Sunteți pe pagina 1din 734

CHIMIE

ORGANICĂ
EDITH BERAL
MIHAI ZAPAN

CHIMIE
ORGANICĂ
Ediţia a patra

Revăzuta şi completata

Editura tehnica
B u c u r e ş t i — 1 9 6 9
Cartea „Chimie organică:' cuprinde o expunere completă a
capitolelor de chimie organică.
în prima parte, materialul conţine noţiunile de bază în legă­
tură cu compoziţia şi structura substanţelor organice. în partea a
doua se tratează despre hidrocarburi; de asemenea se dau noţiuni
despre petrol şi prelucrarea acestuia. Următoarele părţi conţin descri­
erea, combinaţiilor organice cu grupe funcţionale identice (derivaţi
halogenaţi, alcooli, fenoli, aldehide, cetone, acizi carboxilici etc),
cum şi a combinaţiilor organice cu grupe funcţionale diferite, respectiv
cu funcţiuni mixte (halogeno-acizi, acizi-fenoli, hidraţi de carbon,
amino-acizi etc).
în ultimele părţi se descriu compuşii cu schelet poliizoprenic 7

combinaţiile heterociclice şi alcaloizii.


în lucrare se insistă asupra celor mai importante procese indus­
triale şi se subliniază metodele de preparare care au aplicaţii in ţara
noastră. în special se insistă asupra acelor capitole care tratează
despre produsele cu importanţă tehnico-economică, in lumina docu­
mentelor de partid şi de guvern, cum sint: materiale plastice, cauciuc
sintetic, antibiotice, antidăunâtori, coloranţi etc.
Cartea se adresează cadrelor din industriile chimice pentru
înţelegerea şi însuşirea materialului din lucrările de tehnologie orga­
nică, dar poate fi folosită şi de candidaţii la examenele de bacalau­
reat şi de admitere în învăţămîntul superior, cum şi de studenţii
facultăţilor nechimice.

Prof. d r . docent I O N ZUGRĂVESCU


membru corespondent al Academiei B . S . E .
Control ştiinţific:
PBEFAŢĂ L A EDIŢIA A P A T E A

în ultimii ani s-a înregistrat o dezvoltare considerabilă a chimiei şi


industriei chimice organice, dezvoltare ce continuă să se accentueze, ca urmare
a influenţei teoriei, metodelor, reacţiilor şi materiilor prime recent descoperite,
cum şi a unor realizări cu totul noi. In această dezvoltare se desprind unele
tendinţe.
O tendinţă caracteristică epocii moderne constă în aplicarea fizicii
teoretice şi a mecanicii cuantice în teoria structurii compuşilor organici;
utilitatea acestor considerente teoretice capătă o importanţă din ce în ce
mai mare.
O altă tendinţă, tot atît de importantă, este aplicarea mior metode şi
instrumente de fizică în determinările obţinute în chimia organică. Trebuie
menţionat în acest sens determinările spectrografice în infraroşu, Raman,
de masă, de rezonanţă magnetică nucleară şi de spin, determinările prin
cromatografie, în special în fază gazoasă, analiza cu ajutorul razelor X etc.
Aplicarea trasorilor radioactivi s-a dovedit deosebit de utilă la lămurirea
mecanismelor unor reacţii chimice.
Folosirea unor noi materii prime reprezintă de asemenea o tendinţă
care influenţează în mod esenţial direcţia de dezvoltare a chimiei organice
moderne. Pe cînd în trecut sursele clasice de materii prime organice au fost
produşi provenind din regnul vegetal sau animal şi cărbunele, în ultimele
decenii, în special după cel de-al doilea război mondial, produşi petro¬
chimici ocupă un loc preponderent în baza de materii prime organice.
Această evoluţie a condus atît la noi procese de sinteză cum şi la sinteza
unor noi produse; legat de aceasta, capacităţi de producţie din ce în ce
mai mari, progrese în ingineria chimică, unele raţionalizări etc. au realizat
cheltuieli de producţie scăzute.
Un rol deosebit de important în această evoluţie a avut şi are cercetarea
ştiinţifică.
Ţara noastră, deosebit de bogată în materii prime organice şi mai ales
petrochimice, a înregistrat în ultimii ani o dezvoltare ascendentă a sectoa­
relor din această ramură a chimiei, dezvoltare care s-a manifestat în special
în domenii ca : materiale plastice, fire şi fibre sintetice, cauciuc, antidăună-
tori, medicamente, coloranţi, detergenţi şi altele.
Ca factor de bază, care nu trebuie neglijat, pentru îndeplinirea unei aseme­
nea evoluţii este contribuţia activităţii celor antrenaţi în rezolvarea problemelor
respective, începînd de la cercetarea ştiinţifică a procesului pînă la reali­
zarea produsului finit, în condiţii economice optime. JDe aceea, în faţa tuturor
6 PREFAŢA L A EDIŢIA A PATRA

cercetătorilor, proiectanţilor, cum şi a inginerilor, tehnicienilor şi operatorilor


din producţie, stă obligaţia miei bune pregătiri profesionale şi a unei
permanente informări asupra problemelor actuale de ştiinţă şi tehnică.
Dezvoltarea vertiginoasă din ramurile ştiinţei ridică însă probleme cu
privire la diferenţierea esenţialului de neesenţial, pentru a se putea selec­
ţiona din imensitatea de noţiuni acumulate numai acelea de primă impor­
tanţă. Această obligativitate se oglindeşte nu numai la predarea cursurilor
la toate nivelele, ci şi la elaborarea lucrărilor de documentare auxiliare,
necesare completării sau actualizării cunoştinţelor în lumina progresului
ştiinţific şi tehnic.
Lucrarea de faţă este elaborată în spiritul acestor tendinţe. Ea repre­
zintă o privire de ansamblu asupra chimiei organice, cuprinzînd chimia
compuşilor organici în contextul problemelor teoretice si aplicative esenţiale.
în primele capitole ale lucrării sînt prezentate, în mod succint, noţiuni
de compoziţie, structură şi proprietăţile combinaţiilor organice necesare inter­
pretării teoretice din capitolele de chimie descriptivă. Urmează apoi expunerea
materialului după linia logică a clasificării combinaţiilor organice pe funcţi­
uni, tratîndu-se în ordine funcţiunile simple şi multiple cu halogeni, oxigen,
sulf, azot, metale, apoi funcţiunile mixte, compuşi heterociclici etc.
Spre deosebire de ediţia anterioară, partea lucrării cu privire la compozi­
ţia, structura şi proprietăţile substanţelor organice a fost extinsă, prin intro­
ducerea unor capitole noi ca : spectrele moleculelor, proprietăţile magnetice
ale moleculelor, tipuri de reacţii organice, teoria acizilor şi bazelor. La partea
descriptivă a lucrării s-a căutat să se introducă şi cele mai importante noţiuni
aparţinînă domeniilor de extensiune ale chimiei organice, cum ar fi chimia
macromoleculară, biochimia şi tehnologia organică. Sînt descrise, astfel, cele
mai importante procese tehnologice, formarea, proprietăţile şi utilizările
polimerilor, precum şi rolul anumitor produşi naturali (enzime, vitamine,
hormoni) în cadrul proceselor biochimice ce au loc în organismele vii.
linînd seamă de principalele direcţii de dezvoltare a industriei noastre
chimice, în lucrare s-au introdus scurte capitole noi despre antidăunători,
detergenţi etc. Considerăm că tratarea celor mai principale noţiuni din dome­
niile anexe chimiei organice sînt necesare pentru înţelegerea justă a impor­
tanţei chimiei organice şi deschide cititorului un orizont mai larg pentru
informare multilaterală.
La prezentarea compuşilor chimici s-a căutat să se respecte nomencla­
tura internaţională.
Cartea se adresează cadrelor tehnice din producţie. Ea poate fi utilă
studenţilor din facultăţile unde ştiinţele chimice nu formează disciplina
principală şi studenţilor de la institutele pedagogice şi facultăţile de subin-
gineri. De asemenea poate folosi pentru consultare şi orientare, candida­
ţilor care se pregătesc pentru intrarea în facultăţile de chimie ale universită­
ţilor şi institutelor politehnice, profesorHor de la liceele de specialitate, precum
şi tuturor celor care doresc să-şi actualizeze cunoştinţele de chimie organică
modernă.
Autorii
C U P E I N S

P A E T E A ÎNTÎI

COMPOZIŢIA, S T R U C T U R A ŞI P R O P R I E T Ă Ţ I L E SUBSTANŢELOR O R G A N I C E

11 65
Legături c h i m i c e în c h i m i a organică . . 15 Proprietăţile electrice ale moleculelor . . 75
Compoziţia substanţelor organice . . . 40 Spectrele moleculelor 77
S t r u c t u r a combinaţiilor organice . . . 47 Proprietăţile magnetice ale moleculelor 90
56 95
I z o m e r i a de structură 56 98
I z o m e r i a spaţială (stereoizomeria) 57 T e o r i a acizilor şi bazelor 105.
58 R a d i c a l i organici liberi 114

P A R T E A A DOUA

HIDROCARBURI

H i d r o c a r b u r i saturate aciclice ( A l c a n i ) 121 Hidrocarburi aromatice polinu­


A l c a n i m a i importanţi . . . 131 cleare c u nuclee izolate . . . 209'
H i d r o c a r b u r i saturate ciclice (Cicloalcani) 136
Hidrocarburi aromatice polinu­
C i c l o a l c a n i m a i importanţi . 143
cleare c u nuclee c o n d e n s a t e . . 211
H i d r o c a r b u r i nesaturate aciclice c u o
dublă legătură ( A l c h e n e ) 145 Petrolul 217
Alchene mai importante . . 153 Compoziţia şi clasificarea p e t r o -
P o l i m e r i z a r e a alchenelor . . 156 lurilor 217
H i d r o c a r b u r i nesaturate aciclice c u o
Prelucrarea petrolului . . . . 220
triplă legătură ( A l c h i n e ) 169
Alchine mai importante . . 174 Prelucrarea primară a p e t r o ­
Hidrocarburi nesaturate aciclice c u lului 220
două duble legături (Alcadiene) . . . 180 P r e l u c r a r e a secundară a p r o ­
Alcadiene mai importante . . 184 duselor petroliere . . . . 226-
H i d r o c a r b u r i nesaturate ciclice c u două Sinteza unor carburanţi c u
duble legături (Cicloalcadiene) . . . . 187 cifră octanică m a r e . . . 231
H i d r o c a r b u r i aromatice 188
Petrolul ca materie primă
H i d r o c a r b u r i a r o m a t i c e mononucleare 191
Hidrocarburi aromatice mo­ pentru industria c h i m i c ă . . . . 233
nonucleare m a i i m p o r t a n t e . 206 Carburanţi de sinteză d i n alte
H i d r o c a r b u r i aromatice polinucleare 200 materii prime 235>
CUPRINS

