REFERAT

PLANTE
MEDICINALE

Clasa:II F
Specializarea:AMF

2018
 CĂLINUL

DENUMIRE POPULARĂ: călin, bulgăre de zapadă, amarus, clocotei,

malin, palusca
DENUMIRE ȘTIINȚIFICĂ: Viburnum opulus
FAMILIA: Caprifoliaceae

DESCRIERE
Călinul este un arbust originar din America, Asia şi Europa, poate
atinge o înălţime de 4 metri şi este folosit de multe ori ca plantă
ornamentală pentru grădină.
Frunzele acestei plante sunt lobate, de culoare verde închis şi
lucioase sau rugoase (în funcţie de specie). Toamna, frunzele devin roşii,
galbene sau portocalii. Florile călinului sunt de culoare albă şi sunt
grupate sub forma unui bulgăre de zăpadă.
Fructele, grupate în ciorchini, sunt de culoare roşie şi rămân pe
plantă o perioadă lungă de timp. Călinul poate fi întâlnit la câmpie, prin
păduri, liziere şi chiar în zonele de munte. Acesta înfloreşte în lunile mai
– iunie.De la această plantă se recoltează scoarţa ramurilor şi tulpinilor
tinere.
COMPOZIŢIE
Călinul conţine substanţe amare, rezine, pectine, acizi, saponine,
amidon, tanin, heretozide şi flavonoide.

ACŢIUNE
Călinul are acţiune astringentă, diuretică, antispastică,
antiinflamatoare, antidismenoreică, hipotensivă, sedativă, cardiotonică şi
laxativă.

INDICAŢII TERAPEUTICE
Scoarţa de călin este utilizată în industria medicamentelor, pentru
obţinerea unor extracte cu efect calmant şi hemostatic.
De asemenea, preparatele fitoterapeutice pe bază de călin pot fi
utilizate ca tonic pentru sistemul nervos, în cazul iminenţei de avort sau
ca sedativ uterin, în cazul hemoragiilor uterine.
În plus, poate fi utilizat în tratarea unor afecţiuni precum gastrita
acidă, transpiraţia excesivă, tusea, durerea abdominală, colici, diaree,
dismenoree, edeme, menstruaţii dureroase, crampe, hipertensiune etc.
Călinul ajută la reducerea tensiunii arteriale, la întărirea inimii şi
previne infarctul.

MOD DE ADMINISTRARE:
Pentru uz intern, se administrează decoct din 2 linguriţe de scoarţă
la o cană cu apă, maxim 2 căni pe zi.

PRECAUŢII ŞI CONTRAINDICAŢII
Nu se consumă fructele deoarece sunt otrăvitoare.
Nu se administrează femeilor însărcinate şi celor care alăptează.
Se recomandă ca durata curelor să nu depăşească 7 zile într-o lună.
 VALERIANĂ

DENUMIRE POPULARĂ: valeriană, odolean, năvalnic, iarba pisicii

DENUMIRE ȘTIINȚIFICĂ: Valeriana officinalis
FAMILIA: Valerianaceae

DESCRIERE
Valeriana este o plantã ierboasã, mirositoare, cu tulpinã înaltã de
pânã la 2 m. Frunzele sunt adânc divizate, iar florile sunt mici, de
culoare roz-liliachie şi sunt grupate pe partea superioarã a ramificaţiilor
tulpinii.
Planta creşte spontan pe soluri umede, în stufărişuri, păduri, la
marginea apelor, în lunci şi zăvoaie, în zonele de deal şi munte, fiind
răspândită în toată Europa şi Asia.În scop terapeutic se
recolteaza rizomii, stolonii (tulpinile târâtoare) şi rădăcinile.
COMPOZIŢIE
Rãdãcina de valeriană conţine ulei volatil, acid cafeic, acid
clorogenic, substanţe terpenoide, sescviterpene, acid salicilic, glucide,
flavonoizi, taninuri, rãşini, cumarine şi multe altele.

ACŢIUNE
Principiile active din rãdãcina de valeriană au proprietãţi sedative
asupra sistemului nervos şi cardiac, precum şi acţiune antispasticã.

INDICAŢII TERAPEUTICE
Preparatele din rãdãcinã de valerianã au fost utilizate încã din
antichitate ca sedativ. Ele sunt indicate în nevroze, palpitaţii, colici
stomacale de naturã nervoasã, insomnii, tulburãri de menopauzã.

ADMINISTRARE:
Se poate folosi sub formã de pulbere (de 3 ori câte un vârf de cuţit
pe zi) sau ceai: se preparã o infuzie din 1 linguriţã la 1 canã cu apã. Se
bea treptat în cursul unei zile sau seara, înainte de culcare.
Având în vedere cã principiile active sunt extrase în mod diferit
din rãdãcinã în funcţie de modul de preparare, unii fitoterapeuţi
recomandã în cazul colicilor abdominale pe fond nervos urmãtorul
preparat: se pune 1 linguriţã de pulbere de rãdãcinã de valerianã la
macerat în 1 canã cu apã rece. Se acoperã şi se lasã la macerat timp de 2
ore, dupã care se dã în clocot şi se filtreazã. Se administreazã câte 1
linguriţã dimineaţa şi seara.

