Sunteți pe pagina 1din 10

AFECTIUNI CARDIACE CU SUBSTRAT NERVOS

In aceasta subgrupa de afectiuni cardiovasculare se recomanda plante cu actiune sedative


generala. Ele au efecte favorabile in multe tulburari neurovegetative ale inimii cunoscute sub
denumirea de nevroza cardiaca.
Sub aspect clinic, nevroza reprezinta o epuizare, partiala, a reactiilor sistemului nervos
central si periferic, in special a scoartei cerebrale, atunci cand este supusa unor eforturi mari si
complexe, fizice si mai ales intelectuale. In majoritatea nevrozelor s-au obtinut rezultate bune
prin tratamente pe baza de plante medicinale, asociate cu o dieta echilibrata si suplimentari de
vitamine (A, B, C, D) si de saruri minerale (Mg, Si, Co, Li).
Nevroza cardiaca mai poarta denumirea si de astenie neuro-circulatorie, deoarece problemele
nervoase afecteaza negativ sistemul circulator si inima, astfel incat pacientul va prezenta
tahicardie (accelerarea anormala a batailor inimii) si dureri precordiale (in piept). Problemele
circulatorii vor avea imediat un impact si asupra respiratiei, aparand greutatea la respiratie
(dispneea), lipsa de aer, micsorarea frecventei respiratorii (bradipneea), respiratia superficiala
intretaiata de oftat si senzatia de oboseala.
Nu in ultimul rand, bolnavul va suferi si de insomnii, balonari abdominale si de constipatie.
Dintre plantele medicinale utilizate in afectiunile cardiace cu substrat nervos se recomanda
urmatoarele:
PADUCELUL( Crataegus monogyna)
Fam. Rosaceae



