Fitoterapie

1. Scopul fitoterapiei. Indicațiile, contraindicațiile. Plantele indicate în tratamentul cistitei

cronice.

Fitoterapia (phyton = planta + therapea = tratament)  presupune utilizarea plantelor medicinale în

scop terapeutic - are o vechime de mii de ani şi o eficienţă  deja dovedită. Ea foloseşte plantele sub
formă de extracte  totale, spre deosebire de medicina alopată care recomandă  doar substanţe
extrase din plante.
Scopul fitoterapiei: de a preveni, de a trata şi vindeca afecţiunile şi bolile umane, în funcție de
pacient și NU în funcție de afecțiune, cu ajutorul formelor medicamentoase obținute din plante
medicinale integre.

Indicațiile generale ale fitoterapiei

• Maladii cronice și cu evoluție torpidă.
• Perioada de recuperare a tuturor maladiilor
. • Asociere cu farmacoterapia pentru sporirea eficienței acestea.

Fitoterapia este indicată în boli precum:

· afecțiuni respiratorii, viroze respiratorii, inclusiv gripă, raceală, tuse, rinite, tonzilite, bronșite;
· afecțiuni articulare și osoase;
· afecțiuni cardiovasculare și ale sistemului circulator;
· probleme de imunitate;
· tulburări hormonale;
· dermatite, alergii;
· boli de nutriție și alimentație;
· sindromul de oboseală cronică;
· tulburări de somn, stres, anxietate, depresie, fobii;
· nevroze, tulburări de memorie;
· sănătatea emoțională;
· creșterea nivelului de energie;
· afecțiuni hepatice;
· afecțiuni digestive;
· afecțiuni renale, ginecologice, urinare;
· fertilitate, sarcină, alăptare (plante selectate);
· pentru diminuarea efectelor adverse ale farmacoterapiei.

Contraindicațiile fitoterapiei
• Intoleranța la plante medicinale.
• Ca tratament mono în afecțiuni oncologice, psihice, infecțioase.
• Afecțiuni grave de sănătate, boli acute care necesita terapie urgentă
. • Ca mono tratament în fazele acute ale maladiilor cronice (astm bronșic, criză hipertonică,
infarct miocardic)
• Sarcina sau alăptare (unele plante). • Unele plante medicinale sânt contraindicate copiilor sub 3,
6,12 ani
•
• Fitoterapia NU se recomandă în:
· insuportabilitatea fitopreparatului de către pacient;
· situații de urgențe medicale sau chirurgicale;
· in cazul bolilor infecțioase grave (septicemii, meningite etc.);
· boli psihice;
· tuberculoza in faza acută;
· boli sexual-transmisibile;
· în graviditate sunt contraindicate anumite plante, care pot determina contracții uterine și
avort;
· cu precauție se administrează plantele medicinale mamelor, care alăptează, dar și în cazul
copiilor mici.
·
· Plantele indicate în tratamentul cistitei cronice:
·
➢ Remediu cu lemn de santal
Un remediu bun pentru cistită este baia cu lemn de santal, deoarece are proprietăți
antimicrobiene, care împiedică proliferarea microorganismelor ce cauzează inflamația.
 
Ingrediente:
· 10 picături de ulei esențial de lemn de santal
· 1 litru de apă
Preparare: se amestecă picăturile de lemn de santal în apă caldă într-un vas mare (lighean) în care
se fac băi de șezut timp de aproximativ 20 de minute. Se repetă acest procedeu până la reducerea
simptomelor de cistită. 

➢ Ceai de coadă calului

Ceaiul de coadă calului cistita este un diuretic natural, care crește volumul de urină, are proprietăți
de vindecare și facilitează recuperarea țesuturilor afectate.
Ingrediente:
· 1 lingură frunze uscate din coada calului
· 180 ml de apă clocotită
Preparare: adăugați frunzele tocate de coada calului în ceainicul cu apă clocotită, se acoperă și se
lasă la infuzat timp de aproximativ 5 minute. Se recomandă 2 căni de ceai de coada-calului la 2
ore, în caz de cistită acută, pe durata bolii sau 3 până la 4 căni pe zi, în cazul cistitei recurente sau
cronice. Frunzele uscate de coada calului pot fi ușor de găsit în farmacie.
➢ Strugurii ursuluui (arctostphzllos uva-ursi).
Conţine 10 la sută arbutină care în rinichi în prezenţa ureei se transformă în hidrochinonă şi
un glucozid. În infecţiile urinare conţinutul de uree creşte şi aceasta este mai puţin acidă,
astfel încât efectul antiseptic al plantei este mai puternic în caz de infecţie.
Doza  medie zilncă este de 10 g de plantă pulbere (echivalentul a 400-700 ml de arbutină)
repartizate în 4-6 doze pe zi. O altă alternativă la strugurii ursului o reprezintă coacăzul roşu  (Ribes
Rubrum) ce de asemenea, conţine hidrochinonă dar într-o cantitate mai mică
➢ Ceaiul de mușețel
Ceaiul cu mușețel poate  fi folosit pentru băi de șezut, deoarece această plantă medicinală are
proprietăți care calmează mucoasa vaginală și uretrală.
Ingrediente:
· 6 linguri ceai uscat de mușețel
· 1 litru de apă
Preparare: Se fierb ingredientele pentru câteva minute și se lasă acoperit, timp de 5 minute. se
toarnă ceaiul într-un bazin și se stă timp de aproximativ 20 de minute, de 2 ori pe zi.
➢ Năsturel (nastrurtium officinale) se folosesc frunzele, care sunt bogate în
gluconasturtozidă cu acţiune antiseptică urinară moderată. Se ia în diverse feluri. De
exemplu putem prepara suc din planta proaspătă în cantitate de 30+50 ml per doză şi se iau
 3+6 doze pe zi. O putem include din abundenţă în salate sau sub formă de tizane din planta
proaspătă sau uscată

➢ Uleiuri esențiale de cuisoare, cimbru, lavanda, pin, ienupar, eucalipt, cu efecte puternic
antibiotice, antiseptice, antispastice, antiinflamatoare si diuretice. Se administreaza 2-3
picaturi de 3 ori/zi, intre mese, intr-o lingurita de miere, timp de 7-14 zile. Si propolisul are
efecte antiinfectioase si antibiotice deosebite: se recomanda tinctura de propolis, din care se
administreaza cate 20-30 de picaturi, de 2-3 ori/zi.

2. Avantajele, dezavantajele fitoterapiei. Plantele indicate în tratamentul rinitei.

Avantajele :

•Echilibrează organismul la toate nivelele .

• Absorbția se face în mod firesc de către organism (fiziologic) .
• Plantele medicinale ( cu excepția celor toxice), nu prezintă risc de toxicitate, dacă respectăm doza
indicată.
• Efecte adverse - mai puține comparativ cu preparate de sinteză .
• În general, nu prezintă un risc serios de obișnuință .
• Sânt mai ieftine decât medicamentele de sinteza.

Dezavantajele :

• Efectele se instalează mai lent.

