TEST 1

1. Ce este fitoterapia? Definitie

Fitoterapia reprezinta utilizarea plantelor in scop terapeutic. Fitoterapia este o ramura a terapiei
care se ocupa cu mijloacele de prevenire si vindecare a bolilor din remedii naturiste.
Fotopatologia, termen utilizat in trecut, echivalent al fitoterapiei, defineste metodele de
tratament ale bolilor plantelor, iar in terapeutica umana tratamentul afectiunilor cu ajutorul plantelor.

2. Ce sunt principiile active?

Principiile active din plante sunt substante chimice farmacologic active care determina actiunea
terapeutica a plantei, uneori sunt raspandite in intreaga planta, alteori se concentreaza in anumite
organe ala plantei.

3. Ce este homeopatia?
Homeopatia este o metoda complementara de terapie, o alternativa la tratamentul clasic, alopatic,
recunoscuta ca atare de Organizatia Mondiala de Sanatate si practicata aproape in toate tarile lumii.
De asemenea, homeopatia se defineste prin regula similibus simila currant, adica o bola se vindeca prin
administrarea unui medicament capabil sa determine simptome asemanatoare atunci cand este
administrat omului sanatos. Homeopatia trateaza omul, nu boala.

4. Care sunt legile de baza ale homeopatiei?

Legile de baza ale homeopatiei se refera la faptul ca vindecarea porneste din partea superioara a
corpului (de la cap) si merge spre partea sa inferioara (la picioare); incepe dinspre interior spre
exterior, de la organele mai importante spre celelalte si de la simptomele minore catre cele majore.
Homeopatia trateaza individul ca pe un intreg.
Homeopatia este o metoda de tratament bazata pe principii specifice. Legile de baza ale acestei
metode terapeutice sunt:
Principiul similitudinii este cheia practicii homeopatice. El se refera la faptul ca bolnavii pot
fi vindecati prin administrarea, in dilutii mari (infinitezimale), de substante sau agenti capabili sa
provoace, in concentratii mari, stari morbide asemanatoare maladiilor acestor bolna. Totalitatea
acestor simptome reprezinta patogeneziile acestor medicamente (remedii) si ele au fost obtinute
experimental, administrandu-se la indivizi sanatosi diferite substante, in doze sub-toxice, si
urmarindu-se manifestarile morbide ce apareau apoi. Administrand unui pacient o substanta care imita
simptomele sale particulare se intareste puterea de reactie a organismului fata de o dereglare
asemanatoare. Remediul corect trebuie sa intre in rezonanta cu boala (in sens biologic).
Pentru a valorifica in terapeutica legea similitudinii, sunt necesare trei conditii:
- sa se cunoasca pentru fiecare remediu homeopatic ansamblul de simptome pe care le provoaca la
indizii sanatosi;
- sa se cunoasca pentru fiecare bolnav ansamblul se simptome morbide caracteristice pentru boala sa;
- sa se cupleze mental cele doua ansambluri de simptome si sa se administreze doze infinitezimale din
aceste substante.
Cand cele doua tablouri simptomatice se suprapun perfect, se spune ca remediul este simillimum
pentru bolnav, iar când tabloul simptomatic al remediului acopera numai partial loul simptomatic al
bolnavului, el este simile pentru bolnav.
 Principiul dilutiei mari sau infinitezimale decurge din observatia ca asupra unui
organism bolnav au efect si dilutiile foarte mari. Ele nu actioneaza prin efect contrar, ca in
terapeutica clasica, prin anularea simptomelor, ci ca modificator al reactivitatii, determinand
organismul sa indeparteze simptomele bolii. Folosirea dilutiilor mari este lipsita de reactii adverse
periculoase si permite utilizarea unor substante foarte active, chiar toxice, al caror efect agresiv
dispare si ramane doar efectul benefic.
Principiul dinamizarii se refera la procedeul fizic prin care o substanta trece
de la starea materiala bruta la stari de dispersiune corpusculara din ce in ce mai avansate si mai fine.
Acestea se pot realiza prin triturari succesive, dilutii succesive insotite de sucusiuni (agitari) ale
flaconului, sau printr-un procedeu mixt.
In urma cercetarilor fizico-chimice recente, se apreciaza ca in timpul prepararii remediilor
dispare orice urma de substanta, dar se pastreaza informatia inscrisa in câmp. Din acest punct de
vedere remediul homeopatic nu are nimic comun cu medicamentul, asa cum este el privit in practica
alopata, ci acesta poate fi asemanat cu un emitator radio a carui radiatie electromagnetica produce in
organismul uman reactii reparatoare specifice, cu conditia sa existe concordanta intre lungimea de
unda a remediului si cea a bolnavului.
Principiul strictei individualizari porneste de la constatarea ca aceeasi substanta, in
aceeasi doza, poate avea efecte diferite la oameni diferiti. Din aceasta cauza anamneza homeopatica
este foarte detaliata, urmarindu-se conturarea tabloului simptomatic strict individual al bolnavului, in
scopul suprapunerii sale ulterioare pe tabloul simptomatic (patogenezia) al remediului.
In conceptia homeopatiei, orice afectiune, fie ea cât de localizata (o dermatoza, un panaritiu) e
rezultatul diminuarii rezistentei organismului ca intreg, care a permis dezvoltarea bolii. Prin
influentarea reactiilor intregului organism, vindecarea bolii locale se va face de la sine.

