Sunteți pe pagina 1din 21

Institutul de istoria medicinei: colţul cu biblioteca de mână şi dulapul revistelor

I N S T I T U T U L DE I S T O R I A MEDICINEI, F A R M A C I E I
ŞI DE FOLKLOR MEDICAL DIN CLUJ
I. In timp ce întreg învăţământul medical si viste de specialitate luptă în direcţia aceasta. Re-
ştiinţific până în veacul al XlX-lea avea o orien- zultatele se şi arată: în Franţa există vechea ca-
tare net istorică, marile descoperiri în domeniul tedră dela College de France şi un institut nou
ştiinţelor fizico-chimice şi biologice şi avântul creat în 1932 la Universitatea din Paris; Ger-
enorm pe care 1-a luat medicina cu 150 ani în mania are azi un institut de Istoria Ştiinţelor în
urmă, au avut ca urmare o neglijare completă a Berlin ca şi — în Roma — Italia, care a introdus
trecutului, atât în învăţământ cât şi în cercetă- această ştiinţă sintetică chiar si în învăţământul
rile savanţilor. Medicii şi naturaliştii uitaseră, fas- secundar.
cinaţi de perspectivele strălucite pe care le oferă Pe când Istoria Ştiinţelor ca obiect de învăţă-
viitorul, uimiţi de posibilităţile tehnice nebănuite mânt şi disciplina ştiinţifica este încă în curs de
până atunci, că, de când omenirea gândeşte, ea formare, Istoria Medicinei a intrat deadreptul
a căutat să-şi explice fenomenele naturii şi ale într'o fază de consolidare. Necesitatea ei este mult
vieţii, că speculaţiile acestea au rămas consem- mai evidenta şi mult mai actuală. Medicina mo-
nate în operele filosofilor, naturaliştilor şi medicilor dernă prezintă unele semne de început de criză,
din trecut şi că toată opera aceasta trimilenară con- care nu mai pot fi neglijate: lipsa unei filozofii
stitue fundamentul solid, pe care s'a zidit stră- proprii, pierderea unităţii doctrinare, destrămarea
lucita alcătuire a ştiinţei moderne. Neoideaîîsmul în specialităţi şi subspecialităţi, tehnicizarea pro-
şi spiritualismul, care caracterizează ultimele de- gresiva. Faţă de acest aspect neliniştit şi schim-
cenii şi care au luat naştere ca o reacţie la poziti- bător al medicinei moderne, grandioasa unitate fi-
vismul şi materialismul dominant la sfârşitul vea- lozofica şi doctrinară a medicinei vechi se pre-
cului trecut, ne-au dat şi o resuscitare a menta- zintă pentru medicul gânditor ca un punct de
lităţii şi tendinţelor istorice în domeniul ştiinţelor repaus. Tot mai mulţi sunt aceia cari pretind o
naturale. îmbibare cu spiritul medicinei de odinioară pentru
Astăzi mişcarea pentru introducerea Istoriei a salva caracterul intelectual al medicinei moderne.
Ştiinţelor în mod organic în învăţământ e foarte Acest postulat se traduce practic prin înmul-
vie în ţările din Apus. Societăţi savante şi re- ţirea literaturii medico-istorice şi acordarea unei
2O6 B O A B E DE G R Â U

importanţe tot mai mari învăţământului de Istoria care aşteaptă să fie ridicate. Pe cât de rnult s'a
Medicinei, cules până acum la noi în direcţia aceasta, pe
In privinţa aceasta Franţa, care ne-a dat pe atât de puţin a fost prelucrat materialul adunat
clasicii Daremberg si Littre, ca şi Germania, orga- după criterii ştiinţifice. Elementele de Folklor Me-
nizează; Italia, Anglia, Statele-Unite, Ţările mici dical românesc trebuesc urmărite până la naşterea
ale Apusului şi — trebuie s'o accentuăm, — Po- lor din substratul trac; trebuesc căutate influenţe
lonia, secondează. Putem afirma că astăzi învăţă- străvechi scitice si sarmatice; chiar mai mult, ur-
mântul medico-istoric în ţările din Apus e orga- mează să se găsească fundamentele ancestrale din
nizat şi i se dă toată atenţia cuvenită. Dovadă neolitic; în stratele superioare ar fi de urmărit
sunt cele vreo 80 de catedre, conferinţe, institute bogata influenţă a medicinei populare latine, pre-
şi seminarîi medico-istorice existente. cum şi elementele fosilizate de medicină ştiinţi-
Medicina în România (în ceeace priveşte cea fică greco-romană, bizantină şi arabă. In sfârşit,
naţional-românească) e tânără; are o vechime de colateral, împrumuturile dela popoarele învecinate,
cel mult 150 de ani. In acest răstimp ea a trecut mai ales cele slave. O altă direcţie pentru cercetă-
prin faza de asimilaţie si organizare şi a ajuns rile medicului etnograf este depistarea şi verifi-
azi în faza de creaţie. Aşa cum se prezintă azi carea ştiinţifică a elementului real terapeutic în
la noi, popor abia renăscut din punct de vedere bozgoanele şi leacurile populare, mult mai bogat
cultural şi politic, ea poate constitui un titlu de decât s'ar crede. In direcţia aceasta, — a doua,—
glorie pentru noi. Istoriograful medical român lucrările regretaţilor profesor N. Leon din Iaşi
care se ocupă cu trecutul medicineî ştiinţifice ro- şi Charles Laugier din Craiova sunt fundamentale.
mâneşti, are marele favor faţă de colegul său Ca harnici şi dibaci culegători de medicină popu-
francez, italian sau german, că poate domina în- lară la noi amintim pe: S, FI. Marian, Tudor
treg câmpul, bine delimitat. Cercetările sale au Pamfile, Lupaşcu, Grigoritt-Rigo', lâna, Crăcianescu,
un farmec deosebit. El poate urmări până în adân- Gorovei şi alţii. D-l Gorovei îndeosebi ne-a dat
cimile sale, procesul de creaţie a unei noui di- şi o sugestivă interpretare a descântecelor.
recţii ştiinţifice naţionale. Dacă Istoria Medicinei Cercetările în domeniul Istoriei Medicinei ro-
ştiinţifice la noi e limitată, cu atât mai vast este mâneşti propriu zise şi un învăţământ medico-
domeniul Etnografiei Medicale şi al Folklorului istoric la noi, pe lângă importanţa pur ştiinţifică
Medical românesc. Aci găsim comori nepreţuite, mai are si o deosebită însemnătate naţională. Am

Vitrinele (dela stânga la dreapta): i. Medicina populara; Medicina în Dacia. 3. Istoria Medicinei în Ardeal.
3. Istoria Farmaciei. 4. Istoria Medicinei româneşti
V. BOLOGA: INSTITUTUL DE ISTORIA MEDICINEI 30?

accentuat mai înainte că desvoltarea medicinii dea, Lenghel din Cluj şi — incidental, ca amator, —
ştiinţifice româneşti a fost deosebit de frumoasă dl. Barbu Lăzăreanu.
şi că ne putem mândri cu ea. Arătând-o, aşa cum La minoritarii din Ardeal îl găsim pe Sasul doc-
este, Românilor din nouile provincii, cari n'au tor Eduard Gusbeth, savant şi meticulos, pe Un-
ştiut nimic de ea, le dăm posibilitatea să cunoască gurii dr. Pataky Jeno, un filigranist şî miniatu-
potentele culturale care zac în poporul nostru; rist subtil al biografiei medicale, şi pe multilate-
iar minoritarilor, cari, foarte critici, încetul cu în- ralul chimist, farmacist şi medic dr. luliu Orient,
cetul încep să ia contact cu ştiinţa românească, cel mai bun cunoscător al Istoriei Farmaciei la
le putem prezenta noi. Intr'o muncă
de-a-gata un capitol • de pasionat colecţio-
frumos al istoriei ci- I nar a adunat timp
vilizaţiei noastre. } de 20 de ani tot ce
In privinţa aceasta a putut găsi în legă-
mei nu suntem aşa tură cu trecutul far-
înapoiaţi cum s'ar maciei în A r d e a l .
crede, încă la 1836 Colecţiile sale le-a
doctorul Costache donat « M u z e u l u i
Vârnav în «Physio- Ardelean» din Cluj,
graphia Moidaviae», unde c o n s t i t u e o
teza sa de doctorat secţie specială far-
în medicină, f a c e maco-istorică, vred-
puţină istorie a me~ nică de a fi compa-
d i c i n e i româneşti. rată cu colecţiile
In vremurile m ă i similare din Apus.
noui, lonescu-Gion, Existau şi e x i s t ă
deşi nu era medic, deci în R o m â n i a
dădu vreo câteva c â ţ i v a istoriografi
cercetări medico-i- m e d i c a l i ; ceeace
storice; însă funda- lipsea era însă o in-
mentale sunt a b i a stituţie unde să se
« E f o r i a Spitalelor poată centraliza ma-
Civile» de Al G, terialul, atât de bo-
Gălăşescu, «Istoria gat, dar împrăştiat,
Igienei în România» din Istoria Medici-
de Felix (1903) şi nei româneşti.
<( Literatura m e d i- Prin î n f i i n ţ a r e a
cală Românească » a Institutului de Isto-
lui Gfc. Crăinicianu ria Medicinei şi Far-
(1907). Precizie isto- maciei la Universi-
rică şi m u n c ă de tatea din C l u j , în-
amănunt migăloasă tâmplată în 1921,
g ă s i m în lucrările şi c â t i va ani mai
lui GA. Z- Petrescu târziu a conferinţei
şi N. A. Bogdan de Istoria Medicinei
(Iaşi). Prima privire la Facultatea d i n
generală, scurtă însă Bucureşti, s'au creat
deschizătoare de o- Vitrina i : Medicina în Dacia puncte de cristali-
rizonturi, ne-o dă zare pentru nouile
d-1 N. lorga în «Medici şi Medicina în tre- tendinţe în învăţământul universitar. Acţiunea lor se
cutul românesc » (1919). Cu această lucrare se vădeşte tot mai mult, dar în mod fatal efecte mai
şi deschide calea spre o operă fundamentală, pe puternice se vor ivi numai cu timpul, când o
care o încearcă doctorul V. Gomoiu în volumi- serie întreagă de studenţi în medicină va fi pă-
noasa sa « Din Istoria Medicinei şi a învăţămân- răsit băncile şcoaleî şi va duce învăţămintele pri-
tului medical în România » (1923), operă de mare mite în cercurile largi ale corpului medical românesc.
envergură, extensiv scrisă, cu un deosebit de bogat Până atunci rămânea o lacună. Lipsiâ încă in-
material informativ, un fel de «Hurmuzaki» al teresul pentru Istoria Medicinei la aceia cari susţin
Istoriei Medicinei româneşti. Intre medico-istoricii şi conduc actuala mişcare medicală românească,
români mai trebuesc amintiţi profesorul Cosăcescu, la generaţiile medicale mai vechi.
doctorii Ţovaru, Vaian din Bucureşti, Sarafidi din Această cezură a ştiut să o închidă Victor
Constanţa, Samarian din Călăraşi, Glăvan din Ora- Gomoiu.
208 B O A B E DE G R Â U