• Tratamentul este de lunga durata
• Cantitatea de principii active dintr-o plantă este variabilă
• Necesitatea preparării zilnice
• Puține cercetări și dovezi științifice indiscutabile

Fitoterapia în Rinită

Ceapa (Allium cepa) – acțiune antiinflamatoare, antiinfecțioasă, antibacteriană. „Poate fi folosită

prin consum direct, doza - 20g/zi sau OMS 2-5g/zi din cauza mirosului. Sub formă de picături
nazale - 2linguri de ceapă măruntă + 50ml apă caldă, se infuzează 30min, se strecoară + 1linguriță
de miere și se administrează 3-5picături”.
Mentha X piperita L – acțiune antimicrobiană, anestezică, ameliorează tusea. „Se utilizează ca
infuzie - 1l-tă + 200 apă/3ori/zi (maturi). Copiilor sub 4ani - contraindicat, de 4-10ani - 3g/zi, de 10-
16ani - 3-6g/zi.
Cu efecte benefice în cazul rinitei alergice se administrează:
Muşeţelul – pentru că uşurează respiraţia datorită proprietăţilor antiinflamatoare. „Îl putem
folosi sub formă de infuzie din flori de muşeţel preparată din două linguriţe de plantă la 200 ml de
apă clocotită. Recomandate sunt câte două-trei căni pe zi. De asemenea, inhalaţiile sau băile de
abur cu decoct de muşeţel desfundă nasul şi uşurează respiraţia”.
Urzica – pentru că fluidizează secreţiile şi combate spasmele de la nivelul aparatului respirator
care apar la contactul cu alergenii. „O putem folosi sub formă de infuzie de urzică. Se
administrează câte trei căni de infuzie pe zi, în cure de câte o luna, primăvara şi toamna”.
Trei-fraţi-pătaţi – combate senzaţia de sufocare, de mâncărime a nasului şi a pielii sau strănutul.
„Infuzia din Trei-fraţi-pătaţi se prepară din două linguriţe de plantă la o cană de apă fiartă. Se beau
câte trei căni de infuzie pe zi timp de cel puţin 6 săptămâni”.
 Cimbrişorul – are efect calmant şi o puternică acţiune expectorantă. „Infuzia de cimbrişor se
prepară dintr-o linguriţă cu plantă la 250 ml apă fiartă şi se beau trei căni pe zi”. 
Ţelina – ajută la calmarea crizelor de rinită alergică. „Se administrează sub formă de decoct de
ţelină (30 grame de plantă la 12 l de apă), câte trei căni pe zi”.
Coada șoricelui – ponderează acţiunea histaminei. „O utilizăm sub formă de infuzie preparată
dintr-o lingură de flori, la o cană cu apă clocotită (200 ml). Se administrează câte două căni pe zi”.
Socul – recunoscut ca un bun expectorant. „Se prepară sub formă de infuzie din două linguriţe de
flori, la o cană cu apă clocotită (250 ml). Se lasă acoperită 15 minute şi apoi se strecoară. Se beau
până la patru căni pe zi”.
Menta – calmează iritaţiile şi descongestionează căile respiratorii. „Se administrează sub formă
de infuzie: două linguriţe de plantă la o cană de apă fiartă. Se lasă la infuzat 10 minute. Se beau
câte două-trei căni pe zi. Pentru inhalaţii este foarte util uleiul esenţial de mentă”.
! De reţinut că plantele pot fi folosite şi în combinaţie, pentru un efect mai puternic. 

Ceapa( Allium cepa)

Mod de utilizare
• Picături pn. Nas- 2linguri de ceapă maruntă + 50ml apă caldă, se infuzează 30 min, se strecoară+
1linguriță de miere.Se administrează 3-5 pic.
• Consum direct -doza -20g/zi, OMS 2-5 g/zi din cauza mirosului
· Ceai de busuioc: o linguriță de plantă se opărește cu o cană de apă clocotită, se infuzează 10
minute, apoi se strecoară. Se beau două căni pe zi.
· Ceai de cimbru: o linguriță de plantă se opărește cu o cană de apă clocotită şi după 15
minute, se strecoară. Se beau două-trei căni pe zi.
· Ceai de cimbrișor: peste o linguriță de plantă se toarnă o cană de apă clocotită , se
infuzează 15 minute, apoi se strecoară. Se beau două-trei căni pe zi.
· Ceai de coada șoricelului: o linguriță de flori se opărește cu o cană de apă clocotită, se lasă
15 minute, apoi se strecoară. Se beau două-trei căni pe zi.
· Decocturi
· Decoct din coajă de salcie: două linguri de coajă mărunțită se fierb 10 minute cu o cană de
apă, apoi se strecoară. Se beau două-trei linguri pe zi.
· Decoct din măceșe: două linguri de fructe se fierb timp de 10-15 minute cu jumătate de litru
de apă, apoi se strecoară. Se bea pe parcursul zilei.
· Gemoderivat de coacăz negru: se beau 20 de picături în puțină apă înainte de culcare.

· Aromaterapie
· Aromaterapie cu ulei esențial de eucalipt: se pun una-două picături de ulei în apa lămpii de
aromaterapie. Se pot folosi şi alte uleiuri eterice ca cel de pin, rozmarin, mușețel, mentă,
cimbru sau lavandă.
· Inhalații
· Inhalație cu coada șoricelului: se prepară o infuzie dintr-o lingură de plantă peste care se
toarnă o cană de apă clocotită.
· Inhalație cu cimbrișor: se folosește o infuzie de două lingurițe de plantă peste care s-a turnat
o cană de apă clocotită.
· Inhalație cu ulei esențial de eucalipt, mentă, rozmarin, cimbru, pin, lavandă: într-un vas cu
apă clocotită se pun două-trei picături de ulei esențial din una dintre plantele recomandate
sau combinate
Pentru reușita unei inhalații, se stă aplecat cca 10 minute deasupra vasului cu apă clocotită
şi arome, cu capul acoperit cu un prosop, cu grijă să nu pătrunde aer rece. După ce s-a
terminat inhalația, se mai stă cu fața acoperită timp de jumătate de oră..
 · Cataplasmă cu hrean: hreanul ras se învelește într-un tifon sau o pânză de bumbac curată şi
se aplică pe frunte. Se menține atâta timp cât suportă pielea. Procedeul se aplică seara înainte
de culcare.

3. Principiile de bază a fitoterapiei chineze. Plantele indicate în tratamentul

constipației.

Pricipiile de bază a fitoterapiei chineze.

1.Proprietățile plantelor medicinale Prin proprietățile plantelor se subînțelege caracterul acțiunii
plantei cât și reacția organismului la administrarea acestea.
Proprietățile plantelor medicinale
1.,,Patru Qi,, ( 四气 )
2.,,Cinci gusturi,, ( 五味 )
3. Direcția acțiunii: ridicarea, coborârea, deplasarea spre interior, deplasarea spre exterior.( 升 ,
降,浮,沉)
4.Corelația cu meridianele ( 归经 )
5.Toxicitatea ( 毒性 )

Tratamentul fitoterapeutic in constipații:

