cu capac).
Cele mai bune rezultate se obţin dacă beţi ceai de ghimbir pe stomacul gol, între mese, 4 căni pe zi,
timp de 2 săptămâni. După o pauză de 7 zile, puteţi relua dieta. Pentru a intensifica efectele
ghimbirului, consumaţi alimente uşoare, iar ultima masă a zilei să fie cu trei ore înainte de culcare.
Dacă aveţi probleme gastro-intestinale sau cardiace evitaţi dieta cu ghimbir.

Rădăcina de ghimbir este bogată în vitaminele A, B1, B2 şi C, în minerale: sodiu, potasiu,

magneziu, fosfor, calciu, fier, zinc şi aminoacizi ca triptofan, metionină sau valină. Cu o asemenea
compoziţie, ceaiul de ghimbir este un energizant excelent, folosit cu succes pentru a scăpa de

45
kilogramele nedorite. Ceaiul se poate prepara cu ceai verde sau cu apă, după preferinţă, şi în el se
poate adăuga lămâie sau miere.
Reţeta: Peste o linguriţă şi jumătate de ghimbir dat pe răzătoarea mică se toarnă 600 de mililitri de
apă clocotită. Opţional, se pot adăuga o linguriţă de pulbere de mentă sau două linguriţe de ceai
verde. Se acoperă şi se lasă zece minute la infuzat. Se amestecă bine, se strecoară şi se adaugă trei-
patru linguri de suc de lămâie şi/sau o linguriţă de miere.
Pentru un efect maxim, se consumă doi litri de ceai de ghimbir pe zi. Seara nu este recomandat, căci
ghimbirul revigorează organismul.

Ceai cu ghimbir şi usturoi

Doi căţei de usturoi se curăţă şi se pisează. O bucată de ghimbir (cam cât două degete) se curăţă şi
se toacă cubuleţe. Peste aceste ingrediente se toarnă doi litri de apă fierbinte, se acoperă şi se lasă la
infuzat 15 minute. Se strecoară şi se bea pe parcursul zilei.

Tratamente cu ghimbir

Miere cu ghimbir
Împotriva scurgerilor nazale abundente
* Peste 100 de mililitri de suc proaspăt de sfeclă se adaugă o linguriţă de miere cu ghimbir. Se
amestecă bine şi se pun câte cinci picături în fiecare nară, de trei ori pe zi. Durata tratamentului este
de patru-cinci zile.
* Peste o linguriţă de muşeţel se toarnă o cană cu apă clocotită. Se adaugă o felie de ghimbir, vasul
se acoperă şi se lasă la infuzat 15 minute. Se strecoară. În infuzia obţinută se înmoaie o bucăţică de
vată, care se introduce apoi în nară, lăsând-o să acţioneze timp de zece minute. Procedeul se repetă
de trei ori pe zi, timp de două-trei zile.
* 30 mililitri de ulei de ghimbir se pun la foc mic, pe baie de abur. Când uleiul s-a încălzit, se
adaugă un căţel de usturoi pisat şi se mai lasă pe foc circa 20 de minute. Se acoperă vasul şi se lasă
la infuzat două ore, apoi se strecoară. Se ung nările cu acest ulei, de două-trei ori pe zi, până ce
simptomele dispar.

Împotriva gripei
Două picături de ulei de ghimbir se amestecă cu o lingură de ulei de jojoba. Cu acest preparat se
ung de trei ori pe zi tâmplele, baza nasului (la sinusuri, între sprâncene), partea din spatele
urechilor, până ce simptomele se ameliorează.

Hemoroizi
* Două linguri de suc de scoruş se amestecă cu trei picături de ulei de ghimbir. Se administrează de
trei ori pe zi, înaintea meselor principale. Durata tratamentului este de zece zile.
* Peste o lingură de rostopască se toarnă o cană cu apă clocotită, se acoperă şi se lasă la infuzat 20
de minute. Se adaugă o linguriţă de miere cu ghimbir. Toată cantitatea se administrează înainte de
masă, timp de şapte zile.

Boli femeieşti
Ameliorarea simptomelor neplăcute ale menopauzei
Flori de ghimbir
* Peste o lingură de păducel se toarnă o cană cu apă fierbinte. Totul se pune pe foc mic, în baie de
abur, timp de 15 minute. Se acoperă şi se lasă să se răcească complet, apoi se strecoară şi se adaugă
o linguriţă de miere de ghimbir. Se administrează câte o lingură, de trei ori pe zi, cu o jumătate de
oră înaintea meselor principale. Durata tratamentului este de opt-zece zile.
* Tot împotriva simptomelor menopauzei se poate utiliza şi următoarea infuzie: peste două grame
de ghimbir dat pe răzătoare se toarnă 200 de mililitri de apă la temperatura camerei. Se pun la fiert
timp de 15 minute, apoi vasul se trage de pe foc, se acoperă şi se lasă la infuzat circa 45 de minute.

46
Se administrează câte o lingură, de trei ori pe zi, înaintea meselor principale. Durata tratamentului
este de zece zile.

Mastită
O sfeclă mai micuţă se curăţă de coajă şi se dă pe răzătoarea mică. Se adaugă trei linguri de ulei de
ghimbir şi se amestecă până la încorporarea perfectă. Pasta se aşează pe un tifon pus în mai multe
straturi şi se aplică pe zona dureroasă, timp de 40 de minute.

Probleme bărbăteşti
Creşterea potenţei
* Se prepară suc proaspăt de morcovi, amestecat cu miere de ghimbir, în proporţie de 1:1. Se
administrează câte o lingură, de trei ori pe zi, cu o jumătate de oră înaintea meselor principale.
Durata tratamentului este de zece zile. Se face pauză de două săptămâni şi se poate relua.
* Peste cinci linguriţe de ghimbir dat pe răzătoarea mică se adaugă un litru de apă filtrată. Se pune
pe foc şi se fierbe timp de 20-30 de minute. Se administrează câte o cană, de două ori pe zi. Durata
tratamentului este de zece zile.

Disfuncţii erectile
Băi zilnice cu ghimbir. Într-un lighean se toarnă câte 50 de mililitri din infuzie de muşeţel, mentă,
podbal, sunătoare (peste două linguriţe cu vârf din plantă se toarnă o cană cu apă clocotită). Se
adaugă 40 de grame de miere de ghimbir şi patru litri de apă călduţă. Se scufundă şezutul în această
apă şi se stă circa 10-15 de minute. Procedeul trebuie repetat zilnic, de 14-15 ori.

Afecţiunile tractului digestiv

Diferite sortimente de ghimbir: proaspăt, glasat, pudră
Enterite (inflamarea intestinului subţire)
Se administrează următorul decoct. Peste trei linguri de frunze de pătlagină uscată se toarnă o
jumătate de litru de apă de ghimbir. Se pune pe foc şi se fierbe timp de zece minute, din momentul
în care apa a început să clocotească. Se acoperă şi se lasă la infuzat timp de 45 de minute. Se
administrează câte un sfert de cană, de trei ori pe zi, cu 30 de minute înaintea meselor principale.

Colită cronică
* Peste 50 de mililitri de apă de ghimbir se adaugă o lingură de suc proaspăt din frunze de pătlagină.
Se administrează de trei ori pe zi, cu o jumătate de oră înaintea meselor principale. Durata
tratamentului este de 30 de zile.
* 100 de grame de miere de ghimbir se amestecă într-un litru de suc de mere proaspăt preparat. Se
administrează câte un pahar, de trei ori pe zi, înaintea meselor principale. Durata tratamentului este
de şase săptămâni şi este recomandat să se repete de trei-patru ori pe an.

Dureri de spate
Două linguriţe de ghimbir ras, o jumătate de linguriţă de pastă de ardei roşu şi o linguriţă de
curcuma se amestecă cu puţină apă călduţă, până ce se formează o pastă. Mixtura se aşează pe un
tifon pus în câteva straturi şi se aplică pe zona dureroasă, fixând tifonul cu leucoplast. Metoda se
face seara, înainte de culcare, lăsând cataplasma să acţioneze până dimineaţa.

Rău de mare şi de maşină

O jumătate de linguriţă de ghimbir ras se amestecă într-un pahar cu apă minerală sau ceai, după
preferinţă. Se bea cu 30 de minute înainte de a porni în călătorie. Dacă starea de greaţă persistă, se
mai poate administra un pahar din aceeaşi băutură, şi în timpul călătoriei.

Furuncule
Câte o jumătate de linguriţă de ghimbir şi de curcuma se amestecă cu puţină apă, până se obţine o
mixtură. Se aplică pe zona afectată, lăsând să acţioneze cel puţin o jumătate de oră.

47
Dureri de genunchi
Ceai de ghimbir
200 de grame de ghimbir şi un litru de apă se pun pe foc şi se fierb circa 15 minute. În apa fierbinte
se înmoaie bine două prosopele (cu atenţie, să nu vă opăriţi), şi se aplică pe zona dureroasă. Se
acoperă bine cu prosoape uscate şi se lasă să acţioneze timp de zece minute. După alte zece minute
de pauză, procedeul se reia. După două săptămâni de aplicare zilnică a acestui tratament, durerile ar
trebui să dispară.

Tratamente cosmetice
Cremă anti-rid Pistrui şi pete
Se amestecă următoarele uleiuri: 30 mililitri ulei de migdale, patru picături de ulei de ghimbir, trei
picături de ulei de trandafir. Cu acest amestec se fac masaje faciale, seara, înainte de culcare. Se
clăteşte tenul cu apă călduţă. Se poate utiliza pentru toate tipurile de ten.

Cremă împotriva ridurilor

Ingrediente: o rădăcină de ghimbir de şase-şapte centimetri, două linguriţe de ulei de susan, două
linguriţe de ulei din sâmburi de caisă, două linguriţe de vitamina E (soluţie uleioasă) şi 100 de
grame de unt de cacao.
Se încălzeşte cuptorul la o temperatură de 60-70 de grade Celsius. Ghimbirul se dă pe răzătoarea
mică, se introduce într-un tifon pus în mai multe straturi şi se stoarce foarte bine. Se amestecă toate
ingredientele într-un vas termorezistent şi se introduc în cuptor. Se ţin aproximativ zece minute,
până ce untul de cacao se topeşte. Compoziţia se toarnă fierbinte în recipiente curate şi se păstrează
într-un loc uscat şi răcoros.
Se aplică pe faţă, gât şi decolteu, de două ori pe săptămână.

Frumusete din gradinile manastirilor

Galbenele, musetel, salvie, arnica De sute de ani, calugaritele din manastirile occidentale
prepara creme pentru ingrijirea fetei si ceaiuri vindecatoare din plantele cultivate in propriile
gradini

Astazi, aproape toata lumea stie ce este Ayurveda sau a auzit - macar o data - de MTC, medicina
traditionala chinezeasca. In schimb, medicina manastireasca din Europa, care dateaza din Evul
Mediu, este practic necunoscuta. Pacat, pentru ca exact in acea perioada s-au facut o serie intreaga
de descoperiri extrem de interesante, de pe urma carora putem profita si noi in zilele noastre.
Inca din secolul 6, Sfantul Benedict stipula prezenta obligatorie, in fiecare manastire, a unei
persoane care sa se ocupe cu tratarea bolilor, precum si existenta unui pavilion pentru suferinzi si a
unei gradini cu plante medicinale, deoarece - dupa parerea lui - doar asa era posibila o viata
independenta. Si pentru ca manastirile erau adeseori si centre ale stiintei, ulterior ele si-au asumat si
sarcina ingrijirii medicale a populatiei din zona in care se aflau. Asa se face ca un numar mare de
calugarite au devenit "terapeutele" si "farmacistele" manastirilor respective.
Una dintre putinele femei-vindecatoare despre care se stie cate ceva si astazi a fost Hildegard von
Bingen, care a studiat efectele tamaduitoare ale plantelor si si-a notat rezultatele cercetarilor
intreprinse.
Pe langa leacurile pentru vindecarea bolilor, in medicina manastireasca se gasesc, insa, si multe
retete pentru ingrijirea frumusetii. Iata cateva dintre cele mai importante "produse" cosmetice din
gradinile manastirilor.

48
MUSETEL
Calmantul durerilor
Numele latinesc, Chamomilla, este derivat dintr-un cuvant grecesc si inseamna "marul pamantului".
Pe la mijlocul secolului 15, o celebra carte aparuta la Leipzig, in Germania, ii lauda virtutile,
spunand despre el ca "rafineaza, fluidizeaza si are un puternic efect calmant". La fel ca si-atunci,
florile de musetel se folosesc astazi pentru bai de aburi calmante in tratamentul eczemelor sau al
racelilor, dar si sub forma de infuzie pentru combaterea afectiunilor stomacale.
Reteta de preparat acasa
Masca pentru tenul descuamat
Se pun intr-un mojar 10 g de flori uscate de musetel, se maruntesc si se amesteca cu 6 linguri de
miere. Se intinde pasta astfel obtinuta pe fata (cu o spatula sau cu o lingurita), se lasa sa actioneze
circa 15 minute, se indeparteaza, iar resturile se spala cu apa calduta.

HAMEI
Pazitorul somnului
Episcopul de Regensburg, Albertus Magnus, scrie intr-un articol ca fructele in forma de conuri "fac
capul greu", dar le lauda, in acelasi timp, eficienta. La inceputul Evului Mediu, conurile de hamei
erau folosite doar pentru prepararea berii, dar ulterior au aparut si pernele umplute cu hamei pentru
combaterea dereglarilor de somn. Astazi, efectul sedativ al hameiului a fost testat stiintific.
Extractul de hamei s-a dovedit a fi si un adevarat "talent" in materie de frumusete: taninurile si
vitaminele pe care le contine intaresc parul si ingrijesc pielea (in unele centre de frumusete din
Europa se practica baile si compresele cu bere). In plus, s-a descoperit faptul ca hameiul contine
fitohormoni asemanatori estrogenilor si ca impiedica, deci, aparitia timpurie a ridurilor.
Reteta de preparat acasa
Tinctura impotriva tenului cu impuritati
Se pun 2 linguri de conuri intr-o strecuratoare, se toarna peste ele 2 cesti cu apa clocotita, se lasa sa
se infuzeze - cu capac - vreo 10 minute si se tamponeaza zonele afectate cu infuzie calda.

CASTANE
Purtatoare de noroc
Cei ce poarta in buzunar trei castane sunt feriti de boli, asa se credea in Evul Mediu timpuriu.
Legatorii de carti au preparat multa vreme din fructele amarui un lipici care sa protejeze hartia de
mucegai. In schimb, faptul ca extractele din castane intaresc venele, stimuleaza irigarea sanguina si
calmeaza mancarimile a fost descoperit mult mai tar- ziu. Astazi, substantele active din frunze,
coaja si fructe sunt utilizate la prepararea unor produse cosmetice care intaresc tesutul si previn
senzatia de "picioare grele". Si pentru ca au un efect protector impotriva razelor ultraviolete,
extractele pot fi gasite si in compozitia unor creme si uleiuri solare.
Reteta de preparat acasa
Masca pentru picioare "grele"
Se fierb 4 linguri de castane decojite in 100 ml de apa, aproximativ 30 de minute, si cand s-au
inmuiat castanele se zdrobesc si piureul astfel obtinut se intinde intr-un strat subtire pe toata
suprafata gambelor. Se invelesc picioarele cu un prosop de bucatarie, se sprijina pe o perna, astfel
incat sa fie mai sus decat corpul, se lasa "masca" sa actioneze 20 de minute si se clatesc cu apa rece.

GALBENELE
Vraja dragostei Elixirele erau bine pazite
In Evul Mediu, florile portocalii nu erau doar o podoaba indragita de pus in par. Femeile tinere
amestecau florile uscate cu miere si otet, si cu alifia astfel preparata se ungeau seara la culcare, ca
sa-si viseze iubitul.
Hildegard von Bingen vorbea si ea despre "calendule", pe care le folosea impreuna cu ghimbirul
pentru alinarea durerilor de stomac si vindecarea afectiunilor splinei. Si despre culoarea lor
luminoasa care amelioreaza vederea doar privindu-le. Astazi, producatorii de cosmetice

49
incorporeaza extractele de galbenele in creme hranitoare pentru fata si corp si chiar in alifii pentru
vindecarea ranilor (pentru ca mentin umezeala din piele si calmeaza).
Reteta de preparat acasa
Crema pentru piele uscata
Se topesc - intr-o craticioara - 100 g de vaselina, se adauga doi pumni de galbenele proaspete sau
uscate, si se lasa sa fiarba, pana ce crema devine portocalie. Se filtreaza, se lasa sa se raceasca si se
pastreaza la frigider.

ROINITA
Elixir vindecator
In Evul Mediu era considerata drept "elixirul tineretii vesnice": femeile se spalau pe fata cu ceai de
roinita, pentru a scapa mai repede de impuritati. Dar frunzele ei cu miros de lamaie erau folosite si
in cazul afectiunilor pielii, al dereglarilor de somn, al tulburarilor circulatorii si al depresiilor.
Cea mai renumita licoare vindecatoare a fost preparata in anul 1805, la Bruxelles, de catre
calugarita Marie Clementine Martin. Pentru munca de infirmiera in timpul bataliei de la Waterloo,
ea a obtinut o renta anuala de 160 de taleri (de aur), cu care a infiintat la Kln, in 1826, o
intreprindere care produce si astazi cunoscutul "Klosterfrau Melissengeist", un remediu impotriva
racelii, a sen- sibilitatii la schimbarile de vreme si a nervozitatii launtrice, compus din alcool, roinita
(melisa), gentiana, ghimbir si scortisoara.
Reteta de preparat acasa
Comprese impotriva pielii cu impuritati
Puneti pe foc 6 lingurite de roinita uscata cu 2 linguri de ulei de masline si 1/4 de litru de vin alb si
lasati-le sa fiarba incet vreme de 10 minute. Strecurati lichidul, inmuiati in el (cald, nu fierbinte) un
prosop de in si tineti compresa circa 10 minute pe fata.

SALVIE
Protectie secreta
In 1630, in timpul marii epidemii de ciuma, s-a constatat ca unii dintre hotii care au jefuit cadavrele
nu s-au molipsit de cumplita boala. Odata prinsi, acestora li s-a crutat viata in schimbul "secretului"
lor: legenda spune ca ei se frecasera cu salvie inmuiata in otet, la care s-au mai adaugat cimbru,
levantica si rozmarin. Inca din Evul Mediu, frunzele de salvie erau arse pentru "curatirea"
incaperilor in care zaceau persoane grav bolnave. In plus, ele erau folosite impotriva febrei, a
racelilor si a durerilor de dinti. Si astazi, extractele antibacteriene intra in compozitia unor creme
impotriva impuritatilor pielii, a unor deodorante si sampoane pentru par gras, deoarece stopeaza
producerea transpiratiei.
Reteta de preparat acasa
Decoct pentru clatitul parului gras
Se toarna 1/4 l de apa clocotita peste 4 linguri de frunze de salvie, se lasa sa se infuzeze 10 minute
si se strecoara. Lichidul se aplica pe pielea capului (parul se fie spalat), se lasa sa actioneze 5
minute si se clateste.

ARNICA
Remediul-minune
Datorita efectului sau anti-inflamator, calugaritele o foloseau deja cu secole in urma pentru
vindecarea vanatailor si contuziilor. In acelasi timp, fiind un stimulator al circulatiei sanguine,
arnica intra in compozitia apei de par. Extractele de arnica se numara, de asemenea, printre
substantele componente ale unor medicamente pentru inima si circulatie, cu care celebrul scriitor
Johann Wolfgang Goethe, de pilda, isi linistea "falfaielile inimii".
Intre timp, s-a putut demonstra ca flavonoidele din arnica amelioreaza efectiv irigarea sanguina si
intaresc inima. Dar pentru ca arnica poate sa aiba un numar prea mare de efecte secundare, se
recomanda folosirea unor produse gata preparate, cumparate din farmacii, si respectarea stricta a
dozelor prescrise.

50
Leacuri din manastiri din cele mai vechi timpuri
- Remediile Sfintei Hildegard –
Abcese
Cataplasma cu albus de ou
Hildegard spune ca nu trebuie sa pui nimic pe un abces, inainte ca el sa se sparga. Tratamentul
intervine doar cand "pielea este rupta". Se amesteca sucul extras din 200 g de pelin si se amesteca
cu miere (trebuie sa fie de trei ori mai mult lichid decat miere). Se freaca abcesul cu acest amestec,
dupa care se aplica o cataplasma unsa cu albus.
Afectiuni hepatice
* Se macereaza vreme de 8 zile intr-un litru de vin alb sau rose, o inima de laptuca si 50 g de
radacina de patlagina. Se bea un paharel dimineata, pe stomacul gol. Tratamentul dureaza 8 zile,
timp in care nu se consuma nici un alt fel de alcool.
* Se bea suc de mure.
* Se asezoneaza toate mancarurile cu otet de mere sau se bea otetul diluat cu apa.
* Se prepara turtite de tarate amestecata cu apa, hasmatuchi si putin marar.
* Se aplica cataplasme cu seminte de in: semintele se fierb, se preseaza, se filtreaza si se pun calde,
intr-un saculet de panza, pe abdomen.
* Se mananca pui asezonat cu isop.
Macerat de plante
Se pun 50 g de lemn-dulce, 5 prize de scortisoara, 200 g de isop si 150 g de marar in 3 l de apa
clocotita, se lasa sa fiarba la foc mic 20 de minute. Se iau de pe foc si se incorporeaza 10 linguri de
miere. Se amesteca pana ce se dizolva mierea, si se toarna intr-un recipient de sticla cu capac. Nu se
strecoara decat pe masura ce se bea. Doza: o ceasca la fiecare masa (dimineata, la pranz si seara),
vreme de 9 zile. Pe durata tratamentului, lichidul scade, iar maceratul devine mai concentrat si mai
amar.
Angina si dureri de gat
Ceai de voronica (Marrubium peregrinum)

Se face o infuzie din 50 g planta la 1 l de apa. Se beau doua cani pe zi.

Balbaiala
Frunze de busuioc
Se pune o frunza de busuioc sub limba. Hildegard recomanda acest remediu atunci cand limba e
paralizata. Cauza poate fi teama, nervozitatea etc.
Calculi
Vin de stanjenei
Se lasa un rizom mic de stanjenel sa se macereze 8 zile intr-un litru de vin alb. Se zdrobeste, se
pune intr-o sticla, se filtreaza si se bea cate un paharut, dimineata, pe stomacul gol. Hildegard
precizeaza: "Cei cu greutati la urinat vor vedea calculii micsorandu-se, iar organele blocate se vor
elibera".
Caderea parului
Se ard cateva paie de grau sau de secara si se amesteca cenusa cu untura topita. Se maseaza tot
capul, mai insistent locurile unde incepe sa cada parul. Se repeta operatiunea cat de des posibil,
tinand pomada cat mai mult cu putinta pe cap.
Circulatie dificila si varice
Ulei pentru masaj
Se umple pe jumatate o sticla, cu flori uscate de sulfina, se toarna peste ele ulei de masline presat la
rece si se lasa la macerat 15 zile. Se aplica pe locurile cu reumatism si pe varice.
Colici
Masaj cu musetel
Se extrage sucul din flori si frunze de musetel, se amesteca cu unt de vaca si se maseaza abdomenul.
"Durerile se vindeca, deoarece caldura si puterea musetelului impreuna cu cea a untului le
dezorienteaza si dispar."

51
Colici nefritice
Scoarta moale de tei da rezultate incredibile. Se pun la fiert 40 g de scoarta de tei intr-un litru de apa
si se lasa sa scada pana la un sfert. Se beau 75 cl de decoct intr-o zi. Se face o pauza de 10 zile, apoi
se mai bea aceeasi cantitate de ceai. Trei cure de decoct pe an previn recidivele. Aceasta reteta este
valabila pentru calculii renali, infectiile urinare, afectiunile vezicii biliare si crizele de reumatism.
Constipatie
Regim alimentar
Recomandarea lui Hildegard: se mananca paine de secara inmuiata in lapte fierbinte. Se evita
carnea de vita, pestele si branzeturile.
* Se asezoneaza mancarurile cu chimen sau ghimbir.
Crampe si contracturi musculare
Unguent cu trandafir
Faceti o infuzie din 20 g de petale de trandafiri si 5 g de salvie, la 1/2 l apa si lasati-o sa scada pe
foc, fara sa clocoteasca. Intr-un alt vas, puneti sa se topeasca 20 g de ceara de albine in 10 g de
untura, amestecand cu o lingura de lemn. Luati ceara de pe foc si incorporati 12 linguri din infuzia
de trandafir si salvie, continuand sa amestecati, pana ce se raceste si devine onctuoasa. Puneti
unguentul intr-un borcan si pastrati-l la frigider. Aceasta reteta a lui Hildegard calmeaza si durerile
musculare. Pentru a se conserva mai bine, untura poate fi inlocuita cu vaselina.
Masaj cu ulei de masline
Hildegard recomanda masarea puternica a locului dureros. "Caldura si forta uleiului de masline pun
pe fuga aburul melancoliei si cand masezi cu mana, durerea dispare."
Depresii
Cuvantul "depresie" nu exista pe vremea lui Hildegard, dar afectiunea pe care o ascunde corespunde
melancoliei, care astazi apare ca o dulce nostalgie. In epoca ei, melancolia prezenta simptome
grave.
Pojarnita (sunatoare)
Aceasta planta este deosebit de eficienta pentru combaterea sindromului depresiv. Ea actioneaza
asupra sistemului nervos central si se utilizeaza sub forma de ceaiuri, tablete sau tinctura.

Dureri de gat
Colier de cristal
In cazul unei excrescente pe gat: se incalzeste cristalul la soare, se coase intr-o panza si se poarta ca
pandantiv.
Vin de cristal
Daca umflatura este in interior: se pune cristalul intr-un pahar (tot de cristal, daca se poate) si se
lasa sa se incalzeasca la soare toata dimineata. Se toarna peste el vin alb si se lasa la soare, sa se
macereze, pana seara. Seara se bea vinul si se pune piatra (cristalul) pe gat (sau in gura). Se
procedeaza la fel in fiecare zi, pana la disparitia tumorii.
Dureri de spate si lombare
Cataplasme cu grau
Se fierb boabele de grau in apa si cand s-au inmuiat bine se aplica sub forma de cataplasma pe
vertebrele lombare.
Epilepsie
Inainte vreme, epilepsia era considerata, uneori, o forma de vrajitorie si persoana bolnava risca sa
fie arsa pe rug. Hildegard, care isi dadea seama ca era vorba de o boala pur fizica, le recomanda
bolnavilor cateva retete.
* Turta din faina de secara cu chimen. Carne de vita sau de miel preparata cu telina si patrunjel.
* Evitarea oualor si a pestelui fara solzi, precum tiparul.
* Vin diluat cu apa.
Ganglioni
Radacina de patlagina
Se usuca radacina de patlagina pe foc (plita) si se aplica, calda, pe glandele inflamate.

52
Guta
Vin de musetel
Se macereaza la soare, vreme de 3 zile, 30 g de musetel, 3 rondele de ghimbir si 2 varfuri de cutit de
piper, intr-un litru de vin alb. Se bea cate un paharel, pe stomacul gol.
Cataplasma si masaj cu patrunjel
Se pun 2 pumni de patrunjel in 50 cl de ulei si se incalzesc, pe foc mic, circa 5 minute, amestecand
intruna. Patrunjelul cald se aplica pe zonele dureroase, iar uleiul se maseaza pe zonele respective, de
3-4 ori pe zi.
Hipertensiune
* Presarati peste mancaruri scortisoara pisata.
* Evitati lemnul-dulce, foarte hipertensiv.
* Luati, suplimentar, potasiu.
Incontinenta
Otetul
Trebuie amestecat otet in toate alimentele si chiar trebuie baut, pe cat se poate.
Infuzie de salvie
Se fierbe salvie in apa, se strecoara printr-o panza si se bea ceaiul cald, de mai multe ori pe zi.
Astfel se va putea tine urina, si boala va fi vindecata.
Insomnii
Lotiune cu vin de salvie
Lasati sa se macereze vreme de 3 zile, 50 g de salvie proaspata, intr-un litru de vin rosu si masati-va
gatul si pieptul cu aceasta lotiune.
Mancarimi ale pielii capului
Cataplasma cu paine
Faceti o fiertura din coaja de paine de secara si ulei de masline si aplicati-o sub forma de cataplasma
calda pe cap. Repetati vreme de trei zile.
Melancolie
Lotiunea fericirii
Pisati 100 g flori proaspete de nalba, 200 g de flori proaspete de salvie si amestecati-le cu 20 cl de
ulei de masline, sau cu 20 cl de otet de mere. Lasati plantele sa macereze, filtrati lotiunea si masati-
va cu ea fruntea si tamplele.
In cazuri rebele, imbibati un prosop in lotiune si infasurati-l in jurul capului. Tineti prosopul pe cap
cel putin 3 zile, inmuindu-l mereu in ulei sau in otet. Hildegard precizeaza: "Efectiv, sucul de nalba
dizolva melancolia, cel de salvie o usuca, uleiul de masline impregneaza capul obosit, iar otetul
absoarbe aciditatea melancoliei".
Probleme cardio-vasculare
Infuzie de ciocul-cucoarei
Se face o infuzie din 30 g de radacina de ciocul-cucoarei, 20 g de musetel si 2 prize de nucsoara
rasa, la 1 l de apa. Se beau 3-5 cani de ceai pe zi.
Stomac si dureri gastrice
Chiftele cu miez de paine si ou
Se amesteca un galbenus cu miez de paine de secara, se face o chiftea si se mananca pe stomacul
gol.
* In timpul tratamentului se evita grasimile animale.
Macerat de vin cu isop
Se pun 20 g de isop intr-un litru de vin, se lasa sa se macereze 3 zile la soare si se bea zilnic cate un
paharel.
Cataplasme cu patlagina
Se pune sa fiarba, la foc mic, patlagina inmuiata in vin (cateva clocote), dupa care se scoate din
cratita, se pune pe o bucata de panza si se aplica compresa pe stomac.
Paine cu marar si urzica
Se incorporeaza in faina de paine marar si urzica proaspete (se aleg partile fragede ale plantelor). Se
baga painea la cuptor si se mananca din ea la toate mesele, pana ce dispar durerile.

53
Elixir cu salvie
Se lasa la macerat o saptamana, intr-un litru de vin rosu: 100 g de salvie, 30 g de menta si 30 g de
seminte de marar. Se filtreaza, se adauga 20 g de miere, se amesteca bine si se mai adauga 1 l de
apa. Se bea cate un pahar dupa fiecare masa si unul inainte de culcare.

Magnetoterapia
Despre aplicatiile cu magneti si virtutile lor medicale.
Magnetul a fost descoperit cu cateva sute de ani inainte de Hristos. Legenda spune ca un pastor pe
nume Magnes isi ducea turma pe Muntele Ida, fiind incaltat cu sandale cu talpa din fier. Deodata, a
simtit ca nu mai putea sa-si dezlipeasca picioarele de pe pamant. A fost ingrozit si s-a grabit sa le arate
si celorlalti ce i se intampla. Toti s-au minunat si au botezat minereul respectiv "piatra lui Magnes"
(magnet). De atunci si pana in zilele noastre, magnetilor li s-au gasit numeroase intrebuintari, mai ales
in industria aerospatiala. Dar magnetul are si alte proprietati, mai putin cunoscute: el ne ajuta sa ne
pastram sanatatea. Desi nu exista explicatii stiintifice, cei care il utilizeaza sunt siguri ca multe
suferinte trupesti cedeaza sub influenta campului magnetic. Practicanta cu indelungata experienta a
magnetoterapiei, d-na Lili Colotin din Galati aduce argumente concrete in favoarea acestui tratament
inedit.
"Sanatatea e strans legata de energia magnetica"
- Se poate defini magnetoterapia?
- Magnetoterapia este o metoda sigura si blanda, care foloseste campurile magnetice aplicate asupra
organismului uman in scopuri terapeutice. Campul magnetic influenteaza favorabil tesuturile
organismului, actionand pana la nivel celular. El
produce schimbari pozitive in starea imunologica a bolnavului, are actiune de vasodilatare a
capilarelor, diminueaza gradul de coagulare a sangelui, accelereaza procesul natural de vindecare,
asigura eliminarea durerii si imbunatateste somnul. Energia magnetica asigura organismului uman
sprijinul necesar pentru autovindecare.
- Cum actioneaza magnetii asupra organismului?
- Orice forma de viata - fie ea planta, animal sau om - traieste si reactioneaza in uriasul camp de forte
magnetice creat de Pamant, beneficiind de influenta sa pozitiva. Toate sistemele din corpul nostru
sunt electromagnetice prin natura lor si raspund la magnetismul natural al pamantului. Sanatatea
fiecarui individ este strans legata de constanta energiei magnetice si de echilibrul celular. Magnetii,
prin dubla lor polaritate, pot influenta fluxul energetic subtil al organismului, deblocand traseele
energetice afectate, asigurand cresterea potentialului bioenergetic si echilibrarea energetica a
celulelor. Campul magnetic al Pamantului asigura echilibrul energetic al organismelor vii, dar
conditiile moderne de viata duc la diminuarea acestui camp, prin structurile metalice ale infrastructurii
(cladiri, mobilier, obiecte casnice, automobile etc). Campul magnetic al Pamantului s-a deteriorat cu
50% in ultimii 1.000 de ani, acest fapt ducand la deficienta fortei magnetice a organismului. Campul
magnetic influenteaza fluxul sanguin (care contine fier) si ajuta la imbunatatirea circulatiei periferice.
Sistemul nervos central este afectat de magnetism, iar functionarea nervilor este normalizata si
intarita, imbunatatind astfel functionarea tuturor organelor interne. De asemenea, imbunatateste si
circulatia sangelui prin creier, crescand fluxul de oxigen in celulele cerebrale; duce la cresterea
flexibilitatii vaselor de sange si dizolva colesterolul. Prin actiunea lor, magnetii incetinesc procesul de
imbatranire, previn infectiile, imbunatatesc functiile endocrine, ajuta sistemul imunitar in lupta cu
bolile, elimina durerile si au rol tonifiant. Campul magnetic are efect vasodilatator si actiune
analgezica, antiinflamatoare, antispastica si antiedemica, accelerand procesele de vindecare ale
organismului. Daca un organ este atins de vreo afectiune, campul sau magnetic se dezechilibreaza
imediat, ducand la modificarea valorii magnetice. Insa acel camp biomagnetic poate fi adus din nou

54
pana la valoarea initiala, prin aplicarea magnetilor pe organul afectat. Aceasta este esenta
magnetoterapiei.
- In ce boli este indicata magnetoterapia?
- Magnetoterapia se foloseste cu succes pentru combaterea insomniei, in tratamentul arterosclerozei,
pentru imbunatatirea memoriei, ajutand la tratarea trombozelor cerebrale si la vindecarea traumelor
craniene, accelereaza recuperarea in urma inflamatiilor, decalcifierii sau a unor afectiuni ale
sistemului locomotor. De asemenea, elimina sindromul premenstrual sever si depresiile, ajuta la
diminuarea simptomelor din epilepsie, Parkinson si Alzheimer. Magnetoterapia face adevarate minuni
in reumatisme (de orice forma), discopatii, hernii de disc neoperate, boli hepato-biliare, boli
endocrine, boli ale aparatului uro-genital (prostatita cronica, disfunctii sexuale), boli digestive,
tulburari circulatorii (arterite), cardiopatii ischemice, angina pectorala, tulburari respiratorii, migrene,
astenii, nevroze, nevralgii dentare. Este indicata si in procesele de refacere (dupa osteoartrita
incheieturilor, spondiloza, osteocondrita, entorse, sindrom algoneurodistrofic, spondilite anchilozante
si aseptice); in afectiuni pediatrice (miopie, artrita reumatoida, amiotrofie spinala, sinuzita); in
afectiuni neurologice (pareze ale nervilor periferici, dureri postoperatorii); in dermatologie.
Magnetoterapia intensifica vindecarea ranilor si a oaselor fracturate, elimina calculii renali si biliari,
vindeca eczemele si ajuta la recuperarea pacientilor cu paralizii. Acest tratament duce la vindecarea
rapida a plagilor si arsurilor, precum si la oprirea evolutiei diabetului. De asemenea, actioneaza
benefic si asupra cancerului in forme incipiente, ca adjuvant la tratamentul oncologic.

"Fiecare bolnav are un tratament personificat"

- Cel mai important efect al magnetoterapiei ramane totusi inlaturarea durerilor. Cum se
realizeaza acest lucru?
- Magnetoterapia poate inlatura cauza durerii, in loc sa trateze efectele. Secretul sta in circulatia
sanguina. S-a observat ca magnetii cresc fluxul sanguin catre capilarele mici, relaxandu-le si
dilatandu-le. Intr-un cuvant, functia de autovindecare a organismului se desfasoara mai rapid, deci
imbunatatirea circulatiei aduce cu ea vindecare.
- Cum se aplica magnetoterapia si cat dureaza expunerea la campul magnetic?
- Este bine sa se stie ca magnetoterapia nu trateaza o boala anume, ci organismul bolnav in totalitatea
lui. De aceea, fiecare bolnav va avea un tratament personificat. Durata aplicarii magnetilor este
prescrisa in concordanta cu boala si cu particularitatile pacientului. In afectiunile mai putin grave,
durata aplicarii este scurta, iar in cazurile cronice (artrita, paralizie sau eczeme), timpul de expunere
este mai mare. Terapia consta in aplicarea magnetului cu un anumit pol in diferite locuri ale corpului,
generand un camp magnetic bine determinat, care actioneaza local asupra organismului. Tratamentul
poate fi continuat pana ce boala este vindecata complet, fara a avea efecte adverse. Magnetoterapia nu
exclude folosirea medicamentelor alopate sau a unor terapii naturale, cum ar fi fitoterapia, Ayurveda,
homeopatia etc.

- Magnetoterapia are si contraindicatii?

- Este categoric interzisa in caz de sarcina, in cazul persoanelor care au instalat un pacemaker, in
afectiunile legate de sangerari, tuberculoza activa, psihoze. De asemenea, se va folosi cu precautie in
boli neurologice, micoze severe si arteroscleroza severa.
Apa magnetizata
- Se spune ca banala apa se transforma, prin contactul cu un magnet, intr-un lichid miraculos,
ajutand in tratamentul tuturor bolilor...
- Prin curgerea sa naturala prin curentele subterane, apa trece de multe ori pe deasupra rocilor
magnetice, care ii transfera o incarcatura magnetica. Insa atunci cand curge prin conducte din metal si
ajunge la robinetele din casele noastre, apa isi pierde incarcatura magnetica. Apa magnetizata
actioneaza asupra tulburarilor digestive, nervoase si urinare. Reduce excesul de aciditate in sistemul
digestiv si imbunatateste digestia, creste apetitul, elimina toxinele, dand energie persoanei care o
consuma in mod regulat. Apa magnetizata este benefica in tulburari de natura nervoasa, in reglarea
presiunii sanguine (creste presiunea joasa), in astm, bronsite, raceli, tuse si toate tipurile de febra.
Poate fi folosita pentru spalarea ochilor tumefiati, a ranilor si a eczemelor. Pentru mentinerea unei

55
vederi mai bune, este indicata spalarea zilnica a ochilor cu apa magnetizata. Corpul va prelua toata
energia magnetica de la apa magnetizata. Trebuie insa cateva saptamani pentru a se observa
imbunatatirile aduse asupra starii de sanatate. Orice lichid poate fi magnetizat, inainte de a fi
consumat: apa, ceaiurile, sucurile, compoturile, chiar si ciorbele. Pe magnet se aseaza un vas de sticla
sau de plastic (nu din metal!), in care turnam lichidul pe care dorim sa-l magnetizam. Se lasa la
magnetizat intre o ora si 12 ore, niciodata mai mult. Se poate consuma in orice cantitate.

De la cititori :
Tratamentul prin magnetoterapie practicat de d-na Lili Colotin din Galati (tel. 0236/43.58.88,
0754/41.25.21, 0743/92.18.35).
"Ddureri mari de maini, picioare si coloana"
Printr-o comanda telefonica, am intrat in posesia acestui magnet si, respectand prospectul pe care l-
am primit odata cu magnetul, am inceput tratamentul. Dupa doua saptamani, durerile au incetat si
treptat au disparut, fara alt tratament suplimentar. Am recomandat acest tratament si altor apropiati,
prieteni de-ai mei, care au comandat magnetul, l-au folosit si s-au simtit bine. Acest magnet nu are
termen de garantie si se poate folosi toata viata pentru ameliorarea afectiunilor reumatismale,
endocrine, digestive, cardiace. Magnetoterapia echilibreaza tensiunea arteriala, circulatia
defectuoasa a sangelui, este benefica in artrite, discopatii si chiar hernii de disc neoperate. Trateaza
migrene, Zona Zoster, nevralgii de trigemen, elimina calculi renali si biliari mici, grabeste
vindecarea arsurilor. Unii pacienti au scapat de diverse operatii, de bastoane. Are actiune benefica si
asupra plantelor si animalelor, inlocuieste bioenergia si acupunctura. Am inteles din instructiuni ca
nu trebuie folosit de purtatorii de stimulatoare cardiace, cei care mai au cheaguri de sange dupa
accidente vasculare sau cei cu afectiuni cardiace foarte grave.
"Folosesc magnetii d-nei Lili Colotin de circa cinci ani, de cand am citit in "Formula AS" despre
efectele spectaculoase ale acestei terapii. Aveam o poliartrita reumatoida cu monturi incipiente (mici)
la degetele mainilor si eram tare ingrijorata sa vad cum cresc si-mi deformeaza articulatiile - nu este
cazul sa spun ce dureri imi provocau cand ma loveam la degete sau spalam vase cu apa rece!
Sufeream si de Basedow, din cauza unor noduli tiroidieni (sase noduli de circa 1 cm), de care nu am
avut curajul sa ma operez. De ani de zile aveam probleme si cu inima: cardiopatie ischemica si
fibrilatii care ma speriau de moarte atunci cand se produceau, pentru care urmam de multa vreme
tratament medicamentos, dar fara efect. Am avut mare incredere in magnetoterapie si pentru ca multi
cititori ai revistei s-au confesat in paginile ei multumind ca s-au vindecat. Experienta lor mi-a dat
incredere. Dupa o luna de tratament mi-au disparut durerile, iar monturile de la degete s-au retras
treptat, pana au disparut aproape de tot. Ochii mi s-au dezumflat tot cam in acelasi timp; am facut o
noua ecografie la tiroida si medicul mi-a spus ca mai am doar doi noduli - de 0,5 si 0,3 cm. Am scapat
si de fibrilatii, iar medicamentele pentru cardiopatie ischemica le-am redus ulterior la jumatate, la
sfatul medicului cardiolog. Nu pot sa descriu in cuvinte cat sunt de multumita de aceasta terapie
naturala... In cazul meu, magnetii au facut minuni!"