In urmă cu vreo 6 ani, Victor Gomoiu rm-a surprind şi ne încântă prin varietatea şi seriozi-
scris, desvoltându-mi un plan detaliat pentru în- tatea contribuţiilor lor, în specialitatea noastră.
fiinţarea unei societăţi româneşti de Istoria Me- Dările de seamă ale acestei societăţi atât de tinere
dicinei. El voia prin această creaţie să scoată miş- şi atât de viguroase, sunt o adevărată revelaţie
carea medico-istorică din cadrul limitat al învă- şi prilej de mari bucurii pentru noi cei cari cul-
ţământului universitar şi s'o transplanteze, dându-i tivăm Istoria Medicinei.
noui aspecte, ţinte mai largi şi o vigoare mai Societatea din Bucureşti are meritul de a^fi
mare, în lumea noastră medicală. I-am răspuns stârnit preocupări istorice în generaţia actuală de
sceptic. Credeam că afară de d-\Prof.Cantacuzinor medici, în majoritate pozitivistă, crescută într'o
mentalitate neistorică şi nefilozofică.
Rolul hotărîtor de a îndrumă stu-
denţimea, — viitorul medicînei româ-
neşti,— care instinctiv caută noui orien-
tări în gândirea eî, spre o aprofundare
istorică şi filozofică a artei şi ştiinţei
căreia i s'a închinat, şi pe de altă parte
de a scoate scrisul medico-istoric româ-
nesc din faza de diletantism, îi revine
învăţământului universitar, adică con-
ferinţei de Istoria Medicinei din Bucu-
reşti şi catedrei din Cluj.
Catedra de Istoria Medicinei din Cluj,
cu institutul anexat, intrată în al i2-lea
an de activitate, poate azi încercă un
bilanţ al activităţii.
Existenţa ei e opera unui învăţat fran-
cez şi mare prieten al Românilor, a pro-
fesorului Jules Guiart din Lyon. înainte
de a vorbi despre creaţia sa, se cuvine
să vedem cîne-i omul care a înfăptuit-o.

II. Născut la 4 Iulie 1870 în Chateau-


Thierry, Jules Guiart şi-a urmat stu-
diile inferioare, medii şi superioare în
Franţa. A studiat medicina şi ştiinţele
naturale la Paris. Ca extern al spitalelor
din Paris (1891—1894), preparator de
zoologie, mai târziu de anatomie şi fi-
ziologie comparată la Facultatea de
Ştiinţe din Paris (1894—1897), în sfâr-
şit ca şef de lucrări de parazitologie la
Facultatea de Medici: ă şi la Insti-
tutul de Medicină Colonială din Paris,
trece prin toată filiera inferioară a în-
văţământului universitar. In 1896 îşi
ia doctoratul în medicină, în 1901 în
Vitrina 3: Istoria Farmaciei ştiinţele naturale. In acelas an e numit
profesor agregat de istorie naturală la
d-1 conferenţiar G. Z. Petrescu şi vreo 5—6 alţii Facultatea de Medicina din Paris, iar Societatea
în Bucureşti, de vreo două persoane în Iaşi, vreo franceză de Zoologie îl alege secretar general. In
trei în Cluj şi cel mult zece în provincie, nu va această calitate, ani dearândul, prof. Guiart con-
găsi alţi colaboratori în ţară. Gomoiu nu s'a lăsat duce publicaţiile acestei societăţi. In anul 1906
impresionat de pesimismul meu. Rezultatele i-au Facultatea de Medicină şi Farmacie din Lyon îl
dat dreptate; a înfăptuit ceeace nu credeam că se chiamă la catedra de parazitologie şi istorie natu-
poate: Societatea R. R. de Istoria Medicinei. După rală, pe care o ilustrează şi astăzi.
trei ani de funcţionare a acestei societăţi ne dăm Când în 1920, în urma activităţii sale medico-
seama că Gomoiu a ieşit învingător pe toată linia! istorice, se înfiinţează un învăţământ de istoria
Parcă a avut o baghetă magică; a deschis suflete, medicinei şî farmaciei în Lyon, prof. Jules Guiart
a stârnit interese şi astăzi are în jurul său, numai e numit conservator la Muzeul istoric al Facul-
în Capitala ţării, mulţi oameni de seamă, cari ne tăţii de Medicină şi Farmacie din Lyon şi primeşte
V. BOLOGA: INSTITUTUL DE ISTORIA MEDICINEI 209

din partea Facultăţii însărcinarea de a organiza de epigoni, cari nu rareori nici nu-şi mai aduc
acest învăţământ. In 1921 Universitatea din Cluj aminte de cel care le-a gândit mai de mult.
îl chiamă ca profesor titular, angajat cu contract Era firesc ca, după nenumărate lucrări de de-
special, Ia Facultatea de Medicină şi îl însărci- talii, Maestrul să ajungă la sinteze, încă în 1906
nează să întemeieze învăţământul medico- şi far- publică împreună cu Grimbert voluminosul «Precis
maceutico-istoric şi să înfiinţeze un Institut de de diagnostic », manual devenit clasic, care astăzi
Istoria Medicinei şi Farmaciei. Această însărci- a ajuns la ediţia a 4-3. In marele tratat de medi-
nare a ţinut până la i Iulie 1930, când d-sa a cină şi terapeutică de Brouardel şi Gilbert pre-
renunţat la prelungirea contractului. lucrează în 1907 partea parazitologică (în prezent
Activitatea şi succesele sale ştiinţifice, încă de
timpuriu i-au deschis porţile celor mai vestite so-
cietăţi savante din Franţa şi din alte ţări. Deo-
sebit de numeroase sunt congresele, comisiile şi
comitetele la care a luat parte în calitate oficială,
şi nu mai puţine sunt decoraţiile pentru merite
culturale şi ştiinţifice, primite dela guvernele pa-
triei sale şi ale altor ţări, între care şi patru ro-
mâneşti.
Profesorul Jules Guiart şi-a început cariera ştiin-
ţifică ca zoolog; teza sa despre * Glanda tiroidă
la vertebrate, în particular la selacieni » (1896) şi
lucrările sale despre gasteropode (1899—1901),
despre moluştele tectibranchii (1900), despre crus-
taceii comensali, etc., îi creară un loc de frunte
în mişcarea zoologică contimporană.
Elevul lui, Lacaze-Duthiers, ajunge în curând în
sfera de influenţă a parazitologului Raphael Blan-
chard. Aceste două nume jalonează evoluţia sa;
dela zoologie pură e îndreptat spre parazitologie:
ani de muncă înteţită, de succes; agregaţia la
Paris, catedra la Lyon; lucrare după lucrare, pro-
ducerea de fapte noui, lansarea de principii noui
în parazitologie; încoronarea activităţii cu admira-
bilele manuale de parazitologie, devenite azi cla-
sice în învăţământul medical.
La începutul cercetărilor sale de parazitologie,
îl preocupă două probleme: rolul patogen al vier-
milor intestinali şi paludismul. Era pe la 1900, când
toată patologia modernă, fascinată de enormele
succese ale bacteriologiei, vedea pretutindeni nu-
mai infecţii bacteriene şi eră pe cea mai bună
cale de a uita că mai există şi alţi agenţi pato-
geni. Din fericire, în vremea aceea Laveran, Ross,
Crassi, Babes şi alţii descoperiseră o serie de
protozoare şi alte animale microscopice produ- Foto film, Cluj
cătoare de boale şi mecanismul transmiterii lor Vitrina 4: Istoria Medicinei româneşti
prin insecte. Prof. Guiart, care urmărise cu atenţie
nouile cercetări şi publicase o serie de lucrări ediţia a 2-a, 1925). In 1909 îşi tipăreşte al său
proprii originale asupra paludismului, găseşte şi «Precis de parasitologie », una din cele mai răs-
enunţă că mulţi viermi paraziţi nu sunt numai ei pândite cărţi de medicină franceză, admirabilă nu
înşişi patogeni, ci au adesea un rol, analog celui al numai prin enormul material ştiinţific fixat în ea,
anofelilor de inoculatori ai microbilor. Această idee ci şi prin eminentele ei calităţi didactice. (Ed. a
enunţată şi documentată de prof. Guiart, n'a găsit 2-a în 1922, a 3-3 în curs). O expunere popu-
atunci încă acea atmosferă favorabilă, pentru a fi lară a întregei parazitologîi, preţioasă prin clari-
acceptată fără discuţie. Astăzi, când bacteriomania tatea şi calităţile ei literare e cartea sa publicată
excesivă nu mai domină în patologie, când rolul în 1911 «Leş parasites inoculateurs des maladies ».
celorlalţi agenţi patogeni animaţi e apreciat în justa (Ed. a 2-a în 1922). In 1914 i se solicită colabo-
lui valoare, ideile prof. Guiart sunt admise. Dar rarea parazitologică la «Nouveau trăite de Pathologie
s'a întâmplat ceeace de multe ori vedem în istoria generale»deBouchard şi Roger. In 1915 «Manualul
ştiinţei; Ideile triumfă, sunt adoptate şi enunţate de Parasitologie » e tradus în limba spaniolă. Acum
2IO B O A B E DE G R Â U

trei ani, graţie iniţiativei şi colaborării profeso- cu isotermele 20—25°. Iar capitolul de geografie
cului Guiart, a apărut un manual de medicină medicală în manualul de boale tropicale rămâne
colonială, (Jules Guiart, Charles Garin, Marcel fundamental pentru totdeauna. Şi în direcţia
aceasta prof. Guiart a fost novator: abia în zilele
noastre s'a ajuns a se consideră în patologie iaraş
pe lângă factorul «infecţie » şi factorul echivalent
«teren », « mediu ambiant», « climă ». Jules Guiart
a făcut-o încă în 1911!
Maestru al cuvântului rostit şî scris, profesorul
Guiart nu s'a mulţumit de a răspândi noţiunile
de parazitologie şi igienă în cercul restrâns al spe-
cialiştilor şi elevilor săi, ci a descins cu lucrări
de popularizare, pe atât de ştiinţifice pe cât de
clare şi literare, în mijlocul marelui public. In
învăţământ el, partizan al descentralizării, a pre-
ferit să lase Parisul, care căută să-1 păstreze, şi
să transplanteze la Lyon scoală parazitologică pa-
riziană, al cărui întemeietor şi cap a fost maestrul
său R. Blanchard,
Trei sunt căile, prin care parazitologul Guiart
a evoluat în spre Istoria Medicinei. Una: dela para-
zitologie peste studiul boalelor tropicale spre geo-
grafia medicală şi epidemiologia istorică. Alta, dela
parazitologie la biografia, concepută în mod con-
genîal, a marilor parazitologi şi înspre istoria spe-
cialităţii. Şi în evoluţia aceasta, influenţa maestrului
său a fost hotărîtoare: Blanchard n'a fost numai
cel mai mare parazitolog al Franţei, ci şi unul din
f^ resuscitatorii moderni ai Istoriei Medicinei. A treia
direcţie evolutivă i-o dau preocupările sale artis-
•e Kwteebit'S
tice, care îl duc treptat spre studiul medicinei în
artă.
Farmacistul sas braşovean Martin Honigberger, ajuns Din prima epoca de evoluţie spre studii istorice
medic de curte al lui Rendjit-Sing, Maharadja de
Lahore. Gravură de Mahlknecht
avem notiţele biografice: Redi (1898 şi 1902), Paget
(1900), Lacaze-Duthiers (1901), Blanchard (1902),
Leger: «Precis de Medecine coloniale. Maladies Certes (1903) şi introducerea istorică a manualului
des pays chauds ». Bibi. du doctorat en Medecine de parazitolcgie (1909), clară, precisă, completă.
Gilbert Fournier, Paris, Bailliere, 1929,
VI, 408 p., 94 fig. în text), conside-
rat în prezent drept cel mai bun tra-
tat francez de patologie tropicală.
Prin cercetările sale asupra proble-
melor boalelor tropicale şi ale marilor
pandemii, prof. Guiart a fost adesea
nevoit să se ocupe cu tânăra ştiinţă a
geografiei medicale. Mai ales în acest
nou domeniu al medicinei a adus idei
nouî şi fecunde, astfel că un biograf
al său, Georges Dallix, a putut afirma
încă în 1913 că «la geographie medi-
cale est un domene ou îl regne en
maître ». Intr'o lucrare scurtă, dar mie-
zoasă (este una din marile calităţi ale
Maestrului, de a şti sa spue «multum
şed non multa »), «Leş applications de
la Geographie medicale â î'etude de la Farmacist indian. Litografie din cartea lui M. Honigberger, «Friichie
peste pneumonique » (1911), a arătat că aus dem Morgenlande*
forma pneumonică a ciumei este le-
gată de regiunile cu isotermele 5—10°, pe când Iubitor al frumosului, pricepător fin în chestiuni
cea bubonică ţine de ţările mai calde, mai ales de arta, medicul Guiart e preocupat şi de pro-
V. BOLOGA: INSTITUTUL DE ISTORIA MEDICINEI

