Sunteți pe pagina 1din 9

Este un arbust sau mic arbore, nalt pn la 5 m.

Trunchiul i ramurile btrne sunt acoperite cu o scoar cenuie sau brun cenuie, iar ramurile tinere sunt verzi. Tulpina are mduv abundent. Frunzele sunt opuse, imparipenat compunse din 5-7 foliole oval lanceolate, cu vrf acuminat i marginea dinat. Florile mici, albe sau slab glbui, sunt grupate n inflorescene umbeliforme, sunt hermafrodite, pentamere, corola este rozacee, iar fructul o drup baciform.

Etimologia denumirii
Cuvntul Sambucus deriv de la grecescul sambyke=instrument muzical, fcut din ramurile acestei plante. Dup alii, ar deriva din cuvntul dacic seba=soc. Cuvntul nigra provine din latinescul nigra=negru, fcnd aluzie la culoarea neagr a fructelor mature.

Locurile de cretere ale socului:


Crete prin sate, pe lng case i garduri, prin pdurile de deal i cmpie, n luminiuri sau la marginea pdurilor. Se ntlnete din zona de deal i cmpie, pn n partea inferioar a munilor. nflorete n lunile iulie i august.

Recoltarea socului :
n scopuri medicinale se utilizeaz florile recoltate la nceputul nfloririi, cand 75 % din flori sunt nflorite. Recoltarea se face pe timp frumos, dup ce se ridic roua tind cu foarfeca sau cuitul ntreaga inflorescen imediat de sub locul de ramificare. Inflorescenele recoltate se pun la uscare la soare puternic, care le pstreaz culoarea alb-crem, cu florile n sus, ntr-un singur strat, pe rame acoperite cu hrtie. Produsul obinut are miros plcut aromatic, iar gustul este la nceput dulceag, apoi iute.

Aciunea farmacologic a Socului:


Sudorific (provoac transpiraie transpiraie abundent) ajutnd la scderea temperaturii. Florile de soc au de asemenea proprieti diuretice, laxative i galactogoge. Sub form de extract slab alcoolic au proprieti antinevralgice. Extern, ca antiseptic.

ntrebuinri ale Socului:


n grip, n rceal, bronit, contra tusei i n general n afeciunile aparatului respirator. Prin diureza pe care o produce se recomand n reumatism, boli de rinichi i de vezic. Ceaiul de flori de soc mrete cantitatea de lapte la femeile care alpteaz. Avnd proprieti laxative i ajutnd la eliminarea apei din esuturi, se folosete ca medicament natural (ceaiul) n obezitate. Pentru aceleai motive se recomand n constipaiile de natur nervoas. Extern, sub form de bi sau cataplasme, este indicate n furunculoue, abcese, arsuri, flictene, avnd proprietatea de a fluidifica puroiul de a calma durerile, fcnd s dea napoi umflatura. Sub form de bi fierbinti se utilizeaz contra reumatismului.

Prepararea i utilizarea Socului


Sub form de infuzie 5-8 % din care se beau 3 ceti de ceai pe zi. Sau intern: infuzie 2 lingurie de flori la 250 ml ap clocotit, se beau 3 ceaiuri cldue pe zi.

Ca laxativ: infuzie: 1-2 lingurie la 200 ml ap clocotit; se ia seara la culcare. Extern, infuzie: cantitatea de flori se dubleaz; se ntrebuineaz sub form de bi sau cataplasme n furuncule, abcese, arsuri i umflturi. Contraindicaii: Nu se utilizeaz florile proaspete: aplicate ca atare pe piele sau pe mucoase produc eriteme (roeaa pielii)

Tratamente din tradiiile populare:


Ceaiul din flori se lua contra tusei i afeciunilor aparatului respirator. Se bea n loc n ap i de cei bolnavi de astm. Se mai lua pentru domolirea durerilor de stomac sau de ficat i vezicula biliar. Din flori se fceau perinue, care se nfierbntau i se puneau calde la orbal. Frunzele crude se puneau pe bube i pe foale" pentru dureri de rnz. Cu decoctul lor se splau umflturile, boabele negre se puneau n plinc i se luau la friguri, ceaiul din boabe se bea contra vtmturii.

