PARTEA I

1. Plantele medicinale definitie, exemple

In plante, din momentul incoltirii cat si pe toata perioada de crestere si
dezvoltare, se produc o serie intreaga de reactii chimice, pe de o parte sub
actiunea unor factori externi(lumina, temperatura, umiditate) pe de alta parte
sub actiunea unor enzime ca biocatalizatori.In tot acest timp substantele
preexistente sunt descompuse, se sintetizeaza alti compusi si intre intensitatea si
diversitatea de substante chimice iau nastere si compusi chimici care sunt
capabili sa determine un efect farmacodinamic cu actiune terapeutica. Plantele
care contin astfel de compusi chimici se numesc plante medicinale, iar
substantele chimice cu actiune terapeutica se numesc principii active.
Principiile active din plante, desi pot fi raspandite in tot regnul vegetal, se
gasesc in cantitate mai mare in anumite specii.Ex:acidul ascorbic(vitamina C) se
gaseste in toate plantele dar in cantitate mai mare in fructele diferitor specii de
Rosa(maces). Alte substante apar numai in cadrul anumitor specii.Ex: atropina
in specii de Solanaceae, mai mult in atropa belladonna, morfina in specii de
Papaveraceae(in Papaver somniferum).
Plantele medicinale au fost folosite de cind este omul si readuse in
activitate de cercetarile moi in scopul preveniri si tratari bolilor fara a subestima
rolul produselor farmaceutice de sinteza care isi au rolul lor bine stabilit in ceea
ce astazi numim chimioterapie .
Plantele medicinale reprezinta domeniul special al terapeuticii moderne
cunoscut sub
numele de FITOTERAPIE avind la baza fitochimia si
fitofarmacologia . Aceasta ramura noua a stiintelor medicale si-a cistigat un
loc mult apreciat in cadrul masurilor complexe profilactice si curative ale
terapeutici zilelor noastre.
De la vechea folosire entilica a resurselor de natura vegetala in scop
curative si pina la fitoterapia moderna este o cale foarte lunga acest proces in
plina dezvoltare este departe de a fi epuizat.
Azi fitoterapia este considerata o ramura speciala care s-a dovedit a
cuprinde un domeniu larg si independent al stiintelor medicale in general si al
terapeutici in mod special.
In prezent terapia moderna se bazeaza in buna parte pe organe ale plantei
pe principi active izolate din ele sau pe substanta de semisintetizate din produsi
izolati din plante cu alte cuvinte pe produsi naturali.

Exemple de plante medicinale :

Linum Usitatissimum (linaceae) - Semen Lini - samanta de in
oficinala un FR X
Althaea
officinalis-Malvaceae
Radix
et
folium
althaea:radacinile si frunzele de nalba mare
Verbascum phlomoides (srophumlariaceae) - Flores Verbusci =
lumanarica, coada vacii; florile plantei
Tilie Tomentosa, Tilie Cordata, Tilie Plantyphillos - Tilie flos flori de tei oficinal in FR X - florile cu sau fara bractee a speciilor
Brassica nigra - SINAPIS NIGRAE SEMEN = seminte de mustar
negru,oficinale in FR X
Sambucus nigra(Caprifoliaceae) - SAMBUCI FLOS = flori de soc
Rheum palmatum si Rheum officinale(Polygonaceae) - RHIZOMA
ET RADIX RHEI: - rizomi si radacina de revent
Aloe(Liliaceae)
Digitalis purpureae(Scropbulariaceae) - DIGITALIS PURPUREAE
FOLIUM = degetelul rosu;oficinala in FR X.Sunt frunzele plantei
Adonis vernalis(Runculaceae) - ADONIS HERBA = ruscuta de
primavara - partile aeriene ale plantei
Convalaria majalis (Liliaceae) - CONVALARIAE HERBA =
lacrimioara; partile aeriene ale plantei
Primula offcinalis(Primulaeae) - RADIX = ciubotica cucului;
oficinala in FR X.Este rizomul si radacinile plantei

2. Fitoterapia definitie, locul pe care il ocupa in cadrul

medicinei homeopate
Fitoterapia - utilizarea plantelor medicinale n scop terapeutic - are o
vechime de mii de ani i o eficien deja
dovedit. Ea folosete plantele sub form de
extracte totale, spre deosebire de medicina
alopat care recomand doar substane
extrase din plante.
Printre avantajele ei se numr
accesibilitatea (plantele sunt uor de procurat
i ieftine), aciunea blnd i lipsa efectelor
adverse (cnd se respect dozele adecvate),
tratarea bolnavului ca ntreg (plantele au
efecte fizice i psiho-emoionale i echilibreaz organismul la toate nivelele).

Plantele medicinale se pot folosi n paralel cu medicamentele alopate (cu

cteva mici excepii, la care trebuie s se in seama de antagonismul dintre
unele medicamente - de exemplu anticoagulantele - i unele plante). Fitoterapia
modern studiaz compoziia chimic a plantelor n laboratoarele farmaceutice
i argumenteaz tiinific utilizrile tradiionale ale unor plante.
Tratamentul cu plante medicinale d rezultate foarte bune n afeciunile
uoare, funcionale sau n stadiile incipiente ale bolilor. n bolile cronice, n care
a aprut deja afectarea organic, fitoterapia are un rol adjuvant i poate contribui
la
o
parial
reversibilitate
a
simptomelor
sau
leziunilor.
Aceste afirmaii se aplic la modul general, deoarece se constat n practica
medical c important este pacientul i nu boala (diagnosticul), cci adeseori
dorina bolnavului de a se vindeca poate face adevrate minuni, n pofida
statisticilor nefavorabile ale bolii de care acesta sufer.
De asemenea, exist practicieni ai medicinei naturale care au demonstrat,
prin studii efectuate n clinici, c bolile grave pot fi vindecate; a se consulta n
aceast direcie cartea doctorului Dean Ornish - Revoluie n terapia bolilor de
inim (aprut i la noi n ar), n care acesta arat cum leziunile coronariene
grave sau ateroscleroza sunt fenomene reversibile
dac se urmeaz un program de tratament naturist,
sau lucrarea doctorului Max Gerson Terapia
cancerului. Exist i practicieni naturopai nemedici
care aduc numeroase mrturii ale unor cazuri
vindecate prin terapii naturale (ex. Rudolf Breuss
Modaliti de tratare a cancerului, leucemiei i a
altor boli aparent incurabile .a.m.d.).

PRODUSUL VEGETAL IN HOMEOPATIE

Pentru a fi inteleasa de cei ce nu sunt familiarizati cu homeopatia,
definitia medicamentului homeopatic o vom da numai dupa ce in prealabil
vom arata unele caracteristici ale acesteia,care il diferentiaza de remediul
farmaceutic in general si ii comfera personalitatea.
Farmacopeea homeopatica, se imbogateste continuu. Se apreciaza ca in
prezent exista mai mult de 3000 de substante foarte variate ca provenienta, care
au dobandit statut de remediu, deoarece au fost experimentate pe omul sanatos.
Daca unei substante oricat ar parea ea de inerta sau de banala, i s-a redactat o
patogenezie, cu alte cuvinte daca s-a dovedit ca poate sa determine unele
simtome, ea devine medicament pentru homeopatii de baza principiului
similia similibus curentur. Se poate spune ca , din punct de vedere
homeopatic nu exista substante cu calitate preexistenta de medicament, care
trebuie descoperite, ci exista o infinitate de substante la care trebuie descoperite
simtomele pe care le pot induce la om. Exemplul clasic este al clorurei de sodiu.
Ingerata zilnic in cantitati apreciabile, cand totus este administrata ca remediu
homeopatic, s-a dovedit activa in vindecarea unui complex de simtome care
sunt caracteristice in patogenezia ei. Si apa de mare a devenit medicament
homeopatic din momentul in care experiente pe omul sanatos au dus la
consemnarea unor simtome proprii pe care le induce. Exemplele de acest fel sa
pot multiplica.
Remedile homeopatice provin atat din substantele vegetale cat si din cele
animale si minerale. Vom expune mai departe cateva principii foarte generale,
detaliile de tehnica farmaceutica neputand fi abordate in acest curs.
Vehiculele utilizate sunt : alcoolul de diverse concentratii, apa distilata,
glicerina, lactoza, zaharoza, care toate trebuie sa fie cat mai pure.
Sursa de la care se fac deconcentrariile succesive este reprezentata de
tinctura-mama, cel mai frecvent si de pulbere pentru substantele insolubile. In
cazul primelor se fac dilutii, in cazul celorlante se fac trituratii.
Plantele se recolteaza din habitatul lor natural ; numai in rare cazuri, din
pricina marilor dificultati de a le obtine in cantitatii suficiente se accepta
intrebuintarea plantelor de cultura.
Se utilizeaza:
-plantele in intregime,in care caz se recolteaza in momentul
infloririi;
-frunzele,in care caz se prefera momentul cand acestea sunt
deplin dezvoltate,dar inainte de inflorire;
-florile, in momentul deschiderii;
-tulpinile, dupa dezvoltare, inainte de inflorire;

 -scoarta, de preferinta de pe arbori tineri,la sfarsitul perioadei

de vegetatie ;in cazul specilor rasinoase,in momentul
declansarii ascensiunii sevei ;
-substanta lemnoasa,de preferinta de la plante tinere.dupa
caderea frunzelor sau inainte de declansarea ascensiunii
sevei ;
-radacinile plantelor anuale la sfarsitul perioadei
vegetative ;ale plantelor bianuale,in perioada de repaus
vegetativ ;ale plantelor vivace,in cursul celui de-al doilea
sau al treilea an de existenta si inainte de lignificare ;
-fructele si semintele,la maturitate.
TINCTURA-MAMA se obtine prin maceratie,cel mai frecvent procedeu ;
peste planta proaspata se pune alcool, astfel incat sa o acopere complet, in
proportie 10 parti la o parte din greutatea de substanta uscata.se lasa sa
macereze un timp a carui durata variaza de la o farmacopee la alta. Se considera
ca randamentul extractiv este mai mare daca durata maceratiei este mai lunga.
De aceea ea nu va fi mai mica de 15 zile, unii recomandand trei saptamani.
Maceratia se face in recipient astupat, la racoare. Dupa intervalul amintit,
aloolatura este decantata complet, ceea ce necesita aproximativ 48 ore,
evitandu-se orice evaporare. Farmacopeea americana recomanda agitarea in
cursul maceratiei, care ar reinoi suprafetele de contact intre substanta si alcool.
-prin lixiviatie intr-un percolator tronconic, substanta se pune astfel incat
sa ocupe 2\3 inferioare ; se complecteaza cu substanta extractoare,care se
filtreaza prin materialul activ.

Uneori se stabilizeaza in prealabil substantele originare prin desidratare

imediata cu vapori de alcool,procedeu utilizat mai ales in cazul produselor
animale.procedandu-se
astfel,se
distrug
unele
enzime,in
special
oxidazele,responsabile de descompunerea substantelor vegetale si animale.
Prin aruncarea de fragmente de planta proaspata in alcool la fierbere se
realizeaza simultan stabilizarea si prepararea tincturii.
Uscarea se realizeaza sub vid sulfuric; vidul trebuie sa fie suficient de
rapid si mare pentru ca temperatura sa fie in jur de 0 grade. Luarea ca sursa a
substantei uscata are avantajul ca permite determinarea ponderala mai precisa ,
plantele proaspete variind mult in continutul de apa. Se afirma ca plantele uscate
permit extrageri mai masive decat plantele proaspete din care provin.
Pentru produsele animale se prefera maceratia simpla intr-un amestec de
alcool, glicerina si apa distilata in parti egale.din ce in ce mai rar se porneste de
la sucul obtinut,fie prin utilizarea unei prese,fie prin tocare marunta si mojararea
plantei.
Pentru prima metoda este necesara obtinerea unei presiuni destul de
puternice ca sa dea un randament bun ; se antreneaza mecanic cateva substante
care se vor gasi in suspensie in lichidul recoltat: substante proteice,
mucilaginoase, etc, incat in tincturile astfel preparate va exista totdeauna un
depozit abundent, care trebuie eliminat. A doua metoda, traumatizeaza si mai
mult celulele ; provoaca plesnirea membranelor si ruperea echilibrului coloidal
citoplasmatic al celulei ; prin amestecul fermentilor care se gasesc in mod
normal in diferitele organite celulare, se accelereaza reactile fermentative ceea
ce ar avea ca rezultat obtinerea unui extract diferit de cel obtinut prin metodele
mai blande, descrise mai inainte.
Pentru produsele vascoase sau gelatinoase se prefera combinatia
maceratie-lixiviatie.
Solventul cel mai des utilizat este alcoolul, alcoolul concentrat, de 90
grade pentru obtinerea tincturilor -mame, si alcoolul de 45 grade pentru
obtinerea primelor dilutii. Concentratia optima de alcool este inca discutata.
Problema este discutata de faptul ca, pentru fiecare planta se pare ca exista o
anumita concentratie optima ; prea mult alcool da extracte mai sarace, ca si prea
putin de altfel. Multi cercetatorii considera concentratiile medii ca fiind cele mai
utile, ceea ce ar corespunde si unor considerente teoretice: in practica, alcoolul
diluat, este un amestec de apa cu hidrat de alcool, la concentratiile mici si un
amestec de alcool pur cu hidrat de alcool la concentratiile mari. Alcoolul la 53,7
grade corespunde concentratiei maxime de hidrat de alcool si este asocierea
unei molecule de alcool cu trei molecule de apa. Aceasta combinatie se
caracterizeaza printr-un maximum de distanta intermoleculara, ceea ce permite
sa se prezume dizolvarea cea mai usoara, favorizata de distanta dintre
moleculele solventului. Pe de alta parte nu trebuie sa se uite ca , odata maceratia
inceputa, titrul alcoolului din solvent scade , prin prelucrarea apei continuta din
planta.
6

S-a preconizat si intrebuintarea curentilor de inalta frecventa pentru

stabilizarea plantelor proaspete. S-ar obtine astfel distrugerea foarte rapida a
oxidazelor si a tuturor fermentilor care provoaca descompunerea, fara ridcarea
notabila a temperaturii, ceea ce constituie un mare avantaj. Prepararea tincturii
se face apoi prin una din metodele amintite.
In cazul substantelor minerale, insolubile, daca este un corp simplu si
exista sub forma cristalizata, atunci se porneste de la aceasta forma ; sau,daca
este vorba de combinatii chimice naturale ori sintetice , se porneste de la
aceasta. Deconcentrarea se face prin trituratie, vehiculul fiind in general lactoza.
Nosodele sunt remedii homeopatice care se obtin pornindu-se de la
produse patologice, spre exemplu de la o picatura de secretie gonoreica, care
este deci un produs complex, continand germeni, leucocite intregi si distruse,
mucus, celule mucoase descuamate, mai mult sau mai putin lizate, serozitate
exudata din sange si tesuturi,imunoglobuline, anticorpi,etc. Cand pentru
obtinerea remediului se utilizeaza produse patologice chiar de la bolnav atunci
preparatul se numeste isod sau isoterapic. In farmacopeea franceza s-a adoptat
termenul de bioterapice pentru desemnarea nosodelor si isodelor.
Nosodele se impart in nosode complexe , de tipul descris anterior si
nosode simple, obtinute nu din secretii purulente, din false membrane, etc, ci din
culturi de germeni cauzali. Se prea cu o ansa o colonie microbiana si, intr-o
solutie sterila de lactoza 1%, se face o emulsie care sa contina 10 milioane de
germeni pe ml.se incubeaza la 37 grade timp de 48 ore, se centrifugheaza 15
minute la 6000 ture\minut. Lichidul supranatant se separa, se zdrobeste masa se
microbi din fundul eprubetei de centrifuga si se reemulsioneaza si reincubeaza.
Se pune la un loc aceasta emulsie cu lichidul supranatant initial si se filtreaza
prin bujie. Filtratul obtinut constituie prima dilutie centezimala. Nosodele
complexe sunt desicate, mojarate pana se obtine o pulbere foarte fina ; se
adauga un amestec in parti egale de apa distilata, alcool de 95 grade si glicerina
in cantitate de 10 ori mai mare decat substanta uscata initial. Dupa lasarea la
frigider timp de 48 ore se procedeaza ca inainte. dupa filtrarea prin bujie, se
obtine ca anterior, prima dilutie centezimala.
EXEMPLE DE NOSODE :
-din seria tuberculinica: tuberculinum sau tuberculinum k sau t.k.corespunde tuberculinei vechi a lui koch;
-din seruri terapeutice: diphterium,preparat din ser antidifteric;
-din vaccinuri microbiene sau virale: becegeinum, sau bcg, obtinut de
vaccinul bcg ;
-din toxinele microbiene : colibacillinum, care este un lizat microbian
obtinut din amestec de tulpini diferite de escherichia coli;
-din substante patologice complexe :am citat mai inainte medorrhinum.

Alt exemplu: luesinum,care se prepara pornind de la raclat de sancru

treponemic nesupus inca tratamentului si anthracinum,care se obtine plecand de
la un fragment de ficat de iepure infectat cu bac.anthracis.
Organoterapicele sunt remedii care se obtin din organe sanatoase, cu
tehnici farmaceutice specifice homeopatiei. Se apropie de opoterapice. Baza
teoretica a organoterapiei homeopatice este ca preparatul obtinut dintr-un
anumit organ are un tropism special pentru acesta. In cazul cand organul este
lezat, organoterapicul actioneaza specific asupra lui, determinand adesea o
reactie favorabila. Daca opoterapia cu doze ponderale este substitutiva,
organoterapia homeopatica poate permite o modulare a efectelor, in raport cu
dilutiile administrate : dilutiile foarte joase si joase sunt stimulatoare ; dilutiile
inalte sunt frenatoare, iar cele medii sunt regulatoare.nivelurile mentionate
constituie insa indicatii foarte generale.
Orice prelevare in vederea prepararii unui organoterapic trebuie sa fie
insotita de un certificat de salubritate veterinara. Codexul francez prevede ca
organele provenind de la animale sanatoase si alese convenabil, sunt recoltate
cu cea mai mare curatenie si tratate imediat dupa sacrificarea animalului. Pentru
transportul in spatile unde se fac manipularile, se vor plasa organele astfel
prelevate in recipiente sterile si mentinute la o temperatura vecina cu 0 grade.
De asemenea, organele, trebuie supuse unui control parazitologic, bacteriologic
si virusologic. Se va face si un control microscopic de identificare. In functie de
organul in cauza se prefera la un anumit animal.
Pentru veninurile de serpi farmacopeea franceza recomanda sa se puna
animalul care nu a mancat sa muste de mai multe ori o rigla plata de sticla, pe
care se va depune astfel o cantitate de venin, eliminat prin coltii veninosi ;
aceasta se va amesteca cu lactoza, facandu-se o prima trituratie de c1.dar, pentru
ca este dovedit ca veninurile bine uscate si conservate la adapost de aer se
pastreaza foarte mult timp, uneori pornesc de la venin uscat, procurat de la
producatori si care se prezinta sub forma de mici mase galben-aurii
transparente.
Pentru apium virus procedeul este asemanator : se introduc albine intr-un
balon de sticla , care se agita; Albinale infuriate, incearca sa intepe peretii
balonului, pe care depun astfel veninul ce se preleva cu alcool. Alta metoda
consta in a mentine cu o pensa o albina deasupra unei cantitatii de lactoza,
peste care va cadea picatura de venin ce se elimina pe varful acului.
Din rana bufo se recolteaza serozitatea galbena din pustulele care apar pe
corpul animalului cand acesta este excitat. Serozitatea se recolteaza fie racland
cu o lama pustulele si apoi se preia cu lactoza, fie incizand pustulele, al caror
continut se recolteaza si se trece in alcool.

Prescriptile homeopatice sau retetele difera de cale obisnuite si necesita si

un mod diferit de lectura.
Numele remedilor sunt scrise in latineste, neprescurtat si sunt totdeauna
urmate de indicarea dilutiei si ritmului de administrare.
Prescriptile homeopatice contin uneori numai cate un singur remediu sau
si mai multe remedii, administrate fie prin alternanta fie prin amestec.
EXEMPLE :
DOZE UNITARE :
RP .RHUS TOXICODENDRON C H 5
CINCI DOZE
UN PACHET LA CINCI ZILE
COMPLEXISM PRIN ALTERNANTA :
RP .NUX VOMICA
C H 9 PATRU ZILE CONSECUTIV,
SULFUR
C H 9 SEARA CATE O DOZA,
LYCOPODIUM
C H 9 ALTERNAND
TUBERCULIN KOCH C H 30
RP.LACHESIS
C H 6 DIMINEATA CONSECUTIV
SECALE
C H 6 CATE 5 GLOBULE,APOI
CACTUS
C H 6 REPETA
COMPLEXISM PRIN AMESTEC :
RP :PARAGRIP ARNICA
BELLADONA
EUPATORIUM
GELSEMIUM
SULFUR

CH 4
CH 4
CH 4
CH 4
CH 5

PARTI EGALE

-administrarea se face cu cel putin o jumatate de ora inainte de

masa sau cu o ora dupa masa, la distanta de tigari, bomboane,
cafea.
-se va evita excesul de tutun,cafea sau orice alte bauturi aromate.se
va suprima menta,care impiedicaactiunea remediilor ; se va
intrebuinta pasta de dinti homeopata,speciala,fara menta
-granulele se aplica pe limba,direct din capsula sau tub,se evita
atingerea cu mana.se lasa sa se dizolve sublingual sau pe limba.
-picatirile se numara intr-un pahar foarte curat care contine putina
apa,se retin putin in gura inainte de a fi inghitite.
-este absolut necesar ca bolnavul sa pastreze medicamentele la
adapost de price produs mirositor.

 -ca avantaj putem sublinia faptul ca,remediile homeopatice sunt

placute la gust,fapt apreciat mai ales de copii.pretul lor este mult
mai redus decat al medicamentelor alopatice.
Remediile homeopatice sunt lipsite de toxicitate de la dilutii foarte joase
unele substante ca spre exemplu arsenicum sau phosphorus,ori veninurile de
serpi sau alcoolaturile din plante toxice ca stramonium, coniumse afla in
concentratii toxice.
De aceea substantele de acest fel nu se elibereaza decat in dilutii mai mari
de ch 3.
Specialitati farmaceutice homeopate:
Laboratoarele specializate au pus la punct formule complexe,a caror
actiune a fost mult studiata si orientata asupra unui organ sau grup de prgane.
O categorie din acestea ,cu rol de a favoriza eliminarea toxinelor existente
in organism,au fost numite drenoricompozitia lor variaza in functie de
organul caruia se adreseaza.drenorii se administreaza in doze de 6-10 picaturii
de 3 ori pe zi ininte de masa.
Printre preparatele homeopatice exista,dupa cum s-a aratat ,si unele
pentru aplicatie locala,mai ales pomezi,dar si ovule sau supozitoare si chear
fiole pentru administrarea parenterala;dar calea de administrare preferata de
homeopati este cea orala.se considera ca acesta este locul normal de contact al
organismului cu exteriorul.pe de alta parte,administrarea parenterala,a unei
substante care este bine tolerata peroral,introdus intramuscular este pirotogen.
In cadrul relatiilor dintre remedii se poate face o clasificare in:
complementare , antidoturi, incompatibile.
Complementarele sunt remediile care administrate intr-o anumita
succesiune,prelungesc efectul precedentului printr-o actiune fie mai profunda
,fie mai superficiala sau mai localizata.
Antidotul unui remediu,care administrat dupa primul,franeaza sau reduce
efectul acestuia.
Trebuie cunoscute antidoturile pentru fiecare remediu,pentru a se putea
interveni atunci cand administrarea vreunuia ar determina o agravare
medicamentoasa.
Cat despre incompatibilitate,aceasta defineste in dezacord,care impiedica
vindecarea cand sunt prescrise simultan,pentru ca au in general,actiuni contrarii.

10

PARTEA A II-A
1. Preparate farmaceutice obtinute prin extractia produselor:
macerate, infuzii, decocturi, tincturi, extracte
In general, plantele medicinale se folosesc sub diferite forme, ca: pulberi,
infuzii,decocoturi,tincturi, extracte sau produse farmaceutice conditionate.
In mod curent, prin ceaiuri medicinale se intelege un amestec de plante
sau parti din plante combinate in diferite proportii, pentru a obtine un anumit
efect terapeutic.
Fie ca este vorba de un singur organ de planta, fie ca avem amestecuri
obtinute din mai multe plante, pentru a fi administrate ele trebuie aduse intr-o
forma usor accesibila, placuta la gust si eficace. Cele mai simple forme de
administrare a plantelor sau ceaiurilor medicinale sunt infuzia, decoctul sau
maceratul obtinut la rece. Numai in rare cazuri se utilizeaza pulberi de plante ca
atare sau tablete. In produsele farmaceutice, plantele se utilizeaza de obicei sub
forma de tincturi, extracte sau sub forma de principii active. In unele cazuri se
pot utiliza, tincturile si ca atare, sub forma de picaturi( de exemplu, tinctura de
valeriana, de menta, anticolerina etc).
Infuzia se prepara dintr-o cantitate de planta maruntita sau un amestec
prescris, de asemenea maruntit, care se amesteca cu trei parti de apa intr-un
ceainic de portelan cu capac.Dupa 5 minute, in care timp plantele s-au imbibat
cu apa, se aduce cantitatea de apa clocotita peste plante, se acopera ceainicul cu
capacul sau si se lasa in repaus, la cald, timp de 15 30 de minute, daca
indicatiile nu prevad alt timp. Se filtreaza printr-o strecuratoare de ceai
prevazuta cu tifon sau print-o palnie cu tifon dublu. Se preseaza usor plantele cu
lingurita si se completeaza cu cantitatea de apa pierduta prin evaporare sau
manipulare. Infuziile se indulcesc cu mirre, zahar sau zaharina, de la caz la caz;
ele se prepara numai inainte de intrebuintare si nu se pastreaza mai mult de o zi.
Infuzarea se aplica in mod special pentru frunze si flori, mai rar pentru radacina
sau fructe si seminte.
Decoctul este tot o solutie extractiva apoasa, obtinuta din plante tinute la
cald. Plantele sau amestecurile de plante se umecteaza la fel ca si la infuzare, cu
trei parti de apa( la 1 g planta, 3 g apa), intr-un vas smaltuit, prevazut cu capac.
Se aduce peste plantele umectate cantitatea de apa prescrisa, se acopera vasul si
se continua fierberea la un foc foarte domol, timp de 15 30 de minute. Dupa
filtrare, se completeaza cu putina apa fierbinte cu care s-au clatit plantele
ramase, pana la cantitatea indicata initial. Decoctul se numeste, in termeni
populari, fiertura. Decocturile se prepara in general din radacini, rizomi, scoarta,
fructe si seminte. La fel ca si infuziile,decocturile se indulcesc, in cazul in care
nu se indica altfel, si se prepara numai la nevoie. Atat pentru decocturi cat si
pentru infuzii se vor respecta cu rigurozitate cantitatile prescrise si dozele
11

indicate. In unele cazuri, pentru a obtine o extractie mai buna a principiilor

active, se adauga la infuzii sau decocturi unele substante chimice, care isi
continua dizolvarea lor in apa.
Maceratul este o solutie extractiva obtinuta la rece din plantele ale caror
principii active se dizolva la temperatura obisnuita (florile si radacinile de nalba,
semintele de in intregi, vascul etc). In acest caz extractia se face din aceste
plante la temperatura camerei, lasand planta in contact cu cantitatea de apa fiarta
si racita, timpul fiind indicat pentru fiecare specie in parte. In unele cazuri
amestecurile de plante se macereaza la rece cu o cantitate din totalul de apa
indicat, se filtreaza, iar amestecul de plante ramas se extrage prin infuzare sau
decoctie.
Tinctura este un preparat farmaceutic obtinut de obicei prin extractia
plantelor cu o solutie hidroalcoolica, de anumite concentratii. A tat cantitatea de
planta si timpul de extractie, cat si volumul de alcool si concentratia acestuia
trebuie sa fie respectate cu rigurozitate. De obicei, tincturile se prepara in
farmacii sau in industrie si necesita operatii mai complicate, dozare precisa,
control fizico chimic si chiar biologic. Ele se utilizeaza conform prescriptiiloe
medicale atat in uzul intern, cat si in cel extern.
Extractele obtinuta din plante sunt tincturi aduse la un grad inaintat de
concentratie, de la fluid pana la consistenta moale sau uscata. Ele sunt mult mai
active decat tincturile si se prepara de obicei de industria farmaceutica. Sunt
extracte care folosesc alti solventi decat apa si alcoolul si se prepara prin
procedee speciale. Extractele vegetale intra in compozitia a numeroase
prescriptii medicale de uz intern sau extern, precum si intr-o serie de produse
farmaceutice.