medicină, e şi articolaşul: «Ancien-


nes figures de monstres sycepha-
liens » (1920).
Nici istoria farmaciei vechi nu-i
neglijată. Una din curiozităţile ei e
resuscitată în articolaşul: « Une vi-
eille medication: Ies bezoards », In
răstimpuri mai publică biografii şi
necroloage, pe care întotdeauna ştie
să le facă interesante, captivante, lip-
site de înşirări seci de date, relevând
în schimb legătura intimă între omul
şi opera sa: Lortet (1910); Oswaldo
Cruz (1911 şi 1917); Martin şi Canei
(1913); Şir Armând Ruffer (1917);
Blanchard (1920); în sfârşit, Pasteur,
căruia îi dedică în anul jubilar 1922
cinci lucrări şi conferinţe, în care

Medicul şi botanistul prof. dr.


Medicul ardelean maghiar (sec. XVII), Anastasie Fetul (1816-1886)
Papai-Pâriz Ferenc din Iaşi

blema reprezentării medicinii în profunde şi originale din lucră-


operele de artă. Seria de articole rile sale medico-istorice. E pu-
în «Aesculape »: « Le macabre nerea la punct a întregei che-
dans l'art » (1912—13) e o evo- stiuni, cu multe idei şi interpretări
care a timpurilor de grozave epi- nouî, metodică, clară, literară. Ele
demii medievale, o analiză a in- au apărut în traducere românească,
fluenţei marilor flagele asupra după ce au fost traduse şi în
artei, un capitol nou în istoria limba polonă şi araba (Cluj, 1926).
culturii şi civilizaţiei omeneşti. Literatul Guiart s'a adâncit în
Tot din istoria artei, aplicate la strălucirile secolului al XVII-lea
şi XVIII-lea în Franţa. Diagnosti-
cian retrospectiv abil si cunos-
cător al mentalităţii şi obiceiurilor
Doctorul Dimîtrie Caracas, protomedic
în Bucureşti

studiază între altele şi raportul ma-


relui bacteriolog cu Lyonul.
<« On revient t o u j o u r s . . . » Istoria
parazitologiei apare refăcută şi aug-
mentată în nouile ediţii ale manua-
lului şi în 1914 publică «L'histoire
de la gale ».
Profesorul Guiart e un călător neo-
bosit. Basinul Mediteranei 1-a atras
întotdeauna. Călătoreşte, vede,învaţă.
Rezultatul acestor călătorii sunt ar-
ticolele şi studiile: « Au pays de Ve-
nus Erycine » (1914),« La Medecine
au temps des Pharaons»(1922),«L'ob-
stetrique dans l'ancienne Egypte»
(1923) şi seria de articole despre
Doctorul Pavel Vasici (1806-1881) medicina preistorică şi preelenică.
M. A. R., medic în Braşov Cercetările de egiptologie medicală Doctorul lacob Cihac (1800-1888),
şi Timişoara ale profesorului Guiart sunt cele mai medîc-şef al oştirii moldovene
212 B O A B E DE G R Â U

timpului, el ne evocă « Leş medecins et Ies mala- carea faimei ştiinţifice a tinerei şcoli a Daciei su-
dies du grand Roi », soluţionând chestiunea cu do- perioare.
vada, că Louîs XIV a fost diabetic. După atâtea lucrări medico-istorice şi medico-
Medicina poporului încă i-a servit numeroase etnografice mai mici, pregătitoare, profesorul Guiart
subiecte pentru cercetări, care au îmbogăţit cu- a trecut şi în acest domeniu la sinteză. Ceeace
a publicat dela 1922 încoace face parte din ma-
rele tratat asupra medicinei dela începuturile ei
până în zilele noastre, la care lucrează.
Prin calităţile sale personale, prin talentul de
organizator şi darul de îndrumător, maestrul Guiart,
întemeetorul muzeelor medico-istorice din Lyon şi
Cluj, părintele învăţământului de istoria medicinei
în România şi primul profesor al acestei specia-
lităţi în Lyon, a ştiut să creeze o scoală. Acesta e
poate cel mai mare merit al său.
Alături de Laccasagne, prof. Guiart are partea
leului în crearea şi organizarea muzeului istoric al
Facultăţii de Medicină din Lyon. Ceeace a făcut
în Cluj în direcţia aceasta, se va spune mai jos.
In amândouă oraşele, el a pornit un curent me-
dîco-istoric viguros, care s'a impus. Fără exage-
rare, se poate afirmă, că profesorul Jules Guiart
prin publicaţiile salet prin ceeace a organizat si prin
elevii pe cari si i-a format în Franţa şi România,
este capul unei scoale medico-istorice noui.
Istoriograful medicinei, prin natura specialităţii
sale, trebuie sa fie familiarizat nu numai cu me-
dicina şi ştiinţele naturale, ci şi cu istoria generală,
istoria civilizaţiei, a artelor, a religiilor, cu etno-
logia şi sociologia, folklorul şi filologia. Rar se
găsesc întrunite atât de temeinic într'un singur
cap toate aceste cunoştinţe ca la Maestrul Guiart.

Foto Bordan, Cluj


Profesorul Jules Guiart în 1930

noştinţele noastre asupra folklorului medical bre-


ton: «Leş saints guerisseurs en Bretagne » (1911),
«Le culte phallique en Bretagne », « Leş rebou-
teux de Bretagne » (1912), «Leş saînts guerisseurs
et la medecine veterinaire en Bretagne » (1923).
O conferinţă ţinută la Soc. de etnografie din Cluj
a făcut accesibilă chestiunea aceasta şi publicului
nostru (1923).
Cursul de Istoria Medicineî pe care profesorul
Guiart îl ţine în Lyon şi Cluj, bogat ilustrat, me-
todic si la punct cu cele mai noui cercetări, e azi
cel mai complet în limba franceză. Perspectiva
de a-1 vedea în curând tipărit de una din cele
mai mari edituri a Franţei umple de bucurie pe
toţi specialiştii, cari simt dureros lipsa unei astfel « Profesorul Guiart, îmblânzitorul teniilor *
de lucrări moderne în ţara, care a dat pe cei mai (din «Le Rictus», Paris 1913)
erudiţi scrutători ai medicinii antice si a fost şi
este patria celor mai mari medici. Prin nenumăratele sale călătorii în toată Eu-
Opera medico-istorică a profesorului Guiart e ropa, Turcia, Siria, Egipt profesorul Guiart a
caracterizată prin metodă, exactitate, originalitate cunoscut şi studiat o mulţime de popoare.
şi prin eleganţa formei literare. Lucrările pe care « Dorul de ducă » al lui Jules Guiart a devenit
le iscăleşte întotdeauna şi în calitatea sa de pro- proverbial. Colegii săi francezi ÎI cunosc bine.
fesor al Universităţii clujene, contribue la ridi- Intr'o biografie spirituală, pe care i-a închinat-o
V. BOLOGA: INSTITUTUL DE ISTORIA MEDICINEI 213

revista medicală satirică-umoristică « Le Rictus » homonymes inanime's. Mais rien n'egale pour lui
(Paris, 1913), din care extragem şi caricatura un voyage en Espagne, dont ii est fanatique,
plină de haz « Le charmeur de tenia », cronicarul autant que de la Bretagne».
«Le Sondeur » scrie următoarele: In 1920, după terminarea războiului, prof.
«Ce n'est pas tres facile de joindre le Dr. Jules Guiart era bolnav şi ipocondru. Zăcea în pat,
nu mai avea poftă de lucru. Deodată soseşte
prietenul sau român, d-1 E. Racoviţă să-i solicite
colaborarea la organizarea nou întemeiatei Uni-
versităţi a Daciei superioare. Când «bolnavul »
a auzit că e rost de călătorie, s'a însănătoşit în
34 ore! Admirabila sa tovarăşe de viaţă, d-na
Guiartf susţine că drumurile sale lungi din Ro-
mânia 1-au redat sănătăţii,
Cine a avut fericirea să-1 însoţiască la drum,
a putut să-şi dea seamă cum acest învăţat se fo-
loseşte şi de cea mai mică excursie de agrement,
pentru a se documenta asupra locurilor şi oame-
nilor din calea sa.
Noî Românii din
păcate avem obi-
ceiul de a ne cu-
noaşte p e n o i
înşine cam su-
perficial şi de a
nu umblă p r i n
Os frontal trepanat. Craniu eneolît dela ţara noastră. Eră
Decia-Mureş. Cuţitul de silex cu care s'a întotdeauna plin
făcut operaţia. Salbe din mormânt de haz de a ob-
servă cum pro-
Guiart: vous croyez le saisir â Lyon, ii est ă Con- fesorul Guiart, so-
stantinople. Vous y courez. Le voilâ en Palestine. sit într'o regiune
Et rien ne vous prouve que de la, ii n'aura pas românească pe
saute, simplement, en care n'o văzuse
Allemagne pour gagner niciodată, a v e a
l'Angleterre, via L e prilejul să le ex-
Caire. Le Dr. Guiart plice adesea local-
est un grand voyageur nicilor ceiace e im-
et sa curiosite de pa- portant şi caracte-
rasitologue le pousse ă ristic la ei acasă! Vas farmaceutic din sec. XIII, dintr'o
aller suivre sur place Pasul dela StU- farmacie sibiană
Ies manoeuvres qu'e- diul m e d i c i n e i
xecutent Ies parasites. primitive şi folklorul medical spre preistorie şi etno-
C'est ainsî qu'il tra- grafie nu-i mare. Prin cercetările sale asupra medi-
vailla longuement avec cinei ţărăneşti a Bretonilor şi medicinei preistorice la
Schaudinn, â Berlin, Celţi, Gali şi Egipteni, dela sine s'a apropiat
etudia de preş Ies ex- de problemele generale ale etnografiei şi etno-
periencesde Grassi,sur logiei. Venind în ţara noastră, unde din primul
le paludisme. II ne re- moment a ştiut să aprecieze şi a îndrăgit cel mai
doute pas la nourriture sănătos element al populaţiei, ţăranul român, s'a
baroque ou la graisse apucat cu tot dinadinsul de studiul etnografiei
de mouton est sucree româneşti. Prima lucrare în direcţia aceasta a fost
et le sucre graisseux. «Notes ethnologiques sur la Transylvanie » (Lyon
Leş punaises orientales Planşă litografiată, cu mamifere, 1922). In 1926 publică magistralul său discurs
r e s p e c t e n t son epi- din * Istoria Naturală» de Cîhac la Academia lioneză «Leş origines du peuple
derme et ii se trouve (1837) roumain », în care susţine părerea că în compoziţia
au milieu d'elles dans etnică a poporului nostru intră elementul celt
son element, si j'ose dire! II entonne volontiers într'o măsură mult mai mare decât s'ar crede.
l'air celebre: Partant pour la Syrie, sans craindre Datele din «Getica» regretatului prof. Pârvan,
d'etre fixe â son lit par ces bestioles piquantes, apărută mai târziu, au fost menite să întărească
comme un simple portrait l'est au mur par leurs părerile profesorului Guiart,
214 B O A B E DE G R Â U

