P. 1
Suport Curs Istoria Farmaciei

Suport Curs Istoria Farmaciei

|Views: 317|Likes:
Published by Alexandra Bujor
istoria farmaciei
istoria farmaciei

More info:

Published by: Alexandra Bujor on Apr 27, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/24/2015

pdf

text

original

Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 1/68

SUPORT DE CURS
ISTORIA FARMACIEI
Anul I I I semestrul I
• Notiuni introductive; definitie; scurt istoric
• Elemente de vindecare în Orânduirea Comunei Primitive
• Arta vindecárii în Lumea Anticá:
• Mesopotamia
• Egipt
• India
• China
• Stiintele medicale în Grecia Anticá – Hipocrate si conceptia hipocraticá
• Stiintele medicale în Epoca Elenisticá si Roma Anticá
• Arta vindecárii la geto-daci.
• Dezvoltarea farmaciei în Evul Mediu: Bizant, Califatele Arabe.
• Farmacia în tárile Europei Apusene în Evul Mediu
• Farmacia în Epoca Renasterii
• Facultátile de Farmacie
• Dezvoltarea farmaciei în Secolul Luminilor
• Bibliografie
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 2/68
- Notiuni introductive; definitie; scurt
istoric
- Elemente de vindecare în
Orânduirea Comunei Primitive
$tiin(ele medicale în
Mesopotamia
FARMACOPEEA SUMERIANÃ
Plantele (sammu) folosite de sumerieni si
asiro-babilonieni:
• palmierul, cedrul, salcia, pinul, fructe si frunze de dud,
mesteacán.
• cassia, sofranul, mustarul, ceapa, usturoi, foi de dafin,
cimbru
• smochinul, migdalul si fructele lor, fructe de ienupár,
roscove, seminte de curmal
• trestia, helelea, obligeaná, ricin, mentá, licviritie,
• cânepa indianá folositá ca támâie (sec. VII î.Hr.).
• cenusa vegetalá alcaliná din Salicornia fructicosa (Brânca
lemnoasá)
Plante toxice
“A nu se inspira vaporii din vasul în care se prepará
macerate sau infuzii din:
• rádáciná de mátráguná,
• seminte de máselaritá,
• mandragorá,
• iarbá de cânepá,
• capsule proaspete de mac.”
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 3/68
Drogurile din lumea animalá erau produse de la
animale sau om:
• O bucatá de teastá de om, oase de om, fecale umane
• Limbá de soarece, pár de câine, corn de cerb
• Grásime de sarpe negru, lapte de la o vacá albá
• Excremente de gazelá, piele de sarpe, praf de
carapace de broascá testoasá
• testiculul unui câine negru sau al unui om orb sau
impotent
• Câinele negru era sub protectia zeitei vindecátoare
Gula
• Droguri minerale: gipsul, sulful (pucioasa), alaunul, oxizii
metalici, pilitura de cupru, argila.
• Este de remarcat cá se cunostea procedeul obtinerii cenusii
vegetale alcaline, probabil din Salicornia fructicosa (brânca
lemnoasá), acesta intrând adesea în retete.
• Excipienti: apa, berea, vinul de palmier, pulberi alcaline
vegetale, pulberi argiloase, calcaroase, uleiuri care puteau
folosi si ca substante active.
• Retetele contin numeroase ingrediente.
• Formele medicamentoase sunt numeroase: solutii, unguente,
maceratii, prafuri, supozitoare.
• Sunt mentionate si fumigatii sau cataplasme cu produse
organice fetide (fecale, uriná, produse descompuse) probabil
în scopul izgonirii duhurilor rele din corpul bolnavului.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 4/68
Retetele lui Ur-Lugal-Edinne,
medicul din Lagas:
• bolnavi de stomac: „într-un vas de márime
potrivitá, puse apá, la fiert si lasá sá dea în
clocot – apoi adaugá mai multe másuri de
frunze de salcie, rásiná de mirrha, rádáciná
de lemn dulce si cimbru”.
Re(età pentru dureri de stomac:
• ½ sila de smochine
• ½ sila de suc de iarbá de Kassu
• Se amestecá cu ulei, vin si apá – se obtine o
suspensie finá – se adaugá 3 sekeli unt
curátat si 2 sekeli de miere se continuá
amestecarea, se adaugá 10 sekeli de Kella
(Ammi visnaga).
• Potiunea se administreazá pe stomacul gol,
dimineata, înainte de rásáritul constelatiei
caprei.
• Piatrà la rinichi – ceaiuri din frunze de
mesteacán, fructe de ienupár si rádáciná de lemn
dulce – în infuzie se adaugá coaja de ouá, salpetru
si terebentiná.
• Boli la plàmâni – comprese de fáiná de seminte
de in, bine împachetate între douá bucáti de pânzá
curatá si toatá compresa muiatá în infuzie de
fenicul, fierbinte.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 5/68
• Unitatea de màsurà pentru greutáti
era talantul, subdivizat în 60 mine, iar
acestea în 60 sekeli, a cárui
subdiviziune 1/60 corespundea la
0,27g.
• Talant (58,32 Kg) = 60 mine
(927 g)= 60 sekeli (16,2 g)= 1/60
sekeli = 0,27 g
• Sumerul si marile orase-cetáti (astázi
teritoriul Iranului si Irakului) au constituit
una dintre primele si cele mai însemnate
vetre etnoiatrice care au radiat stiinta si
etnomedicina în toate directiile, îndeosebi
cátre vest.
• Unele plante sunt cu succes utilizate si azi:
lemn dulce, seminte de in, cimbru, ienupár,
mesteacán, scortisoará, ghimber,
mandragora, cânepá indianá.
STIINTELE MEDICALE ÎN
EGIPTUL ANTIC
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 6/68
Egiptenii credeau în mai multi zei vindecátori si
anume:
• Ra (Amon – Ra) creatorul lumii identificat cu
soarele,
• Isis (zeita solará a medicinii, marea magicianá)
(zeita grâului, ea patroneazá fecunditatea si
maternitatea),
• Osiris (sotul lui Isis este zeul care învinge moartea,
zeul reînvierii),
• Thot (zeul cunoasterii, el este "cel ce stie" modul în
care bolnavul poate fi redat existentei normale),
• Sekhet – zeita chirurgiei.
• Imhotep – zeul medicinii.
• Papirusul Ebers(20m / 30 cm)
este o adeváratá enciclopedie
medico-farmaceuticá,
• continând peste 800 de retete,
constituind principala sursá de
informatie asupra medicinii si
farmaciei vechiului Egipt.
DROGURI:
A. Regnul vegetal:
• sedative, somnifere, stupefiante – mac, mandragorá,
máselaritá, cânepá indianá;
• antiflogistice – musetelul, mentá;
• aromate, stomahice – anason, chimion, absint,
coriandru, ceapá, usturoi;
• vermifuge – usturoi, rodie, báuturi cu miere si ulei;
• dezinfectante sub formá de fumigatii cu smirná,
terebint, támâie.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 7/68
B. Regnul animal:
• lapte de vacá si matern;
• ouále;
• ceara;
• grásimile animale;
• organele (ficat, testicule);
• sângele;
• miere.
C. Regnul mineral:
1. elemente: sulf, mercur, aur, argint, cupru;
2. sáruri: carbonat de sodiu numit "natron" (oaza Natron),
clorurá de sodiu, sulfat de cupru, alaun, sáruri de amoniu,
asfalt, cárbune, argilá, (vindecarea inflamatiilor si
cicatrizarea ránilor).
În retete se preciza:
• indicaia: tuse, arsuri, diurezá, transpiratie,
• eficiena: bun, foarte bun;
• momentul administrrii: dimineata, seara,
frecventa în prima luná, în toate trei perioadele
din an.
Conjunctiva granuloasà
"trahomul“(Rickettsia) era tratatá cu:
1. fiere de broascá testoasá si extract de opiu
2. amestec de galená (Pb S)– argilá galbená –
pámânt de Nubia si natron (Na
2
CO
3
).
• Hemeralopie- ficat de bou pus la foc mic de
tulpini de orz sau grâu – trebuie sá fie pátruns
bine de cátre fum.
• Blefarite: pomezi si colire cu calochint,
támâie, diferite plante.
• Afeciuni respiratorii – tusea cu miere sau
chimen cu miere sau smântâná.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 8/68
• Inhala(ii: cu smirná, rásiná aromatá, miez de
curmale în párti egale
• În anghina pectoralà yi dureri de gât –
cataplasme reci sau fierbinti cu argilá verde pentru a
calma durerile.
• În dureri de cap – frictiuni si unguente – fárá
medicatie interná.
• Afeciuni ginecologice:
– irigatii vaginale cu rásiná de terebint si teliná,
– macerate în lapte sau cu sámântá de cânepá în miere de albine.
• Sterilitatease trata astfel:
– ”afumarea aparatului genital” cu excremente de hipopotam,
– aplicarea de cataplasme cu sânge de sopârlá, carne putrezitá, dinti
de porc, ceará din urechile porcului si grásime râncedá.
• Pentru uurarea naterii se administreazá, unguente,
potiuni, se fáceau masaje.
• Arsurile uyoare se tratau cu:
– lapte matern, cataplasme succesive cu argilá verde,
– frunze de varzá proaspátá (calmeazá durerile)
– ránile pansate cu pânzá îmbibatá cu miere si smirná.
• Cariile dentare – plombate cu un fel de ciment,
argilá albá (caolinul) pentru albirea, dezinfectarea
dintilor si fortificarea gingiilor.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 9/68
Arta vindecàrii în India Anticà
Medicina indianá se dezvoltá în trei epoci
diferite:
- prevendicà;
- vedicà;
- clasicà.
• Terapia vedicá continea retete magice si formule
incantatorii (plante si extracte vegetale).
• Ritualul vedic se baza pe sacrificiul unui animal.
• Se credea cá existá 5 sufluri: respiratia, vorbirea,
digestia, bila, bátáile inimii.
• Medicina în hindusá "ansadhi" si derivá de la
"asadhi" (ierburi anuale folosite ca leacuri).
• Medicina clasic indianá este reunitá în Ajurveda
(stiinta vietii îndelungate), elaboratá începând din
secolul VI e.n.
• Cuprinde mai multe colectii medicale "samhita"
principalele fiind ale medicilor: Susruta, Charaka,
Vagbhata.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 10/68
Medicii indieni
• Erau buni cunoscátori ai plantelor („asadhi”),
administrate sub forme variate: infuzii, tincturi,
colire, unguente, prafuri, fumigatii, macerate.
• „Numai acela care este familiarizat cu numele
plantelor si caracteristicile lor exterioare,
capabil sá le foloseascá dupá adeváratele lor
proprietáti, poate fi considerat un medic bun”
(Charaka).
În textul indian Susruta-samhita sunt
descrise peste 700 de remedii vegetale
cu efectele lor curative:
• tamarindul (laxativ)
• cardamomul (calmant în dureri de spliná)
• cortex calotropides (tonic)
• Cannabis indica (analgezic)
• usturoiul, mustarul (revulsiv)
• aconitul (dureri de ficat, ametealá si dureri
generale)
• Ricinul purgativ si dezinfectant cutanat pentru
leprosi.
Manuscrisul Bower (secolele V-II î. Hr.)
(descoperit în1891) contine peste 200 de
remedii vegetale:
• piperul, ghimberul, ricinul
• liciul (Berberis lycinum) – terapia ulcerelor,
afectiunilor de ochi, urechi, ale organelor
genitale, mâncárimea pielii, în hemoptizie
• scortisoara, cuisoara, ghimberul (carminative)
• indigofera Anil – afectiuni de ficat
• la administrarea medicamentelor “medicul”
folosea procedee magice si formule incantatorii.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 11/68
• Antidoturi vegetale – împotriva muscáturilor de sarpe – planta
Sarpagandha „cea care combate serpii” identicá cu Rauwolfia
serpentina
• Aceeasi plantá cu denumirea de Chandra (luna) – este folositá în
tratamentul „boli ale lunii” (afectiuni psihice, tulburári nervoase).
• Remediile vegetale indiene traditionale sunt si astázi mult folosite.
• Droguri animale: mierea, laptele, organele, urina, fecalele, veninul
din serpi.