12

2. Metodele de extractie:
macerarea, infuzarea, decoctia, macerarea dubla, macerarea
repetata, percolarea
SOLUTII EXTRACTIVE APOASE sint preparate farmaceutice lichide
obtinute prin infuzare, macerare, decoctie a produselor vegetale cu ajutorul apei
ca solvent.
PREPARARE - masa 6% pentru radacina de OTOLEA (ciubotica
cucului)
- masa 3% pentru radacina de floare de musetel
- masa 0,5% pentru frunza de digitala
- masa de 0,25 pentru radacina de IPEKA
La prepararea solutiilor extractive apoase produsele vegetale folosite se
aduc la gradul de maruntire prevazut in tabelul urmator :
SITA I
SITA II

FLORI , FRUNZE, IERBURI, RADACINA DE NALBA

MARE
RADACINI , RIZOMI, SCOARTA

SITA IV

FRUCTE , SEMINTE

SITA V

PRODUSE
VEGETALE
GLICOZIDE

CU

ALCALOIZI

SI

MACERAREA - Acest procedeu se foloseste la extragerea mucilagilor

din produsele vegetale, peste produsul vegetal maruntit si spalat sub jet de apa
se adauga apa si se tine la temperatura camerei timp de 30de minute, agitind de
5-6 ori . Lichidul obtinut se decanteaza dupa care se filtreaza prin vata.
Filtratul obtinut se completeaza cu apa la masa prevazuta prin spalarea
rezidului fara a presa rezidul.
Daca solutia extractiva rezultata depaseste 100gr se adauga un amestec de
PARAXIDROXI BENZOAT DE METIL SI PARAXIDROXI BENZOAT DE
PROPIL ( NIPAGIL- NIPASOL )75-25 mg
INFUZII se prepara folosind extragerea componentelor active din
produsele vegetale cara contin tesuturi friabile (flori, frunze , ierburi)
Produsul vegetal respective se adduce la gradul de maruntire prevazut de
monografie.
Prepararea pentru fiecare gram de produs vegetal se folosesc 3 ml ptr.
imbibare . Exceptie face produsul vegetal care contin ulei volatile si care se

13

umecteaza cu alcool dilut umectarea are loc la 5 minute dupa care se adauga apa
prezenta in Rp. Se aduce apa la fierbere dupa care se adauga produsele vegetale
100gr sol. = 75-25mg nipagil-nipasol
Exceptia exceptiei infuzia cu flori de tei
DECOCTIA acest procedeu se foloseste la obtinerea produselor
vegetale (radacini, rizomi, scoarte, fructe, seminte )
Produsele vegetale se aduc la gradul de maruntire, pentru fiecare produs
vegetal se foloseste 3ml apa pentru umectare timp de 5minute apoi se adauga
masa de apa prevazuta incalzita la fierbere si se tine in baia de apa 30de minute.
Solutia fierbinte se filtreaza prin vata si se completeaza prin spalarea cu
apa sau stoarcerea rezidului. Solutia rezultata def. 100gr se adauga nipagilnipasol 75-25mg.
PRODUSE VEGETALE CARE CONTIN ALCALOIZI se adauga apa ,
acidulate, acid clorhidric sau acid tartaric in parti egale cu continutul in alcaloizi
cu continutul luat in lucru.
Exceptie Scoarta de China = 1,5ml acid clorhidric pentru 1gr de
alcaloid.
PRODUSE VEGETALE CARE CONTIN SAPONINE acestea au
caracter chimic acid se adauga 1gr de hydrogen cabonat de sodium 10gr
produs vegetal.
Solutiile extractive apoase se prepara in cantitati mici atunci cind este
nevoie se pastreaza la temp de 0-8 * C.
SOLUTII EXTRACTIVE ALCOOLICE TINCTURI preparate
farmaceutice lichide sub forma de solutii hidro-aloolice sau etero-alcoolice
Obtinute prin extragerea produselor vegetale.
Preparare produsul vegetal adus la gradul de maruntire prezent in
monografia respective este supus daca este cazul unei prealabile degresari.
Prepararea tincturilor = se efectueaza macerarea.. vegetala sau prin
percolare. Tincturile au o stabilitate redusa se prepara prin dizolvarea extractelor
uscate sau prin diluarea extractelor fluide.
Solventul folosit la extractie este in general alcool diluat , in unele cazuri
acidulate.
Se pot folosi si alte concentratii ale alcolului sau amestecuri de solventi
prevazuti in monografia respective.
Raportul intre masa produsului vegetal si al solventului de extractie este
de 1/10m/m produse vegetale care contin produse vegetale puternic active si de
1:5m/m pentru tincturile preparate din alte produse vegetale

14

MACERARE pentru produsul vegetal adus la gradul de maruntire se

adauga solventul sau amestecul de solventi prevazuti intr-un vas bine inchis.
Se tine la temperatura camerei timp de 10 zile agitind de 3-4 ori pe zi lichidul
extractive se decanteaza si rezidul se prerseaza lichidele extractive reunite si
omogenizate se lasa sa sedimenteze la 5-10*C timp de 6 zile si se filtreaza
evitind pierderile prin evaporare.
PERCOLARE produsul se adduce la gradul de maruntire prevazut
pentru fiecare gram de produs vegetal se umecteaza cu o,5 ml din solventul
prevazut , se amesteca si se lasa la temperatura camerei timp de 3ore intr-un vas
bine inchis.
Se trece prin sita I si se introduce in percolator , pe rind usor se adauga treptat
solventul pina cind incepe sa curga prin robinetul inf. deschis iar deasupra
amestecului se va afla un strat de lichid. Robinetul se inchide si se lasa in repaus
de 24 ore apoi se incepe percolarea . Viteza de percolare se regleaza astfel incit
in 24 ore sa se obtina 1,5 g solutie extractive pentru fiecare gram de produs
vegetal .Pe toata perioada extrageri produsului vegetal trebuie sa fie acoperit cu
solvent.
Se lasa in repaus timp de 6zile la temp 5-1*C si se filtreaza .
Tincturile sint lichide limpezi incolore cu miros si gust caracteristic
componentelor produselor vegetale din care sa preparat si solventului folosit la
extractie.
Prin diluarea cu apa unele tincturi devin opalescente sau se tulbura.
Se conserva in recipiente de capacitate mica bine inchise ferit de lumina
Exemple de tincturi:
- tinctura anticolerine
- tinctura de coaja de portocale
- tinctura de balsam tolu
- tinctura de matraguna
- tinctura de eucalipt
- tinctura de gentiane
- tinctura de izma buna
- tinctura de opiu
- tinctura de ratania
- tinctura de valeriana

PARTEA A III-A

15

1. Moduri generale de actiune a principiilor active din plante

(exemple: antiinfectios, cicatrizant, efecte fiziologice, tropisme)
2. Nomenclatura medicala care precizeaza efectele principiilor
active din plante (exemple: expectorant, purgativ, anticoagulant,
cardiotonic, diuretic, etc.)
3. Formule (retete) de produse vegetale utilizate in diferite
afectiuni (exemple: ceai antibronsitic, ceai sudorific, ceai pectoral, ceai
laxativ, ceai sedativ, etc.)

INSUFICIENTA CARDIACA
DEGETELUL ROSU (Digitalis purpurea)
DEGETELUL LANOS (Digitalis lanta)
CEAPA DE MARE (Urginea maritima) este o planta care creste spontan in
regiunea mediteraneana, prin locuri nisipoase.
In scopuri medicinale se intrebuinteaza scuamele sau tunicile mijlocii ale
bulbilor plantei, recoltate in luna august, taiate in fasii subtiri si uscate imediat.
Se prezinta sub forma de fasii translucide, dure, de culoare alba galbuie, cu
gust foarte amar.
Bulbul cepei de mare contine ca principii active haterozide cardiotonice:
scilareni A si B. Pe langa acesti compusi, mai contine si alte substante de natura
glucozidica, ca scilarina, scilitoxina, scilipicrina, scilerina etc., precum si
glucosinistrina, acizii chelidonic si colinic, steroli si ulei gras.
Heterozidele cardiotonice din ceapa de mare au actiune similara cu cele din
degetelul rosu sau lnos, dar fata de acestia din urma prezinta avantajul unei mai
slabe acumulari si a efectului diuretic mai puternic.
Ceapa de mare sub forma de pulbere, tinctura, sirop sau pilule se recomanda, in
special ca diuretic, in insuficienta cardiaca si in perioadele de pauza din cursul
tratamentului cu digitala.

STROFANTUL (Strophantus gratus)

LACRAMIOARA (Convallaria majalis)
RUSCUTA DE PRIMAVARA (Adonis vernalis)

16

SPANZUL (Helleborus purpurascens) este o planta cunoscuta si utilizata in

medicina populara veterinara din tara noastra si in alte tari din Peninsula
balcanica, in combaterea bolilor infectioase la ovina si porcine.In acest scop se
foloseste radacina uscata, din care se introduce o portiune in urechea animalului,
in care s-a practicat o perforatie. Dupa catva timp se formeaza un abces de
fixatie. Cercetarile stiintifice din ultimii 30 de ani au introdus-o si in terapeutica
umana. Unele specii (H. niger si H. odorus) se cultiva in scop ornamental,
printre primele flori de primavara.
Spanzul are in pamant un rizom cu numeroase radacini cilindrice pana la 5 cm
lungime, brune negricioase. Tulpina apare primavara, imediat dupa ce s-a
topit zapada si este dreapta, de 15 30 cm inaltime, avand la varf bobocii florali
si cateva fruzulite dintate. Frunzele de la baza plantei, de obicei doua, se
formeaza mai tarziu si sunt mari, cu petiolul lung, cu limbul divizat sub forma
unei palme, cu dintisori aspri pe margine. Florile, de obicei in numar de 1 3,
uneori mai multe, sunt mari si au ca element caracteristic 5 sepale petaloide,
purpurii verzui la exterior si verzui deschise la interior, cu nectarii in forma
de cornete si numeroase stamine. Infloreste in raport de altitudine, incepand din
februarie pana la sfarsitul lunii aprilie.
In scop medicinal se folosesc rizomii si radacinile care contin heterozide
cardiotonice, dintre care helebrozidul este cel mai important. Acest heterozid
actioneaza la fel ca si strofantul sau digitala.
Spanzul, fiind o planta toxica, nu se uilizeaza intern decat dupa prelucrari
speciale si la indicatia medicului.

TULBURARI ALE RITMULUI CARDIAC

(Extrasistole, fibrilatii atrioventriculare)
DROBUL (Sarathamnus scoparius) este un arbust care creste pe terenuri
silicoase , inalt pana la 1,5 m , cu tulpina foarte ramificata , deasa , cu ramuri
subtiri , verzi in 5 muchii , frunze trifoliate si cu petiolul scurt.Florile galbene
aurii sunt asezate cate 1-2 la subsuoara frunzelor . Fructul este o pastaie lunga
pana la 5 cm ,ascutita la varf , la maturitate de culoare neagra , pe margini
paroasa .
Drobul se cultiva pentru fixarea solului si pentru imbogatirea acestuia in azot .
In timpul iernii , el constituie un foarte bun furaj pentru vanat sau pentru oi si
capre.
Pe langa aceste intrebuintari , drobul este folosit si ca planta medicinala ,in care
scop se recolteaza florile primavara si se usuca in straturi subtiri . In scopuri
industrial- extractive se recolteaza si ramurile , inainte de inflorire .

17

Intreaga planta contine alcaloizi (cu nucleu chinolizidinic) . In frunze si in

ramuri se gaseste l- sparteina , genisteina si sarotamnina . In ramuri si flori se
mai gasesc si amine aromatice , ca : 3,4-dioxifeniletilamina , tiramina ,
metiloxitiramina , dopamina , tirozina si scoparina .In flori se afla flavone
( luteolina si cvercetina) , libere sau glicozidate (scoparozidul ) si carotinoizi .
Datorita sparteinei , preparatele farmaceutice obtinute din aceasta specie au
proprietati usor tonicardiace si mai ales reglatoare ale ritmului cardiac .Se
administreaza cu rezultate bune in tahicardia de origine basedofiana , in care
preparatele de tip digitalic sunt contraindicate . Fata de chinidina , sparteina
prezinta avantajul unei toxicitati mai reduse .Tot datorita sparteinei se obtin
rezultate bune ocitocice cu stimularea contractiilor uterului in timpul nasterii si
oprirea hemoragiilor post partum .
Sub forma de infuzie preparata din flori(2%) sau sub forma de extract fluid , are
, datorita flavonelor , efecte diuretice si declorurante remarcabile ,favorizand
resorbtia edemelor in toate cazurile cu retentie de cloruri . Metiloxitiramina
confera plantei proprietati vasoconstrictive .
Utilizarea majora este cea a sparteinei , alcaloid extras din planta , care se
utilizeaza sub forma de sulfat si numai sub control medical.
BOLI DEGENERATIVE ALE INIMII SI ARTERIOSCLEROZA
PADUCELUL (Cratageus monogyna) este un arbust de 2 4 cm, care uneori
ajunge pana la 8 m inaltime. Este raspandit in toate regiunile tarii, formand
adeseori tufisuri dese si crescand in paduri, poieni, incepand de la campie pana
la munte, unde pe coastele insorite urca pana la 1400 m altitudine.
Paducelul are ramuri scurte si dese, transformate la varf in spini. Frunzele sunt
romboidal ovale, ascutite la baza, lungi de 4 6 cm si late de 2 4 cm,
devizate in mai multi lobi verzi, lucioase, neparoase pe fata superioara, mai
deschise si putin paroase pe fata inferioara. Florile grupate mai multe la un loc
au sepale tringhiulare, rotunjite sau ascutite la varf, 5 petale albe, rotunjite,
numeroase stamine si 1 - 2 stile in functie de specie. Ffructele sunt globuloase
sau ovale, de aproximativ 1 cm diametru, la inceput verzi, apoi rosu aprins
pana la rosu inchis la coacere. In interior se afla 1 3 samburi.
In scopuri medicinale se intrebuinteaza florile , recoltate impreuna cu frunzele
din imediata lor apropiere , la inceputul infloririi sau fructele ajunse la
maturitate .Se usuca repede la caldura , in curent de aer .
Florile si frunzele de paducel contin derivati flavonici , steroli colina ,
acetilcolina , trimetilamina , acid cafeic , si altiacizi ( ursilic , oleanolic si
crategic ) , acizi organici , derivati triterpenici , ulei volatil , substante minerale ,
zaharuri etc.Pe langa acesti compusi , fructele mai contin antociani , vitamina
B1 , vitamina C , acizi tartric si citric .
18

Datorita derivatilor tirterpenici si acidului cafeic , florile si fructele de paducel

favorizeaza circulatia sangelui in vasele coronariene si cerebrale. Aceasta
actiune este completata prin derivatii flavonici , care produc o intensificare a
activitatii muschilor cardiaci si o usoara actiune hipotensiva. Colina si
aceticolina imprima produsului o actiune slab vasodilatatoare si usor
hipotensiva .
Preparatele pe baza de flori si fructe de paducel , singure sau asociate, se
recomanda in bolille degenerative ale inimii , in tulburari ale ritmului cardiac,
in miocarditele care pot surveni in timpul sau dupa boli infectioase
(pneumonie , gripa etc. ) , in arteroscleroza si angina pectorala .
Infuzia de flori cu frunze se prepara din 3 g planta la o cana de apa
clocotita din care se iau 3 - 4 linguri/zi.Tinctura se prepara din 20 g planta la
100 g alcool diluat de 60 grade. Din tinctura se iau 10 - 15 picaturi,de 3 - 5
ori/zi.Din fructe se prepara infuzia, folosind 5 - 6 g la o cana de apa, din care se
iau 5 - 6 linguri/zi.Florile si fructele de paducel intra in compozitia ceaiurilor
antiasmatic si calmant, pentru tulburari cardiace,in ceaiul pentru bolnavii
hipertensivi si in produsul romanesc Extraveral.
USTUROIUL (Allium sativum) era cunoscut si cultivat inca din
antichitate atat in bazinul mediteranean, cat si in Orient, iar astazi el este
raspandit peste tot globul si se intrbuinteaza pe scara intinsa drept condiment.
Bulbii de usturoi contin un ulei volatil format din sulfuri de alil si de
alilpropril, alicina, o substanta cu proprietati puternic bactericide, hidrati de
carbon , acid sulfocianic, glicozide, acid nicotinic, vitaminele A, B1 si C,
substante radioactive si alte numeroase substante, dintre care unele inca
nedefinite precis din punct de vedere chimic.
Datorita compozitiei chimice atat de variate, usturoiul are numeroase
proprietati asupra organismului.Dintre cele mau importante actiuni vom
mentiona urmatoarele:
-actiunea cardiovasculara-hipotensiva,care se manifesta prin efectele
vasodilatatorii si prin actiunea asupra circulatiei periferice; preparatele pe baza
de usturoi coboara atat minima, cat si maxima presiunii arteriale;
-datorita faptului ca uleiul volatil se elimina in buna parte pe cale
respiratorie, usturoiul actioneaza ca dezinfectant, expectorant sau calmant al
spasmelor musculatorii netede, in cazul inflamatiilor brnhoalveolare; actiunea
antimicrobiana, antibiotica a fost constatata si in cazul tuberculozei pulmonare;
-tot datorita substantelor antibiotice pe care le contine usturoiul,
preparatele din bulbii acestei plante au actiune antimicrobiana asupra florei
intestinale, daunatoare in cazuri de diaree, in infectii intestinale si in tuberculoza
intestinala.Totodata actioneaza asupra secretiei biliare, marind puterea de
contractie a vezicii biliare si stimuland secretia.De asemenea, atat in dizenterie
amibiana, cat si impotriva viermilor intestinali se obtin rezultate bune prin
utilizarea usturoiului.

19

Acestea sunt principalele efecte terapeutice ale usturoiului, experimentate

de generatii intregi, de-a lungul anilor, si confirmate in timp de cercetarea
experimentala si chimica.
Aceasta lista a indicatiilor ramane insa deschisa, caci cercetarile din
ultimele trei decenii au aratat ca preparatele de usturoi au remarcabile
proprietati antinicotinice, in cazurile intoxicatiilor cronice ale fumatorilor, iar
sucul proaspat al acestei plante si ale altor specii inrudite opreste dezvoltarea
unor tipuri de tumori canceroase.
Principalul inconvenient al utilizarii usturoiului in scopuri terapeutice de
lunga durata este datorita mirosului puternic, caracteristic si persistent pe care
acesta il imprima cavitatii bucale si respiratiei.O igiena atenta a gurii, spalarea
cu pasta de dinti mentolata si clatirea cu alcool de 30 grade inlatura partial acest
inconvenient.De asemenea, dupa consumarea usturoiului in cantitati mai mari,
se recomanda sa se ia 1 - 2 tablete de carbune medicinal. Astazi exista preparate
farmaceutice pe baza de usturoi, dezodorizate, dar eficacitatea lor este
limitata.In general, 2 - 3 bulbisori (catei) de usturoi pe zi asigura efectele
medicinale necesare tratamentului, iar aceasta cantitate dupa o igiena a gurii nu
produce mirosul neplacut pentru cei din jur.
Alaturi de aceste specii, ca vasodilatatoare ale coronarelor, se utilizeaza
preparate pe baza de Ammi visnaga, Berberis vulgaris (active datorita
alcaloidului berberina); cacao si cafeaua prin derivatii purinici, teobromina si
cafeina, au pe langa actiunea vasodilatatoare a coronarelor si vaselor renale,
efecte diuretice, tonicnervine si cardiocinetice.
In arterioscleroza se utilizeaza ca adjuvant Panax Gingseng, alga Fucus
vesiculosus si Equisetum arvense.
D. HIPERTENSIUNE ARTERIALA
RAUVOLFIA (Rauwolfia serpentina) este un subarbust agatator,
originar din India si din regiunile situate la sud de Himalaia, raspandit in diferite
tinuturi cu clima calda si umeda, ca: Malaezia, Ceylon, Andaman, Iava si
Filipine. Primele date scrise asupra utilizarii empirice a acestei plante sunt in
limba hindusa si dateaza din anul 1000 i. e. n. Utilizata mult ca remediu
popular, in ultimele decenii ea a fost studiata de specialisti.
In scopuri medicinale se utilizeaza astazi alcaloizii extrasi din radacina si
scoarta plantei.
Actiunea terapeutica Rauwolfia serpentina se datoreaza prezentei
alcaloizilor, la baza carora se afla triptofanul, si a caror clasificare este aratata
mai jos.
1. Alcaloizi indolici
a)grupa iohimbanului: iohimbina si izomerii ei, rezerpina si rezcinamina;
b)grupa heteroiohimbanului: serpentina, serpentinina etc.
20

2. Alcaloizi indolinici cu grupele ajmalina, izoajmalina.

Papaverina si tebaina au la baza nucleul izochinolinic. Alaturi de
alcaloizi, radacina plantei mai contine rezine, amidon fitosterol, acid oleic si
saruri minerale.
Dintre alcaloizi, unii, ca de exemplu rezerpina, rezerpinina, dezerpidina,
au actiune predominanta asupra sistemului nervos central, fiind sedativi si
actionand ca hipotensivi.A doua categorie,ca rauvolfina, ajmalicina, serpina si
serpinina au actiune periferica adrenalitica si simpaticolitica.
Actiunea hipotensiva a produselor farmaceutice pe baza alcaloizi din
Rauwolfia serpentina este potentata prin asocierea cu alcaloizi existenti intr-o
planta care creste in tara noastra, Veratrum album.
Industria noastra farmaceutica prepara din alcaloizii din Rauwolfia
serpentina comprimatele Hiposerpil, care se utilizeaza ca hipotensiv de lunga
durata si ca sedativ central, indicat in tulburari nervoase, insuficienta
coronariana, nevroze, hiperexcitabilitate si in toxicomanii precum si Raunervil,
care se administreaza sub forma de solutie injectabila fiind hipotensiva si
sedativa. Acest din urma produs este indicat si in schizofrenie, psihoze
maniacale, senilitate, stari nervoase depresive si alte diferite tulburari
vegetative, la aduti si copii.
VASCUL(Viscum album)este o planta semiparazita, care creste pe
ramurile unor pomi(mar, par, prun, nuc) sau pe arbori (brad, mesteacan, frasin,
salcam, plop, stejar etc.). Este o specie care isi pastreaza frunzele si in timpul
iernii si de aceea este folosita in scop ornamental de Anul Nou.
Tulpina vascului este verde, scurta, cilindrica, ingrosata la noduri,
ramificata in doua ramurele din loc in loc si prevazuta cu frunze groase,
pieloase, cu marginile intregi, formand tufe dese. Florile sunt de doua feluri,
barbatesti si femeiesti, fiecare pe tufe separate. Fructele sferice, albe, moi, cate 2
- 3 la un loc, contin o substanta lipicioasa.
In scopuri medicinale se intrebuinteaza frunzele si ramurile tinere,
recoltate incepand din noiembrie pana in februarie. Se usuca la cald, la 40 - 45
grade, in locuri bine aerisite, in asa fel incat sa-si pastreze culoarea sau cel mult
sa devina galbene verzui.
Vascul contine: saponozide triterpenice, viscolina, acetilcolina,
feniletilamina, inozitol. Fructele contin , printre alte substante, viscotoxina, o
polipeptida care s-a dovedit a avea actiune antitumorala.
Datorita saponozidelor si derivatilor colinei, vascul are proprietati
hipotensive, bradicardice si usor diuretce.
La administrarea preparatelor pe baza de vasc este necesara respectarea
stricta a dozelor indicate, deoarece in cantitati mari produce intoxicatii.
Se intrebuinteaza sub forma de macerat, preparat la rece din 1 - 2 g
frunze si tulpini fragmentate la 100 g apa. Se lasa peste noapte in contact , dupa
care se filtreaza si se indulceste usor. Vascul se poate folosi si sub forma de