Ocupându-se în ultimul timp şi cu antropologia, Guiart pune în opera sa de propagandă discretă


prof. Guiart ajunge să constate existenţa din tim- fîlo-română nu numai cunoştinţele sale vaste şi
puri protoistorice a unei noui rase, numita de el temeinice, cî şi
rasa galatâ («Contribution â l'etude d'une nou- toată dragostea şi
velle race europeenne: la race galate », 1926), ale simpatia sa caldă
_ cărei urme nu le şi sinceră pentru
găseşte n u m a i în noi*
ir p M H sr E r A Franţa, ci chiar si Şi această dra-
la noi. La institutul goste nu datează
internaţional de an- numai de ieri-a-
MAAAt'l'A'NTZA.
tropologie din Am- laltăieri!
M E' P O I n P -T r O JT, sterdam îşi desvoltă Către sfârşitul
în 1937 mai pe larg veacului t r e c u t ,
ideile referitoare la c â n d studentul
această rasă în co- în m e d i c i n ă şi
municarea : <( C o n- ştiinţe Jules Gu-
A'NTIINI'OT JD,tvŞ# tribution â l'etude iart lucra în la-
E A P f t ' N O T w* S T A ' I P K ,
d e s r a c e s euro- b o r a t o a r e l e de
peennes ». zoologie ale Sor-
Iferolp(ia<rfi< In prezent profe- bonei, s ' a îm-
sorul Gwiarducrează prietenit acolo cu
la o hartă antropo- t â n ă r u l boier
logică a României moldovean Emil
şi la o carte volu- Racoviţă', mai
minoasă despre ţara « Antropologia » lui Vasîci scrisă târziu, când cei
noastră, în care bo- în timpul studiilor la Universitatea doi studenţi de
gatul material etno- din Buda, tipărită în 1830 odinioară deveni-
Cartea despre Sifilis a medicului
grafic cules şi clasat seră s a v a n ţ i cu
macedo-român loan Nicolide din
de d-sa la noi va renume mondial, prietenia s'a adâncit tot mai mult.
Pind (1737-1828) tipărită în
o c u p ă l o c u l de In figura reprezentativă a prietenului său, Jules Gu-
Viena la 1794
frunte. iart a întrevăzut sinteza a tot ce e bun în carac-
De când ne cunoaşte şi ne iubeşte, Maestrul terul R o m â n u l u i ,
Guiart nu lasă să treacă nici o ocazie pentru a ne Mai târziu a avut
face cunoscuţi şi mai bine apreciaţi în ţara sa. prilejul să găsească I! C T O l' l A.

Când ne gândim la în Franţa, a doua H A T y P A ,1'b


marele ascendent, pe |F"~ patrie a fiecărui
care dânsul , îl. are a- i** t a a H J ,i R o m â n , tot mai
colo, la autoritatea sa mulţi prieteni din 'l H X A ti
ştiinţifică recunoscută i^te^tii părţile noastre. Intre
de toţi, ne putem în- j- ei trebuie a m i n t i t
chipui, ce p r e ţ i o a s ă ; ( i\., f ,,. . . . ,.-;,:•.; , , . - > • un alt mare învă-
pentru noi este această [ *,& ... . -fc , «^ f . ţat, prof. loan Can-
parte a activităţii sale. r- _. tacuzino. Din pove-
Pe lângă studiile et- stirile lor, el îndră-
nografice asupra po- gise ţara şi poporul
porului român, amin- nostru încă înainte
EIHIH
tite mai sus, Maestrul de a ne c u n o a ş t e . RA n l C T I I T B T S Î l A J I B H I t E l .
Guiart a p u b l i c a t o Astfel, în s u f l e t u l
mulţime de cercetări, călătorului neobosit, 183-3.
articole şi articolaşe şi se înfiripă tot mai g, u ţ ţ r - t ţ H T U A JItH.[C[lîi OCA tt Kennlur

a ţinut o seamă de mult dorinţa de a


conferinţe asupra ţării ne vedea şi a ne stu-
noastre şi oamenilor dia la noi a c a s ă . Cea dintâi istorie naturală româ-
dela noi. Când Universitatea nească tipărită, scrisă de doctorul
Documentat până la românească a Da- lacob Cihac (1800-1888) din Iaşi
cele mai m i c i ama- * Oglinda Sănătăţii» a medicului ciei Superioare luă
nunte asupra trecutu- bucureştean Ştefan Vasilie Pis- fiinţă, ea a apelat la o seamă de Francezi ca să vie
lui şi prezentului no- cupescu (Episcopescu), una din la noi să ne deâoinfuziune de latinitate. La organi-
StrU, încrezător în vii- cele mai vechi şi mai bune cărţi zarea Facultăţii de Medicină, câţiva dintre entuzia-
torul nostru, profesorul medicale tipărită în Muntenia ştii profesori ai ei îşi dădură seama de marele avânt pe
V. BOLOGA: INSTITUTUL DE ISTORIA MEDICINEI 215

carestudiul Istoriei Medicinei 1-a luat înultimelede- In i Aprilie 1921 luă fiinţă Institutul de Istoria
cenîi în Apus şi de necesitatea încadrării ei în învă- Medicinei şî începu cursul magistral al prof.
ţământul medical modern. Astfel se hotărî înfiinţarea Gniart. In cele 6 semestre cât a profesat Maestrul
Catedrei şi Institutului de Istoria Medicinei în Cluj, la catedra sa din Cluj, a trecut în revistă întreaga
al cărei titular Istorie a Medicinei, dela preistorie până la Pastear.
şi organizator Astfel studenţii Facultăţii noastre şi marele număr
urma să fie un de intelectuali, cari veniau regulat la cursurile
Francez. In din sala bibliotecii, au avut ocazia sa cunoască
1920 d-1 prof. unul din cele mai strălucite aspecte ale civilizaţiei.
Racoviţă se
duse la Lyon
să-i s o l i c i t e
prietenului S U P R E M I I N P K f N C I P A T U M O L D A V I A f i REGI .\HNIS
său să ia asu- ţv v
pra sa această STOVU0XA
sarcină. Indis-
cursul ţinut la
serbarea de ră-
mas b u n din
C l u j al prof.
Gniart, d-1 Ra-
coviţă a pove-
stit cât de la-
conic s'a tran-
sat.chestiunea.
Prof, G ui ar t Cea dintâi revistă medicală ştiinţifică, Diplomă de membru al celei mai vechi societăţi ştiinţifice
era bolnav în tipărită în limba românească, la Bucu- româneşti, a «Soc. de Medici şi Naturalist!» din Iaşi. La
pat; prietenul reşti, chiar în anul Unirii, 1859 stânga iscălitura doctorului Cihac
sau se aş es ă
lângă el şi-i spuse: «Trebuie să înfiinţăm o Uni- Medicii şi mediciniştii au învăţat a-şi privi me-
versitate românească la Cluj, căreia avem nevoie seria «Sub specie aeterm'tatis» şi a se familiariza
să-i dăm o strălucire mai mare decât avea cea cu gândirea filozofică în Medicină*
veche. Vii să ne ajuţi? ». Bolnavul îi întinse mâna Venit la noi cu temeinică pregătire asupra ţării
şi fără să întrebe şi civilizaţiei noastre, cu gândul bun de a ne
de condiţii, răs-
punse scurt:
«Viu!».
In Martie 1921
prof. Gniart veni
la Cluj, unde din
primul moment
se simţi ca acasă.
Tot aşa şi socie-
tatea românească
din capitala Ar-
dealului îl con-
sideră d i n pri-
mele zile ca pe
un Cluj an con-
sacrat. Astfel pe-
trecu prof. Gu- —,-•• •*** *"'

iart în 1921,1923,
1934, 1925-26,
1927 şi 1930 câte
un s e m e s t r u la
Manuscris cu iscălitura doctorului
noi. Ceeace a. fost
^ Pasagiul final din testamentul vestitului
„. el pentru societa- medic bănăţean Pavel Vasicî (1806-1881)
tea noastră, pen-
tru Universitate şi Facultate, o ştie oricine care a ur- cunoaşte nu numai în părţile rele, trâmbiţate cu
mărit viaţa românească a Clujului dela 1920 încoace. atâta emfază de toţi duşmanii noştri, ci mai ales
216 B O A B E DE G R Â U

în ceeace avem noi bun, şederea sa în ţară î-a fost Cunoştinţele sale despre România nu şi le-a
prilej de a ne studia sistematic şi cu meticulo- pus sub obroc. Până la publicarea marei cărţi
zitatea cercetătorului. Repede şi-a dat seama că asupra României, la care lucrează acum, în afară
ţara românească nu se poate cunoaşte în oraşe, de comunicările şî articolele ştiinţifice asupra et-
cî acolo, unde viaţa eî e mai autentică, mai sănă- nografiei şi antropologiei româneşti, pe care le-arn
toasă, la sat. In 7 călătorii mari, pregătite de dânsul amintit mai sus, a ţinut o serie de conferinţe în
cu sistem, a cutreerat România întregită din Mă- faţa marelui public francez despre ceeace a văzut
şi a simţit la noi.
PAR^ENESIS Când în 1925 «Amicii Universităţii din Lyon »
au organizat o serbare, prof. Guiart şi-a ţinut
prima sa conferinţă despre «Sora noastră Ro-
AD AUDITORES mânia ». In 1937 moare Ion Brătianu; Prof.
CHYRURGIA E Guiart publică în « Nouvelliste de Lyon »t un ar-
ticol, în care arată ceeace a fost marele om de
IN LYCEO REGIO ACADEMICO stat român pentru ţara sa şi pentru Franţa. In
acelaş an (16 Ianuarie 1927) organizează în marele
CLAUDJOPOLJTANO amfiteatru al Facultăţii de Medicină din Lyon
H A B l T A un meeting al «Alianţei franceze», în prezenţa
A generalului Berthelot şi a Ministrului României
IO A N N E M O L N A K
943
de M U L L E R S H E I M
DISSERTATIO
D E
I N A U G U R A L I S HIS T O R I C O - ME D I C A
MORBIS. & MEDICINA OCULORUM DE
PROFE550KE PUBLICO F U N E R I B U S