DUMITRA LAZAR (66 ani) - Tulcea, tel. 0240/53.52.35

Despre ingrijirea parului

Parul
Fiecare fir de par este infipt in pielea capului cu trei radacini. El este inconjurat de vase de sange,
nervi si glande sebacee. In circa 2-4 zile, firul de par creste 1 mm, iar viata lui dureaza circa 3-4 ani.
Atunci parul cade si in locul lui creste altul. In decursul unei zile, un om pierde 30-50 fire de par.
Incaruntirea parului are atat pricini ereditare, cat si motive obiective: nevralgii, boli infectioase, stari
de soc, greseli de alimentatie. In general, alimentatia joaca un rol fundamental in aspectul exterior al

56
parului. Elementele esentiale pentru sanatatea parului sunt: fierul, acidul silicic, iodul si sulful, care se
gasesc in painea de orz si secara, orezul decorticat, ceapa, fructe proaspete, peste, ficat, lapte si oua.
Imbolnaviri ale parului prin influente externe
Dusmanul cel mai temut al firului de par sunt noxele aflate in mediul inconjurator, care ii incetinesc
cresterea si ii ataca structura. Dar mijloacele de infrumusetare reprezinta, si ele, un pericol potential.
De exemplu, permanentul, care din cauza substantelor chimice pe care le foloseste, aduce parul intr-o
stare nenaturala. Si vopsirea parului este daunatoare, substantele chimice atacand rezistenta firului.
Toate acestea trebuie facute cu mare grija si numai de specialisti. Multe femei s-au intors de la coafor
cu parul in maini.
Curatirea parului
Ingrijirea zilnica a parului incepe si se sfarseste cu periatul. In acest scop, trebuie folosita o perie nu
prea moale, confectionata din par natural. Pentru ca murdaria sa poata fi temeinic scoasa din par,
capul se apleaca in fata si parul se perie de la radacina spre varful firului. Fiti atenti ca fiecare membru
al familiei sa aiba peria si pieptenele sau. De asemenea, nu se poate folosi un sampon comun: fiecare
om are un alt tip de par. Atentie! Nu cumparati sampoane care sa contina formaldehida, dioxan,
alcalii. Cititi cu atentie etichetele. Daca aveti parul gras, nu cumparati sampon pentru parul gras: el
degreseaza firele prea puternic si o noua grasime se produce imediat. Cumparati sampon pentru par
normal.
Ingrijirea parului gras
Parul normal, chiar si la doua zile dupa spalare, e voluminos si stralucitor. In schimb, parul gras, din
pricina secretiei excesive de sebum, doar dupa 24 de ore de la spalare e din nou unsuros si lipit de cap.
Nu exista o reteta unica de ingrijire a lui. Exista sampoane moi, speciale pentru par gras, cu care parul
poate fi spalat zilnic. Cu sampoane obisnuite insa, spalarea lui zilnica este un pericol: la baza lor se
afla cel mai adesea detergenti care activeaza glandele seboreice, agravand si mai tare aspectul unsuros
al parului. Cea mai recomandata spalare a parului gras este la 2-3 zile, cu sampon de ou: bateti doua-
trei galbenusuri, adaugati (nu e obligatoriu) doua linguri de rom si intindeti omogen produsul pe parul
ud, masand usor pielea capului. In ultima apa de clatit (clatiti-va bine, de 2-3 ori) adaugati infuzie de
mesteacan + foi de nuc (daca sunteti bruneta) sau flori de musetel (daca sunteti blonda) + urzica vie +
frunze de soc + o tulpina de rostopasca (cate o mana din fiecare), puse seara in 3-4 litri de apa rece, si
care dimineata se incalzeste cu plante cu tot, pana ajunge in punctul de fierbere. Lasati sa se infuzeze
3 minute, apoi strecurati lichidul si clatiti-va cu el pe cap, lasandu-l sa actioneze pe par cateva minute.
Uscati-va apoi parul.
Cine se spala cu sapun de casa sa nu-l frece direct pe par, deoarece se fixeaza pe fire si este greu
de indepartat, chiar dupa mai multe clatiri, iar mentinerea sapunului pe par are consecinte grave,
provocand caderea acestuia. Cel mai indicat este sa dizolvam putin sapun in apa, transformandu-l si
folosindu-l ca pe un sampon.
Important: nu folositi niciodata foehnul la maximum, aerul prea fierbinte activeaza sebumul; seara,
la culcare, prindeti parul in varful capului cu o clama, pentru a nu dormi pe el: devine gras, iar daca e
vopsit, se rupe.
Cosmetica naturista
Cafeaua
Stiati oare ca nelipsita cafea face adevarate miracole pentru frumusete? De fapt, se pare ca efectele
benefice sunt mai importante pentru aspectul exterior, decat pentru interior! Vreti sa va convingeti?
Incercati retetele de mai jos:
Parfum pentru corp - pentru a va parfuma intregul corp cu un miros suav de cafea, umpleti cu zat un
saculet de tifon si frecati-va cu el la dus sau la baie.
Concentrat de cafea pentru stralucirea parului - are un miros divin si da, intr-adevar, rezultate: parul
va deveni mai stralucitor chiar si dupa o singura aplicare. Faceti o portie mare de cafea foarte tare (la
ibric sau chiar un espresso, daca aveti aparat) si lasati-o sa se raceasca, pana devine calduta.
Strecurati-o, puneti-o intr-un lighean si inmuiati-va parul uscat in ea. Lasati sa actioneze timp de 20 de
minute, apoi clatiti-va abundent cu apa calduta. (Metoda recomandata doar pentru femeile satene,
roscate sau brunete.)

57
Zat anticelulitic. Toate acele creme anticelulitice foarte scumpe au un singur ingredient comun:
cofeina! Va puteti prepara singure o crema anticelulitica, folosind zatul de cafea. Are efecte mai bune
daca se foloseste caldut.
Dupa ce va beti cafeaua, amestecati un sfert de ceasca de zat caldut, cu o lingura de ulei de masline.
Stati in picioare, in cada, si aplicati amestecul de cafea pe zonele corpului cu probleme, masand
energic, ca sa patrunda in piele. Nu va faceti griji daca o parte din amestec va cadea; ramane destul ca
sa adere la piele si sa produca efectul scontat.
Dupa aplicarea amestecului aplicati pe zonele respective o folie de plastic si lasati sa actioneze pentru
cateva minute.
Desfaceti folia si frecati pielea cu palmele, pentru a inlatura excesul de amestec ramas. Clatiti cu apa
calduta.
Aceasta procedura are rezultate foarte bune, daca o repetati de doua ori pe saptamana.
Exfolierea si tonifierea tenului. La un sfert de cescuta cu zat de cafea adaugati un ou, amestecand
bine pana obtineti o pasta. Aplicati pe fata, masati cu blandete, apoi lasati amestecul sa se usuce.
Clatiti cu apa calduta. Pentru persoanele cu ten uscat, se recomanda adaugarea unei creme hidratante
in amestec.
Parul pe fata,
Cresterea exagerata a parului pe brate si pe picioare la femei constituie un semn de afectiune a glandei
suprarenale. Se aplica suc de rostopasca (care se tine in frigider) pe partile cu pilozitate excesiva. Se
lasa sa patrunda timp de cateva ore, apoi se spala cu un sapun moale, iar pielea aproape uscata se
trateaza cu alifie de galbenele, ulei de musetel sau ulei de sunatoare. Atentie: sucul de rostopasca se
foloseste doar extern. In plus, se vor face o cura cu ceai de urzici (3-4 cani pe zi) si bai de sezut cu
ceai de coada-calului.
Reteta pentru cresterea parului
- Numai pentru brunete
-Se umple o sticla cu gura larga (de lapte) cu nuci verzi, pana la gat. Se toarna deasupra ulei de
masline si se lasa la macerat doua saptamani. Cu emulsia formata, se unge pielea capului (se fac
carari), apoi se infasoara parul intr-un prosop fierbinte (inmuiat in apa clocotita si stors). Prosopul nu
se lasa sa se raceasca. Este o metoda sigura.
Reteta contra caderii parului
Se piseaza bine o capatana mare de usturoi sau doua mai mici intr-o piulita de lemn. Se adauga o
sticla mare de ulei de ricin sau doua mici si aceeasi cantitate de rom. Se pun toate intr-o sticla inchisa
la culoare si se lasa la macerat 48 de ore, agitandu-se din timp in timp. Cu toata solutia rezultata se fac
masaje la radacina parului, apoi se acopera parul cu o punga din plastic si peste ea se infasoara capul
cu un prosop fierbinte. Se sta asa timp de trei ore, vreme in care se incalzeste mereu prosopul ca sa nu
se raceasca. (Prosopul se poate incinge si cu ajutorul fierului de calcat.) Tratamentul se face o data pe
saptamana. Este verificat de o colega care in urma unei boli ramasese fara smocuri intregi de par.
Dupa tratament, rezultatul a fost miraculos.Ionescu Iuliana Rodica - Str. Daniel Crangureanu nr.
27, sector 1, Bucuresti
2.Se pun la foc 100 g frunze proaspete de urzică, cu 1/2 l oţet de mere şi 1/2 l apă rece. Se lasă să
fiarbă 5 minute, se pune la răcit, apoi se strecoară. Cu soluţia obţinută se fac frecţii zilnice, la
rădăcina părului.
Infuzia de urzică, folosită ca apă de clătit după spălarea părului cu şampon, îi redă acestuia
strălucire şi volum.
Cresonul intareste radacina
Cumparati creson de la "Plafar" (in curand va aparea si la piata). Dupa ce v-ati spalat pe cap si v-ati
limpezit, tamponati-va radacina cu o bucatica de vata inmuiata in infuzie de creson. Lasati-o sa
actioneze 3-4 minute, apoi folositi fhnul.
Menta stimuleaza pielea capului
Faceti un concentrat puternic din ceai de menta si amestecati-l cu samponul (o portie) pe care il
folositi. Masati-l bine pe pielea capului si lasati-l sa actioneze. Restul ceaiului puneti-l in apa de clatit.
Urzica vindeca parul gras si varfurile crapate

58
Preparati un decoct din urzici. Amestecati o parte din el cu samponul (o portie) si intindeti-l bine pe
par. Lasati sa actioneze cateva minute. Clatiti-va bine. In ultima apa, turnati ceaiul de urzica ramas.
Salvia hraneste si stimuleaza
Preparati o infuzie concentrata de salvie. Strecurati-o si puneti-o intr-un vas. Dupa ce v-ati spalat pe
cap si v-ati clatit, zvantati-va parul intr-un prosop. Descurcati-l. Inmuiati apoi pieptenele in infuzia de
salvie si intindeti-o uniform pe toata lungimea lui.
Apă de păr cu urzici
Se umple o sticlă curată, pe jumătate, cu frunze proaspete de urzici. Deasupra se toarnă, până la
gura recipientului, oţet de mere. Se închide cu dop şi se pune 3 săptămâni într-un loc însorit. Se
scutură periodic. Se strecoară. Cu esenţa obţinută se frecţionează rădăcina părului, pe care îl
întăreşte şi îi combate căderea.

Sfaturi de primavara, pentru un par bogat

si frumos
Retete cu plante si alimente - Contra caderii parului
Alimente bogate in sulf
Mancati cat mai multe caise uscate, urzici si ceai de urzici, creson. Sunt alimente bogate in sulf, un
prieten de nadejde al parului. In plus, preparati si lotiuni pe baza de frunze de buxus, creson sau
urzica, bagate in centrifuga cu o mica cantitate de apa. Se combina cu alcool de 70 de grade, in
proportie de 2/3 alcool si 1/3 suc de frunze proaspete. Aplicati regulat aceasta lotiune pe parul
proaspat spalat si clatit.
Frunze de urzica
Pentru a opri caderea parului, care primavara se accentueaza, frectionati-va regulat radacinile
parului cu infuzie concentrata de frunze proaspete de urzica.
Galbenus de ou si untdelemn de masline
Spalati-va pe cap cu un amestec format din trei galbenusuri, o lingura de untdelemn de masline si
putina apa rece. Clatiti-va cu apa aproape rece, in care adaugati putin suc de lamaie.
Ceai negru
Masati-va radacinile parului cu o infuzie concentrata de ceai negru. Repetat vreme de o saptamana,
in fiecare zi, procedeul stopeaza rapid caderea parului.
Ulei de masline si tinctura de salvie sau de cimbru
Frectionati-va indelung pielea capului, cu o lotiune compusa din untdelemn de masline verzi,
amestecat in parti egale cu rom. Adaugati si cateva picaturi de tinctura de salvie sau cimbru, apoi
infasurati-va parul cu un prosop si ramaneti asa peste noapte. A doua zi dimineata, spalati-va cu
sampon si clatiti-va cu multa apa.
Retete pentru par fragil si uscat
Sampon cu sapunarita
Parul uscat sau fragil isi recapata vigoarea, dupa cateva samponari cu sapunarita. Puneti la fiert un
litru de apa. Cand clocoteste, adaugati 70 de grame de radacina de sapunarita (3 linguri), lasati sa
fiarba 20 de secunde, apoi stingeti focul si lasati decoctul sa se infuzeze 10 minute. Se strecoara
lichidul si se aplica pe parul umed, ca un sampon obisnuit. Planta face clabuc.
Ulei de masline
Revitalizati-va parul cu o baie de untdelemn de masline, aplicat pe toata lungimea lui. Lasati sa
actioneze 30 de minute, apoi samponati-va bine si clatiti-va din belsug.
Sulf si untdelemn de masline

59
Cumparati de la farmacie sulf sublimat. Amestecati o lingurita de pulbere cu 3 linguri de untdelemn
de masline. Amestecati-le bine, pentru a obtine un lichid onctuos. Aplicati-l la radacina parului,
masand usor, de preferinta seara, la culcare. Inveliti-va capul cu o punga de nailon ca sa nu patati
asternutul. Lasati produsul pe par toata noaptea. A doua zi, spalati-va bine, cu o portie dubla de
sampon. La inceput, reteta se face o data la zece zile. Apoi, o data pe luna.
Retete pentru par gras
Lotiune cu caltunasi
Numita si caputina sau condurasi, planta este cataratoare, creste doar semanata si are ca semn
distinctiv niste flori mari si portocalii. Se prepara din ea o lotiune in felul urmator: se pune la
macerat un pumn de frunze de caltunasi, in 3/4 litri de alcool de 70 de grade, vreme de 15 zile. Se
strecoara si se trage la sticla. Se fac frectii zilnice la radacina parului.
Cura cu ceapa
Miroase urat, dar este extrem de eficienta: frecati-va radacinile parului, inainte de a va spala pe cap,
cu o jumatate de ceapa cruda. Lasati sucul sa actioneze o jumatate de ora (ceapa contine sulf, o
substanta minune pentru intarirea parului), apoi spalati-va bine parul si mainile.
Masaj cu tarate de grau
Este o reteta foarte raspandita in Normandia. Macinati prin rasnita de cafea doua linguri de tarate de
grau, pentru a obtine o pulbere fina. Masati-va pielea capului cu acest praf, cateva minute, inainte
de a va spala parul. Taratele absorb excesul de sebum. Parul devine suplu, matasos si usor de coafat.
Cataplasme cu argila
Aplicati pe par cataplasme cu argila, o data pe saptamana. Pentru asta, amestecati cateva plicuri cu
argila vanduta in farmacie sau in magazinele naturiste, cu apa in care ati dizolvat un varf de cutit de
sare marina. Amestecati, pentru a obtine o pasta omogena. Aplicati-o pe par si masati. Lasati sa
actioneze un sfert de ora, apoi clatiti-va bine, adaugand in ultima apa si cateva picaturi de otet.

Probleme cu parul? Mancati morcovi!

Un studiu realizat in Franta anunta o stire "de groaza": doua treimi dintre femeile intre 35 si 60 de
ani se confrunta cu caderea parului. Si o veste buna: exista strategii de oprire a fenomenului
Sa pierzi zilnic cateva fire de par e normal. Alarma suna abia cand pe pieptene sau pe perie raman
mai mult de 100. Cand parul cade egal, de pe intreaga suprafata a capului, avem de-a face cu o
"cadere difuza", provocata de o infectie sau de tulburari ale tiroidei. Recent, cercetatorii francezi
aduc in discutie un nou element: lipsa fierului. Cu cat e mai scazut continutul de feritina, cu atat
pierderea parului e mai mare. In principiu, fenomenul se declanseaza in perioada de instalare a
menopauzei (dupa aceea dispare) si e provocat de pierderile de sange, care fragilizeaza si parul si
unghiile. Solutia: Recurgeti la o analiza a sangelui si, daca fierul e in scadere, substituiti-l cu
produse existente in farmacii. Daca organismul nu il suporta in forma industriala, recurgeti la fierul
prezent in stare naturala in alimente: 200 g carne de vita, 2 felii de paine integrala, 100 g morcovi
cruzi, 200 g spanac fiert, 50 g caise uscate, 200 g rosii - reprezinta un consum ideal. Un regal: sucul
de morcovi (1 litru pe zi) sau combinat cu sucul de sfecla (150 ml). Atentie: cafeaua si ceaiul reduc
puterea de absorbtie a fierului. Dimpotriva: fructele si legumele o sporesc. Si preparatele pe baza de
zinc, calciu si biotina intaresc unghiile si parul. Efectele nu apar insa imediat. Dureaza doua-trei
luni pana ce rezervele se refac. Important este sa stapaniti fenomenul si sa-l tratati.
Uneori, caderea parului poate fi provocata de tulburari hormonale. In cazul acesta, singura solutie
sunt medicul si medicamentele.

60
Cosmetica naturista Retete contra caderii parului:
Cu otet de mere si bere
Cand parul incepe sa se rareasca, de mare ajutor este un masaj regulat al pielii capului, cu o solutie
formata dintr-un pahar de apa + 1 lingura de otet de mere (preferati-l pe cel preparat in casa sau
cumparat de la apicultori). Se freaca radacinile parului cu un tampon, inainte de spalatul cu sampon
(lasati sa actioneze zece minute).
La prevenirea caderii parului ajuta si spalatul cu bere. Dupa ce va clatiti, turnati pe cap 100 ml de
bere (o jumatate de pahar) si masati-o bine in piele. Lasati sa actioneze 15 minute, apoi clatiti-va
din nou, cu apa calda. Repetati procedeul, masati usor si pieptanati-va parul ud. Lasati-l sa se usuce,
fara sa va clatiti. Berea intra in piele, iar mirosul dispare.
Cu tinctura de urzica
Sase-sapte frunze proaspete de urzica sau 2 linguri de planta uscata se pun la macerat zece zile, intr-
o jumatate de litru de spirt. Imbibati un tampon si frecati-va radacina parului cu acest extract.
Intareste si vitalizeaza firul de par.
Masaj cu ceapa
Ceapa este un remediu cunoscut din batrani pentru forta lui de regenerare a parului. Dupa un masaj,
parul creste mai puternic si mai voluminos. Cum procedati: taiati in doua o ceapa mare de apa si
masati cu partea taiata pielea capului, vreme de 15 minute. Spalati-va apoi cu un sampon delicat.

Remediul care reda parului carunt culoarea

naturala! Contine 7 aminoacizi, 90 de
minerale, 13 vitamine si 80 de enzime!
Parul grizonat este indicatorul final al imbatranirii. Aproximativ 50% dintre persoanele trecute de
varsta de 50 de ani sufera intr-o masura mai mare sau mai mica de albirea parului. Incearca cat poti
de mult sa amani inevitabilul cu ajutorul colorantilor si cu ajutorul tratamentelor foarte scumpe,
rezultatul va fi acelasi. Albirea parului este de neinvins. Sau poate fi invinsa?
Consumul regulat de iarba de grau iti poate recolora acele fire de par albe, astfel incat sa te poti
bucura de culoarea naturala a parului tau si la varsta senioratului. Beneficiile sale nu se limiteaza
doar la acesta. Aceasta iarba de grau incetineste intregul proces de imbatranire, are un efect de
intinerire asura celulelor, are proprietatea de a detoxifia organismul, de a lupta impotriva tumorilor
si de a reda eliasticitatea pielii.
Medicina Traditionala Chineza (MTC), vechiul sistem de vindecare, considera ca exista o legatura
foarte stransa intre pigmentarea parului, calitatea sangelui si puterea rinichilor tai. Potrivit MTC,
grizonarea parului nu scoate in evidenta o imbatranire a organismului, pe cat evidentiaza o slabire a
rinichilor si o scadere a calitatii sangelui.
Alcatuita in proportie de 70% din clorofila, iarba de grau, recoltata din graul tanar (Triticum
aestivum), reface starea de sanatate a rinichilor si sporeste calitatea sangelui, indiferent de varsta.
Clorofila sprijina intarirea, construirea si oxigenarea sangelui. In stare lichida, iarba de grau este
extrem de asemanatoare cu hemoglobina, un compus care transporta oxigenul direct in sange. De
indata ce este consumata, clorofila este tranformata in sange. Apoi, aceasta transporta catre celulele,
catre tesuturile si catre organele organismului substantele nutritive de care acesta are atat de mare
nevoie.
Nutritionistul de renume mondial, Dr. Bernard Jenson, a descoperit ca iarba de grau si alte sucuri
din plante verzi bogate in clorofila sunt cei mai buni constructori naturali ai sangelui. In cartea sa

61
,“Health Magic Through Chlorophyll From Living Plant Life”, acesta ne prezinta mai multe cazuri
in care acesta a fost capabil sa stimuleze, in doar cateva zile, cresterea numarului de globule rosii
din sange doar prin imbaierea pacientilor intr-o baie de apa bogata in clorofila. Consumul de iarba
de grau si de alte sucuri verzi s-a dovedit a avea proprietatea de a stimula rapid cresterea numarului
de globule rosii din sange, mult mai rapid in comparatie cu tehnica prin imbaiere.
Iarba de grau este formata dintr-o serie impresionanta de nutrienti care au capacitatea de a-ti intineri
si de a-ti intari organismul, de la celule, pana la tesuturile organelor acestuia. Dincolo de continutul
de 70% de clorofila, iarba de grau contine 17 aminoacizi esentiali, 90 de minerale, 13 vitamine si 80
de enzime pretioase.
Eminentul om de cercetare Dr. Earp-Thomas declara ca, “…15 kilograme de iarba de grau sunt
echivalentul a 350 de kilograme de morcovi, salata verde, telina si asa mai departe…”.
Iarba de grau creaza o linie de aparare de nepatruns impotriva bolilor. Un detoxifiant natural foarte
puternic, iarba de grau protejeaza ficatul si curata sangele prin neutralizarea substantelor toxice,
cum ar fi cadmiu, nicotina, strontiu, mercur si policlorura de vinil.
Detoxifierea este primul pas. De acolo, iarba de grau porneste ofensiva, fiind un agent anti-cancer
extrem de eficient.
Iarba de grau este o sursa abundenta de oxigen lichid. Iarba de grau stimuleaza productia de celule
rosii din sange si creste nivelul oxigenului din sange. Astfel, ajuta la combaterea celulelor
canceroase, deoarece cancerul nu poate supravietui in astfel de medii alcaline bogate in oxigen.
In cadrul unui studiu recent publicat in revista “Mutation Research” a fost comparata eficienta
clorofilei in comparatie cu cea a beta-carotenului si a vitaminelor A, C si E. Clorofila a avut un
efect anti-cancer mult mai mare in comparatie cu toate celelalte elemente nutritive de mai sus.
Practic, in fiecare saptamana, ne sunt prezentate de catre cercetatori noi descoperiri in domeniul
sanatatii alternative. Majoritatea dintre acestea sunt foarte ieftine sau gratis in unele cazuri. Cu toate
acestea, cele mai multe dintre aceste remedii eficiente sunt necunoscute pentru majoritatea
oamenilor deoarece mass-media rareori le raporteaza. Chiar mai mult decat atat, in unele cazuri,
aceste solutii puternice sunt suprimate si chiar interzise.

Remedii pentru curatarea si dezintoxicarea

rinichilor
Rinichii reglează balanţa fluidelor în organism, participînd la eliminarea substanţelor reziduale prin
urină. Ei filtrează şi elimină metaboliţii reziduali din sînge. De asemenea, controlează echilibrul
acido-bazic (pH-ul) prin filtrarea selectivă sau prin reţinerea diverselor minerale în corp. Există unele
teorii conform cărora rinichii ar controla şi glandele sexuale: testiculele la bărbaţi şi ovarele la femei.
În practica taoistă, organele genitale sînt numite "rinichii inferiori". La suprasolicitare, rinichii
primesc energie atît din zona genitală, cît şi din întrega coloană vertebrală. Ei continuă să funcţioneze
bine dar secătuiesc în acest fel energia sexuală, precum şi energia vitală
Combaterea insuficienţei renale şi retenţiei de urină
Nu mai încape îndoială cît de importantă este funcţia rinichilor. Mai mult, apreciaţi ca o oglindă a
bunei funcţionări a întregului organism, rinichii trebuie menţinuţi în bună stare. Dincolo de
medicamente, care sunt o soluţie şoc de tratament, remediile naturale reprezintă partea blandă a
tratamentului renal, de o mai lungă durată dar cu o eficienţă maximă. Pentru combaterea
insuficienţei renale, de exemplu, se raşnesc 30 g rădăcină de anghinare, iar pulberea se pune la
macerat în 1/2 litru de vin alb, timp de 7 zile. Se strecoară şi se beau cîte 50 ml, de 3 ori/zi, înaintea
meselor principale.

62
Retenţia de urină se combate cu infuzie din 25 g de mătase de porumb la un litru de apă clocotită. Se
strecoară şi se îndulceşte cu miere de albine. Se bea pe parcursul unei zile, fără a se depăşi 1 litru/zi.
Suc de morcov şi ceai de pătrunjel Persoanele care nu consumă suficiente lichide în fiecare zi riscă să
facă, mai devreme sau mai tîrziu, pietre la rinichi. De asemenea, sunt expuşi riscului cei ai căror
părinţi au suferit de astfel de probleme.
Nisipul, ca şi pietrele la rinichi, dar şi cele care se formează la nivelul ficatului şi în vezica biliară, pot
fi eliminate cu ajutorul sucului de morcovi. Acesta se bea de cîteva ori pe zi, iar după cîteva zile
pietrele vor fi eliminate. Şi pătrunjelul ajută la menţinerea sănătăţii rinichilor. În plus, planta susţine
activitatea ficatului, a glandelor, ajută la purificarea sangelui şi în procesul de digestie. Ajută la
eliminarea toxinelor din ţesuturile renale şi este recomandat pentru toate problemele renale, însă nu şi
un medicament pentru bolile grave ale rinichilor. Pătrunjelul, previne reabsorbţia sării în ţesuturi şi
elimină resturile şi "mizeria" din rinichi. Pentru dizolvarea calculilor renali, este recomandat ceaiul de
pătrunjel, o cană de 1-2 ori/zi, timp de 2 săptămîni pe lună. Dizolvarea pietrelor la rinichi şi
eliminarea lor Un leac pentru dizolvarea calculilor renali este tămaia de smirnă granulată şi de culoare
alb-gălbui, nu cea cu arome de pe piaţă. Se iau cîte 3 boabe de tămîie, nu mai mari decat un bob de
mazăre, se pun în miez de paine (ca să nu atingă dinţii) şi se înghit dimineaţa, pe stomacul gol.
Boabele se iau alternativ, o zi da, o zi nu, pană la dispariţia pietrelor. Regimul va fi fară carne şi fară
apă bogată în săruri minerale.
Pentru eliminarea nisipului sau pietrelor, timp de 7 zile, în fiecare dimineaţă, cu 2 ore înainte de
masă, se bea un păhăruţ cu suc de ridiche neagră. Un alt remediu cu eficienţă maximă, atît pentru
pietre la rinichi cat şi la fiere, este din seminţe de canepă. Timp de 3 săptămîni, în fiecare dimineaţă,
cu 2 ore înainte de masă, se bea un ceai făcut din 2 linguri de seminţe de cînepă, zdrobite şi fierte în
150 ml apă, pană ce lichidul rămîne la jumătate. Remediul se mai poate prepara dintr-un pahar de
seminţe rîşnite şi fierte în 3 pahare de lapte, pană ce lichidul scade la un pahar. Se strecoară şi se bea
fierbinte, înainte de masa de dimineaţă. Procedeul se repetă 5 zile la rînd, cu o pauză de 10 zile, după
care se reia. Se poate continua pană la un an.
Meiul
De obicei, meiul este un remediu incredibil, care te poate ajuta sa tratezi cu usurinta problemele
rinichilor. Nu putini sunt cei care au declarat ca meiul a facut miracole in cazul lor, reusind sa scape
de diverse afectiuni ale rinichilor. In medicina naturista, meiul este folosit in tratarea litiazei urinare (
calculi renali, sunt depozite minerale intarite care se formeaza in rinichi). Meiul are capacitatea de a
curata rinichii intr-un mod eficient, eliminand nisipul (pietrele); ajuta in vindecarea problemelor
femeiesti si de asemenea vindeca cistita. Meiul este una dintre cele mai raspandite cereale, avand o
valoare nutritionala foarte ridicata si de asemenea posedand proprietati curative. Asa ca, recomandam
cu incredere aceasta minunata reteta din medicina naturista rusa. Are eficienta in vindecarea
rinichilor, ajuta la detoxificarea acestora, curata nisipul si sprijina eliminarea pietrelor mici.
Ce trebuie sa faci? Seara, spala aproximativ 200 de grame de mei cu apa calduta. Pune meiul intr-un
borcan mai mare si toarna aproximativ 2 litri de apa fierbinte peste el. Dimineata vei vedea ca a
rezultat un lichid alb, iar acela este tocmai tratamentul tau! Asa ca, pune lichidul intr-un alt recipient si
bea-l de-a lungul zilei fara vreo limita, adica poti bea cat iti pofteste inima. Pastreaza meiul folosit. Cu
acela iti poti pregati un terci sanatos pentru micul dejun (1 pahar de mei, 3 cani de apa, se prepara
rapid). Seara, pregateste o noua portie din acest amestec, trebuie sa urmezi acest tratament pentru 15
zile, astfel incat sa aiba eficacitate.
Care sunt rezultatele? In aproximativ 10-15 zile pietrele vor fi complet dizolvate, iar corpul le va
elimina prin urina, rinichii fiind curatati de nisip. Va disparea si inflamatia, iar ambii rinichi si
tesuturile se vor regenera. Acest produs alimentar este accesibil oricui si poti fi sigur ca-ti va proteja
rinichii. Asa ca, nu rata sansa de a-ti curata organismul intr-un mod natural
Curăţarea de săruri şi eliminarea depunerilor calcaroase Sărurile care se depun în rinichi se
elimină cu orez fiert. Se acoperă cu apă 2 linguri de orez nedecorticat şi se lasă aşa 24 de ore.
Dimineaţa se fierbe orezul încă 5 minute după ce a dat în clocot şi se consumă pe stomacul gol. Timp
de 4-6 ore nu se mănancă nimic. Tratamentul se face cate 2 săptămîni, de 2 ori/an. Pentru eliminarea
depunerilor calcaroase din rinichi, se fierb la foc mic, timp de 5 minute, 25 g foi de dafin. Se ia vasul
de pe foc şi se lasă acoperit 3 ore. Se strecoară şi se bea lichidul cu înghiţituri mici pe parcursul zilei.

63
Procedeul se repetă a doua şi a treia zi. După o săptămînă, ciclul de 3 zile se repetă. După un an,
procedeul se repetă timp de 6 zile.
Persoanele care au pietre la rinichi nu au voie să mănance condimentat sau sărat.
Dezintoxicarea rinichilor Se taie mărunt 6 crenguţe de mure (de 50-60 cm fiecare) şi se pun la fiert
într-o cratiţă de 6 l plină cu apă de izvor. Se fierbe 2-3 ore fără capac, la foc mic, pînă cînd scade la
jumătate (3 l). În două zile se bea toată cantitatea, fracţionat, în părţi egale. Timp de o săptămînă, 3
zile înainte şi 3 zile după tratament, se ţine un regim vegetarian în care, înainte cu 30 de minute de
masa de prînz, se bea suc dintr-o sfeclă mică roşie, 2 mere, jumătate de varză albă.
Ceaiuri care detoxifica rinichii
Exista multe sortimente de ceaiuri pe care le poti prepara si care pot contribui intr-un mod foarte
eficient la detoxifierea rinichilor tai.
Ceaiul de radacina de papadie elimina excesul de apa din organism prin stimularea productiei de
urina.
Ceaiul de radacina de ghimbir si turmeric, in cazul in care este consumat dupa masa de pranz si
dupa cina, nu numai ca are capacitatea de a detoxifia rinichii intr-un mod eficient, dar si de a sprijini
digestia.
Legume si fructe care detoxifica rinichii
Exista, de asemenea, o mare varietate de fructe si de legume care pot contribui la detoxifierea
rinichilor. Strugurii organici pot fi consumati cruzi cu scopul de a-i furniza organismului substantele
nutritive si antioxidantii care sprijina procesul de detoxifiere. Strugurii contribuie la eliminarea
acidului uric si a altor deseuri prezente la nivelul rinichilor.
Merisorul ii furnizeaza organismului nostru chinina, un compus trimis catre ficat. Acidul hipuric,
care se transforma in chinina, contribuie la eliminarea acidului uric si a ureei de la nivelul rinichilor
si tractului urinar. De asemenea, chinina previne atasare bacteriilor de peretii tractului urinar. Sucul
de merisor este unul dintre cei mai importanti sustinatori ai santatatii rinichilor tai.
Merele organice sunt unele dintre cele mai bune alimente naturale pe care le putem manca si
acestea, de asemenea, sprijina detoxifierea naturala a organismului.
De asemenea, exista mai multe tipuri de legume care sprijina in mod natural detoxifierea rinichilor
si care sunt disponibile in aproape fiecare magazin alimentar
Usturoiul este un diuretic natural, care stimuleaza productia de urina si care detoxifica rinichii.
Castravetii, de asemenea, actioneaza ca un diuretic natural si pot contribui la dizolvarea pietrelor la
rinichi.
Ceapa este cunoscuta pentru proprietatea sa de a contribui la eliminarea pietrelor de la rinichi. Se
fierb cateva cepe si se mixeaza intr-un blender impreuna cu apa in care au fost fierte.
Fasolea, soia si mazarea contin un aminoacid esential numit arginina care contribuie la curatarea
rinichilor de amoniac.
O regula generala
Consumul de alimente naturale, vii, ii va oferi organismului tau sprijinul necesar pentru detoxifierea
naturala a rinichilor si a celorlalte organe. Majoritatea legumelor cu frunze verzi, fructele cu un
continut redus de zaharuri (fructele de padure), nucile si semintele pot sprijini sanatatea
organismului in diferite moduri, nu doar prin detoxifierea sa. De asemenea, este extrem de
important sa consumi suficienta apa pura, cu scopul de a le permite rinichilor tai sa elimine toxinele
intr-un mod mult mai rapid si eficient.

Cel mai eficient remediu naturist pentru curatarea rinichilor

tai – Ceaiul de seminte de pepene!
Foarte putini dintre noi cunoastem adevaratepe beneficii oferite de semintele de pepene verde,
seminte care ajung de cele mai multe ori la gunoi. Semintele circula prin tractul digestiv si usureaza
digestia alimentelor. Cu toate acestea, adevaratele lor beneficii raman neutilizate.

64
Pentru a benefica in intregime de proprietatile acestor seminte, este necesar ca acestea sa fie gatite,
prajite sau macinate. Semintele de pepene verde contin fibre necesare pentru o digestie eficienta si
pentru prevenirea aparitiei inflamatiilor la nivelul intregului organism.
Semintele de pepene verde sunt foarte bogate in citrulina, un compus organic cu proprietati
antioxidante. Acestea au proprietatea de a dilata vasele
sanguine si astfel, reprezinta un real sprijin in tratamentul
aterosclerozei, hipertensiunii arteriale si in tratamentul
anginei pectorale.
La inceputul secolului al XX-lea, un grup de oameni de
stiinta de origine americana a explicat faptul ca semintele
de pepene verde sunt eficiente in tratamentul bolilor de
rinichi si in tratamentul infectiilor tractului urinar, fapt
demonstrat ulterior de numeroase studii stiintifice.
Potrivit cercetarilor, ceaiul de seminte de pepene verde
este un diuretic excelent si este recomandat pacientilor care au nevoie sa elimine orice pietre
prezente la nivelul rinichilor si la nivelul tractului urinar.
Oamenii de stiinta de origine americana ne recomanda urmatoare reteta:
Zdrobeste si macina 4 linguri de seminte de pepene verde proaspete*.
Fierbe semintele in 2 litri de apa timp de 15 minute
Acest ceai iti va ajunge pe o durata de 2 zile. Este recomandat ca acest ceai sa fie baut in doze
egale. Este recomandat ca acest ceai sa NU fie consumat mai mult de doua zile constant. De aceea,
se va face o pauza de 2 zile intre cele doua zile si urmatoarele zile de tratament.
Repeta aceasta procedura timp de cateva saptamani, urmand aceleasi instructiuni.
*In cazul in care nu ai pastrat cateva seminte de la pepenii de vara aceasta, cu siguranta vei gasi
seminte de pepene rosu la plafar sau la magazinele de profil.

Ce informatii despre sanatate ne ofera analiza culorii si mirosului de urina

Urina poate dezvălui informații importante despre procesul de eliminare a deșeurilor din corp, oferind
indicii despre starea de sănătate în general. Rinichii servesc pentru a filtra excesul de apă și deșeurile
solubile în apă din sânge, eliminarea toxinelor care altfel ne-ar imbolnavi.
Cele mai comune variații de culoare pentru urină și cauzele posibile
Galben / auriu Aceasta este culoarea tipica a urinei si indică un tract urinar sănătos; culoarea galbena
se va intensifica în funcție de hidratare; unele vitamine B dau culoarea de galben strălucitor
Rosu / Roz (sânge în urină)Aceatsa culoare poate fi în legătură cu infecția tractului urinar, pietre la
rinichi sau mai rar cancer.Consumul de alimente de culoare roșie cum ar fi sfecla, afine, coloranți
alimentari roșii, rubarbă; suplimente de fier; culoarea clasica de "vin de Porto" poate indica porfirie
(afecțiune genetică) Consultați medicul imediat dacă bănuiți că aveți sânge în urină
Alb / Incolor Culoarea alba semnifica hidratare excesivă / incolor este cel mai probabil. Consultați
medicul dumneavoastră numai dacă este cronică
Portocaliu Cauze: Culoarea portocalie este un semn tipic de deshidratare, apare mai devreme decât
sete; mai apare atunci cand amanati sa urinati pentru prea mult timp; post-exercitiu; consumul de
alimente portocalii (morcovi, coloranți in suc de fructe sau alimente); medicamente piridiu
(fenazopiridina); ficat sau probleme pituitare (ADH, sau hormon antidiuretic) Trebuie sa bei mai
multa apa si sa nu întârzii urinarea; consultați medicul dacă urina portocalie persistă în ciuda hidratarii
adecvate. Portocaliu inchis, ambraUrina este de culoare mai concentrata decât portocaliu. Se
datoreaza unei deshidratari severe asociate cu efortul fizic sau căldură intensa. Mai poate fi de la
excesul de cafeină sau sare; hematurie; scăderea producției de urină (oligurie sau anurie); problemă
metabolica; problemă pituitară (ADH, sau hormon antidiuretic) Consultați medicul dacă problema
persistă în ciuda hidratarii adecvate.
Maro Concentratia de urină este foarte densa, deshidratarea extremă; Poate aparea datorita
consumului de fasole fava; melanuria (prea multe particule în urină); infectii ale tracturlui urinar;
pietre la rinichi; tumoare la rinichi sau cheag de sânge; Boala Addison; glicozurie; stenoza de artera

65
renala; proteinurie; problemă pituitară (ADH, sau hormon antidiuretic) Consultați medicul dacă
problema persistă în ciuda hidratarii adecvate, mai ales dacă urinarile sunt însoțite de scaune galbui
sau piele / ochilor galbeni
Negru (RAR): Cauze: Alkaptonuria, o tulburare genetica de fenilalanină și tirozină metabolismul
marcat de acumulare de acid homogentisic în sânge; otrăvire Consultați medicul
Verde (RAR)Infectii urinare neobișnuite și anumite alimente (cum ar fi sparanghelul); vitamine
excesive Consultați medicul dacă persistă, mai ales dacă aveți dureri sau arsuri (disurie), și / sau
urinare frecventa (poliurie) care sunt simptome ale unei infectii urinare Albastru (RAR)Cauze: culori
artificiale din alimente sau medicamente; bilirubina; medicamente, cum ar fi albastru de metilen;
infectii urinare neobișnuiteConsultați medicul dacă persistă, mai ales dacă aveți dureri sau arsuri
(disurie), și / sau urinare frecventa (poliurie) care sunt simptome ale unei infectii urinare Tulbure
Cauze: infecții ale tractului urinar, probleme renale, probleme metabolice, sau chyluria (lichid limfatic
în urină), fosfaturie (cristale de fosfat), problemă pituitare (ADH sau hormon antidiuretic) Consultati
medicul mai ales dacă aveți dureri sau arsuri (disurie), și / sau urinare frecventa (poliurie) care sunt
simptome de infectie urinara Sedimente Proteinurie (particule proteice) sau albuminurie; infectie
urinara; pietre la rinichi; Consultați medicul
Cu spuma Flux de urină turbulenta; proteinurie (cauzele cele mai frecvente sunt diabetul si
hipertensiunea arteriala) Consulta medicul
Cata apa trebuie sa bem Corpul nostru este capabil sa ne spune ce are nevoie și atunci când are
nevoie. Odată ce corpul noastru a pierdut 1-2% din apa totală, mecanismul de sete ne anunța că este
timpul să bem - asadar setea ar trebui să fie ghidul nostru. Sau desigur, dacă este o zi fierbinte,sau
facem efort sustinut, atunci vom avea nevoie de mai multă apă decât de obicei - dar chiar și atunci, de
băut atunci când simțim sete ne va permite să rămânem hidratati. Pe masura ce imbatranim,
mecanismul de sete tinde să lucreze mai puțin eficient. Prin urmare, adultii mai in varsta trebuie sa
bea apă în mod regulat, în cantitate suficientă pentru a menține urina galben pal. Atâta timp cât nu
sunt luați riboflavina (vitamina B2, găsita în cele mai multe multivitamine), care transformă urina in
galben luminos, atunci urina ar trebui sa fie destul de deschisa la culoare.
Dacă aveți pietre la rinichi sau vezica urinara sau o infecție a tractului urinar, e recomandat sa creșteti
aportul de apă.

10 obiceiuri frecvente, care pun presiune asupra rinichilor și pot, în timp, deteriora grav, starea
de sănătate a acestora. !

1. Consum insuficient de apă Funcția cea mai importantă a rinichilor este cea de filtrare a sângelui,
eliminare a toxilor și deșeurilor. Când nu consumi suficientă apă plată pe parcursul unei zile toxinele
și reziduurile se acumulează și pot aduce prejudicii grave sănătății corpului tău.
2. Consum prea mare de sare Corpul are nevoie de sodiu sau sare pentru a funcționa corect. Cei
mai mulți oameni consumă totuși prea multă sare, care poate determina creșterea tensiunii arteriale și
astfel agresează rinichii.Ca o regulă de bază, zilnic nu trebuie consumat mai mult de 5 grame de sare.
3. Amânarea urinării Mulți dintre noi ignoră nevoia urinării motivând că sunt prea ocupați sau
pentru a evita toaletele publice. Amânarea urinării în mod regulat crește presiunea urină și poate duce
la insuficiență renală, pietre la rinichi și incontinență. Deci, asculta-ti corpul, și urinează când simți
nevoia.
4. Rezistă tentației la zahăr Studiile științifice arată că persoanele care consumă 2 sau mai multe
băuturi dulci pe zi sunt mai susceptibile de a avea proteine în urină. Proteinele din urină reprezintă un
semn precoce că rinichii nu funcționează nornal.
5. Deficiențele de vitamine și minerale Consumul de legume și fructe proaspete este important
pentru starea generala de sanatate si buna functionare a rinichilor. Multe deficiențe pot crește riscul
apariției de pietre la rinichi sau insuficiență renală. De exemplu, Vitamina B6 și magneziu sunt foarte
importante pentru reducerea riscului de pietre la rinichi.Se estimează că 70-80% din americani nu
consumă suficient magneziu, dacă te încadrezi în această categorie poți fi și tu ca unul din ei.