➢ Aloe( efect laxativ(Aloe de Barbados 50mg. Aloe de Cap 100mg) apare dupa 8-10 ore de la
admistrare
➢ Soc (10g Fructe de soc +200apa fiartă răcită , se infuzează 2 ore, se consumă un pahar pe
zi)
➢ Svecla
➢ Senna
➢ Inul
➢ Păpădia
➢ Lemn-dulce
➢ Pelinul
Alte plantele va pot ajuta foarte mult in tratarea constipatiei:
➢ Frunzele de frasin - se indica sub forma de infuzie: 25 g la jumatate litru de apa, cantitate
care se bea in cursul unei zile. Actiunea sa laxativa (lactulose-like) si diuretica se datoreaza
prezentei manitolului: este dificil de absorbit, retine apa in intestin, provocand astfel o
crestere a masei fecale si stimuland peristaltismul. Pentru proprietatile sale laxative usoare si
gustul dulce, mana este foarte indicata atat pentru copii, cat si pentru femeile insarcinate:
fara gust neplacut, colici si greata.
➢ Prune - sunt foarte bogate in fibre, avand un efect laxativ garantat. Inmuiati de seara in apa
cateva prune uscate. Dimineta, pe stomacul gol, se bea lichidul si se consuma fructele. Pruna
este bogata in zaharuri, pectine, acid malic, acid citric, vitamine (A , B, C), flavonoide,
potasiu, fier, calciu, magneziu, sodiu, mangan si carotenoide cu actiune laxativa sigura. Este
recomandata pentru copii si persoanele in varsta.
➢ Roinita, musetel, fenicul - administrarea unui ceai din aceste plante poate face minuni.
Musetelul are actiune laxativa, antiinflamatoare si spasmolitica, in special la nivelul
mucoasei gastrice, datorita actiunii sinergice a uleiului volatil (componenta lipofila) cu
flavonoidele (hidrofile). Feniculul are actiune antispastica si prokinetica. imbunatateste
tranzitul intestinal natural, previne formarea de gaze in exces si scurteaza timpul de tranzit.
Imbunatateste digestia alimentelor si reduce contractiile si spasmele muschilor intestinali.
Roinita este utila pentru tratarea problemelor intestinale precum digestia lenesa, aerofagia,
eructatia persistenta si flatulenta. Planta este utilizata si pentru tratarea tulburarilor minore
 de somn sau a nervozitatii. Bogata in ulei esential si flavonoide, ajuta la ameliorarea durerii
abdominale cauzate de spasme ale musculaturii netede la nivel digestiv si de aerul in exces
din intestin. Datorita actiunii sale stomahice, este folosita ca un carminativ si spasmolitic in
tulburarile dispeptice (greata si flatulenta): utilizata si impotriva varsaturilor in sarcina.
Datorita proprietatilor sale antispastice, este utila in tratamentul tuturor formelor de colita,
colon iritabil, gastrita, greata si varsaturi.
➢ Crusinul (Rhamnus frangula), administrat sub forma de decoct prelungit sau picaturi din
TM, ce actioneaza prin cresterea peristaltismului intestinului gros, datorita continutului in
derivati antracenici.
➢ Semintele de in (Linum usitatissimum), in decoct sau ca atare, si patlagina (Plantago major)
in decoct au actiune laxativa datorita continutului in mucilagii.
➢ Constipatia mai poate fi combatuta si prin decocturi de ovaz (Avena sativa) – mai ales
pentru persoanele cu stari nevrotice, cenestopate si cu tulburari de somn.
➢ Cicoarea (Cichorinum intybus), papadia (Taraxacum officinalis), volbura (Convolvulus
arvensis), nalba de padure (Malva silvestris), frasinul (Fraxinus excelsior), bozul (Sambucus
ebulus), preparate sub forma de decocturi sau TM au, de asemenea, efecte laxative foarte
bune. Majoritatea persoanelor ignora efectele adverse aparute ca urmare a utilizarii
indelungate si fara discernamant a fitoterapicelor de orice fel. De aceea este bine ca
recomandarile terapeutice sa vina din partea unei persoane cu pregatire in acest domeniu.

4. Metodele interne de administrare a plantelor. Plantele indicate în tratamentul

bronșitei cronice.

Metodele de administrare a plantelor

Plantele se administreaza pentru uz intern sau extern. Pentru uz intern sub forma de :
· Consum direct- seminte de in, dovleac
· Suc proaspat- sfecla, cartofi
· Infuzie- consta in pastrarea plantei medicinale in contact cu apa clocotita pt un timp de 2-3
min si folosirea soutiei obtinute dupa strecurare. Cantitatea de infuzie de plante medicinale
este de obicei de o lingurita la 250 ml de apa clocotita, se utilizeaza in general flori si frunze
de plante medicinale.
· Decoct se obtine din materia vegetala maruntita ( aproximativ o lingura) la care se adauga
apa ( 250 ml) si se fierbe intre 5 si 30 min, dupa care se strecoara cit timp este fierbinte si se
completeaza cu apa fierbinte in cantitatea necesara, corespunzatoare cantitatii de apa
pierdute prin evaporare pt decoctul de plante medicinale. Decoctul de plante medicinale se
foloseste indeosebi pentru obtinerea principiilor active din plante medicinale care au un tesut
lemnos ( radicini, soarta)
· Macerat la rece – consta in pastrarea plantei maruntite, in contact cu apa rece pentru un timp
1-12 ore. Maceratul se foloseste cel mai frecvent in cazul plantelor medicinale la care
extractia principiilor active necesita timp mai lung : vasc, nalba, in. Maceratul se prepara la
temperatura camerei, iar ceaiul obtinut prin extractie apoasa se prepara pt o singura zi. Se
bea neindulcit sau indulcit cu miere de albine
· Sirop
· Tinctura- solutie extractiva, alcoolica ce se prepara la temperatura camerei. Se utilizeaza
alcoolului etilic de 40-70 ˚C. Proportia folosita este de obicei de 20 %. Planta medicinala
maruntita se pune intr-o sticla si se adauga alcoolul. Se agita zilnic, 10-14 zile, dupa care se
strecoara si se pastreaza in sticle de culoare inchisa, bine etansate. Tinctura din plante se
utilizeaza sub forma de picaturi, diluate in ceai sau apa.
· Pudra
Pentru uz extern sub forma de :
 · Cataplasme- este un preparat pastos, obtinut din planta maruntita, inmuiata in apa, alcool sau
la abur, care se pune intre doua bucati de tifon sau panza, dupa care se aplica pe regiunea
afectata, iar apoi se infasoara cu o haina calduroasa.
· Oteturi aromatice- se prepara prin macerarea plantelor medicinale in otet de vin, in proportie
50-100 gr plante maruntite la 1 l otet. Se lasa macerat 10-14 zile, dupa care se strecoara.
Este utilizat pentru frectii
· Uleiuri medicale – se obtine din plante medicinale bine maruntite, macerate in ulei
comestabil, timp de 3-6 saptamini
· Spalaturi si comprese
· Bai din plante- baia poate fi generala sau locala. Pt baia generala se folosesc 200 gr plante
care se lasa la macerat 12 ore in 5 l apa rece. Apoi, se incalzeste, se strecoara si se adauga la
apa de baie.
· Inhalatii- se prepara, utilizandu-se plante medicinale bogate in uleiuri volatile, sau chiar
uleiuri volatile ce se pun in vase smaltuite, de portelan sau de Jena dupa care se adauga apa
clocotita. Vaporii care se degaja sunt bogati in uleiuri volatile, actionand eficient in afectiuni
ale cailor respiratorii superioare.
· Gargarisme- se utilizeaza infuzia sau decoctul de plante sub forma de gargara.