QUUM P R I M U M SUA COLLEGIA PLEBEJIS DACO - ROMANORUM


O R D I R E T U R SIVE

HODIERNORUM VALACHORUM
AN N O MDCCXCI. tT

MENSE N O V E M B R Î . gUIBUSDAM CIRCA EA ABUSIBUS,


PERPETUO BESPECTlf IIAB1TO AD VETERUM ROMANORUM FUNERA,

QUAM AUTHOR1TATE ET CONSENSU


IU USTR1SSIMI AC MAGNIFICI DOMINI PRAESIDIS ET DIRECTORIS,
SPECTABILIS DOMINI DECANI, NEC NON CLARISSIMORUM
D. D- P R O F E S S O R U M
C L A U D I O P O L l PRO DQCTORIS MEPICI LAUREA RITE ADIPISCENDA IN ANTfOUISSIMA
r AC CELEBERKIMA UNIVERSITATE VlNDOBOfENSl PUBL1CAE DiSQUJSITIONI
/pj* Martini tiochmcifltr Cai. Reg. Priv. Dicall SUBMJTTEBAT
b. 4 Bifcliupclje Jj^j.
LAD1314US BASÎLIUS PAPP
« Paraenesis » de loan Molnar-Piuariu (1793), cea TRAN'SYLVANUS. A A . L L - KT ¥KILOSOF)). DOCTOR. E-T LINGUAE VALACH1CAE INTERl-RES
fUUCUS.
dintâi lucrare medicală ştiinţifică scrisă de un
Român de pe teritoriul României de azi

ramureş până în Oltenia, din Basarabia şi Buco- (aici n p e i K ailnexi; diiputjihihir in Uni veri î t al î s
vina până în Banat. Nu există regiune românească, die X I V — Mensij Julii MDCCCXVII.

nu se găseşte muzeu sau biserică veche pe care ban

prof. Guiart să nu le fi văzut. Tot ceeace s'a scris


în limbi străine despre noi a trecut pe sub ochii
săi. Literatura noastră istorică şi etnografică î-a
devenit familiară, iar gazetele noastre le citeşte V I E K N A E , MDCCCXV1I.
cu uşurinţă. A strâns cu dragostea adevăratului Teîa de doctorat a medicului ardelean Dr. Vasile Pop (f 1843),
pricepător al frumosului ceeace arta populară a cea dintâi monografie de etnografie românească
creat la noi mai reprezentativ. Micul său aparat
fotografic a prins tot ceeace Maestrului i-a părut la Paris; cu acest prilej ţine un admirabil discurs
interesant sau frumos. Astfel prof. Guiart a adu- «Despre România şi prietenia română ». In 1928
nat în sertarele locuinţei sale dela Lyon, împodo- ţine o conferinţă tot în Lyon despre «Ceeace
bită cu scoarţe şi olărie românească, un material trebuie văzut în România». Această conferinţă
documentar despre România, complet şi bine cla- a avut un răsunet atât de mare, încât a trebuit
sat, cum — probabil — nicăeri în străinătate nu se să o repete în-Amfiteatrul Facultăţii de Medicină.
mai găseşte. In 1929 urmează alte două conferinţe în Lyon,
V. BOLOGA: INSTITUTUL DE ISTORIA MEDICINEI 217

iar în Iunie 1930, abia întors acasă, informează (în care mizerabilul buget, scăzut la 18.000 lei
din nou publicul lionez în două rânduri, vor- anual, există numai pe hârtie, dar nu s'a mai
bindu-i odată despre «Situaţia în România » şi plătit deloc), cele mai importante reviste medicale
a doua oară despre « întoarcerea Principelui Carol». şi istorice româneşti. Mare noroc a avut institutul
Ceeace a făcut pentru Francezi, informându-i cu donatorii: Prin intervenţia mărinimoasă a d-lui
asupra noastră, a făcut, mutatis mutandis, în Ro- prof. Ion Lupas s'a putut câştiga pentru institut
mânia, unde conferinţele sale din Craîova, Brăila, biblioteca de cărţi vechi medicale româneşti a
Oradea-Mare, Timişoara, Târgul-Mureş, au con- regretatului Dr. Gheorghe Crăinicianu; deasemeni
tribuit mult la popularizarea civilizaţiei franceze. o parte foarte preţioasă a bibliotecii regretatului
Insă ceeace rămâne în România un
monument «Aere perennius », legat de
numele lui Jules Guiart, este Institu-
tul de Istoria Medicinei, Farmaciei şi
de Folklor medical pe lângă Univer-
sitatea din Cluj.

III, Acest Institut a luat naştere în


i Aprilie 1921, după ce a sosit profe-
sorul Guiart la Cluj. In 9 am el a fost
organizat din nimic şi a ajuns să-şi
creeze o reputaţie ştiinţifica remarcabilă.
Dela început institutul avea urmă-
torul personal: profesorul de Istoria
Medicinei, care este în acelaş timp di-
rectorul institutului (Prof. Guiart) si
un asistent bugetar (Dr. Bologa). Abia
în 1924 s'a mai luat în buget un ser-
vitor, iar în 1928 a fost numit încă
un asistent onorific (Dr. Alex. Lenghel).
Când s'a început activitatea în institut,
nu există nimic. Din primele rate bu-
getare s'a cumpărat strictul necesar
pentru biurou şi s'a achiziţionat un
stoc de cărţi de Istoria Medicinei şi de
ştiinţe auxiliare, necesare pentru un în-
ceput de bibliotecă.
Anticipăm de-acum: toate sumele bu-
getare încasate de Institut până azi (n
exerciţii bugetare) fac în total vreo
700.000 lei. Şi totuş institutul are astăzi >•
•kprv-mA* t/s?
o avere inventariata de peste 2.000.000
lei; numai biblioteca şi muzeul repre- /Kt
zintă o valoare de peste 1.500.000 lei.
La acest rezultat s'a ajuns printr'o bună
gospodărie şi graţie unor donatori mă-
rinimoşi. Aşa, de pildă, toate lucrările
personalului institutului de Istoria Me- Autograful lui Ion Piuariu Molnar (originalul în Muzeul Brukenthal, Sibiu)
dicinei se publică (graţie unor ajutoare
băneşti din vremuri mai bune, acordate de Min. Să- Dr. Hynek din Botoşani a trecut pe seama bi-
nătăţii si Min. Cultelor prin solicitudinea d-lor bliotecii de Istoria Medicinei; în sfârşit, în urma
prof. T iţa. Gane, luliu Moldovan, Alex. Lâpedaîu şi stăruinţei d-lui prof. Guiart, d-nii Chatin şi Ollier
a d-lui dr. Victor Gomom, şi în extrase, cu care in- din Lyon au înzestrat institutul cu vechi lucrări
stitutul face schimb de publicaţii. Aceste lucrări fiind medico-istorice franceze. Nenumăraţi sunt alţi
foarte apreciate în străinătate, cele vreo 30 de mecenaţi, cari au făcut daruri mai mici de cărţi.
institute şi de persoane particulare cu care se Astfel biblioteca institutului posedă astăzi peste
face schimbul, trimet publicaţii foarte valoroase. 10.000 de volume, dintre care aproape jumătate
Numai mulţumită acestui sistem institutul, slab sunt cărţi vechi medicale foarte preţioase* Cea
dotat, este în stare să-şi îmbogăţiască sistematic mai veche e din 1508. Aproape toţi autorii clasici
biblioteca cu lucrări de specialitate. Deasemenea, ai medicinei, începând cu Hipocrat şi până la
numai graţie schimbului primim în anii din urmă Pasteur sunt bine reprezentaţi. Trebuie să insistăm
ai8 B O A B E D E G R Â U

mai ales asupra celor două secţii ale bibliotecii, caracteristic un curent medical românesc. Nu
mai interesantă pentru noi: Medicina românească mai puţin bine e reprezentată vechea literatură
veche şi Medicina în trecutul ardelean. Mai toţi medicală ardeleană, la început — din secolul al
autorii medicali români de pe la 1790 încoace XVI-lea, — cu lucrările medicilor saşi, mai târziu
se găsesc în biblioteca noastră. Avem volume şi cu ale celor maghiari, în sfârşit din secolul al
care lipsesc chiar Academiei Române, mai mult, XVIII-lea şi cu întâiele scrieri medicale ardelene
româneşti.
Fără îndoială, biblioteca împreuna cu arhiva de
manuscrise şi colecţia de stampe constitue astăzi
cel mai perfect instrument de cercetare şi de în-
văţământ al Institutului de Istoria Medicineî,
O deosebită grija s'a dat alcătuirii unei arhive
fotografice, care astăzi conţine 1959 diapozitive si
plăci fotografice. Diapozitivele, confecţionate în
cea mai mare parte în laboratorul Universităţii
din Lyon, constitue o serie completă de docu-
mente iconografice din întregul domeniu al isto-
*OAK nK
HBKTPS IHSTlTimJI. DE JSTORJA «E1HCINEI91

POMI.HECK.
FARfl.lHEI SI DE FDLCUin «EDICAU

edaRijia , .
. K. BiEPHAB. Arhiva biografică a medicilor, naluraliştilor. istoriografilor medi-
cinei şi ştiinţelor, folcloriglilor şi etnografilor medicali.
ANSA
Ho-1. Mapr l 1814.
Numele ţi pronumele

l) Avem In colecţiile institutului autograf e. scrisori. Instrumente etc:

«&OAEA
Al ACTA

a «ienţe Rtpxia OM / .
&e am in>cTpa cT>HT.TaTeaj mi aj /ţoUe, &e am
cnopi asepea. Ansae UP *ieme Kape .f,a noaiiye,
fle am ^.H^eQjiHi aiecTe ^oi> ^opiaqî, pcie nop-
HÎpea aiemeî *oî. am.pia Kxnpm.ţepe n sa ^B-
Kie 4-B Tpeî KiuoaHe.
sa Rsiipifl^e ^.Hoiae
l