Parti folosite: florile, frunzele si fructele.
Timpul de recoltare: florile - mai-iunie, frunzele - mai-iulie, fructele - septembrie-octombrie,
dupa caderea brumei. O tufa produce 3-5 kg fructe. Florile se recolteaza pe timp uscat, la
inceputul deschiderii lor. Fructele se recolteaza cand devin rosii. Se culeg fara codite. Florile si
frunzele se usuca la umbra, in strat subtire. Fructele se usuca la soare, in strat subtire.
Principii active: acid crategic, derivati flavonici, ulei volatil, taninuri, pectine, vitamina C, saruri
minerale.
Utilizari terapeutice: actiune vasodilatatoare, hipotensiva si sedativa asupra sistemului nervos
central. Actiune energizanta asupra circulatiei coronariene si cerebrale, asupra activitatii
cardiace. Folosit empiric, pana in secolul 17, abia dupa 1850 si-a dobandit paducelul celebritatea,
ca remediu eficient in bolile cardiace. Medicul irlandez Green a descris in numeroase tratate
succesele pe care le-a inregistrat, tratand cu paducel diferite afectiuni ale inimii.
Insusiri medicale fundamentale: vasodilatator si intaritor cardiac, regulator al hipertensiunii,
dar si al hipotensiunii, somnifer natural.
In cazul afectiunilor cardiace cu substrat nervos pe primul loc se situeaza Paducelul, de la care
se utilizeaza atit florile, cit si frunzele care insotesc inflorescenta, dar si fructele mature. Ele
contin substante de natura purinica denumite crataeguslactone care au proprietatea de a
stimula activitatea cardiaca actionind asupra vaselor sanguine ale miocardului si asupra
centrilor nervosi vasculari. In flori se gasesc si bioflavonoide care au rol P-vitaminic. Aceste
substante diminueaza tensiunea arteriala, stimuleaza functia miocardului si tonifica peretii
vaselor capilare.
Actiunea specifica este cea de vasodilatator al vaselor coronariene. Indicatiile
fitoterapeutice ale Paducelului sint multiple si se refera la tulburari circulatorii care survin in
special la persoanele mai in virsta si care se manifesta prin durere angioasa precordiala,
tahicardie, anxietate (teama, neliniste, frica nejustificata) vertij (ameteli) si dispnee (dificultati
respiratorii). Se recomanda in hemiplegii, in atero scleroza si in hipertensiunea arteriala.
Preparatele pe baza de Paducel sint indicate persoanelor in virsta slabite sau senile. Pe drept
cuvint fitoterapia franceza numeste produsele pe baza de Paducel laptele virstnicilor. Se
recomanda si femeilor in tulburarile cardiace care insotesc menopauza. Dar se recomanda si
copiilor care prezinta insuficienta circulatorie secundara afectiunilor de natura infectioasa, in
special in sindromul cardiovascular din grupa bolilor infectocontagioase. In cazul afectiunilor
cronice pentru ca tratamentul pe baza de flori si frunze sau fructe de Paducel sa fie eficient el
trebuie urmat cel putin 6 luni pe an.
Cu toate aceste proprietati miraculoase ale preparatelor pe baza de Paducel ele reprezinta si
importante contraindicatii. Astfel, ele nu vor fi administrate bolnavilor care prezinta edeme
cardiace, cardiopatii valvulare si alte afectiuni cardiace grave, aflate in stare avansata de
evolutie.
MOD DE PREPARARE SI ADMINISTRARE: La ora actuala sint peste 50 de produse
fitofarmaceutice pe baza de Paducel preparate de industria de medicamente din tara si de peste
hotare. In Farmacia casei se pot prepara urmatoarele:
Infuzia: o lingurita flori cu frunze sau doua lingurite fructe uscate la o cana cu apa (250 ml); din
infuzie se consuma o cana in timpul zilei, iar cea de a doua cana seara inainte de culcare,
inghititura cu inghititura.
Pulberea: din flori si frunze uscate se administreaza de 3 ori pe zi cite doua virfuri de cutit
amestecate in miere. Se pot prepara cu aceeasi cantitate capsule operculate sau casete de amidon
din care se iau 3-4 capsule pe zi.
Tinctura: se prepara din 20 g flori si frunze uscate sau 40 g in stare cruda (dupa ce au fost taiate
cu un cutit de inox) la 100 ml alcool de 60 grade. Se lasa la macerat timp de 10 zile agitind din
cind in cind. Dupa filtrare se iau 15-30 picaturi de 3 ori pe zi in putina apa sau intr-o lingurita cu
zahar. Tinctura trebuie reinnoita dupa 2 ani.
Atit pulberea, cit si tinctura sint recomandate celor care au activitate de teren si in special celor
carora nu le este recomandat un aport mare de lichide.

Produse farmaceutice pe baza de Paducel:
Romanesti:Extraveral,Sedocalm,Hipotens
Ceaiuri:tip Plafar si Fitoterapia
Straine: Adenylocrat, Arnitaegus, Korodin,Crataegus, Diocart
TALPA GASTII (Leonurus Cardiaca)
Fam. Lumiaceae

De la aceasta planta se recolteaza partile aeriene inflorite, cu tot cu frunze. Tulpinile se
recolteaza prin taiere, fara a smulge radacina, cu un cutit sau cu o secera. Dupa recoltare, iarba
de talpa-gastei nu se pastreaza mai mult de 5-6 ore si apoi se pune imediat la uscat, pentru a nu
se incinge. De regula, talpa-gastei se culege in zile foarte insorite, dupa ora 12, cand secreta
maximum de principii active.
Partile aeriene inflorite se usuca in locuri bine aerisite, umbroase, in strat nu mai gros de 4
centimetri si intorcandu-le macar o data pe zi, asa incat sa fie expuse la aer toate partile. Cand
tulpinile devin rigide si se rup usor, procesul de uscare s-a incheiat, iar planta se depoziteaza in
pungi de hartie. Termenul de valabilitate al plantei uscate este de 2 ani.
Speciile de Leonurus contin leunturocardiana sau stachydrina, betonicina si turicina
(alcaloizi), glicozide cardiotonice similare cu cele din speciile exotice de Strophantus, substante
amare cu structura chimica sterolica, bioflavonoide etc. Se recomanda in tulburarile de
climacteriu si in starile de anxietate. Au actiune inhibitoare asupra SNC (sistemul nervos
central), actiune hipotensiva, vasoconstrictorie periferica, actiune diuretica si actiune cronotrop
negativa asupra cordului reducind ritmul contractiilor cardiace.
Compusii diterpenici. in structura carora se intalneste nucleul furanic, au potential
hepatotoxic. Desi in infuzii, la dozele recomandate, acesti compusi sunt in cantitate foarte mica,
din prudenta nu se va administra la cei suferinzi de hepatite postvirale.
MOD DE PREPARARE SI ADMINISTRARE:
Infuzie: o lingurita planta maruntita la o cana cu apa; se beau doua cani pe zi (dintre care una
seara) timp de o saptamana; cura se poate rpeta din doua in doua luni
Tinctura :se prepara din 20 g planta, prin macerare timp de 8 zile, n 100 ml alcool de 70. Se iau
20-40 picaturi o data, de 3 ori pe zi
Pulberea din flori si Frunze; se va lua cate un varf de cutit de 4 ori pe zi, timp de 2 saptamani