21

pulbere, 1 1,5 g/24 de ore, respectand bineinteles regimul igieno dietetic

prescris de medic si de indicatiile acestuia.
Pentu a obtine efecte terapeutice, este necesara folosirea zilnica a acestui
macerat, dimineata si seara, dupa indicatiile de mai sus, timp de 2 saptamani
pana la o luna .
Vascul, alaturi de alte plante, intra si in compozitia ceaiului pentru
bolnavii hipertensivi.
SASCHIUL(Vinca minor) este o planta perena, destul de raspandita in
padurile din regiunile de campie si de deal ale tarii. Tulpina este taratoare,
lignificata spre baza. Tulpinile florifere sunt drepte, de 15 20 cm inaltime,
prevazute din loc in loc cu cate doua frunze eliptice sau ovale, de culoare verde
inchisa, lucioase, pieloase si persistente si in timpul iernii.Florile solitare,
dispuse la varful tulpinilor, sunt lung pedunculate, cu corola albastru violet, de
2 3 cm in diametru, formata din 5 petale.O alta specie asemanatoare, cu
proprietati medicinale identice, care creste tot in tara noastra este Vinca
herbacea.
Atat saschiul, cat si Vinca major, specie apropiata de aceasta, se cultiva in
gradini si cimitire, in scop ornamental.
Partile aeriene ale saschiului contin alcaloizi cu actiune similara cu cei
din specia Rauwolfia serpentina.
Alcaloizii totali din cele doua specii de saschiu care cresc spontan in tara
noastra au ca nucleu de baza indolul; vincamina, izovincamina si perivicina au
proprietati remarcabile hipotensive, stimuleaza contractiile inimii, respiratia si
miscarile peristaltice intestinale. Nu produc fenomene secundare. Produsele
farmaceutice, pe baza de vincamina dau rezultate bune in boala hipertonica si in
tulburarile vasculare cerebrale.
Se utilizeaza ca adjuvant in tahicardia neurovegetativa.
STIRIGOAIA (Veratrum album) este o planta toxica, mult raspandita
la noi in poieni, fanete umede, la marginea padurilor, pe brane si terenuri
stancoase, incepand de la 600 m altitudine pana in zona montana superioara.In
pamant are un rizom puternic de 6 10 cm lungime, cu numeroase radacini
adventive lungi pana la 30 cm. Frunzele bazale sunt mari, eliptic ovale,
ascutite la varf, lungi de 20 - 30 cm si late de 10 15 cm, nedintate, cu
nervurile evidente, adancite si paralele. Frunzele tulpinale sunt ceva mai mici,
iar spre varful tulpinii care ajunge pana la 1,5 cm, sunt din ce in ce mai mici.
Florile sunt dispuse la varful tulpinii, sub forma unor spice hermafrodite sau
femele, cele superioare fiind mascule. Fata interioara a florilor(sepalelor) este
alba, iar cea exterioara verzuie, cele hermafrodite avnd 6 stamine.
In scopuri medicinale se recolteaza, toamna, rizomii cu radacini cu tot, se
despica in doua si se usuca la vant si soare, feriti de alte plante.
Rizomii de stirigoaie contin trei tipuri de principii active : alcamine libere
(veratromina, rubijervina, izorubijervina, gervina si germina) ; glucoalcaloizi
( veratramina si altele) ; esteri care sunt alcaline esterificate ( protoberina si
22

germina etc.). Din diferite proveniente de stirigoaie din tara noastra a fost
izolata si o serie de alcaloizi ca : sinaina, verina, rubiverina etc.
Alcaloizii din stirigoaie au remarcabile proprietati hipotensive, care
actioneaza printr-un mecanism complicat asupra centrilor reflecsi si
vasodilatatori bulbari.Asupra sistemului nervos central, alcaloizii produc
inhibitie si depresiune, reversibila insa.Datorita efectelor multiple si complicate
asupra sistemului nervos si cardiovascular, produsele farmaceutice pe baza de
alcaloizi din stirigoaie se aplica astazi cu prudenta si sub control medical
riguros. Asocierea acestor produse cu cele obtinute din Rauwolfia serpentina da
rezultate foarte bune in boala hipertonica.
In medicina veterinara, din radacinile de stirigoaie se prepara extracte
care, administrate extern si cu precauti, deoarece se resorb prin piele, contribuie
la distrugerea unor paraziti si a larvelor acestora.
ARNICA (Arnica montana) este o planta medicinala , cunoscuta de
popor si folosita in tara noastra din timpuri stravechi. Ea creste in fanetele si
pasunile umede din regiunile montane si subalpine fiind raspandita in special in
nordul tarii.
Este o planta vivace , care are in pamant un rizom de 1 cm grosime
orizontal, cu numeroase radacini, din care se dezvolta primavara la baza o
rozeta de fruze intregi, oval alungite, aspre la pipait. Tulpina este dreapta,
cilindrica, paroasa, cu 1 2 perechi de frunze mai mici decat cele de la baza.
Inflorescentele, reunite de obicei in cele trei capitule(antidii) mari la varful
tulpinii si ramurilor laterale, au flori galbene portocalii, cele centrale fiind
tubuloase, iar cele periferice ligulate.
Capitulele florale contin in special partea din planta intrebuintata in scop
medicinal; ele se recolteaza in iunie sau iulie, la inceputul infloririi. Se usuca
repede la soare, deoarece uscarea inceata la umbra nu opreste fenomenul de
fructificare, obtinandu-se astfel un produs inferior.
Florile de arnica contin: un ulei volatil galben, carotenoide si flavonoide,
colina, arnidiol (alcool triterpenic), substante colorante, principii amare etc.
Din flori se prepara o tinctura care, datorita toxicitatii ei, se intrebuinteaza
in special extern. In acest scop se dilueaza cu apa si se aplica pe umflaturi,
contuzii, cu conditia ca pielea sa nu fi fost lezata prin lovire sau taiere.
Preparatele din arnica destinate uzului intern se vor intrebuinta numai cu
avizul medicului(infuzii 5 la mie, ca stimulent nervos).
TALPA GASTEI (Leonurus cardiaca) creste spontan in regiunile de
campie si deluroase ale tarii noastre, pa marginea drumurilor, in locuri virane,
pe langa ziduri vechi si garduri. Tulpina inalta de 50 60 cm este ramificata,
patrunghiulara,paroasa pe muchii sau pe toata suprafata ei(L.quinqurelobatus
Gilib). Frunzele sunt opuse, palmatlobate, cu 3 5 lobi dintati pe margini,avand
forma unei talpi de gasca, de unde si numele ei popular. Inflorescentele sunt
dispuse la varful tulpinii, pe o distanta de 10 20 cm,fiind formate din
numeroase flori mici, de culoare roz, mai rar albe, aflate la baza perechilor de
23

frunze, pe verticile indepartate intre ele. Pe langa proprietatile ei terapeutice,

talpa gastei este considerata si ca planta nectarifera.
In scop medicinal se intrebuinteaza partile aeriene ale plantei, recoltate in
timpul infloririi si uscate la umbra, in strat subtire, la locuri calde si bine
aerisite. In cazul in care planta s-a innegrit, ca si-a pierdut principiile active. Se
recomanda a se innoi annual si a se utiliza cat mai curand dupa recoltare.
Partile aeriene ale plantei contin ulei volatil, alcaloizi, substante azotate
diverse (stachidrina sau leunucardina), substante amare de natura glicozidica,
glicozizi cardiotonici, rezine, tanin, acizi organici (malic, citric si tartric),
vitaminele A, C si E, saruri minerale etc.
Datorita glicozidelor, alcaloizilor, diverselor substante azotate si uleiului
volatil, planta are proprietati sedative, calmante si tonicardiace. Se recomanda
sub forma de infuzie (2 3 g%) in nevrozele cardiace, ca tratament ajutator,
precum si in starile depresive nervoase. Cu toate ca planta poseda activitate
certa asupra miocardului, ea nu poate inlocui preparatele de tip digitalic in
afectiunile grave ale inimii. Se recomanda asocierea ei cu alte plante
medicinale, in parti egale, cum ar fi lacramioarele si roinita. Din ceaiul
medicinal astfel obtinut se prepara I infuzie, folosind 2 lingurite amestec
maruntit de plante la o cana de apa. Se bea o cana dimineata si alta seara, timp
de o saptamana. Talpa gastei intra si in copozitia Ceaiurilor Antiasmatic,
Calmant, Calmant impotriva tulburarilor cardiace, Hipotensiv si Sedativ.
ROZMARINUL (Rosmarinus officinalis) este un subarbust originar din
regiunea mediteraneana. La noi este cultivat prin gradinile de la tara, ca planta
ornamental aromatica sau in scopuri mrdicinale. Are ramuri dese, drepte sau
arcuite, cu frunze liniare, coriacee, fara petiol, ascutite la varf, lucioase,
persistente. Inflorescenta sub forma de spic este formata din numeroase flori
mici, palid albastrui, mai rar alba sau vargate, scurt pediculate, cu caliciul paros
format din doua cupe cu 2 3 dintisori. Corola bilobata are labiul superior
adanc crestat, iar cel inferior mai mare si despartit in trei lobi, dintre care cel
mijlociu este in forma de lingura, cu marginea fin ondulata, dintata si cu pete
albastre inchise. Planta are miros placut, aromatic.
In scopuri medicinale se recolteaza frunzele inainte de inflorire sau la
inceputul infloririi si se usuca la umbra,la temperatura obisnuita.
Frunzele de rozmarin contin: ulei volatil, un principiu amar
lactonic:pinosalvina, acid rozmarinic, tanin, saponine, colina si vitamina
C.Uleiul volatil, care se poate obtine si prin antrenare cu vapori de apa din
varfurile florare ale plantei,este bogat in componente ca: pinen, camfen, camfor,
borneol etc.
Actiunea terapeutica este datorita acestui ulei volatil, care produce o
ameliorare a circulatiei in cazuri de hipotonie si regleza ritmul cardiac.
Totodata, rozmarinul are actiune coleretica, marind cu 1,5 2 ori mai mult
cantitatea de bila secretata fata de valoarea initiala. Uleiul volatil de rozmarin

24

are proprietati bacteriostatice asupra unui numar mare de germeni patogeni.

Intra si in componenta unor specii vulnerare, ca cicatrizant.
Din frunzele de rozmarin se prepara o infuzie 5 la mie, din care se
folosesc 1 -2 pahare/zi, sau o tinctura( 10%) cu alcool de 70 grade, din care se
iau 20 40 de picaturi/zi. Se recomanda dupa eforturi deosebite, surmenaj sau
debilitate, in urma unor boli ca gripa, pneumonia sau alte afectiuni asteniante,
precum si tinerelo care acuza stari astenice, fara tulburari organice ale
circulatiei.

INDICATII SPECIALE
Majoritatea plantelor recomandate in afectiunile cardiovasculare, precum si
a produselor farmaceutice, preparate din ele se folosesc, asa dupa cum am vazut,
numai la indicatia medicului si sub controlul acestuia. Ca ajutatoare in
tratamentul acestor boli, in farmacii si in magazinele de plante medicinale se
aflaceaiul impotriva tulburarilor cardiace si ceaiul pentru bolnavii
hipertensivi. Pe langa aceste ceaiuri medicinale mai mentionam urmatoarele
amestecuri de plante propuse si experimentate de specialisti :
-In insuficienta cardiaca , in pauzele tratamentului digitalic:frunze si flori
de lacramioare 30 g ;frunze de roinita 50 g ;radacina de valeriana 20 g .Cu 2
lingurite din acest amestec se prepara o infuzie la o cana (1/4 litru) apa
clocotita.Dupa racire si filtrare se beau doua cani pe zi .
-In tulburarile cardiace insotite de extrasistole si palpitatii :flori de
paducel 30 g ;frunze si flori de lacrimioare 30 g;frunze de menta 20 g;radacina
de valeriana 20 g.Se prepara o infuzie din 2 lingurite amestec la o cana de
apa.Se beau 2 cani pe zi .Pentru cei care sufera de constipatii cronice se va
inlocui menta cu aceeasi cantitate de coaja de crusin .
INDI
-Arteroscleroza:flori de arnica 5 g ; flori de paducel 15 g; coada-calului
25 g; vasc 15 g; bulbi de usturoi 15 g ; frunze de menta 25 g .O lingura din acest
amestec se pune la macerat, la rece, intr-o cana.Dupa o prealabila agitare , se
lasa in repaus 2 ore. Se fierbe pana la primul clocot, iar apoi se lasa 15 minute
in repaus. Se filtreaza.Se beau doua cani pe zi , in mici reprize, dimineata si
seara.
-In hipertensiunea arteriala : se prepara un decoct la rece din 3 lingurite
de frunze si ramuri de vasc uscate si maruntite .In acest scop se lasa pentru
extractie de seara pana dimineata sau de dimineata pana seara ,la temperatura
camerei. Se beau doua cani pe zi ,una dimineata ,iar alta seara,timp de o luna.

25

-Un alt ceai medicinal hipotensiv se prepara din: frunze si ramuri de

vasc 30 g ;frunze de mesteacan 30 g ,bulbi de usturoi 30 g ;radacina de
valeriana 10 g .Infuzia se prepara din 2 lingurite amestec la o cana de apa .Se
beau doua cani pe zi, dimineata si seara , timp de o luna.
-In nevroza cardiaca :frunze de rozmarin 20 g ;tulpini , frunze si flori
de talpa- gastei 40 g ;conuri de hamei 20 g ;radacina de valeriana 20 g.Se
prepara un decoct din 2 linguri amestec la o cana de apa.Se beau doua ceaiuri pe
zi , dupa mesle de pranz si seara , timp de 2 saptamani.
In general, ceaiurile medicinale folosite in bolile aparatului
cardiovascular se indulcesc dupa preparare cu miere.Numai in cazul in care,
datorita unei alte afectiuni cronice sau acute , dulciurile sunt contraindicate , se
vor administra neindulcite .

26

PLANTE FOLOSITE IN BOLILE APARATULUI

RESPIRATOR
Un rol important in tratamentul afectiunilor acute si cronice ale
aparatului respirator revine produselor de origine vegetala.De la inceput trebuie
sa subliniem insa faptul ca pentru a obtine rezultate bune , medicul trebuie sa
precizeze diagnosticul.
Afectiunile acute ale aparatului respirator(rinofaringite, laringite,
traheite, bronsite) apar de obicei in sezonul rece si se manifesta prin raguseala,
secretii abundente, dureri pe traiectul respirator,tuse si alte simptome
suparatoare.Aceste afectiuni prezinta un pericol imediat atat prin starea
bolnavicioasa pe care o dau organismului,cat si prin tendinta lor la cronicizare.
Ar fi total contraindicat insa sa folosim plante medicinale in
tratamentul pneumoniei. Aceasta se trateaza, dupa cum se stie, cu sulfamide si
cu principii active vegetale extrase din ciuperci inferioare, adica cu
antibiotice.Totosi, si in acest caz, pot fi indicate unele plante ca medicatie
ajutatoare.
Ar mai fi de subliniat si de faptull ca o serie de plante utilizate
impotriva tusei trebuie sa corespunda fazei sau formei de manifestare a tusei.
Tusea nu este decat un simptom si de aceea unele plante sunt indicate in faza
initiala, de iritatie, in laringotraheite sau bronsite incipiente si alte specii de
plante in faza de coctiune a bronsitei sau in formele cronice.
In afectiunile acute ale aparatului respirator se folosesc doua grupe
de plante:

27

A. PLANTE CU ACTIUNE EMOLIENTA

Toate speciile medicinale din aceasta grupa contin ca princiupiu activ
de baza mucillagiile.Datorita acestor substante, plantele din aceasta categorie se
recomanda sa fie ca atare, fie asociate cu alte specii medicinale, in imflamatiile
acute ale cailor respiratorii.Ele au proprietatea de a calma iritatiile mucoaselor si
de a atenua excitabilitatea acestora. Principalele specii care apartin acestei grupe
sunt : nalba mare (Althaea officinalis) de la care se utilizeaza radacinile curatite
de scoarta, frunzele si florile; nalba de padure (Malva silvestris), ale caror
frunze si flori contin si ele mucilagii.Podbalul(Tussilago farfara), pe langa
proprietatile emoliente, constituie totodata si un remediu eficace in
scleroenfizemul pulmonar, precum si in silicoza, iar lumanarica(Verbascum
phlomoides si V. thapsiforme) si patlagina cu frunze inguste (Plantago
lanceolata) sunt specii utilizate cu succes in inflamatiile acute ale cailor
respiratorii.
NALBA MARE (Althaea officinalis) este o planta comuna in tara
noastra, care se intalneste in luncile raurilor si paraielor, in locuri umede,
nisipoase, langa tufisurile din zavoaie.In pamant are o radacina puternica,
groasa, cilindrica , putin ramificata, prevazuta pe alocuri cu umflaturi
neregulate.Curatite de scoarta si dupa uscare , radacinile au culoarea alba sau
usor galbuie, cu striuri longitudinale, sunt pufoase si moi la pipait, cu miros slab
caracteristic fad si gust dulce mucilaginos.Tulpina plantei este dreapta, simpla
sau putin ramificata, prevazuta cu numerosi perisori.Frunzele, de asemenea
catifelate, sunt paroase, moi la pipait, au petiolul scurt , mai lungi decat late,
triunghiulare, cele superioare despartite in 3-5 lobi, cu marginea neregulat
dintata.Florile au 5 petale albe sau usor roz, de forma triunghiular- rotunjita, cu
numeroase stamine vilet purpurii.
In scopuri medicinale se intrebuinteaza radacina decorticata, recoltata
primavara sau toamna, precum si frunzele si florile.
Principiile active, care imprima proprietati medicinale nalbei mari si
care se gasesc in toate partile plantei, sunt mucilagiile cu actiune emolienta.
Radacinile mai contin acizi uronici, zaharuri, amidon, asparagina si tanin.
Se recomanda ca emolient in inflamatiile mucoaselor cailor
respiratorii si digestive. Decoctul de radacina de nalba se prepara la rece , dintro lingura de radacina uscata si maruntita la o cana de apa.Pentru uz extern se
prepara un decoct din 20 g radacina la 100 ml apa, care se intrebuinteaza pentru
gargara, spalaturi ale gurii sau spalaturi vaginale.
Radacina, frunzele si florile de nalba mare intra in compozitia unor
produse farmeutice si in unele ceaiuri medicinale ca Ceaiul pectoral, Ceaiul
pentru gargara si in unele produse cosmetice ca Floriten 1.

28

NALBA DE PADURE (Malva silvestris) creste pe locuri necultivate,

langa drumuri si garduri, prin gradini si livezi, in fanete si luminisuri de padure.
Tulpina dreapta, inalta de 30 120 cm, ramificata, este de obicei scurt paroasa.
Frunzele au petiolul lung, de asemenea paros, iar limbul este format din 3 7
lobi triunghiulari sau semicirculari, avand marginea marunt dintata. Florile, mai
multe la un loc, se formeaza la baza petiolurilor pe ramuri si la varful tulpinii.
Caliciul este constituit din 5 sepale concrescute, iar corola din 5 petale roz
violacee, ingustate la baza, rotunjite spre varf, avand o adancitura cordiforma.
Staminele sunt numeroase si concrescute intr-un tub lung, paros la baza; la fel
de paroase sunt si stigmatele filiforme.
Partile intrebuintate in terapeutica sunt frunzele, recoltate inainte de
inflorire, si florile.
Toate partile plantei contin mucilagii. In flori exista ramnoza, arabinoza
si galactoza, precum si o antocianina, numita malvina. In frunze se afla mici
cantitari de vitamine A, B, C si e, acizii cumarinic,clorogenic si tanic.
Datorita mucilagiilor, planta are proprietati emoliente, fiind utilizata
intern in bronsite si laringite, iar extern in inflamatiile pielii si mucoaselor
bucale, oculare, vaginale sau rectale.
Din frunze si flori se prepara o infuzie,folosind in acest scop 2 lingurite
de planta uscata si fragmentata la o cana de apa. Se beau 2 3 cani/zi. Intra in
compozitia Siropului expectorant si in Ceaiul pectoral.
PODBALUL (Tussilago farfara) este o planta specifica malurilor inalte,
santurilor, coastelor rapoase si umede, terenurilor argiloase si lutuase, unde se
instaleaza printre specii dupa sapaturi recente, prabusiri dupa terenuri sau
eroziuni. Infloreste primavara devreme, odata cu ghiocelul sau spanzul, inainte
de a se forma frunzele si se recunoaste usor prin capitulele florare galbene,
asemanatoare cu cele ale papadiei.
In scop medicinal se intrebuinteaza frunzele si, mai rar, capitulele florare.
Frunzele sunt rotunde, cordate la baza, mai mult sau mai putin poliedrice,
cu marginea neegala dintata. Sunt de 10 15 cm lungime si aproape la fel de
late,cu suprafata superioara verde, neparoasa, iar cu cea inferioara sur albicios
lanata, cu 5 11 nervuri proeminente; primele 6 nervuri secundare se ramifica
de la baza nervurii principale. Se recolteaza din aprilie pana in iulie. Frunzele
atacate de rugina sau insecte nu se recolteaza.
Frunzele de potbal contin: mucilagii, tanin, steroli, carotenoizi si
flavonoizi (rutozide si hipoxozide), un principiu amar (tusilagina), insulina,
saruri minerale. Datorita mucilagiilor, au actiune secretolitica, emolienta si
antispastica. Sunt indicate in mod special in afectiunile pulmonare cronice,in
emfizemul pulmonar cronic si in silicoza. Din frunze se prepara o infuzie,
folosind 10 g la 1 litru apa. Se indulceste cu miere si se pastreaza in termos. Se
bea o cana dimineata, preferabil in pat, inainte de micul dejun, si o cana seara
inainte de culcare.

29

Datorita principiului amar pe care il contin, frunzele de potbal stimuleaza

pofta de mancare.
Frunzele de potbal intra in compozitia a numeroase ceaiuri pectorale, in
compozitia Ceaiurilor antiastmatic si antibronsic, precum si in amestecul pentru
Tigarile antiastmatice.
LUMANARICA (Verbascum phlomoides), cunoscuta popular si sub
denumirea de coada vacii, coada lupului sau corovatic, creste pe terenuri
insorite, nisipoase si pietroase, de-a lungul drumurilor, raurilor si in luminisuri
de padure. Planta este inalta de 60 120 cm, cu tulpina dreapta, simpla sau
ramificata, acoperita de peri lugi, paslosi, de culoare cenusie. Frunzele bazale
sunt mari,de 10 30 cm lungime, de forma alungita, eliptice, usor crenelate pe
margini, de culoare cenusie verzui sau verde galbuie, catifelate, paroase in
special pe partea inferioara. Frunzele tulpinale sunt mai mici, cu petiolul foarte
scurt, micsorandu-se spre varful tulpinii. Florile sunt dispuse la varful tulpinii
sau al ramurelelor superioare, sub forma unor fascicule spiciforme. Ele infloresc
treptat si au corola rotunda , de culoare galbena , la exterior cu peri mici stelati ,
cu stamine neegale , dintre care doua cu filamentele neparoase , iar celelalte trei
paroase de jur imprejur.
De la lumanarica se recolteaza florile fara caliciu . Ele contin mucilagii ,
zaharuri , tanin , rezina , carotenoide , flavonoide , mici cantitati de aucubozid,
iar in seminte se gasesc saponine .
Datorita mucilagilor , florile de lumanarica au proprietati emoliente si
expectorante , fluidificand secretiile bronsice . Au proprietati sudorifice si
antiinflamatoare locale .
Se utilizeaza ca infuzie preparata din 2 lingurite de flori la o cana de apa
si se recomanda in inflamatiile acute sau cronice ale bronhiilor si ca sudorific.
Intra in compozitia speciilor pectorale .
MUSCHIUL DE PIATRA (Cetraria islandica ) sau muschiul de munte
sau muschiul cret , este de fapt un lichen , mult raspandit in EUROPA
septentrionala si in celalte regiuni circumpolare ,unde formeaza hrana
renilor.Creste si in tara noastra ,in zona alpina si subalpina ,pe stanci si in
padurile montane superioare.
Planta este formata dintr-un tal frumos ,pielos ,divizate in mai multi lobi,
rasuciti concav.De culoare bruna-verztuie pe partea superioara ,este verde
deschis cenusiu pe partea inferioara ,cu pete albe.
Muschiul de piatra contine polizaharide (lichenina si izolichenina ) ,acizi
lichenici ,derivati furanici ai orcinolului si lactone ale acizilor grasi ,triterpene,
mucilagii compuse din glucoza ,galactoza ,manoza ,acid folic si fumaric si
vitamina B12 .

30

Muschiul de piatra are ,datorita mucilagiilor ,proprietati emoliente si

calmante ,fiind utilizat in bronsite si laringite ;are de asemenea proprietati
protectoare asupra mucoaselor inflamate si iritate ale tubului digestiv ,fapt
pentru care se recomanda cu bune rezultate ca antidiareic si antivomitiv.Prin
substantele amare pe care le contine ,stimuleaza pofta de mancare.Acizii
lichenici ,in special acidul usnic , au remarcabile proprietati antibiotice
impotriva a numerosi germeni patogeni ca :Mycobacterium tuberculosis
,Staphylococcus aureus ,B. subtilis ,Esch. Coli ,Candida pulcherrima etc.
Se foloseste sub forma de decoct ,preparat dintr-o lingura de planta la o
cana de apa.Se beau doua ceaiuri pe zi.
PATLAGINA (Plantago lanceolata ,P. media ,P. major )este foarte
raspandita in toate regiunile tarii ,incepand de la ses pana la munte ,pe marginea
drumurilor ,in locuri cultivate sau necultivate ,in pasuni si fanete uscate sau
umede ,pe malurile nisipoase ale raurilor.
Patlagina este o planta bine cunoscuta si intrebuintata atat in medicina
populara ,cat si in fitoterapie.Se folosesc frunzele ,care sunt lanceolate, eliptice
sau lat-ovale ,lucioase sau paroase ,in functie de specie ,cu marginea intreaga
sau sinuos dintata ,ingustate brusc intr-un petiol scurt. Frunzele au 3-7
nervuri ,uneori 3 evidente ,usor incurbate si reunite la varf.In stare uscata, aceste
frunze sunt verzi sau verzi-brune ,fara miros cu gust acrisor-amarui si
mucilaginos.
Frunzele de patlagina contin mucilagii formate din pentozane si acid
poliuronic ;tanin ,steroli ,protide ,aucubozid ,aci citric ,vitaminele A ,C si K si
saruri minerale.
Datorita mucilagiilor ,ele au proprietati emoliente ,fiind utilizate in
bronsite cronice .Datorita taninului si aucubozidului au actiune astringenta si
antipruriginoasa si usor diuretica .In stare proaspata ,frunzele de patlagina au
actiune antiinflamatoare si cicatrizanta asupra plagilor .Asociate cu alte plante
medicinale ,ca musetelul si florile de nalba ,se utilizeaza sub forma de spalaturi
in afectiuni oculare ,ca conjunctivita si blefarita ,sau sub forma de gargara in
laringite si traheite .
Frunzele de patlagina se folosesc sub forma de infuzie preparata din 2
linguri planta la o cana cu apa .Intra in compozitia Siropului de patlagina si a
Ceaiului antibronsitic .
ORZUL (Hordeum vulgare ).Cariopsele de orz contin amidon ,glucide,
lipide , protide ,vitamine din complrxul B si un principiu hipoglicemiant.
Cariopsele germinate contin si alcaloizi ,in special in radicele (hordeina si
gramina ).
Orzul ,pe langa proprietatile lui nutritive ,se utilizeaza la prepararea
extractului de malt ,in industia berii ,iar datorita mucilagiilor ,ca emolient in
bronsite sau ca antidiareic sub forma de decoct 10% .