5. Care sunt metodele de extractie din plante?

Metodele de extractie din plante sunt : infuzile, decocturile, maceratele la rece, siropurile
(solutii extractive apoase) si tincturile, vinurile medicinale, cidrurile (solutii extractive
hidroalcoolice).
 TEST 2

1. Ce este si cum se prepara un macerat?

Maceratul este una dintre solutiile extractive apoase.
Unele substante active se extrag mai bine la rece (caldura le precipita). Maceratul la rece se prepara
din radacini, tulpinite, frunze sau seminte. Plantele se spala in prealabil intr-un curent de apa rece, si
daca este nevoie se maruntesc. Se pun in apa rece (potabila) la temperatura camerei (18-21 0C),
conform cantitatilor estimate in reteta, timp de 4-8h, agitand din cand in cand flaconul. Nu trebuie
depasit timpul de 8 ore pentru ca se pot dezvolta in acest preparat diverse microorganisme. Partile
din planta se pun seara la macerat iar dimineata se filtreaza prin tifon simplu. Maceratul astfel
obtinut va fi pastrat la loc rece sau in frigider, dar nu mai mult de 48h. acest procedeu de extractie
se recomanda pentru plantele care contin mugilagii, derivati poliuronici sau substante termolabile, asa
cum este cazul radacinii de Nalba mare (Radix Althaea), semintelor de In (Semen Lini), frunzelor si
ramurelelor de Vasc (Folium cum stipites Visci).

2. Care este procedeul general de obtinere a unei infuzii?

Infuzia se prepara in felul urmator: se incalzeste apa pana la fierbere. In infuzor, care de obicei
este o cana de 200-250ml din portelan, faianta sau lut smaltuit, se toarna apa clocotita, pentru a
incalzii recipientul. Dupa un minut, se pune ala la fiert. In infuzor se pun 1-2 lingurite de planta uscata
si maruntita. In cazul in care se utilizeaza plante crude, cantitatea de planta este dubla sau tripla.
Peste plante se toarna apa clocotita, iar vasul de infuzare se acopera cu o farfuriaora. Dupa 15 minute
de infuzare, lichidul rezultat se filtreaza printr-o strecuratoare acoperita cu tifon, dupa care plantele
din tifon de storc. In unele cazuri se recomanda ca plantele uscate, in special cele mai dure, sa fie
umectate in trei parti apa calduta la o parte planta uscata, inainte de infuzare, timp de 5 minute.

3. Ce este un decoct si care este procedeul de obtinere?

Decoctul, solutie extractiva apoasa, mai este cunoscut si sub numele de fiertura.
Planta maruntita se introduce de la inceput in apa rece, apoi se pune la fiert, pana cand apa da in
clocot. Se lasa apoi la foc domol, inca 15-30 minute, completand apa de evaporare din cand in cand. In
mod obisnuit cantitatea de planta este aceeasi ca si la infuzare, respectiv 1-2 lingurite parti planta la
200-250ml apa. Decoctul se filtreaza fiebinte.

4. Care sunt plantele medicinale folosite in gingivite? Enumerare.

Plantele medicinale folosite in gingivite sunt musetel, sunatoare, salvie, sulfina, cerențel, coada
racului.