66
6. Consum de proteină animală Consumul crescut de proteine, în special carne rosie, suprasolicită
metabolismul rinichilor. Deci, cantitatea sporită de proteine se traduce printr-o supra solicitare a
rinichilor și în timp apar disfuncții renale.
7. Privarea de somn Cu toții știm cât de important este să ai un somn odihnitor. Insomnia cronică
este legată de multe printre care se numără și afecțiunile renale. În timpul nopții, corpul reface teșutul
renal afectat.Deci, dă corpului tău posibilitatea să se vindece și să se refacă singur.
8. Obiceiul de a consuma cafea La fel ca și sare, cafeina poate crește tensiunea arterială și determină
un stres suplimentar rinichilor. În timp, consumul excesiv de cafea poate provocă daune acestora.
9. Utilizarea excesivă a analgezicilor Mult prea mulți oameni consumă calmante pentru înlăturarea
micilor dureri, în timp ce există multe remedii naturale sigure și disponibile. Utilizarea excesivă sau
abuzul de analgezice poate duce la deteriorarea gravă a ficatului și rinichilor.
10. Consumul de alcool Deși nu este nimic în neregulă să te bucuri de un pahar cu vin sau o bere din
când în când, cei mai mulți dintre noi nu se opresc doar la un pahar. De fapt, alcoolul este o toxină
legală care determină stresarea rinichilor și ficatului.Pentru a rămâne sănătos și pentru a evita
problemele de rinichi este important sa consumați alimente proaspete, cereale integrale și dacă vă
păstrați informațiile de mai sus în minte și evitați aceste obiceiuri uzuale, cât mai mult posibil, rinichii
nu vor fi sub stres constant si corpul tau îți va mulțumi pentru aceasta

Ce trebue sa eviti pentru un rinichi sanatos !

Problema este ca aceste boli ale rinichilor ( chiar si cele cronice) nu se manifesta decat in stadii
foarte avansate, asa ca multi oameni descopera problema de abia cand este prea tarziu. Ba mai mult
decat atat, mai bine de 80% dintre bolnavi nu afla niciodata ca au avut afectiuni cronice de acest
gen. Din pacate, multi distre ei afla cand rinichii sunt deja distrusi si nu se mai poate face mare
lucru.
Motive pentru care RINICHII se degradeaza:
1. MEDICAMENTELE. Cine ia pastile pe termen lung s-ar putea sa aiba probleme serioase, mai
ales daca acele remedii contin: ibuprofen, naproxen, acetominofen. Acestea au un efect nociv
asupra tesuturilor si structurii rinichilor, cauzand micsorarea vaselor de sange. Medicamentele
diuretice pot provoca o pierdere mare de apa, ceea ce duce la deformarea rinichilor.
2. TIGARILE. Acestea sunt raspunzatoare direct de cresterea proteinelor din urina, afectand si
activitatea rinichilor. Diabetul si tensiunea marita (presiunea sangelui), sunt alte boli care au un
impact negativ asupra rinichilor, iar fumatul nu face altceva decat sa potenteze efectele acestora.
3. ZAHARUL. Acesta nu afecteaza direct rinichii, dar declanseaza sau inrautatesca alte boli,
precum diabetul. Obezitatea si diabetul sunt doua dintre cele mai comune cauze ale deteriorarii
rinichilor.
4. SUBSTANTELE DE CONTRAST. Colorantii utilizati in diagnosticari si proceduri medicale (
Computer-tomograf, radiografii, angiograme) au repercursiuni la nivelul rinichilor. Incearca sa eviti
pe cat posibil aceste proceduri periculoase sau macar incearca te "cureti" de acele substante pe cat
posibil, consumand cat mai multe lichide, care te vor ajuta sa elimini.
5. MANCAREA BOGATA IN SODIU. Este nevoie de foarte putin sodiu pentru ca trupul nostru
sa functioneze corect. Sarea in exces declanseaza o adevarata revolutie in organism, determinand
cresterea tensiunii, distrugand nefronii (filtrele rinichilor). Astfel, rinichii tind sa retina apa,
necesara pentru buna functionare a inimiii, pentru a putea dilua electrolitii in exces, din sange.
6. TENSIUNEA (PRESIUNEA CRESCUTA A SANGELUI). Daca nu vrei sa ai tensiunea prea
mare, ai grija sa faci sport in mod regulat, sa ai o greutata normala si o dieta cat mai sanatoasa, care
sa abunde in fructe si legume. Tensiunea (presiunea sangelui) afecteaza serios rinichii si de
asemenea poate cauza pierderea proteinelor "bune", asa ca stai departe de astfel de probleme.
7. CARNEA. Proteinele animale produc aciditate in corp, ceea ce declanseaza extragerea calciului
si ale altor minerale direct din oase, pentru a aduce organismul la starea alcalina caracteristica,
suprasolicitand functiile rinichilor. Acidul uric, produs de mancaruri precum carnea, fructele de
mare si pestele; cauzeaza pietre la rinichi din pricina oxalatiilor si a cresterii volumului de calciu din
urina.

67
8. ALERGIILE CAUZATE DE MEDICAMENTE. Reactiile alergice pun o presiune foarte mare
asupra rinichilor. Evita medicamentele la care stii ca esti alergic, iar atunci cand iei medicamente
noi asigura-te ca nu au un efect nociv asupra rinichilor.
9. ALIMENTELE MODIFICATE GENETIC (GMO): Mancarurile procesate contin ingrediente
modificate genetic, menita sa ridici rezistenta plantelor in fata pesticidelor, a ierbicidelor, etc.
Studiile au aratat ca aceste alimente produc o stare de toxicitate hepatorenala (ficat si rinichi).
Incearca pe cat posibil sa optezi pentru alimente ecologice si evita mancarurile procesate.
10. INDULCITORII ARIFICIALI. Desi firmele producatoare sustin ca acei indulcitori nu au
calorii, studiile au aratat ca rinichii sunt afectati serios, iar cine bea doua sucuri acidulate pe zi, nu
este deloc in siguranta.
11. BAUTURILE ACIDULATE. Atat cele cu indulcitori cat si cele care nu contin, bauturile
energizante, etc contin fosfati, despre care se stie ca au un efect distrugator la nivelul vaselor de
sange din rinichi, favorizand formarea pietrelor.
12. LACTATELE. Consumul in exces poate duce la cresterea calciului din urina, cee ce
favorizeaza aparitia pietrelor la nivelul rinichilor.
13. COFEINA. Cofeina din cafea, ceaiul, sucul, precum si anumite mancaruri pot creste fluxul
sangvin, ceea ce duce la o presiune a sangelui marita. Astfel creste riscul ca rinichii sa fie afectati,
in special in cazul diabeticilor si a persoanelor supraponderale. La fel ca si lactatele, cofeina
favorizeaza aparitia pietrelor.
14. MANCAREA BOGATA IN OXALATI. Oxalatii, care formeaza pietre, blocheaza fluxul
urinei si distrug rinichii. Daca esti predispus la asa ceva, stai departe de nuci, ciocolata si spanac.
15. INTOLERANTA LA GLUTEN. Oamenii care sufera de asa ceva, au o tendinta mai mare de a
suferi din pricina rinichilor. Asa ca ai grija sa verifici in mod regulat acest lucru.
16. LIPSA VITAMINEI D. Nu este doar o vitamina, ci un steroid hormonal, foarte important
pentru sanatatea rinichilor, dar si a intregului organism. Asa ca nu uita sa iesi afara, pentru a putea
sa preiei de la soare necesarul de vitamina AD.
17. CAUZE PRE-RENALE. Acesteaa duc la probleme ale rinichilor prin: a. hipovolemie - volum
scazut al sangelui, din cauza pierderii sangelui; b. deshidratare - transpiratie excesiva, febra, stare de
voma; c. lipsa consumului de fluide.
18. SEPTICEMIE. Orice urma de infectie face sistemul imunitar sa se clatine. Aceste efecte
cauzeaza inflamatii, care degradeaza si distrug rinichii. Asa ca nu ignora simptomele si recurge la
tramament din timp.
19. RABDIOMIOLIZA. Intinderile musculare, loviturile si arsurile, impovareaza activitatea
rinichilor. Unele medicamente menite sa trateze colesterolul pot cauza si rabdiomioliza.
20. MIELOM MULTIPLU. Este un tip de cancer la nivelul maduvei, rezultat din celulele plasmei.
Acesta deformeaza filtrele regasite la nivelul rinichilor, afectandu-i serios functiile.

Supa lui Hipocrate - combate cancerul, bolile de inima si de rinichi

Supa trebuie sa fiarba lent la foc foarte mic, fara a se adauga apa in timpul fierberii. Alimentele
preparate la foc mare isi pierd valorea nutritiva. Legumele preferabil ecologice se pun la fiert cu tot cu
coaja. Se spala cu grija, evitandu-se zgarierea legumelor, deoarece imediat sub coaja sunt depozitate
minerale si vitamine. Vasul in care se gateste trebuie sa fie din inox si cu capac greu cat mai ermetic.
Se consuma in maxim doua zile.
Formula originala a supei Hippocrate:
puneţi într-un litru şi jumătate de apă şi fierbeţi încet la foc mic timp de 30 minute:
• 1 cană de morcov tocat
• 1 ceaşcă de ţelină tocată
• 1 cană praz tocat (prazul nu se înlocuieşte cu ceapă)
• 1/2 cană patrunjel tocat Formula lui Max Gerson: Echipament: recipient otel inoxidabil de aprox 4
litri Folosiţi numai o apă pură Folosiţi legumele următoare:
• 1 ţelină medie

68
• 1 rădăcină de pătrunjel medie
• usturoi după gust
• 2 bucăţi mici praz (prazul nu se înlocuieşte cu ceapă)
• 700g roşii sau mai mult
• 2 cepe medii
• 1 kilogram de cartofi
• Un pic de pătrunjel verde Usturoiul se poate folosi la discretie pentru gatit, sau ca mujdei proaspat in
supa fierbinte. Nici una dintre aceste legume nu se cojeste; se curata bine prin spalare, apoi se taie in
bucati mari; se fierb acoperit, incet, la foc mic timp de trei ore; apoi se paseaza prin sita in cantitati
mici; nu trebuie sa mai ramina fibre. Se pastreaza in frigider acoperita bine, se incalzeste doar
cantitatea necesara.

Cazuri :
"Sufar de hipertrofia prostatei"
Biolog NICIU ZOE MAGDALENA Bucuresti, tel. 0749/26.87.70
Multi barbati dupa varsta de 45 ani pot suferi de marirea prostatei, datorita variatiilor nivelurilor
hormonale. Puteti sa incercati un tratament cu capsule cu radacina de urzica. De asemenea,
semintele de dovleac, bogate in fitosteroli si zinc, sunt bune pentru sanatatea prostatei (1-2
lingurite/zi). Si rosiile pot preveni progresia hipertrofiei de prostata (2-3 rosii/zi). In schimb, trebuie
evitate mancarurile condimentate, bauturile carbogazoase, alimentele acide, bauturile spirtoase, cu
exceptia berii si a vinului, insa consumate moderat. Este indicat mersul pe jos, cel putin 2 ore zilnic.
Evitati constipatia, mancati multe fibre pentru a va putea pastra motilitatea intestinului, beti multe
lichide pentru buna functionare a rinichilor si prevenirea infectiilor urinare (6-8 pahare pe zi). Si un
var de-al meu sufera de hipertrofia prostatei si i-a indreptat bunul Dumnezeu pasii catre un cabinet
medical, care aplica la diagnosticare una din ramurile medicinii complementare, si anume medicina
cuantica. Medicul specialist i-a prescris dupa diagnosticare un tratament cu medicamente naturale:
ProState Power (4 capsule/zi), Mega Zinc (3 capsule/zi), Green Care (3 capsule/zi), si acum se
simte mult mai bine.

CUM SĂ NE CURĂȚĂM CORPUL DE

PARAZIȚI

Motto: Ai grijă de corpul tău! Este singurul loc în care va trebui să trăiești. Jim Rohn
Lumea în care trăim este plină de paraziți oportuniști, iar corpul nostru este gazda perfectă pentru ei.
Specialiștii spun că există peste o mie de paraziți care prosperă pe seama noastră. Unii au
dimensiuni foarte mici, microscopice, în timp ce alții pot fi văzuți cu ochiul liber. Iar infecțiile de
acest fel pot fi de la ușoare, aproape neobservabile, până la foarte grave. Vă întrebați, poate, ce este
un parazit. Este un organism viu, animal sau vegetal, foarte mic și foarte simplu alcătuit, care
trăiește și se hrănește pe seama altui organism, căruia îi provoacă daune, boli sau chiar moartea.
Parazitul tăiește pe sau în corpul altei specii (de obicei mult mai mare decât el), de la care își obține
hrana și protecția, fără ca aceasta să beneficieze în vreun fel de pe urma prezenței lui, ci dimpotrivă.

69
Experții estimează că o șesime din populația globului este infectată cu cel puțin un parazit. Pare
înfricoșător să auzi așa ceva, și cei mai mulți vor refuza să creadă c-ar putea face parte din acest
procent. Pun pariu că primul gând liniștitor care le va veni în minte va fi: „Dar eu sunt perfect
sănătos, și în plus respect toate regulile de igienă!” Ei bine, asta nu împiedică pe nimeni să ia un
parazit, la un moment dat în timpul vieții.
În unele zone, apa potabilă
poate fi infectată cu parazitul
numit Giardia lamblia, sau
Giardia intestinalis, un
protozoar ce nu poate fi
omorât prin clorinare și care
provoacă anual milioane de
cazuri de infecții. Apoi, mulți
oameni dețin animale de
companie, pe care le iubesc, le
mângâie, le pupă și dorm cu
ele în pat. Unii locuitori ai
globului obișnuiesc să
mănânce pește crud sau
afumat, și câți nu se dau în
vânt după sushi? Da, poți lua un parazit de la câinele, pisica sau calul tău, din apă, din grădină, de la
toaletă, din mâncarea mânuită de chelneri la restaurant, sau de vânzătorii de la băcănie. Toate
acestea fac parte din viața noastră de zi cu zi.

Desigur că vă duceți periodic animalul de companie la veterinar, pentru vaccinări și control de

rutină, iar dacă aveți o fermă de animale, respectați programul anual de dezinfecție, deparazitare și
analize de sânge. Dar de dumneavoastră și de familia dumneavoastră aveți aceeași grijă? Există țări
unde copiii sunt controlați anual pentru depistarea infectării cu paraziți. La noi însă, acest pericol
pentru sănătate este ignorat total. Controalele preventive periodice sunt inexistente, și dacă un copil
se simte rău, pediatrul român rezolvă problema repede și simplu, prescriindu-i un medicament care-
i suprimă simptomele. Și același lucru se întâmplă și în cazul adulților.
În trecut, paraziții erau omorâți cu substanțe chimice foarte puternice, dar care, în același timp,
otrăveau și pacientul, chiar dacă acesta supraviețuia. În prezent, medicina naturală are soluții sigure.
Există o mulțime de plante care distrug paraziții fără să afecteze corpul uman. Rețineți faptul că
paraziții nu sunt făcuți să vă omoare, ci doar să vă fure nutrienții, ceea ce vă provoacă disfuncția
unui anumit organ și simptome neplăcute, de boală. Multe probleme zilnice, cum ar fi durerile de
cap, oboseala cronică, constipația, gazele, balonarea, îmbătrânirea prematură sau anemia pot fi
semne ale unei infecții cu un parazit. Țineți minte această statistică: unul din șase oameni găzduiește
în corpul său unul sau mai mulți paraziți. E timpul, deci, să luăm măsuri!
O primă recomandare a naturopaților este dieta cu mere. Este un plan simplu, care durează o
săptămână. Acest prim pas este un mod de a vă detoxifia organismul.
- În primele două zile mâncați (întotdeauna pe stomacul gol) mai multe mere întregi și beți un pahar
de suc de mere pe zi. Atenție! Merele trebuie să fie autohtone, nestropite și nemodificate genetic.
Nu cumpărați merele enorme, perfecte, de import, vândute în supermarketuri. În zilele respective
beți mai multă apă ca de obicei, ca să ajutați corpul să se spele de toxine și paraziți.
- În a treia și a patra zi mâncați mult usturoi crud (paraziții nu-l suportă) și beți, pe lângă sucul de
mere, suc de citrice (portocale, mandarine, pomelo etc.), sau mâncați fructele întregi. În aceste zile
beți 2-3 cești de ceai din frunze de senna sau de ceai verde (sunt laxative). Tot ca să scoateți
paraziții din corp mâncați în fiecare zi câte un pumn de semințe de dovleac râșnite și amestecate
într-o lingură de ulei de ricin. Acestea sunt un remediu tradițional pentru oxiuri și tenii.

70
- În ultimele trei zile ale săptămânii mâncați în continuare mult usturoi și preparați-vă o salată verde
cu multă ceapă, pe care s-o mâncați cu orez integral. Nu uitați să beți apă între mese, chiar dacă nu
vă este sete (dar niciodată înainte de masă sau imediat după). În felul acesta eliminați paraziții și
toxinele. Nu uitați de paharul de suc de mere.
Este foarte important ca în timpul acestei cure de deparazitare să renunțați la lapte și la orice produs
lactat, la hamburgeri (junk food), la prăjeli, la mezeluri și la alte alimente procesate de la
supermarket, și mai ales la dulciuri, pe care paraziții le adoră.
Pentru siguranța dumneavostră, ar trebui ca, din când în când, să faceți câte o cură de două
săptămâni cu ceai de busuioc sau de semințe de fenicul și să luați capsule cu piper cayenne sau cu
ulei de oregano. Acestea ajută și la detoxifierea ficatului, lucru important de reținut, căci toate
toxinele care vin de la alte organe trebuie să treacă mai întâi prin ficat, înainte să fie evacuate din
intestine. Când aveți ocazia, mâncați o rodie.
Mâncați legume bogate în betacaroten, adică cele de culoare portocalie, roșie, galbenă și verde:
morcovi, spanac, roșii, ardei gras, piersici, mango, papaya. Betacarotenul este un precursor al
vitaminei A, care împiedică instalarea în organism a paraziților intestinali. Mâncați din când în când
și ananas proaspăt (nu la conservă). Acesta conține o enzimă digestivă numită bromelaină, care
ajută la eliminarea teniilor.
Pelinul este folosit de secole ca remediu de bază pentru paraziții intestinali. Cercetarile arată că
acesta are efect împotriva viermilor intestinali, limbricilor, oxiurilor, giardiei, teniei și malariei.
Pelinul conține principii amare, care slabesc membranele parazitului. Poate fi consumat sub formă
de capsule, ceai sau extract lichid, dar se va evita uleiul pur, care este toxic.
Nucul negru (Juglans nigra) este o plantă originară din continentul american, care are reale calităţi
antiparazitare, datorită substanţei sale active, numită juglona. Colorantul din coaja nucii conţine iod
natural, care are efecte antiseptice şi distruge paraziţii intestinali. S-a descoperit că o tinctură
preparată din coajă de nucă neagră împreună cu cuişoare şi pelin poate distruge un parazit foarte
periculos pentru organismul uman, numit trematod (Fasciolopsis buskii), care este cauza apariției
cancerului (descoperirea îi aparține renumitei cercetătoare Hulda Clark).
În sfârșit, dar nu în ultimul rând, trebuie să știți că toxinele și paraziții n-au nicio șansă în fața
plantei numită Aloe vera. Procurați-vă de la magazinele de tip Plafar gel de aloe și faceți o cură din
când în când. Tratează candidoza (o infecție produsă de ciuperca parazită Candida albicans) este un
puternic detoxifiant și un adevărat detergent pentru tubul digestiv, locul preferat al paraziților. În
același scop, și semințele de grepfrut sau de pomelo sunt foarte bune, dar atenție!, fiind foarte
puternice, vă trebuie doar câteva pe zi, pisate în prealabil.
După ce ați scăpat de toți paraziții și de toate toxinele acumulate în corp, medicii naturiști
recomandă revigorarea sistemului imunitar cu un extract de echinaceea, acesta restabilind și
sănătatea intestinelor afectate de paraziți. Reveniți la alimentația normală treptat, având totuși în
minte că anumite alimente și ingrediente trebuie reduse sau eliminate definitiv din hrana zilnică. N-
o să vă vină să credeți ce stare de bine o să experimentați! O să fiți un alt om...
Remediu contra parazitozelor intestinale
Parazitii intestinali au, si ei, alimente care nu le sunt pe plac si atunci se elimina prin scaun. Vi se
pare poate un fleac, dar morcovii dati pe razatoarea mica, mancati in cantitate mare (cat puteti) la
pranz, dublati de suc de morcov, au un efect exceptional. Viermii intestinali ies gramada. Trebuie sa
aveti o oala de noapte la indemana, ca sa puteti controla evacuarea.
Sofia Logean - str. A. Vlaicu 44, bl. V16, sc. 3, ap. 81, Cluj-Napoca, cod 400581

71
 Cele mai sanatoase 100 de alimente ce iti
protejeaza organele

1. Pepenele. Are foarte putine calorii si e un fruct excelent pentru mentinerea fermitatii pielii.
2. Iaurtul degresat. Are o concentratie ridicata de vitamina A, iar bacteriile sale imbunatatesc aspectul
pielii.
3. Graul. Are calciu, acizi grasi, dioxid de siliciu - provizii de sanatate pentru piele, par si unghii.
4. Orzul. Contine substante bioactive, infrumuseteaza si revitalizeaza.
5. Cimbrul. Curata organismul si reda stralucirea pielii.
6. Hreanul. Regenereaza parul, pielea si unghiile, multumita substantelor active continute.
7. Mustarul. Regleaza fluxul sangvin la nivelul pielii.
Rinichi
8. Sfecla rosie.Stimuleaza arderile celulare.
9. Visinele. Contin potasiu, substanta pe care rinichii "se lupta" sa o elimine din sange, cand e in
exces.
10. Castravetele. Are multa apa si stimuleaza activitatea rinichilor.
11. Telina. Protejeaza rinichii de virusi. Afrodisiac...
12. Varza rosie.Aminoacizii si proteinele sale actioneaza ca un filtru pentru rinichi.
13. Gulia.Vitamina C protejeaza celulele renale, iar fierul si fosforul energizeaza.
14. Ridichea neagra.Are proprietati de antibiotice naturale.
15. Varza murata.Detoxifica intregul organism.
16. Hrisca. In medicina complementara, e folosita ca produs dietetic in cazul bolilor de rinichi si in
diabet. E eficienta daca suferiti de hipertensiune arteriala.
17. Patrunjelul. Detine combinatia ideala de minerale pentru a curata rinichii.
Oase
18. Migdalele. Contin magneziu, care ajuta oasele sa ramana sanatoase.
19.Spanacul. Aduce in organism necesarul de calciu pentru rezistenta oaselor si functionarea
muschilor.
20. Meiul. Deosebit de bun pentru copii, carora le intareste dintii, oasele si le stimuleaza cresterea.

72
21. Secara. Benefica pentru dinti, oase si muschi. E o sursa ideala de oligtlemente, cum ar fi B-
vitamine, potasiu, magneziu, mangan, fier si zinc.
22. Branza. Este o sursa de calciu, contribuind la intarirea oaselor.
Intestine/stomac
23. Tinctura de fenicul. Protejeaza mucoasele intestinale.
24. Pastarnacul. Stimuleaza digestia.
25. Mango. Are vitamina A si antioxidanti ce apara mucoasa intestinala.
26. Arpacasul. Aduce in organism necesarul de fibre, magneziu si fosfor pentru o digestie sanatoasa.
27. Mararul. Amelioreaza indigestia.
28. Soia. Are proprietati anticancerigene.
29. Nucile. Contin o forma purificata de Omega 3, care ajuta la reducerea riscului de cancer al
intestinelor.
Ficat
30. Anghinarea. Are proteine regenerative, iar acidul folic si antioxidantii sai previn bolile hepatice.
31. Sucul de ridiche. Stimuleaza secretia bilei.
32. Conopida. Contribuie la protejarea si imbunatatirea activitii ficatului.
33. Drojdia de bere. E o importanta sursa de vitamina B, detoxifica ficatul.
34. Nasturelul (Nasturtium Officinale). E folosit la producerea mustarului si a uleiurilor bune pentru
metabolismul bilei si al ficatului.
35. Papadia. Reduce colesterolul si ajuta la buna functionare a ficatului.
36. Laptele. Apara ficatul de diferite afectiuni frecvente.
37. Menta. Uleiurile sale esentiale stimuleaza secretia biliara si ajuta la calmarea crampelor.
38. Sunatoarea. Degreseaza ficatul.
39. Algele marine. Contin vitamina B, fier si proteine de buna calitate.
Creier
40. Lintea. Contine proteine, glucide si lecitina de care au nevoie celulele creierului.
41. Quinoa. Bogat in fier, intareste memoria si incetineste procesul de imbatranire.
42. Carnea de pasare de curte. Are grasimi si uleiuri care ofera energie celulelor nervoase.
43. Fasolea. Creste puterea de concentrare.
44. Oul. E o sursa grozava de proteine, iar galbenusul contine colina, care ajuta la dezvoltarea
memoriei.
45. Avocado. E un fruct care combate stresul, nervozitatea si insomnia.
46. Bananele. Contin substante benefice pentru creier. Glucoza, vitaminele si mineralele fructelor il
energizeaza.
47. Caisele. Un amestec ideal de minerale ce stimuleaza neuronii.
48. Stafidele. Au mult zahar (75%), resursa energetica pentru creier.
49. Perele. Ajuta circulatia sangvina, iar zaharul si substantele asemanatoare hormonilor intensifica
puterea "de lucru" a creierului.
50. Mazarea. E bogata in proteine bune pentru memorie si concentrare.
51. Salata verde Substantele opiacee calmeaza sistemul nervos.
Ochi
52. Castanul salbatic. Substantele sale active calmeaza iritatiile si senzatia de usturime.53.
Arnica.Uleiurile esentiale calmeaza inflamatiile oculare.
54. Mesteacanul alb.Vitamina C, potasiul si calciul continute intaresc imunitatea ochilor.
55. Limba de miel. Are o multime de taninuri si saponine ce reduc inflamarea vaselor conjunctivale.
56. Rostopasca. Este eficienta impotriva virusilor, in special pentru ochii uscati.
57. Gutuia. Cu pectina si calciu, e buna pentru alergii si febra fanului.
58. Iarba de silur (Euphrasia Officinalis). Calmeaza ochii in cazul persoanele tensionate, care stau
mult in fata calculatorului.
59. Grasimea de gaina.Impreuna cu iarba de silur, face minuni daca e aplicata ca unguent pe ochi.60.
Strugurii.Aceste fructe ajuta cu precadere ochiul in timpul vederii nocturne.61. Patlagina.Taninurile
sale trateaza infectiile oculare.
62.Capsunele. Ajuta ochiul in timpul vederii nocturne.

73
63.Centaurium minus.Tinctura acestei plante vindeca afectiunile oculare.
64. Ananasul.Contine numeroase enzime ce relaxeaza ochii celor care stau mult la calculator.
65. Rozmarin.Purifica ochii si protejeaza vasele de sange oculare.
Inima
66.Varza. Are mult potasiu si fier, necesare inimii si circulatiei sangvine.
67. Broccoli. Previne ateroscleroza si atacurile de cord, prin continutul de calciu, fier si caroten.
68. Ridichea. Apara impotriva atacurilor de inima.
69. Portocalele. Contin vitamina C, care scade valoarea colesterolului din sange. In plus, are si putine
calorii.
70. Morcovul. Acidul folic si bioflavonoidele radacinoasei protejeaza inima.
71. Pestele. Acizii grasi Omega 3 apara sistemul vascular de inflamatii si de calcifieri.
72. Ceapa. Scade presiunea sangelui, imbunatateste activitatea inimii si circulatia.
73. Usturoiul. Alicina continuta previne accidentele vasculare cerebrale.
74.Usturoiul salbatic. Substantele sale curata sangele de toxine.
75. Sparanghelul. Asparagina curata cordul si vasele mari de sange.
76. Cicoarea.Scade tensiunea arteriala si colesterolul, curata sangele cu ajutorul unor minerale
specifice.
77. Uleiul de masline. Energizeaza cordul si reduce colesterolul.
78. Somonul. Acest peste e o sursa buna de acizi grasi Omega 3, care reusesc sa scada din nivelul
trigliceridelor din sange.
79. Dovleacul. Are efect benefic in cazul hipertensiunii arteriale si in bolile de inima.
80. Cartofii. Protejeaza contra accidentelor cerebro-vasculare, oferind o cantitate mare de vitamina C
pentru sistemul vascular.
81. Paprika. Protejeaza inima si vasele de sange.
82. Rosiile. Diuretice eficiente, normalizeaza tensiunea arteriala.
83. Maslinele. Reduc colesterolul nociv si tensiunea arteriala.
84. Merele. Contin 300 de substante esentiale pentru protectia intregului sistem vascular.
85. Fasolea neagra. O cana din acest aliment furnizeaza intre 120 si 320 miligrame de magneziu,
mineral ce previne aparitia tulburarilor de ritm cardiac.
86. Coacazele. Cu cea mai mare concentratie de minerale si de vitamine C, B, D si E, sunt bune
pentru circulatia sangelui.
87. Zmeura. Actioneaza ca o aspirina naturala, intarind sistemul imunitar.
88. Murele. Sunt considerate de specialistii germani fructe cardioactive, ajutand la functionarea
optima a cordului.
89. Socul. Imbunatateste circulatia sangelui.
90. Piersicile. Au multe vitamine si oligtlemente care protejeaza inima.
91. Ciresele. Improspateaza resursele de potasiu, calciu, magneziu, fier, fosfor si siliciu.
92. Rubarba. Fortifica inima si scade tensiunea arteriala.
93. Grepfrutul. Are o enzima speciala, care previne obstructiile vasculare si tromboza.
94. Ciuperca Shitake. Reduce colesterolul.
95. Prunele. Previn tromboza.
96. Curmalele. Sunt bogate in fier, calciu si potasiu. Reduc tensiunea arteriala, protejeaza impotriva
aterosclerozei.
97. Afinele. Pigmentul lor albastru ajuta la elasticitatea vaselor sangvine.
98. Ovazul. Are acizi grasi, benefici in bolile cardiovasculare.
99. Porumbul. Are vitamina D si vitamina K.
100. Ardeiul iute. Previne cresterea zaharului din sange, care poate duce la formarea colesterolului pe
vasele inimii.

74
 Fructele galbene şi portocalii
- Ce-i place stomacului e bun şi pentru obraz –

Asemănătoare cu nişte comete poposite pe tarabele din pieţe, fructele galbene şi portocalii au în ele
o adevărată combustie de sorginte stelară: săruri minerale bogate şi variate, topite în magma
parfumată şi dulce a miezului. Dacă mai pomenim şi de "trena" de vitamine pe care o duc după ele,
vom înţelege ce importanţă are pentru sănătatea şi frumuseţea noastră, să ne hrănim stomacul, dar şi
obrazul, cu fructe galbene şi portocalii.

Caisa
Conţine cantităţi masive de vitamina A, complexul de vitamine B, zaharuri naturale, săruri minerale
şi oligoelemente din belşug: magneziu, fosfor, fier, calciu, potasiu, sulf etc.
În sănătate (trebuie consumată doar bine coaptă) - Vindecă anemiile, astenia, stările depresive,
reglementează constipaţia, dar şi diareea. Este excelentă pentru calmarea pielii arse de soare (se taie
felii şi se aşează sub formă de plasturi pe piele).
În frumuseţe - Marea bogăţie în vitamina A transformă caisa într-o adevărată vedetă a cosmeticii
naturiste. Între proprietăţile ei cele mai renumite se află aceea de întârziere a procesului de
îmbătrânire a pielii. Este tonică şi hrănitoare pentru obraz.
* Plasturi - Ori de câte ori mâncaţi caise, nu uitaţi să vă hrăniţi şi obrazul. Curăţată de sâmburi şi
tăiată felii, caisa se aplică pe faţă în rânduri consecutive (încercaţi să acoperiţi şi obrazul, şi
decolteul). Dacă fructele sunt bine coapte, le puteţi zdrobi cu o furculiţă, întinzând miezul pe obraz.
După o jumătate de oră, faţa se spală, urmând să se aplice pe ea o cremă hidratantă.
* Măşti - 1/2 gălbenuş de ou se amestecă cu 1/2 linguriţă untdelemn de bună calitate, până ce se
obţine puţină maioneză. Se adaugă 1/2 linguriţă de miere şi pulpa zdrobită a unei caise coapte.
Produsul se poate aplica pe orice tip de ten.
Pentru a beneficia şi iarna de caise, pulpa amestecată cu miere se poate păstra şi în congelator (la fel
se procedează şi cu celelalte fructe).
Piersica
Principalele substanţe pe care le conţine sunt potasiul şi vitamina A.
În sănătate - Depurativ, dă rezultate bune în tratarea litiazelor urinare; înlătură insomnia şi stresul;
săracă în calorii, este indicată în curele de slăbit. Este bine să fie consumată înainte de mesele
principale, deoarece fibrele pe care le conţine umplu stomacul şi taie senzaţia de foame.
În frumuseţe - Fructele bine coapte şi zdrobite au fost încă din antichitate folosite de femei pentru
îngrijirea tenului. Ele hidratează, catifelează şi dau strălucire pielii.
Banana
Fruct foarte nutritiv, se spune că banana este mai hrănitoare decât cartoful şi la fel de hrănitoare ca
şi carnea. Trebuie consumate fructele bine coapte, fiindcă altfel este indigestă. Fiind o veritabilă
bombă calorică, ea trebuie mâncată cu moderaţie (o banană pe zi), mai ales de supraponderali sau
de cei care ţin regim de slăbit. Conţine mult potasiu, vitamine şi săruri minerale.
În sănătate - Întăreşte sistemul osos, sprijină creşterea, asigură echilibrul nervos. Astenicii, la fel ca
sportivii şi intelectualii, ar trebui să mănânce zilnic banane, chiar amestecate cu miere. Bogăţia ei în
hidraţi de carbon nu o recomandă diabeticilor.
În frumuseţe - Este hrănitoare, emolientă, catifelează pielea. Se aplică sub formă de plasturi sau sub
formă de mască, amestecată cu miere şi caimac de lapte.
Portocala
Este numită şi "fructul soarelui". Cultivată iniţial în China, ea cunoaşte peste 100 de varietăţi. Este
foarte bogată în vitaminele C, A şi caroten. Conţine săruri minerale şi acizi, esenţe aromate.
În sănătate (trebuie consumată imediat ce a fost stoarsă, deoarece pierde în câteva minute vitamina
C) - Este antioxidantă (se opune formării plăcilor arterosclerotice), se recomandă în creştere,
anemie, anorexie, astenie fizică şi intelectuală, fragilitate capilară, tromboză, infecţii, intoxicaţii,
stări febrile, eczeme. Ar trebui să fie fructul diabeticilor.

75
Câteva reţete utile
* Contra gripei: o portocală stoarsă + 2 bucăţi de zahăr + 1 pahar de rom + apă clocotită - se bea
seara, la culcare.
* Contra obezităţii: se fierb timp de 10 minute în 0,5 l de apă o portocală şi trei lămâi tăiate felii. Se
adaugă 2 linguri de miere şi se pune totul din nou la fiert, vreme de 5 minute. Se strecoară şi se lasă
să se răcească. Se beau 3 pahare pe zi.
* Aperitiv: cojile de la 6 portocale se pun la macerat într-o jumătate de litru de rachiu, vreme de 15
zile. Se adaugă 2 litri de vin alb, în care se dizolvă 500 g zahăr. Se strecoară după o săptămână. Cu
cât e mai vechi, cu atât e mai bun.
* Digestiv: se fierbe o linguriţă de coji uscate de portocale într-o cană de apă. Se lasă să se infuzeze
15 minute, apoi se strecoară şi se bea.
* Contra constipaţiei: se pune la fiert în apă coaja unei portocale proaspete, netratate, vreme de o
jumătate de oră. Aruncăm apa şi o mai fierbem o dată în apă îndulcită cu puţin zahăr (o linguriţă la
litru), 20 de minute. Se scoate coaja şi se lasă să se usuce pe farfurie. O vom mânca a doua zi
dimineaţa, pe stomacul gol.
În frumuseţe:
* Suc de portocale: stors proaspăt şi aplicat ca atare pe faţă, tonifică pielea şi întârzie apariţia
ridurilor.
* Mască de portocale: se zdrobeşte miezul şi se întinde pe obraz, gât şi decolteu, neapărat după
demachiere. După o jumătate de oră, se clăteşte pielea cu apă călduţă.
* Tonic: se pun la macerat coji de portocale într-o sticlă, până se ajunge la trei sferturi din ea. Se
completează cu alcool de 60°. Se lasă la macerat o săptămână, agitând sticla în fiecare zi. Se
strecoară şi se păstrează în sticluţe închise la culoare şi bine astupate. Se utilizează în diluţii
cosmetice: 20 ml tinctură de portocale + 80 ml apă distilată sau apă de trandafiri, după demachiere.
Grepfruitul
Poate fi considerat o împerechere între lămâie şi portocală. La americani, e fructul slăbitului (alături
de ananas). Conţine puţine calorii, în schimb are mult potasiu, vitamina C şi complexul de vitamine
B.
În sănătate - Dă rezultate excelente în curele de slăbit (se beau 3 pahare de suc pe zi, la mesele
principale), menţine arterele curate şi elastice (poate fi utilizat şi de persoanele cu aciditate gastrică
sau ulcer), combate oboseala, este un bun tonic nervos.
În frumuseţe - Este tonic şi astringent, excelent pentru persoanele cu seboree şi acnee; purifică
pielea.
Măşti - o linguriţă de suc de grepfruit se amestecă cu o linguriţă de oxid de zinc, până se obţine o
pastă moale. Se evită aplicarea măştii în zona oculară. Se spală cu multă apă, după ce se întăreşte
masca.
Lămâia
Este inamicul numărul unu al germenilor. Combate infecţiile interne şi externe, fiind în acelaşi timp
un ajutor pentru păstrarea frumuseţii pielii. Este bogată în microelemente, vitamine - mai ales B, A,
C şi PP. Carotenul (provitamina A) se află mai ales în coajă: vitamina A - în pulpă şi suc. Ele au o
mare importanţă în fenomenele de creştere, în menţinerea tinereţii ţesuturilor. Caracteristica
principală a lămâii o constituie cantitatea mare de acid citric din suc.
În sănătate: Se recomandă în tratarea infecţiilor diverse (pulmonare, intestinale...), stări febrile,
reumatisme, arterioscleroză, varice, fragilitate capilară, obezitate, anemie, scăderea colesterolului
etc.

Câteva reţete utile

Uz intern
* Vermifug: se zdrobesc coaja, seminţele şi pulpa unei lămâi. Se pun la macerat vreme de două ore
într-un pahar de apă cu o linguriţă de miere. Se strecoară, storcându-se bine. Se bea la culcare.
* Contra oxiurilor: sâmburi pisaţi, amestecaţi cu miere, o linguriţă în fiecare dimineaţă.
* Contra viermilor intestinali: se mănâncă cu totul o lămâie bine fiartă.

76
* Contra îngrăşării: se taie o lămâie în felii, se adaugă o priză de muşeţel, după care se opăresc cu o
cană de apă în clocot. Se lasă să se macereze peste noapte. A doua zi dimineaţa, se bea lichidul
strecurat, pe nemâncate.
Uz extern
* Pentru mâini: în loc de săpun - suc de lămâie cu puţină sare.
* Coatele aspre se freacă în fiecare seară cu jumătăţi de lămâie.
* Dureri de cap: comprese cu suc de lămâie pe tâmple.
* Unghii fragile: se aplică suc de lămâie pe unghii, dimineaţa şi seara, vreme de 10 zile.
* Otite: două picături de suc de lămâie în conductul auditiv.
În frumuseţe:
* Pentru pielea grasă: dimineaţa, după curăţirea obrazului, aplicaţi suc de lămâie pe faţă. Reduce
cantitatea de sebum. După 20 de minute, puteţi să vă machiaţi, fără a vă spăla.
* Mască hrănitoare: se amestecă în părţi egale suc de lămâie cu miere, apoi se întinde pe faţă. Dacă
la acest amestec se adaugă şi un mucilagiu de orez (fiert în puţină apă), se poate aplica drept
împachetare pe părul proaspăt spălat. Se acoperă cu folie de staniol şi se lasă câteva ore, după care
se spală din nou.
* Contra pistruilor: se freacă bine cu suc de lămâie uşor sărat.
* Pentru evitarea ridurilor: se ung locurile expuse cu suc de lămâie, de două ori pe săptămână

SĂNĂTATEA PIELII - SĂNĂTATEA

NOASTRĂ
Pielea este cel mai mare şi mai greu organ al corpului uman. Ea cântărește în jur de 4 kilograme, cu
mult peste cele 1,5 kilograme ale ficatului. Suprafaţa medie a pielii unui adult este de aproximativ 2
metri pătrați, și conține peste 18 kilometri de vase de sânge. Epiderma, stratul exterior al pielii, este
prima linie de apărare împotriva infecţiilor. Ea este compusă în principal din cheratinocite – celule
care conţin cheratină, o proteină care intră și în alcătuirea părului şi a unghiilor. Epiderma este
formată din mai multe straturi de cheratinocite, care sunt înlocuite pe măsură ce cele moarte se
desprind la exterior. Un adult își pierde și își reface întreaga epidermă într-o lună de zile, iar în jurul
vârstei de 70 de ani, acesta a dat jos, în medie, 50 de kilograme de piele, adică echivalentul a două
treimi din greutatea corporală.

Cam 0,5 până la 1 litru este cantitatea maximă de transpiraţie pe care pielea noastră o poate elibera
într-o singură zi prin glandele sale sudoripare, dar această cifră poate fi mult mai mare dacă facem
efort fizic. De pildă, bărbații, care de regulă transpiră mai mult și mai repede decât femeile, pot
elibera câțiva litri de transpirație pe zi, dacă au o activitate fizică de mare intensitate.
Pielea găzduieşte un ecosistem complex de bacterii. Zonele cele mai dens populate sunt spatele
urechii, spatele gâtului, părţile laterale ale nasului şi buricul. Bacteriile pielii joacă un rol important
în prevenirea infecţiilor ţinând la distanţă microbii periculoşi.
Pielea, pe care cei mai mulți dintre noi o tratează cu mai puțină atenție decât ceea ce se află sub ea,
ne protejează mușchii, oasele și toate organele interne. Ea ne face să simțim și să reacționăm la cald
sau frig, acționând ca un termostat natural, reglând temperatura corpului. Tot pielea este cea care ne
vindecă rănile. Cele 3 milioane de glande sudoripare cu care este dotată sunt un rezervor de celule
stem, care intră în acțiune atunci când trebuie să închidă o rană.

77
În procesul de transpirație, pielea elimină prin porii deschiși murdăria, praful, excesul de sare, de
alcool și chiar de colesterol, ceea ce înseamnă că, pur și simplu asudând, ne deblocăm arterele
înfundate. Pielea ne scapă și de toxinele artificiale: pesticide, erbicide, metale grele și alte otrăvuri
la care nici nu bănuim că suntem expuși.