• Substan(e minerale: salpetrul, sulfatul de cupru, carbonatul de calciu,
boraxul, sulful, zincul, mercurul.
$tiin(ele Medicale în
China Anticà
Medicina chinezá
• Caracter mitologic (preoti si vrájitori) –
descântece, leacuri vegetale, amulete.
• Mileniul I î.Hr. – hieroglife Yi – Shen (medicul);
• Yi=medicinà,
• Yi = în stânga sus o ladá cu un instrument, în
dreapta sus o mâná tinând o lance, jos un preot
(înlocuit cu simbolul vinului).
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 12/68
• Primul tratat de farmacologie (împáratul Shen-Hung
din legendara dinastie Xia) contine 360 de droguri,
• Împáratul gusta zilnic zeci de plante; el a depistat la 30
de plante proprietátile toxice.
Remedii vegetale:
• Asa foetida, Lobelia chinesis, Salvia multiflora
• Ricinus communis, Myrrha, Cyperus rotundus, Morus alba
Nux moschata
• Strychnos nux-vomica, Rheum officinale (rubarba)
• Cinnamommum campfora, Panax ginseg, Ephedra sinica.
• Farmacologia Pen-tsao kang-mu(sec.XVI)
• scrisá de medicul Li-Shen-Cen (1518-1593)
• 52 de volume
• sunt descrise 1892 de medicamente
• din care 1094 sunt de origine vegetalá.
Medicamentele folosite în medicina tradi(ionalà:
• pietrele pretioase (ametistul, rubinul), jadul,
perlele;
• veninul de viperá, carapace de broascá testoasá,
laptele matern, urina, fecale, placentá umaná, piele
de mágar, creier de câine, ochi de oaie, ficat de
porc, alge, licurici (în lotiuni pentru ochi).
• Medicamente minerale: alaunul, boraxul, sulful
(scabiei), sulfatul de zinc (diuretic), cinabru,
calomelul, sulfatul de sodiu.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 13/68
Formele galenice utilizate în China anticá:
• sucuri de plante,
• solutii (mixturi),
• decocturi,
• colire,
• unguente, paste,
• prafuri,
• pilule,
• emplastre
• bolusuri.
Terapia medicinii chineze culte:
• Dichroa febrifuga – antimalaric
• Panax ginseg – tonic
• Ephedra vulgaris – antiasmatic
• Rheum officinale – stomahic, purgativ
• Elsholzia cristata – diuretic
• Areca catechu – antihelmintic
Li-Shen-Cen considera opiul, vinul si alcoolul
medicamente.
$TIINTELE MEDICALE ÎN
GRECIA ANTICÄ
În sec. VII-VI î.Hr. teritoriul locuit de greci
cuprindea:
- Grecia continentalá
- Insulele din Marea Egee
- Sudul Italiei si Sicilia (Siracusa, Crotona)
- si colonii importante pe tármul de apus al
Asiei (Efes, Milet) si al Márii Negre (Histria,
Tomis, Calatis).
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 14/68
Zeii din Grecia Anticá:
• Asclepios, zeul medicinii – fiul lui Apolo,
• Epione – sotia lui Asclepios – îndepárta durerile.
Copiii lor:
– Mahon – zeul chirurgiei,
– Hygeia – cea care pástreazá sánátatea,
– Panaceea – autovindecátoare,
• Hera, Atena si Artemis – atributii speciale de
gestatie, parturitie si maternitate,
• Hercule – zeul izvoarelor termale,
• Chiron – zeul care a învátat oamenii sá foloseascá
plantele medicinale.
• În sec. XI-X î.Hr. – existá o mediciná a
templelor –apar temple închinate lui
Asclepios, asa numitele asclepioane (300
asclepioane) cel mai cunoscut sanctuarul de
la Epidaur (din Peloponez) ale cárui ruine s-
au pástrat.
• Aceste asclepioane erau complexe
arhitectonice compuse din temple, plasate într-
o zoná împáduritá cu izvoare támáduitoare.
• În aceste sanctuare se adunau bolnavii pentru a
primi îngrijirea preotilor vindecátori
(asclepiozi).
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 15/68
• Medici "iatros" existau si persoane fárá pregátire
deosebitá, dar legati de arta vindecárii.
• "pharmacopoles" (paleo = a vinde) preparau si
vindeau medicamente.
• "migmatopoles" (migme = amestec) preparau
mixturi, cosmetice, otrávuri.
• "myropoles" (miro = alifie) – preparau parfumuri si
diferite alifii cosmetice.
• "rhizotomos" (rhiza = rádáciná, tamao = a táia)
preparau leacuri vegetale.
HIPOCRAT – “Párintele medicinei”
(460-375 îHr)
Cártile lui Hipocrat (dupá Littré):
• Despre medicina veche,
• Despre fracturi,
• Despre articulatii,
• Despre luxatii,
• Despre hemoroizi,
• Despre fistule,
• Despre plágile capului,
• Despre oficina medicului,
• Epidemiile,
• Despre boala sfântá sau
epilepsie,
• Boli de femei,
• Prognosticul,
• Aforismele (peste 400),
• Despre aer, apá si locuri,
• Nomos sau canonul,
• Despre regim,
• Despre arta medicalá,
• Jurámântul.
În Corpus Hippocraticum sunt mentionate aproximativ 300 de
medicamente din cele trei regnuri:
1. Din regnul vegetal se foloseau
• plante indigene
• plante din import (Orient).
si anume:
• hipnotice: capsula (Kodeia) si sucul (opios) de mac (mikon)
– de unde derivá cuvântul "opium" denumit si "mikonion".
Hypnos, zeul somnului – reprezentat având în mâná cupa cu
báutura somniferá, numitá hypnotikon)
• stimulante uterine (Secale cornutum)
• vomitive si purgative – diferite specii de Elebor
• expectorante, excitante, anticonvulsivante.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 16/68
2. Drogurile din regnul animal – laptele, organele
(opoterapia), grásimea, cantaridele.
3. Substan(e minerale: sárurile de cupru, mercur,
potasiu, stibiu, spuma de mare.
4. Preparate dietetice:
– oxymel (mierea)
– oxyglykon (otet si miere)
– melikraton (miere si lapte)
– kykeon (báuturi din orez) amestecat cu mentá.
– siraion (must de struguri).
– aphyton (fierturá din fáiná de grâu).
Tratamentele recomandate de Hipocrate:
• Dieta
• tisaná – supá de orez decojit: o portie de orez, 12-15 párti apá,
un pic de otet, ulei, sare, praz.
• alimente întáritoare: sfeclá, dovlecei, pepene galben sau spanac
• Apá si miere de albine.
• Tuberculoza
• rutá, Anethole, teliná, coriandru, vin rosu acidulat, fáiná de
grâu, fáiná de orez si brânzá veche de caprá.
• Purgative
• ricinul, spânzul negru si Colocynth
• Vomitive
• spânzul alb si isopul (Hyssopus officinalis)
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 17/68
• Diuretice
• usturoi, ceapá, praz, castravete, pepene galben, dovlecel, chimen dulce
• Hipnotice
• macul negru sau alb, rádácina de mandragorá sau seminte de máselaritá.
• Cataplasme: sáculet plin cu sare sau meii prájit.
• Fumigatii:
• bucáti de fier înrosit în foc sunt de mai multe ori aruncate în uriná
• peste paie umede asternute pe cárbuni aprinsi se presará bálegar de caprá si
pár de iepure amestecate cu ulei de focá.
• Tampoane (boli pentru femei)
• cátei de usturoi, niter, interiorul uleios al unei gale de stejar.
• frunze de chimen zdrobite în vin si aplicate în lâná.
• argilá albá.
• Inflamarea amigdalelor:
• inhalea, prin intermediul unui tub, a fumului dintr-o vatrá în care ardea: isop,
sulf si bitum.
• tratamentul putea fi însotit de gargare fácute din mághiran, cimbru, teliná,
mentá de niter, toate fierte în apá cu putin otet.
La administrarea medicamentului se
tine seama de felul simptomelor:
• “Similia similibus curantur”
• “Contraria contrariis curantur”
Stiintele medicale în
EPOCA ELENISTICÃ SI
ROMANÃ
ALEXANDRIA ELENISTÄ $I ROMA
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 18/68
• Epoca elenisticà – perioada din istoria si
civilizatia Greciei si a Orientului Apropiat si
Mijlociu cuprinsá între 323 î.Hr. si 30 î.Hr. – adicá
de la moartea lui Alexandru Cel Mare (Alexandru
Macedon – rege al Macedoniei 356-323 î.Hr.) si
cucerirea Egiptului de cátre romani.
• Centrul vietii intelectuale a lumii este Alexandria,
oras din Egipt port la Marea Mediteraná
(important centru economic si cultural al lumii
eleniste si romane).
În Alexandria au func(ionat :
I. scolile alexandrine;
II. scoala empiricá.
colile alexandrineau fost înfiin(ate de: Herofil (remarcabil atomist)
yi Erasistrate (fiziolog).
• Deyi rivale, ambele ycoli aveau acelayi principiu de bazà:
cunoayterea anatomiei yi fiziologiei.
• În Alexandria – se practicà disec(ia pe cadavre (existà practica
milenarà a îmbàlsàmàrii).
$colile alexandrine acordà o mare importan(à farmacologiei.
Medicina a fost divizatà în trei pàr(i pe care grecii le vor numi:
I. prima se ocupa cu dieta – dieteticà:
II. a doua cu medicamentele – farmaceutica;
III. a treia cu opera(iile manuale – chirurgie.
Medicamente recomandate de ERASISTRATE
• Bolile de ficat yi tulburàrile intestinale le trata cu cicoare: “se fierbe
în apà pânà e pàtrunsà, se pune într-un alt vas cu apà clocotità ca
sà-i iasà amàràciunea, apoi se scoate yi se pune într-un vas cu ulei.
Înainte de folosire se adaugà câteva picàturi de o(et”.
• Hidropizie (dropicà): comprese cu Colocynth, pepene galben yi màr
amestecate cu vin.
• Boli de ochi, urechi, nas yi ulcerele testiculelor: mixturà de cupru
ars, sulfat de fier ars, yofran yi mirt.
• Laptele matern pentru muycàturile animalelor veninoase.
• Dureri de urechi: mixturà de iederà yi coajà de rodie zdrobite yi
amestecate cu ulei de trandafir.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 19/68
Remediile lui Heraclit
• Calmarea durerii si inducerea somnului: pilule
Iácute din patru portii de suc de cucutá si patru
portii de máselaritá si o portie de castoreum, una
de piper alb, una de Costmary, una de mirt si una
de opiu. Toate acestea se fierbeau în vin, apoi
preparatul se lása la soare pentru obtinerea
densitátii dorite.
• Calmarea tusei si inducerea somnului: pilule
Iácute din sofran, trestie de zahár, castoreum si
“lacrimi de max”.
• Împotriva balonárilor stomacului si intestinelor:
anason si castoreum si vin îndulcit cu miere.
Tratament împotriva inflamárii creierului si a
delirului:
• Pacientul era tinut într-un loc rácoros i se fácea o
clismá si se lua sânge.
• Se repetá procedeul pe toatá durata bolii – capul
era ras si spálat cu decoct de frunze de laur, uns cu
ulei de trandafir.
• Se aplicá o cataplasmá fácutá din fáiná, mied,
pulbere de iris, ulei de mastic(Pistacia lentiscus) si
rogoz dulce (Calamus aromaticum).
• Se aplicá o mascá formatá din solutie de Poucidan,
opiu, castoreum, ulei de migdale amare, otet si ulei
de in.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 20/68
• Antichitatea greco-romaná si apoi evul mediu au fost
dominate de ideea, rezultatá din filozofia lui Aristotel, cá
fiecare din elementele naturii poate fi în anumite conditii,
transformat unul în altul: aerul în apá, apa în pámânt
(transmutatie) ceea ce s-a numit mai târziu cu termenul
arab – alchimie – îsi are originea în antichitate si se
bazeazá pe principiul permutabilitátii substantelor, aplicat
la metale.