Produse farmaceutice pe baza de Talpa gastii:
Romanesti: Hipotens, Sedocalm,
Ceaiuri Plafar: Ceai sedative, Ceai calmant, Ceai leonurus
Straine: Concardisett, Diffucord, Oxacant, Cardiseten, Elero-Cor













VALERIANA (Valeriana officinalis)
Fam. Valerianaceae



Este o planta ierboasa, inalta de un metru - un metru si jumatate, care creste spontan, in
locurile umede, cu pamant afanat, din zonele de deal si de munte. Are florile de un roz palid, cu
un miros slab-dulceag, la fel ca si frunzele. Radacina este puternica si bine dezvoltata (in ea sunt
depozitate peste iarna substantele de rezerva), avand si ea un miros specific: dulceag-intepator si
destul de neplacut, usor emetic (vomitiv). Radacina se recolteaza acum, la sfarsitul lui
septembrie, inceputul lui octombrie. Se dezgroapa cu cazmaua, apoi se spala in curent de apa
rece, se despica pe lungime in patru si se intinde la uscat, in locuri bine ventilate si lipsite de
umiditate. Cand radacinile devin casante si se rup cu un pocnet sec, procesul de uscare s-a
incheiat si planta se depoziteaza in saculeti de hartie, in locuri uscate, intunecoase si reci.
Se foloseste rizomul cu radacini care contine ulei volatil format din izovalerianat de bornil,
acetat si butirat de bornil, camfere, pinene, acid izovalerianic, sesquiterpene biciclice, alcaloizi,
alcool esteri, fenoli, cetone, valeotriati (valtratum, acevaltratum si dinivaltratum), oxilactone,
sitosteroli etc. Actiunea principala este cea sedativa. Componentele principale din uleiul volatil
au efecte inhibitoare asupra tesuturilor bogat inervate asupra SNC si a celui muscular.
Preparatele pe baza de valeriana au efecte sedative in special in nevroze prin diminuarea
excitabilitatii maduvei spinarii si a creierului.
MOD DE PREPARARE SI ADMINISTRARE:
Infuzia: o lingurita radacina la o cana cu apa. Intreaga cantitate se bea treptat in cursul unei zile.
Tinctura se prepara din 20 g rizomi si radacini uscate, prin macerare in 100 ml alcool de 60-70
grade timp de 8 zile. Se iau de 3 ori pe zi cite 15-20 picaturi. Se recomanda in special in
afectiunile cardiace cu substrat nervos, singura sau asociata cu tinctura de Paducel, in parti egale.
Pulberea se administreaza de trei ori pe zi cite un virf de cutit, preferabil in capsule operculate
sau in casete.

Nu se cunosc efecte secundare la doze moderate, dar se cunosc fenomene clinice de supradozaj.
Produse farmaceutice pe baza de Valeriana;
Romanesti:Extraveral
Straine: Cardiacum Mledzko, Corguttin, Zirkulin forte, Nervipan

LEVANTICA (Lavandula angustifolia)
Fam. Lumiaceae


Florile contin ulei volatil bogat in acetat de linialil si butirat de linialil, genariol, linalol,
valerianat de linalil, borneol, cumarine, cariofilen etc. Datorita substantelor active pe care le
contin si in special a componentelor uleiului volatil, florile de Levantica au efect sedativ la
nivelul sistemului nervos central. Forile mai contin tannin si unele saruri minerale.