Așadar, este spre binele nostru să ne îngrijim pielea zilnic. Iar dacă n-avem întotdeauna timp să
facem efort fizic, pentru a transpira abundent, o baie fierbinte, făcută seara, este o bună alternativă:
deschide porii, curăță pielea, o hidratează și o menține frumoasă și sănătoasă. Dar, mare atenție la
săpunuri și cosmetice! Căci pielea este un organ permeabil, ceea ce înseamnă că toate substanțele pe
care le aplicăm pe ea intră în corpul nostru. Ele pătrund mai întâi în fluxul sanguin, care apoi le
transportă la toate organele interne. Nu vă lăsați ademeniți de reclamele care vă promit un ten și o
piele de bebeluș. Citiți cu atenție lista substanțelor care intră în compoziția deodorantelor și a
produselor de îngrijire a pielii. Iar pentru ca riscul să fie cât mai mic, cumpărați-vă săpunurile,
șampoanele, cremele, loțiunile numai de la magazinele de tip Plafar.
Pentru a avea o piele sănătoasă, frumoasă și radiantă, este important și ceea ce mâncăm. Unele
persoane au diferite afecţiuni ale pielii pentru că suferă de constipaţie. Iar asta se întâmplă pentru că
nu se hrănesc cu alimente care conţin fibre și nu fac suficientă mișcare. Așadar, fructele și legumele
în stare proapătă nu trebuie să lipsească din dieta zilnică. Ele reglează tractul intestinal şi intensifică
eliminarea reziduurilor din organism. Ar fi bine să renunțăm la consumul de cafea şi alcool. Acestea
duc la eliminarea lichidelor din corp, prin urmare ne deshidratează și pielea. Apoi, uleiurile rafinate
și grăsimile animale au un efect nefast, în timp ce acizii grași esențiali sunt vitali pentru sănătatea
pielii. Îi putem obține consumând cereale integrale, seminţe, nuci, alune, boabe de soia, uleiuri
presate la rece de măsline, in, dovleac, susan sau șofran și peşte gras, precum macroul sau somonul.
Ar fi bine să renunțăm la carne, lactate, prăjeli și alimentele rafinate de la supermarket. Sunt
nesănătoase, ne dau un ten cu coșuri și puncte negre și îmbătrânesc pielea. Nu sunt însă de acord cu
îndemnul tot mai frecvent pe Internet de a bea mai multă apă, printre altele, pentru un ten fără
riduri. Este doar o metodă perfidă de a vinde apa îmbuteliată. Cantitatea de apă băută într-o zi
trebuie să fie dictată de sete. Un ceai de plante însă, sau un suc natural, făcut în casă, n-ar trebui să
lipsească din dieta noastră, dacă vrem să avem o piele frumoasă și sănătoasă. Și vrem, nu-i așa?

Piele frumoasa - piele sanatoasa

In miez de vara, cele mai importante intrebari si raspunsuri

Care sunt alimentele cele mai potrivite pentru ca pielea sa nu sufere pe timp de canicula?
In primul rand: apa. Pentru ca metabolismul sa functioneze bine si pentru ca celulele sa se
regenereze in mod optim, ar trebui sa beti 1,5 - 2 l de apa pe zi. Si daca - in plus - vreti sa va
"rasfatati" pielea cu o portie suplimentara de antioxidanti, care o protejeaza de radicalii liberi si o
ajuta sa ramana neteda si tanara, ar trebui sa consumati ceai negru sau verde, neindulcit.
Vitaminele protectoare (de ex. A si E) sau asa-numitele carotenoide (de ex. licopina) se gasesc in
numeroase legume si fructe, precum rosiile, morcovii, broccoli, caisele sau portocalele. Doua portii
pe zi sunt bune pentru piele, dar cu cat mai multe, cu-atat mai bine. Licopina este mai eficienta in
rosiile fierte (sos de rosii, rosii din conserva, ketchup etc.). Legumele pot fi consumate si sub forma
de salata, preparata cu 1-2 linguri de ulei de masline sau de germeni de grau. Acizii grasi nesaturati
pe care-i contin intaresc epiderma si confera tenului rezistenta si prospetime. Acelasi lucru este
valabil si pentru peste - mai ales somonul, tonul si heringii, care contin o cantitate mare de acizi
grasi Omega 3, foarte eficienti pentru calmarea iritatiilor si netezirea pielii.
2. Transpir permanent, repede si abundent. Ce pot sa fac?

78
Maini ude leoarca, pete uriase de transpiratie sub brate si pe spate - cei care transpira se simt -
normal - in dificultate. Uneori, de vina sunt unele probleme de sanatate, precum diabetul,
hipertensiunea sau o dereglare a glandei tiroide si este bine cand acestea pot fi tratate. Daca nu,
trebuie sa apelati la ucigasii consacrati ai transpiratiei: exercitii de rezistenta, antrenament autogen,
sauna si, in plus, ceai de salvie sau capsule cu salvie. Merita incercate, de asemenea, remediile
homeopatice, cum ar fi Acidum sulfuricum D12 (o data pe zi, 5 bobite sau picaturi).
Antiperspirantele, ale caror saruri (de zinc sau aluminiu) ingusteaza terminatiile glandelor
sudoripare, sunt mult mai eficiente decat deodorantele normale. Dar aceste "blocante" pot irita
pielea si de aceea ar trebui folosite doar o data la 2-3 zile, seara. Si daca nimic nu ajuta, trebuie
consultat medicul dermatolog, care v-ar putea prescrie bai cu curent excitant (iontoforeza) la maini
si la picioare, care stopeaza transpiratia excedentara in sapte din zece cazuri. Dar exista si multe alte
metode, propuse mai ales de clinicile universitare si de medicii ultraspecializati: injectiile cu botox,
sub axile, blocheaza semnalele nervoase care activeaza glandele sudoripare. Succesul: 90%
garantat. Din pacate, uneori sunt necesare intepaturi (neplacute) repetate, iar efectul nu dureaza
decat aproximativ 6 luni. Aspirarea canalelor glandelor sudoripare cu ajutorul unor canule extrem
de subtiri se poate face ambulatoriu, sub anestezie locala, dar costa mult. Avantajul: transpiratia se
reduce pe termen lung. In cazuri extreme, se poate apela chiar si la interventii chirurgicale, care
presupun spitalizarea si anestezia totala. Este vorba despre extirparea glandelor, sau de o interventie
in zona toracelui, acolo unde se afla nervii care stimuleaza producerea transpiratiei. Dar atentie: la
peste 50% din pacienti, dupa operatie se instaleaza o transpiratie abundenta pe abdomen si pe spate
(transpiratie compensatorie) si mai apar si alte efecte secundare, inerente unei interventii
chirurgicale.
3. Pielea de pe brate si picioare este iritata. Ce-ar trebui sa fac?
Asa-numita "piele-razatoare" (Keratosis follicularis) apare mai ales la femeile mai tinere, dupa ras
sau epilat (inclusiv cu ceara), Motivul: celulele dermice blocheaza foliculii (din care creste parul),
iar sebumul nu se mai poate scurge normal, formand sub piele nodulete mici. Pentru a le dizolva,
dermatologii recomanda creme cu fructoza sau cu uree. Peeling-ul regulat (o data pe saptamana)
poate fi, de asemenea, de folos. Iar cand arde soarele, afara la aer! Lumina si caldura topesc
sebumul si elibereaza foliculii de par.
4. Am o piele ingrozitor de uscata pe picioare. Ce imi recomandati?
Daca este, intr-adevar, vorba doar de piele uscata, si fenomenul se perece doar vara, ungeti-
vaconsecvent cu crema. Dar daca este vreo ciuperca, confundata adeseori cu pielea uscata, pe care
ati luat-o de pe salteaua din sala de fitness, unde sunt prezente din ce in ce mai multe femei, dintre
care nu putine se plang de acelasi neajuns? La cea mai mica ezitare, luati-va salteaua de-acasa.
Tipica pentru femeile care fac jogging este asa-numita "ciuperca mocasin", care se manifesta prin
inrosirea pielii, nu doar intre degetele de la picioare, ci si pe talpi si pe interiorul si exteriorul
labelor. Ea poate fi prevenita cu ajutorul unor pantofi de sport care sa lase piciorul sa respire, in care
sa presarati, din cand in cand, cateva zile consecutiv, o pudra anti-ciuperca (de la farmacie). Optim -
desi cere putin timp - uscarea pantofilor (in interior) cu foenul.

5. Este adevarat ca pielea cu probleme are adeseori de-a face cu intestinul?

Teoria ca toxinele se pot acumula in intestin, de unde sunt eliminate prin piele, afectand-o, nu sta in
picioare din punct de vedere stiintific. Cu toate acestea, multi medici generalisti sunt siguri ca intre
piele si intestin exista o legatura. De aceea, ei recomanda - in cazul unei pieli cu impuritati -
curatirea florei intestinale cu iaurt probiotic sau cu preparate pe baza de fermenti de lapte (de la
farmacie). Acestea nu pot face rau, in orice caz, asa ca persoanele cu probleme ar trebui sa le
testeze.
6. Plimbarea pe ploaie, in vacanta, face bine la ten?
Poate acum 50 de ani, pentru ca ploaia era mult mai "moale" decat apa de la robinet si nu lasa
resturi de calcar pe piele. Dar in zilele noastre, norii varsa peste noi odata cu apa de ploaie
nenumarate substante toxice, asa ca un dus cu apa calcaroasa de la robinet este mai bun, in orice
caz, decat o ploaie blanda de vara.

79
7. Am o multime de creme si de lotiuni...
Lotiunile si cremele folosite in cantitati prea mari pot irita grasimea din piele si pot provoca aparitia
cosurilor. In mod interesant, acelasi efect il poate avea si aplicarea unor creme hidratante lipsite de
consistenta. Racoresc pielea, ce-i drept, dar in acelasi timp o fac sa se umfle. Urmarea: pelicula de
grasime protectoare se gaureste, iar prin aceste gauri se evapora umezeala proprie pielii. Pielea se
usuca si devine predispusa la inflamatii. Dar nu exista o regula in ceea ce priveste ingrijirea, pentru
ca fiecare piele reactioneaza altfel.
Totul este sa incercati. Daca pielea nu strange si nu va mananca si daca ramane intinsa si frumoasa
si la cateva ore dupa ce ati aplicat o crema, inseamna ca alegerea dvs. a fost buna.
Daca gasiti un produs pe care pielea dvs. il suporta bine, ramaneti la el. Cu cat este mai mic
numarul substantelor care vin in contact cu pielea, cu atat este mai redus riscul alergiilor si
iritatiilor. In mod firesc, pielea trebuie ingrijita in conformitate cu varsta si cu anotimpul, dar in
principiu, daca pielea are un aspect ingrijit si este moale si catifelata, este bine sa lasati lucrurile asa
cum sunt.
8. Ma inrosesc la fata. Cum as putea scapa de acest neajuns?
Sa stiti ca nu sunteti singura si ca - intre timp - inrosirea a devenit un subiect chiar si pentru experti.
Specialistii sustin ca ea are la origine, aproape intotdeauna, o cauza psihica si ca poate fi privita ca
un fel de teama bolnavicioasa, iar cauzele fizice, cum ar fi hipertiroidia sau alte dereglari hormonale
reprezinta o exceptie absoluta. Cea mai buna metoda pentru combaterea inrosirii frecvente este, de
aceea, terapia comportamentala, dar si procedeele de relaxare, ca antrenamentul autogen, relaxarea
musculara progresiva sau yoga. Se recomanda, de asemenea: evitarea unor factori declansatori, cum
sunt alcoolul, cafeaua, imbracamintea prea groasa si mancarurile condimentate, iar extern: folosirea
unui make-up (fond de ten) care sa mascheze roseata. Si pentru un efect mai natural, putin ruj
pentru obraji, aplicat in cel mai sus punct al pometilor.
9. Din ce cauza vara, ma mananca permanent pielea?
Intr-adevar ciudat: o piele cu aspect complet normal si mancarimi neintrerupte. Sunt chiar mai greu
de suportat decat o durere continua, si pentru ca pot exista nenumarate cauze (ficatul, rinichiul,
tiroida, diabetul, anumite tipuri de cancer, dar si lipsa de fier sau anumite medicamente), care, insa,
adeseori nu sunt descoperite. Si atunci, verdictul suna: piele uscata, nervozitate sau stres. Care vara
se accentueaza! Oricum, este limpede cum se poate trata. In primul rand: prin aplicarea consecventa
a unor creme cu adaos de uree, taninuri, acizi grasi Omega 3 (de ex. ulei de luminita-noptii). Apoi,
prin reducerea condimentelor, a alcoolului si a cafelei si prin mentinerea unei temperaturi mai mici
in apartament. Baile si dusurile fierbinti sporesc senzatia de mancarime, asa ca sunt de preferat cele
cu apa calduta. Bumbacul, matasea si vascoza sunt mai usor de suportat pe piele decat lana. In plus,
ar trebui incercat un regim alimentat sarac in histamine (renuntand, de ex., la vinul rosu, branzeturi,
rosii, citrice si ton). In mod surprinzator, asa-numitele antihistaminice (antialergice) de inghitit sau
de uns sunt in mod frecvent ineficiente impotriva mancarimii cronice, in timp ce spray-urile si
cremele cu substante active anesteziante (local), precum camforul si menta, sau compresele reci, o
potolesc. Cremele cu capsaicina (din ardeiul iute) ataca direct nervii din piele, care transmit senzatia
de mancarime si sunt adeseori eficiente. Si daca mancarimea devine insuportabila? Apelati la alti
excitanti, care sa "acopere" mancarimea: ciupiti-va, loviti-va sau bateti zona cu palma (in loc sa va
scarpinati) sau cufundati in apa rece o parte a corpului care nu va mananca.
Cancerul de piele: calculati-va singure riscul individual
Persoanele cu pielea alba si cu parul blond sau roscat trebuie sa se protejeze, in mod deosebit, de
razele soarelui. Dar ce inseamna aceasta pentru fiecare individ in parte? Cercetatorii americani au
analizat, recent, alti factori de risc si au stabilit un model - separat pentru barbati si femei - de calcul
al riscurilor individuale de aparitie a melanomului (cancer negru de piele). Pentru femei, inseamna
urmatoarele: daca au pielea alba si se bronzeaza greu, riscul lor este mai mare de doua ori decat cel
mediu. Cateva alunite pe spate (sub 12) amplifica riscul de 2,5 ori, multe alunite, de 5 ori. Pistrui
putini pe umeri si spate inseamna risc dublu. Multi pistrui: risc multiplu. Si daca o persoana are mai
multi asemenea factori de risc? In acest caz, diversii factori se inmultesc unii cu altii.
Asadar: pielea alba (factor 2), pistrui multi (factor 4) si alunite putine (factor 2,5) (adica 2 x 4 x 2,5)

80
= un risc de melanom de 20 de ori mai mare. Motive suficiente pentru a fi mai atenti la piele si de a
face un control dermatologic anual.
Un calcul (in limba engleza) al riscului individual de a face melanom in urmatorii 5 ani il gasiti pe
site-ul www.dceg.cancer.gov/ melanomarisktoof

Mersul prin apa

Scoateti-va pantofii si redescoperiti bucuria de a merge pe malul marii. Pe langa sentimentul
de bine si de libertate totala, masajul pe care apa il exercita asupra musculaturii si epidermei
are un efect tonic si relaxant

Mersul prin apa pana la genunchi

Oricine se plimba pe malul marii, prin apa pana la glezne, la genunchi sau la coapse, profitand cu
bucurie de jocul cu valurile sau alergand prin spumele argintii, face, fara sa stie, "aquaterapie".
Foarte in voga la inceputul secolului trecut, aceasta metoda (pusa la punct de scoala higienista
germana) are drept scop sa faca o persoana constienta de potentialul sau fizic si psihic, folosind
drept etalon de masura marea. Mersul prin apa este un regulator exceptional al tensiunilor
emotionale, nervoase si fizice. In plus, miscarea de invaluire exercitata de apa le permite gleznelor
sa "scape" de o parte a greutatii corpului, ceea ce usureaza imediat durerile articulare. Inca un
avantaj: rezistenta usoara pe care o opune apa la acest nivel relanseaza circulatia sangelui si
usureaza senzatia de "picioare grele". Cand apa ajunge la inaltimea genunchilor, putem alege doua
feluri de mers:
* Scoateti picioarele afara din apa, imitand mersul berzei. Este o miscare ideala pentru articulatiile
intepenite.
* "Tarati-va" picioarele prin apa, incercand sa-i infrangeti rezistenta. Va creste forta de masaj
exercitata de apa, circulatia va fi dinamizata si va elibera grasimile si rezervele de apa din tesuturi.
Mersul prin apa pana la coapse
Cu cat ne cufundam mai mult in apa, mersul se complica, pentru ca suprafata corpului care se opune
rezistentei apei este mai mare. Si in cazul acesta, pot fi alese doua feluri de exercitii:
* Rezistati valurilor care va destabilizeaza. Este ideal pentru tulburarile de circulatie. Limfa blocata,
retur venos dificil, picioare grele, toate se simt usurate rapid. Miscarea apei face oficiul de drenaj
limfatic mecanic, iar presiunea ei tonifica pielea si amelioreaza aspectul adipos.
* Mersul prin apa este mult mai dificil decat statul pe loc si se transforma in activitate tonica. Sunt
antrenate concomitent toate grupele de muschi, dar fara oboseala resimtita in sala de gimnastica.
Alternati mersul prin apa, inainte si inapoi, sau miscati-va, pur si simplu, picioarele pe rand, inainte
si inapoi. Se intaresc muschii din interiorul coapselor, care sunt foarte rar solicitati.
Dupa o ora de mers prin apa, veti iesi din mare complet regenerati, in plus, cu o senzatie de usurare
minunata.
Mersul prin apa pana la umeri
Este un program complex de miscari, care antreneaza intregul corp. Ideal pentru cei care vor sa
slabeasca si sa dobandeasca in scurta vreme o silueta de vis.
1. Aqua-walking
Incercati sa mergeti prin apa cu pasi cat mai mari, miscandu-va concomitent si bratele. Durata: circa
5 minute.
2. Aqua-jogging

81
Fugiti pe loc, miscand cat mai puternic bratele si picioarele. E greu, fiindca apa opune rezistenta,
dar nu exista muschi care sa nu ramana neantrenat. Durata: 3 minute.
3. Aqua-boxing
Cu pumnii stransi, boxati puternic in apa, schimband mereu bratele. Durata: 3 minute.
4. Aqua-stretching
* Stretching pentru maini: faceti cu bratele miscari de balet in apa, mutandu-le dintr-o parte in alta,
fara efort. Relaxeaza muschii intregului corp. In plus, obtineti si un masaj placut.
* Stretching pentru picioare: un brat se tine intins peste suprafata apei, in vreme ce celalalt apuca
glezna piciorului opus. Trageti talpa catre sezut, apoi miscati piciorul inainte si inapoi, asa indoit.
Se fac cate 10 miscari cu fiecare picior.
* Stretching pentru gat si umeri: prindeti-va bratele pe dupa spate apucand una din incheieturile
palmei, cu degetele. Impingeti cat puteti de tare bratele lateral, in vreme ce capul se inclina in partea
cealalta. Schimbati mainile. Repetati de 10 ori.

Sebastian Kneipp - Farmacia de acasa

Devenit celebru, mai ales prin tratamentele sale cu apa, preotul german Sebastian Kneipp a
fost si un as al remediilor cu plante, uleiuri si pulberi obtinute din oase si minerale.
Numeroase clinici occidentale le aplica in zilele noastre, cu mult succes. Recomandarile pe
care le prezentam sunt culese din scrierile marelui vindecator din secolul 18

Boabele de rasina si tamaie

Cum picura ceara dintr-o lumanare aprinsa, asa picura cateodata si rasina din coaja bradului sau a
molidului, lucru pe care oricine il poate observa, umbland prin padure vara ori toamna. Margelele
de rasina seamana cu niste lacrimi ce au ramas atarnate de pleoape. Ele sunt albe ca ceara,
transparente ca mierea, proaspete ca apa de izvor. Rasina este sangele bradului sau al molidului, si
cand un asemenea arbore viguros e ranit adanc, in "carnea" sa, el sangereaza adesea din abundenta.
Aspectul acestei rasini, atat de lipicioase, ne indeamna sa credem ca ea inglobeaza materii nobile,
cu continut valoros, ce trebuie sa aiba neindoielnic o forta iesita din comun.
Cinci-sase margele rotunde sau lacrimi de rasina, de marimea boabelor de mazare, inghitite zilnic,
neintrerupt, un timp mai indelungat, intaresc pieptul si au un surprinzator efect tonifiant asupra
vaselor de sange. Am cunoscut un pastor foarte debil, care lua zi de zi o cantitate mai mare dintr-un
lichid rasinos. "Acestui sirop tonic ii datorez faptul ca pieptul mi s-a intarit", obisnuia el sa spuna.
Cei ce nu gasesc rasina in padurea din apropiere o pot inlocui cu boabe de tamaie alba. Caci tamaia
nu e altceva decat o rasina ceva mai fina. Sase pana la opt astfel de boabe, luate zilnic, un timp mai
indelungat, sunt o cura folositoare pentru piept. Nu trebuie sa va retina teama, iscata dintr-o fantezie
nabadaioasa, cum ca pietricelele de rasina nu s-ar putea digera. Natura stie sa prelucreze bine si
asemenea produse.
(Atentie! Medicina de azi recomanda ca boabele de tamaie sa fie inghitite cu paine sau apa, ca sa nu
atinga dintii. Ataca smaltul - n. red.)

Camforul (Cinnamomum camphora)

Utilizarea camforului (cristale albe obtinute din arborele de camfor, un copac exotic, inrudit cu
dafinul) era, candva, larg cunoscuta si pusa in practica. Camforul are actiune calmanta, emolienta si
analgezica. El se intrebuinteaza sub forma de spirt camforat si ulei camforat.

82
Spirtul camforat se prepara dizolvand o bucata de camfor de marimea unei alune, intr-un sfert de
litru de spirt, si serveste numai pentru frectii externe in caz de contuzii, luxatii si contracturi. Multi
il folosesc pentru intarirea vreunuia dintre membre - si foarte bine fac.
Uleiul camforat rezulta din camforul frecat pana la dizolvare in uleiul arborelui de camfor, ulei de
floarea-soarelui sau ulei de migdale. Acesta se dovedeste extrem de eficace pentru frectii, in caz de
reumatism si dureri de spate, si alina durerile foarte mari, produse de guta, ca si de alte umflaturi si
transformari cartilaginoase. Pus intr-o punguta legata la gat, cristalul de camfor ii fereste pe copii de
raceli.

Faina de creta
Cine n-a vazut cum nu doar gainile, ci si alte vietati de pe langa casa inghit bucatele de var sau
mortar? Si cine n-a auzit povestindu-se cum parintii cutarui copil au fost nevoiti sa ascunda creta,
fiindca el pune mana pe ea, musca din bucata de creta cu o pofta nestavilita si o mesteca, de parca ar
fi zahar. Oare, in anumite situatii, creta ar putea fi, intr-adevar, folositoare omului? Intamplarile
citate mai sus ne indeamna la reflectie. Eu insumi mi-am administrat faina de creta in cantitati mari
si am administrat-o, de asemenea, multor pacienti. Succesele au fost peste asteptari.
Creta contine calcar, sulf si alte substante, ori sa spunem mai bine - materiale de constructie de care
organismul uman are nevoie, in primul rand pentru rezistenta scheletului, aceasta opera iscusita, de
mare frumusete, a celui mai destoinic dintre arhitecti.
La cei debili, "constructia" poate avea defecte sau poate fi mai putin rezistenta, deoarece le lipseste
calcarul, cel care le leaga intre ele pe toate celelalte, pietris si nisip. Acestor persoane firave - chiar
si copii - le recomand faina de creta, cate un varf de cutit pe zi, in apa sau in mancare. Fiind fara
gust si fara miros, se ia cu mare usurinta.
Cine are probleme cu digestia, copiii care nu cresc si nu se dezvolta, oricat de bine ar fi ingrijiti, ar
trebui sa incerce faina de creta, in doza indicata mai sus, o data pe zi.
"Aici s-a folosit ipsos", a pus Franklin sa se scrie cu litere mari, pe un camp de trifoi de un verde
stralucitor, care crescuse pe un sol cretos. "Acesta ori acela s-a vindecat cu creta", as putea eu sa
spun despre multi dintre pacientii ce mi-au trecut prin mana.
Prescriu pulberea alba mai ales suferinzilor de saturnism (intoxicatie cu plumb), care trebuie sa ia
zilnic - nu un varf de cutit, ci doua - unul dimineata si altul seara. Praful alb le va preschimba
curand paloarea bolnavicioasa a fetei, intr-un roz sanatos, proaspat si plin de viata. Efecte si mai
puternice decat cu faina de creta se obtin cu faina de oase.

Faina de oase
(Atentie! Administrarea fainii de oase este strict contraindicata in prezent, cand animalele sunt
hranite cu alimente toxice, provenite din ingrasamintele chimice. Pot fi folosite doar oasele
animalelor crescute in gospodarii particulare si hranite ecologic.)
Din aceasta pulbere de oase imi pregatesc de fiecare data trei calitati.
a) Pulberea neagra
Iau oase sanatoase de la o vita sanatoasa, care a fost sacrificata, si le tin la temperatura de calcinare,
pana cand se carbonizeaza. Carbunele negru de oase este apoi macinat foarte fin si asa, pulberea
neagra, simpla si inofensiva, e gata.
b) Pulberea alba
Ard oasele atat de mult timp, cat este necesar, ca sa se calcineze, dar fara sa se arda. Aceasta
materie calcificata este in continuare transformata in pulbere, prin macinare. Am obtinut o pulbere
ce seamana foarte bine cu faina de creta, asa-numita pulbere alba.
c) Pulberea cenusie
O parte pulbere alba, o parte pulbere neagra, o parte bucatele de tamaie alba, macinate. Amestecul
de culori da o nuanta de cenusiu. De aici vine denumirea. Cine mi-a citit observatiile cuprinse in
capitolul "faina de creta" va intelege motivul pentru care pulberea de oase ocupa un loc important in
farmacia mea de acasa.
In perioadele de convalescenta, dupa boli grave si la pacientii vizibil slabiti, aflati intr-o stare de
epuizare totala, efectele sunt cu adevarat frapante. Eu insumi nu reuseam uneori sa-mi stapanesc

83
uimirea.
Oarecare confuzie poate naste faptul ca pregatesc trei pulberi diferite din aceleasi oase. Cele trei
tipuri de pulbere corespund diferitelor tipuri de slabiciune, de care sufera pacientii.
Convalescentii care au nevoie de o intarire a intregului organism, chiar si copiii condamnati - nu se
stie din ce cauza - sa duca o viata chinuita, ca niste copacei chirciti, incapabili sa prinda puteri odata
cu trecerea anilor (printre ei se numara in special copiii bolnavi de rahitism - manifestat prin
deficitul de vitamina D, ce duce la o lipsa a sarurilor de calciu, deci la o intarziere a consolidarii
oaselor, indeosebi a oaselor subtiri ale craniului) - toti acestia primesc pulberea neagra, zilnic, in
apa sau in mancare, un varf de cutit sau doua.
Pacientii la care vad ca "masina" functioneaza impiedicat si lenes, ca digestia si formarea sangelui
merg prost, ca unele parti ale corpului primesc neregulat si cu zgarcenie ceea ce le trebuie ca sa
creasca si sa-si ia elan, ca, mai ales, intreaga schelarie a oaselor se clatina si sta gata sa se
prabuseasca, asemenea unui zid subred - ei vor fi tratati cu pulberea alba, de calciu. La fel cum
mama da bebelusului terci, o mancare pe masura sugarului, a gurii lui inca fara dinti si a stomacului
gingas, asa hranesc eu bietele oase flamande cu faina de oase, pentru ca fiecare din ele si toate
laolalta sa capete rezistenta.
Dupa cum ne spune prezenta tamaii in compozitia sa, pulberea cenusie se prescrie acelor bolnavi
sau convalescenti la care vasele de sange se afla intr-o stare de slabiciune extrema.
Acum tu, iubite cititorule, detii secretul pulberii negre, albe si cenusii, despre care multi, foarte
multi pacienti ar avea ce povesti, si in jurul carora s-au lansat atatea supozitii si dispute! Crede-ma,
fie si numai cu aceste pulberi as fi putut deveni un om bogat. Eu resping si condamn in principiu
folosirea unor pretinse remedii misterioase si sunt intru totul de acord cu cei ce stigmatizeaza si
osandesc aceasta metoda, privind-o ca pe o superficialitate si inselaciune. Remediile mele nu
trebuie sa se fereasca de lumina zilei. Sa cerceteze fiecare si sa aleaga solutia cea mai buna.

Praful de carbune
Praful de carbune se obtine totdeauna din mangal. Cel mai fin si mai bun, prelucrat si de unii
farmacisti, se face din lemn de tei.
In lipsa mangalului din lemn de tei, se poate folosi insa orice mangal. Cu cat mai proaspat, cu atat
va da rezultate mai bune. Mangalul cel mai proaspat este cel pe care tocmai l-ai scos din foc.
Piseaza-l marunt si ai praful de carbune despre care am vorbit mai inainte.
Dupa bolile ce au produs o grea suferinta organelor digestive, carbunele nostru le usureaza in mare
masura munca. Poate ca suna ciudat, dar asa este. Convalescentii pot lua cel mai lesne praful de
carbune in lapte, cu putin zahar. Doza zilnica va fi de o lingura nu prea mare, administrata fie toata
odata, fie impartita in doua.
Bolnavii de tuberculoza pot bea in total, la diferite ore in cursul zilei, doua pahare de lapte, iar in
fiecare pahar se amesteca o lingura de praf de carbune.
Un efect deosebit se observa la bolile de ficat. Pulberea se ia tot in lapte.
Presarat pe orice ulceratie umeda, purulenta, praful de carbune o usuca si prin aceasta favorizeaza si
grabeste refacerea pielii.

Alimente medicament
Reteta pentru prepararea painii de graham
Se macina graul impreuna cu taratele. Morarilor nu le place sa faca asta, din motive usor de inteles.
De aceea, trebuie sa verificam cu atentie faina primita. Cine consuma mai multa paine cu tarate si
are posibilitatea sa achizitioneze o masina de urluit va fi in avantaj, caci nu mai poate fi tras pe
sfoara. Am cunoscut in Tirol un profesor care avea o boala grava de stomac. Deoarece nu tolera
decat foarte putine alimente, slabise enorm si devenise neputincios. I s-a recomandat painea de
graham si o asemenea masina mai mica de urluit. Si-a comandat-o imediat la Viena, isi macina
singur faina, iar destoinica lui sotie ii cocea painea. S-a inzdravenit si stomacul i s-a vindecat atat de
bine, incat nu mai refuza nici un fel de mancare.
Unul, doua, trei sau patru kilograme de faina integrala (dupa numarul persoanelor pentru care se
pregateste painea) sunt puse intr-un lighean, se adauga apa fierbinte si se face un aluat, care va fi

84
lasat sa stea peste noapte intr-un loc caldut. Nu e ingaduit sa se puna in aluat nici maia, nici sare sau
vreun alt condiment.
In ziua urmatoare se modeleaza din aluat paini mai mici de forma ovala sau painisoare, se introduc
in cuptorul incalzit ca pentru painea obisnuita si se lasa la copt o ora si un sfert pana la o ora si
jumatate. Indata ce a fost scoasa, painea coapta se cufunda trei-patru secunde in apa clocotita, dupa
care se va intoarce pentru putin timp in cuptor, ca sa se usuce.
Aceasta ultima manevra am aflat-o de la un brutar, care mi-a spus ca de-a lungul anilor incercase
coacerea unei asemenea paini in mai multe feluri si constatase ca acest mod de coacere era cel mai
bun, intrucat permitea extragerea din tarate a tuturor principiilor nutritive, indeosebi a zaharului.
Cunosc numerosi barbati care au mancat si continua sa manance cu precadere o asemenea paine,
afirmand ca ea le este un ajutor unic, de neinlocuit, contra suferintelor gastrice, intestinale si mai
ales a hemoroizilor.
Am intalnit si pe unii care, atunci cand au gustat prima oara aceasta paine fara condimente si fara
gust, au gasit-o neplacut de fada, iar mai tarziu au facut - as putea sa spun - o adevarata pasiune
pentru ea.
Painea coapta se pastreaza intr-un loc racoros, iar in cazul cand coaja este prea tare, se infasoara
intr-un servet umed.

Cate ceva despre "supa concentrata"

Sunt ferm convins: cunoasterea si folosirea supei concentrate poate ferici un numar mare de oameni
nefericiti. Ea este recomandabila nu numai pentru valoarea ei nutritiva extraordinara, ci si din cauza
ca e foarte ieftina si usor de pregatit.
Un domn de conditie buna, care cunostea supa concentrata, a cumparat de la un taran doua paini
negre, mari. (Dupa cum se stie, painea neagra se face din faina de secara, iar pentru oamenii de la
tara, boabele sunt macinate fin, cu un randament foarte bun, asa incat la sfarsit raman doar putine
tarate, astfel substantele hranitoare din secara fiind valorificate la maximum.)
Domnul a cerut ca aceste doua paini sa fie taiate in felii subtiri si puse pe o tabla asezata pe soba
incinsa, pentru ca painea sa se usuce cat mai mult posibil. Dupa ce s-a uscat si s-a intarit, a fost
pisata intr-o piulita si transformata in pesmet. Cand voia sa-si prepare o supa concentrata, el
amesteca doua sau trei linguri cu varf de pesmet in putina supa clocotita de carne, adaugand
condimente foarte putine, ori renuntand cu totul la ele. In doua minune, supa e gata. Are un gust
placut, e foarte hranitoare si nu produce deloc gaze intestinale, sau oricum mai putine in comparatie
cu alte alimente. Adesea, domnul a inlocuit supa de carne cu lapte, amestecand in el pesmetul, in
momentul cand laptele dadea in clocot. Si aceasta supa era gata in doua minute. Ea avea un mare
avantaj fata de cea pregatita cu zeama de carne, deoarece in lapte se gasesc cele mai multe substante
nutritive.
Cand n-avea la dispozitie nici lapte, nici supa de carne, domnul punea pur si simplu apa pe foc si isi
amesteca pesmetul in apa clocotita. Cu adaos de ceva condimente si putina untura, si fiertura
aceasta merita denumirea de supa concentrata.
Odata, in saptamana pregatitoare a sarbatorii de Craciun, domnul a intrat intr-o casa, unde
gospodina tocmai copsese paine din alac (o cereala asemanatoare cu graul, care si ea se macina cu
mare grija la tara). El si-a cumparat doua asemenea paini si a procedat cu ele intocmai cum facuse
cu painea neagra. Apoi a amestecat pesmetul, pe rand, cu cele amintite mai sus, preparandu-si supa
concentrata in modul descris inainte. A obtinut astfel sase supe diferite, cu putere hranitoare de
asemenea diferita. Alternarea lor in meniu este binevenita, pentru ca supa sa nu provoace prea usor
repulsie, datorita repetarii.
Supa concentrata este excelenta pentru copiii slabuti, deoarece se digera usor si nu da nastere la
gaze intestinale. E indicata si pentru adolescentii debili, in crestere, carora le combate cu succes
anemia, prilej de mare suferinta pentru organism.
Apoi, supa concentrata este folositoare bolnavilor, fiindca pune la dispozitia fizicului slabit multe
substante hranitoare. In fine, o recomand cu toata caldura oamenilor ajunsi la varste inaintate. Cand
ti-ai pierdut o parte din dinti la batranete si nu mai poti mesteca alimente solide, tine-te de supa
aceasta. N-ar trebui sa existe nici o familie care sa nu foloseasca supa concentrata. Am recomandat-

85
o candva unui functionar superior care m-a asigurat mai tarziu ca nu cunoaste nici o alta supa mai
sanatoasa si mai hranitoare.

Mierea
Generatiile de dinaintea noastra afirmau ca tinerii n-ar trebui sa manance multa miere, deoarece ar fi
prea puternica pentru ei. Pe varstnici, dimpotriva, ea "ii salta inca o data in sa".

Eu am intrebuintat mierea de nenumarate ori si am constatat mereu ca ea are o actiune exceptionala:

relaxeaza, curata, tonifica. Se cunoaste de multa vreme utilizarea mierii ca adaos in ceai, pentru
mucoasele inflamate si incarcate cu mucozitati.
Oamenii de la tara se pricep foarte bine sa foloseasca pomada cu miere, pentru bubele si ulceratiile
externe. Si eu ii sfatuiesc insistent pe cei care sufera de ulceratii, ca, inainte de orice alta unsoare, sa
recurga la acest remediu simplu, inofensiv si eficace. Prepararea e cum nu se poate mai usoara. Se
iau miere si faina in parti egale si se amesteca bine, turnand deasupra putina apa. Pomada cu miere
preparata corect nu trebuie sa curga, ci sa fie destul de vartoasa.
Mierea este de mare ajutor si contra neplacerilor interne mai putin grave. Ea grabeste evolutia spre
ameliorare si vindecare a ulcerelor gastrice de mai mica intindere. Insa n-as fi de parere sa se ia
mierea in stare pura, ci recomand sa fie amestecata intr-un ceai potrivit. Nediluat, acest extract nobil
are o actiune prea puternica: inca inainte de a ni se prelinge pe gat, ne face sa vorbim ragusit.
Cei ce o inghit cu dificultate, fiindca le provoaca iritatii ale mucoasei ori alte neplaceri similare, pot
da in clocot o lingurita de miere intr-un sfert de litru de apa. Procedand astfel, orice cantaret va
obtine cea mai dulce si minunata solutie pentru gargara. Chiar daca ii va scapa vreo picatura in jos
pe esofag, n-are motive sa se teama de un efect toxic ori agresiv asupra stomacului.
Este cunoscuta apa de ochi cu miere, purificatoare si tonifianta. Fierbeti cinci minute o lingurita de
miere intr-un sfert de litru de apa. Apoi numaidecat inmuiati in ea o panza curata si spalati-va ochii.
Tin mult sa povestesc despre inca un leac: vinul de miere. Cunosc un domn in varsta de peste 80 de
ani. El isi prepara singur vinul de masa, in fiecare zi. Toarna o lingura de miere in apa care a dat
deja in clocot si o lasa un timp sa mai fiarba. La sfarsit, bautura e gata: o licoare sanatoasa,
intaritoare si cu gust minunat. "Faptul ca sunt sanatos si zdravan la varsta mea se explica prin acest
vin de miere", spune batranul. Asa este, o stiu si eu din experienta proprie (am preparat personal
foarte mult vin de miere, am vazut pe foarte multi bandu-l, am si baut cand si cand cate un pahar):
acest vin relaxeaza, curata, hraneste si intareste. O astfel de bautura poate face cinste nu numai
sexului slab, ci si celui tare. Ma gandesc la miedul (vinul de miere) germanilor din vechime, caruia
ei ii atribuiau sanatatea si longevitatea lor, dupa cum relateaza Tacitus. Din pacate, in zilele noastre,
aceasta bautura naturala a iesit din uz, insa pentru cei ce se simt vrednici urmasi ai stramosilor
germani voi indica mai jos modul de preparare.

Prepararea miedului (recomandabil atat pentru oamenii sanatosi, cat si pentru bolnavi)
Germanii din Antichitate aveau prea putin vin sau chiar deloc. Berea neagra nu exista inca. Desi
alimentatia lor era foarte simpla, se puteau mandri ca sunt un popor viguros: atingeau varste
inaintate si se bucurau de o sanatate exceptionala. Ei considerau ca longevitatea si starea neobisnuit
de buna a sanatatii lor se datoreaza miedului (vinului de miere).
Este regretabil ca aceasta nobila bautura e prea putin cunoscuta, iar locul i-a fost luat de berea
neagra, extrem de raspandita astazi, care din pricina numeroaselor denaturari si artificii nu mai
poate fi socotita o bautura sanatoasa. In lucrarile mai ample, dedicate apiculturii, se gasesc de obicei
si retete de preparare a miedului. I-am auzit totusi adesea pe unii si pe altii plangandu-se ca au
incercat sa aplice aceste retete, dar fara a ajunge la rezultatul dorit.
Eu obisnuiesc sa prepar miedul in felul urmator: intr-un cazan de cupru curat se toarna 60-65 litri de
apa necalcaroasa. Dupa ce s-a incalzit fara sa fiarba, se amesteca in ea cam 6 litri de miere. Apoi se
lasa apa cu miere sa fiarba bine o ora si jumatate. Intre timp, spuma murdara care se formeaza
deasupra e culeasa cu linguroiul si aruncata. Cand timpul de fierbere s-a incheiat, apa cu miere este
scursa din cazan in vase de metal sau lut si lasata sa se raceasca, pana cand vasele vor fi mai calde
decat apa batuta de razele fierbinti ale soarelui. Atunci, lichidul e mutat intr-un butoi curatat cu

86
grija. I se pune si cep, dar el nu e intepenit in vrana. Daca in pivnita e destul de cald, fermentarea
incepe in 5-10 zile. Dupa aproximativ 14 zile de fermentare, acest mied tanar este tras intr-un alt
butoi, drojdia ramanand bineinteles in cel dintai. In al doilea butoi, fermentatia dureaza circa 10-14
zile, iar cand miedul s-a linistit complet, astfel incat in butoi nu se mai aud zgomote, vrana e
inchisa. Dupa trei-patru saptamani, vinul se limpezeste si poate fi baut. Pus in sticle bine astupate,
ingropate in nisip rece, el museaza puternic in cateva zile, ca un vin spumos. Aceasta bautura are un
efect racoritor, de aceea bolnavii cu febra o beau cu placere. Cand nu pot bea nici bere, nici vin,
miedul le usureaza intrucatva suferinta. Este insa o bautura la fel de buna si pentru oamenii sanatosi.
Dar se bea numai in portii mici, altminteri provoaca greata.

Cum mai stati cu vederea?

Odata cu inaintarea in varsta, acuitatea vizuala slabeste si bolile de
ochi incep sa ne dea tarcoale. E timpul sa mergem la doctor. Mai
ales cand e vorba de ochi, paza buna trece primejdia rea. Prezentat
accesibil, sub forma de dialog, textul de mai jos va va ajuta sa aveti
ochi tineri si sanatosi.
Totul despre ochi:
- Cum se modifica vederea de-a lungul vietii?
- Dupa ce implinim 40 de ani, ochii incep sa aiba treptat dificultati cu citirea literelor marunte,
deoarece muschiul ce inconjoara cristalinul ca un inel, oboseste. La copiii mici, elasticitatea
cristalinului e atat de mare, incat ochiul lor recunoaste perfect obiectele, fie ele si asezate la cinci
centimetri. Adultii de 40 de ani au nevoie de o distanta minima de 17 centimetri. In jur de 45 de ani,
constatam ca limita vederii apropiate s-a mutat dincolo de 30 de centimetri si n-o mai scoatem la
capat fara ochelari. Totodata, cu timpul, scade si cantitatea, dar si calitatea lichidului lacrimal, care
curata si dezinfecteaza ochiul. De pe urma acestui fapt se resimt mai ales persoanele obligate prin
natura profesiei lor sa-si fixeze in permanenta privirea asupra unor pagini tiparite sau monitoare de
calculator. Clipind mai putin, miscarile pleoapelor le ofera mai rar aportul de lichid necesar pentru a
mentine umiditatea ochiului.
- Poate fi antrenata musculatura globului ocular?
- Desi nu sunt confirmate stiintific, sute de articole consacrate metodelor alternative promit pe
Internet corectarea viciilor de vedere prin gimnastica ochilor, garantand ca ele amelioreaza vederea.
La loc de frunte se afla metoda Bates, elaborata de oftalmologul american Dr. William H. Bates.
Bazata pe sapte exercitii, ea garanteaza nu doar lipsa ochelarilor pana la adanci batraneti, ci chiar si
vindecarea miopiei si a prezbitismului.