• Alchimia antic – cunoaste o mare dezvoltare in
Alexandria elenisticá – bazele ei au fost puse de Balos din
Mendos care publicá un tratat despre "Arta vopsirii"
cuprinzând patru párti: aur, argint, pietre pretioase si
purpurá.
Medicina yi farmacologia la Roma
• Medicina yi farmacologia la romani a fost
influen(atà de aceea a etruscilor.
• Etruria – regiune din Peninsula Italicà sec. 3
î.Hr. inclusà în statul roman (Toscana de azi).

• Despre practica medicalà aflàm de la Eschil
care în "Elegie" men(ioneazà cà în Etruria
cresc plante de leac în mare cantitate yi se
relateazà yi despre vràjitoarea Circe– dovedind
caracterul mitomagic al artei vindecàrii
etrusce.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 21/68
• Teofrast în "Istoria plantelor" dà referire asupra regiunilor La(iu
yi Etruria unde cresc plante medicinale.
• Vergiliu men(ioneazà cà etruscii erau buni cunoscàtori ai
ierburilor de leac, iar preo(ii lor tàmàduiau muycàturile de yarpe
(viperà).
• Exista o comunitate de sacerdo(i care preparau medicamente, mai
ales anestezice.
• Preo(ii etrusci erau renumi(i în arta haruspiciilor – prezicerea
viitorului prin observarea ficatului animalelor sacrificate.
• Din descoperirile arheologice rezultà cà etruscii aveau cunoytin(e
anatomice (figurine de argilà) yi foloseau o tehnicà înaintatà in
îngrijirea din(ilor (asiro-babilonieni).
$coli medicale
• coala metodist – întemeiatá de Temison –
adeptii acestei scoli se opuneau teoriei hipocratice.
• Explicau bolile conform conceptiei atomice a lui
Democrit si Epicur numai prin îngustarea si
lárgirea canalelor (porilor) prin care circulá atomii
organismului.
Tratament:
• màsuri relaxante – hidroterapie caldà,
sângerare yi masaj.
• màsuri constrictive – hidroterapie rece.
Administrarea de narcotice, o(et yi vin
(considerat panaceu universal).
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 22/68
Temison a preparat:
1. Sirop somnifer: decoct de capsule mac, miere, yofran, acacia yi vin.
2. Sirop amar: aloe, yofran, nard, mastic.
Mastic (Pestacia lentiscus) – produs rezinos (insula Hios – bazinul
mediteranian) astringent (oleorezinà = ulei volatil yi o parte
rezinoasà formatà din acizi masticonic yi masticinic)
• Asclepiade a fost medicul unor personalità(i ca Marc Antoniu,
Cicero. El a studiat malaria, yi a fàcut deosebirea dintre
pneumonie yi pleurezie. El recomanda màsuri dietetice: regim
alimentar, exerci(ii fizice, masaj, hidroterapie.
• Antoniu Musa – cunoscut ca medicul lui August yi poe(ilor
Vergiliu yi Hora(iu. În scrierea "De herba vettonica" el enumera
47 de re(ete, având ca ingredient principal planta Betonica
officinalis eficace în numeroase boli.
Remedii recomandate de Cornelius Aulus Celsus
• Scurgerea sângelui – vitriol, tàmâie, alaun, o(et.
• Cele care închid yi vindecà rànile: smirna, melcii zdrobi(i cu cochilie cu
tot, pânza de pàianjen.
• Remedii de maturare: nardul, bitumul, gràsimea.
• Stimulente ale apetitului: scor(iyoara, purecàri(a, Bdellium.
• Dezinfectan(i: sânge de porumbel, hrean, corn de cerb, praz, coclealà,
orpiment.
• Corozive: alaun, spumà de mare, fiere
• Substan(e care provoacà arsuri: vitriol, borax, excremente de oaie,
cantaride (elitrele insectei Lytra vesicatoria).
• Medicamente tonice: cearà, ulei yi terebentinà fierte apoi amestecate cu
miere, ulei de iris yi trandafir.
• Celsius descrie pe larg alifii, plasturi yi tablete sau pastile, tampoane
vaginale yi pudre.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 23/68
• Democrate (medic grec) a ràmas în istoria farmaciei fiindcà a
preparat antidotul denumit Theriaca, perfec(ionat apoi de
contemporanul sàu Andromacus, medicul lui Nero.
• Theriaca lui Andromacus (Antidotum Andromachi) con(inea
peste 50 de ingrediente printre care opiu yi carne de viperà. Este
considerat unul din cele mai vechi medicamente compuse yi folosit
preventiv în timpul epidemiilor, contra otràvurilor yi în
numeroase boli, efectul principal datorându-se opiului.
• Pedanius Dioscoride, "tatàl farmacologiei din Antichitate" medic
militar (mijlocul sec. I e.n.) a scris "De materia medica" în 6 càr(i.
El descrie peste 600 de plante grupate în familii yi dupà
proprietà(ile terapeutice. Pe lângà descrierea farmacologicà sunt
indicate yi modul de recoltare yi conservare ca yi depistarea
falsificàrilor.
• Discoride descrie unele metode fizico-chimice ca:
distilarea, sublimarea, cristalizarea, încàlzirea pe baie de
apà.
• Descrie prepararea unui unguent din litargà
(Pb O ) yi ulei.
Men(ioneazà efectele nocive ale mercurului; deja
semnalate de Teofrast.
Dioscoride preparà lanolina indicatà în ulcerele cutanate yi
pentru facilitarea evacuàrii copilului la naytere.
GALENUS
• Medicina greco-romanà a ajuns la culme în
sec. II e.n. prin opera de sintez a lui Galen.
• Galenus din Pergam(Asia Micà) (130-200 e.n.)
a fost împreunà cu Hipocrate cel mai mare
medic al antichità(ii.
• Considerat pàrintele "farmaciei preparative"
care i-a purtat numele multà vreme. (galenicà)
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 24/68
• Galen s-a nàscut la Pergam, ca fiu al unui arhitect. A càlàtorit
mult: Smirna, Corint, Alexandria, Cipru, Palestina, Siria.
• Ini(ial a fost medic al ycolii de gladiatori din Pergam.

• S-a perfec(ionat în chirurgie yi dieteticà.
• Este chemat la Roma de càtre împàratul Marc Aureliu, ràmânând
în serviciul acestuia yi a fiului sàu timp de peste 20 de ani.
• A murit la Pergam.
• Opera lui Galen este vastà, variatà, valoroasà. În domeniul
filozofiei a scris lucràri de retoricà, logicà yi psihologie.
• Opera medicalà a lui Galen (peste 500 lucràri) cuprinde tratate de
anatomie, fiziologie, etiologie, diagnostic, igienà, dieteticà,
terapeuticà, farmacologie, comentarii la Hipocrate, istoricul
ycolilor medicale.
Opera sa farmacologicà principalà
cuprinde:
• 14 càr(i din Ars magna (Magatehne, Metoda
terapeuticà)
• Despre medicamentele simple, dupà
temperamentul yi efectul lor
• Despre compozi(ia medicamentelor dupà gen
• Despre compozi(ia medicamentelor dupà loc
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 25/68
În clasificarea medicamentelor, Galen (ine seama de calità(ile de bazà a celor
patru însuyiri principale:
• cald – focul
• rece – aerul
• umed – apa
• uscat – pàmântul.
Împarte medicamente dupà gust în 9 grupe:
astringent; acerb; auster;
acid; dulce; unsuros;
sàrat; amar; acru.
În func(ie de gust depinde yi natura ac(iunii medicamentelor:
• emollentia, induratia, laxantia,
• emplastica, diuretica, extergentia (curà(ire),
• operientia (deschide vasele), urentia (caustice).
Vânzàtori specializa(i:
• "veneficii“ - otrávuri
• "unguentarii“ - cosmetice
• "rizotomi" - plante medicinale
• Instrumentarul folosit era din: sticlá, alabastru, metal,
ceramicá, lemn.
• Se utilizau: balante (libra, statera);
• mojare (mortarium);
• vase de diferite forme si márimi,
• spatule, lingurite.
• volumul lichidelor se másura cu areometru
Sistemul medical Roman
Denumirea Egal cu Echivalent cu
mina usu medico 16 uncii 500 g
libra 12 uncii 360 g
uncia 8 drahme 30g
drahma 3 scrupulus 3,75 g
scrupulus 3 obulus 1,20 g
obulus 3 siliqua 0,60 g
siliqua - 0,20 g
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 26/68
• Sistemul de greutà(i roman pentru uz medical
s-a men(inut pânà în epoca Renayterii (1500 de
ani s-a pàstrat) când s-a elaborat noul sistem de
la Nürnberg.
• Cu toatà aceastà activitate farmaceuticà
intensà, farmacia ràmâne încà nediferen(iatà
de medicinà.
• În scrierile lui Dioscoride yi Galen sunt înscrise
substan(e toxice, apar probleme yi de
toxicologie.
Arta vindecárii la
GETO-DACII
SI DACIA ROMANÃ
„Nu trebuie s uitm c reputaia
medicilor geto-daci era real i c ea
s-a meninut multe secole"
Mircea Eliade
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 27/68
Diascoride în "De materia medica" relateazá despre
15 sinonime dacice ale unor plante: iarba sáracá,
limba boului, limba báltilor, patlagina apei, potbal
de apá, máselarita, sunátoarea, urzica (dyn),
strigoaie, mendruta, mizela = lácrámioara, cimbru
adevárat, cimbru de grádiná, brusture.
La Sarmisagetuza s-a gásit o "trusá" medicalá – o
cutie de lemn din care a rámas armura metalicá în
care erau: un cutitas de fier, o pensetá de bronz, mai
multe vase mici de lut, servind pentru pástrarea
unguentelor, o placá micá de tuf vulcanic pentru
cicatrizarea ránilor.
Arta vindecárii în
DACIA ROMANÃ
Medicina sarcedotalà – se practica în temple.
Zei erau: Esculap, Hygeea, Hercules, Salutifer, Serapis, Isis.
• La Apulum (Alba Iulia) un asclepion închinat zeilor
vindecátori.
• În coloniile din Dobrogea – Asclepios- cultul sáu dovedit
prin inscriptii si statui, tezaurul de la Tomis (un fragment de
sceptru cu sarpele lui Esculap)
• Medicina empiricà – utiliza diferite ierburi de leac, izvoare
minerale si termale.
• Medicina cultà – beneficiau romanii (civili si militari) dar
si orásenii localnici înstáriti.
• Împáratii romani Domitian si Traian au fost însotiti de
medici personali.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 28/68
• Cert este cá pe teritoriul Daciei romane au existat
medici oftalmologi, fapt dovedit de douá stampile
(signacula oculariorum) gásite la Alba Iulia si
Gârbáu. (judetul Cluj).
• Stampilele confectionate din piatrá, având înscrise
numele medicului (Titus Attius Divixetus yi
Publius Corcolonius).
• Sunt înscrise 7 retete pentru tratamentul
trahomului (boalá de ochi contagioasá provocatá
de virusul Rickettsia)- dovedind frecventa acestei
boli în Dacia.
1. Nardium – obtinut din sucul mai multor plante, principiul activ fiind
extras din valerianá (Valeriana officinalis), dizolvat în vin, în
conjunctivele granuloase.
2. Dia smyrnes – principiul activ – smirná (myrna) pentru provocarea
unei noi inflamatii acute, în scopul obtinerii unui proces de vindecare
mai activ ("simila similibus curantur").
3. Sulfat de cupru – îngrosarea conjunctivei în trahomul avansat.
4. Tàmâie dizolvatá în albus de ou, în conjunctivele banale.
5. Chelidonium majus (rostopascá) si opobalsamum (extract din
Balsamodendron) – în tulburarea vederii. Rostopasca contine
sanquinarina – paralizia terminatiilor nervoase.
6. Otet în conjunctivele granuloase
7. Psoricon: o parte carbonat de zinc si douá párti sulfat de cupru sau
zinc – dizolvate în otet – pentru întárirea puterii vizuale.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 29/68
MEDICINA SI MEDICINA SI
FARMACIA FARMACIA
BIZANTULUI BIZANTULUI
EVUL MEDIU
476 - 1453
Medici bizantini care au adus o
contributie importantá la dezvoltarea
stiintelor farmaceutice :
Oribasios din Pergam(325-400);
• Aetios din Amida;
• Alexandros din Tralles;
• Nicolaos Alexandrinos (sec. XIII).