31

Alaturi de alte plante medicinale intra in compozitia unor specii pectorale

.
MIEREA URSULUI (Pulmonaria officinalis )sau plamanarica este o
planta comuna ,mult raspandita in padurile de foioase din tara noastra. In
pamant are un rizom ramificat ,tarator ,lung pana la 15 cm tulpinile de 10-20 cm
au la baza frunze de culoare verde-inchisa ,lungi pana la 15 cm ,late de 3-6
cm ,eliptice sau cordate ovale ,cu pete sur- albicioase ,paroase ,cu petiolul de 10
cm lungime .Frunzele tulpinale sunt mai mici si au petiolul aripat .Florile au
caliciul tubulos ,paros ,divizate in partea superioara in lacinii triunghiulare.
Corola este in forma de palnie ,de culoare roaie-violacee ,iar mai tarziu inainte
de cadere ,albastra .
Frunzele ,care reprezinta partile intrebuintate ,contin mucilagii ,tanin,
flobofene ,acid galacturonic ,pentoze ,rezine ,saponine ,acizii stearic ,palmitic si
miristic ,fitosterine ,mari cantitati de vitamina C ,carotenoizi ,derivati
polifenolici si saruri minerale bogate in magneziu si potasiu .
Frunzele de mierea ursului au fost intrebuintate in trecut in afectiunile
pulmonare ,pe baza principiului similitudinii ,plecand adica de la aspectul
maculat al frunzelor care ,datorita petelor mai deschise la culoare pe care le
au ,se aseamana cu plamanii (de unde si numele de plamanarica ).Astazi insa,
utilizarea stiintifica a acestei plante este limitata si se recomanda sub forma de
infuzie pentru actiunea sa diaforetica si ca reconstituent prin aportul de vitamina
C ,caroten si magneziu .
PLANTE CU ACTIUNE EXPECTORANTA
Speciile medicinale din aceasta grupa contin ca principii active tipuri
speciale de saponine, uleiuri volatile,alcaloizi sau alte substante cu proprietati
terapeutice. Dtorita principiilor active pe care le contin, plantele din aceasta
categorie fluidifica secretiile bronsice, inlesnesc expectoratia, iar unele
calmeaza crizele de tuse.
Unele specii cu actiune expectoranta ca ipeca (Uragoga ipecacuanha
Baillon) si senega (Polygala senega) nu cresc la noi, dar pot fi inlocuite cu
succes prin ciubotica cucului (Primula officinalis), toporasii sau violetele (Viola
odorata), sapunarita (Saponaria officinalis) sau prin amareala (Polygala
amara).Tot pentru proprietatile lor expectorante, se folosesc trei frati patati
(Viola tricolor), iarba mare (Inula helenium), soparlita (Polygala vulgaris),
anasonul si mai rar frunzele de plamanarica si silnicul. Nu sunt de neglijat nici
efectele terapeutice ale usturoiului (Alium sativum) in afectiunile aparatului
respirator. Pe langa proprietatile expectorante, usturoiul poseda remarcabile
efecte antiseptice, in special prin continutul in ulei volatil care se elimina in
buna parte pe cale respiratorie. Este indicat ca adjuvant bronsiectazie, emfizem
pulmonar si in tuberculoza pulmonara.
32

CIUBOTICA CUCULUI (Primula officinalis). Printre primele flori

care vestesc primavara in regiunea dealurilor si a muntilor mai putin inalti este
si ciubotica cucului, mult raspandita in pajisti si pasuni insorite, la marginea si
in luminisurile de padure, in cranguri si livezi. Putin timp dupa ce s-a topit
zapada, rizomul trimite la suprafata o rozeta de frunze, lungi de 4 6 cm si late
de 3 5 cm. Frunzele sunt ovale, alungite, obtuze la varf, ondulate pe margini,
cu numeroase nervuri in forma de retea, paroase pe partea inferioara. Tulpina de
15 20 cm se dezvolta timpuriu, iar in aprilie mai, in raport de altitudine, la
varful ei apar florile, mai multe la un loc, sub forma de umbreluta. Caliciul
florilor este lung, campanulat, muchiat pe margini, de culoare galbena verzuie
deschisa, avand la extremitatea superioara dinti ascutiti, triunghiulari. Corola
tubuloasa la baza, intrcand insa caliciul in lungime, are 5 petale galbena aurii,
unita la baza intre ele si libere la partea superioara. Pe corola se observa un inel
sau 5 petale portocalii.
In scopuri medicinale se intrebuinteaza in special rizomii si radacinile,
recoltate primavara devreme sau toamna tarziu. Rizomii sunt de culoare
albicioasa sau cenusie rosiatica (cand provin de la specia P. elatior), de 3 8
cm lingime si 0,5 cm grosime. Rizomii si radacinile de ciubotica-cucului,
macerate timp de 5 minute cu apa fierbinte si agitate intr-o sticla inchisa, produc
o spuma persistenta .In acest mod se pot deosebi de radacinile altor plante .
Din frunzele tinere se poate prepara o salata foarte bogata in vitamina
C .Chiar in stare uscata ,frunzele contin cantitati apreciabile de vitamina C,
pentru care fapt se recomanda in amestecuri de ceaiuri folosite in mod curent
iarna si primavara .
Rizomii si radacinile contin saponozide triterpenice (primulina ) si
heterozizi generatori de ulei volatil (specific pentru P. officinalis )
primverozidul si primulaverozidul ,zahar ,amidon ,tanin ,substante minerale
etc.Florile ,rar intrebuintate ,contin ca principii activi tot saponozide triterpenice
,precum si pigmenti flavonici.
Prin saponozidele pe care le contin ,rizomii si radacinile de ciubotica
cucului inlocuiesc cu succes radacinile de Polygala senega ,specie nordamericana .La fel ca si aceasta , are actiune expectoranta si proprietatea de a
fluidifica secretiile bronsice .In cantitati mari produce greata si varsaturi .
Se utilizeaza ca atare sub forma de infuzie sau decoct 1-3 g% pentru
adulti si 0,5-1 g % pentru copii .
Tot din rizomii si radacinile de ciubotica cucului se prepara extracte
fluide ,tincturi si siropuri ,care se folosesc in practica farmaceutica la prepararea
prescriptilor medicinale .Intra si in compozitia Ceaiului antibronsitic.
Decoctul concentrat (5 %) se utilizeaza extern la tratamentul contuziilor.

33

SAPUNARITA (Saponaria officinalis ),numita si odogaci ,se intalneste

adesea pe malul raurilor ,langa drumuri, pe marginea terenurilor cultivate, in
special in locuri nisipoase. In pamant are un rizom puternic, ramificat, tarator.
Tulpinile sunt drepte, inalte de 30 70 cm si putin ramificate in partea
superioara. Frunzele oval alungite sau eliptice, sunt lucioase, fara peri, aspre
pe margini. Florile, cu petale albe sau usor roz, sunt dispuse mai multe la un loc
la extremitatea tulpinii.
Partea intrbuintata este constituita din fragmente de rizomi si radacini cu
stoloni, recoltate in martie aprilie sau in septembie octombrie. In stare
uscata, produsul are culoare bruna rosiatica la exterior, galbena la interior.
Suprafata rizomilor prezinta striatii longitudinale. Stolonii au nodozitati
circulare, cu doi muguri opusi, cu cicatrice rotunjite lasate la baza tulpinii si cu
altelemai mici, ramase de la radacinile adventive.
Radacinile si rizomii de sapunarita contin 2 5% saponozide de natura
triterpenica, care prin hidroliza dau gipsogenina; un flavonozid (saponarina),
glucide, substante minerale.
Datorita
saponozidelor,
preparatele
de sapunarita
modifica
permeabilitatea membranei celulare si maresc secretiile bronsice, biliare si
digestive.
Se utilizeaza intern ca expectorant, sub forma de extract apos preparat la
rece sub forma de infuzie (1%) preparata dupa o prealabila maceratie de 6 8
ore. Extern, se utilizeaza decoctul (5%), sub forma de gargarisme, in faringite
granuloase.
TOPORASII(Viola odorata) sau violetele sunt printre cele mai
raspandite flori de primavara, care cresc prin lunci, zavoaie, la marginea
padurilor, in plantatii si tufisuri, in campie si regiunea dealurilor. Se cultiva
numeroase varietati horticole, ca plante decorative si placut parfumate.
Plantele sunt mici, cu rizomul gros, cu o bogata rozeta de frunze de
culoare verde inchisa, aproape rotunde, cordate la baza. Pedunculii florari sunt
lungi, avand sepale ovale, obtuze la varf, iar petalele sunt violete sau albastre,
petala inferioara prelungindu-se cu un pinten obtuz, drept sau indoit n sus, de
culoare violeta. Florile sunt placut mirositoare.
Rizomii de toporasi contin sapanozide, un glicozid (iridina), un alcaloid,
denumit odoratina sau violina, cu proprietati emetice similare cu ale alcaloizilor
din radacina de Ipecacuanha, un antocian (violamina) si mici cantitati de ulei
volatil format din esterul metilic al acidului salicilic.
Datorita saponozidelor si celorlalte principii active, rizomii au proprietati
expectorante si usor emoliente, recomandandu-se sub forma de infuzie sau
decoct (10 la mie) asociat cu sirop de nalba mare in afectiunile catarale ale
cailor respiratorii. Modul de preparare a acestui sirop este prezentat la sfarsitul
capitolului. La fel ca si ciubotica cucului, toporasii pot inlocui radacinile de
Ipeca, produs important.

34

Rizomii de toporasi sunt folositi sub forma de infuzie (1%) si ca laxativ

slab pentru copii.
TREI FRATI PATATI(Viola tricolor), la fel ca si o specie
asemanatoare (Viola arvensis), sunt plante raspandite pe ogoare, islazuri, in
marginea locurilor cultivate,pe malul rurilor, in lunci umede, prin fanetele de
munte, pe coaste si rape.
Trei frati patati este o planta anuala, inalta de 8 40 cm, de culoare
verde inchisa. Tulpinile plantei sunt simple sau ramificate, unghiulare si foarte
fin si rar paroase. Frunzele sunt lungi, de 1 - 3 cm si late de 5 20 mm,au pe
margini 2 6 dintisori obtuzi, dispusi de o parte si de alta a limbilui. Frunzele
inferioare sunt lat oval triungiulare, cele mijlocii alungit ovale, iar cele
superioare , mai inguste, alungit lanceolate. Stipelele sunt lungi, despartite in
segmente fine iar, laciniile laterale sunt liniare si inguste, lanceolate. Florile
lungi de 1 2 cm, au petalele superioare oval rotunjite, de obicei de culoare
violeta inchisa, petalele laterale de culoare galbena deschisa sau alba, iar
petala inferioara este galbena, cu dungi subtiri de culoare mai inchisa, pe
margini palid violete, cu un pinten albastru.
Se intrebuinteaza partile aeriene ale plantei, recoltate in timpul infloririi.
Se usuca la umbra, in locuri bine aerisite, la caldura naturala sau artificiala.
Planta uscata contine saponozide triterpenice, un alcaloid (violina) , un
flavonozid (violaquercetina) identic cu rutozidul, alti glucozizi, pigmenti
antocianici, vitamina C, caroten, tanin si gume.
Datorita saponozidelor are actiune expectoranta, iar datorita rutozidului
are actiune diuretica.
Se utilizeaza sub forma de infuzie sau maceratie la rece, 2 linguri la o
cana de apa ca expectorant, diuretic si se asociaza in tratamentul dermatozelor
de natura artritica.
Intra in compozitia Ceaiului depurativ si a ceaiului pectoral.
AMREALA(Polygala amara),la fel ca si soprlita(Polygala
vulgaris),pot inlocui cu succes o alta specie a acestui gen(Polygala senega) care
creste in S.U.A. si Canada si care este o planta cu actiune expectoranta.
Amareala este o planta mica, mult raspandita in pasunile si fanetele din
regiunile muntoase ale tarii noastre, iar soparlita este la fel de raspandita,
incepand de la ses pana la munte.
Amreala are un rizom ramificat, din care se dezvolt mai multe tulpini la
un loc, nalt de 5 15 cm, prevzut la baz cu o rozet de frunze eliptic
ovale, ascuite la baz si rotunjite spre vrf. Frunzele tulpinale sunt mai mari,
alungit lanceolate, cu gust amar. Inflorescena este format din raceme
multiflore. Florile sunt prevzute cu bractee, au baz oval, ascuite la vrf,
membranoase, incolore sau pestrie.
n scopuri medicinale se ntrebuineaz att rdcinile, ct i prile
aeriene ale plantei recoltate n mai sau iunie, n timpil nfloririi.

35

Amreala i oprlia conin saponine triterpenice, zaharuri, pligalitol,

gaulterin, un ulei esenial format din salicilat de metil etc.
Decoctul, obinut din 2% plant, se recomand n bronite, catar i astm.
IARBA MARE (Inulahelenium) sau omagul este o plant riguroas,
nalt, care crete spontan n ara noastr, prin lunci, fnee umede, zvoaie,
marginea pdurilor, prin livezi i vii, lng izvoare.
Tulpina este dreapt, simpl sau ramificat, de 80 150 cm lungime i 10
20 cm lime, eliptice, ascuite spre vrf i atenuate n peiol. Frunzele
tulpinale, mai mici,sunt ovale sau oval lanceolate spre vrf,fr peiol, cu baza
cordat. Att frunzele bazale, ct i cele tulpinale, de culoare verde, au faa
superioar acoperit cu peri scuri, rigizi, iar faa inferioar catifelat i suriu
proas, cu nervuri proeminente i cu marginea dinat inegal. Capitulele florale
sunt de asemenea mari, dispuse la vrful tulpinii sau ramurilor, avnd dou
tipuri de flori n capitul: flori ligulate lungi i nguste, galbene, dispuse circular
n jurul florilor tubuloase de culoare galben nchis.
De la iarba mare se utilizeaz rdcinile, recoltate n martie aprilie,
dup topirea zpezii, sau n octombrie dup uscarea tulpinii. Pentru o uscare mai
rapid,rdcinile se zvnta dup splare i se despic longitudinal. Se prefer
uscarea la 40 grade. Rdcinile sunt la interior de culoare alb murdar, cu
puncte cenuii, au miros aromatic, iar gustul acru amar.
Rdcinile de iarb mare conin cantitai importante de inulin, ulei
volatil(alantolacton i izoalantolacton) i un principiu amar.
Datorit uleiului volatil i inulinei, produsul are o aciune expectorant,
fiind recomandat n bronite n faza de cociune. Tot datorit acestor principii
active are proprieti diuretice, iar prezena principiului amar mprumut
proprietai colerice, mrind considerabil secreia biliar. nrudirea structural a
alantolactonei i izoalantolactonei cu santonina confer produsului proprieti
antihelmintice.
Rdcina de iarb de mare se folosete sub form de pulbere (2 10
g/zi) ,sub form de infuzie sau decoct (5%), tinctur i extract apos. Intr n
compoziia Ceaiului antibronitic i a numeroase alte ceaiuri medicinale.
ANASONUL(Pimpinella anisum) este o plant originar din Orient,
care crete slbatic n regiunea mediteranean. n ara noastr se cultiv n
scopuri medicinale. Frunzele inferioare ale anasonului sunt ovale, nedivizate,
dinate pa margini, iar cele superioare tulpinale sunt profund divizate n
segmente fine,liniare. Florile sunt grupate cte 10 n mici umbrelue care, la
rndul lor, formeaz alte umbrele mai mari.
De la anason se folosesc fructele mature, care sunt ovale, lungi pna la 5
mm i late pn la 25 mm, turtite cu 5 sau mai multe coaste , de culoare cenuie
verzuie, miros agreabil, gust zaharat i aromatic. Caracteristic din punct de
vedere al compoziiei este prezena uleiului volatil pe care l conine alturi de
substane grase, substane minerale, zaharuri i amidon. Uleiul volatil este
caracterizat prin coninutul n anetol.
36

Fructele de anason au efecte antispastice carminative, reduc balonrile

prin evacuarea gazelor intestinale, ajutnd digestia, au proprieti expectorante
i stimuleaz secreia salivar, intestinal, pancreatic i galactofor.
Asupra sistemului nervos au efecte stimulante, ndeosebi asupra centrilor
respiratorii, i stimuleaza circulaia sngelui.
Toate aceste efecte pozitive se obin numai dac se respect doza
indicat. n caz contrar se produce o excitaie a sistemului nervos central, care
se manifest prin insomnii, tulburri psihice i de vorbire, veselie
exagerat,convulsii puternice, urmate de o stare puternic depresiv. Utilizarea
lui ndelungat provoaca iritarea mucoaselor digestive. Anasonul este
contraindicat n ulcerul gastric i cel duodenal i n colite.
Se recomand sub form de infuzie (1 g anason la 100 ml ap) sau sub form de
pulbere (0,5 2 g/zi), ca stimulent al poftei de mncare, pentru uurarea
digestiei, expectorant i corectiv al gustului unor medicamente.
Anasonul sau uleiul volatil extras din fructe intr n compoziia Carbocifului,
Gastrosedolului, Calmotusinului, precum i n numeroase ceaiuri medicinale
dintre care menionm Ceaiul contra colicilor la copii.
VORONICUL (Marrubium vulgare), numit i ungura, este o plant
medicinal rspndit pe marginea drumurilor, n locuri necultivate, n punile
de lnga sate i pe terenuri nisipoase i argiloase.
n scop medicinal se ntrebuineaz prile aeriene ale plantei, recoltate n
timpul nfloririi.
Voronicul are tulpina nalt de 30 80 cm, simpl sau ramificat,
patrunghiular, acoperit cu peri lungi albi -lnoi i alipii. Frunzele inferioare
sunt lung peiolate, rotund ovale, neregulat dinate, crenelate pe margini, cu
nervurile evidente sub form de reea, rar proase pe partea superioar, iar pe
cea inferioar cu peri albicioi, dei.
Frunzele mijlocii sunt la fel, dar cu peiolul mult mai scurt, iar cele
superioare sunt aproape lipsite de peiol. Florile mai multe la un loc, sunt
dispuse la extremitile ramurilor i tulpinilor, n verticile globuloase. Caliciul
floral este tubulos ,acoperit cu periori ,n form de stelu ,terminat cu 10 dini
rasfrni ,iar corola este alba ,fin paroas ,cu labiul superior puin divizat iar cel
inferior cu lobul mijlociu lat ,reniform .
Planta uscata are miros caracteristic si gust amar.
Voronicul conine o substan amar ,numit marubin ,tanin, substane
mucilaginoase i pectice ,rezine ,ulei volatil ,acid ursolic ,colin, saponine
,vitamina C i alte substane.
Datorit principiilorsale active ,voronicul are proprieti tonic-amare,
colagoge ,mrind cantitatea de bil secretat ,expectorante i antitermice este
considerat ca un nlocuitor al chininei ,n special pentru cei care prezint
intoleran la aceast substan .

37

Se administreaz sub form de infuzie (1-3 g %) sau sub form de

pulbere ,2-4 g /zi.Din voronin se prepar extracte care se utilizeaz ca atare sau
sub form de pilule .Asociat cu alte plante se folosete n bronite cronice, n
afeciuni cronice ale ficatului i intr n compoziia Ceaiului antiasmatic .
ISOPUL (Hyssopus officinalis ) este o plant cunoscut i cultivat nc
din antichitate.
Tulpina rigid are numeroase frunze lanceolate sau liniar-lanceolate,
pieloase ,lucioase ,fr peri ,fr peiol evident ,ascuite la vrf ,purtnd la
subsoar lujeri scuri ,sterili.Inflorescena ,format din 7-9 flori dispuse sub
form de spic ,este aezat la baza unor frunzulie.Caliciul este pros cu 15
nervuri i 5 dini ascuii ,iar corola tubular bilabiat ,de culoare albastrviolacee-roiatic ,mai rar alb ,cu 4 stamine divergente i un stil subire
filiform.Mirosul plantei este plcut aromat ,gustul aromatic specific ,uor
caustic.
In scopuri medicinale se ntrebuineaz prile aeriene ,recoltate n timpul
nfloririi.
Isopul conine ulei volatil ,hesperozid ,substane tanante ,compui
sterolici i triterpenici ,substane amare , colin i gume.
Datorit uleiului volatil ,isopul are proprieti expectorante i
antiseptice.Prin coninutul n hesperozid ,el scade permeabilitatea i fragilitatea
capilarelor ,produce o uoar scdere a presiunii sanguine datorit dilataiei
arteriale.
Sub form de infuzie 2-3% ,se folosete expectorant n bronite cronice i
ca antihidrotic.Extern se recomand ca antiseptic i cicatrizant.Intr n
compoziia ceaiurilor antiasmatic ,pectoral i sudorific.
SILNICUL(Glechoma hederacea) ,ctunica sau rotungioara este o
plant medicinal i nectarifer ,comun n ntreaga ar ,crescnd prin
tufiuri ,pduri ,livezi i locuri umbroase i umede.Tulpina ,puin proas lung
de 20-50 cm ,are numeroi lstari floriferi drepi ,ramificai. Frunzele, aproape
rotunde sau n form de rinichi au marginile crenelate, pe faa de culoare verde
nchis, pe dos verde mai deschis sau slab roiatic, spre viloet i sunt mult
punctate.Florile sunt aezate mai multe la un loc, la subsoara frunzelor mijlocii
sau superioare. Au un caliciu tubulos, ngust, cu peri scuri i drepi n lungul
nervurilor, terminat cu 5 dini triunghiulari ascuii. Corola este albastr
liliachie, mai rar alb, avnd labiul mijlociu mai proeminent, pros i cu pete
violet.
n scopuri medicinale se ntrebuineaz prile aeriene ale plantei,
recoltat n timpul nfloririi. Ele conin ulei volatil, tanin, substane amare,
colin, fitosterine, sruri minerale etc.

38

Sub form de infuzie, 2 linguri de plant la o can de ap, d rezultate

bune n bronite cronice, la fel ca i isopol. n trecut, aceast specie era mult
utilizat n tuberculoza pulmonar (sucul proaspt al plantei) i n unele
afeciuni ale aparatelor urinar, digestiv, n bolile ficatului, rinichilor etc. Astazi,
ntrebuinarea ei este limitat.
C. PLANTE UTILIZATE N TUSEA SPASTIC I CONVULSIV
n afar de speciile emoliente i expectorante, o alt categorie de plante
este utilizat att n afeciunile acute, ct i n cele cronice ale aparatului
respirator fie ca atare, fie asociate cu alte plante sau medicamente..Astfel,n
accesele de tuse se folosesc plante cu aciune antiseptica, calmante i
expectorante, a cror activitate este datorit prezenei unor principii active
destul de variate de la o plant la alta. Unele dintre acestea, ca cimbrul(Tymus
serpyllum) sau eucaliptul(Eucalyptus globulus Labill), i datoresc aciunea
terapautic prezenei uleiurilor volatile, iar altele ca iedera(Hedera helix), conin
saponine i glicozide sau compui metilnaftichinonici ca roua cerului(Drosera
rotundifolia) sau acid elagic i inozitol(Castanea sativa).
Tot n aceast grup se ncadreaz i un vechi remediu empiric ,specific
rii noastre ,introdus n fitoterapie de B. Pater ,scaiul vnt (Eryngium
planum ),folosit n tusea convulsiv ,la fel ca i turta (Carlina acaulis ),specie
puin studiat pentru efectele ei terapeutice .
CIMBRIORUL (specii ale genului Tymus ),specia (serpyllum
Benth.;nagy kakukfu;Quendel ,Feldthymian ) este foarte rspdit prin fneele
uscate ,locuri aride ,nisipoase sau stncoase ,nsorite i prin puni ,ncepnd de
la es i pn n regiunile muntoase ale rii.
Tulpinile de cimbrior sunt rotunde sau n patru muchii ,proase sau
neproase ,trtoare ,dnd natere la numeroase ramuri ,ascendente la
extremitatea lor.Frunzele sunt mici , opuse ,scurt peiolate ,ovale sau alungite,
ascuite spre vrf ,proase sau fr peri ,cu marginea ntreag ,plan sau uor
recurbat n jos.Numeroasele flori mici ,de culoare roie-liliachie sau roz, sunt
dispuse la vrful ramurilor sub form de spice dese i scurte .ntreaga plant are
miros plcut ,ptrunztor ,cu gust aromat ,amar-arztor.
n scop medicinal se recolteaz prile aeriene ale plantei n timpul
nfloririi ,cu ajutorul unui cuit sau foarfece .Se usuc la umbr ,n poduri
aerisite .
Cimbriorul conine ulei volatil bogat n timol (cam 50% ) ,i neol i
carvacrol;tanin i o substan amar ,serpilina .
Proprietile lui terapeutice se datoresc n special uleiului volatil .Are
aciune calmant central ,este diuretic ,diaforetic ,coleretic ,antiseptic
intestinal i antihelmintic.

