Scoala Posliceala Sanitara

“Regina Maria”

REFERAT BIOCHIMIE
Fenicul

Elev: Paduraru (Covaci) Alexandra

AMF-Anul II

Fenicul
Feniculul (Foeniculum vulgare) este o planta erbacee originara din sudul Europei si Orientul
Apropiat, cunoscuta inca din antichitate pentru virtutile sale curative, de Ia indigestii, tuse pana
la boli mentale.

 De la fenicul se folosesc fructele (adesea numite seminte) si tulpina ca leguma. Dupa uscare
fructele feniculului au culoarea verde. Calitatea lor este indicata de culoarea verde stralucitoare.
O raritate, ce provine de la florile feniculului, este polenul, comercializat sub de numirea de
"condimentul ingerilor".

Semintele de fenicul au o lungime de 4-8 mm, sunt subtiri si curbate, culoarea lor variind de la
cafeniu la verde-deschis, cele de culoare verde avand calitate superioara. Mirosul lor este dulce
si aromat, similar cu anasonul. Gustul este dulceag si un pic mentolat, similar cu al anasonului,
dar mai bland. Acestea pot fi folosite intregi sau macinate. Se recomanda a fi depozitate intr-un
loc aerisit, lipsit de lumina si umiditate.

Compozitie chimica
- ulei eteric (3-7% in fructe si 2-4 % in herba), un lichid galben-verzui, cu miros dulce, anisat,
care se extrage prin distilare cu antrenare de vapori timp de 12-24 ore;
- compusi terpenici oxigenati: anetol (50-90%) fenchona (10-30%), aldehida anisica,
miristicina, cineol, camfor, linalool, carvacrol, estragol, acetat (de fenchil si bornil);
- hidrocarburi monoterpenice (cantitate redusa): pinen, camfen, tujen, felandren, sabinen, caren,
mircen, terpinen, ocimen, cimen, terpinolen;
- lipide (12-13%), uleiuri grase, mucilagii;
- flavonoide;
- substante amare, zaharoza (4-5%), pectine (3%), proteine (14-22%), celuloza bruta;
- acizi organici, vitamine (A, B, C) si minerale (potasiu, calciu, sodium, fier, sulf, zinc, cobalt)
Proprietati terapeutice
- stimulente digestiv, carminative, galactogoge, antispastice, tonic-aperitive, stomahice,
laxative, purgative, antiemetice, anticolitice (Ia sugari), emenagoge (radacini);
- stimulente respirator, expectorante, fluidizante ale secretiilor bronsice, febrifuge, sudorifice,
sedative in tusea convulsiva si astmatica;
- diuretice antilitiazice Ia nivelul cailor urinare, stimulatoare a lactatiei;
- antiseptice, antibiotice, antiinflamatoare;
- aromatizante si condimentare cu gust placut. 

Mod de actiune
- afectiuni ale aparatului digestiv (considerat prietenul stomacului): combate spasmele tubului
digestiv, calmeaza durerile abdominale (crampe stomacale, indigestii, colici la sugari),
evacueaza gazele intestinale in cazul aerofagiei si balonarilor dupa mese, ascita, insuficienta
pancreatica, constipatii spastice, viermi intestinali, lipsa poftei de mancare;
- fluidifica secretiile bronsice si usureaza expectoratia, combate gripa, astmul bronsic, pleurezia,
tusea convulsiva;
- faciliteaza urinarea prin marirea diurezei si protejeaza rinichii contra formarii calculilor,
regIeaza menstrele reduse cantitativ si reechilibreaza fecunditatea femeilor;
- favorizeaza aparitia coloizilor cu rol de stimulare a secretiei de Iapte la femei care alapteaza si
resoarbe umflaturile la sanii impietriti cu lapte;
- combate ulceratlile gatului (traheita, faringita, laringita, amigdalita) si infectiile ochilor
(blefarite);
- insuficienta cardiaca cu edeme;
- forifica organismele obosite si evita astenia, migrenele si starile depresive;
- combate bolile de piele, avand rol antiseptic si antiinflamator in umflarea picioarelor,
gleznelor si pleoapelor. 

Contraindicatii: ulcere gastrice si duodenale, enterocolite cronice si acute. 