PARTEA A TREIA

COMBINAŢII O R G A N I C E C U G R U P E FUNCŢIONALE IDENTICE


(FUNCŢIUNI S I M P L E ŞI M U L T I P L E )

Derivaţi halogenaţi ai hidrocarburilor 237 A c i z i dicarboxilici saturaţi


Derivaţi halogenaţi a i h i d r o ­ m a i importanţi 368
c a r b u r i l o r m a i importanţi. 249 A c i z i monocarboxilici nesaturaţi. . 373
Antidăunători 255 A c i z i monocarboxilici nesa­
turaţi m a i importanţi . . 377
Combinaţii organice c u oxigen . . . . 256
A c i z i d i c a r b o x i l i c i nesaturaţi . . . 381
Combinaţii h i d r o x i l i c e 257
Derivaţi funcţionali ai acizilor car­
Alcooli 257 boxilici . 382
Alcooli monohidroxilici 258 Halogenurile acizilor dicarboxilici 383
Alcooli monohidroxilici mai H a l o g e n u r i ale acizilor carbo­
importanţi 268 xilici m a i importante . . 386
Alcooli polihidroxilici 275 Clorura acidului carbonic . 386
A l c o o l i d i h i d r o x i l i c i (glicoli) . . 275 A n h i d r i d e l e acizilor c a r b o x i l i c i . . 388
A l c o o l i t r i h i d r o x i l i c i (glicerine) 278 A n h i d r i d e ale acizilor c a r b o x i ­
A l c o o l i p o l i h i d r o x i l i c i superiori 279 lici m a i i m p o r t a n t e . . . 390
Enoli 280 E s t e r i i acizilor c a r b o x i l i c i 392
Fenoli 381 E s t e r i a i acizilor carboxilici
Fenoli monohidroxilici 281 m a i importanţi 39j5
Fenoli monohidroxilici mai — Ceruri . . . . ' v39£l
importanţi 287 —Grăsimi '398 <
F e n o l i polihidroxilici 288 Combinaţii organice c u sulf 411
Fenoli dihidroxilici 289
Tioli 412
Fenoli trihidroxilici 291
Tioeteri 413
Derivaţi funcţionali ai combinaţiilor A c i z i sulfonici 414
hidroxilice . 292 Combinaţii organice c u azot 417
Eteri 293 Nitro-derivaţi 417
E t e r i m a i importanţi. . . . 296 Nitro-derivaţi m a i importanţi 424
E s t e r i i acizilor anorganici 300 Nitrozo-derivaţi 425
E s t e r i a i acizilor anorganici Amine 426
m a i importanţi 301 A m i n e m a i importante . . 433
Combinaţii carbonilice 302 Săruri şi baze cuaternare de
A l d e h i d e şi cetone 302 amoniu 436
Combinaţii monocarbonilice s a t u ­ Amide 437
rate 303 Nitrili 441
Combinaţii monocarbonilice N i t r i l i m a i importanţi . . . 443
saturate mai importante . 325 Azoxi-derivaţi 448
Combinaţii dicarbonilice s a t u r a t e . 339 Azo-aerivaţi 448
Combinaţii c a r b o n i l i c e ' n e s a t u r a t e . 341 Hidrazo-derivaţi 450
Chinone 343 Diazo-derivaţi 452
Chinone m a i importante . . 345 Derivaţii c u azot ai a c i d u l u i c a r b o n i c 456
Combinaţii carboxilice 348 Combinaţii organice a l e fosforului, a r ­
se n u l u i şi s i l i c i u l u i 465
Acizi carboxilici 348
A c i z i m o n o c a r b o x i l i c i saturaţi. . 351 Combinaţii organice ale fosforului . . 465
A c i z i monocarboxilici satu­ Combinaţii organice ale arsenului . 467
raţi m a i importanţi . . . 358 Combinaţii organice ale siliciului . . 469
A c i z i d i c a r b o x i l i c i saturaţi . . . 365 Combinaţii organo-metalice 470
CUPRINS 9

PARTEA A PATRA

COMBINAŢII O R G A N I C E C U G R U P E FUNCŢIONALE DIFERITE


(FUNCŢIUNI M I X T E )

Combinaţii halogeno-hidroxilice ( H a - - Lignina 550


logeno-alcooli şi halogeno-fenoli) . . 479 Hidroxi-amine 550
Combinaţii halogeno-carbonilice ( H a l o - Amino-alcooli 551
geno-aldehide şi halogeno-cetone) . 480 Amino-alcooli mai impor­
Combinaţii halogeno-carboxilice ( H a - tanţi 552
logeno-acizi) 482 Amino-fenoli 554
Halogeno-acizi mai impor­
Amino-acizi 555
tanţi 485
A m i n o - a c i z i m a i importanţi 561
A c i z i aldehidici şi acizi cetonici . . . 485
r- P e p t i d e ' . 567
Combinaţii hidroxi-carboxilice ( H i -
Proteine 571
droxi-acizi) 492
Proteine propriu-zise . . . 577
Acîzi-alcooli 492
P r o t e i n e c o n j u g a t e (proteide) 579
A c i z i alcooli m a i importanţi 495
P r o t e i n e c u a c t i v i t a t e fizio­
Acizi-fenoli 500
logică specifică 580
Acizi-fenoli m a i importanţi 503
Răşini poliamidice 583
Taninuri 505
Combinaţii h i d r o x i - c a r b o n i l i c e ( H i d r o - Nitro-derivaţi şi a c i z i sulfonici a i a m i ­
x i - a l d e h i d e şi h i d r o x i - c e t o n e ) . . . . ,508 nelor a r o m a t i c e 585
Hidraţi de c a r b o n L
^âââ. Hidroxi-azo-derivaţi şi amino-azo-
—Monozaharide ^S^9 derivaţi 590
Monozaharide m a i i m p o r t a n t e ^529 Relaţii între culoare şi structură . . 591
'*** Oligozaharide 533 - Coloranţi azoici 598
Dizaharide m a i importante . 538 Coloranţi a n t r a c h i n o n i c i . . 606
— Polizaharide 540 Coloranţi d i n c l a s a trifenil-
Polizaharide mai importante 541 metanului 610

PARTEA A CINCEA

COMPUŞI CU SCHELET POLIIZOPRENIC

Terpenoide 619 Steroide 637


T e r p e n o i d e aciclice 620 - Stcroli 637
T e r p e n o i d e ciclice 623 Zoosteroli 638
Terpenoide monociclice . . . 623 Fitosteroli 639
Terpenoide biciclice 626 — Micosteroli 640
Grupa pinanului 627 ~~ A c i z i b i l i a r i 640
Grupa bornanului . . . . 628 — - H o r m o n i sexuali 641
Sesquiterpenoide 631 Hormoni corticosteroizi . . . 643
Diterpenoide 632 Glicozide c a r d i o t o n i c e şi sapo-
Triterpenoide 633 nine 645
Carotinoide 633 Politerpenoide 646

P A R T E A A ŞASEA

COMBINAŢII HETEROCICLICE

Combinaţii heterociclice c u c i c l u r i de Grupa furanului 652


c i n c i atomi 651 Grupa tiofenului 655
C i c l u r i de c i n c i a t o m i monoheteroato- Grupa pirolului 657
mice 652 Grupa indolului 663
10 CUPRINS

C i c l u r i de c i n c i atomi poliheteroatomice Grupa piranului 675


(Azoli) 668 Grupa piridinei . . . . . . . 678
G r u p a imidazolului 668 Grupa chinolinei 683
G r u p a pirazolului 670 Grupa izochinolinei 686
G r u p a oxazolului 672 Grupa acridinei 686
G r u p a tiazolului 673 C i c l u r i de şase a t o m i poliheteroatomice 687
Combinaţii heterociclice c u c i c l u r i de şase
G r u p a pirimidinei 687
atomi 675
C i c l u r i de şase a t o m i monoheteroato- G r u p a purinei 690
mice 675 G r u p a pterinei 696

P A R T E A A ŞAPTEA

ALCALOIZI

Bibliografie 706 Index 707


PAETEA ÎNTÎI

COMPOZIŢIA, S T R U C T U R A ŞI PROPRIETĂŢILE
SURSTANŢELOR ORGANICE

INTRODUCERE

Obiectul şi importanţa chimiei organice. î n c ă d i n a n t i c h i t a t e se c u n o ş ­


