Sunteți pe pagina 1din 58

FARMACOGNOZIE -

PARTEA GENERALĂ

Istoric
Cuvinte cheie
Surse
Flora cultivată
Flora spontană
Culturi de celule şi ţesuturi
Obţinerea produselor naturale
Recoltarea
Sortarea
Decorticarea
Stabilizarea, fermentarea
Uscarea
Condiţionarea
Ambalarea, marcarea
Depozitarea şi conservarea
Degradările produselor vegetale suferite în timpul conservării
Cultivarea, recoltarea, prelucrare plantelor toxice
Biotehnologia farmaceutică
Biosinteza principiilor active
FARMACOGNOZIA
studiul complex al produselor medicinale naturale:
vegetale
animale
folosite în:
farmacie - preparate galenice:
infuzie, tincturi, extracte
industrie - medicamente:
atropină, papaverină, digoxină, colchicină

Termenul:
pharmacon – remediu, medicament
gnosis – cunoaştere
1815 – C. A. Seydler – “Analecta Pharmacognostica” – ştiinţa
cunoaşterii şi recunoaşterii produselor medicamentoase
78 e.n. – Dioscoride – “Materia medica” – materiale
medicamentoase, sinonim cu substanţe şi produse naturale

ISTORIC

Antichitate: India:
• 12.000 de specii Vedele
medicinale • piper, arborele de stricnină

Mesopotamia China
• tăbliţe de lut din (Ninive) • Primul tratat de
• cultivau macul (2700îen) farmacologie chinezesc:
365 de plante
• menta (1200îen)
• Anestezia cu plante
(inhalări de măselariţă,
Egipt cânepă)
• papirusuri - (Ebers, 1550
îen): 200 plante: ricin,
coriandru
Grecia

Hipocrate (460-374îen):
– “Corpus Hippocraticum” 236 plante
– Medicina raţională: rolul naturii în vindecarea
bolilor, medicului revenindu-i sarcina de a ajuta
natura

Theophrast (372-287îen)
• “Historia Plantarum”
• Cauzele plantelor
• Cercetarea plantelor
• părintele botanicii
• 500 specii

Dioscoride (50-100 îen)


• “Materia Medica (De Universa Medica)” – 600
plante

Roma
• Plinius cel Bătrân
– Naturalis historia în 37 de volume
• Galenus (131-200, a trăit la Roma)
– Părintele Galenicii
– 473 medicamente vegetale
Evul Mediu
– perioada de destrămare a Imperiului Roman (perioadă de
magie şi ignoranţă)
– perioada supremaţiei arabe:
• Rhazes
• Avicenna
• Averrhoes
• Mesue
– prima farmacie: 840, Bagdad

Secolul XV (Renaştere)
• perioada ştiinţifică:
– se pun bazele chimioterapiei
– primul microscop
• Paracelsus (1493-1541, chimia aplicată în fitoterapie)
– quinta essentia (o mică parte din plantă este activă –
arcanum – în cantitate de 1 g în 20 kg plantă) =
principiu activ

Secolul XVI-XVIII
– izolarea unor principii active
• acizi organici (C.W.Scheele), alcaloizi,
vitamine
– 1753 – Linné:
• sistemul de clasificare al plantelor (6000
plante)
• “Genera Plantarum”
• “Species Plantarum”
Secolul XIX
Ø morfina (Derosne, Seturner, 1806)
Ø chinina (Pelletier, Caventou, 1820)
Ø hiosciamina (Geiger, Hessé, 1833)
Ø digitalina (Nativelle, 1869)
Secolul XX:
Øelucidarea biosintezei (izotopi radioactivi)
Øintroducerea în cultură a unor plante medicinale
Øculturi de celule şi ţesuturi pe medii sintetice
Øcercetări farmacodinamice (s-au testat
substanţele izolate, extractul): fitocomplex

În prezent:
• Industria farmaceutică: ½ din plante
– 45% din medicamente sunt obţinute din plante
• Populaţia globului: 80-85% remedii tradiţionale (90% sunt
plante)
• 200.000 de specii de plante medicinale şi aromatice (230
frecvent)
• 20.000 plante cercetate de om (1100 – după alte
aprecieri)
• 250 specii – pentru izolare de substanţe pure
Utilizarea plantelor medicinale în România

• Herodot (4000îen): dacii şi sciţii


– Plante cu acţiune calmant-anestezică, cicatrizantă, expectorantă
– Scrieri: Tucidide (460-396îen)
• Tăbliţe dacice

• Dioscoride: zeci de plante cu nume dacice

Plante medicinale (alimentare) folosite de pe vremea


tracilor
• Alium cepa, Aconitum, Hypericum, Sarothamnus,
Sambucus nigra, Chelidonium, Gentiana, Verbascum,
Mentha, Salvia, Thymus, Achillea, Arthemisia, Taraxacum,
Pimpinella anisum, Carum carvi, Eryngium planum,
Conium maculatum etc.

Dovezi materiale:
• Dobrogea: săpături arheologice
• Prima carte: 1578 (Cluj) – Herbarium
• Bărbiereii – foloseau plantele în tratatrea bolilor
– Alexandru Lăpuşneanu / boală de ochi
• Matei Basarab (1640-1652): “Pravila” (Carte de legi):
– “Vraciul are voie să studieze ierburile şi să descopere
leacurile împotriva otrăvurilor”
• “Psaltirea Scheiană”: scorţişoara, isop “tacta” (gumă)
• “Lexiconul slavo-român” (1694): izma, muştar
• 1695: Spitalul Colţea / Iaşi cu farmacie în care se vindeau
ierburi de leac
• 1735: dovezi de culegere organizată a plantelor (Grigore
Ghica)
• 1791:
– farmacist Singerus Peter (Sibiu): lista plantelor medicinale
din Ardeal (latină, română, germană, maghiară)
• 1833: Societatea de Medici şi Naturalişti (Iaşi):
– studierea florei şi a plantelor medicinale
• 1863:
– Farmacopeea Română ediţia I: 217 droguri vegetale
• secolul XX:
– botanişti, biologi, agronomi, farmacişti, medici – studierea
plantelor medicinale
• 1904: Cluj – prima staţiune experimentală din lume,
specializată în studierea plantelor medicinale şi aromatice
(prof. Bela Pater)
• 1929: întreprinderea Digitalis (Orăştie)
– Adonis (Cluj), Romaniţa (Bucureşti)
• 1949: Plafar
• 1975: Staţiunea de Cercetări pentru Plante Medicinale şi
Aromatice Fundulea

Cuvinte cheie

• Plantă medicinală – o specie vegetală al cărui organ


(toată planta) se utilizează datorită conţinutului său în
principii active.

• Produs vegetal medicinal (produs natural medicinal, drog
= uscat) – organul sau o anumită parte a plantei supus
unor prelucrări şi uscat (rar, proaspăt) care se foloseşte în
farmacie sau industrie.

• Denumire (latină, binară):


Ø 1. genul sau specia (genitiv)
Ø 2. organul folosit (nominativ): radix, rhizoma, tubera,
bulbus, cortex, herba, folium, flos, fructus, semen,
gemmae (turiones)
Exemple:

• Althaeae radix, A. folium – Althaea officinalis /


Malvaceae
• Althaeae radix mundata
• Ginseng radix – Panax ginseng / Araliaceae
• Valerianae rhizoma cum radicibus – Valeriana
officinalis / Valerianaceae
• Colchici bulbus, C. semen – Colchicum
autumnale / Liliaceae
• Aconiti tuber – Aconitum Napellus /
Ranunculaceae

• Belladonnae folium – Atropa belladonna / Solanaceae

• Tagetes flos – Tagetes patula / Asteraceae

• Carvi fructus – Carum carvi / Apiaceae

• Frangulae cortex – Rhamnus frangula / Rhamnaceae

• Digitalis purpureae folium – Digitalis purpuraea /


Srophulariaceae
• Digitalis lanatae folium – Digitalis lanata /
Srophulariaceae

• Saponariae rubrae radix – Saponaria officinalis /


Caryophyllaceae
• Saponariae albae radix – Gypsophilla paniculata /
Caryophyllaceae
Alte denumiri:
• Secale cornutum – scleroţii de Claviceps purpurea
• Cynosbati fructus – Rosa canina / Rosaceae
• Opium – Papaver somniferum / Papaveraceae

Produse de metabolism:
• Rezinele: Benzoe – Styrax benzoin / Styracaceae
• Uleiurile volatile: Menthae aetheroleum
• Uleiurile grase: Olivae oleum
• Gume: Gummi arabicum

Principii active
• quinta essentia
• substanţe chimice sintetizate de organul vegetal, cu
proprietăţi terapeutice

Acţiune terapeutică:
• o substanţă: arbutozida / Vitis idaeae folium
• grup de substanţe: glicozidele cardiotonice / Digitalis sp.
• complexul fitochimic: ulei volatil + valepotriaţi /
Valerianae rhizoma cum radicibus

Plante aromatice
• conţin pe lângă alte substanţe, ulei volatil cu miros foarte
aromat
• Aromaterapia
Produs animal:
• materia primă folosită pentru obţinerea de extracte totale sau
de principii active (hormoni, vitamine) provenită de la animale.