5. Care sunt plantele medicinale folosite in amigdalite? Enumerare.

Plantele medicinale utilizate in amigdalite sunt flori de musetel, salvie, busuioc, sulfina, mierea de
trandafir, rizomi de terentel, flori si frunze de nalba, hrean, ceapa, gutui.
 TEST 3

1. Care sunt plantele medicinale folosite in colicile copiilor?

Plantele medicinale folosite in colicile copiilor sunt fructele de coriandru, fenicul si anason.

2. Care sunt plantele medicinale folosite in tratamentul hemoroizilor?

Plantele medicinale folosite in tratamentul hemoroizilor sunt galbenelele, coada soricelului,
aloe vera, anghinare, musetel, sunatoare, seminte de in, lumanarica.

3. Care sunt plantele medicinale recomandate in calculoza biliara?

Plantele medicinale recomandate in calculoza biliara sunt coada racului, osul iepurelui,
patrunjelul, varza alba, porumbul, pir medicinal.

4. Care sunt plantele medicinale recomandate de fitoterapie in obezitate?

Plantele medicinale recomandate de fitoterapie in obezitate sunt radacina de cicoare,
papadie, matase de porumb, frunze de mesteacan, frunze de soc, fructe de anason si de fenicul,
coada soricelului, rizomi de pir s.a.

5. Diabetul zaharat – caracterizare.

Diabetul zaharat, cea mai frecventa suferinta pancreatica, este definit ca o tulburare
cronica a metabolismului glucoreglator, datorat lipsei sau insuficientei secretorii a celulelor B
din insulele pancreatice care trebuie sa controleze metabolismul glucozei.
Diabetul zaharat este caracterizat clinic printr-o triada de simptome constant intalnite:
polifagie (bolnavul mananca foarte mult), polidipsie (bea multa apa) si poliurie (urineaza
abundent). Se intalneste atat la copii (diabet zaharat juvenil), denumit ereditar, cat si la adulti,
definit ca diabet zaharat tip I, insulino-dependent. Tratamentul este substitutiv (cu insulina sau
cu sulfamide antidiabetice) pentru toata viata bolnavului. Concomitent, bolnavului I se instituie
un regim de viata si mai ales alimentar sever, de respectarea caruia poate depinde evolutia starii
lui.
Ce de-a doua forma clinica de diabet este cel dobandit si denumit de tip II sau insulino-
sensibil; apare in general dupa varsta de 50-55 ani, afecteaza ambele sexe si este datorat
epuizarii functiei insulinosecretoare a pancreasului endocrin. De cele mai multe ori se trateaza
numai printr-un regim alimentar bine controlat; rareori se poate ajunge si la necesitatea
administrarii de insulina injectabila.
TEST 4

1. Care sunt plantele medicinale folosite in cardiopatie ischemica. Enumerare.

Plantele medicinale folosite in cardiopatie ischemica sunt coada soriceluilui, talpa gastii,
feniculul, socul, rostopasca.

2. Care sunt plantele medicinale folosite in hipertensiune arteriala. Enumerare.

Plantele medicinale folosite in hipertensiune arteriala sunt talpa gastii, frunzele, florile si
fructele de paducel, frunze de vasc, anghinarea, sunatoare, frunze de roinita, flori de coada
soricelului, flori de arnica, ruta de gradina (nu la femeile insarcinate, are actiune avortiva)
s.a.

3. Care sunt plantele medicinale cu actiune expectoranta? Enumerare.

Plantele medicinale cu actiune expectoranta sunt florile de ciubotica cucului, muguri de pin,
flori de coada soricelului, isop, ienupar, coada calului, scaiul vanat, radacina de lemn dulce,
radacina de sapunarita, patlagina s.a.

4. Care sunt plantele medicinale recomandate in astm bronsic. Enumerare.

Plantele medicinale recomandate in astm bronsic sunt cimbrisorul si cimbrul de cultura,
ungurasul, frunze de patlagina, sovârv, frunze de podbal, frunze de vasc s.a.

5. Caracterizati astmul bronsic. Enumerati plantele medicinale recomandate in

bronsita acuta.
Astmul bronsic se caracterizeaza prin crize de sufocare (dispnee), tuse iritanta, respiratie
suieratoare (wheezing).
Astmul bronsic este declansat de factori precum aerul rece, fumul de tigara, poluare, stres,
infectii ale cailor respiratorii, stare de anxietate/nervozitate.
Plantele medicinale recomandate in bronsita acuta sunt ciubotica cucului, muguri de pin, flori
de coada soricelului, coada calului, isop, ienupar, flori de tei, talpa gastii, ridichia neagra s.a.