t e a u numeroase substanţe organice, chiar dacă n u erau în stare pură.
A s t f e l , fenicienii şi e g i p t e n i i extrăgeau d i n p l a n t e şi a n i m a l e d i f e r i t e
m a t e r i i colorante, ca i n d i g o u l şi p u r p u r a ; de asemenea foloseau f e l u r i t e
b a l s a m u r i , p a r f u m u r i şi otrăvuri. G a l i i , g e r m a n i i şi r o m a n i i p r e p a r a u
d i n m i e r e , p r i n fermentaţie, o băutură alcoolică, — h i d r o m e l u l , — o
v a r i e t a t e de v i n , i a r d i n orz, o v a r i e t a t e de bere. M u l t e substanţe necesare
p e n t r u satisfacerea n e v o i l o r p r a c t i c e ale o a m e n i l o r , c u m sînt grăsimile,
u l e i u r i l e , zahărul, a m i d o n u l , e r a u întrebuinţate de popoarele v e c h i .
Oţetirea v i n u l u i n u a rămas n i c i ea neobservată de popoarele a n t i c e .
D e aceea, a c i d u l acetic a fost cunoscut c u sute de a n i înaintea a l t o r a c i z i
o r g a n i c i descoperiţi în secolul a l X V I - ] e a , ca : a c i d u l benzoic şi a c i d u l
succinic, după care a u u r m a t , în c u r s u l secolului a l X V I I I - l e a , a c i d u l
t a r t r i c , a c i d u l o x a l i c , a c i d u l c i t r i c , a c i d u l m a l i c etc.
î n decurs de secole, numărul substanţelor extrase şi p r e p a r a t e s-a
mărit considerabil, i a r proprietăţile acestora a u început să fie cercetate.
C u m , însă, aceste substanţe n u a u fost obţinute în stare pură, ele n u p r e ­
z e n t a u t o t d e a u n a aceleaşi proprietăţi, ceea ce a condus l a concepţii ero­
n a t e asupra identităţii şi proprietăţilor l o r .
D a r , cu t o t numărul m a r e de produşi c h i m i c i izolaţi, n u s-a făcut nici
o diferenţiere între substanţe organice şi anorganice. P r i m a clasificare
m a i logică a substanţelor apare abia l a sfîrşitul secolului a l X V I I - l e a cînd
s-a l u a t d r e p t c r i t e r i u de clasificare provenienţa substanţelor : vegetală,
animală, minerală. Cu t o a t e că această clasificare n u avea o b a z ă ştiinţi­
fică, — de e x e m p l u , c a r b o n a t u l de p o t a s i u , găsindu-se în cenuşa p l a n t e l o r ,
era considerat de provenienţă vegetală, sau f o s f a t u l de calciu, existînd
în oase, era considerat d i n r e g n u l a n i m a l —, ea aducea totuşi, în oarecare
măsură, o orientare în s t u d i u l substanţelor.
12 INTRODUCERE

î n c u r s u l secolului a l V l I I - l e a , o dată cu creşterea numărului descope­


r i r i l o r de n o i combinaţii c h i m i c e , s-a a p r o f u n d a t m u l t s t u d i u l compo­
ziţiei şi comportării produşilor c h i m i c i . î n m o d u l acesta s-a c o n s t a t a t că,
între substanţele de origine vegetală şi cele de origine animală n u există
o deosebire principală în privinţa compoziţiei şi comportării generale.
A s t f e l , A. L . Lavoisier, cercetînd compoziţia acestor substanţe, a observat
c ă ele conţin t o t d e a u n a c a r b o n , h i d r o g e n şi o x i g e n , u n e o r i azot şi fosfor
şi f o a r t e r a r a l t e elemente.
Această constatare a fost reluată de J . J . Berzelius, după care f a p t u l
c ă în compoziţia substanţelor p r o v e n i t e d i n r e g n u l a n i m a l şi d i n r e g n u l
v e g e t a l intră n u m a i aceleaşi cîteva elemente, c o n s t i t u i e o diferenţiere a
acestor substanţe de acele p r o v e n i t e d i n r e g n u l m i n e r a l .
Ca u r m a r e , clasificarea substanţelor s-a redus l a două categorii :
substanţe organice, cele p r o v e n i t e d i n organismele vieţuitoarelor (vegetale
sau a n i m a l e ) , şi substanţe anorganice, cele de provenienţă minerală.
D a r acesta n u a fost c r i t e r i u l f u n d a m e n t a l după care Berzelius a
deosebit cele două c a t e g o r i i de substanţe. Deoarece t o a t e încercările
făcute pînă a t u n c i în vederea r e p r o d u c e r i i în l a b o r a t o r a substanţelor
e x i s t e n t e în p l a n t e şi în animale a u fost infructuoase, a apărut concepţia
p o t r i v i t căreia combinaţiile r e z u l t a t e d i n p l a n t e şi d i n a n i m a l e s-ar f o r m a
s u b acţiunea unei forţe speciale, numită forţă vitală, şi că legile c h i m i c e
eare acţionează în l u m e a minerală n u ar f i v a l a b i l e p e n t r u organismele v i i .
D e îndată ce viaţa se stinge, „forţa v i t a l ă " încetează de a acţiona, i a r
m a t e r i a rămîne dependentă n u m a i de legile fizice şi chimice care guver­
nează clasa substanţele m i n e r a l e . D e aceea ar f i i m p o s i b i l ca, f o l o s i n d
m e t o d e l e cunoscute ale c h i m i e i anorganice, să se reproducă în l a b o r a t o r
substanţe e x i s t e n t e în organismele vegetale şi animale. P o t r i v i t acestei
concepţii, Berzelius a d e f i n i t c h i m i a organică d r e p t „chimia substan­
ţelor vegetale şi animale sau a substanţelor care se formează sub influenţa
forţei vitale".
Concepţia vitalistă s-a d o v e d i t a f i greşită a t u n c i cînd s-a reuşit să
se prepare în l a b o r a t o r , p r i n sinteză, f o l o s i n d metodele c h i m i e i anorganice,
substanţe produse de celule v i i . î n c ă în 1824, F. Wohler, u n elev a l l u i
Berzelius, a p r e p a r a t p e n t r u p r i m a dată u n a c i d organic, m u l t răspîndit
î n p l a n t e , şi a n u m e a c i d u l o x a l i c ; această descoperire n u a fost însă luată
î n seamă. C u p a t r u a n i m a i tîrziu, în 1828, t o t W o h l e r , căutînd să prepare
c i a n a t u l de a m o n i u , o substanţă anorganică, a obţinut ureea, substanţă
organică care se extrăgea pînă a t u n c i n u m a i d i n urină. Această sinteză,
care a z d r u n c i n a t p u t e r n i c concepţia vitalistă, se poate spune că repre­
zintă a c t u l de naştere a l c h i m i e i organice moderne şi are o deosebită
importanţă p e n t r u dezvoltarea ulterioară a c h i m i e i organice.
INTRODUCERE 13

î n a n i i următori, realizarea u n u i număr d i n ce în ce m a i m a r e de


sinteze organice a c o n t r i b u i t l a dovedirea lipsei de t e m e i a concepţiei
v i t a l i s t e . Se menţionează sinteza a c i d u l u i acetic d i n cărbune, sulf, clor
şi apă, realizată de H. Kolbe, în 1845, căreia îi urmează în scurt t i m p s i n ­
tezele a l t o r acizi o r g a n i c i , c u m sînt acelea ale a c i d u l u i t a r t r i c , a c i d u l u i
c i t r i c , a c i d u l u i m a l i c etc. M. Berthelot, în 1854, prepară în l a b o r a t o r
substanţe organice d i n clasa grăsimilor şi, în 1862, realizează sinteza
acetilenei trecînd u n curent de h i d r o g e n p r i n t r - u n arc electric cu electrozi
de cărbune.
î n decursul anilor, sinteza organică a d e v e n i t u n m i j l o c c u r e n t , n u
n u m a i p e n t r u prepararea u n u i m a r e număr de substanţe organice ce se
obţineau d i n p l a n t e şi d i n animale, c i şi p e n t r u obţinerea u n o r substanţe
care n u se găsesc în natură, dar sînt asemănătoare substanţelor de o r i ­
gine organică. T o a t e aceste substanţe conţin în compoziţia l o r c a r b o n .
Deşi nenumăratele sinteze efectuate în c h i m i a organică a u d o v e d i t
că substanţele organice urmează aceleaşi legi fizice şi c h i m i c e ca şi sub­
stanţele anorganice, totuşi s-a menţinut diferenţierea între c h i m i a orga-:
nică şi c h i m i a anorganică, diferenţiere bazată însă pe u n c r i t e r i u a n a l i t i c ,
şi anume : datorită f a p t u l u i că în t o a t e combinaţiile organice există ele­
m e n t u l c a r b o n , s-a d e f i n i t c h i m i a organică d r e p t chimia combinaţiilor
carbonului, pe cînd c h i m i a anorganică d r e p t c h i m i a combinaţiilor t u t u r o r
celorlalte elemente ( L . Gmelin, 1848, A. KeJcule, 1851).
Studierea combinaţiilor c a r b o n u l u i separat de combinaţiile celor -
l a l t e elemente a fost necesară şi d i n m o t i v e m e t o d o l o g i c e ; numărul
acestor combinaţii este c u m u l t m a i m a r e decît numărul combinaţiilor
t u t u r o r celorlalte elemente (aproape 2 000 000 faţă de circa 50 000).
Existenţa u n u i număr atît de m a r e de combinaţii organice este o
consecinţă a proprietăţii a t o m u l u i de carbon de a se u n i c u e l însuşi,
formînd lanţuri sau inele c u u n număr m a r e de a t o m i , p r o p r i e t a t e pe care
n u o a u în această măsură celelalte elemente. S i l i c i u l , care se găseşte
în aceeaşi grupă a s i s t e m u l u i p e r i o d i c , a z o t u l sau b o r u l , v e c i n i i l u i d i n
aceeaşi perioadă, chiar dacă p o t f o r m a combinaţii cu a t o m i înlănţuiţi,
numărul acestor a t o m i este însă m i c .
Clasificarea combinaţiilor c h i m i c e în organice şi anorganice, după
prezenţa sau lipsa c a r b o n u l u i în compoziţie, prezintă şi ea unele n e a j u n ­
s u r i ; există unele combinaţii ale c a r b o n u l u i , c u m sînt o x i z i i de c a r b o n ,
a c i d u l carbonic şi carbonaţii, care sînt studiate în c a d r u l c h i m i e i anorga­
nice, pe cînd alte combinaţii ale acestui element, îndeosebi acele c u h i d r o ­
g e n u l — h i d r u r i l e de carbon sau h i d r o c a r b u r i l e — sînt combinaţii t i p i c
organice.
Luînd în considerare f a p t u l că h i d r o c a r b u r i l e p a r a f i combinaţiile
de bază ale c h i m i e i organice şi că celelalte substanţe organice p o t f i con-
14 INTRODUCERE

siderate ca d e r i v a t e ale h i d r o c a r b u r i l o r , K. Schorlemmer (1889) defineşte