Fitoterapie in bronsite
Combaterea tusei :
· Porumbar-florile, 1 lingurita de flori + 250 ml apa, se consuma 2 cani/zi,
· castanul comestabil( Castanea Sativa Mill)- infuzie : 30 g frunze + 1l apa
· Ivy herbal extract- sub forma de sirop
Fluidizarea si eliminarea secretiilor :
· ciubotica-cucului( Primula veris)- radacina, Frunze, 1 linfurita + 250 ml apa, se infuzeaza
10-15 min, se consuma 2-3 cani/zi
· lumanarica ( verbascum thapsus)- 1 linfurit +250 ml apa , se infuzeaza 10-15 min, se
consuma 2 cani/zi
· patlagina ( Plantago sp.)- 1 lingurita de flori + 250 ml apa, se infuzeaza 10-15 min, se
consuma 1 lingura la 2 ore
· nalba mare (althaea officinalis)- 1 lingura flori si Frunze + 250 ml apa, 2 cani/zi; macerat la
rece 1 lingura + 250 ml apa + virff de cutit Bicarbonat de sodium, 2 ore, cantitatea se be ape
parcursul zilei
· Mullein ( Verbascum densiflorum)
· Lobelia ( Lobelia inflate)
Combaterea spasmului:
· sovarv ( oreganum vulgarel)- infuzie 2 lingurite planta + 250 ml apa, 2-3 cani/zi + miere
· isop( Hyssopus officinalis )
Pentru profilaxie:
· Echinacea ( Echinacea purpurea),
· andrographis ( Andrographic paniculata),
· ginseng ( Panax quinquefolius)

5. Dozele de infuzie/decoct indicate copiilor1-16ani (fitoterapia academică).Plantele

indicate în tratamentul constipației.

Dozele indicate copiilor de la 1-16 ani.

a) Conform lui David Hoffmann ,,Ghidul complet al plantelor medicinale și al bolilor pe care le
vindecă,,
-1/2 din doza maturilor – copii sub 7 ani
-¾ din doza maturilor copii sub 12 ani
b) Conform Karin Kraft & Christophor Hobbs ,,Pokect guide of Herbal medicine,,
-Copii 1 și 5 ani: 1 - 2 lingurițe de infuzie -3-5/zi
- Copii 6 și 10 ani: 1⁄4 până la 1⁄3 din doza adultă.
- Copii de la 11 la cca. 16 ani: 1⁄2 din doza adultă.
- Copii peste 16 ani: în general, doza adultă,cu precauție

Tratamentul constipatiei.
In tratamentul constipaţiilor se utilizează plante cu proprietăţi: purgative, antiinflamatoare,
spasmolitice, antiflatulente.
a)Aloe(Aloe de Barbados 50 mg. Aloe de Cap 100mg) efectul laxativ apare dupa 8-10 ore de la
administrare. Efecte adverse-hipokalemia care duce ulterior la micsorearea peristaltismului si
aritmii cardiace.
b)Pelinul efet carminativ, se administreaza ½ lingurita cu 150 ml apa, se infuzeaza 10 min si se
consuma dupa mese.Contraindicatii-ulcer.Reactii adverse-voma, diaree, convulsii
c) Frunze de fragi (Fragaria vesca), urzică (Urtica dioica) (părţile aeriene), frunze de mentă (Mentha
piperita, flori de muşeţel (Matricaria chamomilla)
Mod de preparare: La 10 grame de amestec se adaugă 300 ml apă clocotită (uncrop), se încălzeşte
pe baia de apă 15 minute, se infuzează la cald 1 oră, se strecoară. Se administrează toată
cantitatea în două prize - dimineaţa şi seara.
d) Flori de soc (Sambucus nigra), iarbă-roşie (Polygonum per sicaria), fumăriţă (Fumuria officinalis)
(părţile aeriene), seminţe de in (Linum usitatissimum) .
Mod de preparare: La 8 grame de amestec se adaugă 300 ml apă clocotită (uncrop), se fierbe 5
minute, se infuzează la cald 2 ore, se strecoară. Se administrează câte 1/4 pahar dimineaţă şi ziua,
si 1/2 pahar seara.
e) Ramuri tinere de vâsc (Viscum album), rădăcină de brusture (Arctium lappa), frunze de melisă
(Melissa officinalis), frunze de trifoi (Menyanthes trifoliata) .
Mod de preparare: La 15 grame de amestec se adaugă 400 ml de apă rece, se infuzează timp de 4
ore, se încălzeşte până la fierbere, sefierbe 3 minute, se mai infuzează timp de 30 minute, apoi se
strecoară. Se administrează câte 1/4 pahar dimineaţa şi ziua, 1/2 pahar seara.

6. Principiile de comparație a fitoterapiei chineze și academice (europene). Plantele

indicate în tratamentul dismenoreei.

Principiile de comparație a fitoterapiei chineze și academice (europene).

Chineză Europeană
1 Diagnoza = sindroame
( manifestări) 1 Diagnoza = Nosologii
Ex : Sn. Durerii de cap Ex : Migrenă
Vânt - Frig
Vânt-căldură
Vânt-umiditate

2.Diagnoza - după principiul 2 Diagnoză - după principiul

 integral ( holistic) segmentar ( organ și
Ex: Deficit de Qi și Sânge sisteme de organe)
Ex: Anemie
3. Clasificarea plantelor 3. Clasificarea
după Patru Qi după compoziția chimică
Ex: Frig, răcoare, cald, Ex: Glicozide, saponine,
fierbinte substanțe amare s.a
4.Din antichitate până în prezent 4. Schimbarea patogeniei și
patogenia și tratamentul a tratamentului maladiei în
rămas acelaș. Se determină dependență de dezvoltarea
starea energetică a organului științei
sau a sistemului. Insuficiență - Ex: Ulcerul gastric
Yin, hiperactivitate -Yang • Traumatizarea mucoasei - dietă,
Ex: alimentație moale.
1 Deficit a Splinei și Stomacului • Teoria corticoviscerală (stresul) -
2.Qi –ul Ficatului atacă Stomacul sedative, calmante.
3.Alimentele traumează Stomacul • Helicobacter pylori -
4 Frigul atacă stomacul tratament antibacterian, fortificarea
imunitătii.
5. Omul este considerat parte 5. Omul se percepe separat
componentă a mediul de mediul extern.
extern și interacționează cu Ex:Nu se ține cont de acțiune mediului
acestuia. extern, de legea ,,cauză –efect,,.
Ex : Se ține cont de acțiunea mediului
extern . (cum suportă frigul/căldura)
6. In MC omul este parte 6. Lipsește legătura
componentă a Universului omului cu Universul.
Ex :Schimbările sezoniere
influențează
energia Omului, se practică
fitoterapia sezonieră

7. Regulile de aplicare a tratamentului fitoterapic. Plantele indicate în tratamentul

gastritei cronice.

Regulile de aplicare a tratamentului fitoterapeutic.

Tratamentul se inițiază după stabilirea completă a diagnozei.
Se indică preparatele, plantele recomandate de specialiști conform legislației în vigoare. Cu scopul
de a asigura pacientul de calitatea unui produs fitoterapeutic.
Pe parcursul tratamentului se verifică eficiența acestuia, la necesitate se modifică. Este foarte
importantă comunicarea cu pacientul, care e starea generală, cum suportă tratamentul, dacă au
apărut reacții adverse. În cazul când există reacții adverse se întrerupe tratamentul.
Tratamentul se asociază cu alimentație echilibrată și regim sănătos de viață.

Tratamentul fitoterapeutic al gastritei.