• Oribasios din Pergam – meritul sáu
principal este cá a transmis operele lui
Galen
• Colectie medicalá 70 de cárti dintre care
cele mai importante: "Synopsis" 9 cárti si
"Euporistica" – 4 cárti – ghid de terapeuticá
si dieteticá traduse în latiná.
• Aetios din Amida (sec. VI) – enciclopedia
"Tetrabiblion" care este o compilatie – fiind
reluate unele retete dupá Galen, Dioscoride,
Oribasios – dar mentionate si leacuri noi –
camforul si cuisoarele.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 30/68
Alexandrosdin Tralles
A studiat parazitii intestinali
(„Despre viermi intestinali”) si remediile respective:
• pentru oxiuri recomanda uleiuri eterice (ulei de
cedru), usturoi crud si decoct de musetel.
• vin în care se fierbe floare de chimen, bucáti de
fildes (pisate), ferigá zdrobitá amestecatá cu
miere.
• pentru tratamentul teniei – rodie, ulei de ricin,
dude, isop, castravete verde.
Alexandros din Tralles
• În podagrá (gutá) a recomandat folosirea
brândusei de toamná (Colchium autumnale).
• A semnalat abuzul de opiu, în special a
opiului egiptean produs foarte activ.
Nicolas Alexandrios (Mirepsos)
(“cel care prepará alifii”) opera sa:
• Dynameron a servit Facultátii de Mediciná din
Paris, drept codex farmaceutic pâná în 1651.
• “Dynameron” cuprinde 2600 de retete clasificate
dupá actiunea lor.
• Forme galenice: decocturi, unguente, prafuri,
pastile, colire, clistere, siropuri, jelepuri.
• Marele aport al medicinei bizantine la medicina
universalá constá în organizarea asistentei
medicale.
• Dintre zeii vindecátori, Esculap asociat cu
Serapis.
• În practica medicalá (a vindecárii) –
preceptul caritátii si "sfin(i vindecàtori"
sau „doctori fàrà de argin(i” (Anargyres)
– fra(ii sirieni Cozma yi Damian
(mánástirea Moldovita 1536), – Therapion,
Tecla, Kir, Ioan.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 31/68
• Prima bolni(à mànàstireascà în 370 la Caesarea.
• Spitale pe lângá mánástiri împártite pe sectii, fiecare
sectie: 2 medici si personal auxiliar, gardá de noapte
si personal administrativ; exista regulament de
functionare a spitalelor "tipika theoretica".
• Spitalele aveau – baie - bolnavii obligati la douá bái
pe sáptámâná – ceea ce în Evul mediu era o raritate.
• La spitalul Pantocrator - 1137 – prima farmacie
spitaliceascá – farmacistii numiti "pimentarioi".
• În grádinile mánástirilor se cultivau plante de leac,
conservându-le în dulapuri sau mici depozite.
• Aveau biblioteci – cálugárii copiau manuscrisele
vechi.
Medicina Medicina y yi farmacia din i farmacia din
C Califatele alifatele A Arabe rabe
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 32/68
· Stiinta medicalá arabá a fost puternic influentatá de
stiinta greacá clasicá si elenisticá - încât se considerá cá
"ytiin(a medicalà arabà este o prelungire a ytiin(ei
elene". De asemenea a fost influentatá si de stiintele din
Persia si India.
I. În prima etap (750-900) s-au tradus în arabá
principalele opere medicale grecesti: Operele lui
Hipocrate, a lui Discoride (De Materia Medica) si
operele lui Galen.
II. În a doua etap (980-1200) – apoi în ambele califate opere
originale (perioada de înflorire).
În ytiin(a arabà se recurge la cele 4 elemente: pámânt, aer, apá, foc
indiferent dacá este vorba de alchimie, farmacie sau mediciná.
• alchimia (al-kimie, Kama) = a pástra secret; definitá drept chimia
transmutatiei metalelor.
• farmacia – cunoasterea calitátii plantelor medicinale si prepararea
leacurilor.
• medicina – influenta umorilor asupra stárii de sánátate sau a bolii.
Alchimistii ca si medicii, folosesc acelasi termen de "remediu,
medicament, adawiga".
Întâlnim termenul de "piatrà filozofalà" care este capabilá sá transforme
"metalele comune" în aur si argint si "elixirul vie(ii" care este în
másurá sá prelungeascá viata si sá asigure nemurirea.
• La arabi apar farmacisti atât în spital cât si în
farmacia publicá.
• Farmacist în limba arabá "attar" sau "sandalan" (în
oficine se vindea lemnul de santal si mirodenii).
• Farmacii de spital apar în cadrul spitalelor de la
Bagdad, Gondisapur, Damasc, Cairo iar farmacistii
erau sub îndrumarea directorului spitalului (medic).
• 754 – la Bagdad apare prima farmacie public sub
califul Al-Mansur – urmatá de alte farmacii în
marile centre urbane.
• Farmaciile erau organizate dupá “Dispensatoriu
farmaceutic" (Grabaddin) – iar organizarea va
servi de model farmaciilor din Europa medievalá.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 33/68
Perioada de înflorire a medicinii arabe
• 980-1200.
• Cel dintâi mare medic al acestei perioade este
Al-Razi Rhazes (850-932) la Bagdad.
• Marea sa lucrare stiintificá cuprinde 237 de cárti
se numeste "Al Havi" – tradusá mai târziu în
latineste si denumitá "Continens Rhazis".
“Nu te încrede decât în fenomenele pe
care le vezi si le pricepi cu simturile tale”
• În farmacie Al Razi Rhazes a introdus:
– Oxidul de fier “crocus martis” – astringent si aperitiv,
– Laptele de sulf (sulf precipitatum) – alifii, fumigatii,
– Oxidul de zinc si de cadmiu,
– Tinctura de el-iksir (extras).
• Medicamente utilizate: sublimat corosiv, nitratul
de argint, sárurile amoniacale.
• Afectiuni biliare – dovlecei, zer, mucilag de
Psyllium, ceapá, lobodá, miere
• Afectiuni ale sângelui: florescentele bambusului,
otet si rodii.
• Rhazes prescria retete pe bazá de:
– camfor,
– ambrá,
– mosc,
– cuisoare,
– nux vomica
• folosea ca solvent – petale de trandafir si
frunze de rodie macerate în otet.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 34/68
Avicenna (Ibn-Sina)
• Náscut în Afsani (980),
• Moare în Buhara (1037),
• “Floarea culturii arabe”
• “Printul medicilor arabi”
• Personalitate enciclopedicá
(medic, astronom, filozof, geograf, fizician,
poet, muzician).
Avicenna a scris 150 de cárti
• Tratat enciclopedic de mediciná (Canon medicinae)
cuprinde 5 cárti: etiologia, patologia, igiena, terapia,
medicina.
• “Medicina - arta de a pàstra sànàtatea yi eventual de a
vindeca boala survenità în corp”
• Descrie peste 800 de medicamente simple si compuse.
• Introduce: unguentul mercurial,
po(iunea de arsenic,
argintarea yi aurirea pilulelor (“poten(area
medicamentelor”)
• Avicenna a descris: “focul persan” – antraxul, “boala urinei
dulci” – diabetul.
• Avicenna criticá alchimia.
În sec. XII în Califatul de Apus apar primii farmaciyti.
Cohen al Attar (Cohen farmacistul) scrie un
"Manual de oficin" – un fel de farmacopee în 25 de capitole.
Manualul cuprinde:
– aprovizionarea cu medicamente si mirodenii a farmaciei
– întretinerea ei
– atitudinea fatá de cumpárátori
– modul de recoltare, preparare si conservare a plantelor medicinale.
– sfaturi de comportare în profesie pentru fiul sáu: constiinciozitate
în prepararea medicamentelor, cinstirea înaintasilor si milá pentru
bolnavi.
Considerà farmacia "cea mai nobilà profesie, împreunà cu
medicina".
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 35/68
Arabii introduc noi forme farmaceutice:
• elixiruri – al-iksir (în arabá) si xiros în greacá – folosesc
alcool (alkohol) substanta care se volatilizeazá, borax,
alcalii;
• julepuri si siropuri din zahár;
• otet pentru oximel;
• esente de flori si fructe pentru aromatizare;
• tabletele de fapt "pilule aplatizate“;
• pesarii - precursorii ovulelor.
• Arabii a fost primii organizatori ai farmaciei, prin stabilirea
unor regulamente ce au servit de model Occidentului.
FARMACIA ÎN TÃRILE EUROPEI FARMACIA ÎN TÃRILE EUROPEI
APUSENE ÎN EVUL MEDIU APUSENE ÎN EVUL MEDIU
• evul mediu timpuriu sec. V-X
• evul mediu mijlociu sec. XI-XII
• sec. XII-XIV si prima jumátate a sec. XV.
Activitatea medico-farmaceuticá s-a exercitat
în mediul: clerical, laic si universitáti.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 36/68
Evul mediu timpuriu (V-X).
• Se caracterizeazá din punct de vedere istoric prin invazia
popoarelor migratoare (dupá strálucita perioadá a civilizatiei
greco-romane)
• .Dupá cáderea imperiului roman(476) s-a instalat o totalá
anarhie în toate domeniile: economic, stiintific si cultural.
• Se instaleazá Imperiul de apus (anul 800) – Carol cel
Mare numitá "Renastere carolingianá".
• În aceastá epocá se înfiinteazá scoli pe lângá mánástiri:
Tours yi Chartres în Fran(a, Fulda yi Gall în Germania,
Winchester yi Canterbury în Anglia, unde se formeazá
clerul si personalul administrativ, iar pe de altá parte copistii
care salveazá rámásitele culturii antice de noul val al
invaziilor.
• Cálugárii acordá îngrijiri medicale în mánástire la
început o salá de consultatie ambulatorie si câteva
paturi. Dupá modelul bizantin – xenodochiile – s-au
dezvoltat si au devenit spitalele de mai târziu.
• Farmacia este o încápere, sau un dulap (scrin)
(armarium pimentorium) atributia farmacistului o
avea un cálugár (apotecarius) sau medic (prepararea
medicamentelor).
• În 529 sfântul Benedict din Nursia înfiinteazá
ordinul benedictinilor la mànàstirea Monte
Cassino (Italia) (maici benedicte) – acesta va deveni
în sec. XI-XII un centru medical renumit.
• În 820 la sfântul Gall se deschide un asezámânt
monahic cu 6 paturi pentru bolnavi, o grádiná cu
plante de leac si o farmacie.
• Pe lângá mánástiri apar "hospitalele" în care se
practica medicina clericalá.
• Asistenta medicalá era practicatá si în afara
mánástirilor, ceea ce contravenea disciplinei
interioare monahale încá din sec. VI, papa opreste
pe cálugári de la practicarea medicinii.
• Apare pentru prima datá în scris, denumirea de
"apothecarius" pentru denumirea cálugárilor
farmacisti.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 37/68
2. Secolele XI-XII – epoca
cruciadelor, cu adânci implicatii
economice si culturale.
• Colegiu de medici – Universitas
medicorum.
• $coala din Salerno - Legenda spune cá a
fost înfiintatá de: - Pontus (grec) – Salernus
(latin) – Adela (arab) – Helinus( evreu)
Schola medicorum – simbolizând cele 4
culturi care se întâlneau în acea vreme în
Italia Meridionalá.
• Activitatea farmacologica : “AntidotariumNicolai
Salernitani" considerat prima farmacopee
europeaná.
• "Antidotarius magnus" (biblioteca din Basel)
cuprinde peste 1100 de retete aranjate în ordine
alfabeticá si numele medicilor de la care provine.
$coala din Salerno
• se obtine alcoolului era obtinut prin distilarea
vinului într-un alambic cu un condensator în formá
de arc sau sarpe, cufundat în apá rece.
• Concentrarea alcoolului se realiza cu dezhidratanti
(carbonat de potasiu) se obtineau douá concentratii
de alcool:
• aqua ardens 60° pentru prepararea medicamentelor
• – aqua vitae 90° pentru prepararea parfumurilor.