MOD DE PREPARARE SI ADMINISTRARE:
Infuzie: 1-2 lingurite flori la o cana cu apa; se beau 1-2 cani pe zi.
Uleiul volatil: de 3 ori pe zi cite 8-10 picaturi in putin alcool diluat (10 ml).
Uleiul volatil pe cale interna trebuie administrat cu prudenta deoarece dozele care depasesc 0,8
ml pe zi produc iritatii la nivelul stomacului, intestinelor si a sistemului nervos central.
Utilizarea interna a infuziei de flori de Levantica in dozele indicate nu duce la efecte secundare
sau reactii adverse
Extern: la un litru de apa in clocot se pun 100 g flori de Levantica intr-un vas acoperit. Dupa 15
minute se filtreaza si intreaga cantitate se pune in cada de baie umpluta trei sferturi cu apa calda
(nu fierbinte). Tot pentru bai generale se dilueaza 5 ml ulei volatil de Levantica in 25 ml alcool
concentrat sau se poate utiliza si 25 ml apa de colonie la Levantica, care se pune in apa de baie.













UNGURAS, VORONIC (Marrubium vulgare)
Fam. Lumiaceae

In scop medicinal se utilizeaza ramurile si tulpinile tinere, nelignificate, recoltate in timpul
infloririi. Voronicul contine o substanta amara care este o lactona din grupa diterpenoidelor
numita marrubina sau marubiina, acid marrubic, rasini si ulei volatil, mucilagii, taninuri, acid
ursolic, saponozide, glicozide, un alcaloid, colina, vitamina C, saruri minerale etc. Datorita
continutului ridicat in potasiu si colina extractele din aceasta planta pe linga alte actiuni
terapeutice au efecte pozitive in aritmia cardiaca. Ca actiune farmaceutica, ungurasul regleaza
activitatea inimii, previne spasmele bronsice, ajuta la expectorare, calmeaza tusea, dezinfecteaza
si cicatrizeaza ranile, mareste contractia vezicii biliare si favorizeaza evacuarea bilei in duoden.
Ungurasul este si un component al ceaiului antiastmatic. Planta se poate folosi la tratarea mai
multor afectiuni, precum anorexia, aritmiile cardiace, astmul bronsic, bronsitele cronice,
dischinezia biliara, gripa, guturaiul, durerile de cap, durerile de rinichi, febra, gripa, palpitatiile
cardiace, ranile purulente, starile febrile, tulburarile de ritm cardiac pe fond nervos, tusea
convulsiva si spastica, tusea de diferite etiologii si ulceratiile tegumentare.

MOD DE PREPARARE SI ADMINISTRARE:
Infuzia de unguras - se pune o lingurita de planta maruntita peste 250 ml de apa clocotita. Se
acopera pentru 10 minute, dupa care se strecoara. Se pot consuma trei ceaiuri, pe stomacul gol,
inainte de mesele principale.
Pulberea de unguras - se pune sub limba o lingurita de praf de planta si se tine timp de 10
minute, dupa care se inghite, cu putina apa. Este un remediu excelent pentru afectiunile inimii
(palpitatii, aritmii de orice fel) si, in special, in acelea dezvoltate pe fond nervos.
Extern, planta se poate folosi sub forma de comprese, cu o infuzie mai concentrata. Pentru
obtinerea acesteia se vor pune trei lingurite de planta in 250 ml apa clocotita. Se acopera, apoi,
vreme de 10 minute, dupa care se strecoara.
Intra in compozitia ceaiului antiasmatic comercializat de Plafar.



Alte formule de ceaiuri medicinale:

Rp. Folium cum floribus sau Fructus Crataegi (flori cu frunze sau fructe de Paducel) Herba
Leonuri (Talpa gistii) Radix Valerianae (radacini de Valeriana)

Infuzie: o lingurita de amestec la o cana; se beau 12 cani pe zi, in mai multe reprize.