Florile de soc

(Sambucus nigra) Infloreste in mai, vestind trecerea de la exuberanta primaverii la plenitudinea fierbinte a verii. Este un arbust de dimensiuni medii, a carui tulpina rasfirata are de regula trei-cinci metri, putand insa ajunge in cazuri rare si la zece metri inaltime. Scoarta si frunzele sale au un miros specific, destul de respingator, menit sa alunge vizitatorii nedoriti. Florile, in schimb, au aroma racoritoare, proaspata, foarte placuta. Socul este recunoscut, deopotriva in folclorul romanesc si european, drept planta de leac si planta magica. In satele din nordul Moldovei si din Ardeal, se spunea ca socul este ocrotit de catre duhuri. De aceea, el rareori este lovit de trasnet, creste pe orice fel de pamant, pe florile sale nu se aseaza albina, si rareori este napadit de omizi sau de alti stricatori. Se mai spunea ca atingerea ramurilor sale este binefacatoare pentru cei bolnavi, dar nu trebuie sa dormi sub soc, mai ales daca este inflorit, pentru ca "cei din vant" te pot imbolnavi, suparati ca le-ai incalcat teritoriul. In Anglia si in Scandinavia, era considerata o mare greseala sa tai un soc, mai ales daca era batran, pentru ca in ramurile sale si-ar avea salas tot felul de duhuri ale naturii, care cand se intorc pe inserat acasa si isi gasesc locuinta distrusa, se razbuna teribil pe faptas. Nenumarate mituri si legende exista despre soc, din Orientul Mijlociu si pana in nordul Europei si al Africii, limitele imensului sau areal. La aceste mituri stravechi tinde sa mai adauge cateva si... stiinta moderna, cercetarile din ultimii 15 ani facute in tari cum ar fi Germania, Elvetia, Israel, Polonia, Serbia sau Statele Unite scotand in evidenta proprietatile medicinale uluitoare ale socului. In anii trecuti, ne-am ocupat indeaproape de efectele fructelor sale, pentru ca in cele ce urmeaza sa

cunoastem exceptionalele calitati vindecatoare ale florilor de soc. Florile de soc Se culeg in zilele lipsite de umezeala si, pe cat posibil insorite de mai, prin taierea ciorchinilor de pe tulpina. Dupa culegere vor fi tinute la soare pana la uscare, cat mai rasfirate posibil, intr-un saculet sau intr-o sacosa in care sa patrunda aer, pentru ca altfel se vor incinge si se vor strica foarte rapid. Proaspete, florile de soc se folosesc la obtinerea binecunoscutei socate, in timp ce uscate, sunt administrate in scop terapeutic, sub forma de infuzie combinata, pulbere, tinctura sau ulei. Florile uscate de soc au coditele tari si casante, iar petalele capata o tenta ceva mai galbuie. Ele constituie materia prima pentru cateva preparate medicinale foarte eficiente: REMEDII DIN FLORI DE SOC Pulberea Se obtine prin macinarea fina, cu rasnita electrica de cafea, a florilor uscate ale plantei. Depozitarea pulberii obtinute astfel se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece uleiurile volatile se evapora foarte rapid). De regula, se administreaza de 3 ori pe zi, cate o lingurita rasa, pe stomacul gol. Tinctura Se pun intr-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de flori de soc, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se lasa la macerat vreme de doua saptamani, in borcanul inchis ermetic, dupa care lichidul se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza din acest remediu de patru ori pe zi, cate 50-100 de picaturi, diluate in putina apa.

Infuzia combinata Se pun 3-4 lingurite de flori de soc maruntite la macerat, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de 5 minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se cca un litru de preparat, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi) sau extern, sub forma de comprese si spalaturi. Infuzia fierbinte Se foloseste de regula doar ca remediu de urgenta, pentru efectul sudorific, febrifug si antitusiv,