Plantele medicinale sunt, în general, un mod sigur de a consolida şi tonifia organismul.
În tratamentul gastritei se utilizează lemnul dulce, gălbenele.
Lemn dulce ( Glycyrrhiza glabra L) a fost utilizat de Avicena și Napoleon.
Se utilizează datorită efectelor:
-spasmolitic și antiiflamator
glicirizina -antihepatotoxică;
-structură chimică similară corticosteroizilor;
-stimulează secreția locală de prostaglandine, ca urmare crește secreția de mucus;
-reduce activitatea enzimatică a pepsinei deja secretate.
acidul gliceretenic -acțiune de iradicare a Helicobacter pylori -antialergică
izolicviritigeonul -acțiune spasmolitică comparabilă cu papaverina

Mod de adminstrare - 1-1,5g+ 150 apă clocotită/rece, se fierbe 15 min, se strecoară. Se consumă pe
parcursul unei zile, înainte de mese. Mai este utlizat modul de administrare după Victor Druță care
constă în macerat 1-2 ligurițe de pulbere din rădăcină de lemn dulce + 250 ml de apă rece, se
macerează 7-8 ore, se dă în clocot o dată, se filtreză, se consumă pe parcursul zilei. Durata
tratamentului este de 30 zile, nu mai mult de 6 săptămâni.
Trebuie să atragem atenția la reacțiile adverse și contraindicații.

Reacții adverse:
-pseudohiperaldosteronism în caz că se depășeste doza de 3,5g/ săptămână; -contracții musculare
anormale;
-scăderea hemoglobinei;
Doza recomandată de glicerizină- 2mg/kg/zi.

Contraindicații:
-HTA;
-DZ;
-persoane cu edeme;
-gravide.

Se mai utilizeză gălbenele ( Calendula officinalis) datorită efectelor spasmolitice, antibacteriane,

antifungice. Însă mai are efecte holeretice (esteri cafeoilchinici) și imunostimulatoare (poliholozide-
stimuleză granulocitoza)
Modul de administare este 2 lingurițe+ 250 ml apă clocotită, se infuzează 15 minute. Se consumă pe
parcursul unei zile, înainte de mese.

De asemenea se poate utiliza:

• -
ceaiul verde (Camellia sinensis) este unul dintre ceaiurile recomandate pentru calmarea
gastritei: 250 – 500 mg pe zi pentru proprietățile sale antioxidante și antiinflamatoare. Iar un
ceai obţinut din mai multe plante sporeşte eficienţa tratamentul naturist contra gastritei. Ceai
din: 20 g frunze de gălbenele, 20 g coada şoricelului, 20 g muşeţel, 20 g frunze de mentă, 20
g rădăcină de valeriană şi 20 g plantă de păpădie. La o cană de apă de 250 ml se pun două
linguri de amestec din plantele medicinale amintite. Se beau două căni pe zi.
 • -
coada calului se utilizează datorită proprietăților remineralizante, diuretice, antiimflamatorii,
antiseptice, antimicrobiene, scade aciditatea gastrică.

• -
muşeţelul este recomandat datorită acţiunii protectoare asupra mucoaselor. Se amestecă una-
două linguriţe de flori la o cană de 200 ml și se recomandă una-două căni pe zi, dar numai pe
stomacul gol.

• -
menta (Mentha piperita) produs standardizat, sub formă de comprimat. Se ia 1 comprimat de
2 – 3 ori pe zi. Fiecare comprimat conţine 0.2 ml ulei de mentă.

• -
frunzele de măslin (Olea europaea) :extract standardizat, 250 – 500 mg 1 – 3 ori pe zi,
pentru proprietățile sale antifungice, antibacteriene și pentru imunitate.
Împreună cu tratamentul fitoterapeutic, regimul alimentar este esenţial atunci când
dorim să tratăm gastrita.

8. Dozele de decoct indicate copiilor în tratamentul fitoterapic chinez.Plantele indicate

în tratamentul diabetului zaharat.

Dozele indicate copiilor

David Hoffmann în cartea ,,Ghidul complet al plantelor medicinale și al bolilor pe care le

vindecă,, indică:

· Copii <7 ani: ½ din doza adulților

· Copii <12 ani: ¾ din doza adulților

Karin Kraft & Christophor Hobbs în cartea ,,Pokect guide of Herbal medicine,, indică:
· Copii 1-5 ani: 1–2 lingurițe de infuzie de 3-5 ori/zi
· Copii 6-10 ani: ¼ până la 1/3 din doza adultă.
· Copii 11-16 ani: ½ din doza adultă.
· Copii >16 ani: în general, doza adultă,cu precauție
Plantele indicate în tratamentul diabetului zaharat :

1. Afinul

Vaccinium myrtillus L.
Infuzie care se prepară din o linguriţă de frunze uscate mărunţite de afin sau pulbere de frunze de
afin peste care se toarnă o cană de 200ml cu apă clocotită. Se acoperă şi se lasă 20-30 de minute
să infuzeze, iar apoi se strecoară. Se vor bea 2-3 căni pe zi, timp de 40 de zile.
Fructe proaspete 300-500g, sau 100g de fructe uscate zilnic.
Decoct care se prepară din o linguriţă de fructe de afine uscate la o cană cu 200ml apă. Se
fierbe la foc mic 5 minute, se acoperă şi se mai lasă 15 minute la răcit. Se bea 2 căni pe zi.
Macerat la rece, se lasă timp de 8 ore o linguriţă de afine uscate la 200ml apă la macerat,
se vor bea 2 căni pe zi.
Se face o pauză de 14 zile, dupa care se repeată cura.

2. Aloe Aloe arborescens Mill.

Se recomanda gelul de aloe pentru uz intern, câte 50-100ml pe zi, între mese, pentru stabilizarea
glicemiei, pentru evitarea suprasolicitării pancreasului.
Marii consumatori ai acestei plante, sunt practic imuni la diabet.

3. Brustur

Arctium lappa L.

Pentru tratarea diabetului zaharat se recomandă o infuzie ce se prepară din o linguriţă de brustur
mărunţită, peste care se toarnă o cană de 250 ml cu apă clocotită. Se acoperă şi se lasă la infuzat
timp de 15 minute, după care se strecoară şi se bea 2-3 căni pe zi.

4. Căpşun

Fragaria moschata Duch

Pentru tratarea diabeticilor se recomandă o cură cu căpşuni primăvara; se consumă în stare

proaspătă, până la 300g de căpşuni zilnic.

5. Ceapă

Allium cepa L.

Consumul semnificativ de ceapă crudă, câte 140g pe zi, scade glicemia, prevenind şi chiar tratând
diabetul. Este de remarcat faptul că ceapa nu reduce nivelul glicemiei la persoanele care nu suferă
de diabet.

6. Dovlecel Cucurbita pepo

Compoziţie chimică: în funcţie de partea recoltată distingem în fructe: protide, hidraţi de carbon,
mici cantităţi de grăsimi, sodium, potasiu, calciu, fosfor, fier, arsen, cadmiu, plumb, mercur,
vitamina B2, niacin şi vitamina C, iar în seminţe găsimi: ulei gras, fitosterine, cucurbitol, lecitina,
zaharuri, enzime, rezine.
În diabet se recomandă consumarea dovlecelului în preparate culinare obişnuite sau
dietetice.

7. Fasole Phaseolus vulgaris L.

Compoziţa chimică: protein, hidraţi d ecarbon, K, Ca, P, Fe, Ni, Cu, Co, vitamina A, B1, B2, niacin, C.
Tecile uscate de fasole au acţiune antidiabetică, dupa îndepărtarea seminţelor.
Decoct, care se prepară din 3 linguri de teci uscate şi mărunţite de fasole la 750 ml apă
rece. Se fierbe la foc mic timp de 20 de minute. Se acoperă şi se lasă la racit, după care se
strecoară, iar de băut se bea pe parcursul unei zile toată cantitatea, dimineaţa, la prânz şi seara, ,
fără a se îndulci.
Decoct preparat din o lingură de teci uscate şi mărunţite de fasole la o cană de 250 ml de
apă rece; se fierbe la foc mic 20-25 de minute, se acoperă, se lasă la răcit, se strecoară ş se vor bea
2-3 căni pe zi, neîndulcite.
Extracţie dublă, care se prepară din 4 linguri de teci uscate şi mărunţite la un litru de apă
rece. Se lasă la macerat o noapte, iar dimineaţa în jurul orelor 8-9 se fierbe la foc domol până ce
volumul de lichid este redus la jumătate, iar decoctul rezultat se be ape parcursul zilei.

