Istoria farmaciei

1. Introducere.

a. Importanţa studierii istoriei farmaciei

b. prezentarea planului de învăţământ şi fişa analitică a disciplinei

Vindecarea în comuna primitivă

- viaţa în comuna primitivă

- probele istorice rămase din care s- a putut studia vindecarea şi factorii care
duc la apariţia bolii (factorii fizici)

- mijloace de tratament (practicile mitomagice)

- cunoaşterea unor plante medicinale folosite în tratamentul unor afecţiuni

pe baza observaţiilor în timp şi pe baza experienţei acumulate (cu acţiune
purgativă, diuretice, vermicide, sudorifice, analgetice etc).

- folosirea otrăvurilor (plante pentru pescuit, vânătoare etc).

- Calabar - fizostigmina - justiţia divină

- plante cu acţiune euforică - frunzele de coca (Erytroxylon coca).

- ciupercile halucinogene (şi în vrăji)

- descoperirile arheologice de la noi (Sărata Monteoru)

- ce fel de boli - terapeutica - plantele din flora spontană şi acţiunea curativă

a apelor termale si minerale.

2. Vindecarea în orânduirea sclavagistă

A. Egipt

- Istoric - dezvoltarea civilizaţiei pe valea Nilului

- izvoare istorice despre dezvoltarea ştiinţelor (matematică, astronomie,

medicină etc)

1
- scrierile hieroglifice

- papirusurile (Ebers, Hearst, Schmith, Londra, Berlin).

- descrierea papirusului Ebers (20cm – 30cm) 800 reţete- sursă de informare

- originea bolilor- supranaturale

Tratament – invocarea zeilor buni

Ra- creatorul lumii, identificat cu soarele

Isis- zeiţa maternităţii şi fecundităţii

Osiris- zeul reînvierii

Thot- fiul celor doi, cunoscut şi sub denumirea de zeul Trimegistos (de 3 ori
puternic).

- ph-ar-maki- cel ce conferă siguranţă, cel ce ocroteşte.

Cîştigarea cunoştinţelor - din tată în fiu, pe lângă marile temple.

- ierarhizarea medicilor specializaţi (fiecare medic se ocupa de o boală) şi medici

şefi inspectori, medici de curte.

Reţetele – anonime

- redactate clar

- reţete secrete (lacrima lui Ibis)

- reţetele conţineau principii activi şi adjuvanţi

Forme farmaceutice: prafuri, plilule, decocturi, maceraţii, colire, fumigaţii,

inhalaţii etc.

Terapeutică

- plante din flora spontană sau cultivată

- plante cu acţiune : sedativă, somnifere, stupefinate (mac, cânepă indiană),

antiflogistice (muşeţel, mentă), aromate (ananas, chimion, coreandru), diuretice

2
(ceapa de mare), vermifuge (usturoi) dezinfectante sub formă de fumigaţii (smirnă,
tămâie) etc.

- regnul animal: laptele, ceara, miere, organele (ficat), sângele, grăsimile animale
etc.

- regnul mineral: S, Ag, Au, Hg, cu, An Cl, Fe, Pb etc.

Reţetele precizau: indicaţia (tuse, arsuri, transpiraţie), eficienţa (bun, foarte bun),
momentul administrării (dimineaţa, seara), frecvenţa (foarte des, mai multe zile),
doza (o porţie, câte puţin) etc.

Unitate de măsură: hinul (≈1/2 l) – ro (a 32- a parte din hin)

In reţetă - când ingredientele erau în cantităţi egale+ linie verticală roşie

(prescurtarea de azi aa¯).

Păstrarea drogurilor:

Vase de teracotă, piatră, alabastru.

Existau şi truse portabile (farmacia de călătorie).

Din reţetele de pe papirusul Ebers peste 100 din ele conţin preparate folosite în
afecţiunile oftalmologice.

Arta preparării băuturilor alcoolice obţinute prin fermentaţie : berea, vinul,

băuturilor din smochine

Arta preparării parfumurilor şi cosmeticelor.

- extragerea esenţelor din flori+ crinul alb sau florile de tămâie.

- fardurile pentru pleoape (pulberea neagră sau verde) (malahit)

- tenul era albit cu pulbere de alabastru.

- baie în lapte de iapă.

- pentru păr - uleiul de ricin (gene, sprâncene)

Arta preparării şi administrării otrăvurilor

3
 - deţinută de preoti.

- Divulgarea secretelor privind prepararea lor ”supliciul piersicii”- cel mai

vechi exemplu de otravire cu HCN.

Diodor- egiptenii stabilesc tratamentul bolilor după reţete scrise, redactate şi

transmise de un număr mare de medici.

Cartea sacră- trebuiesc urmate preceptele din ea.