39

Se folosete sub forma de infuzie 1-2 g %,cel mult o can pe zi ,n mai

multe reprize ,n tusea convulsiv i n astm ,n dispepsii uoare ,n enterocolite
de natur diferit i ca stomahic ,asociat cu alte plante .
Nu se recomand n insuficiena pancreatic.
Extern ,se folosete sub form de bi aromatice i pentru gargar.
Intr n compoziia Ceaiurilor antidiareic ,antiasmatic i a ceaiului pentru
gargar .
CIMBRUL (Tymus vulgaris ) este o plant mediteranean , cultivat i
n ara noastr ca plant condimentar sau medicinal.
Este un subarbust ,cu tulpini lemnoase drepte ,in 4 muchii , foarte
ramificate ,lungi de 10-30 cm ,de culoare cenuie sau roiatic acoperite de jur
mprejur cu peri foarte scuri. Frunzele sunt mici ,liniare sau elipticlanceolate ,opuse ,lungi de 1 cm i late de 0,3-0,4 cm ,cu margini rsucite .Au
faa superioar neted ,lucioas ,iar cea inferioar fin proas .Florile sunt
mici ,albe-roz ,scurt penduculate ,dispuse n inflorescene largi ,spiciforme.
Caliciul este prevzut cu patru lobi i este acoperit cu peri scuri.Corola este
bilabiat ,cu labiul superior bilobat ,iar cel inferior trilobat .ntreaga plant are
miros i gust aromatic ,plcut ,caracteristic .
n scop medicinal se recolteaz ramurile tinere n timpul nfloririi i se
usuc la umbr .
Cimbrul conine ulei volatil bogat n timol ,carvacrol ,linalol i
borneol.Pe lng uleiul volatil ,planta mai conine rezine ,tanin ,un principiu
amar ,flavonoli ,acid ursolic ,vitaminele B1 i C .
Datorit uleiului volatil ,cimbrul are aciune calmant asupra centrului
tusei;mai posed proprieti diaforetice ,diuretice ,coleretice ,antiseptice
intestinale i antihelmintice .
Se ntrebuineaz sub form de infuzie 1-2 g %,cel mult o can pe zi ,n
mai multe reprize ,n tusea convulsiv ,spastic i astmatic. Simplu sau asociat
cu alte plante, se utilizeaz i ca stomahic carminativ i stimulent al poftei de
mncare.
Este contraindicat n dispepsii i n insufucina pancreatic, deoarece
uleiul volatil, prin compuii si, mpiedica activitatea enzimatica digestiv. n
cantiti supradozate provoac tulburri gastrointestinale, excitaii nervoase,
dureri de cap urmate de depresiune psihic, hipotensiune i tulburri de
echilibru. Deci atenie la doz!
Cimbrul intr fie ca atare, fie sub form de tinctur sau extract n produse
farmaceutice i n ceaiuri medicinale, ca Ceaiul pectoral, Ceaiul contra colicilor
i n produsul Tusomag.
CASTANUL(Castanea sativa) este un arbore originar din Asia Mic,
nalt pna la 30 m, care este cultivat pentu fructele sale comestibile; crete
slbticit n numeroase regiuni din ara noastr, n special n Criana, Banat,
Timioara, Gurghiu, Simeria etc.

40

n scopuri medicinale se ntrebuineaz frunzele, care sunt la 10 22 cm

lungime i 4 8 cm lime, lung oval lanceolate, ascuite la vrf, brusc
ngustate sau rotunjite la baz, pe margini pronunat dinate, cu nervuri
secundare paralele i proeminente, pe fa sunt de culoare verde nchis,
pieloase, iar pe partea inferioar de culoare mai palid.
Frunzele de castan conin tanin, care prin hidroliz, produce glucoz; mai
conin acid elagic, inozitol, substane minerale bogate n magneziu i fosfor,
fostfataze i vitamina E.
Datorit principiilor active pe care le conin, frunzele de castan au
proprieti sedative asupra centrului tusei i aciune bacteriostatic.
Se utilizeaz n special asociate cu alte plante, pentru calmarea tusei.
EUCALIPTUL(Eucalyptus globulus) este un arbore foarte mare,
originar din Australia i Tasmania, ajungnd pna la 100 m nalime i 28 m n
circumferin. A fost aclimatizat n numeroase regiuni tropicale i
mediteraneene, n special pentru lemnul foarte rezistent la aciunea apei i
aerului. n ara noastr se cultiv experimental la Baia Mare i n sudul
Banatului.
n scopuri medicinale se utilizeaz n special uleiul volatil extras din
frunzele plantelor adulte.
Fruzele de eucalipt conin ulei volatil bogat n cineol (eucaliptol), alcool
etilic i izoamilic, aldehide, terpene, sescviterpene, eucazolene etc. Tot n frunze
se afl acid glicolic i gliceric, tanin i o substan cu aciune antibiotic, i
compui flavonici i n special rutozid etc.
Aciunea terapeutic a eucaliptului se datorete n special uleiului volatil,
care are proprieti bacteriostatice i expectorante, fiind indicat n bronite
catarale cronice, astm i ca antiseptic al cilor urogenitale.
Uleiul volatil are aciune antiparazitar, fiind activ i n salmoneloz.
Extern se ntrebuineaz n gargasisme i inhalaii sau n unele unguente pentru
diferite boli de piele. Alturi de camfor i mentol intr n produsul Pneumosept,
precum i sub form de ulei, alturi de alte substane medicamentoase, n
produsele farmaceutice Gargarism, Inhalant, Mentorin i Rinosept.
ROUA CERULUI (Drosera rotundifolia) este o plant mic, care
crete prin turbrii, unde i completez hrana extras din turb prin insectele
care s-au aezat accidental pe frunzele ei i fa de care are proprietatea
specific de a le digera. Frunzele sunt prevzute cu nite tentacule care prind
insecta, pe care o diger cu ajutorul unei enzime proteolitice secretat de plant.
Frunzele plantei sunt aezate sub form de rozet la baza tulpinii, au un
peiol lung de 2 6 cm, cu un limb aproape rotund, de 1 2 cm i numeroi peri
glandulari capitai, aezai pe partea superioar a frunzei. Tulpinile florifere (2
3 ) sunt drepte, nalte de 10 25 cm, purtnd la treimea superioar numeroase
flori mici. Caliciul florilor este tubulos, profund 5 fidat, iar corola cu 5 petale
albe este alungit, de 4 6 mm.

41

De la roua cerului se ntrebuineaz prile aeriene ale plantei, recoltate la

maturitate. Se usuc cu mult grij, la nceput la soare, apoi la umbr, n locuri
bine aerisite, pentru a nu se nnegri produsul.
Roua cerului conine plumbagin i ali compui naftachinonici, tanin,
acizi organici( formic, butiric,benzoic,galic etc.), fermeni proteolitici
asemntori papainei, oxidaze i peroxidaze, un glicozid neidentificat, compui
flavonici, antociani,substane minerale.
Prin comlexul de principii active, n special prin derivaii naftochinonici,
planta are proprieti spasmolitice asupra fibrelor musculaturii netede. Planta
are i aciune antibiotic.
Pe baza cercetrilor recente s-a confirmat utilizarea veche, empiric, a
acestei plante n tusea spastic, convulsiv i n astmul bronic.. Se folosete
sub form de extract fluid sau tinctur, preparate din 20 % plant uscat n
alcool diluat, din care se iau 10 40 de picturi.
IEDERA ( Hedera helix) este un arbust agtor, care crete n pdurile
umbroase i umede,de la es pna la munte, pe stnci i pe ziduri vechi. Tulpina
i ramurile se fixeaz de copaci sau pe ziduri, cu ajutorul unor rdcini
adventive care se formeaz la internoduri. Frunzele ovale sau romboidale sunt
persistente, fr peri, lucioase, de culoare verde nchis, cu nervaie palmat.
Frunzele de pe ramurile sterile sunt divizate n 3 5 lobi. Florile sunt mici, de
culoare galben verzuie, harmafrodite de obicei, dispuse sub form de mici
umbrelue. Caliciul este format din 5 diniori persisteni, corola din 5 petale
crnoase.
Prile ntrebuinate sunt frunzele i ramurile tinere.
Planta conine o saponozid, ederina care prin hidrofil se scindeaz n
arabinoz, ramnoz i ederagenin, un derivat triterpenic. n frunze exist
rutin, acid clorogenic, acid cafeic, scopolamin,zaharuri,oxalat de calciu i
sruri minerale. n ramurile tinere i n frunze s-au identificat: caroten, tocoferol
i un hormon de natur estrogen.
Sub form de tinctur i extract fluid, iedera are proprieti expectorante
i antispastice, fiind eficace n bronita cataral cronic. S-au obinut rezultate
bune i n tusea convulsiv.
Preparatele farmaceutice care conin ieder diminueaz sensibilitatea
nervilor periferici, dnd rezultate satisfctoare n tratamentul nevritelor i n
boala reumatismal (mialgii parestezice, sciatic, artrit sacroiliac etc).
Tinctura se prepar din 10 g plant uscat la 100 g alcool diluat. Se iau 30
50 de picturi /zi.

42

SCAIUL VNT (Eryngium planum) sau spinul vnt crete n toate

regiunile din ar, prin fnee, puni, locuri nisipoase, pe marginea drumurilor
i a semnturilor. Tulpina albastr verzuie, nalt de 50 60 cm, este
ramificat n partea superioar. Frunzele bazale au peiolul lung, limbul ntreg,
oval eliptic, cordate la baz, cu 7 9 nervuri evidente, pe margine mrunt i
ascuit dinate. Frunzele tulpinale sunt scurt peiolate, iar cele superioare fr
peiol, baza lor nconjurnd tulpina sau ramurile, au limbul divizat n 3 5 lobi
dinai spinos pe margini. Capitulele florale, aezate la extremitatea ramurilor i
tulpinilor, sunt albastre, ovoidale, aproape sferice. Florile, multe la numr, au
seapalele lanceolate, ascuite la vrf, depind puin n lungime petalele de
culoare albstrie.
n scopuri medicinale se ntrebuineaz prile aeriene ale plantei, recolate
n timpul nfloririi.
Scaiul vnt are proprieti calmante asupra spasmelor tusei i d bune
rezultate n tusea convulsiv la copii.
Se folosete sub form de infuzie preparat dintr-o linguri de plant
mrunit la o can de ap. Se ndulcete cu miere. Se beau 2 3 cni pe zi.
TURTA (Carlina acaulis) este o plant care crete prin fneele uscate i
punile din regiunea montan pna la cea subalpin. n pmnt are un rizom
gros, pivotant; tulpina este foarte scurt, iar frunzele, adnc divizate i dinate,
sunt spinoase. Capitulul floral este mare, cu receptaculul crnos, pn la 5 cm n
diametru i nconjurat de flori rar dinate, de 7 12 cm n diametru, de culoare
alb argintie pa faa superioar i brun roiatic pe partea inferioar. Florile
centrale sunt tubuloase, de culoare brun roiatic.
De la turt se ntrebuineaz rizomul, sub form de infuzie 2 % sau
pulbere pentru calmarea crizelor de tuse n catarul bronic i ca antispastic n
bolile cilor urinare.
D. ANTITUSIVE CALMANTE ALE SISTEMULUI NERVOS CENTRAL
Tusea spastic, n special cea uscat, este iritant, dureroas i mpiedec
activitatea, odihna i somnul. Tusea spastic, pe lng efectele neplcute pe care
le produce, obosete inima, ducnd uneori la accidente grave pulmonare sau
cardiovasculare.

43

n astfel de cazuri, cnd tusea este inutil, neproductiv, fiind de obicei

provocat de iritaia mecanic a traheei i a bronhiilor, se recurge la
medicamente sau la plante care conin substane ce acioneaz ca deprimante ale
reflexului tusei prin aciune central. Majoritatea medicamentelor din aceast
grup, care acioneaz asupra sistemului nervos central, aparin unui grup de
principii active avnd nucleul fenantrenic al alcaloizilor obinui din prile
aeriene ale macului (Papaver somniferum) sau din opiu, dintre care codeina se
situeaz pe primul loc. Avantajul codeinei fa de morfin, alcaloid provenit tot
din opiu i care are de asemenea aciune central, este c n doze terapeutice
codeina inhib mai puin respiraia dect morfina. Alcaloizii din Papaver
somniferum, n special morfina, sunt contraindicai n astmul bronic, deoarece,
pe lng faptul c produc obinuin, inhib respiraia i contract bronhiolele.
n general, pentru calmarea crizelor de tuse este bine s se evite utilizarea
alcaloizilor cu nucleu fenantrenic, n special a celor din opiu.
Un alt grup de alcaloizi, tot din opiu, cei de tip benzil izochinoleinic,
acioneaz mai puin asupra sistemului nervos central, n schimb au efecte
antispastice asupra muchilor netezi. Dintre acetia menionm papaverina,
extras tot din mac, precum i chelidonina dintr-o plant tot din familia macului,
rostopasca (Chelidonium majus). Aceti alcaloizi acioneaz asupra
miocardului, dilat arterele pulmonare, amelioreaz circulaia pulmonar i
respiraia.
O specie utilizat de mult timp n tusea spastic i convulsiv este lptuca
veninoas (Lactuca virosa), ale crei proprieti terapeutice se bazeaz att pe
diminuarea excitabilittii nervoase, ct i pe efectele uor hipnotice, sedative.
MACUL (Papaver somniferum) sau macul de grdin este cultivat i n
ara noastr, ca plant medicinal pentru seminele oleaginoase care se folosesc
n scop alimentar.
Este o plant nalt de 40 - 150 cm cu tulpina simpl sau ramificat,puin
proas.Frunzele bazale sunt puin peiolate, cele mijlocii au peiolul scurt, iar
cele superioare sunt lipsite de peiol. Limbul este alungit, oval, neregulat dinat,
de 10 30 cm lungime, lipsit de peri. Pedunculul floral este lung, prevzut cu
dou sepale verzi, care cad repede dup nflorire. Petalele, 4 la numr, sunt
mari, apropiate unele de altele n form de cup, de culoare alb, violet
deschis, roz sau roie, de obicei avnd la baz pete negre. n centrul florii sunt
numeroase stamine cu filamente albe sau violete. ntreaga plant are culoarea
verde albstruie- deschis.
n scopuri medicinale se ntrebuineaz fructul, adic capsula,care este
ovoid sau sferic,prevzut la partea superioar cu un disc stigmatic cu 10 20
de raze, lobat, cu lobi scuri sau obtuzi sau puin ascuii, iar la partea inferioar
cu un peduncul cu gt umflat. n interior se afl numeroase lame placentale, cu
numeroase semine.
Capsulele de mac conin alcaloizi numeroi ca: morfina, codeina,
narcotina, narceina, papaverina etc.
44

Capsulele de mac au aciune sedativ hipoanalgezic, asemntoare cu a

opiului i a mofrinei, dar variabil din cauza coninutului diferit de alcaloizi.
Prin folosirea n uzul intern de ctre empirici a infuziilor sau extractelor
obinute din capsulele de mac s-au semnalat numeroase accidente mortale, mai
ales printre btrni i copii, datorit coninutului diferit n morfin. n special,
n mediul rural, mai persist obiceiul de a se folosi ceaiul de fructe de mac
pentru a adormi copiii mici. Acest obicei este foarte periculos, avnd efecte
extrem de duntoare asupra dezvoltrii fizico psihice i intelectuale a acestor
copii.
Capsulele de mac se vor utiliza numai extern, sub form de decoct sau
infuzie 1 %, n gargarisme sau splturi.
Dup prelucrri speciale, alcaloizii din mac se utilizeaz la prepararea
unor produse farmaceutice. Astfel, codeina intr n produsele Tusomag i
Codenal, iar papaverina n produsul Lizadon.
Ca atare, fructele de mac intr n cantiti mici i precis cntrite n
compoziia Ceaiului contra colicilor. Ceaiul sedativ i n Ceaiul pentru gargar.
Tot pentru efectele calmante n tuse se ntrebuineaz florile macului de cmp.
ROSTOPASCA (Chelidonium majus) sau negelaria este o veche
plant medicinal, cunoscut nc din antichitate. Crete n ara noastr n locuri
umbroase, prin ruine, lng ziduri i garduri, prin tufiuri i pduri de lunc din
regiunea de cmpie i pn la munte.
Tulpina de rostopasc este ramificat, cu frunze mari, subiri, adnc
divizate n 2 3 perechi de segmente, ovale, inegal crenalate. Lobul terminal al
frunzei este mai mare i trilobat. Frunzele de la bata tulpinii sunt peiolate,iar
cele tulpinal superioare sunt fr peiol. Pe faa superioar sunt verzi, iar pe cea
inferioar sunt suriu verzui, de obicei neproase. Prin rupere, tulpina,
ramurile, frunzele i rdcinile pun n libertate un suc de culoare galben
portocalie, care se brunific n contact cu aerul. Florile sunt pedunculate,
dispuse n inflorescene umbeliforme. Sepalele sunt verzi i rmn puin timp pe
floare la fel ca i petalele, care sunt de culoare galben, lat ovale, ntregi sau
uneori lacinate.. Staminele, tot de culoare galben, au filamentele dilatate.
Fructul este o capsul lung i subire, sub forma unei psti. Mirosul plantei
proaspete este slab, caracteristic, neplcut, iar gustul amar acru arztor.
n scop terapeutic se recolteaz prile aeriene ale plantei n timpul
nfloririi i pn la apariia primelor fructe. Se usuc la umbr, n strat subire,
n poduri sau n usctorii special amenajate.
ntreaga plant conine alcaloiz, dintre care citm: chelidonina, sparteina,
protopina, homochelidonina, cheleritrina etc., acid chelidonic, substane
colorante, chelidonin i substane minerale.
Chelidonina
i
homochelidonina
diminueaz
excitabilitatea
cardiovascular i relaxeaz musculatura neted a vaselor mari, n special a
coronarelor; stimuleaz respiraia. Alcaloizii din rostopasc au aciune sedativ,
antispastic i bactericid. Chelidonina are i proprieti antiseptice.
45

Rostopasca este o plant medicinal cu numeroase aplicaii terapeutice.

Avnd ns cantiti apreciabile de alcaloizi, care sunt principii active cu aciune
puternic, chiar toxic, este necesar respectarea cu strictee a dozei maxime de
1 g plant uscat/ 24 de ore. Sub form de infuzie, se prepar din 0,5 1 g
plant/100 g ap. Se ia n mai multe prize, ntr-o zi.
Se recomand n tusea spastic, n angiocolite, colici biliare, congestii
hepatice. Intr n compoziia Ceaiului hepatic i n produsele farmaceutice
romneti ca Nervocalm i Pasinal.
LPTUCA VENINOAS (Lactuca virosa) crete prin locuri
necultivate, pe marginea arturilor. n ara noastr este puin rspndit. Tulpina
nalt de 60 180 cm este dreapt, cilindric, alb, ramificat n partea
superioar. Frunzele tulpinale sunt alungit ovale, fr peiol, nedivizate, baza lor
nconjurnd jumtate din tulpin. Nervura principal este prevzut cu spini , la
fel ca i diniorii de pe marginea frunzei. Foliolele involucrului floral sunt
triunghiular lanceolate, fr peri, cu marginile albe i vrful rou. Florile
compuse sunt galbene i mai lungi dect involucrul. Ruperea prilor plantei
face s musteasc un suc alb - lptos. Planta se cultiv n unele ri pentru acest
suc lptos care, prin concentrare, d o mas moale numit lactucarium.
n scopuri medicinale se utilizeaz att sucul concentrat, ct i partea
ntreg recoltat la nceputul nfloririi.
Lptuca veninoas conine derivai triterpenici ca lactucerolul
(taraxasterol) aflat i n ppdie, substane amare tot de natur sescviterpenic,
cum este lactucina i lactucopicrina, existente i n cicoare, acizi organici, ulei
volatil, asparagin, substane proteice, gume, sruri minerale etc.
n fitoterapeutic, tinctura preparat din sucul plantei cu alcool diluat de
20 grade, extractul uscat moale sau fluid se utilizeat pentru proprietile lor
calmante, n starile nervoase, n insomnie i n accesele de tuse convulsiv la
copii. Spre deosebire de derivaii din opiu, principiile active din lptuca
veninoas nu produc constipaii, tulburri motorii i sunt mai puin toxice. D
rezultate bune i n tusea spastic.
Aciunea uor hipnotic a preparatelor pe baz de lptuc veninoas duce,
prin micorarea excitabilitii nervoase, la instalarea unui somn obinuit,
fiziologic.
E. PLANTE CU ACIUNE N ASTMUL BRONIC

46

Printre medicamentele care realizeaz o ameliorare simptomatic n

astmul bronic sunt i unele principii active existente n plante. Dintre acestea,
pe primul loc se situeaz efedrina, obinut din specii ale genului Ephedra, de
ctre cercettori japonezi abia n 1887, dei aceste specii cunoscute sub numele
de ma huang erau utilizate nainte cu 5000 de ani n medicina tradiional
chinez. n 1927, efedrina racemic, cunoscut sub numele de efetonin, a fost
preparat pe cale sintetic. Efedrina, administrat pe cale bucal, nu se
inactiveaz repede i astfel are o aciune de lung durat. Valoarea ei preventiv
este mult mai important dect cea curativ.
Un alt grup de alcaloizi, n special atropina din mtrgun (Atropa
belladona) i hiosciamina din ciumfaie (Datura stramonium) constituie vechi
medicamente folosite n prevenirea i calmarea crizelor de astm. Aceti alcaloizi
dilat i usuc bronhiile i relaxeaz musculatura neted a bronhiilor i
bronhioleor.
Tot printr-un mecanism similar acioneaz i kelina, o furancromon
extras dintr-o plant din Egipt, introdus n cultur i n ara noastr (Ammi
visnaga). Kelina are , pe lng alte aciuni, i efecte antispastice asupra ntregii
serii de muchi netezi i deci i asupra bronhiilor, fapt care explic rezultatele
obinute n crizele de astm bronic.
CRCELUL (Ephedra distachia), plant specific terenurilor
nisipoase, crete spontan i n ara noastr, pe dunele maritime din Dobrogea, n
Delta Dunrii i rar pe locuri nisipoase i nsorite din Transilvania.
Este un subarbust de 30 80 cm, ramificat de la baz,cu ramuri
noduroase, verzi albstrui, cilindrice, cu noduri i intrenoduri de 3 4 cm,
prezentnd striaii longitudinale. Florile masculine se gsesc sub form de
ameni elipsoidali, pe indivizi diferii de cei care poart amenii femeli, care au
involucrul cu dou flori i foliote obtuze, de culoare galben. Fructul este de
forma unui bob de mazre, de culoare roie, dule acrior, comestibil.
Se utilizeaz prile aeriene ale plantei, care conin ca alcaloid principal
activterapeutic efedrinalevogir (care formeaz 80 % din alcaloizii totali),
norefedrina, pseudoefedrina dextrogir etc. Coninutul i componena n
alcaloizi variaz foarte mult, n funcie de proveniena plantei. Crcelul mai
conine catechin, tanin, zaharuri, mucilagii i urme de ulei esenial, colin,
sruri minerale.
Astzi, efedrina se prepar pe cale sintetic, iar preparatele pe baz de
plante, sub form de extracte, siropuri, tinctur, poiuni calmante, au utilizare
limitat.
Principala aciune terapeutic este cea imprimat de efedrin, care
produce o cretere a presiunii sanguine, stimuleaz miocardul, relaxeaz
musculatura neted a bronhiilor i a intestinelor, contract arteriolele i crete
metabolismul bazal. Are de asemenea aciune stimulant puternic asupra
sistemului nervos central. Efedrina prezint avantajul c poate fi administrat pe
cale bucal.
47

Efedrina intr ca substan activ n copoziia produselor farmaceutice

Asmofug E i Romergan, utilizate n astmul bronic, bronit, emfizem
pulmonar, insuficien circulatorie, hipotensiune arterial, stri alergice,
dermatite, rinite acute, rinofaringite.
MTRGUNA (Atropa belladona) este o plant nalt de 1 2 m,
viguroas, bogat ramificat, specific pdurilor umbroase, poienilor i tieturilor
de fag din regiunile de munte. n pmnt are un rizom cilindric, gros, ramificat,
cu numeroase rdcini pn la 1 m, de culoare galben brun deschis.
Tulpina de culoare verde sau verzuie, cu nuane rocate violete, are pe ramuri
numeroase frunze ovale sau eliptice, ascuite spre vrf, subiri, lungi de 8 - 15
cm i late de 4 8 cm. Florile, de obicei solitare sau uneori cte dou la un loc,
sunt aezate la baza peiolurilor sau rmurelelor fine i subiri, pe care se
formeaz i frunzele.
Florile au caliciul cu sepalele unite la baz i desprit n 5 lobi spre vrf,
o corol tubuloas, sub form de clopoel, de culoare brun violet sau rocat
la exterior i brun glbuie cu vinioare violete la interior. Fructul, la ncepu
de culoare verde, apare pe unele ramuri, n timp ce pe altele sunt flori. La
maturitate fructul este de mrimea unei ciree,de culoare neagr, lucioas
datorit crui fapt planta mai este numit popular i cireaa lupului. ntreaga
plant este foarte otrvitoare. Cu toate acestea, datorit principiilor active pe
care le conine, este o plant medicinal folosit n medicina empiric din
timpuri foarte strvechi.
Rdcinile, frunzele i fructele de mtrgun conin o serie de alcaloizi,
dintre care cei mai importani sunt atropina i hiosciamina. Printre ali alcaloizi
mai conine beladonin i scopolamin; colin, asparagin i amidon
(rdcinile), substane minerale etc.
Datorit alcaloizilor, mtrguna se utilizeaz n medicin n strile
spastice ale musculaturii netede, enterocolite spastice, hipersecreii digestive i
bronice, stri astmatice.
Din rdcinile i frunzele plantei se prepar tincturi, pulberi, extracte,
atropin, igri antiastmatice. Alcaloizii din mtrgun intr n compoziia
produselor farmaceutice romneti: Bergonal, Fobenal, Foladon i Gastrisan.
Toate aceste preparate i produse se iau numai la indicaia medicului.
INDICAII SPECIALE
Mtrguna fiind o plant foarte otrvitoare, se vor lua msuri de protecie,
att la recoltare, ct i la manipularea ei. Cei care lucreaz cu aceast plant
medicinal se vor spla pe mini cu ap i spun imediat dup ncetarea
lucrului. Se va evita n timpul lucrului ducerea minilor la ochi, gur i nas, iar
n cazul n care se va manipula planta uscat se va purta o masc de protecie
din tifon la nas i gur i ochelari de protecie.
48

Primele simptome de intoxicaie se manifest prin dilatarea pupilelor, sete

puternic, uscciunea gurii, lipsa salivaiei. n cazuri mai grave survin tulburri
de vedere, excitaie nervoas, tremurturi, halucinaii, slbirea pulsului i
respiraiei, delir, com. La primele simptome se va anuna medicul. Pn la
ajutorul medical competent, celui intoxicat I se vor provoca vrsturi, I se vor
administra lapte dulce, ceai i cafea neagr.
Este bine s se atrag atenia copiilor care locuiesc n apropierea
pdurilor unde crete mtrguna sau celor care fac excursii n aceste regiuni s
nu confunde fructele acestei plante cu cireele sau cu alte fructe de pdure
comestibile. Intoxicaiile cu mtrgun pot da natere la cazuri mortale.
CIUMFAIA (Datura stramonium) sau laurul porcesc este o plant
toxic, care crete n jurul caselor, pe locuri gunoite i cultivate, pe maidane,
drmturi i molozuri. Tulpina este viguroas, dreapt, de 30 100 cm
nlime, bogat ramificat de la jumtatea superioar, fr spini i goal la
interior.
Frunzele sunt ovale, lung peiolate, ascuite spre vrf, cu marginea rar,
adnc i inegal dinat, de culoare verde - nchis pe faa superioar i verde
deschis pe cea inferioar. Frunzele inferioare sunt mai mari, lungi pn la 20
cm i late pn la 15 cm, iar cele superioare pn la 15 cm lungime i 10 cm
lime. Nervura principal este foarte proeminent i de culoare deschis.
Frunzele, n stare uscat, nu au miros, iar gustul lor este neplcut, acru amrui.
Florile sunt mari, cu caliciul tubulos, dilatat la baz, prevzut cu 5 dini n
partea superioar, iar corola este n form de plnie, format din 5 petale albe
unite ntre ele. Fructul este o capsul mare, la nceput verde, prevzut cu
numeroi ghimpi, apoi de culoare brun avnd n interior numeroase semine
mici, brun nchis.
De la ciumfaie se recolteaz frunzele n timpul nfloririi sau seminele
care conin cantiti mai mari de principii active.
Frunzele i seminele conin alcaloizi, asemntori cu cei din mtrgun,
dintre care hiosciamina se gsete n cantitate mai mare, atropina, scopolamina
n mici cantiti i sruri minerale etc.
Aciunea ciumfaiei este asemntoare cu cea a mtrgunei, iar prezena
scopolaminei i imprim n plus o aciune calmant asupra sistemului nervos
central. Efectele parasimpaticolitice se exercit asupra spasmelor musculaturii
netede, mai ales bronice, diminund totodat i secreiile externe.
Sub form de diferite produse farmaceutice, alcaloizii din ciumfaie se
utilizeaz ca antiseptic, sedativ nervos i antiastmatic. Intr n compoziia
igrilor antiastmatice.
Fiind o plant toxic, care necesit prelucrri speciale i dozare chimic,
ciumfaia nu se ntrebuineaz sub form de ceai medicinal, la fel ca i
mselaria(Hyoscyamus niger).