deoarece prin oparirea plantei se pierd in mare parte celelalte calitati terapeutice ale florilor de soc. Infuzia fierbinte se prepara prin oparirea unei lingurite de planta uscata si maruntita cu o cana (250 ml) de apa clocotita, dupa care se lasa la infuzat vreme de 10-15 minute, se filtreaza si se consuma cat mai calda posibil. Uleiul de flori de soc Se pun intr-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de flori de soc, peste care se adauga jumatate de litru de ulei de floarea-soarelui sau de masline. Se inchide borcanul ermetic, se lasa florile sa macereze vreme de doua saptamani, dupa care lichidul se filtreaza, iar preparatul rezultat se pune intr-o sticla inchisa la culoare. De regula, se foloseste ca solutie de masaj, pentru persoanele cu pielea uscata. Cataplasma cu flori de soc O mana de flori maruntite de soc se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50 grade Celsius). Se aplica apoi direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa vreme de o ora. Tratamente interne Infectia gripala (raceala) - in urma cu cinci ani, o comisie guvernamentala germana de control a eficientei plantelor medicinale, cunoscuta in lumea medicala sub denumirea de "Comisia E", a conchis, dupa studii amanuntite, ca florile de soc sunt un ajutor de incredere in combaterea rinitei, a faringitei, a laringitei sau a bronsitei produse de infectia cu virusi gripali din grupele A sau B. Administrarea de pulbere de soc, 4 doze a cate 3-5 grame pe zi, amplifica rapid raspunsul sistemului imunitar la agresiunea virusilor, combate inflamatia mucoaselor, reduce durerile de cap si durerile musculare, amplifica tonusul psihic. Cel mai bun moment pentru administrarea socului este debutul infectiei, cand apar primele simptome usturime in gat, senzatie de iritatie nazala, usoare dureri de cap. Febra - se administreaza infuzia fierbinte de flori de soc, cate o jumatate de cana, de 2-3 ori pe zi. Dupa administrare, se va remarca pentru cateva minute mentinerea temperaturii ridicate a corpului, apoi socul va avea o actiune asemanatoare cu a aspirinei, producand vasodilatatie si o transpiratie puternica, timp in care, gradat, temperatura corpului va scadea. Este un remediu foarte eficient si, spre deosebire de febrifugele de sinteza, nu deprima sistemul imunitar si nu "incurca" mecanismul febrei, care (in anumite limite) este cat se poate de benefica, fiind un mijloc natural de aparare a corpului impotriva infectiei. Sinuzita si bronsita - se administreaza infuzia combinata de flori de soc, cate 3 cani pe zi, in cure de 14 zile, cu o saptamana de pauza. Suplimentar, se aplica pe frunte sau, dupa caz, pe piept comprese cat mai calde posibil cu infuzie combinata de soc (se pune deasupra compresei un bidon cu apa cat de fierbinte putem suporta). Principiile active din florile de soc reduc inflamatia cailor respiratorii, ajuta la eliminarea secretiilor in exces, amplifica local capacitatea naturala de lupta a organismului impotriva infectiei. De asemenea, florile de soc au o actiune foarte interesanta de prevenire si de combatere a excesului de mucus din organism, mai ales de pe caile respiratorii. Tulburarile nervoase induse de medicatia psihotropa - un studiu facut in Serbia a pus in evidenta faptul