87
- Ne putem ajuta ochii mancand alimente bogate in vitamine?
- Ochii au nevoie de o serie de substante pe care organismul nu e capabil sa le produca singur.
Vitaminele C si E au actiune antioxidanta, impiedicand deteriorarea celulelor. Deficitul de vitamina
A usuca ochiul si duce la hemeralopie (diminuarea vederii la lasarea serii).
- Modul de viata are vreo influenta asupra acuitatii vizuale?
- Nicotina afecteaza circulatia locala, iar acidul cianhidric din fumul de tigara ataca nervul optic.
Excesul de alcool dauneaza ochilor, ca si carenta de vitamina B, la randul ei agravata de consumul
de alcool si nicotina. Aparitia cataractei este favorizata de diabet, precum si de radiatia solara. In
primul rand, sunt periclitati locuitorii din regiunile muntoase, fiindca acolo radiatia solara este
deosebit de intensa. Din pricina intensitatii ultravioletelor, creste riscul degenerescentei maculare,
boala numita si "pata galbena". De aceasta afectiune caracteristica varstei a treia, care poate aparea
la persoanele trecute de 60 de ani, provocand in final orbirea, sufera, numai in Europa, peste 30 de
milioane de oameni. Lentilele de buna calitate - si nu doar cele ale ochelarilor de soare - ne apara de
componentele periculoase ale luminii.
- Care sunt particularitatile unor ochelari de soare eficienti?
- La munte, lentilele ar trebui sa absoarba minimum 85% din radiatiile ultraviolete. La altitudini mai
reduse si la plaja, 75% vor fi de ajuns. Pe ochelarii de calitate se gaseste inscriptia "Uv 400", care
ne informeaza ca lentilele absorb ultravioletele in proportie de 100%. Pe brate sunt imprimate alte
doua abrevieri: "Ce" si "En 1836: 1997". Ele indica faptul ca produsul a fost fabricat in
conformitate cu normele europene si ca el garanteaza protectia contra ultravioletelor. Pe langa
aceasta, simbolul "Ce" ne mai asigura ca rama nu are nichel in compozitia sa.
- Cei ce poarta lentile de contact necesita suplimentar si o protectie solara?
- Da, intrucat lentilele de contact cu protectie solara n-au dat rezultate.
- Ce fel de ochelari ar trebui sa ne procuram, cand ne slabeste vederea?
- Ideale sunt lentilele progresive, care in partea de sus fac posibila vederea la distanta, iar in cea de
jos vederea de aproape.
- E recomandabil sa achizitionam ochelari "de gata"?
- Ochelarii de citit, ca si cei cu lentile bifocale sau progresive, adaptati individual de un optician, ne
ajuta sa evitam durerile de cap. Ochelarii "de gata" nu ni se potrivesc niciodata exact - nici in
privinta grosimii lentilelor, nici a centrarii lor. De aceea, aceasta nu poate constitui decat, cel mult,
o solutie provizorie, de forta majora.
- Putem folosi ochelarii de citit cand lucram la calculator?
- Cata vreme nu depasesc 1,25 dioptrii, ochelarii de citit pot fi intrebuintati si la calculator.
Persoanele de peste 50 de ani ar trebui sa-si comande insa o pereche de ochelari speciali pentru
calculator. Ei vor fi adaptati pentru monitor in partea de mijloc, iar in cea inferioara pentru tastatura
si citit. In scopul adaptarii acestor lentile speciale, opticianul va avea nevoie sa cunoasca pozitia
noastra in fata calculatorului.
- Miopii vad mai clar, din clipa cand incepe sa se instaleze si la ei prezbitismul?
- Si cristalinul miopilor isi pierde elasticitatea, dar acest fapt nu le anuleaza nicidecum miopia.
Pentru vederea de aproape, ei vor avea nevoie insa de mai putine dioptrii plus decat oamenii cu
vederea normala.
- Cand este util sa apelam la o operatie cu laser, pentru corectarea unui viciu de vedere?
- O operatie da rezultate optime daca pacientul are varsta cuprinsa intre 20 si 30 de ani, iar miopia
sa nu e mai mare de sase dioptrii minus. O alta conditie necesara este ca dioptriile sa fi ramas
aceleasi de minimum trei ani. Miopii mai varstnici de 40 de ani profita mai putin de pe urma acestei
operatii, deoarece medicii n-au cum sa le corecteze cu laserul prezbitismul incipient. In consecinta,
ei vor avea totusi nevoie de ochelari pentru citit.
- Cat de mare este riscul unei operatii cu laser?
- In prezent, rata complicatiilor nu atinge nici macar 1%. Dar, in evaluarea acestui risc infim,
trebuie oricum sa tinem seama de faptul ca inainte de operatie ochiul era sanatos, iar dupa
interventia chirurgicala exista posibilitatea ca el sa fie afectat. Paleta complicatiilor se intinde de la
o usoara umbrire a corneei pana la modificari de o gravitate extrema, care impun transplantul. Si
dupa o operatie reusita, se intampla ca unii pacienti sa vada mai prost ca inainte, chiar daca isi

88
compenseaza cu ajutorul unor ochelari ceea ce le-a mai ramas din viciul de refractie initial. Medicii
se straduiesc sa invinga aceste dificultati, explorand metode noi in chirurgia corneei. In orice caz,
inainte de a lua hotararea sa se supuna unei operatii, cei interesati ar trebui sa se documenteze
amanuntit pe Internet, ori sa ceara informatii autorizate de la un for medical.
- Cat de des e bine sa ne controlam vederea?
- Dat fiind ca de cele mai multe ori, modificarile progreseaza pe neobservate, se recomanda ca ochii
sa fie examinati de medic la intervale de doi sau trei ani.
- Cand se justifica examenul preventiv pentru glaucom?
- Este dovedita utilitatea unui asemenea examen pentru persoanele cu tensiune intraoculara
crescuta, de peste 21 mm coloana de mercur (mmHg). Imbolnavirea nervului optic poate duce la
orbire, insa tratamentul administrat suficient de devreme poate impiedica aparitia glaucomului sau ii
intarzie evolutia. Dupa implinirea varstei de 40 de ani, specialistii recomanda masurarea tensiunii
intraoculare la fiecare doi sau trei ani. Printre pacientii cu risc major de glaucom se numara, alaturi
de cei cu tensiunea intraoculara marita, diabeticii, dar si bolnavii care au urmat un tratament
prelungit cu cortizon ori au leziuni oculare.

Metoda Bates
La sfarsitul unei zile deosebit de incarcate din anul 1900, dr. William H. Bates (1860-1931),
oftalmolog specializat in tulburarile oculare ale minorilor, a constatat cat de tare il dureau ochii. In
acel moment, si-a amintit ca pacientii sai se plangeau adeseori de tensiune oculara si de dureri de
cap, chiar si dupa ce fusesera tratati medical intr-o maniera satisfacatoare.
In linistea cabinetului sau intunecat de lasarea serii, Bates si-a sprijinit coatele pe birou si si-a
acoperit ochii cu palmele. Zece minute mai tarziu, durerile de ochi disparusera si isi simtea mintea
proaspata.
Cand si-a luat mainile de la ochi, si-a dat seama ca obiectele din jur pareau mult mai distincte, iar
culorile lor erau mai stralucitoare. In lunile si anii care au urmat, Bates a elaborat o metoda de
"educare a vederii", bazata pe propriile sale observatii, pe care a expus-o in cartea sa "Sa vedem mai
bine fara ochelari", aparuta in 1919.
Exercitiile lui Bates
Cele 7 exercitii care urmeaza au fost puse la punct de dr. Bates intre 1900-1931.
Amintiti-va!
In timpul "odihnei ochilor" (descrisa mai sus), incercati - fara efort prea mare - sa revedeti un obiect
sau un eveniment cu lux de detalii si cu multe culori. Conform spuselor dr. Bates, cel putin unul din
pacientii sai a constatat ca vederea i se ameliorase vizualizand un buton magnific de aur. Iar tot dr.
Bates sustine ca apelul la memoria vizuala ne permite sa vedem mai bine lucrurile din realitate.
Priviti in toate directiile
Obiectele nu trebuie privite fix (asa cum au tendinta sa faca cei ce poarta ochelari). Plimbati-va
constant cu privirea de la un punct de interes la altul. Pe masura ce ochii vi se destind, miscarea
devine mai putin rigida si vederea este mai buna.
Clipiti
Obisnuiti-va sa clipiti in mod regulat, o data sau de doua ori, din 10 in 10 secunde, pentru a va
curata si a va lubrifia ochii - mai ales daca purtati ochelari de vedere sau lentile de contact.
Odihna ochilor
Asezati-va confortabil la birou sau la masa si relaxati-va. Inchideti ochii, sprijiniti-va coatele pe o
perna (asezata pe masa) si tineti spatele si gatul drepte, iar capul in pozitia obisnuita. Acoperiti-va
ochii cu palmele, fara sa-i atingeti. Ganditi-va la ceva placut sau ascultati o emisiune agreabila la
radio. Faceti acest exercitiu de doua ori pe zi, cate 10 minute, sau de cate ori ochii va sunt obositi si
va dor.
Acomodare
Este vorba de acomodarea vederii la perceptia de aproape si de la distanta. Tineti doua creioane -
sau cele doua degete aratatoare - in fata dvs., unul la 10 cm distanta, celalalt la o lungime de brat.
Fixati primul creion, clipiti din ochi si procedati la fel cu cel de-al doilea. Uitati-va din nou la
primul creion... s.a.m.d. Repetati exercitiul de cate ori puteti.

89
Spalaturi oculare
In fiecare dimineata, clatiti-va ochii inchisi, de 20 de ori cu apa calda si de 20 de ori cu apa rece,
pentru stimularea circulatiei. Procedati la fel seara, dar incepand cu apa rece.
Balansare
Stati drepti, cu picioarele departate si balansati-va incet, de la stanga spre dreapta si de la dreapta
spre stanga, lasand privirea sa oscileze impreuna cu corpul. Constientizati cat mai bine balansul
campului vizual, pentru ca el odihneste si relaxeaza ochii. Repetati exercitiul de cate ori puteti. Un
fundal sonor agreabil il face si mai eficient.

Metoda Kneipp - Terapia cu apa

Acum, cand vara ne pune din greu la incercare, terapia cu apa e un remediu ideal de revigorare
Jeturi si bai partiale.
Consacrarea terapiei cu apa ca metoda recunoscuta de vindecare a fost opera celebrului pastor
german Sebastian Kneipp (1821-1879). Acesta a realizat un sistem complex de tratamente cu apa,
compus din spalaturi, bai, jeturi si aburi, atat cu apa rece, cat si cu apa calda. Chiar si in prezent,
exista peste o suta de forme ale terapiei cu apa preluate din procedurile clasice initiate de Kneipp,
care se folosesc pentru prevenirea si vindecarea unor afectiuni extrem de variate.
In cele ce urmeaza, va prezentam o selectie de procedee pe care le veti putea executa acasa la dvs.,
atat ca tratamente pentru afectiuni usoare, cat mai ales ca masuri de fortificare. In felul acesta, va
caliti organismul si va mentineti forma maxima, indiferent de anotimp.
Cele mai importante reguli ale lui Kneipp
Pentru ca terapia cu apa sa aiba un efect vindecator si sa nu produca reactii nedorite ale
organismului, trebuie sa tineti seama de urmatoarele indicatii importante:
Organismul dvs. trebuie sa fie in stare buna, adica sa nu aveti probleme cardiace, de circulatie sau
alte afectiuni esentiale. (Daca aveti ezitari, consultati in prealabil medicul de familie.)
Pentru cei care efectueaza procedurile in baie, este important ca temperatura din incapere sa fie
placuta (19-20gr.), in asa fel incat corpul sa nu se raceasca.
Terapia poate fi eficienta doar daca corpul dvs. este cald. De altfel, cea mai importanta regula este
urmatoarea: "Niciodata o procedura rece pe piele rece!".
Optati pentru tratamentul cu apa doar daca aveti timp pentru el, si nu uitati perioadele de odihna
post-terapie. Stresul prejudiciaza tratamentul.
Intre mese si efectuarea tratamentului - indiferent daca este cu apa rece sau calda - trebuie sa existe
o pauza de peste o ora.

Jeturile De Apa – o binefacere pentru nervi si piele

Jeturile sunt una dintre cele mai placute proceduri ale terapiei lui Kneipp: apa se prelinge uniform
pe piele, exercitand astfel o influenta calmanta asupra intregului organism. Pe langa stimulii de
temperatura, la acest produs se adauga si stimulul mecanic al apei: pielea este masata usor. In
functie de rezultatul dorit, jeturile pot fi orientate spre diferite zone ale trupului, din cap pana-n
picioare.
Cum se procedeaza
Se foloseste fie un furtun, fie o stropitoare (desi stropitoarea plina cu apa este prea grea), fie
furtunul de la dus (fara cap), sau un furtun special, pe care il puteti procura din magazinele cu
obiecte sanitare.
Distanta furtunului fata de piele trebuie sa fie de circa doua palme.

90
Pentru a obtine presiunea potrivita, procedati in felul urmator: ridicati furtunul pe verticala,
prinzandu-l de orificiu si tineti degetul aratator pe jetul de apa. Presiunea este buna, daca apa nu
tasneste, ci curge normal peste deget.
Durata jetului de apa: 1-2 minute.
Ulterior, nu va stergeti cu prosopul, ci pur si simplu cu palma intinsa.
Dupa terapie, infasurati-va cu un prosop si odihniti-va 30 de minute.
Jetul cu apa pe fata
Jeturile reci pe fata le puteti aplica atunci cand va simtiti epuizati psihic si fizic, cand aveti nevoie
sa va racoriti, cand va doare capul sau cand vreti sa ameliorati irigarea cu sange a fetei (face bine la
ten).
Cum se procedeaza
Directionati jetul sub tampla dreapta si rotiti-l apoi de cateva ori de jur imprejurul fetei.
Urmeaza cateva miscari orizontale peste frunte si peste sprancene, nas si obraji, pana la barbie.
De aici porniti cu jetul din nou in sus, spre frunte, si repetati procedeul de mai multe ori in aceeasi
ordine.
In timpul terapiei, respirati linistit si regulat.
Jetul cu apa pe brate
Jeturile alternative stimuleaza circulatia sangelui si racoresc. De asemenea, ele amelioreaza irigarea
sanguina la nivelul bratelor si al creierului si sunt recomandate mai ales cand sunteti obositi si
depresivi sau cand nu va puteti concentra. Jeturile alternative actioneaza si asupra mainilor reci,
adica in cazul persoanelor cu tensiune mica (hipotensiune).
Cum se procedeaza
Tineti bratele pe marginea cazii si procedati in felul urmator:
Incepeti tratamentul cu apa calda (cca. 36gr.), pornind de la bratul drept. Treceti cu furtunul peste
dosul palmei, pe partea exterioara a antebratului si a bratului, pana sus la umar. Opriti-va putin
acolo, pana ce simtiti cum se incalzeste toata zona brat-umar.
Coborati apoi pe partea interioara a bratului, pana la inchietura mainii. Procedati in acelasi mod si
cu bratul stang.
Urmeaza jetul cu apa rece, in aceeasi ordine: bratul drept si bratul stang.
Procedeul se termina cu un al doilea jet cald pe ambele brate.
Stergeti apa cu palma, imbracati-va si executati cateva exercitii usoare cu bratele. (rotiri sau
pendulari relaxate). Aceste masuri mentin irigarea cu sange la nivel optim si ajuta la reincalzirea
bratelor.
Jetul cu apa pe coapse
Jetul rece sau alternativ pe coapse este una dintre cele mai eficiente terapii cu apa, initiata de
Kneipp. Apa rece impinge sangele din alte zone ale corpului, mai ales din zona capului, inspre
vasele din zona picioarelor. Aceasta "deviatie" are un efect calmant asupra nervilor, produce somn
si scade tensiunea arteriala.
Venele si arterele picioarelor sunt mai bine irigate cu sange si intreaga zona se destinde si devine
mai rezistenta.
Daca sunteti nervosi, nu puteti dormi si faceti carcei la picioare sau daca aveti tensiunea ridicata,
jeturile pe coapse va pot ajuta sa combateti toate aceste neajunsuri pe cale naturala.
Atentie! Nu le folositi in caz de dureri sciatice, infectii ale cailor urinare si in timpul ciclului
menstrual.
Cum se procedeaza
Inainte de a incepe terapia, ganditi-va ca picioarele dvs. trebuie sa fie calde. Daca nu este cazul,
faceti o scurta incalzire, urcand treptele, executand cateva genuflexiuni sau mergand cu pas apasat.
Incepeti cu piciorul drept, ducand jetul de apa rece de la exteriorul gleznei, de-alungul partii
exterioare a gambei si a coapsei, pana sus la sold.
Lasati apa sa curga putin pe coapsa, dupa care coborati cu jetul pe partea interioara a piciorului,
pana la laba. Repetati procedeul cu piciorul stang.
In incheiere, treceti jetul de apa peste talpa dreapta si apoi peste cea stanga.

91
Stergeti apa cu palma intinsa, puneti-va niste ciorapi caldurosi de lana, imbracati-va in pijama sau
camasa de noapte si odihniti-va in pat, acoperiti cu o patura.
Baile Partiale – intaresc inima si circulatia sangelui
In terapia lui Kneipp, tratamentul cu apa, aplicat doar anumitor parti ale corpului, se numeste baie
partiala, spre deosebire de baia totala, care presupune scufundarea in apa a intregului corp. In cazul
baii partiale, cel care actioneaza in primul rand este stimulul produs de temperatura apei. De aceea,
baia se face cu apa rece, cu apa calda, sau cu temperatura alternativa, cu apa fierbinte, sau cu
temperatura progresiva. In general, baile partiale intaresc functia cardiaca si circulatorie, dar ele
sunt folosite - cu adausurile corespunzatoare - si in cazul bolilor de piele din zonele respective.
Baia pentru brate
Baile pentru brate sunt cele mai simple, dar si cele mai eficiente proceduri ale terapiei lui Kneipp.
Ele alunga oboseala si incordarea. Baile reci calmeaza inima si sistemul nervos surescitat.
Cum se procedeaza
Baia se face simplu, in chiuveta sau intr-un lighean mai mare, cu ambele brate asezate comod si
acoperite cu apa, pana la jumatatea partii superioare.
Lasati sa curga in chiuveta apa rece si tineti bratele in ea circa 30 de secunde.
Stergeti apoi apa cu palma si plimbati-va aproximativ 2 minute prin casa, balasandu-va bratele
inainte si inapoi. Acest exercitiu stimuleaza circulatia sanguina si reincalzeste bratele.
Baia pentru picioare
Baile pentru picioare sunt si ele foarte usor de facut si au efecte multiple. Exista bai pentru picioare
cu apa rece, calda si alternative. Baia cu apa rece (16-18gr.) este foarte eficienta in dereglarile de
somn, in caz de varice sau de suprasolicitare generala a picioarelor (stat pe scaun sau mers
prelungit). Ea este, de asemenea, o masura urgenta ideala in cazul entorselor de glezna.
Baia cu apa calda (36-38gr.) stimuleaza irigarea sanguina a organelor genitale, le detensioneaza si
de aceea, este recomandata in tulburarile menstruale. Ea este eficienta si pentru combaterea
infectiilor urinare, dar numai dupa consultarea unui medic.
Baia cu apa rece si calda (alternativ) regularizeaza temperatura corpului, fortifica vasele de sange si
stimuleaza irigarea sanguina a pielii. Baia alternativa este o metoda consacrata, folosita din timpuri
stravechi pentru vindecarea racelii in stare incipienta - mai ales in zona nasului si a gatului.
Cum se procedeaza
Pentru baia cu apa rece sau calda, umpleti cu apa o galeata sau o cadita din plastic.
Pentru baia alternativa, folositi doua galeti: una cu apa rece, cealalta cu apa calda.
Apa trebuie sa acopere picioarele pana aproape de genunchi.
Durata baii reci: intre 30-60 de secunde.
Durata baii calde: 2-3 minute.
In cazul baii alternative, incepeti cu apa calda (2 minute) si continuati cu apa rece (10 secunde) si
repetati procedeul de doua-trei ori.
Stergeti apa cu palma - doar talpile cu prosopul - si puneti-va imediat ciorapi de bumbac.
Odihniti-va, acoperiti cu o patura, si savurati senzatia de caldura placuta care se raspandeste in
intregul corp.
Atentie! Daca aveti probleme cu venele - de exemplu, flebita -, apa pentru baia cada nu trebuie sa
ajunga mai sus de glezne.
Experimentati zi de zi insusirile miraculoase ale apei. Acasa, in timpul liber sau in vacanta. Veti
simti urmarea imediat. Indiferent daca pielea intra in contact cu apa calda sau rece, ea produce un
efect de destindere, dar si de inviorare asupra organismului.
Impachetarile – combat starile febrile si infectiile
Impachetarile reci sunt si ele o metoda consacrata a terapiei lui Kneipp. Actiunea lor intensa este
legata de stimulul produs de temperatura apei si de durata procedeului. Aplicate 5 minute, extrag
caldura din corp, in caz de febra. Aplicate 20 de minute, au un efect antiinflamator, actioneaza
asupra venelor, fortificandu-le, netezesc tesuturile si calmeaza sistemul neuro-vegetativ. Datorita
reactiilor produse in organism, impachetarile reci se folosesc pentru scaderea febrei in bolile
infectioase. Dar si in cazul supraincalzirii corpului, in zilele calduroase sau dupa o expunere
prelungita la soare. In aceste cazuri, impachetarile se repeta la un interval de 10-15 minute.

92
La recomandarea medicului, impachetarile reci ale gambelor se pot utiliza si in caz de flebita,
entorse sau hematoame la nivelul picioarelor.
Cum se procedeaza
Impachetarile se fac in pozitie culcata.
Materialul necesar: 2 prosoape de in, de 30 x 70 cm; 2 prosoape de bumbac - stratul intermediar - de
35 x 70 cm; 2 saluri de lana.
Prosopul intermediar de bumbac este cel mai lat, depasind cu cativa centimetri prosopul de in
(aplicat primul) si salul de lana (aplicat ultimul).
Inmuiati prosopul de in in apa rece, stoarceti-l usor si infasurati-l in jurul gambei cat se poate de
intins. Legati deasupra prosopul de bumbac si pe urma salul de lana, procedand la fel si cu celalalt
picior.
Pentru combaterea febrei si a supraincalzirii corpului, repetati procedeul, dar numai pana ce
temperatura corpului a scazut cu 0,5gr.-1gr.!
Calcatul Apei
Calcatul apei, mersul prin roua si prin zapada se numara printre cele mai cunoscute terapii ale lui
Kneipp, pentru ca ele provoaca multe reactii pozitive ale organismului: stimuleaza irigarea sanguina
a vaselor, regularizeaza temperatura corpului, calmeaza sistemul neurovegetativ si intaresc
imunitatea organismului, facandu-l mai rezistent la boli.
In plus, stimulul rece fortifica venele picioarelor, si de aceea aceasta terapie se adreseaza in special
persoanelor cu afectiuni venoase.
Calcatul regulat al apei, mersul prin roua si prin zapada ajuta persoanele sensibile la vreme sa
combata simptomele specifice - toropeala, oboseala, presiunea de la nivelul capului - si sa reduca
stresul. Efectuat seara, calcatul apei vindeca dereglarile de somn si durerile de cap de natura
vasculara.
Cum se procedeaza
La calcatul apei, pasiti in apa rece, ca barza, ridicand picioarele cat mai sus. Durata: 1/2 minut - 1
minut. Temperatura apei: 16gr.-18gr.. Calcatul apei se poate efectua acasa, in cada.
Mersul prin roua se efectueaza cu picioarele goale dimineata, cand iarba este uda.
Mersul prin zapada proaspat cazuta este si el o terapie. Se efectueaza timp de cateva minute, cu
picioarele goale.
Dupa fiecare procedeu urmeaza incalzirea cat mai rapida: stergeti umezeala cu palma, incaltati-va
cu ciorapi si pantofi si mergeti cateva minute cu pas apasat, pana ce vi s-au incalzit picioarele.
Atentie! Calcatul apei, mersul prin roua si prin zapada nu li se recomanda persoanelor cu picioare
reci sau cele sensibile la frig. Folosirea acestor terapii este interzisa in cazul infectiilor urinare
acute, al sciaticii, al insuficientei irigari sanguine sau al carceilor la picioare.

Cafeaua nu ne imbolnaveste! Din contra! Este

un veritabil medicament!

Vesti bune pentru amatorii de barfe: Cafeaua nu ne imbolnaveste!

Cate povesti de iubire n-au inceput cu o ceasca de cafea? Cate barfe nu
s-au raspandit de la suetele din jurul ei? Insa pe cei ce au o slabiciune
pentru bautura fierbinte si tare ii apasa, deseori, un sentiment de
vinovatie: "Desi tentanta, fiertura neagra nu e catusi de putin sanatoasa",

93
cred ei. Eroare! Studii recente ii infirma nocivitatea, ba si mai mult, sustin ca este un veritabil
medicament. Ii lipseste prospectul. Vi-l oferim noi, mai jos.
Instructiuni de utilizare
Cofeina, principala substanta activa din cafea, poate ameliora astmul, fiindca dilata bronhiile. O
jumatate de litru de cafea tare, proaspat preparata, usureaza respiratia pentru aproximativ sase ore.
Totusi, o asemenea cantitate n-ar trebui consumata decat in cazuri exceptionale. De asemenea,
cafeaua poate indeplini un rol profilactic, impiedicand nu numai aparitia astmului bronsic, dar si a
rinitei alergice. Se presupune ca acizii continuti in ea influenteaza sistemul imunitar, echilibrandu-l
si prevenind reactiile lui disproportionate, ce se manifesta in asemenea afectiuni.
Bautura aromata ne poate feri si de carii dentare. Ce-i drept, ea contribuie cu timpul la o usoara
ingalbenire a dintilor. Pe de alta parte insa, taninul existent in ea evita formarea placii bacteriene.
Astfel, cafeaua - desigur, numai cea neindulcita - actioneaza ca o apa de gura contra cariilor.
Acelasi lucru se poate afirma despre ceai si cacao, intrucat si ele contin tanin. De-a dreptul uluitoare
sunt concluziile recente ale cercetatorilor japonezi. Importatorii europeni de cafea si-au frecat
mainile de bucurie, afland de publicarea rezultatelor preliminarii ale unor studii, conform carora
cafeaua ar putea preveni chiar si cancerul. Experientele de laborator efectuate pe animale au pus in
evidenta o remisie a tumorilor sub influenta cafelei. Specialistii n-au inca o explicatie pentru acest
fenomen, dar il atribuie acidului clorogenic, care activeaza celulele sistemului imunitar. Arborele de
cafea este planta cu cel mai ridicat procent de acid clorogenic din lume. Alte componente ale
fierturii noastre indragite realizeaza performante in combaterea radicalilor liberi. Acestia sunt
molecule de oxigen nerabdatoare sa provoace reactii chimice. Atacand celulele sanatoase, ei
contribuie la imbatranirea pielii, la formarea ridurilor si chiar la aparitia tumorilor.
Dupa cum se stie, cafeaua alunga oboseala si imbunatateste randamentul intelectual si fizic. Pe
langa aceasta, ea poate servi ca remediu contra depresiilor usoare, caci cofeina dilata vasele de
sange din creier, stimuland circulatia la nivelul centrului de
Plantatie de cafea in Brazilia comanda al organismului nostru. Potrivit unei alte teorii ce o
completeaza pe prima, moleculele de cofeina pot "acosta" la celulele creierului, blocand acolo
actiunea adenozinei. Iar asta ne face mai optimisti! Pentru ca adenozina se numara printre
neurotransmitatorii responsabili de starea noastra de spirit - si, din pacate, ea ne indeamna sa
credem ca ni s-au inecat toate corabiile.
Cofeina mareste turatia nu numai in cap, ci in intreg corpul. Ea stimuleaza metabolismul si
rezistenta la efort creste, deoarece dupa consumul de cafea, muschii nu mai obosesc atat de repede,
iar arderea grasimilor si transformarea lor in energie se petrec mai rapid. Cafeaua pune in miscare si
tubul digestiv: are efectul unui laxativ usor.

Efecte secundare
Ca in cazul multor remedii, si la cafea importanta e doza. Bauta in exces, ea poate avea cateva
efecte secundare. Se cunoaste de mult faptul ca stomacul fabrica un surplus de acid, deci se creeaza
conditii pentru aparitia unui ulcer. Iarasi nu e un secret pentru nimeni ca taifasul la o ceasca de
cafea, tarziu dupa-amiaza, ne garanteaza o noapte de insomnie. Dar iata si o noutate surprinzatoare:
cafeaua poate fi cauza unei infertilitati nedorite.In Sua, aproape 2000 de gravide au fost chestionate
in legatura cu consumul lor de cofeina. Rezultatul: bautoarele zeloase de cafea si Cola au ramas
mult mai greu insarcinate ca alte femei. Si invers: in tarile Americii de Sud, femeile isi provoaca
avorturi band fiertura tare din boabe crude. Cercetatorii americani au calculat ca, la mai mult de trei
cesti de cafea pe zi, sansele unei fecundari se reduc cu 27%. Motivele n-au fost deocamdata
clarificate. Iar daca fecundarea se produce, totusi, viitoarele mame au de
Materie prima pentru cea mai bauta bautura de pe pamant infruntat ulterior alte riscuri. Aceiasi
oameni de stiinta suspecteaza drogul nostru cel de toate zilele ca ar fi raspunzator pentru
declansarea avorturilor si a nasterilor premature.
Si neplacerile lunare legate de ciclu ar putea constitui un motiv pentru renuntarea completa la cafea.
La Universitatea din Oregon s-a constatat ca doamnele impatimite de cafea sufera de dureri
menstruale mai mari decat ale altor femei.

94
Daca vom bea cafeaua cu litrul, actiunea ei energizanta se va manifesta din plin in registrul negativ
- prin dureri de cap, palpitatii si dificultate de concentrare. Asupra altor consecinte daunatoare, ca
de pilda riscul sporit de infarct sau distrugerea substantei osoase (osteoporoza), specialistii inca n-au
reusit sa se puna de acord. In ce priveste osteoporoza, teza pare plauzibila, intrucat cofeina extrage
din organism calciul necesar pentru formarea oaselor. Pana acum insa, aceasta conexiune n-a fost
confirmata decat printr-un singur studiu, efectuat la Universitatea din California. Aici s-a observat
la bautoarele de cafea de varsta a treia o densitate osoasa mai mica la sold si la coloana vertebrala.
In schimb, la cele care bausera in acelasi timp si mult lapte, nu existau astfel de modificari. Sfatul la
indemana ar fi urmatorul: cine nu vrea sa renunte la cafea ar trebui sa manance regulat produse
lactate, pentru ca ele ne asigura un aport consistent de calciu. Indemnul se adreseaza mai ales
femeilor sub 35 de ani, la care procesul de formare a substantei osoase nu s-a incheiat inca.
Dozaj
Medicii ne recomanda sa nu bem mai mult de trei cesti de cafea pe zi. E o doza suficienta ca sa ne
invioreze si chiar sa ne fie un remediu util in anumite privinte. Insa cine sufera de hipertensiune, de
o boala de inima sau de ficat ori are tiroida prea activa ar trebui sa faca un efort de vointa si sa
reziste tentatiei.
Cafea light
Avand-i in vedere pe semenii nostri mai sensibili, producatorii de cafea au avut o idee salvatoare:
cafeaua fara substante iritante, ideala pentru oamenii cu probleme la stomac, in primul rand cu
arsuri. Continutul de cofeina este intact, sunt extrase doar substantele rezultate din prajirea
boabelor, care pot irita stomacul, intestinul si vezica biliara. O alta modalitate de neutralizare a
produselor de prajire este aceea de a adauga lapte la cafea. Cafeaua decofeinizata nu produce
efectele nedorite ale cofeinei, insa nici nu ne invioreaza.
Dar nu va temeti: chiar daca, furati de fermecatoarea noastra sueta, o prelungim pe mai multe cesti
de cafea, ficatul elimina cofeina, incat nu mai ramane nici o urma din ea.
Ceai sau cafea?
Nu numai cafeaua, ci si ceaiul, Cola sau cacao isi bazeaza actiunea energizanta pe cofeina.
Concentratia difera totusi. In timp ce o ceasca de cafea contine pana la 120 miligrame de cofeina, la
ceai sunt maximum 60 mg (teina = cofeina), la cacao aproximativ 50 mg, iar la un pahar de Cola in
jur de 30 mg.
La prajirea boabelor iau nastere mai mult de 700 de substante aromatice. Lor li se datoreaza gustul
unic al bauturii, insa tot ele irita stomacul. De aceea, pentru oamenii sensibili e mai indicat ceaiul.
Actiunea lui se deosebeste putin de a cafelei. Tanantii prezenti in el fac ca asimilarea cofeinei sa se
produca mai lent. De aceea, ceaiul nu ne invioreaza atat de rapid, in schimb efectul dureaza mai
mult. Atuul imbatabil al cafelei ramane insa continutul ridicat de acid clorogenic, despre care se
crede ca ar exercita o influenta benefica asupra sistemului imunitar.

8 motive stiintifice pentru care trebuie sa bei cafea:

Te face mai destept. Cafeaua stimuleazaactivitatea cerebrala si imbunatateste mai multe functii
cognitive: memoria, dispozitia, vigilenta, nivelul de energie din corp.
Este cheia longevitatii. Cercetatorii care au studiat sanatatea cardiovasculara spun ca o ceasca de
cafea fiarta la ibric ar putea fi explicatia pentru care locuitorii din insula greceasca Ikaria ajung la
respectabila varsta de 90 de ani. "Cafeaua greceasca fiarta la ibric este bogata in polifenoli si
antioxidanti si contine doar o cantitate moderata de cofeina, avand mai multe beneficii
in comparatie cu alte bauturi pe baza de cafea", spune medical Gerasimos Siasos.
Cafeaua arde grasimile. Stiai ca fiecare produs care accelereaza arderea grasimilor are in
compozitie cafeina? Exista un motiv bun pentru asta. Cafeaua stimuleaza rata metabolica cu 3-
11%. De asemenea, alte studii au confirmat ca aceast> substanta poate sa accelereze arderea
grasimilor cu 10% in cazul persoanelor obeze si cu 29% in cazul persoanelor slabe
Cafeaua contine ingrediente interesante. Cafeaua este 98% apa. Insa celelalte substante in
proportia de 2% sunt cele mai importante. Aroma cafelei este data de 2-etilfenol, o substanta care
in cantitati mai mari s-ar putea sa-ti provoace greata. Consistenta cremoasa a cafelei este data de
acetil metil carbinol, o substanta ce se gaseste si in unt. Trigonelina ii da o aroma de pamant, dar

95
 lupta si cu bacteriile ce ataca dintii. 3,5 acid dicafeoylquinic este o alta substanta prezenta in cafea,
care protejeaza creierul de radicalii activi.
Cafeaua combate durerile de cap si migrenele. Medicii explica acest efect al cafelei prin faptul ca
medicamentele care combat cefaleea contin cafeina. Prin urmare, atunci cand ai dureri de cap bea
o ceasca de cafea si durerile de cap vor disparea.
Cafeaua te protejeaza de diabet. Diabetul de tip 2 este o problema de sanatate enorma, care
afecteaza in prezent 300 milioane de oameni in jurul lumii. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca
cei care consuma regulat cafea au cu 23-50% mai putine sanse sa dezvolte aceasta boala.
Cafeaua te protejeaza de bolile batranetii. Pentru ca imbunatateste activitatea cognitiva, cafeaua
are efecte puternice impotriva Alzheimerului si a dementei, boli care afecteaza persoanele cu varsta
peste 65 de ani. Pentru acestea nu exista tratament, dar o cafea pe zi poate fi o metoda foarte buna
de preventie.
Cafeaua protejeaza ficatul. Si ficatul are de beneficiat de pe urma dozei zilnice de cafea. Dr. Craig
Lammert, autorul principal al studiului, si un gastroenterolog cu Clinica Mayo, a aratat ca un
consum regulat de cafea poate reduce riscul de contractare a bolii numite Colangita sclerozanta
primitiva. Aceasta este o boala rara de ficat, care poate provoca distrugeri mari si, daca este
nediagnosticata sau netratata, poate provoca cancer biliar, ciroza, sau insuficienta hepatica.
The information contained herein is intended for its addressee(s) only and it is privileged or
otherwise confidential. Any unauthorized distribution, amendment or disclosure hereof is strictly
forbidden by the law. Please find complete and translated versions at
http://www.rompetrol.com/disclaimer.html

Leacuri din Tara Vrancei

In satele de munte din tara Vrancei anotimpul fanului e in toi. Parfumul tare al ierburilor
cosite, mirosul padurii, adierea fructelor parguite, toate acestea transforma sfarsitul verii
intr-o sarbatoare a simturilor. Sa ajungi in sate precum Coza, Haulisca, Vizantea, Lepsa, pe
dealurile blande ale Odobestiului, si sa stai de vorba cu batranii locului e o adevarata bucurie.
Vrancenii par la prima vedere aprigi si duri, dar sunt, de fapt, omenosi, primitori si sfatosi.
Nu s-au lasat rugati prea mult si ne-au dat retete si leacuri pe care le stiu din mosi-stramosi.
Iar la plecare, ne-au daruit si un buchet urias de coada-soricelului, "ca sa fie acolo, ca e iarba
buna la toate bolile".
Pentru dureri de cap
Se aduna vrejurile de rosii, vinete si cartofi, toamna tarziu, se pun la uscat si se faramiteaza sau se
taie cat mai marunt. Plantele astfel pregatite se stropesc cu apa clocotita. Se intind pe o bucata de
panza in strat gros de 1-2 cm si se lasa sa se raceasca putin. Peste plante se pune un tifon uscat iar
cataplasma pregatita in acest mod se leaga peste frunte si peste crestet. Se tine "legatoarea" cat mai
mult timp. Aceste cataplasme umede sunt de mare folos si in caz de dureri reumatice.
Cel care sufera de durere mare de cap trebuie sa taie ceapa marunt si s-o miroasa cat mai mult timp.
Cu cat ii vor curge mai multe lacrimi, cu atat va trece durerea de cap mai repede.
Cine are dureri de cap sa tina picioarele mai intai intr-un lighean cu apa cat mai calda, apoi sa le
bage intr-un lighean cu apa rece. Schimbul acesta se face de mai multe ori, si asa durerea trece.
Leacul acesta nu e bun pentru cine sufera cu inima.

96
Pentru a scapa de durerile de cap se leaga pe cap frunze de hrean sau de brusture, puse mai multe,
una peste alta.
Daca te doare capul pentru ca ai tensiune mare, piaptana-te cu o perie din par natural, nu cu
pieptene sau perie din plastic. Cu peria aceea treci in sus si in jos si peste brate, de mai multe ori.
In caz de raceli si guturai
Opareste piper negru si trage mirosul pe nas, ca sa se desfunde.
Fierbe lapte cu miere si pune in el o bucata de unt cat o nuca. Dupa ce untul se topeste, amesteca
bine si bea laptele cu inghitituri cat mai mici. Lichidul trebuie sa fie foarte fierbinte, dar sa nu arda.
Ca sa taie grasimea untului, se poate pune in lapte si putin rachiu de fructe. Aceasta bautura se bea
de doua ori pe zi, pentru a calma tusea si pentru a lecui durerea de gat.
Pentru a calma durerile de gat se freaca 2-3 galbenusuri cu 2-3 linguri miere de albine si cu 2-3
linguri rachiu, in care se dizolva putin propolis. Dupa ce se consuma toata cantitatea obtinuta, timp
de 2 ore nu se mananca si nu se bea nimic.
Pentru a scapa de inflamatia gatului, se unge gatul cu gaz (petrol lampant). De asemenea, se face
gargara cu saramura cat mai concentrata.
Pentru scaderea febrei, se impacheteaza bolnavul in cearsafuri udate cu apa si otet. Cat timp
bolnavul sta impachetat, se acopera cu o patura peste cearsafurile ude si i se da sa bea ceai
concentrat de tarhon. Ceaiul trebuie sa fie caldut. Tarhonul scade temperatura repede. Copiii mici se
infasoara in carpe udate cu lapte rece sau cu otet de mere diluat cu apa.
In caz de raceala cu febra, se face ceai din coaja de salcie si se bea de mai multe ori pe zi.
Pentru calmarea tusei se fierbe, intr-o jumatate de litru de apa cu zahar, o ceapa intreaga, cu foi cu
tot, pana cand ramane o zeama galbuie, cam jumatate din cantitatea de apa care s-a pus la inceput.
Se bea in mai multe reprize, in ziua in care s-a preparat.

Pentru boli de stomac

Se aduna flori uscate de liliac si se fierb timp de 2-3 minute. Se indulceste ceaiul obtinut si se bea
caldut, dupa fiecare masa.
Se face o fiertura din doua maini bune de sunatoare si 2 litri de apa. Se lasa sa fiarba 10 minute, la
foc mai mic. Cand a scazut apa, de a ramas cam doua treimi din cat a fost, se ia de pe foc si se lasa
la racit. Se amesteca apoi cu 1 litru de rachiu strecurat, in care s-a tinut, vreme de 10 zile, coaja
verde de nuca. Din acest amestec se bea, strict, cate 1 lingurita dupa fiecare masa. Dupa o
saptamana de tratament, se face o pauza de o saptamana, dupa care cura se poate relua.
Pentru a calma durerea de stomac se mananca in fiecare dimineata cate un ou fiert moale. Si mai
bine este daca se mananca oul crud.
Ca sa creasca pofta de mancare, se ia in fiecare dimineata cate o lingurita de hrean ras, amestecat cu
putina miere si cu lapte. La copii se injumatateste cantitatea.
Cine sufera de boli de stomac si de ficat sa manance in fiecare dimineata, pe stomacul gol, cate un
cartof crud.
Pentru boli de piele
Pe rani proaspete se pune un strat de sare mai intai, ca sa se dezinfecteze, apoi se acopera rana cu
frunze de patlagina si de cretisoara si se leaga. Se schimba frunzele de mai multe ori pe zi.
Se fierbe o mana buna de busuioc, intr-o jumatate de kilogram de untura proaspata. Se lasa la racit
si a doua zi se incalzeste iar pentru a se putea strecura. Se amesteca untura strecurata cu 1 lingura
ceara topita de albine si cu 2 linguri de miere de albine. Se lucreaza cu ingredientele caldute si se
amesteca bine, bine, ca sa se omogenizeze. Alifia obtinuta se foloseste pentru tratarea oricarei
afectiuni de piele.
In caz de lovituri si invinetiri se aplica frunze de varza zdrobite si locul se leaga, peste varza, cu o
carpa inmuiata in otet sau in lapte rece.
In caz de arsuri, se pune repede albus de ou proaspat peste rana. Se lasa cel putin o jumatate de ceas
si apoi se poate spala cu apa rece. Daca a trecut o vreme de la arsura si rana nu s-a vindecat, se pune
un strat de miere peste ea.

97
Pentru a trata crapaturile calcaielor, se tin picioarele in lapte acru, apoi se ung cu untura de gasca.
Alt leac pentru aceeasi afectiune: se spala picioarele bine cu apa calduta si apoi se ung cu ulei
nerafinat, obtinut prin presare la rece, din seminte de dovleac.
Se rad morcovi si se amesteca cu ulei. Se face astfel o cataplasma care se pune pe calcaie si se
poarta toata ziua, sub ciorap. Seara se schimba cataplasma cu una nou preparata sau se aplica pe
piciorul curat un strat de ulei de dovleac si apoi cateva frunze de varza. Peste acestea se trag ciorapi
de bumbac sau de lana. Tot pentru a trata crapaturile si rosaturile pielii se unge locul afectat cu
miere si se acopera cu frunze de varza.
Leacuri pentru suparari si stari de moleseala
Se pune intr-o sticla sunatoare culeasa pe timp de soare. Peste ea se toarna rachiu si se lasa la soare
10 zile. Apoi se strecoara si se bea din lichid, cate 1 lingura de trei ori pe zi. Este buna in caz de
suparare, melancolie, depresie si "cand e vremea tot innorata si te apasa".
Se beau ceaiuri calde de cimbru salbatic, busuioc, levantica sau menta. Ceaiurile trebuie sa fie
foarte concentrate. Se fac numai dintr-o singura planta sau din toate cele spuse mai sus, puse in
cantitate egala.
Leacuri pentru insomnie si somn agitat
Se bea seara, cu 1-2 ore inainte de culcare, un ceai concentrat din izma salbatica. I se mai spune
izma broastei.
Se mananca la cina ceapa sau usturoi si se bea un paharel de vin rosu.
Se fierbe o ceapa in lapte, se strecoara si se indulceste cu miere. Se bea cu o jumatate de ora inainte
de culcare.
Pentru boli de rinichi
Cine are suferinte legate de rinichi sa manance in fiecare zi cate 1 boaba de "aniperi" - ienupar.
Leacul nu este bun pentru femeile gravide.
Pentru tratarea bolilor grave
Se amesteca cat mai multe plante de leac: schinduf, menta, sunatoare, cimbru, sovarf, ienupar,
muguri de brad, muguri de zmeur, muguri de mur, muguri de mesteacan, rostopasca, tei, coada-
soricelului, roinita, jales, musetel, coada-calului (se pune in cantitate dubla fata de celelalte plante),
"iarba lui tatu" (tataneasa), tei, patlagina etc. si se foloseste amestecul in 3 moduri:
- se prepara ceaiuri care se beau de mai multe ori pe zi, inlocuind apa de baut;
- se prepara infuzie concentrata care se varsa in apa de baie si se sta cel putin o jumatate de ora in
apa calduta; se fac astfel de bai in fiecare seara, vreme de 2 saptamani cel putin;
- se umple o perna cu plantele uscate pe care se culca bolnavul.
Bolnavul grav sa bea, doua-trei zile, zeama de varza acra si ceai de chimen, pentru curatarea
digestiva. In acest timp sa nu manance nimic.
Sunt folositoare infuziile din catina, macese, afine uscate, coacaze uscate. Aceste fructe sunt bogate
in vitamine si, daca sunt uscate, se pot faramita si lua cu putina apa. Se mesteca multa vreme in gura
si apoi se inghit.