49

VISNAGA (Ammi visnaga) este o plant medicinal originar din Egipt,

comun n regiunile mediteraneene, utilizat n scopuri terapeutice nc din
antichitate.n zilele noastre a fost introdus n cultur n numeroase ri
europene continentale.n ara noastr a fost aclimatizat nainte cu 10 ani.
Este o plant ierbacee ,anual sau bianual ,de 20-100 cm nlime avnd
tulpina puternic ramificat ,asemntoare morcovului n al doilea an de
cultur.Frunzele sunt dispuse alternativ ,bi- sau tripenat ,sectate n numeroase
segmente subiri ,filiforme ,ngustate spre vrf.
Inflorescena este o umbel compus ,de 6-10 cm n diametru.Razele
umbrelei sunt numeroase ,pn la 100 ;n timpul nfloririi sunt desfcute ,iar la
fructificare se strng.Florile sunt mici ,de culoare alb ,formate dintr-un caliciu
cu 5 dini i corola cu petale .Staminele ,tot 5 la numr ,alterneaz cu petalele,
iar stilul are dou stigmate globuloase .Fructul este o diachen.
n scopuri medicinale se utilizeaz fructele plantei, care conin ca
principii active furo- i furanocromone ,dintre care sunt mai importante:kelina,
visnagina ,kelolglucozidul ,amiolul i visamiolul.Pe lng aceste principii
active,
n
fructele
de
visnaga
mai
exist
piranocumarine
(visnaqanul),flavonozide, fitosteroli ,gliceride ale acizilor grai ,acid
petroselinic ,protide ,pigmeni flavonici etc.
Aciunea terapeutic a visnagei se bazeaz n special pe kelin ,care
exercit o puternic aciune antispastic asupra muchilor netezi i n special
asupra bronhiilor ,precum i asupra arterelor coronare ,fr a provoca o
schimbare a ritmului cardiac i a presiunii sanguine .
Toxicitatea kelinei este mai sczut dect a papaverinei i a teofilinei, iar
durata de aciune mult mai lung i mai puternic.
Preparatele pe baz de fructe de Ammi visnaga (extract fluid ,tinctur,
soluii injectabile) se utilizeaz ca dilatator al vaselor coronare ,n astmul
bronic i n tusea convulsiv. Sub form de tinctur (10 %,1,5 g/zi ) se prescrie
ca antispastic n colica renal ,cu rezultate satisfctoare ,la fel ca i n ulcerul
gastric i cel duodenal.
F. PLANTE UTILIZATE N TUBERCULOZA PULMONAR
Intervenia chirurgical ,dar mai ales mijloacele terapeutice moderne
utilizate n tuberculoza pulmonar ,n special antibioticele extrase din culturile
de Streptomyces griseus sau din alte specii ale acestui gen ,precum i o serie de
chimioterapice de sintez active mpotriva bacilului Koch au sczut din
importana unor mijloace fitoterapeutice folosite n trecut n tratamentul acestei
boli .Totui ,unele plante superioare ,ca de exemplu usturoiul (Allium
sativum ),i - au gsit justificarea folosirii empirice abia n zilele noastre ,cnd
s-a dovedit c ele conin substane antibiotice tuberculostatice foarte active .
50

Printre plantele folosite n trecut n tuberculoza pulmonar semnalm

Galeopsis ochroleuca ,Equisetum arvense i Polygonum aviculare ,specii care
conin printre alte principii active i acid silicic ,n parte sub form solubil.
Acidul silicic pe care-l conin aceste specii contribuie la creterea rezistenei
organismului i n special la remineralizarea esutului conjunctiv.Tratamentul cu
aceste plante ,de obicei asociate toate trei i administrate sub form de decoct
,este de lung durat:de la cteva luni pn la doi ani .Pentru a obine rezultate
bune ,el trebuie aplicat cu consecven ,alturi de o vitaminoterapie natural
susinut .

G. INHALAIILE
Unele plante medicinale,ca mueelul (Matricaria chamomilla ),levnica
(Lavandula vera),cimbrul (Tymus vulgaris ),cimbriorul (Tymus serpillum),
izma bun (mentha piperita ),rozmarinul (Rosmarinus officinalis ),unele uleiuri
volatile din aceste specii i uleiurile volatile din conifere sau din alte plante sunt
utilizate n afeciunile cronice rinofaringiene ,n inflamaiile cronice ale cilor
bronice ,n laringite ,laringotraheite sau traheobronite acute ,sub form de
inhalaii .
Inhalaiile sunt preparate farmaceutice lichide ,administrate sub form de
vapori ,care antreneaz uleiurile sau substanele volatile .Mecanismul de aciune
a acestui mod de aplicare a produselor vegetale nu este nc pe deplin
elucidat .Fapt este c inhalaiile reduc inflamaiile bronice ,att datorit
vaporilor de ap ct i uleiurilor volatile antrenate de aceti vapori care ,pe
lng aciunea emolient i antiseptic ,fluidific secreiile bronice, facilitnd
astfel expectoraia .
Pentru a obine o inhalaie ,plantele medicinale se amestec n cantiti
egale .Dou linguri din acest amestec se infuzeaz cu un litru de ap fierbinte
ntr-un vas cu gura larg ,deasupra cruia se aeaz un cornet perforat ,un
cearaf sau un prosop cu care se acoper capul .Inhalaiile se fac de obicei seara
la culcare sau n timpul zilei ,n cazul n care bolnavul nu prsete camera
,pentru a se evita diferene prea mari de temperatur .Se pot face 2-3 inhalaii pe
zi .n acelai scop se utilizeaz i amestecuri de uleiuri volatile. Dintre acestea
,se ntrebuineaz n mod curent uleiul proaspt de terebentin sau mai bine
uleiul de pin de munte care se obine din jneapn (Pinus montana ),specie mult
rspndit n etajul subalpin al munilor notrii. Din uleiul volatil ,obinut din
frunzele i ramurile tinere de jneapn ,se folosesc 2 lingurie /litrul de ap
fierbinte .

51

Industria noastr de medicamente prepar produsul farmaceutic

Inhalant ,care este o soluie alcoolic de uleiuri de jneapn ,ment ,eucalipt,
levnic i terpineol .
Este important de menionat faptul c inhalaiile nu trebuie s fie prea
concentrate n uleiuri volatile ,deoarece pot deveni iritante i nocive ,n special
n stadiul acut al inflamaiilor bronice .Inhalaiile sunt de asemenea contra
indicate n tuberculoza pulmonar evolutiv ,n hipertensiunea arterial i n
astmul bronic .
INDICAII SPECIALE
In farmacii i n magazinele de plante medicinale exist urmtoarele
ceaiuri :Antiasmatic ,Antibronitic ,Pectoral ,Species pectorales i igrile
antiasmatice ,amestecuri de plante folosite ca adjuvante n tratamentul
afeciunilor cilor respiratorii .n acelai scop recomandm i urmtoarele
ceaiuri medicinalesau preparate pe baz de plante medicinale .
Ceai emolient cu aciune calmant local ,n traheobronita acut,
preparat din rdcin de nalb mare 20 g ,rdcin de lemn dulce 6 g frunze, de
potbal 8 g ,flori de lumnric 8 g ,fructe de anason sau fenicul 4 g. Rdcinile
i frunzele plantelor n cantitile indicate se taie mrunt i se amestec cu
florile i fructele .Din amestec se prepar o infuzie ,folosind o can de ap .Se
beau 2-3 ceaiuri calde pe zi .
n cazurile de bronit subacut sau cronic se recomand urmtorul
amestec :rdcin de ciuboica cucului ,rdcin de iarb mare ,cimbru,
rostopasc i frunze de ptlagin n pri egale .Din acest amestec se prepar un
decoct folosind o lingur de amestec de plante la o can de ap.Se completeaz
volumul de ap pierdut prin evaporare cu ap fierbinte, se las apoi n repaus 20
de minute i numai dup aceea se filtreaz .Se beau 3 ceaiuri pe zi .
Sirop expectorant ,preparat din rdcin de topora 3 g ,rdcin de nalb
mare 10 g ,fructe de anason 10 g ,zahr 100 g ,ap 200 g .Din rdcinile de
toporai i fructele de anason se prepar o infuzie cu jumtate cantitate de ap
.n infuzia filtrat ,fierbinte ,se dizolv zahrul .Decoctul de nalb se prepar la
rece i se amestec cu siropul obinut mai nainte .Pentru aduli se dau 4 linguri
pe zi ,iar pentru copii 4 lingurie .
Tot pentru proprietile expectorante se recomand ,n bronita
cronic,urmtorul amestec :muchi cre ,rdcin de lemn dulce ,rdcin de
iarb mare ,flori de lumnric ,flori de ciuboica cucului i frunze de potbal,
cte 20 g din fiecare .Dintr-o lingur amestec la o can de ap se prepar o
infuzie ,din care se beau 3 cni pe zi , n mai multe reprize .

52

Ceai calmant n tusea spastic i convulsiv ,care se prepar din cimbru

,roua cerului ,rostopasc ,scai vnt i anason ,cte 50 g din fiecare. O lingur
din acest amestec se infuzeaz cu o can de ap .Se las pentru extracie
acoperit timp de 20 minute .Se bea o can de infuzie pe zi ,n mai multe
reprize .Acest ceai poate fi folosit i n astmul bronic i n bronita
emfizematoas .
Ceai calmant n astmul bronic i n tusea spastic ,obinut din :fructe de
ienupr 5 g ,frunze i flori de potbal 10 g ,fierea pmntului 5 g ,pelin 5 g,
ieder 5g ,pojarni 15 g ,coad racului 15 g i rdcin de valerian 10 g .Din 2
linguri de amestec se prepar un decoct la o can de ap .Se beau 2-4 cni /zi
,fiecare can diluat cu o jumtate can lapte .
n acelai scop se folosete ,cu rezultate bune i amestecul din flori i
frunze de nalb de pdure 5 g ,flori de nalb mare 5g ,flori de mac de cmp 5g
,frunze de potbal 15 g ,frunze de ptlagin ,frunze de izm bun 10 g, cimbru
10g i anason 10g .Se prepar un decoct dintr-o lingur amestec de plante la o
can de ap .Se beau 2-4 cni /zi .
Infuziile i decocturile folosite n bolile aparatului respirator se beau
ndulcite ,preferabil cu miere .
Pentru gargar recomandm amestecul de plante din flori de mueel 20
g ,frunze de nalb mare 20g ,cimbru de cmp 30 g ,capete de mac 10 g, coada
calului 10 g i flori de levnic 10g .Dou linguri din acest amestec se
infuzeaz cu o can de ap .Se face gargar cu infuzie cldu la fiecare or .

53

PLANTE FOLOSITE IN BOLILE APARATULUI DIGESTIV

n tratamentul afeciunilor stomacale ,intestinale i ale ficatului ,plantele
au o importan deosebit .Astfel n numeroase boli ale acestor aparate se pot
obine rezultate foarte bune prin aplicarea fitoterapiei ,alturi de mijloacele
dietetice.
n acest domeniu pare mai mult ca oriunde justificat aplicarea ,astzi pe
baze stiinifice ,a vechilor remedii empirice experimentate de popor de-a lungul
veacurilor ;este suficient s menionm toate speciile cu aciune tonic-amar
,carminativ ,purgativele sau astringentele ,antihelminticele sau plantele i
principiile active folosite n boala ulceroas i n unele afeciuni ale ficatului.De
altfel ,produsele farmaceutice utilizate n terapeutica modern cu aplicaie n
bolile aparatului digestiv conin n majoritate principii active extrase din
plante ,iar multe din aceste medicamente sunt exclusiv de origine vegetal.
A. AFECIUNI ACUTE STOMACALE I INTESTINALE

Plantele incadrate n aceast grup au aciune rapid n special n

strile spastice ,n gastralgii (dureri stomacale ),n colici intestinale sau n
dispepsii acute .Dispepsiile sunt tulburri ale procesului de digestie care se
manifest prin dureri de stomac ,nsoite deseori de balonri .Ele apar mai ales
dup masa de prnz ,n urma tulburrii proceselor de digestie i de evacuare de
la nivelurile stomacului i intestinelor .
Deoarece majoritatea plantelor utilizate n afeciunile acute constituie
numai un tratament simptomatic ,este necesar stabilirea de ctre medic a cauzei
afeciunii respective ,de care va depinde tratamentul cauzal al afeciunii .Chiar
i n gastropatiile nervoase sau legate de unele tulburri vegetative sau
glandulare se obin unele rezultate de moment ,prin aplicarea tratamentului cu
plante medicinale sau cu principii active extrase din ele .

54

Principalele plante utilizate n bolile acute stomacale ,excluznd bolile

infecioase ,sunt urmtoarele :mtrguna (Atropa belladona ),izma bun (Menta
piperita ),roinia (Melissa officinalis ),mtciunele (Dracocephalum
moldavica ),mueelul (Matricaria chamomilla ),coada racului (Potentilla
anserina ) i chimenul (Carum carvi ).Pe lng aceste specii medicinale ,a cror
aciune este fundamentat stiinific ,mai sunt utilizate i alte plante cu principii
active similare ,pe care nu am considerat necesar s le menionm n cadrul
acestui subcapitol .De asemenea ,medicina empiric mai recurge la unele plante
a cror activitate a fost infirmat sau nu a fost nc suficient studiat i
experimentat i pe care socotim c trebuie s le ndeprtm din lista plantelor
medicinale .
IZMA BUN (Menta piperita ) sau menta este o plant medicinal de
cultur (hibrid nmulindu-se prin stoloni ).
n pmnt are un rizom orizontal ,din care se dezvolt tulpini
cvadrangulare nalte pn la 1 m ,drepte ,ramificate ,verzi sau roieticeviolacee ,cu peri scuri i rari pe muchii .
Frunzele de ment sunt peiolate ,cu limbul oblung lanceolat ,ascuit, lung
de 3-8 cm i lat de 1,5-3 cm ,inegal dinate pe margini ,de culoare verde nchis
pe partea superioar i mai deschis pe cea inferioar ,uneori cu nuane roietice
.Pe ambele fee ,frunzele poart peri mici i numeroase glande secretoare
.Mirosul este fin ,ptrunztor ,specific ,iar gustul este aromatic ,puternic ,lsnd
senzaie de rece .
Florile sunt dispuse n inflorescene globuloase sau sub form de spic pe
ramurile principale sau secundare .Bracteele sunt nguste ,caliciul tubulos cu 10
nervuri proeminente cu dini scuri glandulai iar corola cu tubul albicios i
limbul roz .Staminele sunt de obicei mai scurte dect corola .
Frunzele de ment conin ulei volatil format din mentol liber (aproximativ
50% ),menton ,acetat i valerianat de mentil .Frunzele mai conin tanin ,un
principiu amar ,substane minerale ,acizii piruvic i acetoglutaric i substane
antibiotice .
Prin mentolul pe care l conine uleiul volatil din frunzele de ment,
acestea au aciune excitant asupra terminaiilor nervoase senzitive din piele i
mucoase ;dup o perioad de excitaie care d senzaie de rece urmeaz o
senzaie de cldur local .Preparatele pe baz de frunze sau ulei de ment au
aciune stomahic ,coleretic i uor antispastic asupra sfincterelor .Sunt
stimulente aromatice care ndeprteaz greaa i reduc jena gastro-intestinal.
Sub form de infuzie 0,5-1,5% sau 5-15 picturi de tinctur se folosesc n diaree
,dispepsii ,grea ,spasme pilorice i gastrointestinale ,diskinezii biliare i
corectiv la unele medicamente cu gust neplcut .Intr n compoziia unor
inhalaii i a numeroase ceaiuri medicinale ,precum i n produsele farmaceutice
Carbocif ,Boldocolin ,Colebil ,Inhalant ,Pneumosept .

55

ROINIA (Melisa officinalis )iarba stupului sau melisa crete slbatic

prin locuri pietroase ,uscate sau n pduri de stejar la cmpie ,prin tufiuri,
luminiuri i poieni din ar i este cultivat ca plant medicinal i nectarifer.
Este o plant tufoas ,cu rizom orizontal i stoloni subterani scuri.
Tulpina patrunghiular este dreapt de 30-80 cm ,bogat ramificat ,spre vrf
acoperit de peri scuri .Frunzele sunt peiolate ,ovoide ,cu limbul obtuz la vrf,
uor cordat la baz ,dinate pe margini,cu nervaie proeminent i reticulat pe
faa interioar .Suprafaa superioar este de culoare verde nchis ,acoperit cu
peri albi i scuri ,iar cea inferioar verde-deschis.Florile sunt dispuse ntr-o
inflorescen larg ,la baza frunzelor ,mai multe la un loc ,cu caliciul bilabiat ,cu
10 nervuri acoperite cu peri .Labiul superior are trei dini triunghiulari ,iar cel
inferior doi .Corola ,la fel bilabiat, este la nceput glbuie ,apoi alb sau palidliliachie.
Se utilizeaz frunzele recoltate n timpul nfloririi.Ele au miros i gust
plcut aromatic de lmie ,care devine mai pronunat prin frecarea frunzelor
ntre degete.
Frunzele de roini conin ulei volatil bogat n citral ,cironelol ,geraniol i
linalol ,tanin i un principiu amar.
Principiile active din frunze au proprieti antispastice ,coleretice,
antiseptice i carminative.Frunzele se utilizeaz sub form de infuzie 1 g %n
tulburri digestive la aduli i copii ,n spasme i colici intestinale ,n diskinezii
biliare i n colite cronice.Intr n compoziia unor ceaiuri medicinale ,ca Ceaiul
aromat ,Ceaiul contra colicilor i Ceaiul laxativ.
MTCIUNELE (Dracocephalum moldavica ) este o plant anual,
cultivat sau slbticit ,care crete n toate regiunile rii ,exceptnd
Dobrogea.Se cultiv ca plant ornamental ,nectarifer sau medicinal.Este de
20-60 cm nlime ,cu tulpina dreapt ,ramificat ,adesea roiatic. Frunzele
sunt alungite ,crenelate pe margini ,puin proase ,iar pe partea inferioar cu
glande punctiforme .Florile de culoare albastr violacee ,n numr de 6-10
,sunt aezate la baza frunzelor ,spre vrful tulpinii i al ramurilor ,i sunt
nghesuite mai multe la un loc .
ntreaga plant are miros plcut aromatic ,datorit uleiului volatil pe carel conine i care este bogat n citral .
Din citral se obine pe cale industrial vitamina A.
Prile aeriene ale plantei ,datorit uleiului volatil ,au proprieti
antispastice i carminative i se ntrebuineaz la fel ca i roinia .

56

MUEELUL (Matricaria chamomilla ) crete pe locuri necultivate

,prin puni ,pe lng drumuri ,la marginea satelor .Astzi ,el se cultiv ca
plant medicinal ,datorit cerinelor mari .Este una din cele mai vechi specii
ntrebuinate n scop medicinal .Este o plant scund ,de 10-20 cm ,rareori
ajungnd la 50 cm nlime. Bogat ramificat, are frunze foarte mult divizate n
segmente subiri. Florile sunt compuse, aezate la vrful ramurilor,sub form de
capitule cu receptaculul globulos, apoi spre maturitate conic. Se deosebete de
celelalte specii nrudite prin faptul c receptaculul secionat este gol pe
dinuntru. Inflorescena i capitulul sunt formate din dou feluri de flori: cele
marginale (12 -18) sunt femele i au ligul alb de 4 6 mm lungime, cele
centrale sunt numeroase i hermafrodite, tubuloase, galbene, prevzute la vrf
cu 5 diviziuni. Att proaspete, ct i uscate au un miros caracteristic, aromat,
plcut.
Florile de mueel conin un ulei volatil bogat n camazulena, o substan
activ care se formeaz n timpul fierberii sau prin distilarea plantei. Florile mai
conin flavone, cumarine, acizi organici, vitaminele B1 i C , precum i alte
substane.
Datorit uleiului volatil i celorlalte componenete active, florile de
mueel au proprietatea de a calma spasmele, de a produce o uoar anestezie.
Sunt dezinfectante i reduc inflamaiile. Au aciune protectoare mpotriva
arsurilor provocate de iradiaii.
Sub form de infuzie sau extract, mueelul este utilizat intern ca sedativ,
antispastic, cicatrizant, tonic stimulent i favorizant al digestiei.
Sub form de cataplasme, clisme, splturi i gargar sa folosete ca
dezinfectant, emolient, antiinflamator i calmant. Intr n compoziia unor
produse cosmetice i n numeroase ceaiuri medicinale, precum i n produsele
farmaceutice romneti Ovestrol i Romazulan.
Modul cel mai obinuit de folosire a mueelului este sub form de
infuzie, care se prepar din dou lingurie de flori la o can de ap, n vas
acoperit. Dup ce d un singur clocot, se las n repaus 10 minute.
Pentru gargar se fac infuzii mai concentrate (3 4 lingurie la o can de
ap).
COADA RACULUI (Potentilla anserina), specie comun n ntrega
ar, crete pe locuri nisipoase, umede, prin fnee,anuri, pe malul rurilor,
lacurilor i al mrii, prin izlazuri, pe lng garduri, prin sate, ncepnd din
regiunea de cmpie pn la munte.
La baz are o tulpin groas i scurt, din care se ramific tulpinile
laterale subiri, alungite, trtoare i nrdcinate la noduri. Frunzele sunt lungi
pn la 20 cm, divizate n numeroase foliole dinate, care spre baz sunt mai
mici, iar spre mijloc mai mari, ajungnd pn la 3 cm. Foliolele sunt verzi pe
partea superioar i cenuii argintii pe cea inferioar, din cauza numeroilor
peri fini, albicioi. Florile au pedunculul lung, sepalele mai scurte dect cele 5
petale de culoare aurie, de aproape 2 cm n diametru.
57

De la coda racului se ntrebuineaz frunzele sau planta ntreag, recoltate

n timpul nfloririi i uscate la umbr sau n usctorii special amenajate.
Prile aeriene ale plantei conin diverse taninuri care-i comunic
produsului o aciune astringent. n trecut se ntrebuina ca antidiareic i
hemostatic. Cercettorii din ultimul deceniu au artat ca extractele apoase de
coda racului au aciune antispastic asupra musculaturii netede intestinale.
Aceai aciune s-a observat i asupra spasmelor pilorice. Efectele spasmolitice
sunt foarte apropiate de cele obinute cu preparatele coninnd alcaloizi din
mtrgun, dar coada racului prezint o toxicitate mult mai redus dect Atropa
belladonna. Datorit acestui fapt se recomand asocierea n amestec cu roini,
mueel sau izm bun a unei cantiti egale de frunze de coada racului, din care
se prepar ceaiuri calmante n afeciunile acute stomacale i intestinale, n
special cnd acestea sunt nsoite de diaree. Se folosete, sub form de infuzie
sau decoct, 2 lingurie de plant la o can de ap. Se beau 2 3 ceaiuri pe zi.
Extern, sub form de decoct, se folosete local n splturi sau prinie n
ulceraiile pielii sau n inflamaiile gingiilor. Intr n copoziia produsului
cosmetic Floriten 2.
CHIMENUL (Carum carvi) sau chimionul este o plant medicinal
care crete spontan n ntreaga ar, prin fnee, la marginea pdurilor, ncepnd
din regiunea de cmpie pn n cea subalpin. n ara noastr, chimenul se
cultiv n special n regiunile deluroase i de munte.
Plant bianual sau peren, chimenul are tulpina nalt, depind uneori 1
m, ramificat, cu numeroase frunze penat divizate sub form de umbele au
petale inegale, mici, albe sau roz. Fructele de 4 5 mm lungime, uor curbate,
sunt elipsoidale, ngustate la capete i uor turtite lateral, de culoare gri brun.
Au miros puternic aromat i gust plcut, caracteristic. Pentru recoltare se secer
plantele nainte ca fructele s fi ajuns la completa maturitate. Se leag n snopi,
se usuc pe prelate i se selecteaz. Se continu uscarea dac este cazul.
Fructele de chimion conin cantiti apreciabile de ulei volatil format din
carvon, limonen, terpinen, carvacrol i dihidrocarvon, alturi de ulei gras i
proteine.
Datorit uleiului volatil, chimenul are proprieti antispastice i
carminative. Se utilizeaz sub form de infuzie n special n colicile sugarilor.
n alimentaie se folosete la prepararea supelor dietetice, a lichiorurilor i
prjiturilor.
B.AFECIUNI CRONICE STOMACALE I DUODENALE
n bolile de acest fel, fitoterapia joac un rol important. n primul rnd n
gastritele cronice, caracterizate prin insuficien secretorie i acid clorhidric
(gastrit anacid), ca i n strile cronice dispeptice, se obin rezultate
satisfctoare prin tratamentul cu pricipii active de origine vegetal.
58

n afeciunile cronice stomacale i duodenale, fitoterapia urmrete trei

obiective principale: reglarea secreiilor i aciditii stomacale, protecia
mucoaselor inflamate i aciunea antispastic, calmant i carminativ.
a) Gastrite hipoacide. Plante tonic amare
Prin substanele amare pe care le conin, plantele utilizate n gastritele hipoacide
au efecte stimulante asupra secreiilor salivare i digestive. Datorit faptului c
toate preparatele farmaceutice din aceast grup se administrez pe cale oral,
efectul excitant al secreiilor gastro intestinalle se datorete n primul rnd
actului reflex.
n general majoritatea lor prezint i efecte terapeutice secundare, traduse
n special printr-o aciune stimulant general asupra funciilor organismului
(reglarea activitii cardiace, a sistemului nervos, mbuntirea circulaiei
abdominale). Aceasta cu att mai mult , cu ct, pe lng principiile amare,
aceste plante mai conin i alte substane active. Datorit stimulrii centrilor
nervoi i anumitor funcii, tonic amarele au i efecte tonice generale, n
special prin mrirea apetitului i stimularea digestiei.
Preparatele din aceste plante sunt foarte utile i pentru copii. Cteva
picturi din amestecul de tincturi amare, administrate nainte de mas, fac mai
mult dect toat munca de lmurire sau promisiunile fcute de mame pentru a
determina copiii s mnnce cu poft.
n cele ce urmeaz vom descrie principalele plante medicinale utilizate ca
tonic amare, cu excepia muchiului de piatr Cetraria islandica, care a fost
ncadrat n grupa plantelor cu aciune emolient. Pe lng proprietile pe care
muchiul de piatr le exercit asupra cilor respiratorii, trebuie menionat i
aciunea protectoare asupra mucoaselor inflamate i iritate ale tubului digestiv.
Muchiul de piatr mai d bune rezultate ca antidiareic i antivomitiv, iar prin
substanele amare pe care le conine stimuleaz pofta de mncare. Tot pentru
proprietile tonice generale menionm i specia Panax ginseng originar din
China sau Panax quinquefolius cultivat n America de Nord. Aceste specii,
dintre care prima, foarte mult utilizat nc din antichitate, conin glicozide, acid
panaxic, saponine, vitaminele B1 i B2, un ulei volatil i substane estrogene
care nu se afl ns dect n specia spontan din China. Preparatele pe baz de
P. ginseng i P.quinquefolius dau bune rezultate n astenii, surmenaj,
neuroastenii, hipotonii i n stri depresive, stimulnd totodat pofta de
mncare.