8. Fragi de camp Fragaria viridis Duch

Compoziţie chimică: fraga conţine apă, proteine, hidraţi de carbon, săruri de potasiu, fosor,
sodium, calciu, fier, substanţe uleioase, acid salicilic, sulf, siliciu, brom, vitamine (A, B1, B2, C) şi
levuloza. Frunzele conţin tanin elagic, fragarol, cvercitina, cvercitrina, citrol, zaharuri, urme de ulei
volatile, vitamina C şi săruri minerale.
Infuzie din două linguriţe de frunze mărunţite de fragi de câmp, cu o cană de 200 ml apă
clocotită. Se lasă 15 minute la infuzat, se strecoară şi se beau două căni pe zi neîndulcite. Se poate
consuma până la 300 g de fragi zilnic, în caz de diabet zaharat ca o cură de primavară.

9. Lupin alb Lupinus albus

Compoziţia chimică: protide, substanţe extractive neazotate, grăsimi, celuloză, alcaloizi, lupine,
lupanina, lupinidina si hidroxilupanina (dă gustul amar). Semintele au efect hipoglicemiant.
Extractul fluid de seminţe de lupin alb împiedică creşterea glicemiei şi glicozuriei. Acţiunea se
datorează alcaloidului lupanina, însă trebuie avută grijă cu toxicitatea acestuia. Extractul fluid se
prepară prin fierbera seminţelor în apă. În cazul formelor
uşoare de diabet se consumă câte o linguriţă de 2-3 ori pe zi după mese.

10. Năpraznic Geranium robertianum

Compoziţie chimică: geraniina, ulei volatile, acid elagic, tanoizi şi rezine.
Maceratul se prepară seara, dintr-o cană de 250 ml cu apă rece în care se adaugă o mână
de flori şi frunze uscate şi măruţite şi se lasă până dimineaţa. Se strecoară şi lichidul obţinut se
păstrează. Apoi se toarnă o cană cu 250 ml apă peste planta strecurată şi se fierbe la foc domol 3
minute, se acoperă şi se lasă 30 de minute, se strecoară. Decoctul obţinut se va amesteca cu
maceratul. Se consumă 3-4 căni pe zi, pe stomacul gol, înghiţitură cu înghiţitură.

11. Măr Malus domestica Borkh.

Compoziţia chimică: apa, zaharuri, acizi organic, substanţe pectice, protide, taninuri lignine,
materii grase, vitaminele C, A, B, PP, săruri de Ca, Na, Fe, K, P. În coaja fructului este de două ori
mai multă vitamina C decât în pulpă.
În diabetul zaharat se recomandă a se consuma zilnic cate 1 kg de mere, în cura de lungă durată.
Decoct ce se prepară dintr-un măr tăiat în bucăţele la 500 ml apă, se fierbe la foc mic până
ajunge apa la jumătate şi se bea seara, înainte de culcare.
Persoanele care au predispoziţie genetică spre diabet, sau o alimentaţie precară, ar trebui
să consume câte un măr cu 15 minute înaintea meselor, pentru a evita apariţia bolii.
12. Nuc Juglans regia
Compoziţia chimică variază, astfel seminţele conţin puţină apă, protide, grăsimi, hidraţi de carbon,
săruri de sodium, potasiu, calciu, fosfor şi fier şi vitamine (A, B1, B2, niacin şi C). Fructele au
conţinut de tannin, acid galic şi elagic, inozitol, inglona, cantităţi mici de ulei volatile, vitamina C şi
tirozina.
Pericarpul (cojile verzi) contin iuglona, taninuri, ulei eteric, vitamine, clorofile, amidon, pectin, acizi
organic, aminoacizi liberi şi multe substanţe minerale (arsen, bariu, calciu, clor, cobalt, fier,
potasiu, magneziu, mangan, sodium, nichle, fosfor, sulf şi zinc).
Pentru combaterea hiperglicemie se recomandă o infuzie din 2-3 linguri de pulbere de
frunze de nuc uscate, peste care se toarnă o cană de 200 ml de apă clocotită.
Ca adjuvant se ia o linguriţă de pulbere de frunze de nuc de 4 ori pe zi în cure de 3 luni cu o lună
pauză. Se recomandă şi tinctura din membranele uscate tocate mărunt.
13. Orz Hodeum vulgare L.
Compoziţie chimică: boabele conţin apă, proteină brută, grăsimi, substanţe extractive neazotate,
celuloză, substanţe minerale cu P, K, Si, Mg, Ca, Fe.
Pentru tratarea diabetului se recomandă a se consuma orz încolţit, 1-2 linguri pe zi. Se pun
boabele de orz pe o farfurie, se îmbibă cu apa şi se lasă 1-2 zile în bucătărie.Sucul de orz verde se
prepară din plante imediat recoltate. Se îndepărtează impurităţile, se verifică fir cu fir, se spală şi
se introduc în storcător. Pasta rezultată se pune într-un borcan, peste care se toarnă apă rece cu
puţin peste nivelul ei şi se păstrează la frigider. Dimineaţa se introduce în storcător ,sucul care se
obţine, se va bea fără a mai fi diluat.Maceratul se prepară din o linguriţă de pudră de orz verde la
100 ml apă rece. Se lasă 2-3 ore, se strecoară şi se va bea cu 30 minute înainte de masă.

9. Prepararea decoctului, infuziei după fitoterapia academică. Plantele indicate în

tratamentul hipercolesterolemiei.

Fitoterapia in colesterolemie
Folosind unul dintre pilonii TCM pentru a înțelege dezechilibrele energetice care declanșează boli,
avem Teoria celor cinci elemente , astfel încât o boală a ficatului poate fi transmisă splinei; este că
„Lemnul profită de slăbiciunea Pământului și atacă”. O boală a splinei poate fi influențată și
asupra ficatului, este că „Pământul revoltă Lemnul”. Când ficatul și splina sunt bolnave împreună,
ele se influențează reciproc deoarece „Lemnul este aglomerat, Pământul este gol sau altfel
Pământul este obstrucționat, Lemnul este aglomerat”. O boală hepatică poate influența și inima și
se întâmplă că: „boala mamei afectează copilul”; poate influența plămânii, ceea ce are ca rezultat
„lemnul revoltă metalul”; poate influența rinichii, ceea ce are ca rezultat „boala Fiului afectează
mama”.

Potrivit medicinei tradiționale chineze, colesterolul crescut este cauzat de energie stagnantă în
ficat și vezică biliară, aceasta din urmă fiind afectată și de căldură și umiditate excesivă. Toate
acestea combinate cu o deficiență de Qi si in splina.
Planta - Hong Qu (  Monascus Purpureus  )
Acțiuni: Întărește splina, usucă stomacul, favorizează digestia și revigorează circulația sângelui.
Indicații: Cazuri de dureri abdominale datorate sângelui stagnat, dizenterie alb-roșiatică, traume
externe și interne.
Caracteristici: cald, condimentat și dulce.
Canale: splină, ficat și intestin gros.
Acțiune: Tonifică splina și stomacul, favorizează digestia, circulă Xue și elimină staza Xue.
Indicații: Tonifică splina și stomacul, favorizează digestia, circulă Xue și elimină staza Xue.
!!! Se foloseste in cazul hipercolesterolemiei genetice(atunci cind boala mamei afecteaza si
copilul).