– Animale sălbatice:
• Physeter macrocephalus (caşalot - cetaceul)
• Gadus morrhua (cod - ulei de peşte - Jecoris oleum)

– Animale domestice:
• Sus scrofa (hormoni)
• Ovis aries (lanolină)

– Insecte:
• Apis mellifica

Clasificare (filogenetic)

1. Thallophytae
2. Bryophytae şi Pteridophytae
3. Gymnospermatophyta
4. Angiospermatophyta
a. Dicotyledonatae
b. Monocotyledonatae
5. Specii de animale
1. Thallophytae
– bacterii, alge, fungi, licheni Fungi
Clavicipitaceae:
• Phaeophyta Claviceps purpurea
Amanitaceae: muscarina
– Laminaria sp.
• Rhodophyta Licheni (400 de milioane de
– Gelidium ani):
– Gracilaria Lecanora esculenta –
– Chondrus crispus mana din Biblie
Usnea ssp. – acidul
– Gigartina mamillosa
usnic - antibiotic
Cladonia sp.
Cetraria sp
Evernia prunastri -
parfumerie

2. Bryophyta şi 3.
Pteridophyta Gymnospermatophyta
• Equisetaceae plante lemnoase, arbori,
arbuşti
– Equisetum arvense –
10.000 specii (9200
mineralizant (Si),
fosile)
antiinflamator, diuteric
Ginkgoaceae
• Polypodiaceae Ginkgo biloba
– Dryopteris filix-mas Pinaceae,
– Phyllitis scolopendriumn Cupressaceae
(năvalnic) Pinus, Cedrus, Larix,
• Lycopodiaceae Picea, Juniperus
communis, Thuja
– Lycopodium clavatum
Taxaceae
Taxus baccata
Ephedraceae
Ephedra
4. Angiospermatophyta / Dicotyledonatae
– 250 000 specii ieboase, arbuşti, copaci
• Subclasa Archichlamydeae
– 37 ordine + 226 familii:
– Juglandaceae, Salicaceae, Betulaceae, Caryophylaceae,
Papaveraceae, Theaceae, Rutaceae, Hamamelidaceae,
Ranunculaceae, Rosaceae, Fabaceae, Malvaceae,
Sterculiaceae, Berberidaceae, Rosaceae, etc
• Subclasa Sympetalae
– 11 ordine + 63 familii:
– Ericaceae, Styracaceae, Lamiaceae, Solanaceae,
Plantaginaceae, Asteraceae, Apocynaceae, Rubiaceae,
Oleaceae etc.

5. Angiospermatophyta / Monocotyledonatae
• embrionul are un singur cotiledon
• 2800 genuri, 66000 specii (ierboase)
• 8 ordine, 17 familii:
• Liliaceae, Iridaceae, Poaceae, Palmae, Zingiberaceae,
Orchidaceae, Amaryllidaceae, Dioscoreaceae etc

6. Produse animale
• Regnul Protozoa (Protozoare):
– Plasmodium, Entamoeba
• Porifera (bureţi, spongieri)
– antimicrobian, citotoxic, antimalaric
• Coelenterata (meduze, anemone, corali)
– Plexaura homomalla (corali): prostaglandina A2
– Sarcophyton glaucum: sarcofitoli (diterpenoide) - antitumorale
• Platihelminti (viermi plaţi)
– trăiesc în intestin, tractul biliar, plămâni, venulele intestinului,
ale tractului urogenital
– Trematode
– Schistosoma - fibroza hepatică
– Cestoda
• Molusca: scoici, melci, sepii, caracatiţe
– Sepia officinalis: antiacid, în paste de dinţi (pudra albă de coral)
• Artropode
– sunt animale nevertebrate, ce au membrele articulate
– insecte, milipede, centipede, arahnide, crustacee
– Coccus cacti: acid carminic
– Cantharis vesicatoria
– Apis melifica
• Cordata:
– Caşalot, cod: vitamina A, D, acid eicosapentenoic (supliment
dietetic)
– Bufo (broasca)
– Şerpi veninoşi (vipere, cobre): Crotalus, Bothrops
• Mammalia: grăsime, lanolina, gelatina, mosc, insulina,
hormoni, sânge, ficat, catgut, vaccin, ser

SURSE DE PRODUSE NATURALE

1. Flora spontană
2. Plante de cultură
3. Culturi de celule şi ţesuturi

Glob: 800.000 specii: 10% medicinale


• 300.000 cormofite (10% studiate chimic,
farmacologic)
• 175.000 talofite (alge, licheni, muşchi)
• 70.000 – se utilizează
• Index computerizat 85.000 specii
• 40-60% - medicamente de origine naturală (80% în
ţările subdezvoltate)
România: 3500 specii vegetale superioare
• 900-1000 plante medicinale (300-400 în terapie)
• 150 din flora spontană
• 140–160 specii utilizate în industrie
Flora spontană

§ sursă ieftină şi importantă, nu necesită efort


§Tezaur naţional
§ culegători
§ colectori
Ø cartarea plantelor medicinale (1975): ANM
– 10-12% se pot recolta
Ø exploatare raţională pentru: Arctostaphylos
uva ursi, Pinus montana, Arnica montana,
Adonis vernalis

Dezavantaje:
Ø producţia greu de apreciat
Ø dezvoltare inegală
Ø inconveniente legate de transport

Flora cultivată
Istoric
• polenizarea manuală a palmierului (9000îen)
• cultivarea ovăzului, orzului, ricinului (5000 îen,
2000 îen)
• sec. XVI: mănăstirile (Padova, prima Grădină
Botanică)
România:
• 1959: 14 specii cultivate
• în prezent: 50 specii cultivate
• Iniţiativa: Cluj, în cadrul staţiunii de profil
înfiinţată în 1904
S-au cultivat:
• Plante din flora spontană:
– Atropa belladonna, Vinca minor, Carum carvi,
Digitalis lanata, Viola tricolor, Glycyrhiza glabra

• Specii rare, ocrotite:


– Angelica archangelica, Gentiana lutea

• Specii din alte zone:


– Solanum laciniatum, Datura innoxia, Digitalis
purpurea, Lavandula angustifolia, Sylibum
marianum

Avantajele cultivării:

§ dezvoltarea uniformă a plantelor pe toată suprafaţa, prin


semănare în aceeaşi zi → momentul optim de recoltare
§ zonarea culturilor: repartizarea speciilor / zone agro-
climatice

§ valorificarea unor terenuri mai puţin propice:


§ nisipoase:
§ Glycyrrhiza glabra, Hyssopus officinalis,
Gypsophyla paniculata
§ semisărături:
§ Chamomilla recutita
§ cu exces de umiditate:
§ Acorus calamus
§ combaterea eroziunii solului:
§ Lavandula sp., Rosa sp., Salvia officinalis
§ se evită substituirile:
§ Plantago / Digitalis
§ se evită epuizarea unor specii rare:
§ Arctostaphylos uva-ursi, Pinus montana, Arnica montana,
Gentiana lutea, Vinca minor