chimia organică drept chimia hidrocarburilor şi a derivaţilor lor.
Deşi n i c i această definiţie n u este cea m a i perfectă, ea se apropie
cel m a i m u l t de r e a l i t a t e . D e a l t f e l n u se poate da o definiţie riguroasă
p e n t r u c h i m i a organică care să o deosebească esenţial de c h i m i a anorga­
nică, deoarece între ele n u există o d e l i m i t a r e strictă, c i , dimpotrivă
a n u m i t e contingenţe, ca de a l t f e l între t o a t e ştiinţele n a t u r i i . Totuşi,
definiţia dată de Schorlemmer ajută l a o bună înţelegere a d o m e n i i l o r
fiecărei d i n aceste r a m u r i ale ştiinţei c h i m i e i .
Chimia organică în industria şi economia ţârii. C h i m i a este u n f a c t o r
i m p o r t a n t în dezvoltarea i n d u s t r i e i şi economiei ţării. Cerinţele m e r e u
crescînde ale diferitelor i n d u s t r i i , cît şi ale a g r o n o m i e i , m e d i c i n i i , b i o l o g i e i
e t c , sînt elemente i m p o r t a n t e p e n t r u dezvoltarea i n d u s t r i e i c h i m i c e ,
după c u m produsele i n d u s t r i e i c h i m i c e c o n t r i b u i e în m a r e măsură l a
dezvoltarea m u l t o r sectoare ale economiei şi i n d u s t r i e i ţării. U n r o l esen­
ţial în acest proces m u l t i l a t e r a l îi revine c h i m i e i organice.
Necesitatea u n o r cantităţi m e r e u crescînde de c o m b u s t i b i l p e n t r u
m o t o a r e c u explozie, lubrifianţi etc. a r i d i c a t p r o b l e m a înlocuirii c a r b u r a n ­
ţilor obişnuiţi c u carburanţi de sinteză, adică obţinuţi d i n alte m a t e r i i
p r i m e decît p e t r o l u l . Cerinţele d i n ce în ce m a i m a r i de materiale de cons­
trucţie în d i f e r i t e sectoare ale t e h n i c i i a u pus p r o b l e m a înlocuirii m e t a ­
lelor şi a l e m n u l u i c u alte materiale m a i accesibile; aşa s-a d e z v o l t a t f a b r i ­
carea m a t e r i a l e l o r plastice. O m a r e p a r t e d i n aceste m a t e r i a l e plastice
a început să f i e utilizată, în cantităţi d i n ce în ce m a i m a r i , ca f i b r e t e x ­
t i l e , a căror c a l i t a t e întrece în m u l t e c a z u r i calitatea f i b r e l o r n a t u r a l e .
Coloranţii, care în vechime se extrăgeau d i n p l a n t e , se fabrică astăzi pe
cale de sinteză, într-o m a r e v a r i e t a t e de c u l o r i şi nuanţe. M u l t e d i n t r e
produsele folosite p e n t r u combaterea dăunătorilor d i n agricultură şi
p e n t r u fabricarea s t i m u l a t o r i l o r de creştere a p l a n t e l o r sînt r e z u l t a t u l
u n o r îndelungate cercetări făcute în laboratoarele de c h i m i e organică.
Sinteza organică a pus l a dispoziţia oamenilor medicamente eficace p e n t r u
combaterea u n o r b o l i periculoase şi răspîndite, c u m s î n t : t u b e r c u l o z a ,
s i f i l i s u l , m a l a r i a e t c , c o n t r i b u i n d p r i n aceasta l a apărarea sănătăţii
p o p o r u l u i . Obţinerea v i t a m i n e l o r , sulfamidelor şi a n t i b i o t i c e l o r (sub¬
, stanţe care opresc dezvoltarea m i c r o b i l o r ) reprezintă alte n o i succese ale
c h i m i e i organice. Astăzi aproape n u există d o m e n i u de a c t i v i t a t e în p r a c ­
t i c a industrială l a care c h i m i a organică să n u p a r t i c i p e .
L a n o i în ţară, dezvoltarea i n d u s t r i e i c h i m i c e , m a i ales a celei o r g a ­
nice de sinteză, este r e l a t i v r e c e n t ă ; ea este o creaţie a construcţiei socia­
l i s t e . A v î n d asigurate condiţii f a v o r a b i l e de dezvoltare, bază de m a t e r i i
p r i m e şi cadre de specialişti, ea progresează în r i t m accelerat.
ORBITALI 15

LEGĂTURI C H I M I C E ÎN C H I M I A ORGANICĂ

Cînd valenţele substanţelor a u început să fie cunoscute, legăturile


între a t o m i a u fost reprezentate p r i n liniuţe, reprezentare care s-a e x t i n s
d i n ce în ce m a i m u l t . Cunoştinţe asupra n a t u r i i legăturilor d i n t r e a t o m i i
d i n molecule a u fost posibile, însă, n u m a i după ce a fost cunoscută s t r u c ­
tura atomului.
L a baza teoriei electronice a legăturilor chimice stă p r i n c i p i u l că t r a n s ­
formările c h i m i c e ale a t o m i l o r sînt d a t o r i t e tendinţei acestora de a-şi
m o d i f i c a s t r a t u l e x t e r i o r de electroni, astfel încît să dobîndească c o n f i ­
guraţie de gaz r a r (de o c t e t ) , f o a r t e stabilă.
D u p ă m o d u l c u m se realizează configuraţia de gaz r a r se deosebesc :
legătura electrovalentâ şi legătura covalentâ ).
1

Legătura electrovalentâ sau ionică constă în atracţia electrostatică


între d o i i o n i cu sarcini de semn opus, rezultaţi p r i n t r - u n transfer de
e l e c t r o n i de l a u n a t o m l a celălalt.
Legătura covalentâ se formează între d o i a t o m i p r i n p a r t i c i p a r e a
(punerea în comun) a d o i electroni. Perechea de electroni poate p r o v e n i
fie de l a fiecare d i n cei d o i a t o m i (legătura covalentâ propriu-zisă), fie
n u m a i de l a u n singur a t o m , cînd acesta posedă o pereche de electroni
neparticipanţi (legătura coorăinativă sau dipolarâ).
Legătura electrovalentâ apare l a f o a r t e m u l t e combinaţii anorganice,
d a r r a r în cazul combinaţiilor organice.
Legătura covalentâ este caracteristică combinaţiilor organice. D u p ă
c u m se ştie, combinaţiile organice conţin în molecule h i d r o g e n şi c a r b o n ,
elemente care manifestă o tendinţă redusă să formeze i o n i .
H i d r o g e n u l avînd a f i n i t a t e slabă p e n t r u e l e c t r o n , se găseşte sub
f o r m ă de i o n i n e g a t i v i în puţine combinaţii (în h i d r u r i m e t a l i c e ) . I o n u l
de hidrură, H " ( u n p r o t o n c u d o i electroni) rezultă în u r m a completării
s t r a t u l u i K cu u n electron.
I o n u l p o z i t i v de h i d r o g e n , p r o t o n u l , H , n u se întîlneşte în stare
+

liberă. F i i n d u n n u c l e u fără electroni, el are o sarcină m a r e concentrată


într-un v o l u m m i c . P r o t o n u l , cu orice i o n n e g a t i v formează uşor o legă­
tură covalentâ; cu molecule ale căror a t o m i conţin perechi de electroni
neparticipanţi, formează combinaţii c o o r d i n a t i v e . A s t f e l , se ştie că în
soluţii apoase n u există i o n i de h i d r o g e n , c i i o n i de h i d r o n i u , [ H O ] ) . s
+ 2

C a r b o n u l se întîlneşte sub formă de i o n n e g a t i v , C ~, n u m a i în două


4

combinaţii, şi a n u m e în carbura de a l u m i n i u , C A 1 , şi c a r b u r a de b e r i l i u ,
3 4

C B e . N u se cunosc pînă a c u m combinaţii care să conţină i o n i p o z i t i v i


2

de c a r b o n , C . Asemenea i o n i ar f i formaţi d i n t r - u n n u c l e u c u şase sarcini


4 +

p o z i t i v e şi u n înveliş electronic f o r m a t n u m a i d i n d o i electroni în

! ) V . ,,Legături c h i m i c e " în C h i m i a anorganică" de aceiaşi a u t o r i .


2
) . V . „Legătura coordinativă" d i n , , C h i m i a anorganică" de aceiaşi a u t o r i .
16 LEGATURI CHIMICE IN CHIMIA ORGANICĂ

s t r a t u l K, deci o sarcină pozitivă r e l a t i v m a r e şi u n v o l u m m i c , struc­


tură care favorizează f o r m a r e de covalenţe.
Legăturile c h i m i c e se simbolizează în formulele electronice p r i n
p u n c t e , care reprezintă e l e c t r o n i i s t r a t u l u i de valenţă a l a t o m i l o r . A s t f e l
legătura covalentâ simplă se reprezintă p r i n t r - o pereche de p u n c t e , legă­
t u r a dublă p r i n două perechi de p u n c t e , legătura triplă p r i n t r e i perechi
de p u n c t e . E l e corespund linjuţelor de valenţă folosite în formulele clasice :

H H
I I
formule clasice > C = C < H - C = C - H
H X
H
H H

H H
f o r m u l e electronice H.*C:C:H
. C
* °.. H:C:::C:H
H H H " H

Legătură, simplă Legătură dublă Legătură triplă

.După aceste f o r m u l e electronice, încă foarte uzuale, s-ar părea că


legăturile d u b l e şi t r i p l e sînt f o i m a t e d i n perechi i d e n t i c e de electroni.
Cînd însă s-a d e z v o l t a t t e o r i a modernă a legăturilor c h i m i c e , s-a cons­
t a t a t că, în d u b l a legătură cele două perechi de electroni n u sînt i d e n t i c e ,
după c u m în t r i p l a legătură, o pereche de electroni n u este identică c u
celelalte două perechi.
D e z v o l t a r e a acestei n o i t e o r i i a d e v e n i t posibilă p r i n aplicarea meca­
n i c i i cuantice l a explicarea legăturii covalenţe.
Orbitali. Mecanica cuantică se bazează pe p r i n c i p i u l că particulele
elementare, c u m sînt, de e x e m p l u , e l e c t r o n i i , a u caracter atît de p a r t i ­
cule cît şi de u n d e , d u a l i s m care poate f i e x p r i m a t p r i n relaţia lui L . de
Broglie (1924) :