Forme de utilizare

UZ INTERN

1. Infuzie din 5-6 fructe zdrobite (pentru copii) si 1/2 Iingurita de fructe (pentru adulti) la 200
ml de apa clocotita; se infuzeaza 2-5 minute, se strecoara si se bea un ceai caldut pe zi,
fractionat in 3 reprize dupa mesele principale, pentru calmarea colicilor abdominali la copii si
adulti sau ca expectorant in bronsite. In caz de voma se bea rece.
2. Fenicul in lapte din fructe macinate fin, amestecate cu lapte din care se ia cate o lingurita in
timpul crizelor de tuse sau de catre femeile care alapteaza, avand efecte galactogene. Se
consuma si in tulburarile de menstruatie, regularizand ciclul.

3. Fenicul in iaurt din 30 g de frunze de fenicul tocate, 300 g de iaurt, 1/2 ceapa si 2-3 catei de
usturoi; se consuma vara la cina, in cazul afectiunilor dureroase de stomac.

4. Infuzie din amestec cu 2 g de fenicul, 2 g de maghiran, 2 g de menta Ia 1 litru de apa

clocotita; se infuzeaza 3 minute, se strecoara si se bea intreaga cantitate in cursul zilei, in caz de
stari anxioase.

5. Decoct din 10 g de fructe in 150 ml apa; se fierbe 3 minute, se infuzeaza 10 minute, se

strecoara si se ia cate o lingura intr-o ceasca cu lapte. Se mai fierbe inca 2-3 minute si se ia cu
lingurita in timpul crizelor de tuse.

6. Infuzie din 1 lingurita de fructe, amestecate cu putin zahar si coaja de portocale, Ia 200 ml de

apa clocotita; se lasa sa infuzeze 10-15 minute si se ia cate o lingura, de 3 ori pe zi.

7. Infuzie din amestec, in parti egale, cu fructe de fenicul, anason si chimion si flori de musetel,
din care se ia o lingunita la 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza, acoperit, 10-15 minute, se
strecoara si se bea prin inghitituri rare in caz de dureri abdominale si gaze intestinale,

8. Tinctura din ulei de fenicul si alcool de 70° in parti egale. Se iau cate 2-4 picaturi de 2-3 ori
pe zi, cu efecte in stimularea digestiei, in eliminarea gazelor, stimularea secretiilor gastrice si
fluidificarea secretiilor bronsice.

9. Pulbere din seminte macinate foarte fin; se iau cate 4 g pe zi, cu 30 de minute inainte de masa
principala si se tine sub Iimba 7 minute, dupa care se inghite cu putina miere in caz de colici
abdominale, balonari, astm, bronsite, tuse convulsiva, crize de calculoza renala si constipatie.

10. Macerat din 30 g radacini uscate si macinate la 1 litru de apa; se lasa 2 zile, se strecoara si

se bea cate o ceasca dupa mese, in caz de menstre dureroase.

UZ EXTERN

11. Infuzie din 2 lingunite de fructe de fenicul in 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 5 minute,

se strecoara si se foloseste sub forma de gargara in faringite, laringite si amigdalite, fara a
inghiti lichidul. Infuzia se mai foloseste sub forma de comprese locale (de 3-4 ori pe zi), cu
efecte antiseptice si cicatrizante in vindecarea ranilor, abceselor si ulceratiilor sau se aplica pe
ten la persoane cu acnee si eczeme zemuinde. La infectiile oculare se pun comprese calde pe
pleoape.

12. Infuzie din 15-20 g de fructe la 1 litru de apa clocotita; se foloseste sub forma de cataplasme
cu frunze proaspete sau varfuri florale aplicate pe sanii durerosi, umflati si impietriti cu lapte.
13. Decoct din 50-100 g fructe la 1 litru de apa; se fierbe 5 minute, se infuzeaza 10 minute si se
fac frectii contra durerilor de rinichi, reumatismului si artrozelor.

14. Macerat din amestec cu 20 g de fenicul, 60 g de coada calului, 40 g de patlagina si 20 g de

seminte de in; se ia o lingurita din amestec si se fierbe 5 minute in 200 ml de apa; se lasa la
macerat 5-10 ore si se foloseste ca gargara contra bronsitei si a raguselii.

15. Bai din herba de fenicul cu efect antiseptic in tratamentul unor boli de piele (eczeme,
iritatii).

16. Otet aromat pentru ingrijirea pielii din 10 g fructe de fenicul, 1 g de rozmarin,10 g de

sunatoare, 20 g frunze de salvie puse intr-un vas de sticla cu 50 ml de alcool de 70º; se lasa la
macerat 24 ore, dupa care se adauga 400 ml de otet din vin. Se mai lasa inca 24 ore, se
completeaza cu 100 ml de alcool de 70° si se strecoara prin tifon dublu, cu stoarcerea rezidiului.