59

GHINURA (Gentiana lutea), este o plant vivacee, ierboas, specific

pajitilor alpine i care crete prin locuri pietroase, dar bogate in humus, pe
brne, printre jnepeni. Ghinura galben este o plant robust, ajungnd pn la
1,5 m nlime. n pmnt are un rizom scurt i gros, cu rdcini lungi,
pivotante, groase pn la 3 cm in diametru, de culoare galben-brun-cenuie la
exterior i galben la interior, cu gustul foarte amar. Tulpina este dreapt,
ramificat, cilindric, goal la interior. Frunzele sunt opuse, cele inferioare cu
peioli, cele tulpinale fr peioli, mari, oval-eliptice, de 20 30 cm lungime i
pn la 15 cm lime, cu 5 7 nervuri aproape paralele, proeminente. Florile,
mai multe la un loc, sunt dispuse deasupra frunzelor tulpinale i sunt de culoare
galben.
n ara noastr, recoltarea rdcinilor de Gentiana lutea este interzis,
planta fiind ocrotit ca monument al naturii. Produsul utilizat fie c provine din
import, fie c provine de la Gentiana punctata,este rdcina recoltat toamna, n
septembrie-octombrie. Dup recoltare, rdcinile trebuie splate, zvntate,
despicate dac sunt groase, tiate n fragmente de 10 15 cm i uscate bine la
50 60 grade, n usctorii amenajate special. Uscarea n alte condiii duce la
fermentarea produsului i la scderea sau distrugerea principiilor active.
Rdcina de ghinur conine pectine (zaruri), geniobioz(un holozid) i
genianoz, heterozide amare (geniopicrozidul, amrogentina i gentiamarina).
n terapeutic, preparatele pe baz de rdcin de ghinur se utilizeaz ca
tonic amar, stimulent al poftei de mncare n anorexii de origine diferit i la
convalesceni. n trecut, rdcina de ghinur se utilizeaz ca febrifug i
antimalaric, fie singur, fie asociat cu chinin sau n cazurile de
chininorezisten.
Se administrez: sub form de pulbere 0,20 2 g/24 de ore; infuzie sau
decoct, folosind o liguri de rdcin mrunit la 1 litru ap; tinctur (20g%
alcool 70 grade), din care se iau nainte de mas 15 20 de picturi.
Rdcina de ghinur intr n compoziia Vinului tonic, Hecogenului i n
Ceaiul tonic aperitiv.
FIEREA PMNTULUI (Centaurium umbellatum), intaura sau
frigurica este o specie medicinal rspndit n toat ara, prin pduri, poieni,
pajiti umede din regiunea de cmpie pn n cea subalpin. Este o plant
bianual, cu tulpina dreapt, simpl sau ramificat, de 10 40 cm nlime,
patrunghiular. Frunzele la baz nconjur tulpina, iar cele tulpinale sunt opuse,
eliptice sau lanceolate, cu 3 5 nervuri. Inflorescena este un corimb situat la
extremitatea superioar a ramurilor i tulpinii i format din numeroase flori mici
, cu 5 dini, roii sau alb liliachii.
De la fierea pmtului se recolteaz, cu ajutorul uner foarfeci, prile
aeriene superioare ale plantei, n timpul nfloririi, ncepnd din iulie pn n
septembrie. Se usuc n buchete suspendate la umbr, n locuri bine aerisite sau
n straturi subiri, pe site, n aa fel nct planta s nu se nglbeneasc.
Are gust amar i miros slab, caracteristic.
60

Fierea pmntului conine o heterozid amar, eritaurozid (nrudit cu

genio picrozida), i urme de alcaloizi: eritricina (gentianina), sruri minerale,
rezine, gume, acizi organici etc. Se utilizeaz ca tonic amar sub form de infuzie
(o linguri de plant mrunit la o can de ap) i tinctur (30 40 de picturi,
de 2 ori/zi). Intr n compoziia Ceaiului gastric i Tonic aperitiv. n trecut se
ntrebuina ca febrifug n locul chininei, de unde i numele popular de friguric.
TRIFOITEA (Menyanthes trifoliata), trifoiul broatei sau trifoiul de
balt este, dup cum arat i numele popular, o plant caracteristic lunciilor
umede, maltinilor i turbriilor, Dei crete ncepnd din Delta Dunrii i pn
n regiunea montan a rii, este rar ntlnit. Tulpina plantei, prevzut la baz
cu un rizom gros, este nalt pn la 30 cm. Fruzele sunt lung peiolate, trifoliate
, cu foliole ovale. Florile, mai multe la un loc, sunt aezate la vrful unui
peduncul lung, care ia natere de la baza tulpinii aeriene. Caliciul verde i corola
alb- roz au 5 diviziuni obtuze sau lanceolate. Staminele au anterele roii
violacee.
n scopuri medicinale se recolteaz frunzele prin tiere i se usuc de
preferin la cldur artficial la 60 70 grade, pentru a nu se brunifica.
Frunzele de trifoite conin rutin, iperin, o trifoliozid (trifolina),
loganin gentianin etc.
Stimuleaz pofta de mncare, amelioreaz digestia i n special nltur
cefaleele postprandiale. Administrat sub form de extract hidroalcoolic (2
g/zi), are proprieti tonic amare i stimuleaz formarea globulelor roii. Se
administreaz i n dispepsiile de natur nervoas.
OBLIGEANA (Acorus calamus) este o plant medicinal puin
rspndit n ara noastr, gsindu-se m judeele Timi i Bihor. Obilgeana
crete n mlatini, ape stttoare sau lin curgtoare. Frunzele ei, lungi, liniare, se
aseamn ntructva cu cele de papur. Pe tulpin se dezvolt organul florifer
sub forma unui tiulete (spadice) cu numeroase flori hermafrodite, cu perigonul
6 foliat i cu 6 stamine. Partea ntrebuinat este rizomul lung, gros, trtor, de
obicei curat de scoar. Interiorul rizomului este alb roz glbui, cu miros
plcut aromat i gustul caracteristic, amar. Popular se mai numete i trestie
mirositoare sau buciuma.
Rizomul de obligean conine un ulei volatil cu compoziie foarte bogat,
un principiu activ amar, rezine, tanin, dextrin, colin, vitamina C, vitamina B1,
amidon etc.
Datorit compuilor chimici din uleiul volatil i principiului amar, aceast
plant medicinal are proprieti stimulante asupra secreiilor gastrice.
Se ntrebuineaz sub form de macerat apos sau decoct (1 - 3%), ca
tonic, stimulant amar, n cazurile de lipsa poftei de mncare. n India, ara de
origine, se ntrebuineaz sub form de pulbere n asociere cu alte plante, n stri
depresive, nevroze, insomine i melancolie.
Intr n compoziia unor ceaiuri medicinale, ca Ceaiul tonic aperitiv i n
produsul farmaceutic Ulcerotrat.
61

COAJA de CHINA (Cinchona succiruba,calisaya Wedd, ledgeriana

Moens, C. officinalis i alte specii sau varieti; chinakereg; Chinarinde) este
scoara provenind de pe truchiurile i ramurile unor arbori nali de 10 15 m
care cresc spontan sau se cultiv n Peru, Equador, Jamaica, U.R.S.S.(Caucaz),
India, Madagascar, Camerun, Tanganica, Bolivia, Antile etc. Scoara primei
specii fiind mai subire, se prezint sub form de buci rsucite sau plate i
rzuite de suber la cea de-a doua specie; de dimensiuni variabile, de 2 8 mm
grosime, de culoare cenuie brun la exterior, uneori acoperit de licheni, de
culoare brun roiatic sau galben brun la interior. Recolta scoarei se
face prin raclare sau decorticare dup cel puin al 5 lea an de vegetaie a
arborelui.
Scora de China conine alcaloizi cu nucleu chinolinic i chinolidic, dintre
care chinina formeaz 80 90% din totalul de alcaloizi. Tot din acest grup fac
parte: chinidina, cinconina, cinconidina, iar din grupa cu nucleu indolic face
parte cinconamina. Pe lng alcaloizi, scoara de China mai conine tanin (acid
chinotanic), produsul de oxidare numit rou de China, care este acidul
chinofulvic, acid chinic, zaharuri, amidon, gume, rezine, un heterozid amar
chinovina, substane minerale i urme de ulei volatil.
Aciunea terapeutic a scoarei de China se bazeaz pe coninutul ei n
alcaloizi, substane amare i tanin. Alcaloizii au efecte ocitocice (stimulente ale
contraciilor musculaturii uterine), precum i proprieti toxice mpotriva unor
protozoare, ntre care plasmodiul paludismului i mpotrva anumitor levuri i
bacterii. Chinina se utilizeaz n special n tratamentul malariei. Aciunea
antitermic a alcaloizilor din scoara de China este specific malariei i mai
puin specific n strile febrile de alt natur.
Sub form de extract fluid, tinctur, sirop sau vin tonic, preparatele
farmaceutice obinute din scoara de China, au proprieti tonic amare,
eupeptice, ducnd la creterea poftei de mncare prin stimularea secreiei
salivare i gastrice, prin mrirea motilitii gastrointestinale i a funciei
hepatice. Aceste efecte sunt inhibate ns n doze ridicate.
Chinidina are aciune specific antifibrilant i se administreaz ca
depresor cardiac.
ANGELICA (Angelica archangelica) este o plant medicinal
caracteristic regiunilor montane superioare i alpine, unde se ntlnete de
obicei pe marginea torentelor sau de-a lungul praielor. Tulpina este robust,
nalt de pn la 2 m, ramificat, cilindric, cu dungi fine, longitudinale.
Frunzele sunt foarte compuse, divizate, asemntoare cu ale leuteanului, dar
dinate pe margini, avnd la baza peiolului o umfltur caracteristic. Florile
mici, cu petale albe verzui, sunt reunite n umbele dese, la rndul lor uninduse i formnd umbele mari globuloase.
Partea utilizat este rizomul, foarte bine dezvoltat, gros, napiform, de 10
15 cm, prevzut cu rdcini adventive de 20 40 cm. Dup recoltare, rizomul
se spal, se despic longitudinal i se usuc bine.
62

Rizomii i rdcinile de angelic n stare proaspt sau uscat coin un

ulei volatil, n cantiti care variaz dup grosimea lor i dup altitudinea la care
crete planta. Cu ct planta crete la altitudine mai mare, cu att coninutul n
ulei i calitatea acestuia sunt mai ridicate. Alturi de uleiul volatil, rdcinile
mai conin substane amare, tanin, pectine, substane rezinoase, diferite zaharuri,
acizi organici, numeroase cumarine i vitamina B1. Datorit uleiului volatil,
planta are miros plcut, gust aromatic i apoi amar.
Preparatele pe baz de rdcin de angelc (tintur, extract, lichior) se
folosesc ca stimulente ale poftei de mncare, datorit substanelor tonic amare
pe care le conin. Se recomand n dispepsii i n colecistopatii. Se poate
administra i sub form de infuzie sau decoct.
Din uleiul de angelic, alcool i camfor se prepar o fricie calmant a
durerilor reumatice.
SCHINELUL (Cnicus benedictus) este o plant medicinal de cultur,
originar din Europa sud estic i nordul Africii, cunoscut i cultivat de
mult timp i n ara noastr.Tulpina schinelului este dreapt, unghiular, nalt
pn la 1 m, simpl sau ramificat de la baz, prevzut cu spini. Prile aeriene
ale plantei sunt plos lnoase. Frunzele sunt sinuos dinate. Florile sunt
galbene, tubuloase,dispuse n capitule mari la vrful ramurilor. Produsul
fragmentat, format din prile aeriene ale plantei, recoltate n timpul nfloririi,
are culoare verde cenuie, cu elemnte galbene, fr miros, iar gustul este
pronunat amar.
Schinelul conine principii active amare, ca benedictina i cnicina, urme
de ulei volatil, tanin, rezine, mucilagii i vitamina B1.
Datorit principiilor amare, stimuleaz secreiile gastrice, mbuntind
digestia. Se recomand ca eupeptic amar n anorexii (lipsa poftei de mncare) i
dispepsii de natur divers.
Se administrez sub form de infuzie (1,5 - 3 g%)sau macerat apos la rece
(5%), cte o can cu or naintea meselor principale. Sub form de tinctur, 2
5 g/zi. Extractul moale, 0,3 1 g/zi, sub form de pilule.Intr n compoziia
Ceaiului tonic aperitiv.
PELINUL (Artemisa absinthium) este o plant ierbacee, rspndit n
toat ara, n special n regiunile de es i dealuri.
Se ntrebuineaz partea aerian a plantei, recoltat n timpul nfloririi.
Frunzele sunt verzi cenuii pa faa superioar i albicioase pe faa inferioar,
inflorescena i capitulele sunt galbene. Prezint miros caracteristic, gust
aromatic i amar.
Pelinul conine un ulei volatil cu o compoziie chimic foarte complex, 4
substane amare, azulen, alcooli superiori, flavonozide, carotenoide, acid
nicotinic, vitaminele C, B1 i H1 etc.

63

Prin substanele amare pe care le conine, pelinul stimuleaz secreiile

gastrice, favoriznd producerea sucului gastric,mrete pofta de mncare i
normalizeaz defecaia (scaunul). Datorit uleiului volatil are aciune
vermifug, n special mpotriva oxiurilor, dar efectele nu apar dect dup o
utilizare ndelungat.
Toxicitatea uleiului volatil (convulsivant) reclam o ntrebuinare
reglementat.
Se flosete sub form de infuzie (1%) pentru stimularea poftei de
mncare i n dispepsii nsoite de constipaie. Intr n compoziia Ceaiului tonic
aperitiv i n unele tincturi tonic amare. Se ntrebuineaz la prepararea
vermutului i a vinului pelin.
Pelinul este contraindicat la femeile gravide, la cele care alpteaz i la
bolnavii cu afeciuni nervoase sau tulburri acute intestinale.
n cantiti mari, sau n doze repetate mult timp, preparatele cu pelin,
datorit uleiului volatil pe care l conin, pot provoca fenomene toxice nervoase,
care se manifest prin: halucinaii, insomnie, tulburri de sensibilitate, tulburri
psihice, pierderea memoriei, convulsii, grea, vrsturi, tremurturi ale
membrelor, delir.
COADA ORICELULUI (Achillea millefolium), mpreun cu alte
specii ale aceluiai gen, sunt plante mult rspndite n toate regiunile rii
noastre care se ntlnesc pe pajiti, n luminiuri de pdure, pe marginea
drumurilor i a terenurilor necultivate. Se recunoate uor dup frunzele mrunt
i des divizate, dup inflorescenele sub form de umbele, avnd numeroase
flori mici, cele centrale tubulare, iar cele de pe margini sub form de limb alb
sau roz.
Se recolteaz inflorescenele n timpul nfloririi i se usuc la umbr.
Prile florare ale plantei conin un volatil volatil cu miros caracteristic.
Prin distilarea n vapori de ap a uleiului volatil se obine un azulen care se
coloreaz n albastru, identic cu cel obinut din mueel, dar care nu preexist n
uleiul nedistilat. Planta mai conine o substan amar, numit achileleina, acizi
organici etc., iar n stare proaspt, substane antibiotice.
Datorit acestor componente, extractele din coada oricelului au
proprieti antiinflamatorii i antispastice, natiseptice,tonic amare, slab
hemostatice (n epistaxis, hemoragii vezicale i pulmonare, dar mai ales
hemoroidale). De asemenea acioneat asupra secreiei biliare, stimulnd
aceast funcie i fcnd s creasc de 3 4 ori cantitatea bilei. Prin substana
amar (achilina), stimuleaz pe cale reflex pofta de mncare.
Inflorescena de coada oricelului se folosete sub form de infuzie
preparat dintr-o lingur plant mrunit la o can de ap. Se beau 2 cni de
ceai pe zi. Extractul alcoolic,preparat din 10 g plant la 100 ml alcool de 70
grade, se ia sub form de picturi (30 de picturi, de 4 ori/zi).

64

Infuzia se utilizeaz i extern, sub form de comprese cu efecte calmante

i dezinfectante n arsuri sau rni i sub form de splturi, pentru ndeprtarea
ecuamaiilor produse de psoriazis sau alte afeciuni ale pielii.
Intr n compoziia a numeroase ceaiuri medicinale, dintre care
menionm Ceaiurile antiastmatic, gastric, hepatic,contra colicilor i laxativ,
antihemoroidal. n majoritatea dintre aceste ceaiuri, coada oricelului are rol
secundar, indicaia ei principal fiind ca tonic aromatic amar, stimulent al
secreiilor gastrice, iar pentru uz extern se ntrebuineaz ca nlocuitor al
mueelului.
b) GASTRITE HIPERACIDE. ULCER GASTRODUODENAL
ntre afeciunile stomacale, printre cele mai frecvente se situeaz boala
ulceroas. Dac n trecut, pulberile alcaline au jucat un rol mare n tratamentul
simptomatic al acestei boli, astzi, cnd se cunoate mai bine mecanismul de
producere a bolii, importana terapeutic a acestor remedii a sczut simitor.
Astzi nu se mai apeleaz la pulberi alcaline dect n cazul n care bolnavul
acuz arsuri puternice stomacale.
Tratamentul bolii ulceroase se bazeaz n primul rnd pe repaus la
pat,repaus psihic i regim alimentar. Se mai face apel la unele adjuvante
fizioterapice, n special la cldur (prinie calde cu ap i cteva picturi de
terebentin), la apele minerale de Sngeorz i Slnic Moldova n perioada de
convalescen i n cazurile cronicizate. Tot ntre adjuvante se situeaz i cteva
produse de origine vegetal. n primul rnd menionm mueelul (Matricaria
chamomilla), pe care l considerm nu numai un mijloc de ameliorare a
simptomelor, ci i un tratament cu aciune local antiinflamatoare i cicatrizant
a leziunii ulceroase. Se aplic sub form de extract de flori de mueel, 30 50
de picturi la un pahar de ap cald. Extractul de mueel se afl n farmacii sub
denumirea de Romazulan. Acest produs se utilizeaz fie 1/2 linguri la o can
de ap cald, fie n infuzie de mueel (20 30 de picturi la o can). n cazul
n care nu avem acest produs, este suficient s recurgem la un decoct concentrat
(5 minute), folosind n acest scop trei lingurie flori de mueel la o can de ap.
Pentru tratamentul de durat se bea timp de mai multe luni o can dimineaa. n
timpul bolii se face o cur de 3 4 sptmni, cu 3 cni/zi, prima cu o or
nainte de masa de prnz, alta dup masa de la orele 17 - 18 i una seara la
culcare cnd se asociaz linguri de rdcin de valerian sau tinctur de
valerian (15 20 de picturi), pentru aciunea sedativ pe care aceast plant o
are asupra sistemului nervos. Pentru consolidarea rezultatelor bune se
recomand abandonarea alcoolului, tutunului i cafelei.

65

Printre plantele medicinale cu aciune calmant i antispastic, utilizate n

boala ulceroas, se situeaz i mtrguna (Atropa belladonna), ale crei principii
active sunt apreciate i astzi pentru eficacitatea lor. Se utilizeaz fie sub form
de tinctur, fie n compoziia altor medicamente ca, de exemplu n produsele
farmaceutice Calmogastrin i Gastrisan. n cazul n care bolnavul sufer de
constipaie cronic, este necesar administrarea seara a unui ceai de cruin
(Rhamnus frangula), pe durata tratamentului cu medicamente coninnd
alcaloizi din mtrgun.
Tot ca adjuvante n tratamentul bolii ulceroasese ntrebuineaz i alte
plante medicinale, ca lemnul dulce (Glycyrhiza glabra), varza (Brassica
oleracea) i cartoful (Solanum tuberosum), specii despre care n cele ce urmeaz
vom da cteva date i indicaii asupra modului de administrare.
LEMNUL DULCE (Glycyrhiza) este o plant medicinal care crete
puin n ara noastr, n locuri ierboase din partea sudic a judeului Galai i
care este cultivat n Transilvania, la Nsud. n pmnt are o rdcin groas,
lemnoas, care emite rizomi subterani, groi, ce constituie prile utilizate ale
plantei. Tulpina este bine dezvoltat, nalt pn la 1,5 m, ramificat spre partea
superioar. Frunzele asemntoare cu cele de salcm, dar mai groase i punctate
pe faa inferioar, sunt imparipenate cu 5 8 perechi de foliole ovale sau
eliptice, lungi de 2 5 cm i late de 1,5 2,5 cm. Inflorescenele se formeaz la
subioara frunzelor i sunt formate din numeroase flori violete, cu caliciul scurt,
campanulat, i cu dini lungi i glandulos proi. Cele dou petale sunt libere.
Fructele au aspect de pstaie.
n scopuri medicinale se recolteaz rdcinile i rizomii, primvara sau
toamna, de la plante de cel puin 3 4 ani; se spal n curent puternic de ap, iar
apoi se zvnt. Dup aceste operaii se aeaz n grmezi acoperite cu paie sau
stuf, pentru fermentare. Se aerisesc prin vturare la 2 3 zile. Fermentaia, care
are ca drept scop mrirea cantitii zaharurilor dureaz 10 15 zile. Apoi
rdcinile se taie n buci, se ndeprteaz scoara, se despic i se usuc n
usctorii special amenajate, la temperatura de 40 grade.
Rdcina de lemn dulce conine amidon, zaharuri reductoare, manitol,
rezine, steroli, asparagin, derivai flavonici, lgicirhizin, principiu zaharat din
clasa saponozidelor triterpenice, acid glicirizic i un hormon estrogen.
Datorit compoziiei chimice att de variate, activitatea acestei plante este
destul de complex. Prezena glicirizinei imprim produsului activitate
expectorant, antispastic i diuretic. n ulcerul gastric, aciunea terapeutic
este datorit prezenei flavonelor. Are aciune cortizonic, cu rol n absoria
apei,clorurilor, reinerii de ioni de sodiu i eliminare de potasiu, datorit
prezenei glicirhizinei (se produc edeme la doze ridicate). Aciunea
antiinflamatoare este atribuit acidului gliciretic i principiului estrogen. Din
cauza cantitilor de glucide se utilizeaz i ca edulcorant i se prefer la
ndulcirea unor ceaiuri medicinale utilizate n dispepsiile de fermentaie,
deoarece spre deosebire de zahr sau miere nu produce fermentaie.
66

