Arnica

Se utilizeaza florile, desi in alte tari se foloseste iarba si in special radacinile. Tinctura preparata din flori, diluata, are o actiune antiinflamatorie si se aplica extern, dar cu conditia ca pielea din locul tratat sa nu prezinte leziuni. Arnica (Arnica montana), fam. Asteraceae (Compositae), numita si: carul padurilor, carul zinelor, cujda, podbal de munte Locatie: Este ospecie cu plasticitate ecologica mare, fiind intalnita in Europa, Asia si America de Nord. in tara noastra este raspandita in zona montana si subalpina din tot lantul carpatic, in special in fanetele si pasunile umede. Cu toate acestea, specia este pe cale de disparitie in multe judete, ca urmare a conditiilor pedoclimatice, dar in special a exploatarii nerationale a bazinelor din flora spontana. Florile din centrul capitalului sunt tubuloase si hermafrodite, au corola impartita in cinci dinti, un caliciu paros in forma de egreta si un androceu format din sinci stamine concrescute. Fructele sunt achene cenusiu-negre de cca 5 mm lungime si 1 mm grosime, prevazute terminal cu un papus galben lung de cca 8 mm. infloreste in august. Descrierea plantei: Planta ierboasa perena; radacinile numeroase sunt fibroase si pornesc de pe rizom, care este de forma cilindrica, avand o pozitie oblica sau orizontala, de culoare brun-roscata, lung de 8-10 cm, gros de 3-5 mm si ramificat. Tulpina ierboasa, inalta de maximum 60 cm, uneori putin ramificata, acoperita de peri tectori si glandulosi si se termina cu o inflorescenta. Frunzele care alcatuiesc rozeta bazilara, in numar de 5-7 (10) sunt ovate intregi, cu 5-7 nervuri, acoperite cu peri scurti. Pe tulpina formeaza 1-2 perechi de frunze opuse, mai mici decat frunzele din rozeta. Inflorescenta este capitul, redus ca marime si are la exterior un involucru format din doua randuri de bractee. Florile sunt de doua feluri: cele marginale sunt flori femele, ligulate, in numar de 12-20, iar ligula este de cca 2 cm lungime, terminata cu 3 dinti si brazdata de 7-15 nervuri, culoarea este galbenportocalie-galben-rosiatica. Ce recoltam: Se utilizeaza inflorescentele intregi - Flores Arnicae -care reprezinta capitule cu receptacul plan, usor convex, cu diametru de cca 1 cm. De retinut faptul ca arnica se deosebeste de celelalte plante asemanatoare (Doronicum austriacum si Doronicum hungaricum) prin faptul ca este singura specie care are frunzele tulpinale opuse si nu alterne, Compozitie: Florile contin ulei volatil de la urme pina la 3,8%. Continutul de ulei volatil este puternic influentat de conditiile pedoclimatice. Florile mai contin alcooli triterpe- nici (arnidiol, arnisterina, feradiol), carotinoide (heleniena), pigmenti galbeni (arnicina) pana la 4% si alte substante. De asemenea radacinile acestei plante contin ulei volatil (0,5-1,5%), acizi (cafeic, fumarie, succinic), inulina, timol etc. Cultivare: Fiind o specie destul de cautata, iar flora spontana nemaiputand asigura cantitatile de drog necesare, s-a trecut la introducrea in cultura a acestei specii, care prefera solurile nisipoase din zonele forestiere bogate in substante hranitoare, humus si bine aprovizionate cu apa. Se recomanda sa fie cultivata dupa speciii prasitoare care au fost bine ingrasate cu gunoi de grajd si curate de buruieni. Aratura de baza, adanca de 22-25 cm, trebuie sa fie cat mai uniforma. Se poate inmulti prin insamantare directa, prin rasad sau pe cale vegetativa prin despartirea (segmentarea) rizomilor. La

semanatul direct, epoca optima este sub iarna, folosind samanta proaspata in cantitate de 6-8 kg la hectar. Distanta intre randuri va fi 60-70 cm, iar intre plante 25-30 cm. Adancimea de semanat este de 1,5-2 cm. Rasadul se produce in straturi reci, iar semanatul propriu zis se executa tot sub iarna, folosind 70-80 g samanta la 100 m2. Distanta intre randurile stratului va fi de 10 cm. Samanta va fi apoi acoperita cu un strat de 1,5-2 cm mranita curata de buruieni sau turba. Rasadul se transplanteaza primavara cand are 2 perechi de frunze adevarate, la distanta de 60 x 30 cm. La inmultirea pe cale vegetativa rizomii se recolteaza de la plantatii in varsta de 3-4 ani. Se va avea in vedere ca fiecare segment de rizom sa aiba minimum 1-2 muguri bine dezvoltati. Plantatul la loc definitiv se realizeaza toamna (octombrie) sau primavara timpuriu. Distanta de plantare este de 60 x 30 cm. in toate cazurile culturile vor fi intretinute prin prasile manuale sau mecanice ori de cate ori este nevoie. Recoltare: Recoltatul inflorescentelor se desfasoara in lunile iunie- iulie, luand de la fiecare planta numai capitolele cu flori ligulate, viu colorate inaintea ofilirii acestora. Inflorescentele recoltate nu se vor presa in cosuri, ci vor fi transportate imediat la locul de uscare. Uscarea naturala se poate realiza in incaperi curate si bine aerisite. in uscatoare artificiale, temperatura maxima de uscare fiind de 35-40C. Randament = 5-6:1. Utilizare: Se utilizeaza florile, desi in alte tari se foloseste iarba si in special radacinile. Tinctura preparata din flori, diluata, are o actiune antiinflamatorie si se aplica extern, dar cu conditia ca pielea din locul tratat sa nu prezinte leziuni. Tratamentul intern se face numai cu avizul medicului, in doze mici (25 picaturi odata), avand o actiune sedativa, datorata moderarii activitatii centrilor nervosi superiori. De asemenea, se mai utilizeaza in spasme arteriale si arteroscleroza. Dozele mari sunt toxice sau chiar paralizante.