Medicii dacă o respectă şi nu reuşesc să salveze bolnavul vor fi declaraţi

nevinovaţi, dacă dimpotrivă ei acţionează contrar preceptelor din Cartea Sacră pot
fi acuzaţi şi condamnaţi la moarte.

Influenţa medicinii egiptene.

4
B. MESOPOTAMIA

- existenţa vrăjitorului şi „medicului”;

- vrăjitorul folosea procedee magice

- medicul apela la zeităţi

- Ea = stpăpânul descântecelor= zeul apelor

- Gibil= zeul focului

- Gula= zeiţa fertilităţii

- Istar= zeiţa maternităţii

- Nabu= zeul înţelepciunii

- Ninezu= ocrotitorul medicilor

Ningizzida= fiul lui Ninezu simbolul medicinei (şarpele încolăcit pe un toiag)

Factorii fizici care stau la originea bolilor (frig, vânt, uscăciune)

Codul lui Hammurabi (≈1760 î.e.n.) = cod juridic dar şi cu paragrafe despre medic-
medicul nu era răsplătit sau pedepsit după boala tratată sau după gravitatea greşelii
ci după clasa socială a pacientului.

Surse de informare- tăbliţa de lut, unele semnate de unul Nabû Leû- 3 coloane-
peste 1500 de specii :

- în prima coloană (partea folosită din plante, preacauţi la recoltare)

- În a doua coloană ( afecţiunea în care este indicată planta şi

- În a treia coloană (modul de preparare şi administrare )

Mai multe tăbliţe = „tratat”

Arsenalul terapeutic - plante (muştarul , cicoarea, ceapa, usturoiul, susanul,

smochinul, palmierul, etc)

Forme farmaceutice: soluţii (macerate) şi unguente, fumigaţii, prafuri etc.

5
Unitatea de măsură: - talantul- 60 de mine.

1 mină = 60 sekeli (1 sekel = ≈ 0,27 g)

Cunoaşterea băuturilor de fermentaţie

Cunoaşterea artei preparării cosmeticelor şi parfumurilor

Comerţul cu plante medicinale

C. INDIA

Două categorii de medici - vindecătorul pelerin

- medicul cu 7 ani de şcoală în marile centre

Medicul trebuie sa cunosacă mai multe ştiinţe pe lângă cea medicală.

Comportamentul faţă de bolnav era ghidata după un jurământ

Examinarea bolnavului se făcea cu atenţie şi consta în:

- Interogare, ascultaţie, palpare, luarea pulsului şi observarea aspectului

urinei.

Forme farmaceutice: - variate - infuzii, colire, tincturi, maceraţii, prafuri, fumigaţii,

etc  de origine vegetală, peste 700 de specii cu acţiune: calmantă (opiul)
revulsivă (muştarul, usturoiul). Erau cunoscute: trestia de zahăr, piperul,
scortişoara şi chiar unele plante toxice.

Droguri de origine animală: laptele,mierea , preparate din şerpi etc.

Droguri minerale: CuSo4, Na2CO3, S,Ag, Hg, boraxul etc.

Alchimia = ramură a medicinei Medicina e de 2 feluri:

- Una care promovează puterea şi vitalitatea omului sănatos

- Alta care trateaza bolile

6
Orice substanţa care promovează longevitatea, sănatatea, vitalitatea, memoria
poartă dupa indieni denumirea de alchimie.

Se cunoşteau otravurile şi antidoturile împotriva muşcăturilor de şarpe- extract din

Rauwolfia serpentina.

Erau bine cunoscute băuturile fermentate şi efectele lor.

Influenţa medicinii din India (Asia).

D. CHINA

Medicina – din tata în fiu.

Sec al VII- lea e.n. – s-a organizat învăţământul medical pe lângă Spitalul Imperial

Bolile au la origine : vântul ploaia, recele, căldura, lumina şi întunericul.

Cartea transformărilor - „la o boala nemeritata nu folosi medicamente”

Atitudinea medicilor faţă de bolnavi – vezi citatul.

Reprezentanti:

Chirurgul Hua Thua - hidroterapia, homeopatia, gimnastica medicală.

Medicul Suen Yu (sec II i.e.n)- foaia de observaţie.

Medicul Zbang Zhong (sec II i.e.n)- 2 tratate despre bolile febrile şi nefebrile-
folosirea respiraţiei artificiale si spălăturile gastrice în otrăviri- acupunctura

Dupa concepţia lor organismul este format din:

- 5 viscere goale(tubul digestiv)

- 5 viscere pline(inima)

Toate viscerele sunt puse în legatură cu 5 agenti(pământul, focul, metalul,apa,

lemnul). Raporturile dintre acestea determină desfăşurarea proceselor biologice
prin stimulare ori inhibare.