Numărul i din cea mai veche revistă de popularizare


ştiinţifică românească, editată de vestitul medic ieşan
Dr. Costache Vârnav (1806-1877) împreună cu Ion
lonescu dela Brad

posedăm manuscrisele celor dintâi medici ai nea-


mului nostru. Primele teze ale Facultăţii de
Medicină din Bucureşti există în serie aproape
completă. Din această bogată bibliotecă medicală Model de dosar din «Arhiva biografică» a Institutului de
românească se poate reconstitui strădania grea Istoria Medicinii
a celor dintâi desţelenitori de drumuri noui în
ştiinţa românească. Se pot urmări influenţele riei medicinei universale. Ele servesc la ilustrarea
din afară, se poate vedea cum încetul cu încetul cursului fundamental; în schimb plăcile sunt mai
s'a format o terminologie medicală românească, ales documente ştiinţifice pentru istoria medicinei
se poate constata cum dela marele Davila în- la noi. In cursul călătoriilor de studii ale perso-
coace medicina noastră trece din faza de asimilare nalului ştiinţific se fotografiază tot ceeace se gă-
în cea de creaţie, cum se formează tot mai seşte în ţară ca fiind de interes medico-istoric.
V. BOLOGA; INSTITUTUL DE ISTORIA MEDICINEI 219

Multe din acestea, ca de exemplu icoanele popu- dată stau izolate într'un dulap-magazin, fiind prea
lare ale sfinţilor medici, au servit la ilustrarea puţine pentru a formă un grup demonstrativ. Cea
unor lucrări publicate în străinătate, care au stârnit mai mare parte a obiectelor însă se înşiră organic
în cercurile medico-istoricilor de peste hotare un în ambianţa institutului nostru românesc, fiind
viu interes prin noutatea lor. documente ale trecutului medical din toate păr-
Prof. Guiart a acordat dela început o atenţie ţile ţării româneşti. Avem piese preistorice din
deosebita alcătuirii unui mic muzeu al istoriei me-
dicinei şi al etnografiei medicale. Această colecţie,
pe care cândva, când va fi vrednică de a purta
un nume ilustru, o vom boteză «Muzeul Jules
Guiart», numără astăzi 305 piese. Cele mai multe
obiecte sunt donate, adunate de noi în cursul că-
lătoriilor de studii făcute sub conducerea mae-

Sfântul Haralambie, tămăduitorul ciumei. Gravură în lemn


populară

staţiunile neolitice ardelene, una dacă, destul de


multe romane din Dacia Traiană, în sfârşit câteva
din epoca migraţîilor. Avem instrumente, icoane,
leacuri, interesând medicina populară românească.
Moaştele Sf. Pantelimon, « Doftorul fără arginţi» şi ale Sf-tei La grupul acesta o mica parente^ă: după cum
Paraschiva « Grabnica Ajutătoare la nevoi», păstrate în am indicat mai sus, studiul medicinei populare
Biserica Domnească din Câmpulung-Muscel româneşti e de actualitate şî pentru medicina ştiin-
ţifică. Ani dearândul ea a fost tratata de medici
strului. E natural că această colecţie e încă foarte cu dispreţ: bozgoane, credinţe deşarte, stricătoare
neomogenă. Aşa, de pildă, odată, printr'un fericit igienii populare! Să fie cu iertare, — dar nu-i
concurs de împrejurări, am putut cumpăra la un tocmai aşa! O experienţă milenară, moştenită cu
colecţionar din Cluj o mulţime de piese egiptene amplificări continue din tată în fiu, nu poate fî
şi greco-romane, interesând medicina. Deocam- chiar numai un fleac. Chiar şi ceeace pare mai
220 B O A B E DE G R Â U

nemedical în practicile populare, descântecele, acest unghiu de vedere icoanele Sfântului Ha-
iconiţele vindecătoare, etc. etc. ne apare azi, în ralambie, reprezentate în colecţia noastră într'o
epoca psihoterapiei, sub altă lumină. Să ne gândim bogată serie (de mare valoare şi din punct de vedere
numai la o biată isterică, care crede înîr'un « des- artistic) sau cutare cărţulie de rugăciuni împotriva
cântec de dragoste », şi uşor vom admite că o holerii, imprimată cu litere chirilice în 1848 la
astfel de psihoterapie empirică îi poate fi adesea Iaşi, sunt deosebit de interesante nu numai din
de mare folos. Sau un alt exemplu. Toţi scriitorii punct de vedere etnografic, ci şi al psihologiei
medicali vechi accentuiază în descrierile marilor bolnavului.
epidemii din trecut, că acei oameni, cari nu se Dar sunt în colecţia noastră şi alte obiecte de
temeau de boală sau « rămâneau tari în credinţe », medicină populară, a căror valoare real terapeu-
nu se îmbolnăveau. Părea absurd! Dar azi, când tică este mult mai bătătoare la ochi. Iată de pildă
o serie de cleşte pentru extras dinţii, făurite de
un ţigan fierar din Oltenia. Sunt atât de perfect
adaptate, încât regretatul profesor Bilascu, — în-
temeetorul învăţământului stomatologic în Cluj, —
văzându-le, ne-a afirmat că oricând s'ar putea
folosi de ele! Sau seria de «scândurele » pentru
adaptarea fracturilor, culese de noi în Munţii
Apuseni. Una de pildă: o simplă şindrilă, cu care
un antebraţ fracturat era perfect adaptat; a doua:
un sistem de patru scândurele, muiate în unt
fierbinte (asepsie!), ingenios întărite cu sfori, cu
care a fost adus la spital un băieţel, care avea o
fractură complicata a braţului; apoi, o gutieră
din beţigaşe, legate cu sârmă, maleabilă şi totuş
rezistentă, pentru fractura gambei, la care se vede
clar influenţa învăţăturilor din răsboi; cine ştie ce
fost sanitar, meşter lemnar, a confecţionat-o, amin-
tindu-şi cele văzute în spitalele de campanie.
Nostimă de tot e o pelotă pentru hernie, din lemn
şi fier, cu care un moşneag care suferiâ din copi-
lărie de «surpătură » a ştiut să se ferească — lu-
crând greu o viaţă de om în pădure! — de încar-
cerarea herniei î
In sfârşit, bogata şi variata «materia medica»
populară — comoara de leacuri din strămoşi, —
pe care o strângem în herbariile noastre sau o
consemnăm în listele noastre. Cenuşa de piele,
care se dă la gălbinare, usturoiul, administrat la
boalele intestinului, cele « nouă inimi de porum-
bel » date la boale de inimă, crude, sau «rodul de
cocoş » luat de cei cari îşi simt scăzând forţele
virile, — iată numai câteva din miile de medica-
ţiuni populare eficace, pe care abea în zilele noastre
Rizotom modern. Ţăran român din Bihor, vânzător medicina experimentală le-a descoperit! Câte comori
de plante de leac în piaţa Clujului terapeutice aşteaptă să fie verificate în folklorul
medical! In Apus s'a înţeles lucrul acesta şi, la
unele Institute de Istoria Medicinei, există azi
cunoaştem corelaţia intimă între psihic şi fizic, secţii experimentale, în care se face sistematic
mai ales prin mijlocirea sistemului nervos, sim- această operă de control a farmaciei populare.
patic şi parasimpatic, începem să înţelegem aceste E bine reprezentat si istoricul farmaciei ştiin-
taine. Să ne gândim numai la experienţa clasică ţifice în Ardeal (mai ales graţie donaţiilor făcute
a lui Pettenkofer, care a înghiţit o cultură de de d-1 dr. luliu Orient din Cluj) şî medicina
vîbrioni holerici (— el nu credea în infecţiozitatea tuturor ţinuturilor româneşti în sec. al XVIII-lea
lor —) şi a rămas teafăr, sau la constatarea, veri- şi al XlX-lea. Piesele mai reprezentative sunt
ficată de atâtea ori, că în timpuri de epidemii de aranjate deocamdată — din lipsă de spaţiu — în
holeră cei cari îşi păstrează echilibrul sufletesc, patru vitrine. Restul aşteaptă în dulapuri zile
având în consecinţă o secreţie bună a sucurilor mai bune. Aceleaşi zile mai fericite ne vor per-
stomacului, rămân indemni, deoarece vibrionii nu mite cândva sa reunim în viitorul muzeu de
pot trece bariera desinfectantă a stomacului. Sub istoria medicinei frumoasa colecţie f ar maco-istorică
V. BOLOGA: INSTITUTUL DE ISTORIA MEDICINEI 221

din Muzeul Ardelean, alcătuită cu trudă şi dra- mitetul de organizare al congresului din Varşovia
goste de d-1 dr. Ivliu Orient, care în mod automat (1933) şi în vreo io societăţi de specialitate din
ar trece la noi, dacă am avea un local potrivit. Europa şi din America. Asistentul onorific, dr.
Chiar cu stocul nostru de astăzi şi cu « Colecţia Alex. Lenghel, publică sistematic cercetări despre
Orient» am putea organiza de acum cel puţin medicina protoistorică şi antică în Dacia şi asupra
trei saloane mari de muzeu, am putea dintr'odată marilor epidemii în părţile noastre, îndeosebi fru-
să avem la noi în ţară o instituţie, cum există moasa sa lucrare, bine ilustrată, asupra epidemiei
numai în Londra, Paris, Lyon, Bale, Viena, de ciuma în Cluj în 1738—39 merită să fie re-
Nurenberg şi Munchen. Dar ce să-i faci! Nu-i marcată. Colaboratorii benevoli dr. lulîu Orient,
local, nu-s bani, — nu-i sprijin din partea ofi- dr. Eugen Pataky — care reprezintă elementul mi-
cialităţii. ,. Piesele moarte se prăfuesc în du- noritar în institut —, dr. Dominic Stanca, dr. Odi-
lapuri, iar noi cei vii, legaţi cu sufletul de ele, seu Apostol şî alţii, se ocupă cu istoricul medicinei
ne uscam şi îmbătrânim, cu dorinţa neîmplinită şi farmaciei în Ardeal. In atmosfera senină ştiin-
de a le putea scoate vreodată la lumină. Unde-i ţifică a acestui institut universitar din Cluj, patro-
mecenatul român care să-şi lege numele de în- nat de un francez adânc cunoscător si iubitor
temeierea întâiului muzeu medico-isto-
ric din România, al y-lea sau al 8-lea
în Europa?!
In afara de acestea, institutul mai po-
sedă o colecţie didactică de istoria uni-
versală a medianei.
După ce au trecut primii ani în care
s'a adunat cu sârguinţă un stoc pentru
bibliotecă, arhivă şi colecţie, prof. GU.Î-
art si colaboratorii săi au în ceput să
se gândească şî la organizarea ştiinţifică
a materialului. Am început să ne alcă-
tuim un repertoriu al obiectelor de in-
teres medico-îstoric din muzeele şi co-
lecţiile particulare din ţară. S'au făcut
fişiere pentru bibliotecă şi manuscrise,
s'au pornit anchete pentru strângerea
materialului de folklor medical. Toate
acestea nu au progresat prea mult, fiind
împreunate cu mari cheltueli. In schimb
înaintăm foarte bine cu arhiva biogra-
fică a medicilor români. Cupoane din
gazete, fişe biografice, fotografii, auto-
grafe, etc., etc. se strâng în dosare
speciale pentru fiecare medic de seamă Relief de pe monumentul votîv al Fecioarei Măria, Timişoara
român sau minoritar. Dosarele sunt cla-
sate în cutii mari, în ordine alfabetică. Astăzi a- al poporului român, se face o apropiere lentă,
vem maî multe sute de dosare, care încontinuu dar sigură între sufletele intelectualilor români şi
se înmulţesc şi se completează. minoritari.
Activitatea ştiinţifică în institut este foarte vie. Deosebit de îmbucurător este marele interes pe
Prof. Guiart, care şi după ce s'a reîntors la Lyon care-1 arată tânăra generaţie pentru istoria medi-
menţine legătura cu institutul în calitate de pro- cinei. Studenţii noştri simt instinctiv că medicina
fesor onorar, a publicat şi publică magistralele este la o răspântie. Ei caută orientări şi cred că
sale cercetări cu privire la istoria medicinei uni- şi le pot găsi între altele şi în trecutul meseriei,
versale şi — ceeace e aproape acelaş lucru — fran- într'o aprofundare filozofică a gândirii lor me-
ceze. Fiecare carte, fiecare articol al său îl sem- dicale. Vin cu drag, fără nici o constrângere,
nează şi în calitatea sa de prof. al Universităţii la cursurile de istoria medicinei, ne sunt recunos-
din Cluj. El reprezintă institutul la congresele in- cători când îi ducem prin muzee, ca să le lărgim
ternaţionale şi în diferitele comitete ştiinţifice. Ele- orizontul cunoştinţelor şi găsesc bucuros calea
vul său, fostul asistent şî actualul profesor de spre institut, care le este oricând deschis. Când
istoria medicinei, V. Bologa, se ocupă mai ales cu am început să ţinem un seminar de istoria medi-
istoria medicinei româneşti şi ardelene. Lucrările cinei, s'au înscris: trei studenţi dela medicină şi
sale — vreo sută şase^eci — au fost tipărite în Ro- doi dela litere. Un curs liber de istoria farmaciei
mânia şî în străinătate. El reprezintă România în a fost frecventat de toţi studenţii ultimului an
comitetul de redacţie al revistei «Archeion», în co- dela farmacie. In anul din urmă făcând cu stu-
222 B O A B E D E G R Â U