ca florile de soc administrate in paralel cu medicamente cu actiune sedativa asupra sistemului nervos central, cum ar fi fenobarbitalul sau morfina, reduc spectaculos efectul acestora. Mai mult, dupa ce se intrerupe administrarea acestor medicamente pentru o perioada, tratamentul cu flori de soc ajuta la revenirea mai rapida a activitatii nervoase la normal. Cercetari in curs de desfasurare urmaresc sa puna in evidenta si o capacitate a principiilor active din florile de soc de a reduce dependenta de anumite sedative de sinteza. Se foloseste pulberea de flori de soc, din care se ia cate o lingurita (3-5 grame), de trei ori pe zi. O cura dureaza maximum o luna si jumatate, dupa care se face o pauza de trei saptamani. Colesterol - spre deosebire de alte remedii, socul nu determina scaderea valorilor colesterolului, ci impiedica intr-o buna masura oxidarea sa in organism, proces care duce la aparitia depunerilor de pe artere, la boli cardiace si vasculare grave. Se administreaza infuzia combinata de soc, cate 2-3 cani pe zi, in cure de 4 saptamani, cu 2 saptamani de pauza. Constipatie, digestie dificila - se administreaza pulberea de flori de soc, cate o lingurita, cu 10 minute inainte de a manca. Florile de soc stimuleaza peristaltismul digestiv in general si pe cel intestinal in special, fiind de ajutor mai ales persoanelor sedentare, cu probleme de digestie, avand o eficienta speciala pentru combaterea atoniei digestive. Reumatism - se fac, pe o perioada de 3 saptamani, cure in care se administreaza cate un litru de infuzie combinata de flori de soc pe zi. Are efecte depurative, antiinflamatoare articulare si ajuta la combaterea proceselor degenerative. De asemenea, ajuta la eliminarea uratilor din organism, fiind un ajutor pretios in caz de guta. Prevenirea infectiilor renale si urinare - persoanele ce se confrunta frecvent cu afectiuni cum ar fi nefrita, pielonefrita sau cistita vor face de doua ori pe an, la trecerile de la sezonul cald la sezonul rece si viceversa, o cura de 2 saptamani cu infuzie combinata de flori de soc. Un litru din aceasta infuzie consumat zilnic stimuleaza puternic activitatea rinichilor, marind diureza, amplificand imunitatea locala, ajutand chiar la prevenirea formarii nisipului si a pietrelor la rinichi. Intinerirea organismului - un experiment care a avut loc in Elvetia a avut drept subiect efectele florilor de soc asupra persoanelor de varsta a doua si a treia. La acest studiu au participat 207 persoane, barbati si femei, carora li s-au administrat, vreme de o saptamana, cate 9-15 grame de flori de soc pe zi, sub forma de extract apos (infuzie combinata) sau de pulbere. Studiul a fost condus de medicul Brunhil Zechelius, de la "Institutul National de Nutritie Stiintifica" din Elvetia, care a remarcat, la peste 90% din participanti, rezultate pozitive. Cele mai clare efecte au fost cele de reducere a greutatii corporale, pe seama eliminarii excesului de apa si a anumitor toxine din organism, normalizarea tensiunii arteriale, imbunatatirea digestiei si a eliminarii. Un alt efect spectaculos al acestui experiment a fost imbunatatirea memoriei si a capacitatii de concentrare a participantilor, multi dintre ei relatand ca, in buna masura, le-au revenit facultatile intelectuale "din tinerete". Un alt rezultat exceptional al acestui tratament intensiv de reintinerire a fost redobandirea tonusului psihic, participantii remarcand o stare de optimism si de vioiciune in urma tratamentului, de doar 7 zile, cu flori de soc. Tratamente externe Degeraturi - zonele afectate vor fi inmuiate in infuzie rece de soc, vreme de 10 minute, apoi se aplica o cataplasma calduta cu flori de soc, care se tine minimum o ora. Principiile active din florile de soc ajuta la restabilirea circulatiei si la regenerarea celulara din zonele afectate.

Arsuri solare - se intinde pe piele uleiul de flori de soc, care are efecte calmante si ajuta la refacerea tegumentelor. Anumite studii de laborator arata o posibila actiune anti-mutagena a socului, care ar ajuta la prevenirea cancerului de piele, dupa expunerea excesiva la radiatiile solare. Arsuri de gradele 2 si 3 pe suprafete mici - se dezinfecteaza zona afectata cu tinctura de flori de soc, apoi se pun comprese cu infuzie combinata de flori de soc. Vindecarea va fi mult mai rapida si cicatricele vor fi mai reduse ca dimensiuni. Dureri de gat - se face gargara de trei ori pe zi cu infuzia combinata de flori de soc. Are efecte de stimulare a imunitatii locale si antiinfectioase, ajuta la eliminarea secretiilor in exces, fiind de ajutor si in tratamentul tusei umede. Precautii si contraindicatii la administrarea florilor de soc Florile de soc, la fel ca toate produsele pe baza de soc, sunt contraindicate pe perioada sarcinii si a alaptarii. De asemenea, administrarea socului se va face sub supraveghere medicala, in cazul persoanelor care iau laxative si diuretice de sinteza. In general, persoanele cu predispozitie alergica vor lua la inceput doze mici de soc, iar in cazul in care apar iritatii pe piele, dificultati in respiratie, curgerea nasului sau a ochilor, administrarea acestei plante se va intrerupe. Aceeasi masura va fi luata in cazul persoanelor cu sensibilitate digestiva, daca apar diaree, crampe abdominale, greata. Copiilor sub 12 ani li se vor administra cu prudenta, in doze reduse de 2-4 ori, produse pe baza de flori de soc, intrerupandu-se tratamentul daca apare una din simptomele sus-mentionate. FRUMUSETE Pielea uscata, cu tendinta de crapare - mai ales in sezonul rece, dar si in perioadele cu vant si aer uscat, se va face masaj pe tot corpul cu ulei de flori de soc. Ideal ar fi ca acest tratament sa se faca odata la 7 zile. Eficienta maxima se obtine cand este aplicat la o jumatate de ora dupa baie. Pielea imbatranita - se trateaza de asemenea cu masaj cu ulei de soc. Se recomanda in mod special pentru pielea de pe picioare si de pe maini, care are cele mai puternice tendinte de uscare si de formare a unor straturi rugoase. Pentru portiunile de piele mai grasa, cu tendinta de pletora, se recomanda compresele cu infuzie combinata de soc.