§ economice: mecanizarea
§ aplicarea măsurilor şi experimenţelor agrotehnice:
§ pregătirea seminţelor, înmulţirea potrivită, prăşirea,
îngrăşăminte, pesticide, irigare → producţie crescută

• aclimatizarea: din zone geografice diferite în condiţii pedo-


climatice asemănătoare sau diferite
• Solanum laciniatum - Australia
• Papaver bracteatum (tebaina → codeină) - Iran
• anason, lămâi, portocal
• ameliorarea: se creşte calitatea producţiei

Ameliorarea

§ realizează populaţii vegetale, soiuri noi:


§ rezistente la boli, secetă, frig
§ conţinut ridicat în principii active

§ se bazează pe variabilitate:
§ existenţa sau crearea unor indivizi cu caractere
morfoanatomice diferite
§ naturală – obţinută prin selecţie naturală sau artificială

§ provocată – din taxoni chimici infraspecifici (rase


chimice, varietăţi chimice), poliploidizare, hibridare,
mutaţii
§ Chrysanthemum balsamita var. tanacetoides /
carvonă
§ Chrysanthemum balsamita var. balsamita /
camforă
Metode de ameliorare

1. Selecţia din taxoni naturali


• se bazează pe taxoni – indivizi cu fenotip identic, dar genotip
diferit
• se aleg indivizii viguroşi, rezistenţi la dăunători + conţinut
ridicat în principii active
– pentru transmiterea ereditară a avantajului chimic dobândit

Exemple:
– Belladonnae folium: 0,75% alcaloizi → 1%
– Menthae folium: 2% ulei volatil → 3,6%
– Papaveris fructus: 0,37% morfină → 0,60%
– Lavandulae flos: 1,5% ulei volatil → 6%

Poliploidizarea
§multiplicarea garniturii cromozomiale a celulelor
somatice
§diploide, triploide…..poliploide
§se asigură o creştere a conţinutului în principii active:
§uleiuri volatile
§alcaloizi
§urmată de selecţie
§a. naturală:
§Acorus calamus (Valeriana sp., Scilla maritima):
§2n=24 - America: 1,5–2% ulei volatil
§3n=36 - Europa: 3–4% ulei volatil (10% azaronă)
§4n=48 - India: 5–6% ulei volatil (75-80% azaronă)
§b. indusă
§tratamente fizice şi chimice (centrifugare, şocuri
termice, iradiere, cu toxice mitotice):
§Chamomilla recutita, Atropa belladonna, Mentha
piperita
§Hibridarea
§anumite proprietăţi chimice se pot adiţiona la descendenţi
§a. intraspecifică
§în interiorul aceleaşi specii
§spontană
§b. interspecifică
§între specii diferite:
§rar spontană
§Lavandinul = Lavandula vera x L. Spica
§Cinchona hibrida = C. calisaya x C. Succirubra
§Mentha piperita = hibrid dublu:
§M. longifolia x M. rotundifolia = M. spicata
§M. spicata x M. aquatica = Mentha piperita

§frecvent utilizată
§creşte producţia de masă verde
§creşte conţinutul în principii active

4. Mutaţia
§ modificarea materialului genetic (cromozomi, gene) care
conduce la schimbări cantitative şi calitative în biosinteza
principiilor active

§ a. spontană - factori:
§ endogeni (metaboliţi celulari mutageni)
§ exogeni (radiaţii cosmice, solare α, β)
§ b. provocată
§ radiaţii ionizante: X, electroni, protoni, neutroni, radiaţii
neionizante: UV sau chimic
§ Solanum laciniatum (2% solasodină) / (60Co) - 3%
solasodină
5. Consangvinizarea

§ şterge barierele dintre specii

§ prin inginerie genetică: obţinerea de organisme


modificate genetic care sintetizează molecule
farmacologic active, în cantităţi suficiente

§ Insulina umană: tehnica ADN-ului recombinat


şi al genomului bacteriei E. coli în care s-au
“inserat” genele responsabile de biosinteză

Rezultatele ameliorării:
→ soiuri noi (cultivar)
– ansamblu de indivizi cultivaţi, care prezintă caracteristici
dinstinctive (morfologice, citologice, fiziologice, biochimice)
transmisibile prin înmulţire sexuată şi asexuată

Tipuri de soiuri:
Ø linia – descendenţi proveniţi dintr-un singur individ
reprodus sexuat (seminţe, spori)

Ø clona - populaţie provenită dintr-un singur individ înmulţit


vegetativ

Ø forma – indivizi cu caracteristici fiziologice diferite

Ø taxoni chimici (rasă chimică) – indivizii unei specii identici


prin caractere morfoanatomice, dar diferiţi prin
constituienţii chimici.
3. Culturi de celule şi ţesuturi vegetale

• sursă de produse vegetale, principii active


– proliferarea “in vitro” în condiţii aseptice, pe medii sintetice, a
unor explante (ţesuturi, celule) prin prelevarea din:
• plantă
• fragmente de organe
– Scop: obţinerea de noi plante identice cu planta din care s-a
făcut prelevarea
– Se bazează: totipotenţă celulelor (menţinerea genomului,
chiar dacă nu funcţionează anumite gene)

• Se obţin:
• calusuri: celulele neoformate sunt îngroşate, de
cicatrizare, fără structură caracteristică ţesuturilor din
care au provenit
• plantule: celulele nou formate se reorganizează în
structuri histoanatomice distincte, cu formarea unor
ţesuturi şi organe, reconstituind planta.

• Condiţii speciale: sterile pentru


– Camerele de inoculare
– Instrumentar
– Vase de cultură
– Mediu nutritiv
Mediu nutritiv (de cultură):
• inocularea explantului,
– apa bidistilată
– surse organice de C (glucoză, zaharoză)
– surse de N (aminoacizi)
– săruri minerale: K, Ca, P, S, Mg, Fe, Mn, Zn, Na
– vitamine: B1, B6, acid nicotinic
– factori de reglare a creşterii (citokinina, auxina, gibereline)
– ingrediente cu rol plastic şi energetic (lapte de cocos, suc de
tomate, malţ)
– poartă denumirea oamenilor de ştiinţă:
• mediul Murashige-Skoog (MS), Gamborg (B5)
• Ex.: agar, gelatina, biogeluri

• Obţinerea culturilor
– condiţii foarte sterile
– temperatură 22-28ºC
– iluminare (0-5000 luxi)
– alternarea perioadei de lumină şi de întuneric
(ciclu diurn)
– O2: prin barbotarea unui curent de aer în mediu
Culturi de calus
1. Inducerea calusului
• Se taie din plantă (tulpină, rădăcină, peţiol, frunză – 5 cm)
• Se imersează în alcool, în agentul sterilizant (hipoclorit de
calciu) + fasonare
• Se taie în fragmente mai mici (0,5-1cm) = explanta
• Se inoculează pe mediu solidificat cu agar, din vasele de
cultură, în diferite poziţii
• Vasele se acoperă cu folii sterile şi se plasează în camera de
vegetaţie
• După 6-8 săptămâni, la capetele explantelor se observă
calusul = masă de celule care se divid şi cresc neorganizat)

• 2.Obţinerea culturilor de calus


• Calusul se desprinde de pe ţesuturile explantului
• Se inoculează pe mediu
• După 1 lună, se dezvoltă o biomasă calusală de 3-4 cm
diametru
• Biomasa se secţionează în 4-5 porţiuni, care se
inoculează din nou

• Inducerea suspensiilor celulare (culturilor celulare)

– 500 mg din calus se inoculează în mediu lichid, fără agar


– Se agită
– După 1lună – se desprind porţiuni mici din calus şi celule
libere → cultură celulară primară
– Din 2 în 2 săptămâni se inoculează din acele culturi →
suspensia veritabilă: multe celule libere + agregate celulare
– Subcultivări şi cultivări pe scară largă
– Se recoltează biomasa celulară: analiză de principii active
Importanţă
• Descifrarea unor mecanisme moleculare (formarea
embrionului)
• Identificarea enzimelor din calea de biosinteză a unor
metaboliţi secundari (alcaloizii berberinici)
• Obţinerea:
– plante devirozate (rezistente la factori de mediu)
– plante transgenice
• Înmulţirea plantelor care nu germinează, a celor sterile
• Obţinerea unor cantităţi mai mari de principii active
• Teoretic: dintr-o singură plantă cultivată in vitro se poate
obţine un număr indefinit de indivizi asemănători cu planta
din care a fost indusă cultura