• "buretele somnifer" " (spongia somnifera)
(burete îmbibat cu sucul unor plante: mac,
máselaritá, mátráguná)
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 38/68
3. $tiin(ele medicale în secolele
XII-XIV yi prima jumàtate a
sec. XV
Aceastá perioadá se caracterizeazá prin :
• întárirea burgheziei, orase înfloritoare;
• marea epidemie de "ciumá neagrá" 1346-
1349;
• rázboiul de 100 de ani (1337-1433) între
Franta si Anglia.
• Sec. XIII Învà(àmântul scolastic este la apogeu
(rupt de realitate , subordonat teologiei) este o
frâná în dezvoltarea medico-farmaceuticá
• 1350-1450 se dezvoltá universitátile vechi si apar
si unele noi
• Bologna (1119); Paris (1150); Bologna (1158);
Montpellier (1220); Padova (1222);
• Nepole (1225), Toulouse (1229);
• Cambridge (1257); Roma 1303; Praga 1348;
Cracovia (1364); Viena (1365);
• Heidelberg (1386); Upsalla (1477).
• La sf. sec. XV erau aproape 80 universitáti cu sau
Iárá învátámânt medical.
• 1257 – Robert Sorbon creeazá un colegiu, din care
se dezvoltá celebra Sorbona – aduce primele critici
scolasticii reusind sá determine separarea filozofiei
de teologie.
• Marea epidemie de "ciumá neagrá" a determinat
luarea de másuri sanitare mai ales în porturi: La
Raguzza (1377) "la trentina", la Marsilia 1385 "la
quarantaine". Izolarea leprosilor (leprozerii) si a
bolnavilor psihici (ospicii).
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 39/68
• Alchimia medievalà europeanà se dezvoltá
timp de mai multe secole, cáutând zadarnic
metode pentru obtinerea aurului si a elixirului,
panaceu universal.
Alchimiytii preparà (1100):
• acidul azotic prin distilarea unui amestec de
salpetru, alaun si vitriol.
• acidul sulfuric se obtine prin distilarea alaunului
sau arderea sulfului sub un clopot de sticlá
rásturnat într-un vas cu apá.
• acidul clorhidric denumit "acidul muriatic".
• Dintre alchimistii de seamá: Albertus Magnus (1200-1280),
Thomas d'Aquino (1225-1274), Roger Bacon (1214-1294).
• Albertus Magnus – a descris prepararea unor substante
chimice ca:
potasa causticá, acid azotic,
apa regalá
sáruri si oxizi de Cu, Pb, Hg
operatii fizice si chimice (distilarea, sublimarea,
reducerea).
• Cárti: Despre animale, Despre alchimie, Despre vegetale
sau plante,
• “Stiinta si religia, ratiunea si credinta nu sunt
incompatibile”.
• Roger Bacon a fàcut studii la Oxford -
"Doctorul minunat" "Doctor mirabilis".
• Are mare încredere în experientá. "Rationamentul
nu dovedeste nimic, totul depinde de experientá".
"Observatia este regina stiintelor".
• Considerat creatorul opticii moderne.
• Stabilirea datei separárii farmaciei de mediciná în
Europa occidentalá este dificilá.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 40/68
• La universitatea din Paris cine dorea sá deviná medic
trebuia sá se oblige cá nu va presta muncá manualá de
farmacist sau de chirurgie.
• Apar farmaciyti în mai multe oraye:
• Neapole (1140), Paris (1180),
• Colonia (1248),– Basel (1250),
• Praga (1278),– Trogir (Iugoslavia, 1271),
• la Paris (1292) erau 37 de farmacii.
• La sfârsitul sec- XIII denumirea de "apotecarius" se aplicá
si farmacistilor laici.
• 1268 – la Paris (Ludovic al IX-lea) "Cartea meseriilor"
unde sunt trecuti si apotecarii.
• Aláturi de apotecari se gáseau "speciarii"
(condimente) "aromatari" (arome).
• În Italia în rândul speciarilor s-a diferentiat o
ramurá aparte "speziali de medesine" –
vânzátori de medicamente – farmacisti.
• De la cuvintele “speziali” si “spezieria” derivá
denumirea româneascá de spiter si spiterie.
Spi(eria medievalà era îngrámáditá între alte
cládiri, pe ulite înguste –
• o singurá încápere în care se lucra,
• se vindea si se depozita
• produsele farmaceutice
Pe lavite masive de stejar se aflau
balante si alte ustensile,
pe butuci grei de lemn – mojare mari de fier,
saci de pânzá si piele contineau plante uscate:
cutii, amfore, borcane din diferite materiale care
serveau la depozitarea preparatelor, marcate cu
semne conventionale alchimice.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 41/68
• Nu lipsea un alambic încálzit la foc deschis a
cárui ardere era ajutatá de foale.
• Medicul transmitea reteta verbal, mai târziu
datoritá deselor confuzii si a scáderii pretului
hârtiei, retetele au fost scrise si semnate de medic
si trecute într-un registru de farmacist.
• Ornamentele exterioare diferentiau apoteca de
celelalte práválii - -
• statuetele Fecioarei,
• Sf. Cosma sau Sf. Cristofor.
• Emblema apotecariilor din Paris era balan(a
cu inscrip(ia "Lances et pondera servant"
Medica(ia pe teritoriul (àrii
noastre
• Ceea ce caracterizeazá aceastá epocá este marea "epidemie
de ciumà neagrà" din întreaga Europá au murit peste
300.000 oameni din provincii
.
• Asistenta medicalá sub toate formele este patronatá de
bisericá atât în Transilvania cât si în Tárile Române.
• Cel mai vechi xenodochiu – la Cluj-Mánástur (1061),
• case spital la Sibiu (1282), Bistrita (1295) pe lângá
mánástiri, apoi la Feldioara, Tg. Mures, Oradea, Brasov.
• azile-spitale comunale: Sibiu, Cluj (1366), Oradea (1339),
Brasov (1385).
• Moldova yi Tara Româneascà – organizarea
sanitará s-a inspirat din cea bizantiná "xenodochiile"
la noi sunt denumite "ospátárii" sau adáposturi
pentru cálátori, ca acelea semnalate la Simidreni,
mánástirea Radu Vodá din Bucuresti si la Cotnari.
• Bolnite atestate au existat în sec. XIV la Neamt,
Tismana si Prislop, iar în sec. XV la Bistrita.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 42/68
• "Codex Cumanicus" (sec. XIV) elaborat de un
cálugár franciscan, misionar, unde în sec. XI-XIII
s-au stabilit cumanii.
• Genovezii care fáceau comert pe coasta Márii
Negre, au intrat în posesia codexului, ajungând la
poetul Petrarca, acesta dáruindu-l în 1362 Republicii
Venetia.

Codex Cumanicus
• Un capitol din codex intitulat "acesta con(ine
drogurile yi medicamentele" era rezervat
enuntárii pe trei coloane, în trei limbi (latiná,
persaná, cumaná) a unor
• plante orientale folosite ca leacuri (piper,
cardamon, cuisoare, scortisoará, camfor, aloe,
smirná, ulei de trandafir):
• produse animale (miere, ceará)
• minerale (sulf, oxid de cupru, argint viu,
auripigment).
• Sunt indicate si unele ustensile folosite în
prepararea medicamentelor: mojar, pistil, sitá.
• Rostopasca "iarba rândunicii" Chelidonium majus –
folositá în popor în afectiuni oculare.
• Regnul animal – se mai folosea lapte matern, sânge, párti
de animale sau chiar animale întregi (arici, sopârle)
• Apele minerale si termale
• Ajutorul medical – femei (descântátoare, moase empirice,
doftoroaie) culegeau si pástrau ierburile de leac.
• Vraci care s-au diferentiat fatá de vrájitori dar vracii
foloseau si practici magice.
• Primul document care atestá vracii în tara noastrá este un
act de danie cátre o mánástire de la Muntele Athos din
1487-1492.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 43/68
FARMACIA ÎN
EPOCA
RENASTERII
Sec. XV - XVII
I. FARMACIA ÎN TÄRILE EUROPEI APUSENE
Sec. XV - XVII
1. Privire generalà
2. Progresul medicinii
– iatrofizica
– iatrochimia
– învà(àmântul medical
– organizarea sanitarà
3. Dezvoltarea chimiei yi influen(a asupra farmaciei
4. Farmaciyti – experimentatori sec XVII
5. Herbare medicale yi tratate de botanicà, gràdini botanice
6. Aplicarea microscopiei în cercetarea botanicà yi farmaceuticà
7. Influen(a descoperirilor geografice asupra “ytiin(elor medicale"
8. Medicamente yi instrumentar
9. Organizarea farmaciei
10. Formarea farmaciytilor
II. FARMACIA ÎN TÄRILE ROMÂNE
În mediciná apar douá curente:
• iatrofizica (sustinea cá organismul uman
este un mecanism dirijat dupá legile fizice
ca si lumea neînsufletitá: inima este o
pompá, rinichii un ciur, oasele pârghii);
• iatrochimia (chimia biologicá) sustinea cá
toate procesele biologice sunt de naturá
chimicá negând specificul proceselor
biologice.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 44/68
• În sec. XVI se pun bazele anatomiei moderne: Leonardoda
Vinci, Michelangelo, Dürer, Verrocchio,
• Cunoasterea anatomiei descriptive deschide drumul marilor
descoperiri în fiziologie:
– Miquel Servet (1509-1553) (Italia - Padova)descoperá mica
circulatie,
– William Harvey (1578-1657) "Despre miscarea inimii si a
sângelui"
– Malpighi (1628 – 1694) observá vasele capilare, odatá cu
descoperirea microscopului (eritrocitele);
– Jan Fernel (1497 – 1558) a introdus notiunile de fiziologie si
patologie, stiinta cauzelor si simptomelor bolilor diferentiindu-le.
– Girolamo Fracastoro (1478 – 1553) a pus bazele epidemiologiei
moderne – considerá contagioas orice afectiune care trece de la o
persoaná la alta. El creeazá termenul de sifilis sau boala frencezá.
• Chirurgia a fost umanizatá si
dezvoltatá ca ramurá a medicinii,
Ambroise Paré (1509 – 1590) a
inventat instrumente chirurgicale,
tratamentul fracturilor.
• Învátámântul medical se dezvoltá în vechile scoli
medicale din Franta (Paris, Montpellier), Italia
(Bologna, Padova, Pisa, Pavia), Anglia
(Cambridge, Oxford), Germania (Tubingen,
Heidelberg), Elvetia (Basel) dar se înfiinteazá noi
facultáti în special în Italia si Germania.
• Organizarea sanitará progreseazá prin infiintarea
unor mari spitale, uneori adevárate opere de artá
arhitecturalá:
– Ospedale di San Spirito (Roma),
– Hôtel Dieu (Paris),
– Spitalul din Leyda (Olanda).
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 45/68
• Prima publicatie exclusiv medicalá apare la Paris, (1679).
"Journal des nouvelles découvertes sur toutes les parties de
la Médecine"
• PARACELSUS - Phillipus Aureolus Theophrastus
Bombastus von Hohenheim(1493-1571) – întemeietorul
iatrochimiei
• Paracelsus, náscut în Elvetia, fiu de medic, diploma la
Ferrara în Italia – cálátoreste mult, culegând informatii
despre leacurile din medicina cultá de la diferite popoare,
scrie impresiile în "Codex naturae".
· Tine cursuri magistrale le universitatea din Rotterdam,
Strasburg, Nürnberg, Basel – primul savant care predá în
limba nationalá si nu în latiná (moare la 47 ani la Salzburg)
– La baza activitátii organismului stau anumite procese chimice.
– "nu recunoaste nici o autoritate în materie, în afará de aceea pe
care o dá experienta"
– "Fárá chimie veti orbecái în întuneric"
– “Întreaga lume este o farmacie"
• Paracelsus asociazá planetele din univers
cu organele din corpul omenesc.
– Soarele - inimá
– Luna – creier
– Mercur – plámâni
– Jupiter – ficat
– Venus – rinichi
– Marte – vezica biliará
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 46/68
• “Trio prima” – sulful, mercurul si sarea
• Conform teoriei “trio prima” în orice corp material
s-ar gási trei principii:
• Sulful întrunind proprietátile active
combustibilitatea, puterea corosivá;
• Mercurul întrunind proprietáti pasive:
volatilitatea, fuzibilitatea, maleabilitatea, luciul
• Sarea – reprezentând mijlocul de unire a
principiilor activ si pasiv, spiritul vital care uneste
sufletul cu corpul.