7
Terapeutica

Primul tratat de farmacologie – peste 360 droguri.

In tratatul de patologie „Scrinul de aur”(sec II-III e.n.) sunt menţionate

medicamente : antipiretice, diuretice, vomitive etc

Toate cunoştintele farmacologice au fost reunite în 2 mari culegeri elaborate de

medicul Li Cen – cuprinde 52 volume peste 10000 de reţete.

Lucrarea cuprinde o serie de droguri verificate în terapeutică de Li Cen.

Desi medicina chineză a cunoscut progrese în unele domenii, gândirea medicală

chineză a ramas inchistata în interiorul granitelor.

Mai târziu s-a facut schimburi cu India, Persia etc.

Spătărul Milescu în „Descriere Chinei”.

3.Vindecarea şi medicaţia în cadrul civilizaţiei greco-romane

A. GRECIA

Cultura miceniana- 1500-2000 î.e.n

Marile epopei – Iliada şi Odiseea

Reprezentanţi: (Zei)

Apollo- vindecatorul sau purificatorul

Fiul lui Apollo- Asclepios= patronul medicilor

Copii lui Asclepios

- Panaceea –vindecatoarea

- Epione – alinătoarea durerilor

- Hygeea – ocrotitoarea sănătaţii

Invăţarea lecuirii – pe lângă un maestru

8
Medicii intrau şi în slujba cetăţii. Persoane care se ocupau cu arta vindecării.

- Pharmacopoles- (poles = a vinde)- preparau şi vindeau medicamente.

- Migmatopoles- (migma= a amesteca)- care preparau mixturi, cosmetice şi

otrăvuri

- Miropoles (myro= alifie) care preparau cosmetice şi parfumuri.

- Rhizamatos (rhizo= radăcină)- care preparau leacuri vegetale

Hipocrate – insula Kos în anul 460 î.e.n

Existenţa lui pusă la îndoială - Platon şi Aristotel – 60 cărţi – colecţia hipocratică-

caracter eterogen şi contradictoriu- materialele provin de la persoane si din epoci
diferite.

La baza medicinei hipocratice – tezele.

a) Teza umorala- sănătatea este rezultatul stării de echilibru a celor 4 lichide

(umori)- sangele, flegma, bila galbena şi bila neagră. Ruperea echilibrului între
cele 4 umori fie prin creşterea fie prin alterarea uneia dintre ele au ca efect
boala.

b) Teza temperamentelor - 4 temperamente: sangvin, flegmatic, bilos,

melancolic.

c) Teza prognosticului- anamneza, diagnostic- terapeutica.

Practica medicală constă în recunoaşterea bolii (după simptomatologie) urmată de

cercetarea cauzei, stabilirea prognosticului şi aplicarea tratamentului.

 Administrează puţine medicamente şi cu mare prudenţă (primum non nocere

de iudac Salutare).

 Rolul dietei regimului alimentar, exerciţii fizice, odihnă, masaj etc.

 Tratament individualizat- nu există boli ci bolnavi şi organisme diferite ce

pot reacţiona în mod deosebit la acelaşi remediu.

 Corpus Hipocraticum- ≈ 300 de medicamente

9
 - Regnul vegetal- plante indigene şi import: sucul din capsulele de mac,
stimulente uterine(secale cornutum) vomitive şi purgative (diferite
specii de Eleborus), expectorante, excitante, anticonvulsilvante.

- Regnul animal şi regnul mineral- ca şi în alte părţi.

Formele farmaceutice- principiu activ şi adjuvanţi sau excipienţi (edulcoranţi,

corectări de gust, miros).

- Parfumuri, colire, erine, fumigaţii, gargare.

- Normele etice din Juramantul lui Hipocrate (medicul nu trebuie să fie medic
numai prin titlul său ci prin faptele sale).

- Vezi citatul privind eliberarea otrăvurilor.

Teofrast din Eresos- din şcoala lui Aristotel

Opere: Istoria plantelor (9 cărţi)

Despre cauzele plantelor (6 cărţi)

Despre metale

In scrierile de botanică- clasificarea plantelor medicinale după gust.

Diocles din Karistos.

Opere: Erboristica.

Despre medicamentele aducătoare de moarte = tratat despre otrăvuri.

B. Dezvoltarea medicinei şi farmaciei în Roma

10
 - Gruparea eclecticilor – adepţi a preluării a tot ce este mai valoros şi mai bun
din fiecare şcoala medicală- sfârşitul sec I e.n.

Reprezentanţi:

- Dioscoride – medic militar.

Opere : De materia medica.