în care X este l u n g i m e a de undă corespunzînd p a r t i c u l e i de masă m şi


c u v i t e z a v, i a r Ji—constanta lui Planele.
î n relaţia de m a i sus se observă că p e n t r u p a r t i c u l e l a care masa m
este r e l a t i v m a r e , l u n g i m e a de undă d e v i n e atît de m i c ă , încît p r a c t i c
p i e r d e o semnificaţie fizică. Cînd masa m este însă f o a r t e m i c ă , — cazul
e l e c t r o n u l u i —, l u n g i m e a de undă intră în c a d r u l posibilităţilor de precizare.
Mişcarea e l e c t r o n u l u i pe orbită în j u r u l n u c l e u l u i generează u n fenomen
o n d u l a t o r i u , caracterizat p r i n apariţia u n e i u n d e staţionare t r i d i m e n ­
sionale, care defineşte însuşi orbitalul atomic. Acesta este p u n c t u l de vedere
n o u , i n t r o d u s de mecanica o n d u l a t o r i e , deosebit de m o d e l u l a t o m i c a l
l u i B o h r , care p r i v e a e l e c t r o n u l n u m a i sub aspectul de particulă şi, d e c i ,
ORBITALI 17

t o a t e procesele ca r e z u l t a t u l mişcării u n e i p a r t i c u l e electrice negative în


j u r u l nucleului pozitiv al atomului.
Ca u r m a r e a acestui n o u m o d de i n t e r p r e t a r e ecuaţiile clasice de miş­
care sînt înlocuite p r i n ecuaţia de undă a lui F. Schrodinger (1926) :

tx* " hf + +
W ( M v
°
l) V

în care reprezintă a m p l i t u d i n e a u n d e i electronice p e n t r u u n p u n c t


de coordonate (x,y,z)-, E — energia totală, i a r E
tot — energia p o t e n ­
pot

ţială a e l e c t r o n u l u i . P r i n rezolvarea ecuaţiei de undă p r i n i n t e r g r a r e ,


se obţine funcţia de undă T ; însă p e n t r u a calcula pe T , t e r m e n u l E tot

t r e b u i e să aibă a n u m i t e v a l o r i , n u m i t e valori proprii.


Deoarece v a l o r i l e permise p e n t r u energie i n ecuaţia l u i Schrodinger
sînt e c h i v a l e n t u l nivelelor de energie ale electronilor, reprezentate p r i n
orbitele d i n relaţia l u i B o h r , înseamnă că funcţiile de undă corespunză­
t o a r e sînt e c h i v a l e n t u l în mecanica o n d u l a t o r i e a o r b i t e l o r electronice d i n
t e o r i a clasică. D e aceea, funcţia de undă Y, denumită funcţie proprie,
se numeşte şi funcţie de undă orbitală sau orbital. P r i n u r m a r e , u n o r b i t a l
este o funcţie de undă dedusă d i n ecuaţia l u i Schrodinger p e n t r u u n a n u m i t
număr c u a n t i c n şi o v a l o a r e a e n e r g i e i t o t a l e , E, corespunzătoare.
Sensul fizic a l funcţiei de undă a fost s t a b i l i t pe baza corespon­
denţei între reprezentările corpusculare şi o n d u l a t o r i i . A s t f e l , se ştie că,
d i n p u n c t de vedere corpuscular, i n t e n s i t a t e a u n u i f a s c i c u l electronic
este o mărime proporţională cu densitatea f a s c i c u l u l u i , respectiv c u numă­
r u l de electroni într-un c e n t i m e t r u c u b ; d i n p u n c t de vedere o n d u l a t o r i u ,
ea este proporţională cu T sau, m a i exact, c u pătratul m o d u l u l u i funcţiei
2

de undă, |T| . Ca u r m a r e , valoarea |T| capătă semnificaţia u n e i densităţi,


2 2

înmulţind pe | T | cu sarcina e l e c t r o n u l u i , e, şi c u e l e m e n t u l de v o l u m ,
2

&V, se obţine expresia s a r c i n i i acestui element de v o l u m : 6 | T | d F . 2

Deoarece, c o n f o r m principiului nedeterminării, s t a b i l i t de Heisen-


berg (1927) *), n u se p o t d e t e r m i n a s i m u l t a n poziţia geometrică a electro­
n u l u i şi i m p u l s u l său (p = mv), rezultă că c u cît este m a i precis deter­
m i n a t i m p u l s u l sau energia e l e c t r o n u l u i , c u atît m a i puţin precis poate
f i determinată poziţia l u i . C u m însă energia e l e c t r o n u l u i în starea sta­
ţionară a a t o m u l u i este fixată precis, rezultă i m p o s i b i l i t a t e a determinării
exacte a t r a i e c t o r i i s a l e ; de aceea, p e n t r u electron se p o t s t a b i l i n u m a i
relaţii de probabilitate statistică. î n i n t e r p r e t a r e a corespunzătoare m e c a n i c i i
cuantice şi interpretării statistice, p r o b a b i l i s t i c e , a proceselor f i z i c e ,
mărimea ^ \ dV reprezintă probabilitatea
2
de a găsi electronul într-un
a n u m i t element de v o l u m ăV. D e aceea, calculînd mărimea |T| d i n 2

ecuaţia de undă, se poate d e t e r m i n a n u m a i p r o b a b i l i t a t e a de a găsi elec­


t r o n u l într-un p u n c t a l spaţiului. E l e c t r o n u l v a p u t e a f i găsit în d i f e r i t e
l o c u r i d i n spaţiu c u p r o b a b i l i t a t e a determinată de funcţia T . P e n t r u

1
) V . „Structura a t o m u l u i " d i n „Chimia anorganică" de aceiaşi a u t o r i .

2 - c. 134
18 LEGATURI CHIMICE ÎN CHIMIA ORGANICA

electron, valoarea l u i |T| l a u n p u n c t d a t în spaţiu este interpretată ca


2

densitatea sarcinii l a acel p u n c t . î n l o c u l unde p r o b a b i l i t a t e a întîlnirii


e l e c t r o n u l u i într=un p u n c t în spaţiu este m a x i m ă , densitatea sarcinii
este maximă. D e aceea, e l e c t r o n u l poate f i considerat e x t i n s într-un nor
de electricitate negativă, — un nor electronic —, a cărui densitate variază
d i n loc în loc. D e e x e m p l u , în cazul e l e c t r o n u l u i d i n a t o m u l de h i d r o g e n
în starea fundamentală, funcţia Y are simetrie sferică, i a r p r o b a b i l i ­
t a t e a prezenţei e l e c t r o n u l u i , |Y| , (numită adesea densitatea
2
probabili­
tăţii) este aceeaşi pe toată suprafaţa u n e i sfere care are n u c l e u l în c e n t r u .
î n modelele p r a c t i c e , o r b i t a l i i sînt consideraţi limitaţi p r i n supra­
feţe de aceeaşi densitate electronică, astfel încît în i n t e r i o r u l acestei
limitări să existe p o s i b i l i t a t e a existenţei u n e i m a r i densităţi electro­
nice, respectiv o m a r e p r o b a b i l i t a t e de a întîlni electronul. Aşa se explică
f o r m a anumită pe care o a u o r b i t a l i i în reprezentarea modelară.
Orice funcţie de undă (orbital) este identificată p r i n t r e i numere
cuantice : n, l şi m :
— numărul cuantic principal, n, determină nivelele p r i n c i p a l e de
energie d i n a t o m ; e l poate avea v a l o r i l e 1 , 2 , 3 , . . . , o o ;
— numărul cuantic azimutal, l, indică simetria spaţială a o r b i t a l i l o r
r e s p e c t i v i ; el poate avea v a l o r i l e : 0 , 1 , 2 , . . . , n-1, o r b i t a l i i respectivi
denumindu-se o r b i t a l i s,p,d,f (iar electronii care ocupă asemenea o r b i ­
t a l i , electroni s, p, d,f);
— numărul cuantic magnetic, m, se datoreşte m o m e n t u l u i m a g n e t i c
a l e l e c t r o n u l u i ce ocupă u n o r b i t a l ; el poate avea v a l o r i funcţie de numă­
r u l c u a n t i c a z i m u t a l , şi a n u m e t o a t e n u m e r e întregi între — l şi + l,
i n c l u s i v zero.
O r b i t a l i i c u acelaşi număr c u a n t i c p r i n c i p a l , n, formează u n s t r a t
Fiecare s t r a t poate f i alcătuit d i n n o r b i t a l i ; aceştia se deosebesc p r i n
1

distribuţia l o r spaţială.
E l e c t r o n i i care ocupă u n o r b i t a l sînt caracterizaţi p r i n p a t r a numere
cuantice, şi anume atît de cele t r e i numere cuantice care identifică o r b i ­
t a l u l (numărul c u a n t i c p r i n c i p a l , n, numărul c u a n t i c a z i m u t a l , l, numărul
c u a n t i c m a g n e t i c , m) c u m şi de numărul c u a n t i c de s p i n , s. Acest d i n
urmă număr c u a n t i c este d a t o r i t mişcării de rotaţie a e l e c t r o n u l u i în
j u r u l p r o p r i e i sale axe, care dă naştere u n u i m o m e n t m a g n e t i c p r o p r i u
al electronului.
Ocuparea orbitalilor atomici cu electroni se face în m o d p r o g r e s i v şi
după a n u m i t e r e g u l i :
— L a a t o m i i c u m a i mulţi e l e c t r o n i , întîi se ocupă orbitalii cu energia
cea mai scăzută, care sînt m a i s t a b i l i .
— C o n f o r m principiului de excludere, enunţat de W. , Pauli (1925),
a n u m e că d o i electroni a i aceluiaşi a t c m n u p o t avea cele p a t r u numere
cuantice i d e n t i c e , şi ţinînd seamă că u n o r b i t a l este d e f i n i t de v a l o r i l e
a t r e i n u m e r e c u a n t i c e ; n, l şi m, înseamnă că el poate fi ocupat de cel
ORBITALI 19