• În laboratorul sáu s-au preparat medicamente din
compusi de arsen, cupru, plumb, argint, aur,
staniu, mercur, stibiu în combinatie cu opiul
pentru tratamentul sifilisului, afectiunile
dermatologice, parazitilor intestinali, colicelor.
• "Totul este otravá si nimic nu este lipsit de
toxicitate, efectul toxic devine manifest doar prin
dozare“.
• Paracelsus introduce tincturile în
farmacie:
– tinctura auri – pentru tratamentul ulcerelor
– tinctura corallium– depurativ
– tinctura balsam – diuretic
– tinctura mercurii – antisifilitic.
• Împarte medicamentele în 6 categorii:
1. "quintae essentiae" . efecte puternice,
substante toxice
2. "magisteria" ex. sulful precipitatum –
magisteriumsulfuri
3. "arcana" - efecte puternice ("arca" = scrin,
casetá) tinute închise
4. "specifica" – actioneazá specific
"specificum anodynum" (extract de opiu)
5. "elixiria" – tincturi compuse si mixturi
6. "extrinseca" - uz extern.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 47/68
• Paracelsus interpreteazá fenomenul de oxidare:
"aerul închide în el principiul combustiei si
întretine viata"
• "staniul calcinat în aer devine mai greu, pentru cá
o parte din aer se fixeazá prin calcinare pe metal"
• Întrezáreste existenta hidrogenului: H
2
O si H
2
SO
4
vin în contact cu fierul se degajá un fel de aer care
existá si în apá.
FARMACISTI EXPERIMENTATORI
(sec. XVII)
• Johann Rudolf Glauber (1604-1668) medic, chimist si farmacist,
prepará:
• acizi minerali concentrati din sárurile lor
• Na
2
SO
4
"sal mirabile" = sarea minunatá
• acidul acetic din acid pirolignos prin distilarea uscatá a lemnului.
• benzenul si fenolul din huilá, constatând actiunea anestezicá a
fenolului cu 200 de ani înaintea lui "Lister" (1867)
• izoleazá din plante ulei eterice si principii active.
• foloseste ca medicamente: sáruri de arsen, zinc, stibiu. Considerá
sulful, vitriolul, stibiul si mercurul cei 4 piloni principali ai
medicamentelor.
• modificá aparatele de distilare.
• foloseste vase de laborator din sticlá, ceramicá,metal.
Pierre Seignette (1660-1719) modest
farmacist La Rochelle (1672) prepará:
• tartratul de sodiu si potasiu (sarea Seignette)
• pulberea laxativá gazogená "licoarea
Seidlitz". (tartrat de potasiu si sodiu si
bicarbonat de sodiu; acid tartric)
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 48/68
Dezvoltarea botanicii
1. În sec. XV apar herbare, compila(ii dupà antici, pentru
uz practic în scopul determinàrii plantelor medicinale:
– Roma (1481) – Herbarium Apulei
– Germania (1483) Herbarius (Meinz)
– Paris (1495) Arbolayre
– Grand herbier en francais (1526)
2. Sec. XVI apar herbare remarcabile:
– Herbarul lui Cibo (biblioteca Angelica din Roma)
– Girault din Lyon, – d'Histoire Naturalle (muzeul National din
Paris)
– Label – Plantarum sive stirpium historie 1500 desene.
3. Tratatele de botanicà "Hortus sanitatis " primul tratat de
botanicá "grádina sánátátii" apare mai întâi în Germania
(1485)
• Ioachim Jung (1587-1657) cel mai însemnat
botanist din prima jumátate a sec. XVII – clasificá
plantele dupá caracteristicile lor – floare, fructul si
semintele.
• John Ray (1627-1705), naturalist multilateral,
publicá un catalog al plantelor culese din jurul
orasului Cambridge – el descrie peste 18.000 de
plante printre care digitala si o specie de Strychnos
nux vomica.
• A reintrodus în terapeuticá Mentha piperita si a
observat efectul midriatic al beladonei.
• Valerius Cordus – Historia plantarum,
descrie 500 de specii din care 66 noi.
• Conrad Gesner - "Pliniu al Germaniei"
încearcá o sistematizare a plantelor
Catalogus plantorum.
• Charles de L'Ecluse – descrie 1500 plante,
narcotice, caustice, veninoase, clasificá
ciupercile.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 49/68
În a doua jumátate a sec. XVI apar grádini
botanice în:
• Gemania (Jena, Leipzig),
• Olanda (Leyda, Amsterdam),
• Anglia (Oxford, Edinburgh, Londra),
• în sec. al XVII continuá sá apará noi grádini
botanice.
Dezvoltarea microscopiei
• Microscopul într-o formá primitivá a fost inventat de
maestrul optician olandez Jansen
• 1590 – a primit denumirea de microscop în Italia si a fost
construit de Galileo Galilei (1614)
• 1632-1723 a slefuit lentile Antoni van Leeuwenhoeck si a
descoperit:
– microorganismele din apá
– din tartrul dentar
– globulele sanguine
– spermatozoizii
– structura organelor unor insecte
– a fibrelor de lemn
– a tesuturilor.
• 1665 - Robert Hooke scrie cartea Micrographia si
introduce termenul de celulá.
• Marcelono Malpighi – savant italian (1628-1694)
medic, botanist, zoolog se ocupá de biologia
vegetalá si animalá.
• 1661 – vasele capilare si circulatia în capilare.
• descrie globulele rosii si albe, structura pielii, a
rinichiului, splinei a veziculelor pulmonare,
dezvoltarea ovulului.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 50/68
DROGURI VEGETALE ÎN
TIMPUL RENASTERII
• Cálugárul Calancha din Lima (Peru) a introdus în Europa
(Barcelona -1639) scoarta arborelui Cinchona (Cortex
Chinae)
• "În regiunea Loxa creste un arbore numit de localnici
arborele de friguri …, coaja de culoarea scortisoarei,
transformatá în pulbere si datá într-o báuturá, vindecá
febra.“
• 1677- "Cortex Peruanus" în Farmacopeea Londonezá.
• 1638 váduva viceregelui spaniol din Peru "Anna del
Cinchon" este tratatá cu pulbere de China de unde
denumirea de, "pulberea contesei“ alte denumiri:
"scoar(a cardinalului“; "scoar(a iezui(ilor" – principalii
distribuitori ai cinconei în Europa.
• "cincona" de la numele contesei, "Kinia" = scoar(à.
• .
• În a doua jumátate a sec XVII Ramazzini de Carpi
párintele patologiei profesionale afirma: "În arta vindecárii,
chinina a realizat o revolutie comparabilá cu aceea
determinatá de descoperirea prafului de puscá în arta
rázboiului."
• Ipeca (ipecacuana "rádácina de Brazilia") folositá
de indieni ca vomitiv si în diaree - "plantá micá
vomitivá care creste lângá drum" a fost vândutá
guvernului francez în 1658 ca remediu secret.
• Thomas Dover prepará "pulvis Doveri" din ipeca si
opiu (1733) – tratamentul dezinteriei si ca
expectorant.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 51/68
• Guaiacul "lemnul sfânt" adus din insula San
Domingo (tratamentul sudorific si sialagog al
sifilisului).
• Ceaiul (Thea sinensis) originar din India, folosit în
China si adus de misionari în Europa (sec. XVI-XVII).
• Cafeaua (Coffea arabica si liberica) originará din
Abisinia – se cultiva intens în Orientul Apropiat,
prin intermediul Venetiei (sec. XV-XVI) a pátruns
în Europa.
• Cacao (semintele plantei Theobrama cocao)
originalá din Mexic, adusá în Spania în sec. XVI.
Theobrama – hrana zeilor (Linné).
• Tutunul (Nicotiana tabacum) a fost semnalat de
corábierii lui Columb (1496).
• Jean Nicot ambasadorul Frantei în Portugalia oferá
tutun reginei Frantei – Marie de Medicis - pentru
tratamentul migrenei rebele de care suferea.
• Opiul (Papaver somniferum) – se bucurá în timpul
Renasterii de o pretuire deosebitá. Paracelsus conferá
opiului denumirea de "Piatra nemuririi" .
• Von Helmont "doctor Opiatus" scria retete cu opiu.
• Clinicianul englez Sydenham prepara tinctura de opiu
(Laudanum).
• “Printre remediile care a binevoit natura atotputernicá sá le
dea omului pentru a-si înlátura suferintele, nu existá nici
unul atât de universal si de eficient ca opiul" (1680).
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 52/68
• Din regnul animal ca remedii se foloseau:
• excrementele ale unor animale(gâscà, câine,
barzà, lup)
• excrescen(e de pe corpul unor animale (piatra
broaytei),
• urina, sânge, deyeuri organice, pulbere de
mumie,
• "corn de licorn", "osul inimii de cerb".
Droguri minerale:
• Mercurul metalic yi combina(iile sale cunosc în
sec. XVI o largà întrebuin(are "Argintul viu"
intrà în compozi(ia pilulelor miraculoase.
• Preparate cu stibiu în uz erau: antimonium tartratum
(purgativ, vomitiv, expectorant);
• vinum stibiatum (emetic, vomitiv);
• crocus antimonii
• stibium diaforeticum(ambele prescrise în boli pulmonare).
• Alte medicamente: sublimatul corosiv, sulfa(ii de sodiu,
potasiu, magneziu, nitrat de argint, acizi yi bazele,
alcoolul;
• apa de Colonia (solu(ie alcoolicà yi uleiuri eterice,
portocale, làmâi, rozmarin),
• medicamente complexe sub formá de balsam,
• substante gazogene ca por(iunea Rivieri yi apele minerale.
• Po(iunea Rivieri (Potio effervescens): solutie alcaliná de
bicarbonat de sodiu sirop simplu, apá si solutie acidá: acid
citric, sirop citri, apá.
• Formule complicate: teriaca, mitridatul, tartratul
emetic – preparate în mod public, sub controlul
medicilor si distribuite apoi între membrii
breslelor.
• La sfârsitul sec. XVII s-a înfiintat la Paris,
Societé de la Thériaque pentru prepararea în
comun si în public a acestui leac.
• Primul brevet de medicament dateazá de la
sfârsitul sec. XVII a fost obtinut de Grew
• "sarea de Epson" = sulfat de magneziu.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 53/68
• 1555 se oficializeazá sistemul de
greutáti farmaceutice de la
Nürnberg, care se va mentine,
putin diferit, în paralel cu sistemul
venetian de másuri pâná în 1762,
când s-a elaborat sistemul vienez.
Greutátile farmaceutice din Nürnberg si
corespondenta cu gramul din sistemul metric
(dupá Gehler)
0,0612643 1
1,242548 20 1 3 1
3,7276467 60
29,82167 480 24 8 1
357,8540 5760 288 96 12 1
grame granum scrupulus drahma uncie libra
Organizarea farmaciei
• În 1626 Jean de Renou scrie în Boutique
pharmaceutique ou antidotaire - "unii fac diferentá
între termenul de farmacist si apotecar – zicând cá
farmacistul compune si amestecá medicamentele,
pe când apotecarul le înmagazineazá într-un loc
curat si le vinde cu ridicata sau cu amánuntul" –
ceea ce denotá cá notiunea de “farmacist" începe sá
intre în uz.
• Existau farmacii publice orásánesti, particulare, de
spital, militare, iar în orasele lipsite de farmacii,
medicii detineau un stoc de medicamente.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 54/68
• Farmaciile aveau mobilier, decoratii murale,
ustensile, veselá ca sá impresioneze plácut publicul.
• Decoratiile – picturi, basoreliefuri, statui (artisti
renumiti ai Renasterii).
• Mobilierul: dulapuri si etajere de lemn sculptat,
mese de lemn cu sertare, adesea acoperite cu
marmurá sau piatrá, servind la prepararea si
conditionarea medicamentelor. O másutá specialá
era destinatá medicamentelor deja preparate.