De venenalis animalibus (despre animalele otravitoare)

De materia medica (60 cărţi) – precizia descrierii a peste 60 de plante- majoritatea

au putut fi identificate în zilele noastre. Plantele sunt sunt grupate pe familii şi apoi
grupate pe principii terapeutice, cu indicatii privind recoltarea, consevarea ca şi
modaliatea de depistare a falsificărilor. Sunt expuse şi unele cunoştinte de
fitochimie şi chimie anorganică.

Galenus (130-200 e.n) din Pergam

Părintele farmaciei preparative unul dintre cei mai mari medici alături de Hipocrat
din antichitate. După studii, face o serie de calatorii preluând ce-i mai valoros din
doctrinele maestrilor. Funcţionează ca medic în Pergam perfecţionându-se în
chirurgie şi dietetică. In anul 160 pleacă la Roma pe post de medic imperial. Dupa
6 ani revine Pergam dar numai pentru un timp foarte scurt fiind rechemat la Roma
de împaratul Marc Aureliu rămânând în serviciul acestuia şi a fiului sau timp de 20
de ani. In urma unui incendiu i se distrug operele şi-l detemină să se întoarcă în
Pergam unde a stat până la sfarsitul vieţii.

Opera: Lucrări de filozofie

- Peste 500 de lucrări din domeniul medicinei.

 Concepţia medicală unitară şi riguroasă – sănătatea este rezultatul

funcţionarii armonioase a tuturor organelor iar boala denota dezechilibrul
acestora.

 Atenţie: anamnezei, diagnostic şi terapie.

11
  Ridică medicina la rang de ştiinţă.

 Masuri dietetice şi profilactice, numai la nevoie medicamente (contraria,

contrariis, curantur)= tratament prin medicamente cu acţiune opusă
simptomelor.

 9 grupe de medicamente în funcţie de gust: astrigent, acru, acid, dulce, amar,

sărat etc.

 Inlocuirea unui ingredient cu altul.

 Preparatele galenice

 Disciplina= Galenica, ,Tehnologie faramaceutică etc.

 Folosirea balantei, mojare vase diferite, linguriţe, spatule etc. din ceramică
sticlă, lemn etc.

 Unităţi de măsură: libra= 12 uncii= ≈ 300 g; uncia = 8 drahme= ≈30 g;

drahma= 3 scrupulus; scrupulus= 3obulus; obulus= 3 siliqua; siliqua= ≈
0,20 g.

4. Medicina şi farmacia Bizanţului în perioada feudalismului

- Constantinopol – capitala Imperiului Roman de Răsarit

- Pozitia strategică

- Prima universitate (in anul 330)

- Până în secolul al VIII-lea medicii imperiului- proveneau din şcolile din

Alexandria lui (influenţa lui Galenus şi Hipocrate).

- Oribasios din Pergam- primul medic al Bizantului.

Opera

- 70 de cărţi – colecţie medicală.

12
 - Ghid- 4 cărţi de terapeutică şi dietetică pentru profani.

Pavel din Egina- 2 cărţi despre otrăvuri şi antidoturi şi despre medicamentele

simple şi compuse.

Terapeutica- plante- flora spontană şi cultivate.

Secolul al IX- lea – dezvoltarea ştiinţelor chimice

- Dezvoltarea aparaturii necesare practicii farmaceutice

- Descoperirea de noi droguri

- Apariţia spitalelor

Toate duc la separarea profesiei de farmacist de cea de medic.

Prima farmacie – Bagdad.

Geber- „ magister magistrorum”

Clasificarea mineralelor se face după proprietăţile fizice (volatilizarea,

pulverizarea, fuziune etc).

- Importanţa şi rolul experimentării

- Prepară: lacuri pentru vopsele, purifica metalele, prepara o serie de substanţe

chimice.

- Introduce în farmacie: oxidul de Fe folosindu-l ca astrigent şi S pentru alifii

şi fumigaţii.

Avicena – prinţul medicilor arabi= o enciclopdie

- Influenţat de Hipocrate si Galenus+ propria experienta.

Canon medicinae – medicina= „arta de a păstra sănatatea şi eventual de a vindeca

boala survenita în organism ”.

- Descrie peste 800 medicamente simple şi droguri

- Introduce în terapeutica: unguentul mercurial

13
 - Pentru potentarea efectului medicamentos- aurirea şi argintarea pilulelor

Cohen al Attor (attor= farmacist) scrie primul manual de oficina- cum se face
aprovizoanare cu droguri şi mirodenii, întreţinerea oficinei, recoltarea şi
conservarea plantelor medicinale şi sfaturi de comportare etc.

Europa apuseană – secolul V-IX dezvoltarea mănăstirilor – xenodochii = case de

adăpost pentru călători spitale- farmacia dulap călugar (apothecarius)

- Nicolaus din Salermo  100 apare lucrarea Antidotarium Nicolai

Salernitani = cunoştinţe farmacologice= considerată prima farmacopee
europeana.