Socul
Posted on 26 februarie 2008. Filed under: PROPRIETATI MEDICINALE ALE PLANTELOR | Etichete:Caprifoliaceae, regim, Sambucus, sanatate, soc, terapie, tratament |

SAMBUCUS NIGRA L., SAMBUCUS RACEMOSA Familia Caprifoliaceae Alte denumiri populare: soc negru, soc rosu, coramnic, iboz, haler, hoz, scorpat, soace, usuclu. Descriere Arbust cu tulpina inalta de 2-6 m, puternic ramificata. Ramurile sunt lungi si drepte, au scoarta cenusie si maduva alba, spongioasa. Frunzele sunt imparipenat-compuse, cu 5-7 foIiole ovale sau lanceolate, ascutite in varf, serat-dintate, glabre. Florile sunt mici, cu 5 petale albe sau verde-galbui, dispuse in corimbe ramificate, late de 20-30 cm, cu ordonarea florilor a acelasi nivel. Fructele sunt bace negre, Iucioase, de 6-8 mm in diametru, cu suc violet-purpuriu si gust dulceag-acrisor. Inflorirea are loc in lunile mai-iulie. Raspandire Arbustul este frecvent in flora spontana de Ia campie pana in zona premontana, pe soluri fertile, bogate in humus. Creste Ia marginea padurilor de foioase, maracinisuri, malurile raurilor, zavoaie, daramaturi, locuri umede, santuri, marginea gardurilor. In scop ornamental este cultivat in gradini. Organe utilizate: Flores et Fructus et Cortex Sambuci flori, fructe si scoarta ramurilor. Proprietati terapeutice sudorifice (cu scaderea febrei), emoliente, calmante; diuretice, diaforetice, galactogoge, usor laxative; antireumatice, antiinflamatoare, antinevralgice, depurative; antiseptice extern.

Actiuni specifice a. Florile afectiuni ale aparatului respirator: guturai, raguseaIa, pneumonie, pleurezie, gripa, raceala cronica, tuse, catar bronhial, astm, bronsite, faringite, angine, febra (provoaca transpiratie abundenta si scaderea temperaturii); afectiuni digestive: indigestii, balonari, constipatie, dureri de stomac, ficat congestionat, ascita, hemoroizi; boli renale: neputinta de urinare, nefrita, litiaza renala, cistita; reumatism articular, guta, sciatica, hidropizie; mareste cantitatea de lapte Ia femei care alapteaza; trateaza insuficienta cardiaca cu edeme si tulburarile circulatorii; afectiuni oculare si ORL: conjunctivita, blefarita, orgelet, rinita, sinuzita, dureri de urechi;

combate obezitatea (celulita) prin eliminarea apei din tesuturi; afectiuni dermatologice: eczeme, furuncule, erizipel, urticarie, abcese, contuzii, edeme, rujeola; mareste capacitatea de rezistenta a organismului.

Observatii: florile proaspete nu se utilizeaza, intrucat pot produce inrosirea pielii si a mucoaselor. b. Fructele constipatie de natura nervoasa.

Forme de utilizare UZ INTERN lnfuzie din 1-2 lingurite de flori uscate Ia 250 mI de apa clocotita; se infuzeaza acoperit 5 minute, se strecoara, se indulceste cu miere si se beau 3 ceaiuri fierbinti pe zi, dupa mese, cu actiune sudorifica in gripa, bronsita, raceala, stari febrile, reumatism, guta, sciatica, rujeola si scarlatina. Consumat seara Ia culcare are actiune Iaxativa in constipatie cronica sau rebela. Decoct din flori de soc, indulcit cu marmelada din fructe de soc, este un bun remediu contra durerilor de cap, masele, urechi si amigdalita si contra afectiunilor cailor respiratorii (tuse, guturai, bronsita, Iaringita). Decoct din 1-2 lingurite fructe uscate Ia 250 ml apa care se bea seara, inainte de culcare, pentru efectul usor laxativ in constipatlile de natura nervoasa jar sub forma de gargara se foIoseste In rag useala. Decoct din 15-20 g de scoarta Ia 500 ml de lapte; se fierbe pana scade Ia jumatate, se strecoara si se consuma dimineata, pe stomacul gol, avand efect in combaterea viermilor intestinali (ascarizi). Nu se pastreaza de Ia o zi Ia alta. Otet aromat din 10 g de flori de soc in 1 litru de otet de vin; se Iasa Ia macerat 15 zite intr-un borcan de sticla si se consuma cate o Iingura Ia o ceasca cu apa indulcita, avand efecte diuretice si sudorifice in raceli, pneumonie, reumatism si guta. Vin de soc din 150-200 g de scoarta uscata Ia 1 litru de vin fierbinte; se Iasa Ia macerat 48 ore si se iau cate 50-100 ml pe zi ca diuretic in boli de inima cu edeme consecutive, cistite si hidropizie. Suc din fructe proaspete care se consuma seara cate 20-30 g ca diuretic si purgativ.