Farmaciile mari aveau si încáperi separate pentru
laborator, rezervele de dulciuri (zahár, fructe
zaharate, siropuri) si produse exotice.
• Ca instrumentar: balante cu greutáti, mojare cu
pistil, site, aparate de încálzire si distilare.
• Recipientele erau din lemn, metal, ceramicá, sticlá.
Cutiile din lemn, de obicei pictate, contineau plante
uscate.
• În cutii mici de lemn pretios, alabastru, fildes se
pástrau droguri rare (mosc, ambrá, pietre pretioase).
• Din cositor sau bronz se confectionau vase
speciale cum este cunoscutul vas pentru teriaca de
la spitalul din Angers (Franta).
• Vasele din faiantá aduse din Damasc, apoi din
Spania si Franta – erau extrem de scumpe încât
serveau numai la decorarea farmaciei.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 55/68
• Apar primele farmacopei – elaborate de medici.
• 1488 Bologna – prima farmacopee "Compendium
aromatoriorium" (Saladino d'Ascoli).
• Conceputá în 7 párti:
1. operatiile din practica farmaceuticá si aspectele
deontologice;
2. denumirea si actiunea preparatelor (composita);
3. sistemul de greutáti farmaceutice;
4. prepararea medicamentelor;
5. precautii la recoltarea plantelor medicinale;
6. reguli de pástrare pentru simplicia si composita;
7. vesela farmaciei.
• În Florenta (1498) apare prima Farmacopee în limba
nationalá Nuovo receptoria.
• Milano (1512) – prima farmacopee elaboratá de un
farmacist Paulo Suardo – Thesaurus aromatariorum
• La Nürnberg (1546) – Valeriu Cordus scrie
Dispensatorium Pharmacopolarum - îndreptar pentru toatá
Europa centralá.
• În 1644 apare Ordo pharmacopoerum Viennensium în 36
de paragrafe care prevede urmátoarele:
– farmacistii sá aibá o singurá farmacie
– sá formeze corporatii
– se interzice înlocuirea ingredientelor prin succedanee fárá avizul
medicului
– eliberarea de otrávuri fárá aprobarea unui medic cunoscut
– respectarea taxei în vigoare
– prepararea retetelor dupá farmacopee
– avizarea medicului înaintea eliberárii retetelor pentru ca sá nu
existe erori în stabilirea dozei sau ingredientului
– o buná pregátire, moralitate si un comportament etic.
• În Franta 1640 se fac inspectii în farmacii.
• În farmacie otrávurile pástrate aparte si separat de celelalte:
arsenic, realgar, auripigment, sublimatul, evidentá în
registru special.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 56/68
Formarea farmaciytilor
• La început pregátirea apotecarului a fost exclusiv
practicá.
• Încá de la 1500 statutele corporatiilor aratá cá , la
fel ca în orice meserie, viitorul maestru apotecar era
mai întâi ucenic, apoi calfá.
• În Franta stagiul de ucenic dura 3-4 ani iar de calfá 6
ani.
• Ucenicul locuia la apotecar si trebuia sá aibá vârsta
minimá de 14 ani si maximá de 22-25 ani, sá fie de
familie onorabilá si cu oarecare avere, sá aibá
notiuni de gramaticá si de latiná "pentru a întelege
retetele medicilor doctori".
• Apotecarul nu putea avea decât un singur ucenic,
maxim doi, atunci când primul era spre sfârsitul stagiului.
Între párti se stabilea un legámânt de obicei verbal – dar cu
martor – prin care apotecarul se angaja sá-l gázduiascá si
sá-l învete meserie, iar ucenicul sá pláteascá o anumitá
sumá.
• Ambii depuneau jurámântul: primul "cà-l va învà(a în
mod cinstit toate principiile artei sale yi cà nu-l va
considera servitor, ci îl va între(ine omeneyte ca pe
proprii copii", al doilea cá va sluji cu credintá si hárnicie.
• Ucenicul învatá operatiile farmaceutice –
distilarea, infuzarea, macerarea, triturarea si
prepararea formelor galenice.
• Ucenicul instruit privind drogurile si mai ales sá
cunoascá ierburile.
• Calfa primea o micà leafà, mergea în oras la
pacienti pentru a executa diferite retete simple si
putea schimba apotecarul.
• La sfârsit devenea maestru dând un examen:
comisia "conducátor sau nas" ultimul apotecar la
care lucrase, maestri apotecari, medici si câteodatá
reprezentanti comunali sau regali.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 57/68
• Examenul consta într-o probá:
– I. oralà "examenul de lecturà" descifrarea si
explicarea retetelor. Dacá reusea la oral urma
examenul de
– II. practicà:
a) "actul erbilor" – recunoayterea plantelor proaspete yi a
drogurilor simple, în sec. XVII se adaugà yi preparate
chimice (spagirice);
b) "proba màestriei" – executarea unor preparate dificile -
unguente, emplastre, electuarii - prepararea dura de la o
zi la câteva sàptàmâni.
• Fii de apotecari erau scutiti de aceastá ultimá si
cea mai grea probá.
ÎNVÃTÃMÂNTUL FARMACEUTIC
• Prima catedrá de farmacologie – Lectura simplicium–
• Curs de plante medicinale la Padova (1533) – la început
teoretic apoi 1545 completat cu demonstratii în grádina
botanicá "viridarium".
• 1563 – curs de farmacognozie.
• În Franta – Facultatea de Mediciná si medicii au privit cu
ostilitate pregátirea teoreticá a farmacistilor.
• 1777 Colegiul de Farmacie - a luptat pentru crearea unor
cursuri colective, particulare sau oficiale.
• Cursuri particulare tinute la locuintele farmacistilor–
Lémery (1675); Bernardin Martin (1682)
Cursurile speciale erau predate pe lângá
facultatea de mediciná La Montpellier
• 1530 - curs de botanicá
• 1558 - un magistru apotecar este numit demonstrator
• 1593 - Henric IV – cursul de botanicá - catedra de
botanicá si anatomie.
• 1598 ia fiintá Grádina Botanicá
• 1601 se înfiinteazá catedra de chirurgie si farmacie
• 1675 Ludovic al XIV-lea înfiinteazá o catedrá de
demonstratii de chimie.
• în a doua jumátate a sec XVII cursuri regulate de
chimie la Jardin Royal.
• În sec. XVII sunt înfiintate corporatiile apotecarilor cu
scopul de a apára drepturile si a creste prestigiul meseriei.
• 1617 – societatea apotecarilor din Londra
• 1632 – Nürnberg – Colegiul farmaceutic.
• La mijlocul sec. XVII farmacistul încá sub tutela
medicului, Filip al V-lea (rege al Spaniei 1700-1746
întemeietorul Dinastiei Bourbonilor) în Pragmatica
declarase farmacia "artá întrutotul egalá medicinii".
• Miquel Martinez de Lesche în Discurso farmaceutico sobre
los conons de Mesue – încearcá sá ráspundá la întrebarea:
"Sunt farmacistii auxiliari medicului? Sunt colaboratorii
lui?"
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 58/68
$TIINTELE FARMA FARMACEUTICE CEUTICE
ÎN“SECOLUL LUMINILOR” ÎN“SECOLUL LUMINILOR”
SEC. XVIII $I PRIMA SEC. XVIII $I PRIMA
JUMÄTATE A SEC. XIX JUMÄTATE A SEC. XIX
PROGRESELE STIINTELOR
FARMACEUTICE
• Linné(Carol von) (1707 –1778), medic si naturalist suedez, profesor
de practicá medicalá si botanicá la Uppsala –introduce nomenclatura
binará in latina pentru drogurile vegetale.
• Publicà în 1749 – Materia medica – descriind 563 de specii
vegetale.
• Bazele fitochimiei: extragerea din plante a alcaloizilor, glicozizilor
cardiotonici, flavonelor, chinonelor, steroizilor, terpenelor.
• 1776 – Withering(medic, botanist) recomandá decoctul de digitalá ca
diuretic si în unele afectiuni cardiace, descriind totodatá posibilele
efecte toxice.
• Digitala a fost mentionatá în 1250, în documentele medicale din Tara
Galilor si descrisá din punct de vedere botanic cátre 1500 când a
primit numele de Digitales (degetel).
• 1792 – Fourcroy– obtine chinina impurá „china”
• 1811 – medicul portughez Gomez – extrage cinconina
• 1817 – Sertürner - "morphium" – Morfeu – zeul noptii si
al somnului.
• 1820 – farmacistii Pelletier i Caventou – izoleazá
chinina, stricnina, colchicina
• 1820 - cafeina – Rünge, Robiquet
• farm. Meissner – veratrina – denumirea de "alcaloid"
• 1827 − Gieseckeidentificá coniina din Cicuta major.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 59/68
• 1828 − Posselt i Reimann izoleazá din tutun
nicotina − semnalatá de Vauquelin în 1809
• 1831 − Mein, Geiger i Hesseizoleazá atropina din
Atropa belladona.
• 1840 − Reisch − izoleazá lobelina din Lobelia
inflate
• 1848 − Merck obtine papaverina din solutiile de
extractie ale morfinei.
• 1871 – Nativelle– obtine digitalina cristalizatá.
• Homberg– acid boric "sal sedativum Hombergii"
• Neumann – izoleazá camfora cristalizatá si prepará
tinctura ferri chlorati aetherata.
• Vaqueline – izoleazá lecitina si acidul cianic,
descoperá cromul si asparagina (în paralel cu
Robiquet).
• Fowler – solutia Fowleri (potio) – solutia
arseniacalá
• Courtois (1811) – descoperá iodul din cenusa
plantelor marine si îl recomandá în tratamentul gusii
• Serullas– prepará iodoformul
• Balard (1826) – obtine bromul din apa de mare si prepará
nitritul de amil
• Moissan(1886) – fluorul.
• Persoz − profesor la Scoala de Farmacie din Strasbourg–
amilaza enzimelor din orzul încoltit – si deschide un orizont
nou în studiul enzimelor.
• Soubeiran medic si farmacist, descoperá cloroformul
(1831) independent de Liebig yi Guthry.
• William Mortere (1853) – îl foloseste ca anestezic.
• Labaraque – descoperá actiunea antisepticá a
hipocloritilor.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 60/68
• Lemaitre – studiazá proprietátile antiseptice ale
fenolului
• Fehling− propune reactia de identificare a glucozei
din uriná (1848)
.
• Kipp(farmacist olandez) − construeste aparatul care
îi poartá numele.
• Millon− autorul reactivului cu acelasi nume.
• Baumé– perfectioneazá areometrul
• Poulenc si Dorvault – Franta – bazele industriei
medicamentelor
• Caetele – confectionate cu aparatul imaginat de
farmacistul Limousin si perfectionat de
farmacistul Fasser.
• Subuniti farmaceutice: libra, uncia, drahma,
scrupulus, granum, grame.
• 1668 – farmacia Î ngerul din Darmstadt –
proprietatea familiei Merck – rezultá firma Merck.
• 1775 – fabrica Antoine Baumé din Paris – 400 de
produse chimico-farmaceutice.
• 1778 – fabrica Finkentscher din Marktredwitz de
medicamente.
• 1722 – noi farmacope "Farmacopeea de
Edinburgh"
Învà(àmântul farmaceutic
practic yi teoretic
• În sec. XIX institutele superioare de
farmacie "facultate de farmacie" în primele
decenii ale sec XX.
• 1854 - "Scoli superioare de farmacie"
• 8 ani de stagiu în farmacie sau 3 ani de
teorie în farmacie si trei ani de studii în
scoli de farmacie: farmacist II si farmacist I
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 61/68
• Programa analiticá în 1803 – 4 materii de curs
botanicá, chimie, istoria naturalá a
medicamentelor, galenica.
• Din 1834 se adaugá succesiv si alte materii.
• În Austria terminarea stagiului în farmacie cu
examen la facultatea de mediciná (Viena) –
• 4 probe – botanica, materia medicalá si
farmaceuticá, chimie, prepararea publicá a unui
medicament.
• Candidatii reusiti depuneau un jurámânt
profesional.
• Prima scoalá medicalá din Transilvania este
institutul Medico-Chirurgical din Cluj (1775) cu o
durat de colarizare mai întâi de 2 ani apoi 3 ani –
cu limba de predare latina – germana si maghiara.