denţîî în medicină vreo câteva ore de lectură din Am urmărit evoluţia noului institut cu cel mai
Hipocrat şi Celsus, m'am pomenit cu mai mulţi mare interes şi vă pot asigura că a întrecut toate
colegi tineri, cari au venit să-mi ceară traduceri aşteptările. Timpurile de după războiu au fost
din Hipocrat ca să le citească mai pe îndelete. pretutindeni foarte grele şi peste tot mijloacele
Din 1925—1932 s'au lucrat 33 de teze de doc- băneşti au fost foarte reduse. Cu atât este mai
torat în institut, dintre care unele au fost foarte uimitor ceeace s'a realizat în Cluj în acest scurt
remarcabile şi au fost publicate chiar în reviste timp. O bibliotecă de 6.000 volume, colecţii
străine. Una despre istoria ciumei în România, importante, o serie de publicaţii proprii, sunt în-
a fost susţinută la facultatea de medicină din Paris, făptuiri cu care nu se pot mândri astăzi multe
întotdeauna am avut o mare bucurie, văzând cum institute de istoria medicinei. Nici nu trebuie să
doctoranzii noştri, atât de puţin familiarizaţi cu vă accentuez că un astfel de institut este chemat
tehnica cercetării istorice, după ce se iniţiau în să facă servicii importante atât cercetării ştiinţi-
metodica istorică, se entuziasmau tot mai mult de fice cât şi învăţământului. Interesul tot mai mare
subiectul dat şi produceau la sfârşit contribuţii care se acordă pretutindeni istoriei medicinei este
adesea cu totul originale. Este o mare mândrie pentru expresia unei mişcări elementare. Cu cât devine
noi, că mai toate tezele medico-istorice din Cluj au mai specializată medicina — şi acest lucru se va
fost învrednicite cu recenzii şi referate de d-1 prof. accentua în mod necesar tot mai mult —, cu atât
^V. /orga în « Revista Istorică ». Chiar şi dela alte mai mare este necesitatea unei discipline sintetice,
facultăţi — mai ales dela cea de ştiinţe — au venit care priveşte medicina în întregime, dincolo de
să asculte cursurile şi să lucreze în institut vreo momentul actual. După experienţele pe care le-am
câţiva studenţi si asistenţi. La cursul din seme- făcut în Leipzig, această necesitate se manifestă
strul de vară din 1929, în care s'a tratat subiectul mai ales la generaţia tânără».
« începuturile medicinei în cadrul civilizaţiilor pri- Pentru a ilustra şi mai bine părerile străinătăţii
mitive şi antice », au fost înscrişi — în afară de asupra mişcării medico-istorice la noi, dăm două
medicinist! şi farmacişti — şase studenţi dela ştiinţe pasagii, unul dintr'o revistă de specialitate ameri-
şi nouăsprezece dela litere! Patru asistenţi şi şefi cană, altul dintr'o lucrare mai recentă a susamin-
de lucrări dela facultatea de ştiinţe au lucrat siste- titului profesor de Istoria Medicinei din Leipzig:
matic în institutul nostru şi au publicat mai multe 1. Medical Life, Ne w- York January 1929, «History
lucrări foarte valoroase privitoare la istoria ştiin- of Medicine in Academic Teaching» (p, 41—55):
ţelor naturale în România. Străinătatea a acordat Pag. 43: «Roumania. History of Medicine îs
dela început acestui institut o atenţie deosebită. obligatory. In 1921 Prof, Guiart (LyonsJ as guest
Mai toate lucrările din institut au fost elogios re- professor was endowed with thetitle and power of
cenzate şi referate în revistele de specialitate ger- ordinary professor of the history of medicine and
mane, engleze, italiene şi franceze. Un amănunt through a special contract within the university of
caracteristic pentru latinitatea limbei noastre: un Cluj was oblîgated to construct a medical historical
profesor de istoria medicinei din Germania, dr. institute and lecture each semester every year. The
W. Haberlîng din Dusseldorf, ne-a comunicat într'o institute embraces for example a library of 6.000
scrisoare, că pentru a putea citi şi lucrările româ- volumes and collections pertaining to the history
neşti din institut (care i se trimit regulat) şi-a of Roumanian medicine. The custodian of the
cumpărat un dicţionar român-german, cu al cărui institute is Dr. Valerius Bologa, Privat-docent of
ajutor se orientează destul de bine. Merită să re- the History of Medicine. In Bucharest history of
dăm aici câteva părţi dintr'o scrisoare, pe care ti- Medicine îs representeted by Profesor Petrescu ».
tularul celei mai vechi si celebre catedre de istoria Pag. 54: «Roumania, hardly recuperated from
medicinei din Germania, din Leipzîg, d-1 prof, the effets of the war, declares medical historical
H. E. Sigerist a adresat-o în 12 Ianuarie 1931 education obligatory, creates educaţional possibi-
decanului facultăţii de medicină din Cluj: lities in Bucharest and Cluj and manages, in the
« Vă pot asigura că în străinătate a produs mare last named place, an institute under great sacri-
impresie, când cu io ani în urmă s'a înfiinţat la fices ».
Universitatea d-voastră acest nou institut. Era o 2. Dr. H, E. Sigerist, ord. Prof. a. d. Univer-
dovadă elocventă pentru dorinţa neclintită a Ro- sităt, Direktor des Instituts fur Geschichte der
mâniei de a se reface după războiu. Era un in- Medizin, Leipzig, «Forschungsinstitute fur Ge-
diciu că România vrea nu numai să-şi menţină schichte der Medizin und der Naturwissenschaften »
învăţământul pe linia tradiţională, cî să facă mai (Hamburg, 1929, Verlag Paul Hartung);
mult chiar, să sesizeze curente noui şi să le în- Pag. 12: «War das Leipziger Institut lange Zeit
drumeze. Prin înfiinţarea noului institut Univer- das emzige seiner Art, so ăndert sich dies in den
sitatea din Cluj s'a îmbogăţit cu o instituţie pe letzten Jahren. Die wachsende Bedeutung der Ge-
care nu o avea sub vechiul regim şi alegerea prof. schichte der Medizin wurde immer deutlicher
Guiart pentru conducerea ei eră o garanţie că nu empfunden, und es vergeht kein Jahr, ohne neue
va fi vorba numai de o înfiinţare pe hârtie, ci Instituts gr iindungen zu bringen.
de un institut în care se va săvârşi muncă rodnică. Vorbildlich ist Polen vorgegangen, das nach
V, BOLOGA: INSTITUTUL DE ISTORIA MEDICINEI 223