Avantaje:
• substituirea metodelor clasice de cultură (înlocuirea
suprafeţelor agricole cu hale industriale)
• independenţa de anotimp, zone pedo-climatice
• creşterea mai rapidă
• valorificarea unor deşeuri (melasa)
• influenţarea calitativă şi cantitativă a biosintezei:
– folosirea de precursori bosintetici:
• farnesol, acid mevalonic: stimularea producţiei de
ginsenozide în culturi de Panax ginseng
– inhibitori (sitosterol, hidroxilamina) – inhibă sinteza de
fitosteroli din Panax
• stimularea activităţii enzimelor care controlează sinteza
metaboliţilor doriţi
• imobilizarea celulelor în alginat de Ca:
– culturile de celule de Morinda citrifolia produc de 10 ori mai
multe antrachinone
Aplicaţii industriale

• Obţinerea shikoninei (colorant naftochinonic roşu) din


calusuri de Lithospermum erytrorhyzon:
– 533 mg/l mediu /zi la 4000 dolari/kg
– din plantă costă 4500 dolari/kg

• Calusuri de Digitalis lanata:


– transformarea Lanatozidei A în Lanatozidă C (prin
grefarea unei grupări hidroxilice)
• În culturi de Cataranthus roseus:
– apariţia unor noi (6) alcaloizi străini de planta
producătoare: epiajmalicina, desacetilkuamilina
– Vinblastina: culturi de celule + sinteză chimică

• Berberina:
– culturi de Coptis japonica (70g/l mediu)
– Deliu et al.: culturi de Berberis parvifolia
• Valepotriaţi: Fedia cornucopiae şi Valeriana
locusta
• Podofilotoxina: culturi de Podophyllum peltatum
x6
• Acidul rozmarinic: culturi de Coleus blumei,
Lithospermum erytrorhyzon
• Diosgenina: culturi de Dioscorea sp.
Obţinerea produselor naturale vegetale

Etape:
1. recoltare (din flora cultivată)
2. colectare (din flora spontană)
3. sortare
4. (decorticare)
5. (stabilizare)
6. (fermentare)
7. uscare
8. a doua sortare şi condiţionare
9. ambalare şi marcare
10. depozitare şi conservare

1. Recoltarea

§ prima operaţie de obţinere a unui produs natural


§ Ce trebuie să cunoaştem?
§ cunoaşterea corectă a plantelor medicinale
§ cunoaşterea părţii de plantă ce prezintă produsul natural
§ perioada, momentul recoltării = conţinut maxim în
principii active - studii de dinamică de acumulare a
principiilor active:
§ Datura innoxia: alcaloizi / începutul înfloririi, înflorire,
începutul fructificării (scopolamină / hiosciamină↑)
§ Digitalis lanata: modificări în compoziţia amestecului
de glicozide
Conţinutul în principii active depinde de:
§ vârstă (Chinae cortex, Eucalypti folium)

§ perioada de vegetaţie: Chamomilla recutita – florile


ligulate sunt dispuse orizontal

§ zona geografică (altitudine, longitudine, latitudine)

§ ora zilei: Digitalis lanata: 11-14oo

Când recoltăm?

§ rhizoma, radix, bulbus, tubera,


gemmae, cortex, lignum, folium,
flos, herba, fructus, semen
§ Regulă
§ organele subterane:
§ toamna (primăvara)

§ părţile aerine:
§ în timpul înfloririi

§ fructele şi seminţele:
§ maturare
Recoltarea organelor subterane:
• rhizoma, radix, bulbus, tubera
Ø mecanizată (în culturi)
Ø nemecanizată (sapă, cazma)
Ø toamna, la sfârşitul perioadei de vegetaţie
Ø(primăvara, înainte de frunze)
Ø plantele bienale: sfârşitul 1 an de vegetaţie sau în
primăvara anului 2
Ø plantele erbacee vivace: după 2-3 ani (rădăcini
nelignificate): Althaea officinalis, Atropa belladonna,
Valeriana officinalis
Ø Alte specii: 4-5 ani: Rheum palmatum, Panax ginseng

Recoltarea mugurilor foliari (gemmae, turiones)

Øprimăvara, înainte de deschidere


Ømanual (Populi gemmae)
Øtăierea ramurilor de pe care se scutură, după
uscare (Betulae gemmae)

• Recoltarea lemnului (lignum)


• fragmentul după decojire
• primăvara, de pe ramurile tulpinilor sau rădăcini
Recoltarea scoarţelor (cortex)

§ cortex - totalitatea ţesuturilor externe


cuprinse între suber şi cambiu, de pe
ramurile tulpinilor de 3-4 ani sau de
pe rădăcini

§ martie-mai: începe circulaţia sevei

§ se fac incizii circulare (până la


cambiu) la 20-30 cm depărtare una
de aIta, se unesc printr-o incizie
verticală şi se desprind cu lama

§ scoarţa de pe rădăcini - se sacrifică


planta (Berberis vulgaris)

Recoltarea frunzelor (folium)

Øpe timp frumos, înainte de înflorire, la maturitate

Øplante bienale (Digitalis purpurea, Cynara scolymus)


frunzele rozetei bazale dezvoltată în primul an de
vegetaţie

ØAtropa belladonna - în timpul înfloririi

ØConvallaria majalis - cu două săptămâni înainte de


înflorire

Øsănătoase, cu sau fără peţiol

ØMentha piperita - partea aeriană, după uscare se


separă frunzele
Recoltarea florilor (flos)
q Flori:
Ø boboci: Sophora japonica, Eugenia caryophyllus, Citrus
aurantium
Ø la maturitate: Chamomilla recutita
Ø după ofilire: Althaea rosea
Ø corole: Verbascum sp., Papaver rhoeas
q InfIorescenţe:
Ø florile fără receptacul: Tagetes patula, Calendula
officinalis
Ø întreaga inflorescenţă - 50% din flori s-au deschis: Tilia
sp., Sambucus nigra

q manual: Verbascum, Papaver


q cu pieptene special (Chamomilla recutita)
q se adună în coşuri de nuiele, simple sau captuşite cu hârtie

Recoltarea părţilor aerine (herba)


Ø la începutul înfloririi
Ø la deplina maturitate a florii
Ø prin tăiere (secerare, cosire)
Ø fără părţi lignificate

Recoltarea fructelor (fructus)


§ imature:
§ Citrus medica, Papaver somniferum
§ înainte de coacere, pentru prevenirea pierderilor prin
scuturare:
§ Carum carvi, Coriandrum sativum, Foeniculum
vulgare
§ completa maturitate:
§ Vaccinium myrtillus
§ manual sau mecanizat

Recoltarea seminţelor (semen)


§ maturitate
Recoltarea din flora spontană (colectare)

q Numai de către specialişti


q Substituiri posibile:
Ø Chamomilla recutita cu Matricaria inodora, Anthemis
arvensis (produse inactive)

q !!! Accidente posibile:


Ø Plantago lanceolata cu Digitalis lanata (frunzele)
Ø Althaea officinalis cu Atropa belladonna (rădăcinile)
Ø Pimpinella anisum cu Conium maculatum (fructele)

2. SORTAREA (Selectare)

• îndepărtarea impurităţilor mecanice (pământ, nisip, pietriş)


• îndepărtarea impurităţilor din plantă (alte organe decât cele
care reprezintă produsul, părţi ale produsului brunificate,
lignificate, contaminate de agenţi dăunători)
• îndepărtarea impurităţilor străine de planta producătoare

• Exemple:
– imediat după recoltare: se îndepărtează vârfurile
vegetative, radicelele, părţile alterate
• Menthae herba: se păstrează frunzele
• Hyperici herba: se păstrează vârfurile înflorite
• Myrtilli fructus: metoda plan înclinat
TRANSPORTUL