• Absolventii purtau titlul de medici chirurgi si aveau
dreptul de a practica numai în Transilvania.
• La Iasi Biserica Trei Ierarhi – Academia Vasilianá (1640-
1821) –
• Gimnaziul Vasilian (1828-1835) –
• Academia Miháileaná (1835-1847) înfiintatá sub domnia
lui Mihail Sturza de cátre Gh. Asachi.
• Bucuresti – Mánástirea Sf. Sava, Academia Domneascá sub
domnia lui C. Bráncoveanu si reorganizatá de Alexandru
Ipsilanti (în limba greacá)
· Scoala de la Sf. Sava (1818-1821) ,Gh. Lazár.
• Primele încercári de înfiintare a institutelor de învátámânt
medical.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 62/68
Farmacii de spitale din Tara
Româneascà yi Moldova.
• Primul spital din Tàra Româneascà (1704) mánástirea Coltea la
Bucuresti – la initiativa spátarului Mihai Cantacuzino în timpul
domnitorului Constantin Brâncoveanu devine spital (un spital
asemánátor cu cel din Cairo).
• Spitalul Pantelimon(Bucuresti) 1735-1752.in timpul lui
• Mihai Matei Ghica (ctitorul mánástirii Frumoasa din Iasi pe care a
împodobit-o cu grádini si havuzuri de apá, dupá modelul grádinilor
din Tarigrad).
• 1747 – spitalul Sfântul Spiridon – Iasi – primul spital din Moldova.
• 1813 – spitalul Filantropie (iubirea de oameni) doctorul Caracas
Farmaciile de spital în
Transilvania
• Transilvania a fost avansatà fa(à de celelalte
provincii (primele spitale 1292 (la Sibiu) yi
primele farmacii publice (1460, 1494).
• 1692 – s-a înfiintat la Sibiu un spital comunal al
sasilor – medicul este si farmacist – prepará singur
medicamentele.
• 1716 este mentionat un "provizor al farmaciei"
medic Johan Stanislaus Grotowski original din
Orástie.
• .
Primele spi(erii publice:
• 1776 – dr. Fotache livra medicamente spitalului Spiridon
• 1793 – Lochman pe Ulita Mare
• Leiba – spiterie pe Ulita Târgului de jos (Alexandru
Vernier).
Bucureyti:
• 1740 – Trangott Seuler
• 1742 – Cristian Richter
• 1776 – Chiriac Arbut
• 1797 - 9 spiterii cu 9 spiteri.
• 1831 – 12 farmacii particulare în Iasi.
• La sfârsitul sec. XVIII apar farmacii la: Craiova, Botosani,
Giurghiu, Galati, Ploiesti, Bráila.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 63/68
Î ÎN NVÃTÃMÂNTUL VÃTÃMÂNTUL
FARMACEUTIC FARMACEUTIC
ÎN ROMÂNIA ÎN ROMÂNIA
Începuturile învátámântului
farmaceutic
• În Bucureyti începuturile învátámântului
farmaceutic ca si al celui medical se datoresc lui
Carol Davila (1828-1884).
• 1853 – a reorganizat Spitalul Ostirii – farmacist
Prusinsky.
• 1855 – o scoalá de micá chirurgie – unde
farmacistul Prusinsky a pregátit si câtva elevi de
farmacie.
• 1858 – $coala Na(ionalà de Medicinà yi Farmacie
– cu 3 sectii – mediciná, farmacie, veterinárie – îsi
puteau continua studiile în Franta.
• Din 111 elevi ai scolii, 20 se dedicau farmaciei.
• 1860 - 1861 – apare programa analiticá a Scolii de
Farmacie.
• Se preda:
– botanica farmacognosticá
– zoologie – farmacologie
– materia medicalá
– chimie
– francezá
– latiná.
• 1862 – 1863 se adaugá fizica , anatomia,
igiena.
• 1862 – apar primii absolventi farmacisti.
• Se mai introduc alte discipline:
– istoria naturalá a medicamentelor vegetale,
animale si minerale,
– arta de a recepta,
– legile farmaceutice, contabilitatea si taxarea
medicamentelor,
– medicina legalá farmaceuticá (toxicologia),
– chimia se împarte: analize organice si anorganice.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 64/68
• 1880 – reorganizarea învátámântului farmaceutic.
• 1883 – Profesorii Scolii si Societátii Farmacistilor -
un memoriu cátre ministerul de interne.
· Scoala de farmacie sá formeze asistenti de farmacie
si farmacisti clasa II (4 clase gimnaziale) si
farmacisti clasa I (cu bacalauriatul) lipsa bazei
materiale a determinat rámânerea scolii în vechea
formá.
• 1884 – moare Davila – Scoala de farmacie decade.
• 1897 – $tefan Minovici – profesor de chimie –
reorganizeazá învátámântul farmaceutic.
· Scoala de farmacie este recunoscutá ca învátámânt
universitar. Absolventi – I. Bogdan, A. Hen(iescu, A.
Ileanu, A. Petra, V. Albescu.
• Primele farmaciste – Paulina Cruceanu (1891), Clara
Coleyiu (1892), Olimpia Daciu Vlahu (1877), 1901
Elisabeta Dumitrescu, Popescu Altim.
• 1898 – Legea Spiru Haret – Învátámântul farmaceutic
devine universitar în cadrul facultátii de mediciná.
Regulamentul 1904, prevedea: obligativitatea
bacalaureatului, 5 ani de studii (2 ani stagiu de practicá. si 3
ani studii teoretice si lucrári practice).
• 1911 se înfiinteazá doctoratul.
• 1914 – Consiliul facultátii de Mediciná solicitá separarea
învátámântului medical de cel farmaceutic (dar primul
rázboi mondial întârzie luarea acestei másuri).
Facultatea de Farmacie
Bucureyti (1923-1933)
• Planul de învátámânt 5 ani (2 ani stagiu în farmacie: 3 ani cursuri universitare)
dupá stagiu – elevul pe baza adeverintei farmacistului era primit la cursuri.
• 1923 –1924 au functionat:
– 4 profesori
– 11 conferentiari
– $tefan Minovici – chimie analiticá
– Georgescu – farmacie chimicá si galenicá
– Vintilescu – chimie alimentará
– Solacolu – botanicá.
• 1933 – în discursul de la Senat prof. Danielopolu spunea "din 4800 farmacisti cu
liberá practicá, 3400 sunt neîncadrati"
• 1933 – se schimbá programa:
• 1 an de stagiu în farmacie
• 4 ani de studii – la sfârsitul stagiului examen de licentá.
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 65/68
FARMACISTI DIN MOLDOVA
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 66/68
Învátámântul farmaceutic la Iasi
• 1830 – încercarea de înfiintare a unui învátámânt farmaceutic la Iasi
• 1857 – conducerea Gremiului Farmaceutic înfiinteazá „o scoalá
pregátitoare de farmatie” pentru ucenicii din ultimul an de practicá
farmaceuticá, care a functionat în cadrul spitalului „Sfântu Spiridon”.
• Cursurile au fost predate de farmacidtul T. Stenner (fizica, chimia,
mineralogia), L. Papp (botanica, toxicologia) si I. Immervoll
(farmacia practicá si teoreticá, în limba latiná).
• 1859 – scoala gremialá îsi înceteazá activitatea dupá Unirea
Principatelor
• 1860 – Farmacistul I. Mihàilescu se oferá sá predea curs gratuit de
farmacie
• 1913 – 1916 I. Vintilescu titular al catedrei de
Farmacie Chimicá si Galenicá la Facultatea de
Mediciná.
• 1917 – 1925 – N. T. Deleanu este numit la
catedra de Chimie Farmaceuticá a Facultátii de
Mediciná
• 1917 – sectia de Farmacie cu catedra de
Chimie Farmaceuticá si Galenicá, catedra de
Farmacognozie si Chimie Analiticá
• 1926 – 1934 – Al. Ionescu-Matiu activeazá la
catedra de Chimie farmaceuticá
• 1922 – 1927 – C.V. Bordeianu – asistent la catedra
de Chimie Farmaceuticá
• 1933 – 1934 – farm. Cr. Maiorovici a condus în
calitate de asistent Laboratorul de Chimie Generalá
a Facultátii de Farmacie Iasi
• 1934 – Învátámântul farmaceutic din Iasi se
desfiinteazá
• 1946-1948 – farmacia functioneazá ca sectie pe
lângá Universitatea „Al. I. Cuza” Iasi
• 1948 – 1952 functioneazá ca facultate de Farmacie
• 1961 – se reînfiinteazá ca sectie de Farmacie
• 1964 – este oficializatá Facultatea de Farmacie ca
institutie independentá
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 67/68
BIBLIOGRAFIA
LA CURSUL DE ISTORIA FARMACIEI
Barbu G. Arta vindecárii în Bucurestii de odinioará, Ed. Stiintificá, Bucuresti,
1967.
Bart C. Aforismele lui Hipocrat, Ed. Medicalá, Bucuresti, 1979.
Bivolaru G. Tabel fundamental al interactiunii Zin-Zang, Ed. Româná, Bucuresti,
1990.
Bologa V.L. yi colab. Istoria medicinii universale, Ed. Medicalá, Bucuresti,
1970.
Bologa V.L. yi colab. Istoria Medicinii Românesti, Ed. Medicalá, Bucuresti,
1972.
Boussou Roger Histoire de la Medicine, Librairie Larousse, Paris, 1967.
Bràtescu G. Trecut si viitor în mediciná (studii si note), Ed. Medicalá, Bucuresti,
1981.
Bràtescu G. Momente din trecutul medicinii, studii, note si documente, Ed.
Medicalá, Bucuresti, 1983.
Bràtescu G., Sàndulescu C. Hipocrate. Galen. Ed. Enciclopedicá Româná,
Bucuresti, 1974.
Carton Paul Esenta Doctrinei lui Hipocrat – Extrase din operele sale, Ed. Fundatiei
"Victor Gomoiu", Craiova, 1995.
Chatterji J.C. Filosofia esotericá a Indiei, Ed. Porto-franco, galati, 1991.
Cotràu M. Medicamentul de-a lungul vremii, Ed. Apollonia, Iasi, 1995.
Dulcan D.C. Inteligenta materiei, Ed. Teora, 1992.
Dumitraycu D. Medicina între miracol si dezamágire, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,
1986.
Du(escu B. Etos în mediciná, Ed. Medicalá, Bucuresti, 1979.
Eliade M. Istoria credintelor si ideilor religioase, vol. II, Ed. Stiintificá,
Bucuresti, 1991.
Frawley D., Vasant L. Zoga ierburilor. Ghid ayurvedic de fitoterapie, Ed.
Govinda, 1996.
Grecu I., Mermeze Ghe. Societatea Româná de Istoria Farmaciei 1997, Ed.
Imprimeriei de Vest, Oradea, 1999.
Grigorescu Emanoil Strámosii plantelor medicinale. Legende pierdute, Ed.
Cantes, 1998.
Onicescu O. yi colab. Figuri ilustre ale antichitátii, Ed. Tineretului, Bucuresti,
1967.
Pascal Pincu Pagini din istoria farmaciei nemtene, Ed. Casa de culturá
Panteon, 1995.
Paveleanu D. Teodor Istoria farmaciilor din Transilvania, vol. I – II, Brasov,
1995.
Ramon Jardi, I. González Aportacio a la Històrea de la farmacia Catalana
(1285-1997), FundacióUriach 1838.
Vàtàmanu N. Medicina veche româneascá, Ed. Stiintificá, Bucuresti, 1970.
* * * Dictionar cronologic de mediciná si farmacie, Ed. Stiintificá si
Suport de curs pentru Istoria Farmaciei_2010 68/68
Enciclopedicá, Bucuresti, 1975.
* * * Revue d'histoire de la Pharmacie, Bulletin de la Société d'histoire de la
Pharmacie, tome XXX, 1983.
* * * Congreso Internacional de Historia de la Farmacia, 25-29 sept. 1985,
Granada, Espana.
* * * Revue d'histoire de la Pharmacie, 1989-1994.
* * * Bulletin de la Societet d'Amics de la Historia i de la Ciància farmaceutica
Catalana.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->