Din secolul XIII datează Antidotarium Magnus – 1100 retete în ordine alfabetică şi
cu indicarea provenienţei, lucru destul de rar în acele timpuri. Primele universităţi:
Paris (început de secol XII) Bologna 1158, Oxford 1168, Cambridge 1209,
Montpellier 1220, Roma 1303, Praga 1348, Viena 1265, Heidelberg 1386.

- La sfârşitul secolului al XV-lea ≈ 80 facultăţi, creşterea numarului de

farmacii conturarea tot mai mult a profesiei de farmacist  corporaţii
profesionale.

- Separarea celor două profesii  medicii supraîncărcaţi de activitatea

medicală, înmulţirea şi perfecţionarea medicamentelor  nu se poate face
faţă separarea farmacistului rămânandu-i tot ce e legat de prepararea
medicamentlui.

- Apothecarius= persoana însărcinată axclusiv cu prepararea şi vânzarea

medicamentelor.

- Speciarii = vânzatori de condimente

- Aromatari= vânzatori de aromate

- Spezialii= vânzatori de medicamente spiteria spiter

Secolul XII-XIII farmacii în : Neapole 1140, Paris 1180, Köln 1248.

14
 Relaţia între medic şi farmacist (medicul nu poate sa aibă farmacie sau să
întreţină relaţie de afaceri cu farmacistul).

- Farmaciile se pot deschide numai în anumite oraşe.

- Corporaţii profesionale colegiul de azi.

5. Farmacia în epoca Renaşterii (secolul XV- XVII)

Istoric

- Destramărea feudalismului

- Mişcările sociale

- Incurajarea ştiinţei – Leonardo DaVinci

- Descoperirea tiparului (1450 Johan Gutemberg)

- Folosirea hârtiei  înlocuirea papirusului

- Influenţa tiparului asupra dezvoltării ştiinţelor

- Dezvoltarea navigaţiei

- Descoperirea Americii (1492- Cristofor Columb)

- Dezvoltarea comerţului

- Vasco da Gamma (1497)- drumul maritim spre India

- Magellan (1519-1522)- prima calătorie în jurul globului

Renasterea a fost „cea mai mare răsturnare progresistă din câte a cunoscut
omenirea până atunci”.

- Secolul XVII începutul ştiinţei moderne  apare opera lui :

Copernic, Kepler, Newton etc.

- Dezvoltarea medicinei  influenţată de dezvoltarea celorlalte

ştiinţe se pun bazele anatomiei moderne.

15
 - Apar noi facultăţi – Germania, Italia

- Glauber – prepară acizii minerali, separă din huilă, benzenul şi

fenolul, izoleaza uleiurile volatile plante etc.

- Pharmacopeea Spagyrica (1654)consideră Glauber ca S,Hg, Sb,

vitriolul= cei 4 piloni ai medicamentului Na2SO4= o sare minunată.

- Apariţia microscopului- rol important pentru lumea vegetală şi

animală.

- 1545 prima gradină botanică Padova

- 1578 prima gradină botanică la Paris Honel

- Descoperirile geografice vin în Europa: chinina, ipeca, ceaiul,

cacao, tutunul etc.

- 1555- ofcializare sistemului de greutăţi de la Nürnberg care se va

mentine până în 1763 când s-a trecut la sistemul vienez (libra, uncia,
drahma, scrupulus, gramm).

Organizarea farmaciei

- 1626 Jean Renon  Boutique pharmatique an antidotaire- separă profesia de

farmacist de apotecar.

- Farmacist= compune şi amestecă medicametele

- Apotecar= înmagazinează medicamentele

- Farmacii- publice oraşeneşti, particulare şi militare

- Paris – farmacia „trandafirul Rosu”- dotare (ustensile, încăperi pentru plante,

distilator, major etc).

- 1488- Compendium aromatariorum a lui Salardino d’Ascoli- 7 părţi.

1. Operaţiile din practică farmaceutica şi aspecte deontologice.

2. Denumirea şi acţiunea preparatelor.

16
 3. Sistemul de greutăţi farmaceutice.

4. Prepararea medicamentelor.

5. Precauţiuni la recoltarea plantelor medicinale.

6. Reguli de păstrare pentru simplicia şi composita.

7. Vesela de farmacie.

- Vezi citatul referitor la felul cum trebuie să fie farmacistul  norme etice.

Prima farmacopee într-o limbă natională este Nuovo receptario (1498) Florenta.

Prima farmacopee eleborată de un farmacist Thesaurus aromatariorum a lui

Paolo Suardo (1512 Milan).