mult doi electroni, şi numai dacă spinii lor au direcţii opuse, adică sînt
antiparaleli.
— C o n f o r m regulii lui Hmid, în măsura în care p e r m i t e p r i n c i p i u l
e x c l u d e r i i , electronii c u aceleaşi v a l o r i p e n t r u numerele cuantice n şi l
v o r ocupa o r b i t a l i cu d i f e r i t e v a l o r i aJe numărului c u a n t i c m, s p i n i i l o r
f i i n d p a r a l e l i (necuplaţi), adică distribuţia electronilor se face astfel, încît
numărul electronilor cu spin paralel (necuplaţi) să fie cît mai mare.
F o r m u l a r e a u n e i s t r u c t u r i electronice se face p r i n indicarea electronilor
care se găsesc în diferiţi o r b i t a l i , respectiv p r i n număiul c u a n t i c p r i n ­
c i p a l , u r m a t de numărul c u a n t i c secundar, l a care se notează, p r i n t r - u n
e x p o n e n t , numărul respectiv de electroni. D e e x e m p l u , notarea 2s 2p* 2

arată că în s t r a t u l n = 2 se găsesc d o i electroni cu l = 0, adică d o i


electroni s, şi p a t r u electroni c u 1 = 1, adică p a t r u electroni p.
Starea cuantică n = 1 (căreia îi corespunde 1 = 0 şi m = 0) este
alcătuită d i n t r - u n singur o r b i t a l cu simetrie sferică ( f i g . 1), d e n u m i t Îs.
E l poate f i ocupat de cel m u l t d o i electroni (Îs ) care se deosebesc p r i n 2

s p i n u l l o r a n t i p a r a l e l . O r b i t a l u l Îs are densitatea electronică m a x i m ă


l a 0,53 A ) , după care scade ( f i g . 2).
1

Starea cuantică n = 2 este alcătuită d i n p a t r u o r b i t a l i : u n o r b i t a l


2s (corespunzător p e n t r u l = 0 şi m = 0), care poate f i ocupat de cel m u l t
d o i electroni (2s ), şi de t r e i o r b i t a l i 2p (corespunzători p e n t r u l = 1 şi
2

Disianfa de la nucleu

F i g . 1. M o d e l u l u n u i o r b i - F i g . 2. Repartiţia densităţii
t a l s (secţiune). electronice într-un o r b i t a l s.

m = — 1 sau m = 0 sau m = + 1, echivalenţi d i n p u n c t de vedere


energetic, adică 2p , 2p , 2p , care p o t f i ocupaţi de cel m u l t şase elec­
x y z

t r o n i (2pl, 2pl, 2p ). 2
O r b i t a l u l 2s este dispus c u s i m e t r i e sferică în
j u r u l n u c l e u l u i a t o m i c , f i i n d separat de o r b i t a l u l Îs p r i n t r - o suprafaţă
nodală ;. Cei t r e i o r b i t a l i 2p se deosebesc de o r b i t a l u l 2s p r i n n i v e l u l de
2

J
) 1 Â = 10 n m = I O - c m . 8

2
) P r i n suprafeţe nodale, r e s p e c t i v p r i n noduri, se înţeleg suprafeţele l a care şi deci
t i n d spre zero.
20 LEGATURI CHIMICE ÎN CHIMIA ORGANICA

energie, p r i n f o r m a o r b i t a l u l u i şi aşezarea spaţială. L a o r b i t a l i i p, densi­


t a t e a electronică este m a x i m ă în două r e g i u n i opuse, aşezate de o p a r t e
şi de a l t a a n u c l e u l u i . D e aceea, f o r m a acestor o r b i t a l i n u are simetrie
sferică c i este bilobară, cei d o i l o b i f i i n d separaţi de p l a n u l n o d a l ce trece
p r i n n u c l e u şi l a care densitatea electronică este zero. Suprafeţele limită
a u centrele l o r pe u n a d i n cele t r e i axe de coordonate carteziene, de o
p a r t e şi de a l t a a n u c l e u l u i a t o m i c , considerat s i t u a t în originea coordo­
n a t e l o r ; de a i c i notarea o r b i t a l i l o r : p , p , p ( f i g . 3).
x y z

F i g . 3. M o d e l u l celor t r e i o r b i t a l i p.

Starea cuantică n = 3 este alcătuită d i n u n o r b i t a l 3s, t r e i o r b i t a l i 3p


şi c i n c i o r b i t a l i 3d. ( O r b i t a l i i d n u a u însemnătate deosebită p e n t r u c o m ­
puşii organici.)
O r b i t a l i i c u acelaşi număr c u a n t i c p r i n c i p a l n u a u aceeaşi energie.
O r b i t a l u l 2s are energie m a i mică decît o r b i t a l i i 2p; de aceea este m a i
s t a b i l . T o t aşa, o r b i t a l u l 3s este m a i s t a b i l decît o r b i t a l i i 3p şi aceştia
sînt m a i s t a b i l i decît o r b i t a l i i 3d.
î n tabela 1 se indică ocuparea c u electroni a o r b i t a l i l o r l a a t o m i i
elementelor cu numerele a t o m i c e 1—10.
Orbitali hibrizi. î n stare fundamentală, a t o m u l de carbon are dis­
tribuţia electronică Îs 2s 2p\ 2p\. A v î n d d o i electroni (2p
2 2
şi 2p )
x y

neîmperecheaţi, el ar t r e b u i să f i e b i c o v a l e n t . însă, în rare c a z u r i a t o m u l


de c a r b o n manifestă b i c o v a l e n ţ ă ; în special în combinaţiile organice,
c a r b o n u l este t e t r a c o v a l e n t . Această tetraco valenţă a a t o m u l u i de c a r b o n
este produsă de o redistribuţie a electronilor săi. î n u r m a unei activări
produse p r i n t r - o acţiune exterioară, u n electron 2s este p r o m o v a t într-un
o r b i t a l 2p. Configuraţia electronică a a t o m u l u i de c a r b o n a c t i v a t devine
Is 2s 2pl2pl2p]
2 1
:

hibridizare
H t t _oh î î t t
2s 2 2si 2pi 2pi 2pţ
2
Pi
ORBITALI 21

Datorită acestei tranziţii electronice 2s ->2p, fiecare electron a l


s t r a t u l u i L ocupă cîte u n o r b i t a l . Aceşti o r b i t a l i de valenţă d e v i n i d e n ­
t i c i ca energie şi distribuţie spaţială şi se numesc orbitali hibrizi.

Tabela 1

O c u p a r e a eu e l e c t r o n i a o r b i t a l i l o r l a a t o m i i elementelor
cu numerele atomice 1—10

Elemen­
K L
tul

15

H î ls 1

He n ls 2

Li n î ls , 2
2S
1

Be n l s , 2s
2 2

B n t l s , 2s , 2pJ
2 2

C n t î l s , 2s , 2 p i , 2 p l
2 2

N n u t t î l s , 2s ,1p\ , 2 p i , 2pl
2 2

0 % n î î l s , 2s , 2pf , 2 p i , 2pi
2 2

F n n n n t l s , 2 s , 2 p f , 2p2 , 1p\
2 2

Ne n % n n l s , 2s , 2 p 2 , 2 p ^ , 2 p f
2 2

L a o r b i t a l i i h i b r i z i , densitatea n o r u l u i electronic în l u n g u l a x e i
o r b i t a l u l u i este m a i m a r e decît într-un o r b i t a l n e h i b r i d ; de aceea, legă­
t u r a covalentâ formată p r i n întrepătrunderea l u i c u o r b i t a l u l u n u i a l t
a t o m este m a i puternică.
L a a t o m u l de carbon sînt posibile t r e i t i p u r i de hibridizări :
H i b r i d i z a r e a sp . Cînd p r i n întrepătrunderea o r b i t a l u l u i 2s
3

şi a celor t r e i o r b i t a l i 2p se obţin, p r i n echivalarea nivelelor de energie,


p a t r u o r b i t a l i echivalenţi, h i b r i d i z a r e a este de t i p u l sp . 3

Orbitali hibrizi s p 3

i
t 1

4 electroni a

O r b i t a l i i sp sînt ocupaţi de cîte u n electron, n u m i t electron a; ei a u


3

aceeaşi formă ( f i g . 4), aceeaşi energie şi sînt orientaţi în spaţiu în m o d u l


cel m a i s i m e t r i c p o s i b i l , faţă de nucleu.
Cei p a t r u o r b i t a l i sp p o t f i consideraţi ca îndreptaţi spre vârfurile
3

u n u i t e t r a e d r u formînd între ei u n g h i u r i de 109°28' ( f i g . 5).


22 LEGATURI CHIMICE ÎN CHIMIA ORGANICA

Această orientare se datoreşte f a p t u l u i că cei p a t r u o r b i t a l i h i b r i z i y

avînd aceeaşi sarcină electrică, se resping şi deci a u tendinţă să ocupe


poziţii cît m a i distanţate între ele, cerinţă satisfăcută n u m a i de aşezarea
tetraedrică.

F i g . 4. H i b r i d i z a r e a u n u i o r b i t a l 5 şi a u n u i orbital p, într-un orbital h i b r i d s p . 3

F i g . 5. Dispoziţia spaţială a
celor p a t r u orbitali de legătură
h i b r i z i s p l a a t o m u l de c a r b o n .
3

H i b r i d i z a r e a sp explică echivalenţa celor p a t r u valenţe ale a t o m u l u i


3

de carbon si configuraţia l u i tetraedrică, propusă de van't Hoff şi Le Bel


încă d i n 1874.
H i b r i d i z a r e a sp se întîlneşte în combinaţiile saturate ale c a r b o n u l u i .
3

H i b r i d i z a r e a sp . Cînd o r b i t a l u l 2s se întrepătrunde n u m a i
2

c u d o i d i n cei t r e i o r b i t a l i 2p, (2p şi 2p ), rezultă t r e i o r b i t a l i h i b r i z i sp


x y
2

echivalenţi; a l treilea o r b i t a l , 2p , rămîne n e m o d i f i c a t . O r b i t a l i i sp ^ sînt


2
2

ocupaţi de cîte u n electron a ; e i a u aceeaşi formă ca o r b i t a l i i sp . însă, 2

spre deosebire de o r b i t a l i i sp , ei sînt aşezaţi t r i g o n a l în acelaşi p l a n ,


3

formînd între ei u n g h i u r i de 120° ( f i g . 6). O r b i t a l u l 2p n e h i b r i d i z a t se gă­


£

seşte perpendicular deasupra şi sub acest p i a n ; el este ocupat cu u n


electron, n u m i t electron n.