Tratamente cu otet
Un medicament redutabil, dar otetul sa fie de calitate
Calitatile terapeutice ale otetului au fost descoperite cu mii de ani in urma, atunci cand
oamenii au observat ca bauturile obtinute prin fermentatia fructelor nu le produc doar
satisfactie culinara, ci ii fac sa se simta mai sanatosi. Printre cei mai vechi practicanti ai
terapiilor cu otet se afla asirienii si coreenii, vracii rusi si preotii celti.

98
Pe langa otetul de vin, de mare trecere se bucura astazi otetul de mere si otetul kombucha, un
remediu de exceptie. Si desi au trecut 2000 de ani de atunci, batranul otet ocupa si astazi un loc de
frunte intre remediile naturale ce dau efecte benefice intr-o multime de boli.
Tratamente externe cu otet
Acces de tensiune - inveliti timp de cateva minute laba piciorului cu o carpa inmuiata in otet. In
acelasi timp, apasati cu degetul mijlociu al mainii drepte pe lobul urechii, astfel incat sa auziti
pulsul. Numarati pana la 7. Tensiunea se normalizeaza.
Amigdalita - clatiti gatul la fiecare ora cu o lingurita de otet kombucha sau de mere pusa intr-un
pahar de apa.
Arsuri de gradul I si II (dar in nici un caz III si IV) - spalati pielea cu otet dizolvat in apa (daca
arsura nu este prea mare, ea se poate spala cu otet curat). Aceasta procedura amelioreaza durerea si
dezinfecteaza. Arsura de soare se spala cu otet diluat cu apa si se acopera cu un servetel inmuiat in
aceeasi solutie.
Bataturi - puneti in otet coji de ceapa, timp de doua saptamani. Se scot apoi cojile, se pun pe
bataturi, se panseaza si se lasa peste noapte. Se repeta procedura cateva nopti la rand, apoi se scot
bataturile.
Boli de unghii - de 6 ori pe zi, comprese din otet kombucha sau de mere, pana la vindecarea
completa. In plus, se consuma de trei ori pe zi cate un pahar de apa fiarta cu 2 lingurite de otet si 2
lingurite de miere de albine.
Bronsita cronica: se inmoaie o bucata de tesatura din lana in solutie din otet, ulei vegetal si
camfor. Se pune pe timpul noptii pe piept. Pe spate se aplica o compresa din hrean dat prin
razatoare.
Compresa pentru vanatai: 1 lingura de otet se amesteca cu apa fiarta. Se inmoaie in aceasta
solutie o bucata de tesatura alba si se acopera vanataia, deasupra punand celofan si apoi pansand cu
tifon. Cand compresa se usuca, se inmoaie din nou, repetand procedura de cateva ori. Procedeul este
eficient, chiar si la vanatai mari.
Dureri in articulatii, provocate de depuneri de saruri: se ia paine neagra proaspata, se pune intr-un
vas, se toarna peste ea o lingura de otet si una de apa calda. Se amesteca bine ingredientele si se
face o turta. Pe timpul noptii, se aplica turta pe articulatia bolnava. Deasupra se pune celofan, se
leaga cu un fular de lana, astfel incat sa nu cada peste noapte. Tratamentul dureaza 25-30 zile. Daca
pielea se inroseste, dimineata o clatiti cu apa si o ungeti cu crema.
Dureri de cap provocate de lovituri - faceti o compresa cu otet, si durerea va trece imediat.
Dureri de cap provocate de raceala - amestecati cu o lingura otet de mere cu un terci obtinut din 2
cartofi rasi. Solutia se intinde pe panza sau un tifon pus in patru, si se aplica pe frunte. Peste 2-3 ore,
aplicam o compresa proaspata.
Dureri lombare: 1 pahar de otet, 1 pahar de apa, 2 lingurite de miere, 2 lingurite de bicarbonat de
sodiu se amesteca si se lasa 5 zile. Se fac frectii seara, inainte de culcare, cu solutia obtinuta, apoi se
freaca locul cu o bucata de tesatura din lana.
Edem la picioare - turnati in cada apa (circa 30 cm) si adaugati 3-4 pahare de otet din mere. Intrati
in ea cu picioarele si calcati apa pana veti simti ca picioarele s-au odihnit. Nu le stergeti. Lasati-le sa
se usuce de la sine. Daca aveti dureri puternice, inveliti picioarele cu servetele inmuiate in otet.
Febra - aplicati pe picioare o compresa din apa rece cu otet. O bucata de tesatura groasa se inmoaie
in solutie, se invelesc gleznele sau laba piciorului si se tine pana ce compresa se incalzeste. Dupa
aceasta, picioarele se invelesc cu o plapuma calda. Daca temperatura este ridicata mult, se foloseste
otet curat, fara apa, sau in proportie de 1:1.
Gripa cu temperatura mare: se fac 5 frectii cu apa rece pe tot corpul, cate 2-3 minute la fiecare 30
de minute. Dupa fiecare frectie va culcati in pat si va inveliti cu ceva calduros. A sasea si a saptea
frectie se fac cu solutie din apa si otet (1:1). In pauza, se bea ceai din lastari de zmeur. Nu se
recomanda sa mancati. Se consuma cat mai multe lichide. E bine sa beti apa cu lamaie sau ceai de
coacaze.
Contra guturaiului - inmuiati doua degete in otet si frecati putin lateralele nasului de sus in jos.
Cand degetele se vor usca, inmuiati un deget in otet si ungeti narile pe dinauntru.

99
Intinderi musculare. Puneti comprese cu 100 g argila lichida si 4 linguri de otet, o data pe zi.
Aceasta procedura intareste si oasele.
Leucoree - se pun in 2 litri de apa calda 3 linguri de otet de mere si se fac spalaturi in fiecare zi,
pana la vindecare. Apoi spalaturile se fac o data pe saptamana, pentru profilaxie.
Mialgie lombara - Se intoarce bolnavul pe partea stanga a corpului si se freaca rapid si atent
spatele, incepand cu umarul stang, si apoi jos, pana la coapsa, cu un servet inmuiat in amestec in
parti egale de apa cu otet. Servetul se umezeste de cate ori este necesar, se freaca apoi spatele, de la
gat pe lungimea coloanei vertebrale, apoi de la umarul drept pana la coapsa. Apoi bolnavul este
culcat pe spate si invelit. Peste o ora, frectiile se repeta incalzind putin solutia. In loc de frectii se
pot aplica comprese din otet cu apa calda, schimbate de trei ori la fiecare ora. Procedeul: se asterne
pe pat un celofan, deasupra se pune o plapuma stransa in doua. Compresa se face dintr-un cearceaf
impaturit in patru, ca sa ajunga pe toata spinarea. Se inmoaie in solutia calda, se scurge usor si se
pune pe plapuma. Bolnavul se culca pe compresa umeda si se inveleste cu o patura calda.
Micoza la picioare se trateaza prin ablutiunea locurilor bolnave cu otet de mere sau kombucha.
Muscaturile si piscaturile de tantari se ung cu otet de mere.
Poliartrita, pinten osos: Intr-un pahar de otet se pun un ou crud, 100 g slanina de porc taiata
marunt (nesarata). Se amesteca bine si se lasa timp de 10 zile la intuneric. Se opareste repede locul
bolnav si se pune pe el un tampon de vata uns cu unguentul obtinut, timp de 4-5 ore, 4-5 zile la
rand. Daca frige, nu trebuie sa continuati tratamentul.
Restabilirea culorii parului carunt - se usuca frunze si radacini de patlagina, se pun 50 g la 0,5 l
otet si 0,5 l apa si se fierb 30 de minute. Se raceste lichidul si se strecoara. Se frictioneaza pielea
capului in fiecare seara, timp de cateva zile.
Transpiratie abundenta noaptea - inainte de a va culca, stergeti-va tot corpul cu otet de mere.
Sughitul - se opreste cu o bucata de zahar inmuiata in otet. Se sfarama repede in gura si se inghite.

Tratamente interne cu otet

Afectiuni cardiace - Persoanelor cu inima bolnava li se recomanda sa bea otet fiert cu usturoi si
miere de albine. Aceasta solutie curata arterele de grasimile depuse si intareste muschiul cordului.
Artrita - se bea de patru ori pe zi cate un pahar de apa cu o lingurita de otet de mere. Tratamentul
se face timp de doua saptamani, cu o pauza de o saptamana. Apoi procedura se repeta.
Hemoragie pe nas - se bea otet de mere dizolvat in apa. Sangele se poate opri cu tampoane de vata
inmuiate in otet si puse in nas.
Hemoroizi - la fiecare doua ore, se aplica pe umflaturi un tampon de vata inmuiat in otet de mere,
iar dimineata se bea apa cu otet si miere de albine.
Menstruatie abundenta (menoragie) - in fiecare dimineata, pe parcursul ciclului menstrual ,
trebuie sa se bea cate un pahar de apa, cu 1-2 linguri de otet, indulcite cu miere de albine.
Consumarea regulata a otetului poate schimba termenul de incepere a ciclului, de aceea, inainte de
ciclu cu 4 zile, opriti tratamentul.
Reteta de slabit: in prima luna se bea in timpul fiecarei mese un pahar cu apa si o lingurita de otet
de mere, apoi cate 2 lingurite de otet la un pahar de apa (in a doua luna). Pe zi, trebuie sa se
consume 3 pahare. Nu se recomanda sa mancati dulciuri si paine alba.
Tuse - se amesteca 3 linguri de otet de mere cu o lingurita de suc de aloe si 1/2 pahar de miere de
albine. Se iau de 3-4 ori pe zi cate doua lingurite, inainte de masa.
Varicoza - se toarna otet din mere pe palme si se freaca picioarele de jos in sus, dimineata si seara,
in fiecare zi, timp de una-doua luni, sau se invelesc picioarele cu servetele inmuiate in otet, apoi se
leaga cu un stergar si se sta in pat sau fotoliu, cu picioarele ridicate, timp de 30 de minute. In timpul
acestui tratament, trebuie sa beti de doua ori pe zi un pahar de apa cu 2 lingurite de otet de mere.
Viermi intestinali - se fierbe in otet de mere cu sare o urzica tanara taiata marunt si se mananca.
Viermii intestinali mor si ies din organism.

Cum se prepara otetul de mere

100
Daca v-ati hotarat sa apelati la remediile cu otet, va sfatuim sa vi-l preparati singuri. Otetul
cumparat din magazin este impur, el fiind preparat pe cale chimica sau din coaja de mere si deseuri.
Dupa prelucrare, in el raman foarte putine vitamine si microelemente.
Otetul pentru tratarea bolilor trebuie sa fie preparat din mere intregi. Se dau fructele prin razatoare
cu tot cu coaja si cu miezul lemnos, sau se taie marunt, se pun in borcane de sticla (5-10 litri). La un
kilogram de mere, se toarna 1 1/4 litri de apa incalzita pana la 60-65C si 100-150 g zahar. Daca
merele sunt foarte dulci, atunci punem numai 70-80 g zahar la 1 kg de mere. Adaugam 10 g drojdie
la fiecare litru de apa. Borcanul se pune in loc cald si intunecos, timp de 10-14 zile. De doua-trei ori
pe zi, se amesteca cu o lingura de lemn. Dupa aceasta, merele se strecoara prin tifon impaturit in
patru, otetul se toarna intr-un borcan curat, lasand un spatiu de 5-7 cm pana la gura vasului. Se
acopera cu tifon si se lasa inca doua saptamani. Cand otetul e gata, se toarna in sticle, se astupa cu
dopuri sterile si se acopera cu ceara. Se pastreaza la intuneric si rece. Preparat astfel, otetul este un
leac unica

CONSUMUL DE OTET DE MERE LA FIECARE

MASA
Otetul de mere este pretuit pentru proprietatile sale de mii de ani. Vechii babilonieni si egiptenii il
foloseau acum 12000 de ani in scopuri medicinale, iar vechii greci au dus mai departe aceasta
practica in urma cu 2400 de ani.

Otetul de mere nu este nimic mai mult decat sucul fermentat derivat din pulpa de mere, care contine
numeroase vitamine si minerale, printre care si:
• Vitamina C
• Vitamina B2
• Vitamina B1
• Vitamina B6
• Acid citric
• Acid acetic
• Acid folic
• Biotina
• Acid pantetonic
• Niacina
• Potasiu
• Fier
• Pectina
• Magneziu
• Fosfor
• Sodiu
• Calciu

Asadar, consumul de otet de mere face adevarate minuni pentru sanatate. Il poti adauga la gatit, la
salate si la maioneza, sau il poti bea diluat cu apa. Doza zilnica recomandata este de 1-2 lingurite.
Cele 2 lingurite de otet de mere diluat cu apa te ajuta sa previi si sa te tratezi de raceala si gripa, sa
slabesti mai usor si chiar sa lupti impotriva cancerului.
Este un leac excelent pentru rani si cicatrici. Ai grija, in schimb, sa ceri sfatul medicului curant cu
privire la siguranta de consum a otetului daca urmezi un tratament de scadere a glicemiei.
Iata cele 4 motive principale pentru care se recomanda sa bei otet de mere inainte de mese:

101
1. Otetul de mere este excelent pentru bolile diabetice si prediabetice, deoarece echilibreaza
glicemia si functia insulinica. Consumul a 2 lingurite de otet de mere inainte de culcare scade
nivelul preprandial al glicemiei cu aprox. 4%.
2. Otetul de mere imbunatateste biodisponibilitatea si absorbtia fierului. Fierul este o componenta
esentiala a hemoglobinei si mioglobinei, avand rol de transport al oxigenului, de ardere a grasimilor
si de conversie a caloriilor in energie.
3. Chinezii il considera util in tratamentul cancerului esofagian. Ultimele cercetari sugereaza si ele
ca previne cu succes bolile de cancer. Tratamentul naturist al cancerului presupune alcalinizarea
organismului. Otetul obisnuit are un factor pH neutru, iar combinatia de otet de mere si bicarbonat
de sodiu scade nivelurile bicarbonatilor produsi de pancreas.
Astfel se obtine o buna alcalinizare si oxigenare a corpului, si se creeaza un mediu intern
defavorabil proliferarii celulelor canceroase.
4. Numeroase studii pe subiecti umani au indicat faptul ca otetul de mere poate ajuta la reducerea
numarului de calorii consumate, precum si incuraja arderea acestora, ceea ce contribuie la o slabire
corporala sanatoasa.
In combinatie cu alimentele bogate in carbohidrati, otetul prelungeste satietatea si reduce poftele
alimentare. Potrivit cercetarilor, in acest mod ajungi sa consumi zilnic cu 200-275 de calorii mai
putin.
O cercetare desfasurata asupra unui grup de persoane obeze pe parcursul a 12 saptamani a
concluzionat ca „un consum zilnic de otet de mere a redus gradul de grasime corporala si
circumferinta taliei, a coborat nivelul trigliceridelor serice si a contribuit la slabirea corporala.”

Iata cum arata rezultatele:

• 1 lingurita: Slabire corporala de 1 kg
• 2 lingurite: Slabire corporala de 1,7 kg

Alte proprietati terapeutice ale otetului de mere:

• Amelioreaza durerile de artrita
• Calmeaza stomacul
• Previne si lupta impotriva infectiilor
• Scade tensiunea arteriala
• Desfunda si calmeaza iritatiile sinusurilor
• Imbunatateste circulatia
• Reduce si vindeca arsurile solare
• Amelioreaza simptomele muscaturilor de insecte si previne infectiile
• Trateaza si amelioreaza aspectul acneei
• Trateaza infectiile vaginale (vaginita)
• Reduce inflamatiile gatului
• Calmeaza crampele si durerile de picioare
• Stimuleaza digestia (este eficient impotriva gastroparezei)
• Vindeca zona zoster si alte afectiuni ale pielii
• Intareste oasele (bun pentru osteoporoza)
• Trateaza si previne matreata
• Tinita
• Sughituri
• Oboseala cronica
• Ulcer peptic
• Infectie ale urechilor
• Varicela
• Astm
• Infectii ale vezicii urinare
• Cataracta

102
• Ameteli
• Reduce greturile de dimineata
• Insomnie
• Bufeuri
• Crampe musculare
• Iritatiile de la purtatul scutecelor
• Alergii
• Bataturi
• Pete si semne de imbatranire
• Reflux gastro-esofagian / Indigestie/ Depresie
• Varice
• Urticarie
• Sangerari nazale
• Micoza unghiilor
• Intepaturi de meduze
• Eczeme
• Diaree
• Imbatranire
• Insolatie si oboseala produsa de caldura
• Iritatii de la matraguna
• Paduchi
• Tulburari ale vezicii biliare
• Boli hepatice
• Otite
• Guta
• Caderea parului
• Micoza piciorului
• Boli renale
• Constipatie
• Candidoze
• Raceala si gripa
• Vanatai
• Hemoroizi
• Probleme menstruale
• Flatulenta
• Alergii la animalele de companie
• Tuse
• Alunite
• Transpiratii nocturne
• Pietre la rinichi
• Impetigo
• Dureri de cap
• Negi
• Afte
• Taieturi
• Arsuri
• Toxiinfectii alimentare

103
 Diverse retete de vinuri medicinale

Se utilizeaza vase curate, sterilizate cu abur sau apa fiarta, timp de 30 minute. Nu se folosesc vase
din plastic sau metalice, mai ales din aluminiu. Se amesteca cu linguri de lemn.
Macerarea se face la temperaturi de maxim 20 grade Celsius, in locuri intunecoase.
Se utilizeaza fructe si plante bine spalate, din surse sigure. Fructele trebuie sa fie bine coapte, iar
in cazul plantelor, se folosesc numai cele care nu au fost uscate la soare.
Vinurile medicinale se imbuteliaza si se pastreaza in recipiente de sticla inchise ermetic, intr-un
loc intunecos, la temperatura de maxim 20 grade Celsius.
Rachiul folosit la preparare trebuie sa fie minim 40% alcool pur. Vinurile trebuie sa fie naturale,
curate, seci, din surse sigure. Zaharul trebuie sa fie brut sau invertit. Nu se folosesc indulcitori
artificiali.

ATENTIE! Vinurile terapeutice nu trebuie confundate cu cele de masa. Au principii active bine
determinate, se respecta cantitatile si nu se consuma in amestec. Mai mult nu inseamna mai bun in
acest caz.

Retete:

Vin de tarhon – balonari si dureri reumatice

30 grame frunze de tarhon, un litru vin alb.
Se spala frunzele si se pun la uscat. Se maruntesc si se lasa la macerat in vin timp de noua zile. Se
strecoara. Se iau 25 ml, de trei ori pe zi, cu 15 minute inainte de masa.

Vin de patrunjel – oboseala, icter, bronsita, febra, afectiuni renale

104
Se pun la foc mic, timp de zece minute, o legatura de patrunjel verde tocat (cu codite cu tot), un
litru de vin alb, doua lingurite otet din vin. Se lasa sa se raceasca, se strecoara si se adauga 300
grame miere. Se iau trei lingurite, de trei ori pe zi, cu 15 minute inainte de masa.

Vin de pere – litiaza renala, diabet, retentie de apa, celulita

Se taie 500 grame pere sub forma de rondele si se adauga intr-un litru de vin alb clocotit. Se lasa pe
foc pana cand volumul scade la jumatate. Dupa racire, se strecoara. Se consuma 25 ml dimineata, pe
stomacul gol, inainte de micul dejun.

Vin de prune uscate – anemie, constipatie, guta, nefrita, reumatism.

Se pun la macerat timp de trei saptamani, intr-un bocan de sticla: 300 grame prune uscate (fara
samburi, neafumate), un litru de vin rosu, o pastaie de vanilie, 50 ml rachiu si 120 grame zahar. Se
strecoara si se iau 50 ml de trei ori pe zi, cu 15 minute inainte de masa.

Vin de menta – tulburari digestive, paraziti intestinali, palpitatii, tulburari nervoase.

Se infuzeaza 25 grame funze de menta, timp de 15 minute, in 500 ml apa clocotita. Se strecoara si
se amesteca cu 500 ml vin alb si 20 grame miere. Se amesteca si se lasa la macerat 40 zile. Se
filtreaza. Se consuma 50 ml de trei ori pe zi, cu 15 minute inainte de masa.

Vin de marar – astm, aerofagie, tulburari nervoase, impotenta, insuficienta ovariana.

Se pun la macerat timp de zece zile, intr-un litru de vin rosu: 50 grame seminte de marar, 20 grame
seminte de anason, 100 grame zahar, 25 ml rachiu. Se fliltreaza. Se consuma 50 ml, de trei pri pe zi,
cu 15 minute inainte de masa.
Vin de marar – cei ce suvera de plamani
Intr-un litru de vin rosu, se pun la macerat 4 varfuri de cutit de nucsoara rece, 10 g de musetel, 10 g
seminte de marar, 4 rondele de ghimbir, 10 g de rozmarin si 2 lingurite de miere. Se lasa vasul la
soare, amestecand in fiecare zi. Se bea un paharel de tuica, inainte de fiecare masa.

Vin de afine – ateroscleroza, constipatie, colita, insuficienta biliara, diabet, diaree.

Se fierb la foc mic 500 grame afine cu 500 ml apa, timp de 15 minute. Se adauga un litru de vin
rosu si se mai fierbe inca 15 minute. Se lasa la racit si se filtreaza. Se iau 25 ml, de trei ori pe zi, cu
15 minute inainte de masa.

Vin de ceapa – astenie, tulburari de circulatie, retentie de urina, parazitoze.

Se lasa la macerat timp de opt zile, cinci cepe tocate marunt, 100 grame miere, intr-un litru de vin
alb. Se filtreaza. Se consuma 50 ml, de trei ori pe zi, cu 15 minute inainte de masa.

Vin de coacaze – artrite, reumatism, hipertensiune, litiaza renala, tulburari de menopauza.

Varianta unu: Un kilogram si jumatate de coacaze, un litru de vin rosu, 450 grame zahar. Se
strivesc coacazele, se adauga vinul si se lasa la macerat 24 de ore, Se strecoara prin tifon, se adauga
zaharul, se pune la fiert cinci minute. Se lasa la racit. Se consuma 50 ml de trei ori pe zi, cu 15
minute inainte de masa.

Varianta doi: Se pun la macerat timp de o luna 200 grame coacaze si 100 grame zahar brun, intr-un
litru de vin alb si 50 ml rachiu. Se filtreaza si se imbuteliaza. Se consuma 50 ml de trei ori pe zi, cu
15 minute inainte de masa.

Vin de grapefruit – anorexie, artrita, dispepsie, insuficienta biliara.

Se amesteca sucul de la doua fructe de grapefruit cu un litru de vin alb, 50 ml rachiu si 100 grame
zahar. Se lasa la macerat doua saptamani. Se consuma 50 ml, de trei ori pe zi, cu 15 minute inainte
de masa.

Vin de ienupar – ateroscleroza, guta, reumatism, afectiuni renale, cistite, dezintoxicare.

105
Se sparg sau se piseaza in piulita din lemn 50 grame de boabe de ienupar, se lasa la macerat intr-un
litru de vin rosu si 50 ml rachiu, timp de o saptamana. Se pune pe foc amestecul si se lasa la fiarba
cinci minute. Se mai lasa o saptamana in repaus inainte de a se filtra. Se consuma 50 ml, de trei ori
de zi, cu 15 minute inainte de masa.

Vinul de mure – tulburari gastrice si intestinale, dureri de gat, afectiuni ovariene.

Se pun la macerat timp de 15 zile: un kilogram mure zdrobite, un litru apa, 500 ml vin alb, 300
grame zahar Se strecoara. Se iau 50 ml, de trei ori pe zi, cu 15 minute inainte de masa.

Vin de piersici – constipatie, litiaza renala, tulburari digestive.

Doua kilograme si jumatate de piersici, patru litri vin alb, 1,3 litri coniac, 500 grame zahar, patru
samburi de migdale, sapte grame drojdie uscata. Peste piersicile decojite si taiate marunt se pune
zaharul si se lasa cateva ore. Se fierbe apoi amestecul timp de 15 minute. Dupa ce s-a racit, se
toarna peste el vinul alb si coniacul. Se adauga drojdia si samburii de migdale. Se lasa la macerat, la
rece, timp de 30 zile. Se strecoara. Se iau 50 ml, de trei ori pe zi, cu 15 minute inainte de masa.

Vin de portocale – anorexie, astenie, dispepsie, vascozitate sanguina, tulburari intestinale.

O portocala bine spalata si taiata marunt, un litru de vin alb, 12 cuisoare, un baton scortisoara, 100
grame zahar si 50 ml rachiu se pun la macerat timp de 30 zile. Se strecoara. Se iau 50 ml, de trei ori
pe zi, cu 15 minute inainte de masa.

Vin de nuci – eczeme, diaree, guta, reumatism.

Se pun la macerat timp de o luna: 350 grame frunze de nuc, un litru de vin rosu, un baton de
scortisoara, 100 grame zahar, 25 ml rom. Se strecoara. Se consuma 50 ml, de trei ori pe zi, cu 15
minute inainte de masa.

ADEVARAT SAU FALS DESPRE CARNE

Carnea fiarta nu îngrasa?
ADEVARAT. Prin fierbere, carnea devine usor de digerat, însa trebuie pusa la fiert
în apa clocotita pentru ca porii sa se închida imediat si toate substantele nutritive sa
ramîna în carne, nu în apa de fiert.

Oul fiert tare este indigest?

ADEVARAT. Albumina din albus este o proteina ce se digera doar daca este fiarta,
în schimb, galbenusul devine indigest daca este tare. Ideal, oul se manînca fiert
moale sau cleios.

Carnea de pui este mai sanatoasa decît cea de porc?

DEPINDE. Daca urmarim continutul în grasime trebuie evitata carnea de porc în
cazul persoanelor cu colesterol si trigliceride crescute. În ceea ce priveste
persoanele anemice este bine de stiut ca fierul exista doar în carnea rosie. În cazul
puilor se pune si problema de cîti hormoni a fost nevoie ca sa ajunga în timp record
la greutatea unei gaini. Parerea mea: carnea rosie, categoric.

106
Mai bine peste decît carne de porc, vita sau pui?
ADEVARAT. Pestele contine proteine ca si celelalte tipuri de carne, dar este bogat în
grasimi nesaturate (cele sanatoase) si minerale si este mult mai usor digerabil fata
de acestea. Pestele si fructele de mare sînt mai putin calorice si de aceea este
obligatoriu sa mîncam peste ( de preferinta proaspat ) de minim 3 ori/saptamîna.
Însa nimeni nu va fi certat daca în fiecare zi va consuma peste. Va mai amintiti
sloganul "nici o masa fara peste", ei bine nu era un slogan comunist.

În spanac gasim mai mult fier decît în carne?

FALS. Chiar daca continutul de fier în spanac si alte legume cu frunze verzi este
foarte crescut, acesta nu poate fi absorbit în intestinul uman. Principala sursa de fier
a omului este carnea, cît mai rosie si mai cruda, alaturi de organe precum ficatul si
splina, depozite de fier atît la om, cît si la animale. Fierul din carne se absoarbe si
mai bine în prezenta vitaminei C, deci o friptura în sînge alaturi de o salata verde e
reteta perfecta împotriva anemiei.

Carnea nu contine fibre?

ADEVARAT. Din metabolismul carnii nu rezulta nici un fel de reziduuri solide si, ca
urmare, bolul alimentar trebuie completat cu legume proaspete si produse cereale,
altfel exista riscul ca un regim bogat în carne sa fie urmat de constipatie.

Carnea e responsabila de guta?

ADEVARAT. Toate alimentele bogate în purina (carne rosie, vînat, carne de animal
tînar - vitel, miel, dar si ciocolata, au ca rezultat depunerea acidului uric la nivelul
articulatiilor mici si aparitia atacului de guta.

Regimul proteic duce la slabire rapida?

ADEVARAT. Se pot pierde în 2 saptamîni 5-7 kg prin consumul exclusiv de proteine,
pentru ca excesul de proteina se transforma foarte greu în grasime. Exista însa riscul
de pierdere a masei musculare deoarece organismul este obligat sa-si arda
proteinele constitutionale pentru a obtine putina glucoza, ca sursa de energie si
pentru buna functionare a sistemului nervos.

Cei care vor "muschi" trebuie sa manînce carne?

ADEVARAT. În conditiile unui efort fizic intens sau daca este urmarita cresterea
masei musculare prin sport este indicat sa fie consumate în principal proteine de
calitate superioara (carne, lapte, oua) ca materie prima pentru sinteza de
aminoacizi. Aportul proteic trebuie sa fie cu 30% mai mare. Similar, la femeile
gravide sau care alapteaza este nevoie de o crestere a ratei proteice cu 20-30%
pentru a asigura dezvoltarea adecvata a embrionului si a fatului.

Regimul vegetarian este mai sanatos?

FALS. Legumele si cerealele nu contin toti aminoacizii esentiali, prin urmare, unele
proteine ce au la baza acesti aminoacizi nu pot fi sintetizate. Regimul vegetarian
duce si la o carenta de vitamine, mai ales cele din grupul B si vitaminele liposolubile

107
A, D care se gasesc doar în produsele animale, ca sa nu mai vorbim de fier si zinc.
Este recomandat, ca solutie de mijloc, regimul lacto-vegetarian pentru a putea
asigura organismului toate principiile alimentare de baza.

ADEVARAT SAU FALS DESPRE GLUCIDE

Este adevarat ca pîinea îngrasa?

FALS. Nu pîinea îngrasa, ci produsele care sînt asociate cu ea. O felie de pîine are
80 calorii, iar 1 felie de cascaval are 180 calorii. Bineînteles ca 1 pîine întreaga
îngrasa, dar 1-2 felii la masa sînt obligatorii.

Pîinea prajita e mai putin calorica?

FALS. O felie de pîine prajita are exact acelasi numar de calorii ca una proaspata
deoarece prin prajire se pierde numai apa, deci este mai usoara ca greutate.

Pîinea proaspata "umfla" burta?

ADEVARAT. În procesul tehnologic de pregatire al pîinii, se foloseste drojdia de
bere a carei perioada completa de fermentatie este de 12 ore. De aceea este
recomandat sa fie consumata pîine "veche" de 1 zi.

Grahamul sau pîinea cu tarîte nu îngrasa?

FALS. Pîinea neagra sau intermediara contine mai multe tarîte (fibre) care ajuta
digestia, însa continutul caloric este usor inferior pîinii albe (230 calorii/100g fata
de 280 calorii/100 g). Pîinea neagra (1 felie = 35g) este mai grea decît pîinea alba (1
felie = 25 g) si în final se ajunge la echilibru, adica 1 felie pîine alba 25 g = 1 felie,
pîine neagra 35g = 80 calorii.

Nu trebuie sa asociem carnea cu pîinea sau cartofii?

FALS. Alimentatia corecta si sanatoasa prevede ca fiecare masa sa contina toate
principiile alimentare, deci este normal ca proteinele din carne sa fie asociate cu
glucidele lente din garnitura pentru a se absorbi adecvat. Disocierea dintre proteine
si carbohidrati se face pe perioade scurte, de maxim 2 saptamîni si are ca scop
slabirea rapida (dar incorecta) dictata de probleme stricte de sanatate.

Mierea este naturala, deci nu îngrasa?

FALS. Mierea este naturala si sanatoasa, dar contine fructoza si acelasi numar de
calorii ca si zaharul (4 calorii / gram). Deoarece zaharul este cristalizat si ocupa
volum mai mare se ajunge la ecuatia paradoxala : 1 lingurita zahar = 13 calorii, 1
lingurita miere = 22 calorii. Mierea mai are si proprietatea de a stimula pofta de
mîncare, prin urmare este recomandata copiilor si persoanelor subnutrite sau care
si-au pierdut apetitul. În cazul în care vreti sa folositi miere la îndulcit, un vîrf de
lingurita este suficient, pentru ca puterea de îndulcire este de 4 ori mai mare decît a
zaharului.

Zaharul brun este mai sanatos decît cel alb?

ADEVARAT. Zaharul brun este extras din trestia de zahar si este mai putin prelucrat si

108
rafinat decît zaharul clasic obtinut din sfecla de zahar. Ca numar de calorii însa este
identic.

Zaharina este cancerigena?

FALS. Nu a fost demonstrata stiintific aceasta teorie, însa principalul dezavantaj al
zaharinei este acela de a schimba gustul preparatelor la temperatura înalta. Aparitia
îndulcitorilor sintetici pe baza de aspartam a rezolvat aceasta problema, acestia fiind
stabili termic. Fructoza lichida este un alt îndulcitor natural ce poate substitui cu
succes zaharul.

Ciocolata pentru diabetici nu îngrasa?

FALS. În diabet, pacientii prezinta un deficit de insulina si deci nu au voie sa
consume zahar. Dulciurile pentru diabetici sînt facute cu fructoza pentru ca ea este
mai noninsulinogena (nu determina descarcare în sînge de insulina). Prin urmare,
obiectivul acestor produse este de a nu contine zahar rapid si nu calorii mai putine.
Ciocolata pentru diabetici poate avea uneori mai multe calorii decît cea normala.

Laptele cald baut seara te ajuta sa adormi?

ADEVARAT. Senzatia de foame si glicemia scazuta din sînge au ca efect o stare de
anxietate, irascibilitate, nervozitate, slabiciune musculara. Glucidele lente din lapte
reusesc sa rezolve aceasta situatie, cu un aport caloric minim (100 calorii/cana), iar
starea de bine ce urmeaza ne permite sa adormim.

O dieta fara dulciuri duce la depresie?

ADEVARAT. Serotonina este o substanta care se secreta la nivelul creierului si da
"starea de bine". Mesele bogate în carbohidrati cresc nivelul serotoninei, dar acelasi
efect îl putem avea si cu 1 portie de orez sau paste, nu este obligatorie felia de tort
pentru a fi binedispusi. Si cealalta extrema este valabila, dietele proteice pe lînga
faptul ca duc la depresie, pofta de dulciuri creste extrem de mult si exista pericolul
ca într-un moment de slabiciune sa înghitim 2 ciocolate întregi.

ADEVARAT SAU FALS DESPRE LIPIDIE

Exista colesterol "bun" si colesterol "rau"?

ADEVARAT. In sînge exista LDL-colesterol asociat cu riscul crescut de boli
cardiovasculare si se reflecta de obicei în valoarea colesterolemiei. Este un
colesterol "rau" a carui valoare nu trebuie sa depaseasca 200 mg/ml si care reflecta
de obicei cantitatea de trigliceride (grasimi) pe care le mîncam. Fractiunea "buna" a
colesterolului este HDL- colesterol cu rol de protectie cardiovasculara si cu valoare
ideala de peste 50 mg/ml în sînge.

Oul trebuie evitat pentru ca este bogat în colesterol?

FALS. Oul este un aliment complet ce contine proteine de înalta calitate (proteine
etalon), numeroase vitamine (A, D, E, B) si fier alaturi de principala lui calitate -
este colecistokinetic, adica duce la contractia vezicii biliare cu ..eliberarea de saruri
biliare esentiale în digestie. Colesterolul din ou nu duce la cresterea colesterolului

109
din sînge, deci nu exista contraindicatie absoluta de a consuma oua în dislipidemii.

Anumite uleiuri nu au colesterol?

ADEVARAT. Colesterolul exista doar în produsele animale, ca urmare, nici unul din
uleiurile vegetale nu contine colesterol. Sloganul "fara colesterol" afisat de anumite
etichete este pur publicitar, uleiurile nu contin colesterol, dar cantitatea de calorii
este la fel de mare cu a grasimilor animale (unt, slanina).

Uleiul de masline este mai sanatos?

ADEVARAT. Uleiul de masline contine acizi grasi nesaturati cu rol protector pentru
inima, în timp ce uleiul de floarea soarelui este bogat în vitamina E. O alta mare
calitate a uleiului de masline este stabilitatea termica, adica posibilitatea de a fi
încalzit la temperaturi foarte mari fara a-si modifica structura. Este corect prin
urmare ca prajelile sa fie facute în ulei de masline, uleiul de floarea soarelui se
descompune în produsi toxici - acetilcolina.

Margarina este mai sanatoasa decît untul?

FALS. Margarina este un produs inferior (si, evident, mai ieftin) obtinut prin
solidificarea fortata a uleiurilor vegetale care sînt transformate din starea lor
naturala lichida în stare solida cu ajutorul hidrogenizarii. În jurul acestui proces pot
aparea accidente din care rezulta acizi grasi în forma "trans" care sînt cancerigeni.
Este de preferat sa consumam un unt de calitate superioara, bogat în vitamina A, D
si E în cantitate mai mica decît sa apelam la margarina. Si nu uitati: caloriile sînt
aceleasi!

Uleiul de peste este sanatos?

ADEVARAT. Grasimea din peste este o grasime speciala ce contine acizi grasi
nesaturati cu rol protector cardiovascular. Din pacate, la noi în tara nu se consuma
suficient peste si de aceea este recomandat ca pestele si fructele de mare sa existe de
cel putin 3-4 ori în meniul nostru saptamînal. De preferat pestele proaspat (nu
conservele) si salbatic (nu de crescatorie), iar uleiul de peste trebuie folosit în cazuri
de stricta necesitate, altfel poate duce la supraponderabilitate sau obezitate la adulti.

Alunele si nucile hranesc creierul?

ADEVARAT. 10 nuci sau alune consumate zilnic hranesc celula nervoasa si ne ajuta
sa fim "mai destepti"

Exista alimente care cresc colesterolul?

FOARTE ADEVARAT. Acestea sunt zaharul rafinat, deci toate dulciurile, grasimile
animale (slanina, unt, smîntîna), margarina, CAFEAUA si FUMATUL. Produsele
care scad colesterolul sînt: fructele, legumele, cerealele, soia, grasimea din peste,
laptele si produsele lactate degresate, uleiul de porumb, masline, CEAPA,
USTUROIUL SI ARDEIUL IUTE.

Brânza nu îngrasa?
FALS. Brînza este cel mai mare pericol pentru silueta, ea contine pîna la 80%

110
grasime. O felie de cascaval este echivalenta cu 3 felii de pîine, asa ca nu va amagiti
mîncînd telemea cu rosii, nu o sa slabiti prea tare.

Boli tabu ale femeilor

Femeile conştiente apelează din vreme la medic pentru problemele lor

- Există suferinţe despre care femeilor nu le place deloc să vorbească. Subiecte tabu,
ca de pildă durerile menstruale sau problemele vezicii urinare. O jenă păguboasă,
adesea, fiindcă medicina are soluţii care le-ar putea ajuta.

"Unii bărbaţi se străduiesc o viaţă întreagă să înţeleagă firea unei femei. Alţii se
ocupă cu lucruri mai puţin complicate, cum ar fi teoria relativităţii", a spus cândva
Albert Einstein. O glumă, fireşte, o glumă adevărată, pentru că diferenţa dintre femei
şi bărbaţi nu se reduce la conformaţia corpului, ci şi la biologie şi boli.
O femeie din trei este afectată - mai devreme sau mai târziu - de o boală specific
feminină: de la fibromul uterin şi durerile menstruale, la atonia vezicală, la cistită şi
chiar la endometrioză, o afecţiune prea puţin cunoscută. Vestea bună: "Aceste maladii
sunt supărătoare şi foarte dureroase uneori, dar nu sunt periculoase şi se pot vindeca",
afirmă specialiştii.
Atonia vezicală - un subiect interzis pentru multe femei
Este vorba despre incontinenţa urinară, de care suferă, conform aprecierilor, zeci de
milioane de femei, numai în Europa. Cifra este uriaşă! Încă din anii tinereţii, numărul
femeilor afectate este de două ori mai mare decât cel al bărbaţilor. Iar odată cu vârsta,
creşte şi riscul: circa 40% dintre femei suferă de atonie vezicală.
Femeile suferă mai ales de aşa-numita incontinenţă de "solicitare": în timpul efortului
fizic, dar şi atunci când râd sau tuşesc, scapă câteva picături de urină. Motivul: la
femei, partea inferioară a bazinului e mai puţin stabilă decât la bărbaţi şi aceasta,
pentru că femeile aduc pe lume copii. În timpul sarcinii, ca uterul să se poată întinde
spre spaţiul de mai sus de el, toată greutatea apasă pe musculatura bazinului inferior.
Aşa se face că pe parcursul sarcinii sau după o naştere, muşchii şi ligamentele
bazinului sunt foarte solicitate. De aceea, peste 30% dintre mame suferă, temporar, de
incontinenţă.
Şi o slăbire a ţesutului conjunctiv - ereditară sau condiţionată de menopauză - ori
obezitatea pot produce incontinenţă urinară. Primul ajutor îl oferă tampoanele
speciale pentru incontinenţă, dar este foarte importantă şi consultaţia medicală. Multe
femei suferă ani de zile, fără să meargă la doctor, unele de jenă, altele crezând că
incontinenţa după naştere sau la o vârstă înaintată ar fi ceva normal. Deşi, luată din

111
timp, problema ar putea fi diminuată sau chiar complet vindecată la 70-80% dintre
femei.
La începutul fiecărui tratament se stabileşte cauza, de multe ori prin simple întrebări
adresate persoanei respective. Alte metode, precum ecografia vezicii urinare, sunt
rareori necesare. În cele mai multe cazuri, o gimnastică specială pentru bazin rezolvă
problema. Se recomandă învăţarea exerciţiilor cu un fizioterapeut şi executarea lor la
domiciliu.
În cazurile mai dificile, se face apel la electrostimulare, biofeedback sau - ca ultim
pas - la o operaţie simplă, pentru fixarea, sub uretră, a unui bandaj de susţinere
confecţionat din fibre sintetice.
Cistita - ce poate combate infecţia?
Simptomele acestei afecţiuni sunt, de obicei, nevoia de a urina şi durerile sau arsurile
din timpul urinării. Cam o femeie din două trăieşte această "experienţă" cel puţin o
dată pe parcursul vieţii ei. "Din păcate, femeile sunt predispuse anatomic la cistite.
Uretra lor este relativ scurtă (cu circa 3 cm mai scurtă decât a bărbaţilor), astfel că
agenţii patogeni ajung mai repede în vezica urinară", afirmă experţii. În plus, la
femei, uretra se află foarte aproape de anus, şi de aceea bacteriile din intestin pătrund
uşor în vezică, infectând-o.
Dar şi hormonii joacă un rol: din cauza lipsei de estrogeni din timpul menopauzei,
mucoasa din zona genitală este insuficient irigată cu sânge, astfel că pH-ul vaginului
poate creşte. Ceea ce uşurează pătrunderea bacteriilor şi a agenţilor patogeni şi, drept
urmare, poate duce la apariţia repetată a cistitelor.
Persoanele predispuse ar trebui să folosească măsurile preventive obişnuite: să bea
multă apă, inclusiv în cazurile acute - apa spălând bine căile urinare. Să evite frigul,
pentru că acesta slăbeşte mecanismele naturale de apărare ale organismului şi infecţia
se instalează mai uşor. Experţii le mai recomandă femeilor să meargă la toaletă după
contactul sexual, deoarece în felul acesta bacteriile de la intrarea în uretră sunt
îndepărtate imediat. O măsură pe cât de simplă, pe-atât de eficientă.
"Şi dacă totuşi se întâmplă? Multor paciente le e teamă să ia antibiotice şi ezită prea
multă vreme. Şi dacă totuşi le iau, întrerup administrarea imediat ce dispar durerile,
nu şi bacteriile. Ceea ce face ca acestea să devină rezistente, să se înmulţească şi
infecţia să devină cronică", avertizează urologii, recomandând administrarea imediată
şi consecventă a antibioticelor.
Dar nu numai antibioticele pot fi folositoare, ci şi anumite substanţe active existente
în plante, ca de pildă, extractul din frunze de strugurii-ursului, produsele pe bază de
fructe de merişor sau ceaiurile renale dezinfectante (mesteacăn, osul-iepurelui,
mătase de porumb, cozi de cireşe etc.).