- Dispensatorium pharmacopalarum a lui Valerius Cordus (Nürnberg 1546)-

cuprinde şi norme de conduită.

Pregatireă şi formarea farmacistilor

- Exclusiv practică  ucenic 3 ani pe lângă un apotecar ambii jurământ ,

operaţii farmaceutice şi prepararea unor forme farmaceutice simple. După
stagiul de 3 ani calfa timp de 6 ani- la urmă examen practic şi oral
trebuia să cunoască diferite plante şi droguri, descifrarea unei reţete
„proba măiestriei”= executare unor preparate.

- Crescând numarul medicamentelor pe piaţă prima catedră de farmacologie

la Padova 1533 pentru ca în 1563 să apară şi un curs de farmacognozie.

- Creşte numarul farmaciştilor  Corporaţia farmacistilor din Londra,

Colegiul farmacistilor din Nürunberg 1632.

- La noi în ţară primele farmacii publice particulare apar în Transilvania în

secolul XIV – 1494,”La vulturul” din Sibiu, 1512 Brasov, 1516 Bistriţa,
1573 Cluj apoi Oradea, Tg. Mures, Alba –Iulia etc.

- Invertarul din 1576 de la Braşov- medicametele scrise în ordine alfabetică

alcătuind 2 grupe mari: simplicia şi composita o mare varietate de droguri.

17
 - Existenţa în paralel şi a farmaciilor mănastiresti (iezuitilor din Cluj 1732,
misericordienilor din Timisoara 1737.

6. Farmacia în perioada Iluminismului în ţările Europei Apusene(secolul XVIII-

XIX)

- Iluminismul = mişcare ideologică şi culturală antifeudala a burgheziei în

ascensiune, aparută în secolul XVIII-XIX.

- Iluminismul = curent progresist: Voltaire, Rousseau, Montescqvien,

Diderot, Herder, Schiller, Goethe, Bacon, Spinoza etc.

- Epidemii, boli profesionale primele proiecte de protecţia muncii

spitale.

- Apar universitati Berlin, Bonn, Halle, Erlangen, München,

Heilderberg Germania centrul cel mai activ al dezvoltării ştiintelor din
Europa.

- Prima sinteza organică 1828 Wőhler.

- Principiul consevării energiei 1841 van Mayer.

- Conceptia evolutionistă în biologie- Lamark.

- Cavenodish- chimia gazelor  prepara H2, determină compoziţia apei,

aerului şi a definit azotul ca entitate chimică, şi a prevăzut existenţa a
arganului.

- Priestley- 1774 descoperă O2.

- Marggraf – prepara Zn în stare pură şi alumina din bauxită, cercetări

(precursor) în fitochimie.

- Schelle – farmacist suedez (Dumas despre Schelle „nu atinge un corp fără
să facă o descoperire” ).

A descoperit: acidul lactic, tartric, citric, uric, benzoic, oxalic etc.

18
 A preparat: clorul, bioxidul de mangan, acidul arsenic, şi compuşi ai arsenului,
florul acidul florhidric etc.

Lomonosov- legea conservării masei (1748) şi a energiei .

Lavoisier- teoria conservarii masei, explică concret fenomenul arderii şi,

crează termeni chimici stiintifici, clarifica notiunile de: acid, baza, sare şi scrie
primele ecuaţii chimice folosind simbolurile.

Berzelius – a determinat cu mare precizie compoziţia procentuală a peste 2000

de combinaţii şi a maselor atomice a 45 de elemente. Introduce noţiunile de :
izomerie, polimerie, alotropie etc.

Mendeleev – legea periodicităţii în 1869(se cunosteau în 1869 doar 62 de

elemente, el a prevăzut şi a lasat locuri libere pentru elementele probabil
existenţe).

Linné – „botanicorum principi” publică în 1749 prima ediţie a „Materia

medica” – tratând peste 563 de specii vegetale. A elaborat denumirea latină
folosită şi azi .

- Se pun în sec XIX bazele fitochimiei când se extrag din plante: alcaloizi,
glicozide cardiotonice, flavone, chinone, terpene etc.

Sertürner in 1817 obţine morfina şi determină şi caracterul bazic.

Pelletier şi Caventou izolează în 1820: chinina, stricnina şi colchicina.

Meissner  veratrina şi denumirea de alcaloid.

Runge  1820 extrage cafeina.

Posselt şi Reimann în 1828 izolează nicotina din tutun.

Geiger in 1831 izolează atropina din matraguna.

Neumann – izolează camforul.

Foxwler prepară soluţia arsenicală.

- Apar diferite teorii privind modul de acţiune al medicamentelor in sec.

XVIII.

19
 - Hoffman- rolul proprietăţilor fizoco-chimice ale medicamentelor.