\ Orbitali
| hibrizi s p 2
2Pz |

t t î t !
3 electroni a 1 elec-
tron 7T
LEGĂTURA COVALENTÂ 23

H i b r i d i z a r e a sp se întîlneşte l a combinaţiile c a r b o n u l u i ce
2
conţin
o dublă legătură şi l a r a d i c a l i i l i b e r i ( H C - ) - 3

F i g . 6. Dispoziţia spaţială a celor t r e i F i g . 7. Dispoziţia spaţială a doi orbitali


orbitali h i b r i z i sp şi a orbitalului n e h i -
2
h i b r i z i sp şi a doi orbitali 2p n e h i b r i -
b r i d i z a t 2 p l a a t o m u l de c a r b o n .
2 dizaţi ( 2 p şi 2p )
y z l a a t o m u l de c a r b o n .

Hibridizarea sp. L a a t o m u l de carbon, o r b i t a l u l 2s se poate


întrepătrunde şi n u m a i c u u n u l d i n cei t r e i o r b i t a l i 3p f ormînd d o i o r b i t a l i
h i b r i z i sp. î n m o d u l acesta rămîn d o i o r b i t a l i 2p, (2p şi 2p ), n e h i b r i ­y z

dizaţi ( f i g . 7).
Orbitali
hibrizi 2p y 2p
z
sp

t t î
2 electroni c j 2 electroni TT

O r b i t a l i i h i b r i z i sp se găsesc pe aceeaşi l i n i e şi sînt ocupaţi c u cîte u n


electron G. O r b i t a l i i 2p nehibrizaţi sînt dispuşi perpendicular între ei şi
pe direcţia celor d o i o r b i t a l i h i b r i z i sp ; ei sînt ocupaţi c u cîte u n electron TZ.
H i b r i d i z a r e a sp se întîlneşte l a combinaţiile c a r b o n u l u i c u o triplă
legătură,
Legătura covalentâ. D u p ă concepţia mecanicii o n d u l a t o r i i , o cova­
lenţă se realizează p r i n întrepătrunderea a d o i o r b i t a l i , aparţinînd cîte
u n u l fiecărui a t o m p a r t i c i p a n t a l legăturii. D e e x e m p l u , cînd d o i a t o m i ,
A şi B , de h i d r o g e n se apropie în suficientă măsură între e i , electronul
a t o m u l u i A este atras de n u c l e u l a t o m u l u i B , i a r e l e c t r o n u l a t o m u l u i B ,
24 LEGATURI CHIMICE ÎN CHIMIA ORGANICĂ

de n u c l e u l a t o m u l u i A . N o r i i electronici se întrepătrund ( f i g . 8 ) ; se produce


o redistribuţie a densităţii electronice şi rezultă u n orbital molecular.
P e n t r u a f o r m a o legătură covalentâ, fiecare d i n a t o m i i participanţi
t r e b u i e să aibă u n o r b i t a l ocupat c u u n singur electron ( n e c u p l a t ) ; cei
d o i electroni t r e b u i e să f i e c u s p i n opus. O r b i t a l u l molecular r e z u l t a t este
deci ocupat cu d o i electroni cu s p i n a n t i p a r a l e l şi are două nuclee. D e

//?// 'eputrundei *e

H
M H
m

H-II
8. F o r m a r e a legăturii covalenţe i n t r e doi a t o m i de hidrogen.

a i c i rezultă că, covalentâ normală a unui atom este dată de numărul de


electroni necuplaţi din atom, şi nu de numărul total de electroni de valenţă.
E n e r g i a u n u i o r b i t a l molecular este m a i mică decît energia o r b i t a l i l o r
a t o m i c i înainte de f o r m a r e a l e g ă t u r i i d e c i , molecula este m a i stabilă
decît a t o m i i participanţi. P e n t r u ca această diferenţă de energie să f i e
m a x i m ă , deci molecula cît m a i stabilă, întrepătrunderea o r b i t a l i l o r a t o ­
m i c i t r e b u i e să f i e cît m a i profundă. Această întrepătrundere se poate
produce însă n u m a i în măsura în care n u i se opune respingerea reciprocă
a celor două nuclee a t o m i c e ; această respingere creşte cu cît distanţa
i n t r e nuclee se micşorează. L a o distanţă anumită, cele două efecte (atrac­
ţia u n u i electron de nucleul celuilalt a t o m şi respingerea între cele două
nuclee atomice) se compensează ( f i g . 9 ) ; starea moleculei are o energie
minimă, adică molecula este stabilă.
Ecuaţia de undă a o r b i t a l i l o r m o l e c u l a r i este foarte complicată şi
n u poate f i rezolvată decît p r i n metode de calcul a p r o x i m a t i v e . Se cunosc
două asemenea metode : metoda orbitalilor moleculari şi metoda legăturilor
de valenţă; ele duc l a r e z u l t a t e oarecum concordante.
Metoda orbitalilor moleculari consideră că funcţia de undă a unei
molecule b i a t o m i c e , Y , rezultă d i n combinarea liniară a o r b i t a l u l u i
m o i f £ t t I ( î

a t o m i c a l a t o m u l u i A , ( Y ) , şi o r b i t a l u l a t o m i c a l a t o m u l u i B , ( T ) :
A B

unde a şi 6 sînt p a r a m e t r i c u v a l o r i între 0 şi 1 , aleşi astfel încît molecula


să aibă energie minimă.
î n cazul moleculei de h i d r o g e n , de e x e m p l u , această relaţie are două
soluţii : u n a corespunde u n e i stări de atracţie, adică este u n orbital de
legătură, i a r cealaltă unei stări de respingere, adică este u n orbital de anti-
LEGĂTURA COVALENTÂ 25

legătură. N u m a i o r b i t a l u l de legătură este ocupat c u e l e c t r o n i ; energia


l u i este m a i mică decît aceea a o r b i t a l u l u i de antilegătură.
Metoda legăturilor de valenţă consideră că s t r u c t u r a reală a u n e i
molecule n u poate f i reprezentată p r i n t r - o formulă unică, c i ar f i i n t e r ­
mediară între d i f e r i t e s t r u c t u r i , d e n u m i t e structuri limită. Aceste s t r u c t u r i
limită n u există în r e a l i t a t e , c i sînt m i j l o a c e a u x i l i a r e de reprezentare

-u

-16

-18

-2,0

-2.2

"'^0 1 2 3 4 5 6

F i g . 9. E n e r g i a a doi a t o m i de hidrogen în i n t e r a c ­
ţiune, funcţie de distanţa nucleară :
1— curba stării de legături; 2 — curba stării de antilegătură.

şi de calciil p e n t r u descrierea stării reale a moleculei. Notînd funcţiile de


undă a două stări limită c u T şi T , funcţia de undă a moleculei reale este :
x 2

* f moleculă = C± 4" C
2 4*2

coeficienţii c şi c indicînd ponderea fiecărei s t r u c t u r i limită l a struc­


1 2

t u r a reală a moleculei. Starea electronică a moleculei reale este m a i


săracă în energie, adică m a i stabilă decît stările electronice corespunză­
toare s t r u c t u r i l o r limită.
Legăturile covalenţe ale atomului de carbon. Legăturile covalenţe p r i n
care a t o m u l de c a r b o n se poate lega de a t o m i i a l t o r elemente sau de alţi
a t o m i de c a r b o n sînt de două t i p u r i : legături c şi legături iz. Aceste legă­
t u r i , a căror f o r m a r e este o consecinţă a d i f e r i t o r posibilităţi de h i b r i d i ­
zare m a n i f e s t a t e de a t o m u l de carbon în stare activată, se deosebesc
între ele şi imprimă moleculei respective a n u m i t e proprietăţi c h i m i c e .
Legătura G este realizată de a t o m u l de c a r b o n în stare de valenţă
tetragonală ( h i b r i d i z a r e sp ). D e e x e m p l u , l a f o r m a r e a m o l e c u l e i de m e t a n ,
3

fiecare d i n cei p a t r u o r b i t a l i h i b r i z i sp a i a t o m u l u i de c a r b o n , dirijaţi


3
26 LEGATURI CHIMICE IN CHIMIA ORGANICA

spre vîrfurile u n u i t e t r a e d r u şi ocupaţi c u cîte u n e l e c t r o n (electron a)


se întrepătrunde c u cîte u n o r b i t a l l s , sferic, a l u n u i a t o m de h i d r o g e n .
O r b i t a l u l legăturii C — H r e z u l t a t p r i n întrepătrundere prezintă simetrie
de rotaţie faţă de a x a care leagă nucleele celor d o i a t o m i l e g a ţ i ; el este
u n o r b i t a l a ( f i g . 10). î n m o l e c u l a de m e t a n sînt p a t r u asemenea o r b i t a l i a,
dispuşi t e t r a e d r i c , c u u n u n g h i de valenţă de 109°28', aşa c u m postulase
v a n ' t H o f f ( v . ,,Izomerie g e o m e t r i c ă " ) .