Durerile menstruale - ce este normal şi când trebuie consultat medicul?

Fiecare femeie are pe parcursul vieţii între 350-500 de cicluri menstruale. Dar felul
cum se simte în această perioadă diferă de la caz la caz. Multe se plâng de dureri
abdominale convulsive, care pot radia până în spate şi în coapse. De multe ori, ciclul
este însoţit şi de dureri de cap, de oboseală, de diaree şi de greaţă.
"Uterul este un muşchi. În timpul ciclului, el se contractă sub forma unor convulsii,
pentru a «expulza» mucoasa uterină care nu-i mai este necesară. Ceea ce provoacă
dureri specifice, în primele două zile", explică ginecologii. Dacă aceste dureri se

112
datorează exclusiv ciclului, se recomandă administrarea unor medicamente antidurere
şi antispasmodice (de exemplu Ibuprofen şi Buscopan). Durerile pot fi calmate,
temporar, şi cu ajutorul unei buiote cu apă caldă ţinute pe abdomen, iar spasmele
dispar pe durată lungă după administrarea de magneziu în doze suficiente.
Şi tratamentul hormonal calmează durerile menstruale. Femeile care iau pilula
anticoncepţională se plâng mai rar de dureri acute. Iar echilibrul hormonal poate fi
restabilit şi cu ajutorul unor extracte de plante (de exemplu, extractul de mielărea).
Dar terapia cu plante trebuie să fie de lungă durată şi regulată.
Femeile care au dureri abdominale puternice sau cele cu ciclu neregulat ar trebui să
consulte un ginecolog. Pentru că în spatele lor s-ar putea ascunde afecţiuni mai grave,
precum un fibrom uterin sau o endometrioză. Cu ajutorul razelor ultrascurte, al
ecografiei abdominale şi al analizelor de sânge, medicul poate stabili cauza şi
tratamentul bolii.

Remedii folosite in satele din nordul Transilvaniei *

Retetele pe care le publicam au fost adunate de-a lungul vremii, in calatoriile de
documentare ale revistei "Formula AS". In satele de munte ale Romaniei, ferite de
vecinatatea oraselor si de contactul cu civilizatia internetului, vechile leacuri de
vindecare cu plante sunt folosite si astazi, mai ales acolo unde doctorul nu ajunge si
dispensarele medicale lipsesc. Transmise din generatie in generatie, pastrate in
amintiri de familie sau scrise pe vreun caiet de scoala, cu creion chimic sau cerneala
decolorata, retetele de vindecare cu plante reprezinta un tezaur aproape pierdut, intr-o
vreme cand medicina oficiala se intoarce tot mai hotarat spre natura.
Impartasite cu bunavointa, de batrane cuminti si intelepte ca Sfanta Vineri, bucuroase
sa dea mai departe stiinta lor, retetele pe care vi le oferim au in ele si soarele zilei in
care au fost gasite, cine stie in ce catun risipit pe vreun varf de munte, mireasma de
fan a vazduhului si gustul canii cu apa rece, pusa pe masa de lemn. Si, pe langa astea,
mai au si bucuria noastra de a le darui mai departe, dragul de a le oferi cititorilor
nostri, spre a le fi de folos.

DISFUNCTII MENSTRUALE
Ceai din 5 plante
In cazul bolilor femeiesti, competenta maxima le apartinea in trecut moaselor,
atotputernicele "doftoroaie" satesti, care au vegheat venirea pe lume a copiilor, vreme
de secole.
Cretisoara
Reteta care urmeaza era scrisa de mana, pe dosul unei carticele de rugaciuni, ramasa
in familia unei moase din satul Apa, comuna Potau, o localitate din Tara Codrului.
Folosita si astazi, dar foarte rar, bautura aromata, cu gust usor amarui, avea reputatia
ca normalizeaza perioadele menstruale, facandu-le sa vina la data fixa, fara intarzieri.
Reteta: Ingrediente: 4 pumni de flori de Urzica moarta, alba sau galbena, 4 pumni de
Scaiete vanat, 2 pumni de Coada-racului, 2 pumni de Cretisoara, 2 pumni de Izma de
camp.
Preparare: se ia cate o lingura cu varf de amestec din toate plantele si se opareste cu o
cana de apa. Se lasa la infuzat cateva minute, apoi se beau, inghititura de inghititura,
cate trei cani pe zi.

113
SANGERARI PUTERNICE
Ceai de Sclipeti
In zona bihoreana a Muntilor Apuseni se spune ca nu exista planta mai puternica
impotriva neplacutelor sangerari menstruale decat Sclipetii.
Sclipeti
Cu flori colorate in galben pal, ei cresc mai ales la margini de padure si pe pamanturi
turboase. Se folosesc radacinile uscate si pisate, tinute sub limba, ca pulbere, si apoi
inghitite cu apa, sau transformate in ceai (o lingurita de planta la o cana de apa). Un
efect cu mult mai puternic se obtine daca planta e combinata cu Cretisoara si Coada-
soricelului.
Reteta: Se iau cate doua parti de Sclipeti (radacina uscata) si Coada-racului la cate o
parte de Cretisoara si Coada-soricelului. Amestecul se opareste cu apa fierbinte (nu
clocotita) si se lasa cateva minute la infuzat. Dupa ce se strecoara, ceaiul trebuie baut
pe durata intregii zile, cu inghitituri mici.

Lapte de Coada-racului
Reteta: Aveti nevoie de o mana plina de Coada-racului (iarna, puteti folosi si planta
uscata) si un sfert de litru de lapte. Puneti-le pe amandoua intr-un ibric si lasati
laptele sa dea in fiert. Mutati vasul pe flacara mica si lasati sa mijoteasca doua-trei
minute. Strecurati, lasati laptele sa se raceasca, apoi beti-l inghititura de inghititura.

CRAMPE, DURERI ABDOMINALE PUTERNICE

Ceai de Calin
Arbust cu flori albe si fructe rosii, isi are puterea vindecatoare in coaja, care se
recolteaza primavara sau toamna. Fructele sunt otravitoare, periculoase mai ales
pentru copii, atrasi de culoarea lor rubinie. Infloreste cam odata cu Liliacul, la
sfarsitul lui mai.
Reteta: Coaja se curata de pe ramurelele tinere, in forma de spirala. Se taie in bucati
mai mici si se pune la uscat. Ceaiul se prepara din doua parti (masuri) de coaja peste
care se toarna doua cani de apa rece, dupa care se pune pe foc si se lasa doua minute
la fiert. Se strecoara, se lasa sa se raceasca si se bea cu inghitituri mici.

Tinctura de Calin
Se umple o sticla pe trei sferturi cu coaja maruntita de Calin. Se toarna deasupra doua
treimi de alcool de 95 de grade si o treime de apa. Se inchide sticla cu dop si se pune
la macerat vreme de 6 saptamani, la loc umbros si racoros. Cand perioada de
asteptare expira, tinctura se strecoara si se toarna in sticla de culoare inchisa. Are
efect nu doar in durerile legate de perioadele menstruale, ci in orice afectiuni care
produc crampe. Dozajul este acelasi: de trei ori pe zi, cate 10 picaturi, puse in putina
apa calda.

Perna cu ierburi uscate

Era nelipsita candva din satele de la munte. Pusa la capataiul copiilor, ca sa aiba
somnul profund si usor, sau pe sale, la barbatii care lucrau la padure si sufereau de
reumatism, in zona Muntilor Poiana Craiului, perna era transformata adesea in saltea,

114
pe care toamna femeile o umpleau cu plante medicinale aromate. Larg folosita contra
racelii, a durerilor de urechi si de cap, perna cu ierburi avea intrebuintare si in cazul
neplacerilor legate de menstruatie.
Reteta: Aveti nevoie de un saculet din panza de in sau din etamina sau, pur si simplu,
de o fata de perna pentru dormit. Umplutura contine urmatoarele plante uscate: 1
pumn de flori de Musetel, cate o farfurie adanca de frunze de Salvie, Coada-
soricelului, Sanziene, Pelin negru si Anason. Se umple fata de perna cu plante si se
baga in cuptor, pe un suport de ceramica sau portelan (farfurie). Cand se incalzeste
suficient, se aplica pe zona dureroasa si se inveleste locul cu un fular sau un pled.
Foarte raspandite sunt si compresele calde cu otet (se stropeste cu otet o carpa
inmuiata in apa fierbinte si se aplica pe abdomen). Concomitent, se bea ceai fierbinte
de Coada-calului.
Infuzie de frunze de Patrunjel
Intr-o jumatate de litru de apa rece se pune la fiert un pumn de frunze bine spalate de
Patrunjel. Se lasa sa dea doua-trei clocote, apoi se infuzeaza 5 minute si se bea in
momentul cand se manifesta durerile.

Vin de Traista-ciobanului
Reteta: doi pumni plini de Traista-ciobanului spalata si taiata marunt se pun intr-un
litru de vin rosu. Se strecoara dupa opt zile. Se bea cate un pahar la fiecare masa.

SINDROM PREMENSTRUAL
Musetelul
Influenteaza lunar nu doar corpul, ci si starea psihica a femeilor. Se manifesta sub
forma de dureri de cap, dureri in membre, greata, depresii, apatie, epuizare, insomnie.
In zilele dinaintea menstrelor, multe femei se simt asa de rau, incat cad la pat. Ceaiul
care urmeaza le poate fi de folos. Leacul ii apartine unei moase batrane dintr-un sat
din judetul Salaj.
Reteta: Aveti nevoie de urmatoarele plante, aflate in stare proaspata: cate doua parti
de Coada-racului, Cretisoara, Coada-soricelului, Musetel, Maghiran si cate o parte de
Sanziene, Melisa si flori de Levantica. Se pune cate o lingura de amestec la un sfert
de litru de apa (dupa ce a dat in clocot). Se lasa sa stea 10 minute, se strecoara.
Cura incepe cu doua saptamani inainte de menstruatie si se bea in fiecare zi cate o
cana, pana la a doua zi a perioadei menstruale. Apoi se face o pauza. Se reincepe cu
14 zile inainte de perioada urmatoare. Toamna si iarna, reteta se prepara cu plante
uscate.

INFLAMATII ALE UTERULUI

Ulei de Maghiran
In urma cu 7-8 ani, in nici o casa din satele din zona Cehu Silvaniei - Oarta de Jos -
Bogdanda nu lipseau de pe rama ferestrei sticlele cu ulei de Busuioc, de Sunatoare si
Maghiran. Leacuri de sanatate aflate permanent in grija femeilor. Leacul se
administra sub forma de picaturi, puse pe o bucatica de zahar sau, in lipsa, pe miez de
paine, de doua ori pe zi, cate trei picaturi.
Reteta: 4-5 ramurele proaspete de Maghiran se spala bine intr-o galeata cu apa, apoi
se zvanta pe un stergar. Se pune apoi planta intr-o sticla alba (transparenta), se toarna

115
deasupra untdelemn de floarea-soarelui sau dovleac (bine ar fi presate la rece) si se
pune in fereastra, la macerat, vreme de 2-3 saptamani.

- Sindromul premenstrual şi durerile menstruale - Tratamente cu plante, alimente

şi practici orientale
Reţete cu plante
Din farmacia MARIEI TREBEN-Ceai de creţişoară
Creţişoara este planta suferinţelor femeieşti. E suficient să-i vezi frunzele încreţite şi
boaba de rouă care-i străluceşte dimineaţa "în sân", ca să-ţi dai seama pentru ce a fost
creată de Dumnezeu. Puţine alte ierburi au atâta putere asupra bolilor femeieşti. În
cazul perturbaţiilor menstruale, se opăreşte o linguriţă de plantă cu apă clocotită, se
lasă la infuzat doar o jumătate de minut, apoi se strecoară. Se beau două căni de ceai
pe zi, înghiţitură de înghiţitură.
Dacă tulburările apar în perioada adolescenţei, se recomandă un amestec în părţi
egale de creţişoară şi coada-şoricelului. Se opăreşte o linguriţă cu vârf de amestec, cu
o cană de apă clocotită, se lasă o jumătate de minut să se infuzeze, apoi se strecoară.
Se beau două căni pe zi, înghiţitură de înghiţitură.

Ceai de traista-ciobanului
Sângerări puternice - se începe o cură de ceai de traista-ciobanului, cu 8 zile înainte
de venirea menstrelor şi până la încheierea ciclului. Se beau două căni pe zi. Se
opăreşte o linguriţă de plantă, cu o cană de apă clocotită, se lasă la infuzat o jumătate
de minut, se strecoară şi se bea, înghiţitură de înghiţitură.

Ceai de coada-şoricelului
În cazul întârzierii menstruaţiei sau al menstrelor neregulate, ajută o cană de ceai pe
zi, băută dimineaţa, pe stomacul gol. (Se opăreşte o linguriţă cu vârf de plantă, cu o
cană de apă. Se lasă la infuzat 30 de secunde, se strecoară şi se bea, înghiţitură de
înghiţitură.)

Perne cu cimbru
Apariţia crampelor dureroase în perioada menstrelor se rezolvă prin aplicarea pe
abdomen a unei perne cu cimbru. O faţă de pernă se umple cu flori şi tulpiniţe uscate
de cimbru şi se aplică pe burtă, înainte de a merge la culcare.

Bitter suedez
În cazul întârzierii perioadei menstruale, precum şi în cazul hemoragiilor puternice,
se recomandă administrarea, de trei ori pe zi, a unei linguriţe de bitter suedez, diluat
cu puţină apă sau ceai. Se ia în timpul perioadei menstruale, trei zile la rând. Cura se
repetă lună de lună, până ce totul se normalizează.

Reţetă alsaciană: Ceaiul lunii

Regularizează tulburările din perioada menstruală şi potoleşte durerile
Ingrediente: 100 g petale proaspete de trandafir sau 50 g uscate, 50 g creţişoară, câte
50 g muşeţel şi salvie.

116
Mod de preparare: se pun plantele într-o cană şi se opăresc cu 1 litru de apă. Se lasă
la infuzat 15 minute, apoi se strecoară.
Mod de folosire: în perioada menstruală, se beau câte trei căni de ceai pe zi. În prima
zi a perioadei, când durerile sunt foarte puternice, se pot bea 6 căni de ceai pe zi.
Alimente
Oţet de mielărea
Atenuează sindromul premenstrual şi durerile menstruale
Ingrediente: 200 ml oţet de mere de bună calitate, 50 g mielărea proaspătă sau 25 g
uscată, 2 linguri de coada-şoricelului uscată.
Mod de preparare: * Se pun plantele într-o sticlă cu dop cu filet şi se toarnă deasupra
oţetul. * Se lasă sticla două săptămâni, într-un loc cald. Se scutură din când în când,
cu putere. * Când perioada expiră, oţetul se strecoară şi se toarnă într-o sticlă de
culoare închisă. Se storc bine plantele, ca să iasă tot lichidul din ele.
Mod de folosire: se ia zilnic o linguriţă de oţet de mielărea, diluat cu puţină apă. *
Oţetul rezistă în cămară, la întuneric şi răcoare, 6 luni.
* Cafea - herboriştii spanioli afirmă că o cană de cafea fierbinte băută pe zi potoleşte
durerile menstruale.
* Varză - pentru a uşura simptomele premenstruale, aceiaşi vindecători spanioli
recomandă să se bea 5 ml (o linguriţă) de suc de varză proaspăt stors, de două ori pe
zi.
* Apă - se pune o buiotă cu apă caldă pe abdomen sau la şale. Potoleşte durerile, dar
atenţie, dacă e prea fierbinte, poate stimula sângerările.
* Morcovi - femeile suedeze care au emigrat în America au luat cu ele de acasă
tradiţia potolirii durerilor premenstruale şi menstruale cu ajutorul morcovilor. Se
folosesc cruzi, sub formă de salată, dar şi sub formă de cataplasme cu morcovi raşi,
aşezaţi pe abdomen.
* Pătrunjel - 25 g de frunze proaspete de pătrunjel se opăresc cu o jumătate de litru de
apă, se lasă la infuzat 10 minute, apoi se strecoară. Lichidul se bea de-a lungul unei
zile, în perioadele cu dureri puternice. Calmează spasmele.
* Argilă - în fiecare lună, vreme de trei săptămâni, se ţine o cură cu apă argiloasă (o
linguriţă de argilă se diluează într-un pahar de apă). Se bea în fiecare dimineaţă, un
pahar, pe stomacul gol. Apoi, în perioada menstrelor, se aplică o cataplasmă de argilă
călduţă, pe partea de jos a abdomenului.

Practici orientale
* Aromoterapie - cu două săptămâni înainte de perioadele menstruale, se recomandă
băile zilnice cu uleiuri esenţiale de salvie, muşcată şi lavandă. Se pun câte 5 picături
din fiecare, în apa din cadă.
* Masaj - un masaj uşor, executat pe abdomen, cu mişcări circulare, calmează
durerile premenstruale.
* Acupunctură - meridianele importante în tratarea simptomelor premenstruale sunt
Ficat şi Rinichi. Căutaţi un terapeut titrat, dacă vreţi să recurgeţi la această metodă,
care dă rezultate de excepţie.

Medicină tradiţională chineză

Pelinul e foarte popular în medicina chineză

117
 Medicii chinezi consideră că tulburările menstruale, însoţite de dureri şi de sângerări
abundente, se datorează, în mare măsură, şi unor stări psihice speciale, cum ar fi o
sensibilitate exagerată, stări de plâns, tristeţe şi o răceală în zonele genitale. Prima
recomandare este ca abdomenul şi şalele să fie ţinute mereu calde, înfăşurate în şaluri
de lână.
Iată şi câteva reţete de primă urgenţă:
Ceai de ghimbir
Ingrediente: o bucată de ghimbir proaspăt, de circa 2 cm, 1 lingură de ceai negru, 8 g
de zahăr brun.
Mod de preparare: tăiaţi ghimbirul în feliuţe subţiri, apoi prăjiţi-l până se rumeneşte,
într-o tigaie de teflon. o Mutaţi-l într-o cană mai mare, împreună cu frunzele de ceai
şi zahărul brun şi turnaţi deasupra 300 ml apă clocotită. Lăsaţi la infuzat 3 minute.
Strecuraţi şi beţi lichidul, de mai multe ori pe zi.
Efect: potoleşte durerile de burtă şi frisoanele care apar la începutul menstruaţiei. Dă
o senzaţie plăcută de calm şi căldură.
Ceai de pelin
Ingrediente: 20 g pelin uscat, 10 g seminţe de anason, 10 g zahăr brun.
Mod de preparare: se pun ingredientele într-o cană, se opăresc cu o cană de apă
fierbinte şi se lasă 10 minute la infuzat. Se strecoară şi se bea ceaiul cald.
Efect: potoleşte durerile puternice din perioada menstruală.
Ceai roşu de trandafiri
Ingrediente: 10 g petale roşii de trandafir, 5 g ceai negru.
Mod de preparare: se pun cele două plante într-o cană şi se opăresc cu 300 ml apă în
clocot. Se lasă 5 minute în vas acoperit. Se poate îndulci cu miere. Se bea de trei ori
pe zi, înainte de mese. Cantitatea ajunge pentru o zi. Administrarea trebuie să înceapă
cu trei zile înainte de menstruaţie şi durează toată perioada ei.
Efect: subţiază sângele, potoleşte durerile şi crampele.
Un sfat chinezesc: acceptaţi menstrele ca pe un dat al naturii. Împrieteniţi-vă cu ele.
Nu vă încrâncenaţi. Sunt un semn al fertilităţii dvs.
Ceai de talpa-gâştii
Ingrediente: 50 g talpa-gâştii, 2 linguri zahăr brun.
Mod de preparare: Imediat înainte de apariţia menstruaţiei, se prepară un ceai de
talpa-gâştii. Planta se pune în 500 ml apă, se dă într-un clocot şi se lasă 10 minute la
infuzat. Se strecoară şi se îndulceşte. Se bea imediat, cald. În paralel, se pune o sticlă
cu apă caldă pe abdomen.
Efect: se recomandă în menstruaţiile reduse.

- Există suferinţe despre care femeile nu le place deloc să vorbească. Subiecte

tabu, ca de pildă durerile menstruale sau problemele vezicii urinare. O jenă
păguboasă, adesea, fiindcă medicina are soluţii care le-ar putea ajuta -
"Unii bărbaţi se străduiesc o viaţă întreagă să înţeleagă firea unei femei. Alţii se
ocupă cu lucruri mai puţin complicate, cum ar fi teoria relativităţii", a spus cândva
Albert Einstein. O glumă, fireşte, o glumă adevărată, pentru că diferenţa dintre femei
şi bărbaţi nu se reduce la conformaţia corpului, ci şi la biologie şi boli.
O femeie din trei este afectată - mai devreme sau mai târziu - de o boală specific
feminină: de la fibromul uterin şi durerile menstruale, la atonia vezicală, la cistită şi

118
chiar la endometrioză, o afecţiune prea puţin cunoscută. Vestea bună: "Aceste maladii
sunt supărătoare şi foarte dureroase uneori, dar nu sunt periculoase şi se pot vindeca",
afirmă specialiştii.

Atonia vezicală - un subiect interzis pentru multe femei

Este vorba despre incontinenţa urinară, de care suferă, conform aprecierilor, zeci de
milioane de femei, numai în Europa. Cifra este uriaşă! Încă din anii tinereţii, numărul
femeilor afectate este de două ori mai mare decât cel al bărbaţilor. Iar odată cu vârsta,
creşte şi riscul: circa 40% dintre femei suferă de atonie vezicală.
Femeile suferă mai ales de aşa-numita incontinenţă de "solicitare": în timpul efortului
fizic, dar şi atunci când râd sau tuşesc, scapă câteva picături de urină. Motivul: la
femei, partea inferioară a bazinului e mai puţin stabilă decât la bărbaţi şi aceasta,
pentru că femeile aduc pe lume copii. În timpul sarcinii, ca uterul să se poată întinde
spre spaţiul de mai sus de el, toată greutatea apasă pe musculatura bazinului inferior.
Aşa se face că pe parcursul sarcinii sau după o naştere, muşchii şi ligamentele
bazinului sunt foarte solicitate. De aceea, peste 30% dintre mame suferă, temporar, de
incontinenţă.
Şi o slăbire a ţesutului conjunctiv - ereditară sau condiţionată de menopauză - ori
obezitatea pot produce incontinenţă urinară. Primul ajutor îl oferă tampoanele
speciale pentru incontinenţă, dar este foarte importantă şi consultaţia medicală. Multe
femei suferă ani de zile, fără să meargă la doctor, unele de jenă, altele crezând că
incontinenţa după naştere sau la o vârstă înaintată ar fi ceva normal. Deşi, luată din
timp, problema ar putea fi diminuată sau chiar complet vindecată la 70-80% dintre
femei.
La începutul fiecărui tratament se stabileşte cauza, de multe ori prin simple întrebări
adresate persoanei respective. Alte metode, precum ecografia vezicii urinare, sunt
rareori necesare. În cele mai multe cazuri, o gimnastică specială pentru bazin rezolvă
problema. Se recomandă învăţarea exerciţiilor cu un fizioterapeut şi executarea lor la
domiciliu.
În cazurile mai dificile, se face apel la electrostimulare, biofeedback sau - ca ultim
pas - la o operaţie simplă, pentru fixarea, sub uretră, a unui bandaj de susţinere
confecţionat din fibre sintetice.
Cistita - ce poate combate infecţia?
Simptomele acestei afecţiuni sunt, de obicei, nevoia de a urina şi durerile sau arsurile
din timpul urinării. Cam o femeie din două trăieşte această "experienţă" cel puţin o
dată pe parcursul vieţii ei. "Din păcate, femeile sunt predispuse anatomic la cistite.
Uretra lor este relativ scurtă (cu circa 3 cm mai scurtă decât a bărbaţilor), astfel că
agenţii patogeni ajung mai repede în vezica urinară", afirmă experţii. În plus, la
femei, uretra se află foarte aproape de anus, şi de aceea bacteriile din intestin pătrund
uşor în vezică, infectând-o.
Dar şi hormonii joacă un rol: din cauza lipsei de estrogeni din timpul menopauzei,
mucoasa din zona genitală este insuficient irigată cu sânge, astfel că pH-ul vaginului
poate creşte. Ceea ce uşurează pătrunderea bacteriilor şi a agenţilor patogeni şi, drept
urmare, poate duce la apariţia repetată a cistitelor.
Persoanele predispuse ar trebui să folosească măsurile preventive obişnuite: să bea
multă apă, inclusiv în cazurile acute - apa spălând bine căile urinare. Să evite frigul,

119
pentru că acesta slăbeşte mecanismele naturale de apărare ale organismului şi infecţia
se instalează mai uşor. Experţii le mai recomandă femeilor să meargă la toaletă după
contactul sexual, deoarece în felul acesta bacteriile de la intrarea în uretră sunt
îndepărtate imediat. O măsură pe cât de simplă, pe-atât de eficientă.
"Şi dacă totuşi se întâmplă? Multor paciente le e teamă să ia antibiotice şi ezită prea
multă vreme. Şi dacă totuşi le iau, întrerup administrarea imediat ce dispar durerile,
nu şi bacteriile. Ceea ce face ca acestea să devină rezistente, să se înmulţească şi
infecţia să devină cronică", avertizează urologii, recomandând administrarea imediată
şi consecventă a antibioticelor.
Dar nu numai antibioticele pot fi folositoare, ci şi anumite substanţe active existente
în plante, ca de pildă, extractul din frunze de strugurii-ursului, produsele pe bază de
fructe de merişor sau ceaiurile renale dezinfectante (mesteacăn, osul-iepurelui,
mătase de porumb, cozi de cireşe etc.).

Durerile menstruale - ce este normal şi când trebuie consultat medicul?

Fiecare femeie are pe parcursul vieţii între 350-500 de cicluri menstruale. Dar felul
cum se simte în această perioadă diferă de la caz la caz. Multe se plâng de dureri
abdominale convulsive, care pot radia până în spate şi în coapse. De multe ori, ciclul
este însoţit şi de dureri de cap, de oboseală, de diaree şi de greaţă.
"Uterul este un muşchi. În timpul ciclului, el se contractă sub forma unor convulsii,
pentru a «expulza» mucoasa uterină care nu-i mai este necesară. Ceea ce provoacă
dureri specifice, în primele două zile", explică ginecologii. Dacă aceste dureri se
datorează exclusiv ciclului, se recomandă administrarea unor medicamente antidurere
şi antispasmodice (de exemplu Ibuprofen şi Buscopan). Durerile pot fi calmate,
temporar, şi cu ajutorul unei buiote cu apă caldă ţinute pe abdomen, iar spasmele
dispar pe durată lungă după administrarea de magneziu în doze suficiente.
Şi tratamentul hormonal calmează durerile menstruale. Femeile care iau pilula
anticoncepţională se plâng mai rar de dureri acute. Iar echilibrul hormonal poate fi
restabilit şi cu ajutorul unor extracte de plante (de exemplu, extractul de mielărea).
Dar terapia cu plante trebuie să fie de lungă durată şi regulată.
Femeile care au dureri abdominale puternice sau cele cu ciclu neregulat ar trebui să
consulte un ginecolog. Pentru că în spatele lor s-ar putea ascunde afecţiuni mai grave,
precum un fibrom uterin sau o endometrioză. Cu ajutorul razelor ultrascurte, al
ecografiei abdominale şi al analizelor de sânge, medicul poate stabili cauza şi
tratamentul bolii.

120
 Plante - SFECLA ROSIE

O campioana in lupta cu cancerul:

Este printre legumele cele mai rezistente la vreme de iarna si, totodata, un ajutor extraordinar pentru
organism in timpul sezonului rece. Dar daca despre aportul de
energie vitala al sfeclei se scrie mult, o alta varianta a ei, la fel de
importanta, este mai putin popularizata, anume - sfecla rosie este un
ajutor extraordinar pentru sanatatea copiilor, inca din timpul vietii
intrauterine. Aceasta leguma se numara printre putinele alimente-
medicament pentru femeile insarcinate, substantele sale active
protejand mai ales de mutatii foetusul in pantecele mamei. De
altfel, in medicina naturista, aceasta leguma este o adevarata
legenda, proprietatile sale vindecatoare in bolile sangelui, in cele
tumorale sau ale ficatului fiind cunoscute inca de acum 150 de ani,
cand intemeietorii terapiei naturale moderne au readus la lumina
primele leacuri traditionale. In ce fel de afectiuni si in ce doze se
administreaza sfecla rosie vom vedea in continuare, nu inainte insa
de a se afla cum se prepara si se administreaza.

Preparate din sfecla rosie

In stare cruda, sfecla rosie nu are un gust foarte grozav, in timp ce fiarta, este placuta la gust, dar -
dupa cum arata cercetarile - isi pierde mult din calitatile terapeutice. Sfecla cruda contine substante
extrem de puternice, ceea ce impune ca tratamentul sa fie dozat cu anumita atentie, in cantitati
precise.

Sfecla cruda
Foarte putine persoane ii agreeaza gustul, asa incat, de obicei, nu este consumata singura, ci este
asociata in salatele de cruditati, in proportia 1:2 - 1:3, cu alte radacinoase, cum ar fi morcovul,
telina, patrunjelul, sau cu salata verde ori varza rosie. Doza zilnica pentru ca sfecla cruda sa-si
exercite proprietatile terapeutice este de 100-150 de grame. De regula, o cura cu sfecla cruda
dureaza minimum doua saptamani, durata maxima fiind de doua luni.

Salata de sfecla
Substanta care da culoarea aceea rosu-sangerie sfeclei se numeste betalaina, iar de prezenta ei,
destul de sensibila la fierbere si extrem de sensibila la coacere, se leaga mai toate proprietatile
antitumorale si antioxidante ale acestei legume. Ca atare, sfecla nu va fi consumata coapta, ci doar
fiarta, si nu oricum, ci doar in coaja, si doar pana se inmoaie (se verifica prin impungere cu o
furculita). Nu mai mult! Dupa fierbere, sfecla rosie se da prin razatoare, se adauga 1-3 radacini de
hrean rase, apoi sare, ulei si otet dupa gust. Se adauga si putina miere, dupa care se amesteca foarte
bine ingredientele si se pun intr-un borcan inchis ermetic cu capac. Salata de sfecla se poate pastra
la frigider, fara probleme, vreme de doua saptamani, timp in care isi va conserva proprietatile
terapeutice. Este un remediu excelent contra racelilor, bronsitelor, afectiunilor reno-urinare. In
postul Craciunului si la sarbatori, salata de sfecla cu hrean este nelipsita de pe masa multor romani,
deoarece creste capacitatea de digestie si previne tot felul de tulburari digestive, cum ar fi gastritele,
dispepsiile, balonarea etc.

Sucul de sfecla rosie

121
Expertul in administrarea acestui suc a fost terapeutul naturist austriac Rudolf Breuss, cel care a
avut nu mai putin de 45.000 de cazuri de cancer si alte afectiuni cronice vindecate cu ajutorul
sucurilor de legume si al ceaiurilor din plante. Contra leucemiei si a bolilor tumorale, el recomanda
o combinatie de sucuri, care pot fi usor obtinute cu ajutorul unui storcator electric centrifugal pentru
uz casnic. Cu acest storcator, se extrag 100 ml suc de sfecla rosie, 50 ml suc de radacina de telina si
300 ml suc de morcov. Aceasta combinatie de sucuri se pastreaza ermetic inchisa intr-o sticla la
frigider si se consuma cu lingura, pe parcursul unei zile, pe cat posibil pe stomacul gol. Dupa
parerea lui Breuss, cel mai puternic dintre toate sucurile de legume este cel obtinut din sfecla rosie,
care curata sangele, blocheaza dezvoltarea tumorilor, detoxifica ficatul. Exprimate la nivelul
anului... 1920, aceste opinii au fost intru-totul confirmate prin studii sofisticate, facute in
laboratoare si spitale, in anii 1990-2000. Se obţine cu ajutorul storcătorului electric centrifugal,
proces care se poate realiza doar casnic, întrucât sucul trebuie consumat foarte proaspăt, pentru a
avea maximum de forţă curativă. Rădăcina de sfeclă roşie se spală foarte bine, se curăţă de părţile
stricate sau lemnoase, dar nu se decojeşte (!), deoarece coaja conţine cele mai multe vitamine şi
minerale. După aceea, se taie în bucăţi şi se introduce în storcătorul centrifugal. Sucul rezultat se
pune într-un recipient de sticlă, apoi se păstrează la rece. Zilnic se administrează 100-300 ml din
acest suc, în mai multe reprize.

Borsul de sfecla - Supa de sfecla

Iata in continuare o reteta romaneasca traditionala, folosita mai ales in timpul iernii, cand
alimentatia este mai saraca in vitamine: o sfecla rosie, de dimensiuni mici (cca. 200 de grame), se
taie in doua. Una dintre jumatati se va taia marunt, apoi va fi fiarta cu alte legume taiate marunt
(ceapa, morcov, patrunjel, cartof, telina), vreme de o ora. Cand fierberea s-a apropiat de sfarsit, se
taie marunt si cealalta jumatate de sfecla, care apoi se fierbe separat, doar cat sa dea un clocot, intr-
o cana de bors din tarate. Dupa fierberea foarte scurta a sfeclei in bors, lichidul obtinut, de o culoare
rosie intensa, se filtreaza si se adauga imediat la legumele care deja fierb, dupa care se opreste
focul, se adauga sare si ulei dupa gust, verdeata tocata. Se va obtine un bors acru, de o culoare rosie
minunata si foarte bogat in betalaina si in alti pigmenti cu efecte vindecatoare exceptionale. In
medicina populara romaneasca, acest bors se administreaza convalescentilor, dupa raceala, celor
debili sau cu boli de piept, precum si pentru... trezirea din mahmureala!

Tratamente preventive
* Boala canceroasa - sucul de sfecla, precum si sfecla cruda consumata in salate, sunt printre cele
mai bune alimente pentru prevenirea bolii canceroase. Vitaminele (C, A, B1, B2), fibrele insolubile
si flavonoidele continute de aceasta leguminoasa sunt tot atatea remedii antitumorale, efectele lor
benefice fiind resimtite mai ales atunci cand sunt administrate pe termen lung si din surse naturale.
Datorita bogatiei sale in substante cu efecte antioxidante, sfecla rosie este utila pentru prevenirea
leucemiei, a cancerului pulmonar, colo-rectal, gastric. De asemenea, radacina sa de culoare rosie
este utila si in profilaxia formelor de cancer hormono-dependente, cum ar fi cel testicular, de
prostata sau la san.
* Varice - pigmentii care dau culoarea specifica sfeclei rosii au, intre altele, un efect extraordinar
pentru mentinerea sanatatii si a elasticitatii vaselor de sange, in special a venelor. Ca atare,
persoanelor predispuse genetic (care au avut antecedente in familie) spre varice le este recomandat
consumul sistematic de sfecla rosie, care previne pierderea elasticitatii vaselor de sange si formarea
dilatatiilor si stazelor venoase. Persoanele care deja au varice in formare trebuie sa tina cure
serioase cu sfecla rosie, pentru a preveni extinderea acestora.
* Degenerescenta maculara - intr-un studiu facut recent in Italia, s-a descoperit ca doi pigmenti
continuti din abundenta in radacina de sfecla rosie, si anume luteina si zeaxantina, previn tulburarile
oculare in general si degenerescenta maculara in special.

Salata de sfecla
* Intoxicatiile lente - ne referim aici la acumulari lente si extrem de daunatoare de toxine din
alimentatie, din aer, din apa, din diferitele ambalaje, din detergenti etc. Toate acestea se acumuleaza

122
in organism si ajung sa il sufoce, producand afectiuni din cele mai diverse, de la alergie - la
reumatism, si de la scaderea imunitatii, la Alzheimer. Substantele active din sfecla rosie au calitatea
de a ajuta la eliminarea acestor toxine, inca de la nivel celular, si de a ajuta la eliminarea lor prin
colon, transpiratie si diureza. Efectele sale detoxifiante sunt atat de intense, incat multe persoane
care tin cura cu suc de sfecla rosie se confrunta, in primele saptamani, cu fenomene neplacute, cum
ar fi starile de greata, tulburarile de tranzit intestinal, mirosul neplacut al excretiilor. Aceste semne
sunt cunoscute in medicina naturala ca reactie de dezintoxicare si sunt semnul ca tratamentul
functioneaza si da rezultate.
Substanţa care dă culoarea specifică sfeclei roşii se numeşte betalaină, şi este destul de sensibilă la
fierbere şi extrem de sensibilă la coacere. Ca atare, sfecla nu va fi consumată coaptă, ci doar fiartă şi
nu oricum, ci în coajă şi doar până se înmoaie (se verifică prin împungere cu o furculiţă). După
fierbere, sfecla roşie se curăţă de coajă, se dă prin răzătoare, se adaugă 1-3 rădăcini de hrean rase,
apoi sare, ulei şi oţet după gust. Se adaugă şi puţină miere, după care se amestecă bine
componentele şi se pun într-un borcan închis ermetic. Salata de sfeclă se poate păstra la frigider fără
probleme vreme de două săptămâni, timp în care îşi va conserva proprietăţile terapeutice. Este un
remediu excelent contra răcelilor, bronşitelor, afecţiunilor reno-urinare. De Crăciun şi la sărbători,
salata de sfeclă cu hrean este nelipsită de pe masa multor români, deoarece creşte capacitatea de
digestie şi previne tot felul de tulburări digestive, cum ar fi gastritele, dispepsiile, balonarea etc.

Tratamente interne
* Boala canceroasa - studiile despre efectele extraordinare ale sfeclei rosii in cancer le datoram unui
cercetator maghiar, Alexander Ferenczi, care, incepand din 1950 si pana in anii 80, a facut un
numar impresionant de studii pe animale de experienta si pe pacienti umani, care au demonstrat ca
sfecla rosie are efecte antitumorale puternice. Studiile sale, publicate in prestigioase reviste de
specialitate, au demonstrat fara dubiu ca radacina de sfecla rosie are efecte antitumorale, mai ales
administrata sub forma de suc sau cruda, in salate.
Persoanele care sufera de diferite forme ale bolii canceroase ar fi bine sa consume zilnic, vreme de
doua luni, combinatia de sucuri Breuss despre care am vorbit.
* Leucemie - terapia cu suc de sfecla, telina si morcov a lui Rudolf Breuss si-a dobandit notorietatea
actuala in primul rand datorita rezultatelor excelente obtinute in aceasta afectiune. Sucul de sfecla
este unul dintre cei mai puternici antioxidanti cunoscuti, favorizeaza formarea de elemente figurate
ale sangelui (in special de hematii), are efecte antitumorale directe.
Se recomanda consumul a 450 de ml din acest suc, zilnic, pe o perioada de 60 de zile, urmata de 15
zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Este o terapie puternica, dar care nu intra in
opozitie cu nici un alt fel de tratament, alopat sau naturist.

Tratamente cu sfeclă roşie

Hipertensiunea
Valorile crescute ale tensiunii arteriale, dar şi tensiunea arterială oscilantă, sunt domeniile în care se
obţin cele mai rapide şi spectaculoase efecte terapeutice cu sucul de sfeclă roşie. O jumătate de
pahar din această licoare, obţinută cu storcătorul electric centrifugal, duce la o scădere cu până la
20% şi la o stabilizare a valorilor tensiunii arteriale, efecte observabile, la doar 30-60 de minute
după ingerare. Aceste elemente au fost demonstrate prin studii făcute pe pacienţi umani, la mai
multe spitale universitare din lume. Ca urmare, în 2010, Societatea Americană de Cardiologie a
introdus consumul regulat al sfeclei roşii printre recomandările sale pentru prevenirea şi tratarea
hipertensiunii arteriale.

Afecţiunile vaselor de sânge

Pigmenţii care dau culoarea specifică sfeclei roşii au, între altele, un efect extraordinar pentru
menţinerea sănătăţii şi a elasticităţii vaselor de sânge, în special a venelor. Ca atare, persoanelor
predispuse genetic (care au avut antecedente în familie) spre varice le este recomandat consumul
sistematic de sfeclă roşie, care previne pierderea elasticităţii vaselor de sânge şi formarea dilataţiilor

123
şi stazelor venoase. Persoanele care deja au varice în formare, trebuie să ţină cure serioase cu sfeclă
roşie, pentru a preveni extinderea acestora. Sucul proaspăt, precum şi salata de sfeclă roşie crudă
este recomandată şi celor care au mâinile şi picioarele mai tot timpul reci, datorită circulaţiei
periferice deficitare. Aceasta, deoarece principiile active din această legumă dilată vasele de sânge
de la extremităţile corpului şi stimulează inima să pompeze cu mai multă putere sângele.

Anemia
Contrar credinţei "populare", sfecla roşie conţine cantităţi de fier destul de reduse, dar cu toate
acestea, este unul din cele mai bune remedii anti-anemice. De ce? Deoarece această legumă conţine
vitamina C, magneziu, mangan şi vitamina B6, care sunt esenţiale pentru asimilarea acestui
oligoelement, dar şi pentru producţia de globule roşii. Mai mult, această rădăcinoasă conţine
substanţe care stimulează hematopoieza, adica procesul de formare a globulelor roşii (hematiilor).
Ca atare, contra anemiei se recomandă o cură de o lună, cu sfeclă, din care se consumă câte 150 de
grame, o dată la două-trei zile. Pentru o mai mare eficienţă în tratarea anemiei, se introduc în dietă
şi alte alimente bogate în fier, cum ar fi gălbenuşul de ou, polenul de albine, alga calcaroasă, drojdia
de bere.

Graviditatea
Fiind foarte bogată în vitamine din complexul B (mai ales în vitamina B9), precum şi în
oligoelemente, sfecla roşie este un aliment ideal pentru o dezvoltare sănătoasă a foetusului. De
asemenea, consumul de sfeclă roşie previne şi tratează foarte eficient unele probleme specifice
sarcinii, altfel foarte dificil de combătut, cum ar fi hipertensiunea sau varicele. În plus, datorită
substanţelor antioxidante şi antimutagene pe care le conţine, această rădăcinoasă previne mutaţiile
pe care le-ar putea suferi copilul în faza intrauterină.