• Proaspăt recoltate – reguli


• Nu se vor aşeza direct pe pământ (impurificare, poluare)
• Nu se vor aşeza în grămezi (supraîncălzire – degradări
termochimice)
• Se aşează în straturi subţiri
• Se recomandă folosirea sacilor de cânepă, coşuri, lăzi
căptuşite cu hârtie
• Nu, în saci din folie de polietilenă
• Fructele zemoase
– în lăzi scunde,
– în straturi de 10-15 cm

3. DECORTICAREA
• sin. mundare
• îndepărtarea ţesuturilor externe: suber + parte din
parenchinul cortical (cuţite)
Ømundat (1x)
Øbismundat (2x)

! A nu se confunda:
– cu operaţia de obţinere a scoarţelor (suber +
parenchim cortical + liberian)
• Althaeae radix mundata
• Liquiritiae radix mundata
• Condiţionare (fasonare):
– asigurarea unei forme, mărimi şi aspect (pe produs uscat)
– Excepţie
– organele subterane
– Cu L=25-30 cm şi diametrul 2 cm, pentru a putea fi uscate
mai uşor, se taie în segmente mai mici (L=15-25 cm). Se
condiţionează mai uşor crude decât uscate

Operaţii speciale:
– Stabilizarea
– Fermentarea
• Scop:
– produse naturale de calitate
corespunzătoare + cu o conservabilitate
bună

4. STABILIZAREA

• oprirea (distrugerea) activităţii enzimelor din produse


vegetale proaspete
• Prin:
– coagularea
– precipitarea părţii proteice
• după recoltare, odată cu decompensarea echilibrului vital,
încep procesele de degradare biologică a principiilor active
sau a substanţelor de rezervă
– Au loc reacţii (catalizate de enzime) de:
Øhidroliză (heterozide, eteri, esteri)
Øoxidare
Øpolimerizare
• Se obţin:
Ø compuşi mai puţin activi (glicozide cardiotonice
primare sunt mai active decât cele secundare rezultate
prin hidroliză enzimatică)
Ø compuşi inactivi: alcaloizii esteri prin hidroliză trec în
alcamine
Procedee de stabilizare:

§ inactivarea enzimatică cu vapori de alcool 1,25


atm,10-15 min, 80-100oC (metoda Perrot-Goris)
§ denaturare enzimatică: Cynarae folium – cu alcool, la
rece

§ inactivarea cu vapori de apă sub presiune


(procedeul Arnould)

§ 60oC, 1h (metoda Boshart)

§ precipitarea enzimelor cu sulfat de amoniu


(Digitalis purpurea, D. lanata - Stoll şi Kreiss )

§ congelarea (lăptişor de matcă)

§ menţinerea produsului proaspăt în alcool fierbinte şi


CaCO3 (pentru preparare de extracte – Bourquelot)

§ liofilizarea (antibiotice, seruri, vaccinuri, vitamine, sucuri


vegetale, preparate din sânge)

§ inhibitori enzimatici: sulfamide, antiseptice, antibiotice


(tetracicline), modificatori de pH (acid citric, tartric, lactic),
antioxidanţi (acid ascorbic, flavone, tocoferoli,
carotenoide)

§ adăugarea de alcool în proporţie de 15%, în extractele


proaspete
5. FERMENTAREA

• principiul activ este eliberat după ce a suferit o fermentaţie


• Se schimbă
Ø Culoarea: Theae folium (ceai verde → ceai negru),
Vanillae fructus, Liquiritiae radix, Chinae cortex, Colae
semen, Cacao semen
Ø Gustul / mirosului (Vanillae fructus: coniferozida -
inodoră, prin oxidare şi hidroliză se eliberează vanilalul
(plăcut mirositor)
• Chimic:
Ø taninuri catechice – condensare în flobafene (roşii), mai
puţin astringente
Ø derivaţii fenolici se brunifică

Coniferozida - prin oxidare şi hidroliză


hidroliză se eliberează
eliberează
(plăcut mirositor)
vanilalul (plă
Stabilizarea şi fermentarea:
operaţii care se aplică numai anumitor produse
imediat după recoltare
înaintea uscării
pot provoca o serie de reacţii prin care să
rezulte un produs de mai bună calitate

6. USCAREA

• procesul de îndepartare a apei din produsul proaspăt recoltat (45-


95% apă)
• imediat după sortare (stabilizare, fermentaţie)
• un mijloc de oprire a proceselor fermentative
• produs vegetal uscat = siccum
• Procedee de uscare:
Ø naturală
Ø artificială
Ø în vid
Ø Liofilizarea
• Prin uscare:
– se blochează:
• acţiunea enzimelor
• acţiunea mucegaiurilor
– se păstrează culoarea
– se reduce volumul
– se reduce greutatea
– o bună conservare
q Uscarea naturală
Ø aer liber: soare, umbră
Ø pe prelate, rame stivuite (60-80 cm de sol):
Ø în şoproane, hambare, poduri sau încăperi
amenajate special (curate, bine podite, ventilate,
acoperite cu tablă sau ţiglă)
Ø plantele puternic mirositoare sau toxice - în compartimente
separate
Ø soare: organele subterane, scoarţele, fructele,
seminţele, florile albe
Ø umbră (nu la soare !): frunzele, părţile aeriene, florile
colorate
Ø este dependentă de condiţiile atmosferice, de anotimp
Ø durata:
v3-8 zile vara / 8-15 zile primavara şi toamna (flori,
frunze)
v4-35 zile vara / 21-60 zile primavara şi toamna
(rădăcini)

q Uscarea artificială
• în spaţii închise (uscătorii) cu dispozitive fixe sau mobile
(pentru depozitarea materialului)
• tipuri: tunel, evantai, rotative, cu rame, cu benzi rulante
• durata: 2-6 ore
• temperaturi de uscare:
v 30-35°C (plante cu uleiuri volatile)
v 40-50°C
v 60-70°C (rar)
• Avantaje:
• Durata<
• Reglarea temperaturii
qUscarea în vid
• în etuve de fontă cu pereţii rezistenţi + pompe
de vid
• pentru produse cu ulei volatil
• încălzirea se realizează electric sau cu raze
infraroşii
– Cinnamomi cortex, Cacao semen, Theae folium
• Avantaj:
– Proprietăţi neschimbate

qLiofilizarea
qîndepărtarea apei prin congelare (-20°C)
urmată de sublimarea cristalelor de
gheaţă formate prin încalzire treptată (+10,
+20°C), sub presiune scăzută
qprocedeu laborios, costisitor
qobţinerea de produse opoterapice (laptişor
de matcă, plasmă, hormoni)
qconservarea unor suşe de bacterii sau
ciuperci
Expresii în legătură cu uscarea:

• Randamentul de uscare =
– cantitatea de produs proaspăt necesar pentru a
rezulta 1 kg de produs uscat
vSambuci flos 6:1
vTiliae flos 4:1

• Apa de constituţie (umiditate admisă sin. reziduală):


– cantitatea de apă rămasă în produse după uscare
şi contribuie la menţinerea elasticităţii
– depinde de tipul de produs
– este prevazută în normele de calitate, farmacopei:

Ø Exemple:
o 10 - 15% pentru organe subterane
o 10 - 12% pentru scoarţe
o 5 - 14% pentru frunze
o 10 - 13% pentru flori
o 12 - 13% pentru partea aeriană
o 12 - 20% pentru fructe
o 7 - 8% pentru seminţe
Ø Exces de umiditate:
Øpoate crea condiţii prielnice activitaţii
enzimatice
Ødezvoltării unor microorganisme –
Øcompuşi mai puţin activi sau toxici
• Produse utilizate în stare proaspătă
“recens”:
– Hippophaë fructus
– Cynarae folium
– Menthae folium recens
– Cynosbati fructus