PRECAUŢII ŞI CONTRAINDICAŢII
Administratã ca tranchilizant, valeriana nu pare sã aibã efecte
toxice adverse. De aceea poate fi administratã chiar şi copiilor. Secunosc
totuşi cazuri de intoxicaţie voluntarã sau accidentalã prin administrarea
în doze excesive. Nu este recomandatã utilizarea pe duratã nelimitatã.
 ROINIȚA

DENUMIRE POPULARĂ: busuiocul stupului, iarba roilor, floarea

stupilor
DENUMIRE ȘTIINȚIFICĂ: Melissa officinalis L.
FAMILIA: Lamiaceae

DESCRIERE
Roinița crește în tufe dense care nu depășesc înălțimea de 90–
100 cm. Fiind perenă, frunzele se veștejesc și cad spre sfârșitul toamnei
și apar din nou de obicei în luna aprilie. Se aseamănă la înfățișare
cu urzica (Urtica dioica) deși aceasta din urmă aparține unei familii cu
totul diferite. Frunzele roiniței sunt însă de un verde mai pronunțat,
aproape închis la culoare și ele exudă o aromă plăcut mirositoare
asemănătoare lămâii atunci când sunt presate între degete.
COMPOZIȚIE
În compoziția acestei plante au fost identificate peste 100 de
substanțe chimice, între principalele componente regăsindu-se: citral
(neral și geranial), citronelal, linalool si geraniol. Gustul și aroma sa de
lamâie se datorează în principal citralului și citronelalului, care
contribuie și la mirosul său specific. Roinița conține flavonoizi și acizi
folici (acidul rozmarinic și acidul cafeic) care au un efect antioxidant,
ceea ce fac din această plantă o alegere ideală în dietele detoxifiante și
pentru slăbit.
Roinița conține, de asemenea, taninuri care sunt substanțe
astringente și contribuie la efectele sale anti-virale, dar și acetat de
eugenol, considerat unul din fitochimicalele cu efect antispastic.
Melissa Officinalis conține atât Vitamina C, dar și tiamina –
Vitamina B1. Studiile arată că 100 ml ulei esențial de roiniță conține 254
mg de Vitamina C. Deși este considerată o plantă non-toxică, trebuie sa
fiți conștienți că aceasta poate cauza dermatită de contact la persoanele
sensibile.

ACȚIUNE
Intern: Sedativ, reglator psiho-emoţional, stimulent al memoriei,
antispastic, analgezic, stomahic, coleretic şi colagog, carminativ,
antiseptic, slab antidiareic, antiemetic, antiherpetic, antitiroidian,
antigonadotropic, în boala Alzheimer reduce agitaţia şi îmbunătăţeşte
procesele cognitive, administrată seara favorizează instalarea somnului,
antitumoral, stimulează pofta de mâncare.
Extern: Cicatrizant, antiseptic, calmant, antiherpetic.

INDICAȚII TERAPEUTICE
Intern: Se utilizează ca adjuvant în: stări de nervozitate, stress,
anxietate, atacuri de panica, depresie, insomnii, afecţiuni gastro-
intestinale pe fond nervos, nevroze cardiace, distonii neurovegetative,
tulburări de memorie, dureri de cap, migrene, nevralgii, vertij
(ameţeală), hipertiroidie, ulcer gastro-duodenal, dischinezii biliare,
indigestii, meteorism (balonare), colici gastro-intestinale, colite cronice,
enterocolite, anorexie, greţuri, vărsături, boala Alzheimer, herpes.
Extern: Se utilizează ca adjuvant în: răni, eczeme, herpes bucal şi
genital.

ADMINISTRARE
Intern:
- pulbere – planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia o linguriţă
rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de
10-15 min., după care se înghite cu apă.
- macerat la rece – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250
ml de apă rece, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi
se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu
macerat pe zi, cu 30 min. înainte de mese.
- infuzie – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml de apă
clocotită se menţine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se
strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu infuzie pe
zi, cu 30 min. înainte de mese.
Extern:
- se aplică local sub formă de comprese cu macerat sau cu infuzie de
plantă, sau cataplasme care se obţin astfel: 1-2 linguri cu pulbere fin
măcinată se amestecă cu apă caldă astfel încât să formeze o pastă care să
poată fi aplicată extern. Deasupra se aplică un pansament ocluziv care să
poată menţine cataplasma la locul afectat minim 3 ore.

PRECAUȚII ȘI CONTRAINDICAȚII
În cazul persoanelor care utilizează sedative şi calmante de sinteză,
se recomandă evitarea utilizării în paralel a acestei plante.
Contraindicatii: Hipotiroidie, alergie la roiniţă.