dem Krieg an allen fiinf Universităten ordentliche cinci dulapuri dealungul celuilalt trei, aşa în-
Lehrstiihle fur Geschichte und Philosophie der cât n'am ajuns încă sa ne asfixiem. Iată imagina
Medizin, verbunden mit Instituten oder Semina- actuală a acestui«institut ». La peretele din dreapta
ren, errichtete In Rumănien e « muzeul» cu patru vitrine. Pe vitrine stau în-
wurde 1921 Profesor Guiart als Gastprofessor..., ghesuite în cutii dosarele «arhivei biografice ». In
an die Universităt Cluj verpflichtet Das continuarea «muzeului »— la acelaş perete şi la
Institut hat heute bereits eine Bibliothek von cel din dos — sunt cele patru dulapuri de cărţi,
iiber 6000 Bănden und Sammlungen zur Geschichte în care se găseşte biblioteca de mână. Alte două
der rumâ'nischen Medizin und ist wissenschaftlich dulapuri servesc drept magazin pentru obiectele
sehr rege». de muzeu neexpuse în vitrine. Pe toate dulapu-
Din 1926 încoace, deşi n'am avut şi nu avem rile stau grămădite stocurile de publicaţii proprii
nici un fond bugetar de publicaţii, nu ne-am mai ale institutului. Unde a mai rămas câte un loc
mulţumit cu extrasele de articole din reviste, ci liber pe pereţi, se găsesc picturi, stampe, foto-
am început să publicăm o serie de monografii grafii mai interesante. Restul cărţilor care nu sunt
proprii ale institutului. Cu două ajutoare în bani — des consultate, se află depozitat în sase dulapuri
foarte mici — şi graţie economiilor făcute, am putut ferecate şi mătăhăloase, aşezate pe culoarul uni-
suporta cheltuelîle de peste 100.000 lei pentru pu- versităţii. De câte ori nenorocitul de bibliotecar
blicarea a 5 volume bogat ilustrate. Această serie al institutului, — care e totodată asistent al ca-
de publicaţii se chiamă << Biblioteca medico-isto- tedrei, arhivar, secretar, intendent, casier, conta-
rică ». Volumele tipărite sunt: bil, conservator al muzeului, etc., etc., (aşa dar
1926. No. i. Jules Guiart: «Medicina în timpul cumulard sadea) — trebuie să caute o carte din
faraonilor » (trad. de dr. Valeria Niţulescu-Bologa), această «secţie exterioară» a bibliotecii, e nevoit să
51 pag-» 39 % piardă ore întregi până s'o găsească în rafturile
1927. No. 2. Valeriu Bologa: « Contribuţiuni la ticsite ca nişte cutii cu sardele. In plus, dacă iarna
istoria medicinii în Ardeal», 104 pag., 16 fig. e grea, riscă să mai si îngheţe în timpul acestei
1930. No. 3. Valeriu Bologa: «începuturile me- expediţii ştiinţifice. In sala acestui «institut», la mij-
dicinii ştiinţifice româneşti », 94 pag., 14 fig. loc, în formă de T, se află două mese lungi, aco-
1930. No. 4. Alex. Lenghel: «Istoricul ciumei perite cu un vălmăşag de cărţi, reviste, stampe,
în Cluj la 1738—39 », 161 pag-, 32 fig. şi diagrame. fişe. Aici lucrează directorul, asistentul, colabora-
1931. No. 5. V. Bologa: «Din istoria sifilisului». torii externi şi doctoranzii — uneori si şase de-
71 pag. odată. E firesc că atmosfera în institut e foarte
«intimă », ceeace e explicabil dacă ne gândim că
Toate aceste lucrări prezintă cercetări originale. de multe ori directorul şi asistentul, scriind la
Rezumate largi franceze şi germane le fac accesi- aceeaş masă, se cam lovesc cu coatele. Astfel se
bile şi cititorilor străini, cari — trebuie s'o con- prezintă în anul 1932 un institut de cercetări ştiin-
statăm — le cer mult mai des decât cei români. ţifice şi de învăţământ, despre care nu se poate zice
că nu are rost şi că nu a produşi
IV. Am insistat anume asupra părerilor străinilor Şi acum să visăm puţin. Să ne închipuim că
pentru a evidenţia importanţa institutului şî munca acest institut ar fi înzestrat cum se cade, de exem-
cinstită care se săvârşeşte zi cu zi de către membrii plu — pentru a nu ne duce în America tuturor
şi colaboratorii săi. posibilităţilor şi imposibilităţilor, — ca institutul
Cititorul acestor rânduri va rămâne poate cu de istoria medicinei din Leipzig sau Viena. Insti-
impresia că e vorba de vreo instituţie în stil mare, tutul ar avea înainte de toate trei săli mari pentru
dotată bogat, sălăşluită într'un local pompos. In muzeu. Cu materialul existent în Cluj, s'ar putea
ce priveşte dotaţia, ajunge să reamintim sumele alcătui următoarea expoziţie: o sală ar fi transfor-
minuscule pe care le-am citat mai sus. Când in- mată în întregime într'o farmacie veche, cu vase
stitutul a avut cea mai bogată dotaţie materială — rare şi preţioase, instrumente de alm'mie, perga-
mai acum vreo cinci ani —, ea se ridica la 72.000 mente vechi, frumos scrise, etc. A doua sală ar
lei anual (astăzi este de 18.000 lei... pe hârtie). servi pentru o expoziţie didactică, sistematic al-
Pentru comparaţie cităm dotaţia institutului din cătuită, a devenirii medicinei dela preistorie până
Leipzig, care este de vreo zece ori mai mare, la Pasteur. A treia ar fi destinată evoluţiei medi-
sau a celui nou înfiinţat dela Baltimore, care în cinei la noi, din vremea lui Troian şi vestitul em-
primul an al existenţei sale a primit un buget de piric Moş Răţoiu până la Davila, Istrati si Babeş.
înzestrare de 400.000 de dolari, adică aproximativ Un colţişor ar servi pentru grupul « medicina în
64,000.000 de lei. Şi totuş lucrăm şi producem, artă », altul pentru « reclama artistică în industria
fiindcă nu vrem să ne lăsăm bătuţi. medico-farmaceutică.» O vitrină specială pentru
Iar în privinţa localului: nici astăzi nu avem ilustrarea capitolului «evoluţia cărţii medicale»,
unul care să fie al nostru, ci suntem toleraţi în sala alta pentru «istoricul facultăţii de medicină din
de consiliu a facultăţii de medicină. Ce e drept, acea- Cluj», un dulăpior pentru «numismatica me-
stă sala este mare. Dealungul unui perete încap dicală », Dar câte nu s'ar mai putea face! Pentru
224 B O A B E DE G R Â U

toate acestea şi încă multe altele am avea de pe speciale pentru istoria ştiinţelor fizico-chimice, me-
acum materialul de-a-gata. dicale şi biologice.
Să visăm mai departe. Institutul ar avea un Şi ce-ar putea sa săvârşească acest institut al
buget cum se cade; numai pentru bibliotecă de visurilor noastre:
vreo sută de mi: de lei. Ar putea în sfârşit să-şi 1. Bibliografia ştiinţifică a României.
aboneze toate revistele de istoria medicinei şi să 2. Bibliografia medicinei româneşti.
cumpere cărţile fundamentale care apar în lumea 3. Bibliografia istoriei ştiinţelor si medicinei în
mare în cursul anului. Ar avea o bibliotecă spa- România.
ţioasă, aranjată în dulapuri practice de fier, cu 4. Arhiva biografică a naturaliştilor şi medicilor
un catalog nu numai pe autori, ci şi pe materii, din România, din care ar rezulta cu timpul dic-
cu un fişier special pentru articole de reviste. Ar ţionarul lor biografic.
avea o cameră de'lucru pentru director, una pentru 5. Arhiva de etnografie medicală românească.
asistenţi, o sală cu mese de lucru şi bibliotecă 6. Repertoriul documentelor privitoare la isto-
de mână pentru colaboratori şi doctoranzi, sală ria medicinei în România.
în care s'ar ţine si seminarul de istoria medicinei. 7. Colecţia de documente privitoare la marile
epidemii din trecutul ţărilor noastre.
8. Secţia de studii ştiinţifice asupra medicinei
în preistoria şi protoistoria pământului românesc,
9. Secţia de studii asupra medicinei din Dacia
traiană.
10. Secţia de studii asupra medicinei orientale
cu privire specială la influenţele ei în România.
11. Secţia de studii asupra medicinei şi ştiin-
ţelor naturale în trecutul minoritarilor noştri.

Visuri şi dorinţe care nu se vor împlinii Deo-


camdată ne sbatem sa găsim piatra filozofală mo-
dernă: cum poate trăi un institut ştiinţific fără
buget şi aproape fără personal.

V. Astfel, cum se cuvine în timpuri grele, lu-


crăm cu program redus: facem cercetări ştiinţifice
fragmentare cu materialul care ne stă la dispoziţie
şi, — înainte de toate, — strângem ca nişte har-
pagoni tot ce ne cade în mână. Strângem mate-
rialul muzeal şi documentele pentru arhive, îl în-
magazinăm ca sa nu piară în mâinile celor fără
pricepere, îl păstrăm cu grije pentru un urmaş
mai fericit, care în vremuri mai bune, când se
va putea, să aibă din ce să facă muzeul şi arhivele
centrale din Istoria ştiinţelor în România. La
această muncă de furnici harnice ne poate mult
Sfântul Mare Mucenic Haralambîe, ocrotitorul ciumaţilor,
înlănţuind demonul ciumii. Pictură pe sticlă din Nordul ajuta marele public, Deaceea, — de încheere, —
Ardealului (originalul în Muzeul de Istoria Medicinei) repetăm apelul nostru, tipărit în 1922:
« D-l profesor la universităţile din Cluj şi Lyon,
doctor /. Guiart, încredinţat cu organizarea unui
In sfârşit o sală mare de curs cu un aparat bun Muzeu de Istoria Medicinei şi Farmaciei în Ro-
de proiecţii, în care s'ar ţine şi conferinţe pentru mânia, atrage atenţia tuturor celor cari se intere-
marele public. sează de ştiinţa medicală, îndeosebi însă domnilor
Şi ar avea institutul un asistent şi un prepa- medici şi farmacişti, asupra următoarelor puncte:
rator bugetar pe lângă catedră, un conservator al 1. In regiunile în care s'au descoperit sau se
muzeului, un bibliotecar-arhivar şi — ceeace ar fi vor descoperi antichităţi romane, să se indice acelea
mai urgent — un secretar-dactilograf bun, care să dintre antichităţi care ar putea avea vreun interes
ştie franţuzeşte şi nemţeşte. medical ca: băi, conducte de apă, canalizări, la-
Mai mult, în spiritul legii universitare actuale trine, resturi de temple ale lui Esculap, ex-vo-
institutul ar putea să iasă din cadrele strâmte ale touri, instrumente de chirurgie sau dentistică, etc.
unei facultăţi şi sa devie un institut de cercetări 2. La oraşe, să se indice farmaciile particulare,
şi învăţământ sintetic şi pentru facultatea de litere de spitale sau de mănăstiri, în care se găsesc încă
şi cea de ştiinţe, un « Institut de Istoria Ştiinţelor » instalaţii vechi sau vase vechi; Bisericile ortodoxe,
cum este cel din Berlin, Paris Roma, cu secţii în care se găsesc icoane ale sfinţilor Cosma, Da-
V. BOLOGA: INSTITUTUL DE ISTORIA MEDICINEI 225

mian, Pantelimon, Kir şi loan, « medicii fără ar- pentru faceri ca şi pentru creşterea copiilor şi să
ginţi », şi sf. Haralambie, apărătorul de ciumă, se noteze cu grije descântecele.
icoane cu scene de vindecări miraculoase, etc. Sa 4. Facultăţile de medicină şi ştiinţe, şcoalele de
se indice bisericile catolice, în care se găsesc statui moaşe şi infirmiere, asociaţiile medicilor şi far-
ale Sf. Sebastian sau ale Sf. Roche (patronii ciumei) maciştilor, societăţile studenţilor în medicină şi
şi în general monumentele sau inscripţiile ce amin- farmacie, spitalele, epitropiile, autorităţile sanitare,
tesc epidemiile de ciumă din evul mediu; să se societăţile de binefaceri (Crucea roşie, societăţi
indice anticarii sau familiile, cari ar poseda cărţi pentru ocrotirea mamelor, a sugacilor şi invalizilor)
vechi medicale, pergamente vechi medicale, di- etc., etc, să binevoiască să-şi trimeată statutele şi
plome vechi, sau instrumente vechi de medicina, regulamentele, anuarele, scrierile comemorative şi
de chirurgie, de obstetrică, de oculistică sau de jubilare apărute şi care vor apărea în viitor.
dentistică; să se solicite familiile medicilor şi far- Obiectele se pot da şi numai în păstrarea Mu-
maciştilor decedaţi să încredinţeze Muzeului de zeului, rămânând dreptul de proprietate al pose-
Istoria Medicinei şi Farmaciei a Universităţii din sorului intact, astfel ca oricând să le poată cere
Cluj toate hârtiile, diplomele sau cărţile ce le-au îndărăt. Obiecte mai preţioase se cumpără din
aparţinut şi cu care ele nu ar avea ce face, ca şî partea Muzeului. Despre obiectele donate se va da
busturile, portretele sau fotografiile de care ele ar chitanţă în regulă.
putea dispune. Toate comunicările să se adreseze d-lui doctor
3. La sate să se indice regiunile în care există V. Bologa, Cluj, Universitate, Institutul de Istoria
empirici sau vrăjitori şi să se noteze procedeele Medicinei».
întrebuinţate pentru vindecarea boalelor şi rănilor, VALERIU L. BOLOGA