7. CONDIŢIONAREA

• aducerea produsului la condiţiile cerute de normele de calitate


(FR X, norme interne)
De ce ?
• după uscare unele produse vegetale (frunze, flori) devin friabile:
– → suprafeţe mari de contact cu agenţii externi (expuse
degradării)
• se aduc în încăperi cu umiditate constantă (24-26%) pentru
recăpătarea elasticităţii, prin absorbţia apei din atmosferă
• Urmează:
Ø selectare (manuală, mecanizată) cu selectoare,
vânturătoare, site mecanice
Øpărţile degradate (arse, decolorate, mucegăite)
Øimpurităţile, corpurile străine
Øpuritatea
• aducerea la anumite dimensiuni:
q prin concasare (tăiere)

q pulverizare (concasoare, mori)

q prin presare (comprimare pentru reducerea


volumului): Digitalis folium - contusum

q Forme de prezentare:

v in toto (întregi)

v concissum (tăiate)

v pulveratum (pulverizate)

• cernute
• omogenizate în malaxoare (aparate rotative
prevăzute cu palete)

8. AMBALAREA ŞI MARCAREA
• depozitarea sau livrarea către consumator (farmacie sau
industrie)
• Condiţii de ambalare:
– frunzele, florile, părţi aeriene - dimineaţa, pe timp noros
• Ambalaje:
Ø saci de iută: rădăcini, muguri, flori, frunze, fructe, seminţe,
scoarţe - produse întregi sau concise
Ø saci sau pungi de hârtie: muguri, flori, frunze, fructe,
seminţe - produse concise, pulverizate
Ø saci de polietilenă, cutii de tablă captuşite cu hârtie:
produsele sensibile la umiditate (Digitalis purpureae
folium, Secale cornutum, gume)
Ø lăzi de lemn căptuşite cu hârtie: produse cu uleiuri volatile,
balsamuri
• Capacitatea (destinaţia produselor):
Ø 50 - 100 kg pentru uz industrial şi depozite
Ø 10 - 100 g pentru consumul în farmacie
• Se marchează (etichetează):
Ø denumirea şi adresa întreprinderii furnizoare
Ø denumirea produsului (latină şi română)
Ø numărul lotului
Ø greutatea brută şi netă
Ø documentul de reglementare a calităţii
(farmacopee, norme interne)
Ø ştampila producătorului
Ø semn avertizor (cap de mort)

9. DEPOZITAREA ŞI CONSERVAREA

• în camere sau depozite special amenajate: curate,


aerisite, uscate, cu umiditate constantă, răcoroase,
iluminate indirect, ferite de agenţi dăunători (rozătoare,
insecte)
• ambalajele etichetate sunt aşezate pe grătare sau stelaje
de lemn
• nu se depozitează în acelaşi loc:
q produsele lipsite de miros cu cele puternic mirositoare
q produsele anodine cu cele toxice (puternic active)
• nu se folosesc solvenţi sau substanţe care emană vapori
cu miros dezagreabil (benzină, petrol, naftalină)
DEGRADĂRI ALE PRODUSELOR VEGETALE SUFERITE
ÎN TIMPUL CONSERVĂRII
• Factori:
q umiditatea

q temperatura

q lumina
q Umiditatea > 14-15%
• mediu de reacţie pentru enzime: hidrolaze, oxidaze, peroxidaze
– hidroliza heterozidelor, esterilor, oxidarea compuşilor fenolici
→ compuşi inactivi sau puţin activi
• Sunt sensibile la umiditate:
– poliglucidele - medii de cultură pentru diferite microorganisme
– heterozide cardiotonice primare trec în secundare - mai puţin
active (după 8 luni, Digitalis folium cu 10% umiditate, pierde
35-37% din activitate )
– alcaloizii esteri (atropina, rezerpina, cocaina) - inactivi
– grăsimile - râncezesc

• Peroxidazele:
– oxidarea morfinei → 50% în morfinonă
– compuşi fenolici (catecholi, flavone) → în flobafene (brune,
roşii)
– fenomen pozitiv: oxidarea antronelor, antronolilor (au reacţii
adverse) → antrachinone (prin conservare 1 an)

• Produsele cu mucilagii: medii de cultură pentru microorganisme:


– Aspergillus
– Penicilium
– Fusarium
– degradarea principiilor active
– + biosinteza de substanţe toxice: micotoxine
Micotoxine (> 80)
– sunt derivaţi cumarinici
• aflatoxine
• aspertoxina
– xantonici
– antrachinonici
• skirina, rugulozina
– sesquiterpenici
• toxina T2
• vomitoxine

Aflatoxinele
• 1959 - Anglia (intoxicaţia letală a curcanilor hrăniţi cu şroturi
de arahide contaminate cu Aspergillus importate din
America S
• micotoxine produse de Aspergillus flavus, A. parasiticus
• structură cumarinică
• induc steatoză hepatică, renală, edem cerebral,
degenerescenţă neuronală
• OMS: limite legale de admisibilitate în alimente:
• 10 μg aflatoxina B1/kg pentru alimente de uz uman
• 20 μg aflatoxina B1/kg pentru produse de uz veterinar

• Nu se admit în produsele vegetale şi în preparatele


farmaceutice
• Farmacopei: pentru guma arabică - 104 microorganisme/g
(FRX - fără tulpini de E. coli, Salmonella)
Degradarea principiilor active de către microorganisme

• bacterii, ciuperci pot provoca reacţii de:


– oxidare, hidroliză, condensare, decarboxilare
• → produşi toxici
• → CO2 + H2O
Ø Acidul melilotinic:
Ø → dicumarol - anticoagulant (prin fermentare)
Ø → CO2 + H2O
Ø Cumarina:
Ø → acid melilotic → CO2 + H2O (Pseudomonas)
Ø → umbeliferonă (Aspergillus)

Ø Rutozida:
Ø → cvercetol + rutinoză → CO2 + H2O (Aspergillus)

Temperatura (30-40°C)
accelerarea proceselor enzimatice
– pierderea apei
– pierderea compuşilor volatili → inactive:
• uleiuri volatile
• eugenol (din geozidă)
• alilsenevol (din sinigrozidă)

– Făina de muştar:
• după 1 an de conservare - pierde 16-
35% din principiile active
• după 3 ani - 42-43% din principiile
active
• Lumina, aerul şi umiditatea prin acţiune
îndelungată
– râncezirea acizilor graşi nesaturaţi →
radicali liberi, peroxizi, care elimină
peroxidul de hidrogen (oxigen activ), factori
de accelerare ai altor procese degradative

• !!! Produsele cu grăsimi: Lini semen, Sinapis


semen
• se reînnoiesc anual
• se conservă numai întregi
• la rece
• ferite de lumină

• !!! Pentru evitarea alterării


• camerele de depozitare:
Øbine ventilate
Øtemperatura scăzută
Øumiditate constantă
Øferite de lumină
Øferite de dăunători (şoareci, acarieni,
coleoptere, lepidoptere)

• Igienizarea:
– fumigaţii cu anhidridă sulfuroasă, sulfură de
carbon – insectelor
– substanţe toxice (warfarină, scilirozidă)
înglobate în hrană – rozătoare
BIOTEHNOLOGIA FARMACEUTICĂ

• sursă de substanţe medicamentoase


• cultivarea microorganismelor heterotrofe, a celulelor
şi ţesuturilor vegetale şi animale, precum şi
utilizarea enzimelor

• Utilizarea unor microorganisme heterotrofe (bacterii,


drojdii, mucegaiuri):
– antibiotice / Penicillium, Bacillus, Streptomyces,
Cephalosporium
– citostatice / Streptomyces, Fusarium,
Trichoderma
– vitamine (provitamina A, B12, C) / mucegaiuri

• bioconversii - transformarea substanţelor


naturale în prezenţa unor microorganisme

• Solasodina, Diosgenina → Hidrocortizona /


Cunninghamella
• Zaharoza → Dextrani / Leuconostoc
mezenteroides
• Zaharoza → Zahăr invertit / Saccharomyces
cerevisiae
• D-Sorbitol → L-Sorbitol / Acetobacter
suboxydans
• β-Pinen → camforă, borneol, iso-borneol, α-
terpineol / Pseudomonas pseudomallai
• Culturi din suspensii de celule:
– Biosinteza de alcaloizi: Catharantus roseus (0,3%)
→ 1% ajmalicină
– Steroli: Dioscorea deltoidea (Dioscoriaceae) → 2%
diosgenină (ca şi planta)