Bolile stomacului şi ale intestinului

Sucul de sfeclă roşie obţinut cu ajutorul storcătorului electric centrifugal este unul din cele mai bune
remedii contra arsurilor gastrice, a refluxului gastro-esofagian sau a ulcerului. Acest suc este
puternic alcalin, tamponând aciditatea excesivă din stomac. Cele mai bune rezultate se obţin
combinând 100 ml de suc de sfeclă roşie, cu 100 ml de suc de cartofi cruzi şi 500 ml de suc de
morcov. Rezultă o licoare cu un gust nu foarte plăcut, dar extraordinară pentru prevenirea şi
calmarea durerilor sau arsurilor gastrice produse de hiperaciditate. Efectele benefice ale acestei
legume nu se opresc însă la nivelul stomacului. Intestinul este unul din marii beneficiari ai salatelor
de sfeclă. Acestea conţin cantităţi impresionante de substanţe nedigerabile, numite fibre alimentare,
care curăţă sistematic tubul digestiv, fiind un factor activ contra constipaţiei şi a sindromului
colonului iritabil, dar şi pentru prevenirea cancerului de colon şi de rect. Administrarea sfeclei crude
sau fierte, câte 150-300 de grame pe zi, previne boala, ajută la normalizarea tranzitului intestinal,
precum şi la menţinerea tonusului fizic şi psihic al bolnavului de cancer. Studii recente au arătat că
un consum corespunzător de sfeclă crudă duce la formarea unui anumit tip de celule la nivelul
intestinului gros (numite prescurtat CD8), care detectează şi distrug formaţiunile maligne la acest
nivel.

Leucemia
Poate că sfecla roşie nu ar fi atât de intens studiată în zilele noastre de către medici, dacă în urmă cu
100 de ani, un terapeut austriac nu ar fi tratat cu succes mii de pacienţi bolnavi de leucemie, cu
ajutorul acestei legume. Este vorba de terapia cu suc de sfeclă, ţelină şi morcov a germanului
Rudolf Breuss, care a salvat vieţile multor pacienţi cu diferite boli maligne ale sângelui. Sucul de
sfeclă este unul dintre cei mai puternici antioxidanţi cunoscuţi, favorizează formarea de elemente
figurate ale sângelui (în special de hematii), are efecte antitumorale directe. Se recomandă
consumul a 300 de ml de suc de sfeclă roşie, zilnic, pe o perioadă de 60 de zile, urmată de 15 zile de
pauză, după care tratamentul se poate relua. Este o terapie puternică, dar care nu intră în opoziţie cu
nici un alt fel de tratament, alopat sau naturist.

124
Cancerul
Sucul de sfeclă, la fel ca şi sfecla crudă, consumată în salate, sunt printre cele mai bune alimente
pentru prevenirea bolii canceroase. Vitaminele (C, A, B1, B2), fibrele insolubile, flavonoidele
conţinute de această leguminoasă sunt tot atâtea remedii antitumorale, efectele lor benefice fiind
resimţite mai ales atunci când sunt administrate pe termen lung şi din surse naturale. Cercetările
despre efectele extraordinare ale sfeclei roşii în cancer le datorăm unui om de ştiinţă maghiar,
Alexander Ferenczi, care, începând din 1950 şi până în anii 80, a făcut un număr impresionant de
studii pe animale de experienţă şi pe pacienţi umani, care au demonstrat că sfecla roşie are efecte
antitumorale puternice. Studiile sale, publicate în prestigioase reviste de specialitate, au demonstrat
fără dubiu că rădăcina de sfeclă roşie are efecte antitumorale, mai ales administrată crudă sub formă
de suc şi în salate. În practică, administrarea sucului de sfeclă a dat cele mai bune rezultate în
combaterea cancerului pulmonar, gastric, hepatic. De asemenea, sucul şi salata de sfeclă roşie sunt
utile în profilaxia formelor de cancer hormono-dependente, cum ar fi cel testicular, de prostată sau
la sân.

Sfecla fiarta
* Cancer de colon - substantele nedigerabile din radacina de sfecla, numite fibre alimentare, in care
aceasta leguma este foarte bogata, curata sistematic tubul digestiv, fiind un factor activ in
prevenirea cancerului de colon si de rect. Administrarea sfeclei crude sau fierte, cate 150-300 de
grame pe zi, previne boala, ajuta la normalizarea tranzitului intestinal, precum si la mentinerea
tonusului fizic si psihic al bolnavului de cancer. Studii recente au aratat ca un consum corespunzator
de sfecla cruda duce la formarea unui anumit tip de celule la nivelul intestinului gros (numite
prescurtat CD8), care detecteaza si distrug formatiunile maligne.
* Gastrita hiperacida - sucul de sfecla rosie este puternic alcalin, tamponand aciditatea excesiva din
stomac. Cele mai bune rezultate in tratament se obtin combinand 100 ml de suc de sfecla rosie cu
100 ml de suc de cartofi cruzi si 500 ml de suc de morcov. Rezulta o licoare cu un gust nu foarte
placut, dar foarte eficienta pentru prevenirea si calmarea durerilor sau arsurilor gastrice produse de
hiperaciditate.
* Ischemie cardiaca, ateroscleroza - vitaminele si pigmentii organici din radacina de sfecla
impiedica oxidarea colesterolului si trigliceridelor pe peretii arterelor, prevenind sau stopand
procesul de ingrosare a acestora. Se recomanda o cura cu o durata de 4-8 saptamani, timp in care se
consuma de trei ori pe saptamana cate 150 de grame din aceasta leguma, in alternanta, ca suc si ca
salata, de sfecla fiarta sau cruda.
* Hipertensiune - este, fara doar si poate, afectiunea in care se obtin cele mai rapide si spectaculoase
efecte cu sucul de sfecla rosie. O jumatate de pahar din aceasta licoare duce la o scadere cu pana la
20% si la o stabilizare a valorilor tensiunii arteriale, efecte observabile la doar 30-60 de minute
dupa ingerare. Aceste elemente au fost demonstrate printr-un studiu facut pe pacienti umani, la o
universitate de medicina londoneza, in anul 2007. Ca urmare, in 2010, Societatea Americana de
Cardiologie a introdus consumul regulat al sfeclei rosii intre recomandarile sale pentru prevenirea si
tratarea hipertensiunii arteriale.
* Anemie feripriva - sfecla rosie contine fier, dar si magneziu si vitamina B6, care sunt esentiale
pentru asimilarea acestui oligoelement si pentru combaterea anemiei. Mai mult, aceasta radacinoasa
stimuleaza hematopoieza, adica procesul de formare a globulelor rosii (hematiilor). Ca atare, contra
acestei afectiuni se recomanda o cura de o luna cu sfecla, din care se consuma cate 150 de grame, o
data la doua-trei zile. Pentru o mai mare eficienta in tratarea anemiei, se introduc in dieta si alte
alimente bogate in fier, cum ar fi galbenusul de ou, mazarea si fasolea verde, spanacul, urzica.
* Sarcina - fiind foarte bogata in vitamine din complexul B (mai ales acid folic), precum si in
oligoelemente, sfecla rosie este un aliment ideal pentru o buna dezvoltare a foetusului. De
asemenea, consumul de sfecla rosie previne si trateaza unele probleme specifice sarcinii, cum ar fi
hipertensiunea sau varicele. Mai mult, aceasta radacinoasa previne mutatiile pe care le-ar putea
suferi copilul in faza intrauterina.
* Adjuvant in bolile renale - se consuma o combinatie din 100 ml de suc de sfecla rosie si 400 ml de
suc de morcov. Acest amestec este un puternic diuretic, protejeaza epiteliul renal de infectii si ajuta

125
la refacerea sa in cazul in care a fost lezat de calculi sau infectii. Nu in ultimul rand, ajuta la
eliminarea mai usoara a calculilor, avand efecte relaxante asupra musculaturii netede.
* Hepatita cronica - conform medicului american H. C. Vogel, sucul de sfecla rosie si sfecla rosie
consumata cruda protejeaza celulele hepatice, ajuta la regenerarea lor mai rapida si le st imuleaza
functionarea normala. Aceasta leguma este foarte bine tolerata de ficat si previne evolutia
hepatitelor cronice spre ciroza sau spre cancerul hepatic. In cazul ingrasarii ficatului, ca urmare a
unei otraviri sau a unei intoxicatii, sucul de sfecla rosie este, de asemenea, un ajutor de nadejde.
* Diabet - sfecla rosie face parte dintre alimentele recomandate pentru stabilizarea glicemiei
pacientilor, cu diabet de tip I si II. Desi este bogata in hidrati de carbon, avand chiar un gust dulce
pronuntat, sfecla rosie contine fibre alimentare si compusi cu efect usor hipoglicemiant, ceea ce o
face usor de tolerat de catre diabetici. Ea are, de asemenea, efecte diuretice si previne complicatiile
cardiovasculare ale diabetului.
* Constipatie - fibrele alimentare continute de sfecla rosie, laolalta cu polizaharidele pe care aceasta
radacinoasa le secreta, au darul de a debloca tranzitul intestinal si de a elimina toxinele din colon.
Se recomanda sfecla cruda si cea fiarta, preparata cu hrean si miere (a se vedea retetele prezentate
anterior), ajungandu-se la 150 de grame din aceasta leguma consumate pe zi.
* Imbunatatirea capacitatii de efort fizic - betacianina, o substanta continuta din belsug de catre
sfecla rosie, este un stimulator de efort extraordinar. Ea creste capacitatea sangelui de a transporta
oxigenul, ceea ce aduce dupa sine o crestere substantiala a capacitatii de efort. Mai mult, sfecla
rosie scade tensiunea arteriala, rareste ritmul cardiac, fiind perfecta pentru cei care fac eforturi
intense si de lunga durata.
* Vitaminele complexului B - radacina de sfecla contine vitaminele B1, B2, B3, B6. Sfecla este
cunoscuta mai ales ca una din cele mai bune surse alimentare naturale de vitamina B9, 200 de
grame continand aproximativ 50% din necesarul zilnic din aceasta vitamina, foarte importanta
pentru activitatea cardiovasculara, a sistemului nervos si digestiv.
* Vitamina C - este supranumita si vitamina imunitatii, deoarece are un rol esential in mentinerea
sanatatii si functionalitatii sistemului natural de aparare al organismului. Dar rolul sau nu se
limiteaza la atat, vitamina C fiind esentiala si pentru sistemul cardiovascular, pentru sistemul
muscular si cel nervos. Ei bine, si la acest capitol, sfecla rosie este pe podium, 200 de grame din
acest aliment preparat corespunzator asigurand nu mai putin de 25% din necesarul zilnic de
vitamina C.
* Potasiu si magneziu - o portie de 150 de grame de sfecla rosie contine 16% din necesarul zilnic de
potasiu al unui adult si 12% din necesarul de magneziu. Ambele minerale sunt esentiale pentru
mentinerea functionalitatii inimii (ele alcatuiesc si celebrul "Aspacardin", folosit in aritmia
cardiaca), pentru sanatatea sistemului nervos si a celui muscular.

FRUNZELE DE SFECLA
Majoritatea oamenilor consuma doar radacina de sfecla rosie, nestiind ca exista si sfecla alba,
galbena sau chiar marmorata, cu gust ceva mai dulceag. Si mai putini sunt cei care stiu ca partea
comestibila a sfeclei nu este doar radacina, partea ei ingropata in pamant, ci si frunzele. In
majoritatea satelor romanesti, ele sunt transformate intr-o supa extrem de gustuoasa, mai ales cand
sunt combinate cu legume cu frunze verzi.
Compozitie chimica: bogata in sodiu, potasiu, calciu, fosfor, vitamine din grupa B.

Mancare neagra de sfecla

Ingrediente: 1 kg de frunze proaspete de sfecla, doi pumni de spanac, un pumn de salata verde sau
laptuci, 8 felii de slaninuta afumata.
Mod de preparare: alegeti si spalati bine frunzele de sfecla, spanac si laptuci. Puneti-le sa fiarba in
putina apa clocotita cu sare, cateva minute. Strecurati-le, stoarceti-le bine si tocati-le. * Separat,
puneti feliile de slaninuta afumata intr-o tigaie antiadeziva, pe foc mic. Lasati-le pana devin aurii si
crocante, apoi scoateti-le pe o farfurie tinuta la cald. Puneti verdeturile tocate in grasimea lasata si
amestecati-le pana ce li se inchide culoarea in verde inchis. Serviti mancarea cu bucatile de slanina
asezate deasupra.

126
Ciorba, Bors de sfecla
Ingrediente: 2-3 sfecle nu prea mari, 2 cartofi, 1 morcov, 1 ceapa, 1 ou, 2-3 linguri smantana,
verdeata, sare, 1 l apa, 1 l bors.
Mod de preparare: Se curata sfecla, se spala si se taie subtire ca taieteii, apoi se pune la foc cu
morcovul curatat, cu ceapa curatata si tocata marunt si cu apa. Dupa ce sfecla este aproape gata, se
adauga cartofii curatati si taiati subtiri si sare. Cand cartofii au inceput sa se inmoaie, se toarna si
borsul fiert separat si strecurat. Se lasa sa fiarba impreuna 15 minute. Se presara cu leustean si
patrunjel taiat marunt, se ia de pe foc si se lasa acoperit pana la ora mesei. Pentru ca borsul de sfecla
sa aiba o culoare frumoasa, rosie, se opreste o bucatica de sfecla cruda peste care se toarna apa
clocotita. Se lasa pana cand apa s-a inrosit bine si se adauga in ciorba. Nu se fierbe, pentru ca isi
pierde culoarea. Se drege cu galbenus si smantana inainte de a o servi.

PRECAUTII SI CONTRAINDICATII SFECLA ROSIE

La aproximativ 15% dintre cei care consuma sfecla rosie, urina capata o culoare rosie, fenomen
denumit beturie, care nu arata vreo afectiune sau intoxicatie, ci doar o incapacitate partiala a
organismului de a asimila anumiti nutrienti din sfecla.
Abuzul de suc de sfecla (peste 400 ml) poate determina o paralizie temporara a corzilor vocale. De
asemenea, la doze mari de suc de sfecla rosie sau la sucul de sfecla consumat simplu, fara suc de
morcov, pot aparea stari de greata.

Borş de sfeclă roşie .

Pentru toate problemele de ficat şi de fiere, e bun borşul de sfeclă roşie. Avem nevoie de 1 kg de
sfeclă roşie, taiata sau data prin razatoarea cu gauri mari, o legătură de pătrunjel, una de mărar, una de
leuştean, o căpăţînă de usturoi, o linguriţă de drojdie sau o mînă de mălai. Toate se pun la borcan, se
toarnă deasupra 9l. apă şi se lasă la macerat. Cînd lichidul este acrit, se strecoară şi se reumple cu apă
borcanul. Borşul care rezultă a doua oară este mai slab, dar încă bun. Din prima strecurare, se beau
două pahare pe zi, din a doua, cîte patru pahare pe zi. Este foarte util bolnavilor de hepatită.
Acţionează ca depurativ general, fortifiant, regenerator al sîngelui.

Păpădia – planta miraculoasă cu puteri

tămăduitoare

Păpădia este o plantă originară din Grecia şi a fost numită Taraxacum Officinale, adică “Remediu
oficial pentru boli”. Este adevărat. Această plantă întâlnită în România pe toate pajiştile şi marginile
de drum primăvara are puterea de a vindeca atât de multe boli încât ar putea înlocui cu succes orice
medicament modern. Întreaga plantă are efecte curative datorită compuşilor care se întâlnesc atât în
petale cât şi în tulpină şi rădăcină.

Păpădia conţine:
Vitaminele A, B1, B2, B5, B6, B12, C, E, D, G şi P, potasiu, sodiu, calciu, fosfor, fier, magneziu,
cupru, cobalt, zinc, inulină, pectină, acid galic, acid linoleic şi linolenic.

Semnatura eletronica CertDigital

Păpădia tratează diferite boli de ficat şi bilă

127
Păpădia este foarte cunoscută şi apreciată pentru efectele sale benefice asupra sănătăţii ficatului şi a
bilei. Substanţele active care se găsesc în păpădie stimulează activitatea stomacului, a ficatului şi a
bilei, având un efect diuretic care ajută organismul să elimine toxinele. De asemenea, păpădia
conţine substanţe care protejează celulele hepatice şi are un efect tonic asupra lui, a splinei şi a bilei.
Numeroase studii au scos la iveală faptul că păpădia vindecă afecţiuni precum hepatitele, icterul şi
dischineziile biliare.
Pe langa saruri minerale, papadia contine substante curative si de sinteza foarte importante pentru
inlaturarea tulburarilor de metabolism. Datorita efectului sau depurativ, ajuta in artrita si reumatism;
inflamatiile ganglionilor se retrag, daca se tine pana la sfarsit cura de 3-4 saptamani, cu tulpini
proaspete.

Păpădia – un puternic detoxifiant şi antiinflamator

Datorită vitaminelor şi mineralelor pe care păpădia le conţine, ea acţionează ca un tonic şi ca un
diuretic asupra organismului, are un puternic efect detoxifiant, curăţă sângele, ficatul şi colonul de
toxinele acumulate în timp, le reglează activitatea şi le stimulează.
Tulpinile proaspete, din care se consuma cate 5-6 pe zi, in stare cruda, ajuta rapid in hepatita
cronica. In icter si in afectiunile splenice, papadia se foloseste, de asemenea, cu succes.
Persoanele bolnavicioase, care se simt obositi, ar trebui sa faca o cura de 14 zile cu tulpini proaspete
de papadie. Aceste tulpini ajuta la cresterea poftei de mancare, imbunatatesc sucul gastric si curata
stomacul de tot felul de substante care se elimina greu. Tijele proaspete pot dizolva fara dureri
calculii biliari, stimuland activitatea hepatica si biliara.
Radacinile mancate crude, la fel ca si cele uscate din care se prepara ceai, au efect depurativ, de
stimulare a digestiei, sudorific si diuretic, precum si stimulant. Ele fac sangele foarte fluid, fiind
considerate un mijloc excelent contra sangeului ingrosat. Pentru prepararea ceaiului, se pun peste
noapte 1-2 lingurite (cu varf) de radacini intr-un litru de apa rece, se incalzeste a doua zi pana
incepe sa fiarba si se filtreaza. Aceasta cantitate se bea, inghititura cu inghititura, cu o ora inainte si
o ora dupa micul dejun.

Păpădia luptă împotriva cancerului

Păpădia previne şi luptă împotriva cancerului prin conţinutul său bogat de vitamina A şi C. Anumite
studii au scos la iveală efectele benefice pe care consumul de păpădie le are asupra cancerului bucal
şi la plămâni.

Păpădia – adjuvant pentru diabetici şi obezi

Păpădia conţine o substanţă numită inulină, un zahăr care nu stimulează secreţia de insulină a
pancreasului ca alte zaharuri, şi care este foarte benefică pentru oamenii care suferă de diabet sau de
hipoglicemie. Consumul de păpădie previne şi luptă împotriva diabetului şi echilibrează nivelul de
zahăr din sânge, ajutând astfel şi în curele de slăbire.

Păpădia reduce riscul de infarct

Păpădia are un conţinut ridicat de potasiu şi magneziu, două minerale care ajută la detoxifierea
sângelui, la scăderea tensiunii şi a colesterolului, reducând astfel riscul bolilor de inimă, a
infarcturilor şi a atacurilor cerebrale.

Păpădia vindecă bolile de piele

Păpădia conţine Vitamina A şi seleniu, doi compuşi care ajută foarte mult la curăţarea, regenerarea
şi înfrumuseţarea pielii. Consumul de păpădie este benefic pentru persoanele care suferă de acnee,
eczeme sau alte boli de piele.

Metodele de preparare a păpădiei:

Ceaiul sau infuzia de păpădie
Ceaiul sau infuzia de păpădie este foarte bună pentru cei care suferă de pietre la rinichi, cistită,
nefrită, hepatită, anemie, tensiune etc. Se consumă zilnic o cană de ceai făcută din apă şi 2 linguriţe
de păpădie (frunze şi rădăcini).

128
Pulberea de păpădie
Pulberea de păpădie are un efect benefic asupra oamenilor care suferă de hepatite grave, ciroză,
caliculi biliari, colesterol, icter, boli ale pielii etc. Se administrează de patru ori pe zi câte o lingură
rasă de pulbere de păpădie, se ţine sub limbă timp de 15 minute (sau mai mult dacă puteţi) şi se
înghite apoi cu puţină apă.
După 15 minute se recomandă să mâncaţi. Această cură se ţine 3-4 luni, în funcţie de problemele de
sănătate prezente.
Cafea din păpădie
Din rădăcinile zdrobite şi prăjite de păpădie se poate obţine un amestec excelent pentru a face cafea
din păpădie. Această băutură este amară dar este benefică pentru întreg organismul. Poate înlocui cu
succes cafeaua obişnuită zilnică.

Salata de păpădie
Salatele de păpădie sunt foarte sănătoase şi gustoase. Secretul pregătirii unei salate este ca frunzele
să fie culese de dimineaţă, înainte ca floarea să se deschidă (altfel fruzele vor fi cam amărui), se
spală bine, se taie mărunt, se adaugă salata verde, mărar, pătrunjel, zeamă de lămâie, sare de mare şi
ulei de măsline. Diabeticii pot folosi şi tijele de la păpădie care sunt foarte bune pentru reglarea
glicemiei. Salatele pot fi consumate de trei ori pe zi, înainte de mesele principale.

Smoothie de păpădie
Efectele păpădiei pot fi şi mai puternice dacă ea este consumată atunci când este proaspătă. O
modalitate uşoară şi gustoasă de preparare este cea sub formă de green smoothie. Se pun în blender
câteva frunze şi tulpini de păpădie, o mână de spanac, o mână de urzici, o banană, lapte sau apă
(după preferinţă), miere (după preferinţă) şi zeama de la o jumătate de lămâie. Această băutură este
foarte bună pentru detoxifierea întregului organism, pentru combaterea anemiilor şi pentru
reducerea stresului şi a oboselii.
In studiul initial reactia chimica creata de extractul de papadie a fortat celulele canceroase sa
ineapa sa se dezintegreze in primele 48 de ore de la tratament si nu au fost afectate celule
sanatoase. Cercetatorii au observat ca tratamentul continuu cu extract din radacina de
papadie in doze mici a fost eficient pentru a elimina cele mai multe celule canceroase.

Plante – Iarba Porcului ( grasita, iarbă-grasă, portulacă, buruiană

grasă sau pita-porcului.

129
Este una dintre cele mai vechi plante consumate de oameni, încă din timpurile primitive, având un
areal de răspândire din Europa Centrală și estul Mediteranei, până în subcontinentul indian și Asia
de sud-est. Este și una dintre cele 21 de plante dacice pomenite de Discorides, medic roman născut
în Asia Mică în secolul I e.n, care a scris un tratat de botanică farmaceutică, De materia medica.
Aparent dacii o numeau lax și o foloseau în alimentație, dar și ca plantă medicinală.
A fost folosită în bucătărie din timpuri ancestrale. Frunzele, crocante, cu gust slab acrișor, au fost
mâncate în salate, puse în ciorbe, folosite ca umpluturi sau adăugate în omlete. O altă modalitate,
populară și în zonele mediteraneene, este de-a tăvăli frunzele prin faină cu apă și a le prăji în
untdelemn fierbinte.

Grășița conține mai mult omega3 decât oricare altă plantă – în cantități similare cu cele din pește,
alge sau semințele de in. Mai are vitamina A, C, vitamine B, magneziu, calciu, potasiu, fier și
antioxidanți puternici. Pliniu cel Bătrân, naturalist roman din secolul I, avea atâta încredere în
calitățile acestei plante încât o recomanda drept amuletă.

Un lucru interesant la grășiță este că în perioadele aride recurge la un tip de fotosinteză numit
CAM: ziua porii frunzelor se închid, astfel încât să se evite pierderea umidității, iar se deschid
noaptea ca să capteze dioxid de carbon pe care îl transformă în acid malic. La ivirea zorilor, odată
cu lumina, acidul malic este transformat în glucoză. De aceea, culese dimineața devreme, frunzele
de grășiță au un gust acrișor mai intens.
Amestecata cu sare si vin, se consuma in caz de constipatie, iar iarba tocata se aplica pe ochii
inflamati. Medicii din Grecia antica - Teofrast, Pliniu, Hipocrate - au descoperit si alte boli ce pot fi
tratate cu portulac: migrene, conjunctivita, hemoroizi, diabet, viermi intestinali, tuberculoza, dureri
de stomac, de rinichi. Avicena ne-a lasat in manuscrisele sale multe metode de folosire a plantei. Cu
frunzele, el trata intepaturile de insecte si muscatura de vipera, avitaminoza, dereglarile de somn,
dizenteria, litiaza renala si biliara. Cateva crengute puse sub perna le erau recomandate celor ce
aveau cosmaruri. In medicina populara chineza, portulacul se folosea in cazuri de artrita,
blenoragie, paralizii, dizenterie, hemoragii hemoroidale, ca preparat antitoxic. Dacii cunosteau si ei
calitatile terapeutice ale plantei, pe care o numeau "lax". Sucul ei amestecat cu vin fiert se folosea
contra otravirii cu maselarita (matraguna), iar semintele pisate, amestecate cu miere de albine, in
vindecarea astmului bronsic. Pe eczeme se aplicau seminte pisate, amestecate cu suc din frunze.

Popular, frunzele zdrobite erau folosite ca remediu împotriva înțepăturilor de insecte.

Iarba grasa in fitoterapie

Pentru tratamente se foloseste iarba grasa proaspata sau uscata, taiata cu foarfeca, in asa fel ca
deasupra pamantului sa ramana portiuni de 6-8 cm de tulpinita, cu 2-3 perechi de frunze. In felul

130
acesta, putem culege trei recolte pe an (iunie-septembrie) daca nu este an secetos. Si merita s-o
culegem, deoarece frunzele ei contin pana la 300 mg de vitamina C, vitamine din grupa B, E, PP,
caroten, majoritatea mineralelor necesare pentru functionarea optima a organismului: fier,
magneziu, fosfor, calciu, potasiu, seleniu, mangan, sodiu, dar si un continut ridicat de Omega 3 si
acizi grasi. Contine proteine vegetale precum fasolea sau mazarea, carbohidrati, acizi grasi,
glicozide, amidon si celuloza. Experimente stiintifice pe animale au confirmat ceea ce medicii antici
au intuit fara analize de laborator: infuziile si extractele din portulac scad nivelul de zahar in sange,
cel mai probabil datorita potentarii de producere a insulinei in organism.

Tratamente cu frunze, tulpini si flori

* Afectiuni renale acute si cronice, asociate cu edeme, litiaza renala, ateroscleroza, dereglari
hepatice, diabet. O lingura plina de planta tocata se fierbe pe foc mic, in 250 ml de apa, timp de 7
minute. Se infuzeaza in termos timp de 2 ore. Se strecoara. Se beau cate 50 ml, de 4 ori pe zi.
* Colita ulceroasa. In 200 ml de apa clocotita, se pune o lingura de planta uscata, se lasa pe un foc
slab, timp de 10 minute, si se infuzeaza timp de 2 ore. Se beau cate 50-75 ml (in functie de
greutatea corporala), de trei ori pe zi.
* Voma cu sange. Se fierbe un pahar de crupe de orz si jumatate de pahar de frunze verzi sau uscate
de portulac, intr-un litru de apa, timp de 25 de minute. Lichidul strecurat se bea dupa racire, cate
100 ml, la fiecare 30 de minute.

* Afectiuni oculare, spasme musculare. Toate partile plantei (frunze, flori, tulpinite) se spala cu apa
curgatoare, apoi cu apa fiarta, se toaca marunt si se infuzeaza 100 g de masa verde, in 500 ml apa
clocotita, in termos, timp de 30 de minute. Se aplica compresele pe locurile afectate si se tin 25-30
de minute.
* Matreata, seboree. Se spala capul de doua ori pe saptamana, cu infuzie preparata din 5 linguri de
planta uscata si un litru de apa clocotita.

Tratamente cu seminte
Se culeg in lunile august-septembrie. Pentru o extractie mai buna a ingredientelor, semintele se
rasnesc sau se piseaza in piulita.
* Balonari, somn nelinistit. O lingurita de seminte se infuzeaza timp de 6 ore in 200 ml de apa
fierbinte, in termos. Se beau cate 2 linguri, de doua ori pe zi, la orele 15 si 20.
* Encefalita epidemica, boli de ficat si de colecist, dureri de articulatii, artrita sifilitica. In 200 ml de
apa fierbinte se infuzeaza, in termos, timp de 4 ore, un amestec din 20 g iarba grasa tocata si 2 g de
seminte pisate de portulac. Se beau cate 2 linguri, de patru ori pe zi, in cure de 6 saptamani, cu
pauze de 10 zile intre cure. Concomitent, se aplica si comprese pe locurile dureroase, din infuzie
combinata.
* Psoriazis, lichen versicolor. O lingura de semintele pisate se macereaza in 150 ml ulei de brusture
sau in aceeasi cantitate de ceai de volbura si se tamponeaza locurile afectate.

Suc
Sucul se stoarce din toata planta, mai putin radacinile, bine spalata si scuturata de apa. Se foloseste
in tratamente interne si externe.
De regula se prescrie consumul de suc proaspat stors sau congelat in forme pentru cuburile de
gheata, cate o lingura, de 3-4 ori pe zi, inainte de masa. Este un adjuvant excelent, ce se combina cu
medicatia alopata, in cazuri de nefrita, cistita, pielonefrita, hemoptizie, gonoree, colpita
tricomonadica, lezarea sifilitica a articulatiilor, dizenterie, impotriva viermilor intestinali.
Cu suc de portulac se tamponeaza pielea atunci cand va inteapa insectele sau va musca serpii.
In terapiile populare, sucul se foloseste pentru eliminarea negilor, pentru flegmoane, furunculoza,
panaritiu.

131
Mamicile tinere ce sufera de mastita pot folosi suc incalzit sau masa verde obtinuta din planta fiarta
in putina apa, pentru comprese.
* Leucoree. O metoda din batrani recomanda folosirea sucului in cure de 10 zile. In 200 ml de apa
rece, se infuzeaza timp de 2 ore 40 de grame de iarba grasa tocata. Masa verde se stoarce bine. In
suc se bat apoi 2 albusuri de ou (de dorit de tara) crude. Amestecul se bea in 2-3 reprize, in timpul
zilei, putin incalzit.

Bucataria verde
Portulacul ocupa un loc de cinste in bucataria
multor popoare. Lastarii tineri, cu frunze
acrisoare, ce potolesc setea si ne racoresc vara,
fac parte din salatele delicioase, in amestec cu
alte legume de sezon, in tarile Orientului si in
Caucaz.
In Franta, Armenia si Uzbekistan frunzele
tocate se adauga in sosuri si in maioneza
picanta. In Mexic, Turcia si Italia, se gatesc
supe, ciorbe si tocanite de legume, dar si
multe preparate din carne, in care iarba grasa se utilizeaza ca un ingrosator. In Australia, semintele
portulacului prajite se mananca ca si semintele de floarea-soarelui, iar frunzele carnoase se pun la
murat sau in marinata, in loc de capere. Gospodinele din China si India pun la murat crengute de
portulac, impreuna cu multe condimente aromate: anason, tarhon, piper, alte plante autohtone. In
Japonia, este un insotitor de mare calitate pentru preparatele din peste si orez. Medicii din tarile
unde portulacul se cultiva si se consuma permanent il considera un aliment-medicament ce scade
nivelul de colesterol rau in sange, previne formarea de placi aterosclerotice si instalarea diabetului.

Contraindicatii
A nu se consuma mai mult de 75-100gr pe zi
Este contraindicat bolnavilor predispusi la crize diencefalice (hipotalamice) si convulsii. Persoanele
cu hipoglicemie trebuie sa stie ca portulacul poate stimula, in unele cazuri, secretia de insulina.
Preparatele concentrate din iarba grasa pot ridica tensiunea datorita stenozei (ingustarea vaselor
sangvine), de aceea persoanele hipertensive, dar si cu bradicardie, trebuie sa micsoreze dozele si sa
le consume mai rar, dupa consultatie cu un specialist in domeniu.

132
 Apa enzimatică – o explozie de enzime, vitamine şi
antioxidanţi

De multe ori, poate te-ai întrebat şi tu ce să mai bei, cu ce să te hidratezi în fiecare zi.
Uneori poate te-ai plictisit doar de aparent banala apă plată (eventual şi cu lămâie), dar nici nu vrei
să intri în patima sucurilor din comerţ, bogate în zaharuri rafinate, conservanţi, coloranţi şi alte
chimicale şi substanţe artificiale.

Ai vrea să alternezi şi să variezi puţin lichidele care te hidratează, însă în limita unei băuturi
naturale şi sănătoase.
Îţi doreşti să te hidratezi cu ceva sănătos, răcoros şi gustos care să îţi ofere doar nutrienţi necesari
corpului tău şi nicidecum substanţe dăunătoare sau nefolositoare?
Ei bine, există şi aşa ceva şi se numeşte apă enzimatică.

Se ştie foarte bine deja că enzimele sunt cele care menţin şi întreţin viaţa, iar în lipsa enzimelor
viaţa nu ar fi posibilă pentru mult timp.
Enzimele fac parte din corpul nostru încă din momentul naşterii şi fac viaţa posibilă prin acţiunile
lor de scindare, reparare şi construcţie a corpului şi celulelor sale. Practic, enzimele funcţionează
precum un catalizator ce permite celulelor corpului nostru să funcţioneze corect.
În absenţa enzimelor, funcţionalitatea organismului se degradează, iar cu timpul apar
afecţiunile şi bolile.
Prin munca/activitatea lor, enzimele asigură starea de sănătate în corp, pentru că ele reprezintă
însăşi esenţa vieţii.
Din păcate, omul nu poate reuşi să creeze enzime vii aşa cum le creează natura, iar dacă ar fi
putut, probabil ar fi reuşit să creeze viaţă din orice materie moartă. Însă omul poate beneficia de
bogăţia de enzime care există în regnul vegetal şi astfel îşi poate menţine starea de sănătate la
cote maxime.
Enzimele se regăsesc doar în alimentele vii …. în special, în crudităţi, iar dintre acestea verdeţurile,
fructele şi legumele sunt cele mai bogate în enzime.
Dr. Anthony Cichoke, în cartea sa “Enzimele şi terapia cu enzime”, subliniază importanţa
enzimelor în viaţa şi sănătatea noastră şi afirmă că organismul nostru depinde de enzime atât pentru
a mânca şi a digera hrana, cât şi pentru a gândi, a respira, a merge, a vorbi şi a funcţiona la
capacitate optimă.
Pentru ca organismul nostru să poată să funcţioneze în cea mai bună stare, să învingă bolile şi să
îşi refacă celulele afectate, este necesar ca enzimele să fie vii şi în cantitate mare.
Enzimele ne refac organismul, îl apără şi îl susţin.
… iar apa enzimatică este o băutură care nu ar trebui să lipsească nici o clipă din alimentaţia şi
hidratarea ta zilnică.

Ce este apa enzimatică?

Apa enzimatică este o băutură naturală al cărui conţinut în enzime, vitamine şi minerale a fost mult
îmbogăţit datorită vegetalelor proaspete şi vii care au fost adăugate în această apă.

Cum se prepară/obţine apa enzimatică?

133
 Apa enzimatică este foarte uşor de obţinut şi de preparat. Pentru a obţine o cantitate de apă
enzimatică este necesar să parcurgi câteva etape de bază. Acestea sunt:
1. Adaugă într-un borcan câteva funze, fructe sau legume sau un mix din toate acestea – ingredientele
le alegi după preferinţele proprii sau după fructele/legumele pe care le ai la îndemână sau sunt de
sezon.
2. Peste vegetalele din borcan adaugă apă plată până la umplerea borcanului.
3. Aşează borcanul într-un loc liniştit pentru minim 8 ore, astfel încât vegetale din borcan să se
întrepătrundă cu apa, iar schimbul de materii, enzime, vitamine şi minerale să se realizeze eficient.
Notă:
 dacă păstrezi borcanul într-un loc însorit sau călduros, atunci apa enzimatică va fi gata în
aproximativ 8-10 ore
 dacă păstrezi borcanul într-un loc răcoros, atunci apa enzimatică se va obţine în aproximativ 12-24
de ore, chiar până la 48 de ore.
 de obicei, apa enzimatică pe bază de fructe se realizează cel mai repede, în aproximativ 8-12 ore
dacă este păstrată într-un loc călduros, însă nu este o regulă. Cu cât fructele stau în apă mai aproape
de 48 de ore la o temperatură ambiantă, cu atât apa va deveni poate uşor acidulată (sifonată).. Este
foarte bună şi aşa, iar concentraţia de enzime se măreşte, ceea ce este un proces foarte benefic
pentru sănătate..
 dacă îţi doreşti să obţii o apă enzimatică uşor acidulată, atunci poţi să adaugi, odată cu fructele, şi
un îndulcitor natural (zahăr brun, miere, sirop de arţar, etc – 30-100 grame pentru 1 litru de apă),
care va favoriza declanşarea procesului de fermentaţie. După aproximativ 24-48 de ore, apa va fi
uşor fermentată. După filtrare, se va păstra la rece în sticle închise ermetic.
Ce fructe, legume sau verdeţuri se pot folosi pentru a prepara apa enzimatică?

… totul este atât de simplu, iar apa enzimatică se poate obţine într-o multitudine de variante, gusturi
şi arome.
Pentru a obţine apa enzimatică, tu poţi folosi orice fructe, legume sau frunze verzi preferi, fie ele de
sezon sau în extrasezon (sub formă congelată). Totuşi vegetalele de sezon sunt cele mai indicate a fi
folosite, fiindcă sunt mult mai savuroase şi poate chiar mai bogate în nutrienţi.
Eu personal, prefer să îmi prepar apa enzimatică lăsându-mă ghidată de abundenţa şi deliciul
vegetalelor de sezon, astfel încât iarna îmi prepar adesea apă enzimatica din legume, rădăcinoase şi
fructe de sezon – în special citrice, gutui, mere şi pere de iarnă, primăvara din diverse verdeţuri,
citrice, mere, căpşuni, cireşe şi vişine, iar vara din pere, pepene galben sau verde, zmeură, afine,
caise, piersici, etc.
Indiferent de fructele sau legumele pe care le folosesc pentru a obţine apa enzimatică, eu obişnuiesc
să adaug şi câteva frunze verzi de plante medicinale sau plante aromatice, în funcţie de tipul de
fructe sau legume folosite. Nu este o regulă, dar este un obicei care completează apa enzimatică prin
aromă şi gust.
Apa enzimatică se poate obţine pe baza a:
 diverse fructe: mere, pere, pepene, struguri, vişine, cireşe, zmeură, citrice, caise, piersici,
măceşe, porumbele, mango, fructul pasiunii şi alte fructe exotice, etc.
 diverse legume: morcov, gulie, sfeclă roşie, varză, roşii, ardei, etc.
 diverse plante/verdeţuri aromatice: ghimbir, pătrunjel, busuioc, cimbru, mărar, etc (în
funcţie de preferinţe)
 diverse plante medicinale: frunze de zmeur, muşeţel, coada şoricelului, pătragină, flori de
soc, flori de salcâm, etc
 diverse combinaţii din categoriile de vegetale enumerate mai sus
Cantităţile de plante adăugate în apă pentru a obţine apa enzimatică pot varia în
funcţie de cât de concentrată, aromată sau diluată vrei să obţii apa. Nu există
limite minime, maxime sau restricţii, atâta timp cât foloseşti fructe, legume şi
plante comestibile.

134
Combinaţiile de vegetale folosite pentru a obţine apa enzimatică sunt, de asemenea, foarte variate şi
se pot face în funcţie de intuiţia, gusturile şi poftele proprii.
După ce obţii apa enzimatică, poţi să o bei ca atare sau să adaugi un îndulcitor natural (în special, în
cazul apei enzimatice fructate).
Variante de apă enzimatică
Mai jos, îţi ofer doar câteva exemple de apă enzimatică preparată de mine, pentru a-ţi stârni
imaginaţia şi dorinţa de a-ţi prepara şi tu această apa enzimatică.
Este atât de simplu, gustos şi sănătos …

Apa enzimatică pe bază de gulie

Apa enzimatică pe bază de gulie este o apă bogată în enzime, vitamine şi mai ales minerale.
Are un gust pronunţat de gulie şi este o apă suficient de hrănitoare.
Pentru a obţine aproximativ 2 litri de apa enzimatică am folosit o gulie
mică pe care am tăiat-o felii şi am lăsat-o să stea în apă de-a lungul unei
nopţi (aprox. 12 ore) la temperatura ambiantă. A doua zi am strecurat apa
şi am băut-o ca atare.

Apa enzimatică pe bază de vişine, mentă şi melisa (lămâiţă)

Apa enzimatică cu vişine, mentă şi lămâiţă este o apă acrişoară, uşor
mentolată şi aromată. Este plină de enzime, vitamine, minerale şi alţi
nutrienţi esenţiali corpului tău.
Este aliatul perfect în lupta cu kilogramele, cu radicalii liberi şi cu
diversele toxine acumulate în corp.
Fiind bogată în antioxidanţi, este nemaipomenit a fi băută o perioadă cât
mai lungă de timp.
Pentru a obţine apa enzimatică mai repede, este indicat să zdobeşti vişinele uşor cu mâna, iar menta
şi lămâiţa să o freci uşor între palme. După aproximativ 12 ore se poate consuma, iar dacă se
păstrează mai mult (maxim 24 de ore), aromele şi gustul se intensifică substanţial.
Tot pe bază de vişine, poţi obţine o apa enzimatică delicioasă în următoarea combinaţie: flori de soc
(proaspete sau uscate), grapefruit şi vişine, iar la final poţi îndulci apa cu miere sau alt îndulcitor
natural.
Pur şi simplu divin!

Apă enzimatică pe bază de spanac şi vişine

Această apa enzimatică are un gust destul de pronunţat de mineralele provenite în special de la
spanac şi o tentă destul de acrişoară de la vişine.
Este o apă hrănitoare, vitaminizantă şi mai ales mineralizantă (Fe, Ca, Mg, K, etc), însă gustul său
s-ar putea să nu fie pe placul tuturor.
Pentru a obţine aproximativ 3 litrii de apa enzimatică am folosit 3-4 frunze mari de spanac şi
aproximativ 300 grame de vişine, dar cantităţiile pot varia în funcţie de preferinţele tale.
De asemenea, atunci când bei această apa enzimatică, o poţi îndulci după propriul tău gust.

Apa enzimatică pe bază de zmeură, pepene verde şi grapefruitAceastă apa enzimatică are o
aromă puternică de zmeură şi subtilă de pepene verde, cu un gust acrişor şi uşor amărui şi de o
culoare minunată.
Este foarte gustoasă, aromată şi acceptată de orice persoane, fie chiar şi copii.
Eu am preparat această apă enzimatică într-un borcan de 15 litrii, iar pentru asta am adăugat
aproximativ 1 kg de zmeură, un grapefruit roşu şi 1-2 felii de pepene verde. În plus, am mai
completat şi cu4-5 frunze de zmeur (ca şi plantă medicinală) şi o tulpină de mentă.
Opţional se mai poate adăuga un îndulcitor natural, pentru un gust mai dulceag.
Pur şi simplu delicioasă!

135
 Apa enzimatică pe bază de frunze verzi
Această apă răcoroasă, cu un gust şi o aromă subtilă este foarte simplu de
preparat.
Pentru prepararea acestei ape, eu am adăugat doar frunze verzi, de această
dată, din plante aromatice şi medicinale: frunze de zmeur, mentă şi melisa în
proporţii variabile.
Pentru a se îmbina gusturile şi aromele cât mai bine, este necesar ca apa să
stea împreună cu frunzele verzi minim 12-24 de ore la o temperatura
ambinată sau chiar într-un loc răcoros. Pentru apoximativ 4-5 ore, eu am
păstrat borcanul cu apă şi la soare, astfel încât tranziţia de enzime, minerale
şi vitamine să se realizeze mai repede.
Este o apă suavă şi subtilă care poate fi băută ca atare sau poate fi îndulcită
cu diversi îndulcitori naturali şi îmbogăţită cu puţină zeamă de lămâie – astfel devine precum un
ceai rece nemaipomenit de gustos.

………………………………………………………………………
Ce îţi poţi dori mai mult decât să te răsfeţi cu o băutură delicioasă, aromată şi parfumată,
care nu doar să te hidrateze, ci şi să îţi ofere sănătate şi o doză de nutrienţi necesari corpului
tău?

136