Rp. Flores sau Folium cum Flores Crataegi (flori sau frunze cu flori de Paducel) Herba Leonuri
(Talpa gistii) Herba Polygoni (Troscot) Folium Melissae (frunze de Roinita)

Infuzie, o lingurita la cana; se recomanda 23 cani pe zi, in mai multe reprize, dimineata seara
inainte de culcare, in cure de o luna cu pauze de o saptamina.

Rp. Radix Valerianae (radacini de Valeriana) Flores Tiliae (flori de Tei) Folium Menthae (frunze
de Menta) Herba Serpylli (Cimbrisor de cimp)
parti egale
- 20 g fiecare
In tratarea nevrozelor aparute in urma suprasolicitarilor sistemului nervos, pe langa speciile
medicinale mentionate, utilizate separat sau in amestec, sunt eficiente si alte plante administrate
sub forma de infuzii: busuioc, musetel, sulfina, lavanda, maghiran, obligeana, sunatoare, roinita
rozmarin, menta, salvie, soc, trifoiste de balta, vasc si scoarta de salcie.
Plantele daruiesc alinare in nevroza cardiaca!
Tinctura de roinita(Melissa officinalis) poseda insusiri antispastice si sedative. Se adauga 20 g
de frunze maruntite la 100 ml de alcool de 70de grade. Se macereaz vreme de 14 zile si se iau
cate 15 picaturi, de 3 ori pe zi (diluate cu putina apa).
Tinctura de levantica calmeaza sistemul nervos. Se macereaza timp de 14 zile 20 g de flori cu
100 ml alcool de 70de grade. Se ia in doze de 20-30 de picaturi, de 1-3 ori pe zi, in neurastenie si
boli de inima cu substrat afectiv. Din infuzia de levantica (1-2 lingurite flori la 250 ml de apa
clocotita) se beau 1-2 cani pe zi.
Laptele de migdale dulci (Amygdalus communis) se consuma impotriva palpitatiilor. Se
inmoaie 50 g miez de migdale intr-un litru de apa filtrata, timp de cateva minute. Apoi samburii
se curata de coaja, se piseaz bine si se adauga putina apa rece, pentru a obtine o pasta. Se toarna
restul de apa, amestecand in continuu. Se strecoara printr-un tifon si se adauga 50 g de miere
poliflora.
Siropul de sparanghel calmeaza excitatia nervoasa si combate palpitatiile. Se administreaza
cate 30-50 ml pe zi. Mod de preparare: sucul de radacina si rizomi, amestecat cu zahar brun in
parti egale, se fierbe pe baia de aburi pan ce dobandeste o consistenta siropoasa.
Infuzia de paducel este indicate in bolile de inima care au o sorginte nervoasa. 1-2 lingurite de
flori si frunze maruntite sau fructe se pun la 250 ml de apa clocotita si se lasa acoperita 15
minute. Se bea fractionat pe parcursul zilei, inainte de mese. Tinctura are efecte calmante asupra
sistemului nervos. 20 g flori, frunze si fructe maruntite se macereaza 14 zile n 100 ml alcool
alimentar. Se iau cate 20-40 de picaturi, de 3 ori pe zi, inainte de mese.
Infuziile de brad, pin sau molid (Picea abies), in uz extern, exercita un profund efect sedativ
asupra sistemului nervos. Infuzia (200 g la un litru de apa clocotita) va fi adaugata la apa de baie.
Esenta de brad se foloseste, de asemenea, pentru baie (10 ml la o cada de apa), seara inainte de
culcare. Tratamentul se aplica vreme de 20 de zile, la rand.









































BIBLIOGRAFIE






Fitoterapie traditionala si moderna Ovidiu Bojor, Octavian Popescu

Ghidul plantelor medicinale si aromatice de la A la Z Ovidiu Bojor

www.formula-as.ro

www.revista-tratamente-naturiste.ro

www.articole-online.ro
www.universul plantelor medicinale.blogspot.ro