Am gasit o reteta de ceai pentru fitoterapie in hipercolesterolemie pe larg folosita in ultimul

timp pentru cercetarile influentei fitoterapiei indelungate asupra colesterolului:
Ceaiul de plante a fost formulat conform principiilor TCM (medicina tradițională chineză), folosind
principiile clasice de întărire a splinei, reglarea Qi, disiparea stazei și eliberarea vaselor din rețea.
Formula a fost compusă din următoarele plante:
Gou Qi Zi 3g
Dan Shen 3g
Shan Zha 3g
Sang Ji Sheng 3g
Cao Jue Ming 3g
He Ye 3g
Chen Pi 3g
Ierburile au fost înmuiate în apă clocotită timp de 30 de minute înainte de a bea ceaiul rezultat.

✓ Alte masuri fitoterapice folosite in tratatarea colesterolemiei:

Orez de drojdie roșie
Este o alternativă naturală la statine . Drojdia Monascus purpureus crește în mod natural pe orez și
este consumată în mod obișnuit în est.
Conținutul său de monacolin încetinește producția excesivă de colesterol în ficat , într-un mod
similar cu medicamentele, dar fără efectele secundare ale acestora. De aceea, medicina naturală o
consideră o alternativă la statine (consultați întotdeauna un expert).
Cum de administrat: aportul obișnuit este de 500 până la 1.000 mg pe zi, împărțit în 1 și 2 prize.

- Astragal
- Păducel
- Trestie de zahăr: 
Conține policosanol, o substanță care  blochează ficatul să producă colesterol . Se
recomandă de la 5 până la 20 mg de trestie de zahăr policosanol pe zi.

- Krill:
Uleiul său are o formă de Omega 3 mult mai eficientă decât cea obținută din pește și o
cantitate bună de antioxidanți, cum ar fi astaxantina, un puternic protector arterial. Se
recomandă administrarea a 500 până la 1.500 mg (1 până la 3 perle) de ulei de krill pe zi.

- Lecitina de soia: 
Este bogată în fosfolipide, care acționează ca săpunul asupra grăsimilor, emulsionându-le
și facilitând expulzarea lor prin bilă. Ajută la reducerea colesterolului total și a LDL. Luați 1
până la 3 linguri de desert pe zi.

- Păpădie
Această plantă medicinală mărește expulzarea bilei bogate în colesterol, îmbunătățind astfel
profilul lipidic . Este, de asemenea, un diuretic puternic .
· Cum de administrat: 
Cu o lingură de frunze de nivel, faceți un decoct și adăugați miere. Puteți lua până la trei ori
pe zi.

- Anghinare
Este un mare aliat pentru a reduce colesterolul, deoarece încetinește formarea acestuia în ficat și
facilitează eliminarea acestuia prin bilă.
· Așa se administrează: 
Pregătiți un decoct cu o lingură de frunze nivelată, adăugați suc de lămâie și puțină miere (deoarece
este foarte amară). Luați-l de 1 până la 3 ori pe zi.

- Ceai negru Tuocha

Prepararea decoctului: pasii ce trebuie de respectat.

„Un decoct este o infuzie concentrată făcută prin fierbere ușoară a unor forme„ mai dure ”sau a
unor părți de ierburi, precum rădăcini, scoarțe și tulpini lemnoase (fie proaspete, fie uscate). Este
diferit de o infuzie, care este un concentrat obținut prin înmuierea (nu fierbere) a părților mai
delicate ale plantei, cum ar fi frunze, flori, tulpini ușoare etc. ”

Importanța recipientelor și temperatura focului.

Recipientele.
Principalul obiectiv al realizării decocturilor de plante și flori este extragerea principiilor lor
active. Din acest motiv, este necesar să se utilizeze recipiente care pot recupera vaporii produși de
efectul de condensare. În abur, sunt încorporate numeroase substanțe volatile, care sunt de
interes să rămână în interiorul recipientului de utilizat. De aceea, importanța utilizării capacelor și
chiar mai bune, dacă sunt capace cu margine interioară care permit recuperarea acestei ape.
Recipientele din oțel inoxidabil cu capac de sticlă sunt cele mai utilizate. Dar putem folosi și tigăi
de bucătărie (oală sub presiune), vase de lut cu capace și recipiente de sticlă. Acestea din urmă
sunt, fără îndoială, cele mai bune. Pe piață sunt disponibile diferite modele de recipiente din sticlă
și de diferite modele, care vor ajuta enorm la realizarea decocturilor.
Temperatura focului.
Ideea sau scopul este să încălzim apa încetul cu încetul și să o aducem la fierbere. Se continuă să
fiarbă la foc mic și cu capacul deasupra pentru o perioadă de aproximativ 15 până la 30 de
minute. În cele din urmă se lasă să se răcească fără a ridica capacul, se filtrează și este gata de
utilizare.

✓ Pasii de urmat:
Înmuiem - Așezam tot conținutul în vas și acoperim cu apă filtrată la temperatura camerei la
aproximativ 2 inci deasupra ierburilor. Lăsam aceste plante să se înmoaie peste noapte sau chiar
24 de ore in unele cazuri.
Fierbem- Aducem apa la fierbere, acoperim și apoi reducem focul la foc mic. Timpul de gătit este
specific ierburilor / formulei cu care lucram, dar, ca orientare generală, timpul mediu este de
aproximativ 30 de minute. Lăsam capacul închis în timp ce gătim pentru a păstra calitatea
aromatică și uleiurile volatile. Ierburile tonifiante tind să fie gătite mai mult timp, în jur de 45 de
minute, iar plantele aromatice au nevoie de un timp de gătit mai scurt, cum ar fi 5-10 minute

Tulpina - Acest prim lot de „ceai” este strecurat din ierburi după ce se răcește ușor și plasat într-un
borcan de sticlă. Decoctul poate fi strecurat printr-o strecurătoare de metal sau o pânză de brânză.

Refierbem- Umplem vasul cu apă acoperind ierburile aproximativ 2 inci și repetam instrucțiunile
de mai sus. Acest lucru permite extragerea întregii potențe a plantelor. Combinam aceste două
loturi după ce decoctul se răcește.
Consumam - Aroma ierburilor este o parte foarte importantă a calităților sale medicinale, chiar
dacă uneori poate fi destul de puternică sau neobișnuită. Decocturile pot fi ușor diluate cu apa
pentru a ajuta, sau miere poate fi adăugată la anumite formule. Mierea va schimba aroma și ar
putea modifica proprietățile formulei, de aceasta trebuie sa avem grija cit adaugam.

10.Metodele externe de aplicare a fitoterapiei. Plantele indicate în tratamentul colecistitei

cronice acalculoase.