• Culturi de calus:
– Cassia tora (0,6% în frunze) → 6% antrachinone
– Coffea arabica → 1,7% cafeină şi teobromină (ca şi
planta)
– Panax ginseng (4,5%) → 27% ginsenozide
– Ammi visnaga (0,1%) → 0,31% visnagină
– Nicotiana tabacum (2%) → 3,4% nicotină

CULTIVAREA, RECOLTAREA, PRELUCRARE


PLANTELOR TOXICE

q În România, cadrul legal:


v Decretul 466/1979 privind regimul produselor şi substanţelor toxice
v Ordinul 43/1980 – Ministerul Sănătăţii
v Legea 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de
droguri

q !!! măsuri speciale de protecţie a muncii şi a mediului pentru prevenirea


intoxicaţiilor oamenilor şi a animalelor:
o Autorizaţie de cultivare – Ministerul Sănătăţii
o Marcarea terenurilor (“cap de mort, otravă” – plante toxice)
o Protecţia muncitorilor (echipament special, igienă)
o Se interzice munca cu copii
o Transportul plantelor toxice: cu ordin de transport special, însoţitor
calificat
o Operaţiile de prelucrare: muncitori instruiţi, echipament de protecţie,
condiţii igieno-sanitare, necontaminarea cursurilor de apă; uscarea în
camere separate, izolate, ventilate
o Conservarea:
o Farmacii: etichete negre, cu litere albe, cap de mort,
în dulapuri cu uşi duble (Venena)
o Depozite: boxe cu uşă şi etichetare corespunzătoare
o Evidenţa:
o registrul de intrări / ieşiri + domeniul: medical, sanitar,
veterinar, silvic, agricol, învăţământ

PLANTE TOXICE

Familia Denumirea ştiinţifică Denumirea populară


Apiaceae Cicuta virosa L. cucută de apă
Apiaceae Conium maculatum L. cucută
Apiaceae Oenanthe aquatica L. mărăraş
Apocynaceae Vinca minor L. saschiu
Araceae Arum maculatum L. rodul pământului
Aristolochiaceae Aristolochia clematitis L. mărul lupului
Asclepiadaceae Cynanchum vincetoxicum Pers. iarba fiarelor
Asteraceae Lactuca virosa L. lăptucă veninoasă
Buxaceae Buxus sempervirens L. cimişir
Cucurbitaceae Brionia alba L. împărăteasă
Cucurbitaceae Brionia dioica Jacq. Mutătoar
Cupressaceae Juniperus sabina L. cetină de negi
Equisetaceae Equisetum palustre L. coada calului
Euphorbiaceae Euphorbia cyparissias L. alior
Euphorbiaceae Ricinus communis L. ricin
Fabaceae Lupinus albus L. cafeluţă
Fabaceae Sarothamnus scoparius (L.) măturice
Hypocreaceae Claviceps purpurea (Fr.) Tul. cornul secării
Liliaceae Colchicum autumnale L. brânduşa de toamnă
Liliaceae Convallaria majalis L. lăcrămioară
Liliaceae Paris quadrifolia L. dalac
Familia Denumirea ştiinţifică Denumirea populară
Liliaceae Veratrum album L. strigoaie
Lycopodiaceae Lycopodium clavatum L. pedicuţă
Poaceae Glyceria aquatica (L.) Whlbg. mană de apă
Poaceae Lolium temulentum L. zâzanie
Polypodiaceae Dryopteris filix mas ferigă
Ranunculaceae Aconitum tauricum omag
Ranunculaceae Aconitum toxicum omag
Ranunculaceae Adonis vernalis L. ruşcuţa de primăvară
Ranunculaceae Delphinium consolida L. nemţisori de câmp
Ranunculaceae Helleborus purpurascens spânz
Ranunculaceae Ranunculus sceleratus L. boglari
Rutaceae Ruta graveolens L. vârnaţ
Scrophulariaceae Digitalis lanata L. degeţel lânos
Scrophulariaceae Digitalis purpurea L. degeţel roşu
Scrophulariaceae Gratiola officinalis L. veninariţă
Solanaceae Atropa belladonna L. mătrăgună
Solanaceae Datura innoxia Mill. laur păros
Solanaceae Datura stramonium L. laur
Solanaceae Datura tatula L. laur violet
Solanaceae Hyoscyamus niger L. măselariţă
Solanaceae Scopolia carniolica Jacq. mutulică
Solanaceae Solanum dulcamara L. lesnicior, zârnă
Solanaceae Solanum laciniatum Ait. zârnă lacineată
Solanaceae Solanum nigrum L. zârnă
Thymeleaceae Daphne mezereum L. tulichină

Producţia, controlul şi cercetarea produselor naturale de


uz medicinal

v Plantele medicinale:
• Ministerul Agriculturii, Ministerul Sănătăţii
v Producţia de plante cu acţiune stupefiantă şi psihotropă
• Comitetul pentru stupefiante din cadrul O.N.U
(Geneva)

v Convenţii:
Ø 1961 - Convenţia unică a O.N.U. – culturi de:
§ Papaver somniferum (opiu)
§ Cannabis sativa (cânepa pentru haşiş, heroină)
§ Erythroxylon coca (cocaină)
Ø 1970: producţia de opiu: Birmania, Bulgaria, Grecia,
India, Iran, Japonia, Laos, Pakistan, Turcia,
Iugoslavia - legală
Ø 1972: producţia de opiu (-Turcia, Pakistan)
Ø 1988: Convenţia de la Viena: 22 substanţe
precursoare – stupefiante de sinteză

vZone de cultivare ilicită:


§ Opiu: Thailanda, Birmania, Laos, Libia,
Pakistan
§ Cannabis sativa: Liban
§ Erythroxylon coca: America de S

vAlte organisme internaţionale:


§ Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS)
§ Organizaţia pentru Agricultură şi Alimentaţie
§ Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură
(UNESCO)

v În România:
Ø Furnizarea produselor vegetale este asigurată:
§ S.C. Fitoterapia (Plafar): 10 centre : Oradea, Cluj, Botoşani, Roman,
Braşov, Orăştie,Timişoara, Craiova, Bucureşti, Brăila
§ S.C Romsilva: plantele medicinale şi fructele de pădure
§ Întreprinzători particulari

Ø Controlul produselor vegetale:


q norme de calitate avizate de Ministerul Sănătăţii

q FR X (produsele oficinale)

q Norme interne de calitate

q Standarde de stat

q Fişe tehnice

qSTAS-uri
q Controlul calităţii:
se realizează în: laboratoare de control:
Ø foste oficii farmaceutice
Ø A.N.M.
Ø S.C. Fitoterapia

Ø Cercetarea ştiinţifică a produselor vegetale


§ I.C.C.P.T (Institutul de Cercetări pt. Cereale şi Plante
Tehnice)
§ I.C.P.M.A (Institutul de Cercetări pt. Plante Medicinale şi
Aromatice)
§ I.C.C.F (Institutul de Cercetări Chimico-farmaceutice)
§ fabrici de medicamente: Bucureşti, Iaşi, Cluj, Mureş
§ A.N.M
§ Facultăţi de Farmacie

BIOSINTEZA PRINCIPIILOR ACTIVE

q Biosinteza (biogeneza) – formarea substanţelor organice în


procesele fiziologice ale diverselor vieţuitoare, ţesuturi, celule
1. Metabolism – fotosinteză
2. Căile principale ale biosintezei în plantele autotrofe
3. Substanţe fundamentale, substanţe secundare, principii
active, medicamente
4. Elucidarea biogenezei substanţelor secundare