Rdcina de lemn dulce se ntrebuineaz sub form de macerat la rece

sau infuzie ( 1 % ), extract sau pulbere. Intr n compoziia Ceaiului
antireumatic, laxativ i a pulberei laxativ-purgative; de asemenea intr n
compoziia produsului farmaceutic Cortelax, n Tabletele contra tusei pentru
copii i n Tabletele expectorante.
VARZA (brassica oleracea) este o plant alimentar care se cultiv
foarte mult, sub diferite varieti, pe ntreg globul.
n Frana, Anglia i pe litoralul Mrii Mediterane crete spontan
varietatea silvestris.
Pe lng proprietile alimentare, varza este considerat n prezent i ca
plant medicinal.n acest scop se ntrebuineaz sucul proaspt, concentrat,
obinut prin presarea frunzelor mrunite de varz alb. Acest suc n stare
proaspt conine :Vitamina C, derivai sulfuroi cu activitate antimicrobian,
un principiu activ denumit: vinil-5-tio-2-oxozolidon, cu proprieti
antitiroidiene.
Cercettorii americani au semnalat n 1950 i experimentat clinic n 1956,
dovedind c, n sucul de varz alb proaspt exist un factor antiulceros pe
care l-au denumit vitamina U.Independent de acetia, n 1954, cercettorii
elveieni au ajuns la aceleai rezultate.
Pe baza acestor date, sucul obinut din varza proaspt se recomand n
ulcerul duodenal. n acest scop se face o cur de cel puin 3 sptmni pn la
maximum 6 sptmni, folosind zilnic, n poriuni mici, ntre mese, 0,5-1 litru
suc proaspt, bineneles respectnd regimul prescris de medic.
CARTOFUL (Solanum tuberosum) este o plant originar din America
de Sud,care se cultiv pe mari suprafee i n ara noastr, ncepnd de la es i
pn la etajul subalpin.
Cartoful face parte din aceeai familie de plante toxice cu mtrguna,
mselria, ciumfaia i mutulica(Scopolia carniolica), plante care conin
alcaloizi de tipul atropinei. i n cartof exist, n cantiti foarte mici, asemenea
alcaloizi.
Medicina empiric utilizeaz n boala ulceroas sucul proaspt, nefiert,
obinut din cartofi (tuberculi) .Dar, n cantiti mari, aceast practic poate duce
la fenomene de intoxicaie.Calmarea durerilor ulceroase se datorete cantitilor
de alcaloizi existeni n sucul proaspt de cartof i de aceea sucul de cartof
trebuie folosit cu pruden,iar spre deosebire de sucul de varz, el nu constituie
dect un tratament cu caracter simptomatic.
Pn la confirmarea pe baze tiinifice a efectelor terapeutice ale sucului
obinut din cartof, este mai bine s se renune la acest tratament.
C. METEORISMUL. PLANTE CU ACIUNE
CARMINATIV

67

Prin meteorism sau balonare se nelege mrirea volumului abdominal

datorit acumulrii gazelor n stomac sau intestine.Meteorismul nu este dect un
simptom,iar cauzele lui pot fi multiple: fermentaiile intestinale, aerofagie,
paralizia sau ocluziile intestinale etc.
n mod curent, ns, meteorismul se datorete n special dispepsiei de
fermentaie,adic procesului de fermentaie care are loc n intestine. Aceste
tulburri digestive pot fi cauzate la rndul lor de tulburri colecistice sau
pancreatice, de gastrite hipoacide, colite etc .
Plantele descrise la acest subcapitol nu realizeaz dect numai un
tratament simptomatic al meteorismului.
Plantele medicinale utilizate n acest scop se numesc carminative, adic
specii medicinale care prin principiile active, n special uleiuri volatile,
mpiedic procesele de fermentaie, iar pe de alt parte ajut la evacuarea
gazelor intestinale. Cele mai importante specii din aceast grup sunt
anasonul(Pimpinella anisum), descris n grupa plantelor cu aciune
expectorant, feniculul(Foeniculum vulgare), chimenul(Carum carvi), descris
mai nainte, coriandrul(Coriandrum sativum) i mghiranul (Maiorana
hortensis) .n ceaiurile carminative intr deseori i mueelul, iar n unele
prescripii fitoterapeutice, pe lng aceste specii, se recomand i valeriana
(Valeriana officinalis) .Aceast plant, dup cum vom vedea, este n principal
sedativ. N meteorism valeriana joac un rol indirect, prin aciunea sedativ
asupra sistemului nervos.
FENICULUL (Foeniculum vulgare) sau molura este o plant
medicinal de origine mediteranean, cultivat i n ara noastr.
Tulpina feniculului este dreapt, nalt pn la 2 m, foarte ramificat de la
baz, cilindric, fin striat longitudinal.Frunzele sunt 3-4 penate, sectate n
numeroase segmente, ultimele foarte nguste,liniare, filiforme, prevzute pe
suprafaa superioar cu canicule i ascuite la vrf.Umbelele sunt mari, cu raze
inegale, cu numeroase flori hermafrodite, cu petale galbene-aurii, ndoite spre
interior, cu stiluri foarte scurte.
Fructul este format din dou achene, de obicei libere ntre ele, neproase,
eliptic alungite, uor arcuite sau drepte, lungi de 4 10mm, groase de 1,5 4
mm, cu 5 coaste longitudinale proeminente, din care cele dou marginale mai
dezvoltate. La partea superioar se observ un stilopod lit i resturile
stigmatelor. Fructele sunt de culoare cenuie verzuie pn la brun verzuie,
iar coastele longitudinale sunt galbene verzui. Mirosul este plcut,
caracteristic, aromat, iar gustul dulceag, uor arztor.
n scopuri medicinale se ntrebuineaz fructele care conin ulei volatil, au
aciune antispastic i carminativ, stimuleaz secreia lactic, fluidific
secreiile bronice i au proprieti sedative.
Fructele de fenicul i preparatele din din ele sunt indicate n spasmele
uoare ale tubului digestiv. Au aciune carminativ i se mai utilizeaz ca
expectorant n bronite, iar extern ca dezinfectant.
68

Se administreaz sub form de pulbere 1 4 g/zi n caete i infuzie 1 g

%. Din uleiul volatil se prepar apa aromat de fenicul. Intr n compoziia
Ceaiului contra colicilor, pentru copii i aduli, n Ceaiul pectoral i n Pulberea
laxativ-purgativ.
Fructele de fenicul se mai ntrebuineaz i n industria alimentar.
CORIANDRUL (Coriandrum sativum) este o plant anual de cultur,
originar din regiunea mediteraneean de est. n ara noastr se cultiv pe
suprafee ntinse.
Tulpina este dreapt, de 20-70 cm nlime, cilindric, fin brzdat,
ramificat la partea superioar. Frunzele bazale sunt ntregi, peiolate,
neproase, cu diniori pe margini sau trilobate, cu foliolele rotunjite. Frunzele
superioare sunt profund dinate, penate, cu lacinii late, obtuze, iar cele tulpinale
superioare i mai profund segmentate, aproape filiforme, cu vrful ascuit.
Umbelele au 3-7 raze i sunt desprite spre extremitate n umbelule cu
numeroase flori, cu petale albe sau roze.
Fructul este globulos sau sferic, cu diametrul de 4 5 mm, format din
dou achene concave spre interior i convexe la partea exterioar, de cele mai
multe ori unite. Fiecare dintre achene este prevzut cu 5 coaste primare,
longitudinale, ondulate, i 4 coaste secundare intercalate, pronunuate i
crenelate. n partea superioar a fructului se observ stilopodul i resturile
caliciului, sub form de 5 dini, de culoare galben brun deschis. Mirosul
fructelor este plcut, caracteristic, iar gustul puternic aromat.
Fructele, care constituie partea utilizat n scop medicinal, conin un ulei
volatil format din linalol (60 70%) geraniol,cineol, pinen i terpinen, precum
i lipide, amidon, substane pectice i substane minerale.
Coriandrul, datorit uleiului volatil, are proprieti carminative i
stimulante asupra secreiilor gastrointestinale. Se recomand sub form de
infuzie (0,5 1,5 g%), n dispepsii digestive i ca stimulent al poftei de
mncare. Intr n compoziia Ceaiului contra colicilor pentru copii, Ceaiului
gastric, Ceaiului tonic aperitiv. Uleiul de coriandru se utilizeaz ca
aromatizant i intr n compoziia Apei aromatice, care servete la prepararea
tincturii de malat de fier.
MGHIRANUL (Majorana hortensis) este o plant de cultur,
originar din Africa de Nord, Orientul Apropiat i Indiile Orientale, naturalizat
n regiunea mediteraneean. n ara noastr se cultiv pe mari suprafee.
Mghiranul are tulpina dreapt, de 20 30 cm nlime, mult ramificat
de la baz, cu ramuri subiri rigide. Frunzele mici, cu peiolul scurt, sunt eiliptic
ovale, ntregi pe margini, la vrf rotunjite, cu nervuri puin pronunate. Datorit
periorilor fini, planta are aspect cenuiu verzui. Inflorescena este format din
spiculee globuloase. Florile sunt aezate cte 2 la subioara unei bractee i au
caliciul redus la o singur foliol oval, iar corola este bilabiat, alb sau palid
liliachie roiatic.

69

n scopuri medicinale se ntrebuineaz ramurile subiri mpreun cu

frunzele i inflorescena culese la nceputul nfloririi i uscate la umbr sau la
maximum 40 grade.
Mghiranul conine un ulei volatil de culoare galben sau galben
verzuie, format din terpineol, terpinen i sabinen, tanin, principii amari,
vitamina C i beta caroten.
Datorit acestor principii active, n special uleiului volatil i substanelor
amare, mghiranul are proprieti stimulante asupra digestiei i tonic aperitive,
carminative i antispastice.
Are aciune sudorific, expectorant i exercit efecte sedative asupra
sistemului nervos. n trecut a fost ntrebuinat i n tratamentul epilepsiei.
Cataplasmele din frunze calmeaz colicile intestinale, la copii.
Intern se utilizeaz sub form de infuzie, 0,5 2 %.
n industrie se ntrebuineaz pentru obinerea unor parfumuri, iar n
alimentaie n scop condimentar.
D. AFECIUNI ALE FICATULUI I BILEI
n stadiul actual al terapiei nu se poate vorbi nc de o medicaie specific
n cele mai multe afeciuni hepatice. n primul rnd nu dispunem de ageni cu
aciune antivirotic eficace impotriva virusului hepatitei. Nu avem medicamente
sigure care s regenereze celula hepatic i nici mijloace care s mpiedice
procesele de fibrozare a ficatului.
Se nelege de la sine c n acest caz, este de mare nsemntate prevenirea
infeciei hepatice i nlturarea cauzelor care determin cele mai multe boli
hepatice: alcoolul, tutunul, alimentaia neraional, excesul de medicamente,
mediul toxic, surmenajul i tensiunea nervoas.
Tratamentul de baz n majoritatea bolilor hepatice rmne nc regimul
alimentar i asigurarea unui repaos fizic i psihic prelungit. Alturi de aceste
specificaii exist numeroase medicamente de origine vegetal, care aduc un
preios sprijin n ameliorarea sau chiar vindecare a numeroase afeciuni ale
ficatului i a cilor biliare.
Fitoterapia urmrete n acest caz urmtoarele obiective principale:
--asigurarea unei medicaii ct mai puin toxice , stimularea funciei antitoxice a
ficatului, mbuntirea digestiei i a asimilaiei, o vitaminoterapie susinut;
--asigurarea unui flux biliar optim prin medicaia colagog i coleretic.Prin
plante cu aciune colagog se ineleg acelea care influeneaz mecanismul de
golire a cilor biliare, iar prin coleretice cele care stimuleaz formarea bilei;
--calmarea spasmelor i colicilor biliare i obinera unor efecte sedative
generale, precum i reducerea proceselor inflamatoare.

70

Cum aceste efecte nu se pot obine cu o singur specie medicinal, se

recomand asocierea mai multor plante cu principii active specifice. O serie
dintre aceste specii, cum sunt cele cu aciune carminativ, au fost descrise mai
nainte de asemenea i cele tonic-amare, iar principalele surse de vitamine vor fi
prezentate la sfritul acestei lucrri.
Dintre speciile cu aciune colagog i coleretic menionm: izma-bun
(Mentha piperita), anghinara (cynara cardunculus) , turia- mare (Agrimonia
eupatoria ), ppdia (Taraxacum officinalis) , unguraul (Marrubium vulgare),
pelinul (Artemisia absinthium) ,care a fost descris la grupa tonic-amarelor,
levnica (Lavandula angustifolia ) i jaleul (Salvia officinalis ). n aceleai
scopuri se intrebuineaz cicoarea (Cichorium intybus) i sucul proaspt de
ridiche .
O alt plant exotic, originar din America de Sud, cu remarcabile
proprieti coleretice colagoge este Peumus boldus, din ale crei frunze se
prepar un extract care intr n compoziia produsului farmaceutic Boldocolin.
Dintre speciile cu aciune antispastic menionm n special rostopasca
(Chelidonium majus) , care a fost de asemenea descris la antitusivele cu
aciune calmant . Aceast specie, prin chelidonina ce o conine i acioneaz la
fel ca papaverina , mai prezint avantajul c pe lng toxicitate sczut are
aciune coleretic, colagog i anticongestiv hepatic.
n medicaia fitoterapeutic este necersar asocierea acestor specii i cu
unele plante ncadrate n grupa cu aciune sedativ, n special cu pojarnia sau
suntoarea (Hypericum perforatum) .
n general, plantele medicinale utilizate n bolile ficatului i bilei se
recomand n stadiul subacut i cronic, cnd este nevoie de un tratament
susinut, timp ndelungat i respectarea tuturor indicaiilor prescrise de medicul
de specialitate.
ANGHINARA (Cynara cardunculus) este o plant medicinal de
cultur, cu tulpina viguroas, nalt de 60-80 cm, acoperit cu peri dei, albiargintii. n primul an de cultur se formeaz rozeta bazal de frunze, iar n al
doilea an tulpina florifer.
Frunzele sunt mari, adnc penat-partite , pe faa superioar aproape
glabre, bogat proase pe faa inferioar, cu lobi neregulat rotunjii sau ascuii,
cu sau fr spini sunt de culoare verde sau verde-albicioas pe faa superioar i
alb-cenuie pe faa inferioar i au gust foarte amar. Se usuc n strat subire, n
poduri bine aerisite. n scopuri industriale se utilizeaz i imediat dup
recoltare. Capitulele florale foarte mari sunt dispuse solitar la vrful tulpinilor i
ramurilor. Foliolele involucrului sunt groase, multiserate, oval lanceolate
ascuite la vrf. Florile sunt albastre azurii.
Frunzele de anghinar conin cinarin (acid 1,4-dicafeilchinic), acizii
cafeic i clorogenic, flavonoide (cinarozid i scolimozid), un principiu amar
cinaropicrina sau picrocinalina, acizi aminai i substane minerale.

71

Frunzele de anghinar au aciune coleretic ;ele mresc secreia bilei i

stimuleaz excreia biliar a colesterolului;scad colesterolemia i stimuleaz
diureza i funcia antitoxic a ficatului. Acioneaz asupra celulei hepatice .
Sub diferite forme farmaceutice se recomand n toate cazurile n care
este nevoie s se stimuleze fluxul biliar i diureza, precum n cazurile n care se
urmrete s se influeneze metabolismul colesterolului.
Preparatele pe baz de frunze de anghinar sunt indicate n disfunciile
hepatobiliare ,n special n insuficiena biliar, n colecistitele subacute i
cronice, n angiocolite, n obstruciile pariale ale hepatocoledocului, n
hepatitele subacute i cronice i n ciroza hepatic.
Se administreaz sub forma de infuzie (0,5-1%), de 2-3 ori / zi, nainte de
mas, sub form de extract fluid deproteinizat, 2-10g/24 de ore. Sub form de
extract fluid intr n compoziia produsului Anghirol i Boldocolin. Din
extractul uscat se prepar drajeuri de 0,25 g , din care se iau cte 2 drajeuri , de
3 ori/ zi.
TURTIA MARE (Agrimonia eupatorie ), plant peren ,rspndit in
Eurasia, Africa i America, crete frecvent i n ara noastr, n pduri, tufiuri,
luminiuri i margini de pduri, prin poieni i livezi, pe margini de drumuri,
ncepnd de la es pn la etajul montan.
n pmnt are un rizom scurt, trtor, de obicei neramificat, la fel ca i
tulpina, dreapt, rotund sau prevzut cu mici coaste puin proeminente. Spre
vrf se formeaz tulpina florifer, puin ramificat, moale, proas, cu
numeroase flori mici, cu 5 petale galbene-aurii. Frunzele cresc direct pe tulpin
i sunt lungi de 8-16 cm, late de 4-8 cm, fiind divizate n 5-9 foliole mari, ntre
care se gsesc foliole mai mici.
n scopuri medicinale se folosete partea aerian a plantei, recoltat
nainte sau n timpul nfloririi, ncepnd din iunie pn la sfritul lunii august.
Planta conine un ulei esenial, acid salicilic, nicotinic i ali acizi
organici, substane de natur tanic, fitosterine, precum i vitaminele B1, C i
K. n planta verde se gsete i un principiu amar, care prin uscare se
transform.
Se utilizeaz ca tonic-amar, coleretic i colagog. D rezultate bune n
colecistopatii nsoite de hipoaciditate. Datorit taninurilor pe care le conine are
aciune uor antidiareic. Prin administrarea extractelor de turti mare sau
obinut rezultate bune n tratamentul unor stri alergice nsoite de urticarie, n
cefaleea obinuit i n hemicranie, n unele forme de insomnie i n afeciuni
reumatice sau n artropatii degenerative.
Rezultatele terapeutice se obin dup un tratament mai indelungat. Acest
lucru este posibil , deoarece planta nefiind toxic nu prezint nici un fel de
fenomene de intoleran, chiar dac este folosit zilnic o perioad ndelungat.

72

Se utilizeaz sub form de infuzie, preparat dintr-o lingur de plant

uscat , mrunit, la o can de ap. Se beau 2-3 cni pe zi. Se poate face i un
extract mai concentrat, tot prin infuzarea a 15 g plant la 150 g ap, urmat de
fierberea scurt (5 minute). Din acest extract se iau zilnic 3 liguri.
Turtia mare intr n compoziia unor ceaiuri medicinale, dintre care
menionm: Ceaiul antidiareic i Ceaiul hepatic.
PPDIA (Taraxacumofficinale) este o plant comun, rspndit n
toat ara, prin locuri ierboase, prin culturi, pe marginea drumurilor, ncepnd
din regiunea de cmpie pn la cea subalpin.
n pmnt are un rizom gros, vertical, de culoare brun, simplu sau
ramificat, din care se dezvolt numeroase frunze i 1 4 tulpinie florifere,
goale n interior. Frunzele sunt oval alungite pn la ngust lanceolate,
atenuate n peiol, uneori cu nuane roietice, cu marginile ntregi sau sinuos
dinate. Involucrul floral cu numeroase foliole este nepros, de culoare verde
nchis. Florile galbene, de dou feluri, sunt dispuse n capitule, cele marginale
sunt pe dos striate negre verzui, iar cele centrale galbene.
n scopuri medicinale se recolteaz primvara frunzele, iar n august
noiembrie rdcinile ntregi, netiate. Rdcinile se pot usca i la soare.
Frunzele conin vitamina C, proteine, substane grase, glucide i substane
minerale. n flori se gasesc alcooli triterpenici, carotinoide i vitamina B2.
Rdcinile conin insulin, tanin, rezine, steroli (sigmasterol i sitosterol), un
principiu amar taraxacina, alcool triterpenic (taraxerol, beta amirina),
vitaminele A, B, C, D i acid nicotinic.
Preparatele pe baz de frunze i rdcini de ppdie au proprieti
colagoge. Au aciune slab purgativ i excit secreiile gastro intestinale.
Se recomand n dischinezii biliare nsoit de tulburri uoare dispeptice.
Se folosete sub form de infuzie sau decoct de frunze 1%, cte 3 cni pe
zi; decoct de rdcin 3%, 2 8 g/24 de ore. Intr n compoziia Ceaiurilor
depurativ, dietetic, gastric i hepatic.
LEVNICA (Lavandula angustifolia) este o plant orginar din
regiunea mediteranean care se cultiv i n ara noastr ca plant odorant,
decorativ i pentri utilizri industriale.
Levnica are o nlime de 20 60 cm, cu tulpina foarte ramificat de la
baz, cu numeroase ramuri subiri i lstari sterili, formnd tufe dese. Frunzele
sunt liniare, ntregi, de 3 5 mm lime, ascuite la vrf, cu marginile ndoite n
jos. Inflorescena este spiciform, cu numeroase flori grupate mai multe la un
loc. Florile cu caliciul cilindric, pros glandulos, de culoare violet cenuie,
cu dini mici. Corola este bilabiat, tubuloas, mai lung dect caliciul, albastr
violet, pros glanduloas.
n scopuri medicinale se ntrebuineaz inflorescenele recoltate la
nceputul nfloririi.
Prile florare i aeriene ale plantei conin ulei volatil (bogat n acetat de
linalil, linalol i genariol), tanin i un principiu amar.
73

Intern, florile de levnic, sub form de infuzie 1 2%, se utilizeaz

pentru proprieti coleretice, antiseptice i uor diuretice i ca aromatizant n
unele ceaiuri medicinale.
Uleiul de levnic intr n compoziia unor produse farmaceutice ca
Inhalantol, Pilofort, Seboral, Siloderm P1 i P5, servete la prepararea oetului
aromatic i a uleiului de hiosciam compus (Balsam Tranquille). Florile intr n
compoziia Ceaiului pentru bolnavii hipertensivi, n Floriten 1 i 2 i n
Aromatizantul pentru bi.
JALEUL DE GRDIN (Salvia officinalis) este originar din Europa
mediteranean i din Asia Mic. La noi se cultiv ca plant medicinal i
ornamental. Tulpina jaleului este dreapt, de 30 70 cm nlime, ramificat.
Att tulpina ct i ramurile sunt acoperite de peri albi. Frunzele oval
lanceolate, uneori oval eliptice, sunt de 2 8 cm lungime i late de 1 3 cm,
cu baza rotunjit sau ascuit, uor cordat. Marginea frunzelor este fin dinat,
cu nervuri n form de reea pe suprafaa inferioar a limbului acoperit de
periori dei , fini. Influorescena este simpl sau ramificat, format din 6-8
verticile, cu 6-10 flori lungi, cu caliciul tubulos, cu corola violet, de 2,5 ori mai
lung dect caliciul. Labiul superior este drept, iar cel inferior este mai lung are
lobii laterali eliptici, rsfrni. n ara noastr se cultiv ca plant aromatic i
erlaiul (Salvia sclerea), care difer de jale, n special prin nlime (pn la 2
m) prin frunzele mari i prin labiul inferior al florii care este de culoare galben.
Se recolteaz florile la nceputul nfloririi i se usuc la umbr, n straturi
subiri.
Frunzele jaleului de grdin conin ulei volatil, format din salven, tuione,
alfa-pinen, beza-pinen, cineol, borneol, camfen, acetat de linalin i de bornil.
Alturi de uleiul volatil, jaleul mai conine acid ursolic, acid oleanolic i ali
acizi organici, beta-sitosterol, tanin, saponine, glucoz i pentoz, vitaminele B1
i C, picrosalvin, oleorezine, substane de natur estrogen, substane cu
aciune bacteriostatic i bactericid, enzime i sruri minerale.
Frunzele de jale se folosesc sub form de: infuzie (1-2,5%), tinctur de
extract apos, ca aromatizant, stimulent n dispepsii i atonii gastrointestinale i
pentru proprietile uor colagoge.
Extern, sub form de infuzie, se ntrebuineaz pentru aciunea antiseptic
i uor astringent n inflamaiile cavitii nazale, faringiene i n hemoragii ale
gingiilor. Intr n compoziia Ceaiului antiastmatic i a Ceaiului pentru gargar.
CICOAREA (Cichorium intybus), plant mult rspndit pe ntreg
cuprinsul rii, de la es pn la munte, crete prin fnee i puni, pe locuri
necultivate, pe lng drumuri i pe malul rurilor.

74

n pmnt are o rdcin vertical, groas. Tulpina este dreapt i ajunge

pn la 180 cm. Este de obicei bogat ramificat, avnd la baz o rozet de
frunze asemntoare cu cele de ppdie. Frunzele tulpinale sunt ntregi, fr
peiol oval lanceolate, ascuite la vrf i puin proase. Capitulele florare
(antodii) sunt grupate cte 2 3, sau solitare pe ramurile laterale. Florile ligulate
sunt de culoare albastr deschis, iar n stadiul de boboc, cilindric.
n scopuri medicinale se ntrebuineaz prile aeriene ale plantei i n
special rdcinile, recoltate toamna trziu.
Cicoarea conine: substane amare, inilin, tanin, acid cicoresic (acid
dicafein tartric), cicorin( o cumarin, glucozid al eculetinei), iar din latexul
rdcinii s-au izolat principii amare de natur triterpenic, ca lctucina i
lactucopricrina, precum i uin alcool tot de natur triterpenic, taraxasterolul.
Frunzele conin cicorin, acid coric (dicafeil tartric), ului volatil, tanin, rezine
etc.
Datorit principiilor amare, inulinei i colinei, cicoarea are proprieti
eupeptic amare i colagoge, iar datorit uleiului volatil i rezinelor are efecte
uor diuretice.
Se utilizeaz sub form de infuzie (1 %). Intr n compziia Ceaiului
depurativ, Pulberii laxativ purgative i produsului laxativ Cortelax.
RIDICHEA DE IARN (Raphanus satinus) sau ridichea neagr este o
plant cultivat n scop alimentar din timpuri strvechi. Dup Herodot, se
cultiv n mari cantiti n Egipt, nc din anul 2700 .e. n. De aici a fost preluat
de romani i de popoarele romanice i se gsete rspndit astzi pe tot globul
pmntesc. Proprietile terapeutice ale ridichii erau cunoscute din antichitate,
fiind mult timp utilizat pentru proprietile ei antiscorbutice i diuretice.
Astzi, ridichea se ntrebuineaz n colecistite i angiocolite nsoite de
constipaie.n acest scop se folosete sucul obinut prin presare din ridichea
curit i dat pe rztoare. Se iau zilnic 100 150 g suc proaspt, n mai multe
prize timp de 4 5 zile, dup care se face o pauz de 2 zile. Pentru a ndeprta
gustul neptor datorit sulfurii de alil, sucul proaspt obinut, se las la rece
cteva ore, dup care se poate sra sau ndulcii dup gust. Tratamentul cu suc de
ridiche este de 1 2 luni.
Proprietile terapeutice ale sucului de ridiche se datoresc att efectelor pe
care le are asupra peristaltismului intestinal, ct i aciunii pe care o exercit pe
musculatura neted a canalelor biliare, uurnd astfel scurgerea bilei. Datorit
acestui fapt, sucul de ridiche este indicat n tulburri hepatice cronice, produse
de dischinezii ale cilor biliare, n special n cele nsoite de constipaie. Se
recomand i n litiaza biliar cronic.
Astzi, n terapeutica modern exist specialiti farmaceutice pe baz de
ridiche de iarn.

75