Sirop din 100 g de flori Ia 1 litru de apa clocotita; se fierbe Ia foc redus cu 1,5 kg zahar, se strecoara si se iau cate 4-5 linguri pe zi, avand efecte laxative, diuretice si sudorifice. Fructele uscate de soc (cate 10 boabe de 3 ori pe zi) se consuma in caz de diaree. Frunzele uscate de soc servesc Ia prepararea tigarilor cu efect in renuntarea Ia fumat.

Frunzele proaspete (2-3) zdrobite in miere sau fierte in zer combat constipatia Ia batrani si Ia bolnavii obligati sa stea mult timp in pat. Excesul de frunze poate fi toxic datorita continutului ridicat in sambunigrina un glicozid care se descompune in acid cianhidric. UZ EXTERN Infuzie concentrata din 3-4 lingurite de flori uscate Ia 200 ml de apa clocotita; se foIoseste sub forma de bai locale sau cataplasme in abcese, arsuri, furunculoza, umflatuni, degeraturi, erizipel si infectii seroase de pe suprafata pielii. Decoct din 50 g de flori Ia 1 litru de apa; se fierbe 3 minute, se infuzeaza 10 minute, se strecoara si se utilizeaza sub forma de bai pentru inflamatii oculare (orgelet) sau ca inhalatii in gripa si rinita. Decoct concentrat din 100 g de flori proaspete Ia 1 litru de apa rece; se fierbe 5 minute, se infuzeaza 15 minute si se recomanda in panaritiu, edeme, tumori, flegmoane, ulcere, gangrene si arsuri.

Decoct concentrat din amestecul cu flori de soc, salvie si rozmarin, folosit sub forma de bai fierbinti cu rol antireumatismal. Infuzie din 100 g de frunze proaspete Ia 1 Iitru de apa in clocot; se foIoseste sub forma de comprese in dureri hemoroidale. Unguent din scoarta a doua a ramurilor (stratul de Iiber) zdrobita si fiarta in untura; se aplica cu rol calmant in favus si basicarea pielii datorita substantelor vezicante. Frunze proaspete si zdrobite se aplica sub forma de cataplasme contra intepaturilor de insecte (albine, viespi), a muscaturiIor de vipere sau in arsuri si hemoroizi. Alte utilizari Prepararea unor bauturi racoritoare (socata) din un pumn de inflorescente, 1-2 Iamai taiate in sferturi, drojdie de bere si 1 kg de zahar Ia 10 litri de apa; se macereaza 2-3 zile, se strecoara in sticle tinute Ia rece. Prepararea unor creme si clatite cu inflorescente placut mirositoare. Prepararea de gemuri, marmelade, dulceturi, jeleuri din fructe coapte. Prepararea unor bauturi alcoolice (vin, lichior) din fructe.

Prepararea siropului de soc din 1 kg de suc de fructe si 1,8 kg de zahar; in timpul fierberii se adauga 50 g de flori uscate pentru aromatizare. Siropul cald se strecoara in sticlute care se pastreaza Ia rece. Flori de soc puse in timpul fermentarii mustului dau vinului un gust muscat.

Florile de soc puse in Iazile cu mere Ia pastrat le dau un gust placut de ananas, asigurand si prelungirea duratei de pastrare. Distrugerea omizilor si a altor daunatori din gradina, cu decoct concentrat din frunze si muguri de soc. In hrana pasarilo rde colivie se folosesc fructe coapte.

In medicina veterinara se folosesc muguri de soc pusi in hrana bovinelor cu indigestii si meteorism. La cai cu boli pulmonare se aplica infuzie din flori, indulcita cu miere, iar Ia oi reumatice se da infuzie (50 g de flori Ia 500 ml de apa) consumata in 24 ore.