- Prepară apa minerală artificială şi folosirea ei în tratamentul unor afecţiuni.

Periodice

1797- Jurnalul societăţii Libere a farmaciştilor care în 1808 se transformă în

Buletinul farmaceutic şi al ştiinţelor- Franţa.

Germania- 1790- Almanahul sau agenda pentru farmacişti şi chimişti.

1794- Jurnalul farmaciei care după 1861 poartă denumirea de Noul jurnal de
farmacie.

Organizarea farmaciei

Sec. XVIII sunt farmacii: - publice particulare

-orăşeneşti

- spitaliceşti

- sursa preparării medicamentelor – regnul vegetal

Forme farmaceutice: prafuri, pilule, unguente, soluţii apoase, uleioase, infuzii,

decocturi, siropuri, etc.

A doua jumătate a sec. XVIIIproductia industrială a medicamentelor la baza lor

stând laboratoarele farmaceutice care produc mai multe medicamente decât aveau
nevoie in unitatea farmaceutică.

Ex. Farmacia Ingerul din Darmstadt proprietatea familiei Merck incă din
1668faimoasa firma Merck.

Invăţământul farmaceutic

- Sec. XVIII- lea viitori farmacişti unt formaţi practic şi teoretic in farmacii
pe lângă un magistru.

20
 - Sec. XIX- lea tendinţa universitară – se înfiinţează institutele superioare de
farmacie care vor fi înglobate în cadrul universităţilor.

In Franţa – cursurile se ţin la Le Jardin des Apotecaires. Declaraţia regală din 1777
pune bazele organizării moderne a farmaciei şi a învăţământului farmaceutic.

Corporaţia farmaciştiilor- Le Collége de Pharmacie.

Farmaciştii nu au voie să facă comerţ decât cu medicamente.

După revoluţia din 1780 colegiul se transformă Sociéte Libre de Pharmaciens de

Paris care va organiza L’Ecole Gratuite de Pharmacie (se predă chimia, botanica,
galenica, istoria naturală, farmacologie).

Legea din 1803 – reglementează exercitarea profesiei şi organizarea

învăţământului farmaceutic.

L’Ecole Gratuite de Pharmacie se desfiinţează şi se organizează trei şcoli de

farmacie la: Paris, Montpellier şi Strasbourg şcoli care în 1854 capătă denumirea
de şcoală superioară de farmacie.

Pentru a devenii farmacist- stagiu 8 ani in farmacie sau 3 ani în farmacie plus 3 ani
în aceste şcoliexamen. Programa analitică: botanică, chimie, istoria
medicamentului, galenică etc.

In Austria – bazele şcolii medicale sunt puse de Van Swieten- fost medic şef al
Serviciului Sanitar Imperial fondatorul spitalului clinic Allemeines Krankenhaus şi
iniţiatorul unor vaste reglementări a actiităţii medico- farmaceutice în tot imperiul
(şi la noi) Generale Normativum de Re Sanitatis în anul 1770(sunt prevăzute
interdicţii pentru farmacist: să nu încredinţeze preparearea medicamentelor altor
persoane, să nu înlocuiască ingredinetele fără avizul medicului, să nu elibereze
reţete pentru opiacee decât persoanelor de încredere).

Produsele arsenicale- numai într-o farmacie iar otrăvurile se înscriu într-un registru
special; comerţul cu medicamente numai farmacistul).

1774 apare Pharmacopea Austriacă Provincialis retipărită în mai multe ediţii

- taxele farmaceutice (1744, 1745, 1765).

21
Invăţănâmântul- stagiu în farmacie cu examen apoi la facultatea medicină (4 probe:
botanică, chimie, matareia medicală şi farmaceutică, prepararea publică a unor
medicamente), depunere de jurământ.

In Germania- cursuri particulare în farmacii cu laboratoare exeamen.

Printre farmaciştii care au creat adevărate şcoli de farmacie şi farmacişti amintim

pe: Spielmann din Strasbourg, Rousseau din Ingolstadt,- primul farmacist care a
fost numit profersor universitar.

8. Farmacia in Tările Române

Istoric: sfârşit de sec XVIII- dominaţia habsburgică

- sec XVIII- 1784- răscoala lui Horea acordarea unor privilegii de către
împăratul Iosif al II-lea pe care înainte de moarte le anulează.

- aplicarea legii prevăzută în Generale Normativum şi în Transilvania.

- prima şcoală medicală din Transilvania este Institutul Medico- Chirurghical

din Cluj (1775) cuo durată de şcolarizare de 2 ani apoi de 3 cu limbă de
predare latină mai târziu germană şi apoi maghiară.