Formele fitoterapeutice de uz extern

Unguente = preparate de consistență semisolidă; - bază de unguent + tincturi, extr.fluide, uleiuri
volatile, etc
Uleiurile medicinale
= macerate obținute cu ulei comestibil (floarea soarelui, măsline, arahide, etc.).
- Plantele proaspete se lasă la macerat 4-6 săptămâni.
- Produsele uscate se pot prelucra mai rapid: - umectare cu alcool c.c. într-un vas închis etanş, timp
de 10-12 h; - se adaugă uleiul comestibil, - se fierbe pe baia de apă 2-3 ore; - se lasă în repaus 2-3
zile, după care se filtrează. Se păstrează la rece şi ferit de lumină. Ex: Ulei de sunătoare, de
muşețel, de coada şoricelului, etc. Se aplică sub formă de pansamente locale pe răni, arsuri,
eczeme.
Cataplasme (prişnițe)
Se obțin: - fie din frunze proaspete de plantă (pătlagină, varză, ceapă) - fie din semințe măcinate
(in, muştar) şi amestecate cu apă călduță până la obținerea unei paste.
Pasta (terciul) se pune în tifon în strat dublu sau într-un săculeț de pânză. Cataplasmele au efect: -
fie emolient şi antiinflamator, - fie revulsiv, activând circulația periferică.
Băile cu plante
Se prepară infuzii sau decocturi concentrate care apoi se toarnă în apa de baie Sau: planta
mărunțită se introduce într-un săculeț de tifon care apoi se atârnă în apa de baie (în special cu
plante cu conținut în ulei volatil).
Principiile active extrase în apă au acțiune directă la nivelul tegumentelor sau al mucoaselor:
antiseptică, antiinflamatoare, cicatrizantă, sedativă, etc.
Băile de plante = utile şi în afecțiuni interne. Tegumentele şi mucoasele = destul de permeabile
pentru numeroase substanțe active; acestea pot ajunge în zone mai profunde, în circulația
sanguină, şi apoi în întreg organismul. Durata băilor: 20-30’. Se fac cure de cel puŃin 5-7 băi la 2
zile.
Oțeturile aromatice - se obțin prin macerarea plantelor aromatice în oțet de vin. raport
drog/solvent: 50-100 g/1 litru Macerarea durează 7-8 zile, după care se filtrează şi se presează.
Soluția extractivă se foloseşte sub formă de frecții locale sau generale.

Inhalațiile
= forme de administrare a uleiurilor volatile prin tractul respirator.
Se prepară - fie din plante aromatice,
- fie din uleiurile volatile puse direct în apa clocotită.
Se aplică în: rinite, sinusite, laringite, traheite, bronşite, etc. Gargarismele = infuzii, decocturi sau
tincturi diluate, utlizate pentru dezinfectarea cavității bucale şi a faringelui. Se recomandă în
stomatite, gingivite, amigdalite, abcese dentare şi aftoze bucale, atât la adulŃi cât şi la copii.
Colecistita fara pietre sau acalculoasa este o boala care este adesea nerecunoscuta. Ea apare ca
urmare a ischemiei vezicii biliare si stazei biliare, cu o incidenta estimata de 1,5%. Este frecventă la
pacienţii septici sau la pacienţii care se recuperează in urma unei sepse abdominale. Diagnosticul
este adesea amanat din cauza severitatii tulburării.
- Super Soya Lecithin - ajuta la mentinerea unui nivel normal de colesterol, contribuie la arderea si
descompunerea grasimilor contribuind astfel la impiedicarea depuneri acestora in ficat si bila.
- White Whillow – aspirina naturala extrasa din scoarta de salcie alba are efect de calmare a
durerilor, de scadere a febrei, intaritor, antiinflamator si de purificare a sangelui. Se foloseste, de
asemenea, si pentru ameliorarea afectiunilor hepatice, renale si cardiovasculare.
- Administrarea de Liquid Chlorophyll de doua ori pe zi deblocheaza si fluidizeaza circulatia
sanguina si limfatica. De asemenea imbunatateste functia organelor implicate in metabolism :
ficatul, rinichii si colonul.
Dar pentru a preveni a preveni formarea pietrelor și apariția colecistitei, se recomandă sucul de
ridiche neagră.

11.Clasificarea plantelor medicinale (fitoterapia academică). Plantele indicate în sindromul

climateric.

Clasificarea plantelor medicinale

1. După conţinutul predominant al substanţelor biologic active
Plante medicinale ce conţin uleiuri volatile
Plante medicinale ce conţin alcaloizi 
Plante medicinale ce conţin principii amare 
Plante medicinale care conţin glucide
Plante medicinale care conţin flavonoide
Plante medicinale care conţin antocianozide
Plante medicinale care conţin taninuri
Plante care conţin antracenozide

2. Clasificarea după acţiunea farmacologică (ex. excită/inhibă funcția unui organ sau sistem)
- plante utilizate în bolile aparatului cardiovascular, care conţin, de regulă, glicozide sau heterozide
cardiotonice. Ex. Digitalis sp., Convalaria majalis ş.a.;
- plante utilizate în bolile aparatului respirator care pot fi cu acţiune emolientă
(Althaea sp., Plantago sp. ş.a.), cu acţiune expectorantă etc.
- plante utilizate în afecţiunile aparatului digestiv ca Mentha sp., Melissa sp., Matricaria
chamomilla, Carum carvi ş.a.
- plante folosite în bolile aparatului urinar;
- plante folosite în bolile sistemului nervos ca Valeriana officinalis, Vinca minor,Claviceps purpurea,
Papaver sp. ş.a.
- plante folosite în unele boli ale aparatului genital ca Claviceps purpurea,Calendula officinalis ş.a.
- specii utilizate în tratamentul extern ca Hypericum perforatum, Calendula officinalis ş.a. (Crăciun
şi col., 1976).

3. Clasificarea după utilizarea terapeutică

4. După criterii botanice și mediul de viață - înşuşirile morfologice şi de tipul florii. Astfel plantele
se clasifică şi se grupează pe ordine, genuri, familii şi specii.
– organul utilizat în terapeutică
– perioada de recoltare
– zonarea naturală (flora spontană) şi zonarea culturilor (specii cultivate)
– ciclul de vegetaţie şi parcurgerea fenofazelor

Plantele indicate în sindromul climacteric (menopauza)

1) Angelica sinensis – 5-15 gr
- cardioprotector
- antiinflamator
- antiaritmic
- contra fatigabilitatii
- regleaza HTA

React adverse – mareste actiunea anticoagulantelor

2) Salvia – 3-6 gr/zi - infuzie

- scade transpiratii excesive

Contraindicatii – Sarcina, alaptare, epilepsia (doza >15 => epilepsia)

3) Paducel – 1,5 g + 150 apa – infuzie 15 min, 3-4 cani/zi
- scade contractia miocardului
- scade TA

Nu sunt contraindicatii si reactii adverse

4) Talpa-ghistei – 4-5 g/zi – infuzie

- sedative
- hipotensiv
- antispastic
- hipoglicemiant

Contraindicatii – copii, sarcina, alaptare

Rectii adverse (in doze mari) – diaree, metroragie, iritatie gastrica

5) Lemnul-dulce – 1-1,5 g + 150 ala clocotita/rece, se fierbe 15 min, se strecoara

- sursa de fitoestrogen
Sunt si alte actiuni ca antiinflamator, spasmolytic, antialergic, antitusiv, dar pentru sindrom
climacteric principalul este ca este sursa de fitoestrogen

Reactii adverse – pseudohiperaldosteronism, contractii musculare anormale, scaderea hemoglobinei

Contraindicatii – HTA, edeme, DZ, sarcina

12.Metode de tratament incluse în fitoterapie. Cistitei cronice

13.Regulile de aplicare a tratamentului fitoterapic. Plantele indicate în tratamentul
rinitei.
14.Dozele de infuzie /decoct indicate copiilor 1-16 ani (fitoterapia academică). Plantele
indicate în tratamentul hipercolesterolemiei.