1. Metabolism – fotosinteză = procese biochimice ce se


desfăşoară concomitent în plantă, în funcţie de necesităţi
Metabolism - ansamblul transformărilor chimice din fiinţele vii
de-a lungul existenţei şi în relaţia lor cu mediu
§ 2 laturi:
§ anabolism (asimilaţia)
§ catabolism (dezasimilaţia)
§ Se manifestă:
§ încorporarea continuă şi activă a substanţelor
din mediu
§ transformări chimice
§ eliminarea produselor de catabolism
§ Asigură:
ü procurarea energiei necesare proceselor vitale
ü regenerarea materiei vii
ü formarea de ţesuturi noi din organisme în curs
de creştere
ü substanţe secundare: alcaloizi, ulei volatil,
glicozide etc.
ü ergone (agenţi metabolici, enzime, vitamine)

– Fotosinteza

– fenomen iniţial şi de primă importanţă în latura asimilatorie


– sursă de materii prime pentru sinteză şi transformări biochimice
• 2 aspecte:
– Calitativ: compuşi minerali → glucide simple / hγ
– Cantitativ: producerea de miliarde tone de substanţe organice + oxigen
/ an

• Ecuaţia:
– CO2 + H2O → H-C-OH + O2 / lumină, clorofilă
Alcool glucidic

• Sediul:
– cloroplastele din plantele verzi
– pigmenţi implicaţi:
• clorofila
• ficobiline
• carotenoide
• xantofile
• Etapele fotosintezei:

• a. Fotoliza apei: ↑O2 în aer


– desfacerea H2O → O2 + H+ / lumină
– acceptor de H+ = NADP+ (nicotinamid adenin dinucleotid
fosfat)

• b. Fotofosforilarea: transformarea energiei luminoase în


energie chimică / în clorofile şi lumină
– → ATP = acid adenozin trifosforic

• c. Fixarea CO2 în compuşi organici → formarea unei


molecule de hexoză
– 6 CO2 + 6 H2O → C6H12O6 + 6O2 / hγ, clorofila
– + regenerarea ribulozo-1,5-difosfat - precursor capabil
să fixeze din nou CO2
• acidul 2-carboxi-3-cetopentozo-1,5-difosforic = primul
compus organic

2. Căile principale de biosinteză în plante autotrofe

• plante autrotofe – folosesc substanţe anorganice (CO2, H2O),


pe care le transformă în substanţe organice (capabile de
fotosinteză)

• acidul 2-carboxi-3-cetopentozo-1,5-difosforic (instabil) → acid 3-


fosfogliceric / după hidratare, carboxidismutaza

• acid 3-fosfogliceric (prima substanţă organică stabilă) →


aldehida 3-fosfoglicerică (defosforilare) → aldehida glicerică:
punct de plecare în sinteza:
– glucide, gliceride, protide (substanţe fundamentale)
– compuşi aromatici, izoprenoide, amine, alcaloizi etc
(substanţe secundare)

Deci:
• acidul 2-carboxi-3-cetopentozo-1,5-difosforic → acid 3-
fosfogliceric → aldehida 3-fosfoglicerică → ALDEHIDA
GLICERICĂ
• aldehida 3-fosfoglicerică → GLUCIDE şi
derivaţi
• din nou, prin scindarea glucozei → acid 3-
fosfogliceric şi aldehida 3-fosfoglicerică

• aldehida 3-fosfoglicerică / reducere →


glicerol → GLICERIDE

• acid 3-fosfogliceric / piruvat →


acetilcoenzima A, acetat → Acizi graşi →
GLICERIDE
• acid 3-fosfogliceric / piruvat-acetat →
Izoprenoide (terpenoide, steroide,
carotenoide)
• Ionii piruvat-acetat / Ciclul Krebss Căile de biosinteză la plantele autotrofe
(oxaloacetat, fumarat, cetoglutarat)→ - schemă
Aminoacizii (alanină, acid glutamic, acid Roşu – substanţe fundamentale
asparagic) → PROTIDE, Amine, Alcaloizi Verde – substanţe secundare

• Piruvat / acetat → Compuşi aromatici


(fenilpropani, floroglucinol, etc)

3. Substanţe fundamentale, substanţe secundare,


principii active, medicamente

• fotosinteza → glucide simple


• alte căi biochimice → toate substanţele

• Substanţe fundamentale: sunt substanţele primordiale pentru


procesele vitale
– cu rol energetic:
• glucide
• lipide (gliceride)
• protide
– substanţe plastice: pectine, celuloze, lignine – materiale de
construcţie pentru celule
– ergone (agenţi metabolici): enzime, vitamine, hormoni, acizi
nucleici, pigmenţi
– produşi intermediari de metabolism – instabili
• Substanţe secundare
– se obţin pe căi biosintetice derivate din căile de
producere a substanţelor fundamentale
– ex: alcaloizi, glicozide, amine, compuşi
aromatici etc.

– Rol:
• plante: fiziologice, de apărare
• om, animale: efecte farmacologice / toxice
(principii active)

• Principii active
– substanţe chimice, naturale, capabile de acţiuni
farmacologice
– pot fi extrase, izolate, purificate condiţionate ca
medicamente
• Modele pentru:
– semisinteză: vitamina A, troxerutin, hormoni steroidici,
DH-ergotamina
– sinteză

troxerutin atropina
rutozida

cafeina
Medicamentul - formă farmaceutică
• substanţă sau compoziţie dotată cu proprietăţi curative şi
preventive asupra maladiilor umane sau ale animalelor
• condiţionată astfel încăt să poată fi administrată
• în vederea stabilirii: unui diagnostic medical, pentru a
restaura, corecta sau modifica funcţiunile organice

4. Elucidarea biogenezei substanţelor secundare

• implică 2 aspecte:
– aspectul fiziologic
– aspectul biochimic

• Aspectul fiziologic
– stabilirea locului (organul) în care are loc biogeneza
principiilor active
– metoda: altoirea organului pe o specie înrudită care nu
sintetizează principiul activ
• Partea aeriană de Atropa belladona altoită pe rădăcina de
Solanum lycopersicum nu produce alcaloizi tropanici →
rădăcina - organul de sinteză a alcaloizilor


• Aspectul biochimic
– metoda: administrarea în plantă a unui precursor în care s-a
introdus un izotop radioactiv 14C (15N) şi urmărirea izotopului în
timpul procesului biogenetic

• Metode de administrare:
• in vivo:
– se introduce planta cu rădăcina în soluţia cu precursor radioactiv
– se aplică soluţia prin tamponare pe frunze, muguri etc.
• in vitro:
– în culturi de ţesuturi, se încorporează precursorul, în mediul nutritiv
– se dezvoltă un organ de plantă sau ţesut special
– după extracţia principiului activ se determină radioactivitatea
– gradul de radioactivitate dovedeşte dacă precursorul a fost bine
ales
– pe această cale s-au elucidat numeroase căi de biogeneză a
principiilor active

Farmacognozia specială

• 1. Criteriul alfabetic - în ordine alfabetică, latină (oficială


de stat)
– prezintă uşurinţă în orientarea în literatură
– nu se pot face corelări cu compoziţia chimică, acţiune,
utilizări
– Farmacopei: Internaţională, Română, USA, British

• 2. Criteriul morfologic – după tipul de organ (radix, folium,


flos etc.)
– dezavantaje:
• criteriu insuficient: latexurile, extractele, gumele,
rezinele, uleiurile volatile, grăsimile
• grupează produse foarte diferite ca acţiune
farmacologică şi compoziţie chimică
• 3. Criteriul taxonomic – după relaţiile naturale
filogenetice
– dezavantaje:
• neglijează criteriul farmacoterapeutic şi chimic

• 4. Criteriul farmacologic – după acţiune asupra


organismului (simpatomimetice, simpatolitice etc.) sau
după utilizarea în terapeutică
– dezavantaje:
• produse cu acţiuni multiple sunt clasificate în mai
multe grupe

• 5. Criteriul biosintetic - de precursorii biosietetici ai


principiilor active
– din ce în ce mai mult abordat
– dă posibilitatea explicării diversiţii de constituenţi chimici
– se îmbină cu criteriul chimic

• 6. Criteriul chimic – după natura chimică a principiilor active


care imprimă acţiunea terapeutică
– modernă
– frecventă
– corelarea structurii chimice a principiilor active cu acţiunea
farmacodinamică şi utilizările terapeutice ale produselor
vegetale
– dezavantaje:
• neîncadrarea produselor cu compoziţie necunoscută