La Bucureşti

- primul spital Colţea – ctitorie a lui Mihai Cantacuzino în anul 1704-

dispoziţii privitoare la spiţerie.

In 1716 provizor la farmacie – Johan Gratowski

- 1735- 1752- spitalul Pantelimon prin grija lui Grigore Ghica.

- 1813- spitalul Filantropia (Iubirea de oameni)- are farmacie bine pusă la punct
(cu locunţă pentru farmacist).

- 1757 la Iaşi- primul spital din Moldova spitalul Sfântul Spiridon- cu farmacie-
farmacist Antonie Feierman.

22
In deceniile 2-4 ale sec XIX- lea creşte numărul farmaciilor la Iaşi astfel că în 1831
se înregistrau în total 12 proprietari de farmacii dar apariţia Regulamentului
Organic reduce la 8 aceste farmacii.

In Bucureşti prima farmacie particulară- 1740 a lui Traugott Seuler. Până în 1797
se ajunge la 9 (farmacie la 9000 locuitori).

Aprovizionarea farmaciilor- din străinătate- angrosişti „Vânzarea”

medicamentelor: după reţetă şi

„Vânzarea de mână” care cuprindea:

- la cererea pacientului

- la sfatul „spiţerului”

- după o reţetă citită în gazetă, după reclame sau din medicina casnică.

Reglementarea practicii farmaceutice în Transilvania

- epidemii – sec XVIII creşterea numărului de farmacii în special în

localităţile unde aecstea nu erau.

- Din 1752- dispoziţii privind protejarea farmaciilor.

- Farmacopeea Austriacă (Dispensatorium pharmaceuticum Austriaco-

Viennensis) din 1729 care până în 1774 a fost tipărită şi retipărită în 7 ediţii
devine oficială şi pentru Transilvania.

- 1752- un proiect având ca temă- cercetarea florei autohtone

aprovizionarea farmaciilor şi chiar export.

- Se reglementează regimul substanţelor toxice (toxice bazate pe Hg şi As).

- Catalog cu medicamentele de pe piaţă.

- Taxă- după modelul vienez.

23
Toate s-au trimis la Viena- nu s-a primit aprobare pentru ca în 1770 odată ce apare
Generale Normatorium se pun în practică aceste norme iar privitor la taxă se va
aplica Taxa Vieneză din 1765.

Sfârşitul sec. XVIII încep sec. XIX- controlul farmaciilor se intensifică- Ferenc
Nyulás care în cartea sa Instructio pro Apothecariis- abordează toate problemele
esenţiale inclusiv deontologice privind activitatea farmaceutică.

In 1807 inspectează 42 farmacii (54 farmacişti) şi întocmeşte un rapot „Generalis

apothecarium visitatio rigurosa” cu aspecte pozitive şi negative.

(farmacişti excepţionali care excelează în botanică, în chimie, fie în ambele,

farmacişti care practică farmacia empirică, care nu cunosc nici plantele medicinale.
Legat de cultura generală ea este mulţumitoare, că sunt sau nu cărţi de specialitate
înafara farmacopei şi taxei, legat de aprovizionarea că este mulţumitoare etc).

Propune: - frecventarea în timp de 2 ani de către farmacişti a cursurilor de botanică

şi chimie.

- în farmacii Herbarii cu plantele din flora spontană

- înfiintarea unui laborator de chimie- pentru identificarea medicamentelor.

- Cunoaşterea limbii latine

- Controalele viitoare să se facă de către protomedicii din alte localităţi.

Reglementarea circulaţiei otrăvurilor

Creşte numărul farmaciilor îmbunătăţirea activităţii.

Lucrări de interes farmaceutic

- 1773- farmacistul din Bistriţa, Daniel Carl întocmeşte o listă cu peste 300
de plante de leac din flora spontană.

- Naturalistul József Benkö- listă cu ≈ 612 plante cu denumire în limba

latină, română şi maghiară anul 1783 sub denumirea Nomina vegetabilium.

24
- 1761- Gottlieb Plecker- cel mai vechi ierbar ≈ 140 plante culese din jurul
Braşovului.

- Profersorul Joseph Jacob Plenck în 1775 Pharmacia chirurghica

Toxicologia 1785, Elemente chimice 1803.

- Ferenc Nyulas- editează un catalog cu plante medicinale din Transilvania în

care pe baza Farmacopei Austrice Provinciale le confruntă 400 de droguri
vegetale şi plantele respective cu plantele existente, în Transilvania şi
constată că 69 dintre acestea se găsesc în flora autohtonă  nu se vor
importa.

- Medicul Baungarten- o lucrarea în 3 volume (1816- 1848) în care face o

descriere completă a florei autohtone (Enumeratio stirpium Magno
Transilvaniae Principatui).

25