F i g . 10. O r b i t a l de legătură G — H r e z u l t a t p r i n întrepătrunderea u n u i orbital


hibrid s p cu u n orbital l s .
3

Legăturile C—C se realizează în m o d s i m i l a r . D e e x e m p l u , p e n t r u


f o r m a r e a m o l e c u l e i de e t a n , H C — O H , t r e i o r b i t a l i h i b r i z i sp a i fiecărui
3 3
3

a t o m de c a r b o n se întrepătrund c u o r b i t a l i i ls de l a şase a t o m i de h i d r o g e n ,
formînd şase legături C — H ; a l p a t r u l e a o r b i t a l h i b r i d sp de l a u n a t o m 3

de c a r b o n se întrepătrunde c u o r b i t a l u l s i m i l a r de l a celălalt a t o m de
c a r b o n , formînd o legătură C—C. T o a t e
aceste şapte legături sînt legături G
(fig. 11).
Legătura cr este o legătură stabilă ;
posedînd o energie de legătură r e l a t i v
m a r e , ea se desface cu g r e u t a t e . Deoa­
rece perechea de e l e c t r o n i G n u poate
f i deplasată c u uşurinţă, — o r b i t a l u l s
se deformează r e l a t i v anevoios sub i n ­
fluenţa substituenţilor, — legătura cr este
greu polarizabilă. Caracteristic legătu­
r i i G este şi p o s i b i l i t a t e a rotaţiei libere
în j u r u l e i , datorită s i m e t r i e i de rotaţie
a o r b i t a l u l u i G faţă de a x a care trece p r i n
F i g . 11. F o r m a r e a moleculei de e t a n . nucleele a t o m i l o r participanţi l a legă­
tură ( v . , , P r i n c i p i u l rotaţiei l i b e r e " ) .
Legătura iz se întîlneşte l a compuşi c u legături m u l t i p l e .
D u b l a l e g ă t u r ă l a a t o m u l de c a r b o n se explică p r i n starea de v a ­
lenţă trigonală a acestui a t o m . I n etilenă, de e x e m p l u , a t o m i i de c a r b o n
manifestă h i b r i d i z a r e a sp . P r i n cei t r e i o r b i t a l i h i b r i z i sp , a t o m i i de car­
2 2

b o n se leagă fiecare cu cîte d o i a t o m i de h i d r o g e n (legături C — H ) , c u m


şi între ei (legătură C —C). T o a t e aceste legături sînt legături a. A p a t r a
LEGĂTURA COVALENTÂ 27

legătură de l a a t o m i i de c a r b o n se formează p r i n întrepătrunderea o r b i ­


t a l i l o r 2p nebibridizaţi de l a fiecare a t o m de c a r b o n . O r b i t a l u l de legă­
z

tură r e z u l t a t este o c u p a t c u d o i e l e c t r o n i c u s p i n opus (electroni TC) f o r ­


m î n d o aşa-numită legătură TT. P r i n u r m a r e , d u b l a legătură este formată
d i n o legătură cr şi o legătură TT, şi n u d i n două legături identice.

Fig. 12. F o r m a r e a unei duble legături între doi atomi de c a r b o n .

Datorită f o r m e i şi poziţiei o r b i a l i l o r h i b r i z i sp , cei d o i a t o m i de


2

c a r b o n şi p a t r u a t o m i de h i d r o g e n se găsesc într-un p l a n , u n g h i u r i l e
între legături f i i n d de 120°. O r b i t a l i i
2p sînt p e r p e n d i c u l a r i pe p l a n u l l e ­
z Tabela 2
găturilor cr. O r b i t a l u l de legătură E n e r g i i de leyătură şi distanţe i n t e r a t o m i c e
r e z u l t a t p r i n întrepătrunderea l o r medii
este alcătuit d i n două părţi care se
găsesc într-un p l a n p e r p e n d i c u l a r pe Energia ele Distanta
p l a n u l legăturilor cr, deasupra şi de­
Legătura legătură
kcal/mol
1*
d e s u b t u l l u i ; densitatea electronică
a legăturii n este nulă l a întretăierea G - C 83,1 1,54
G= C 145 1,33
p l a n u r i l o r ( f i g . 12).
C=C 196 1,20
Deoarece f o r m a bilobară a o r b i ­ G - H 98,8 1,09
t a l i l o r p n u p e r m i t e o întrepătrun­ C - 0 84,0 1,43
dere l a f e l de profundă ca aceea a C= 0(CH 0) 2 165,6 1,21
C - N 69,7 1,47
o r b i t a l i l o r hibridizaţi, legătura TZ este C= N 129,6 1,27
m a i puţin stabilă decît legătura cr, C= N 187,3 1,15
adică poate f i desfăcută m a i uşor c-s 62,0 1,82
( v . t a b e l a 2). G - F 105,4 1,37
C-Cl 78,5 1,56
D i n cauza densităţii electronice 1,91
C-Br 65,9
a legăturii iz, deasupra şi d e d e s u b t u l C - J 57,4 2,12
p l a n u l u i legăturilor c» n u m a i poate N - N 38,1 1,41
avea loc rotaţia liberă în j u r u l a x e i N = N 100 1,24
N=N 225,2 1,09
C — C ; o rotaţie a celor două j u m ă ­ ? 1,37
N - 0
tăţi de moleculă ar d e f o r m a n o r u l N = 0 ? 1,22
e l e c t r o n i l o r n , reducînd s t a b i l i t a t e a O - H 110,6 0,96
28 LEGATURI CHIMICE IN CHIMIA ORGANICA

m o l e c u l e i . Aşa se explică existenţa i z o m e r i l o r g e o m e t r i c i l a derivaţii


etilenei ( v . „ I z o m e r i a g e o m e t r i c ă " ) .
Legătura n este m a i uşor polarizabilă decît legătura cr.
T r i p l a l e g ă t u r ă l a a t o m u l de c a r b o n se explică p r i n starea de
valenţă digonală a acestuia. î n acetilenă, de e x e m p l u , a t o m i i de c a r b o n
manifestă h i b r i d i z a r e sp. U n u l d i n o r b i t a l i i h i b r i z i sp de l a u n a t o m de
c a r b o n se întrepătrunde cu u n o r b i t a l sp a l c e l u i l a l t a t o m de c a r b o n , r e a l i -
zînd o legătură a între cei d o i a t o m i de c a r b o n . T o t cîte o legătură cr se rea­
lizează şi p r i n întrepătrunderea c e l u i l a l t o r b i t a l sp de l a fiecare a t o m de
c a r b o n c u o r b i t a l u l l s a l cîte u n u i a t o m de h i d r o g e n . D e asemenea se m a i
p r o d u c e întrepătrunderea celor d o i o r b i t a l i nehibridizaţi de l a u n a t o m
de c a r b o n (2p şi 2p ) c u o r b i t a l i i corespunzători de l a celălalt a t o m de
y z

c a r b o n , formîndu-se două legături n. P r i n u r m a r e , t r i p l a legătură este


alcătuită d i n o legătură cr şi două legături TT.
Datorită f o r m e i şi poziţiei o r b i t a l i l o r h i b r i z i sp, cei doi a t o m i de car­
b o n şi cei d o i a t o m i de h i d r o g e n se găsesc în l i n i e dreaptă. O r b i t a l i i n e h i ­
bridizaţi 2p şi 2p , care sînt p e r p e n d i c u l a r i între e i , formează p r i n între­
y z

pătrunderea l o r cei d o i o r b i t a l i de legătură TT care se găsesc în p l a n u r i


p e r p e n d i c u l a r e între ele, l a a căror intersecţie se găsesc nucleele celor d o i
a t o m i de c a r b o n ( f i g . 1 3 ) ; aici densitatea electronică este nulă.

7L

H - C = C - R

r Pz
F i g . 13. F o r m a r e a u n e i t r i p l e legături între doi a t o m i
de c a r b o n .

Ca şi l a e t i l e n a , p e n t r u desfacerea legăturilor - este necesară o c a n t i ­


t a t e de energie m a i mică decît p e n t r u desfacerea legăturii cr ( v . t a b e l a 2).
Distanţele inter atomice la moleculele covalenţe. D i f e r i t e m e t o d e fizice
de măsurare (difracţie electronică, difracţia razelor X , difracţia n e u t r o -
nică, s t u d i i spectrale etc.) a u p e r m i s d e t e r m i n a r e a distanţelor i n t e r a -
t o m i c e , r e s p e c t i v a l u n g i m i l o r legăturilor, p r i n l u n g i m e a unei legături
înţelegîndu-se distanţa medie între nucleele a d o i a t o m i legaţi între e i .
LEGĂTURA COVALENTÂ

A s t f e l s-a găsit că l u n g i m e a u n e i legături covalenţe între d o i a t o m i este


de cele m a i m u l t e o r i independentă de moleculă sau de reţeaua cristalină
în care se găsesc asemenea legături. D e e x e m p l u , legătura simplă C—O
în h i d r o c a r b u r i a l i f a t i c e este 1,54 A, ceea ce corespunde l u n g i m i i legăturii
C—O d i n c r i s t a l u l de d i a m a n t .
S-a găsit că v a l o r i l e distanţelor i n t e r a t c m i c e corespunzătoare legă­
t u r i l o r covalenţe p o t f i considerate în m o d s i m p l u egale c u razele legă­
t u r i i covalenţe a a t o m i l o r . D e aceea, dacă se consideră a t o m i i legaţi p r i n
covalenţe ca f i i n d sfere t a n g e n t e , a t u n c i l u n g i m e a u n e i legături între d o i
a t o m i este egală c u m e d i a aritmetică a l u n g i m i l o r a t o m i l o r r e s p e c t i v i .
A s t f e l raza covalentâ a c a r b o n u l u i este 0,77 Â , adică t o c m a i j u m ă ­
t a t e d i n l u n g i m e a legăturii C—C. I n m o d s i m i l a r , raza covalentâ a clo­
r u l u i sau i o d u l u i este 0,99, respectiv 1,33 Â , adică jumătate d i n distanţele
i n t e r n u c l e a r e ale moleculelor C l , respectiv J .
2 2

L u n g i m e a legăturii C — C I în c l o r u r a de m e t i l , C H C 1 , este 1,76 A,


3

adică exact suma razelor covalenţe ale c a r b o n u l u i şi c l o r u l u i , după c u m


a u fost d e t e r m i n a t e p e n t r u elemente. T o t aşa, l u n g i m e a legăturii C — J
în i o d u r a de m e t i l , C H J , este 2,10 Â , adică suma razelor covalenţe ale
3

a t o m i l o r participanţi.
D e m u l t e o r i , însă, l u n g i m e a u n e i legături între d o i a t o m i diferiţi
este m a i scurtă decît l u n g i m i l e razelor covalenţe d e t e r m i n a t e d i n elemente.
Aceste a b a t e r i de l a regula aditivii aţii lungimilor legăturilor covalenţe se
datoresc d i f e r i t o r efecte. A s t f e l , s-a c o n s t a t a t că c u cît diferenţa electro-
negativităţii a d o i a t o m i legaţi este m a i m a r e , cu atît abaterea de l a
r e g u l a aditivităţii l u n g i m i i legăturilor devine m a i accentuată. D e exemplu,,
suma razelor covalenţe p e n t r u C şi N ( d e t e r m i n a t e după l u n g i m e a legă­
t u r i i C—C în d i a m a n t şi IST — N în hidrazină) este 1,51 Â , pe cînd l u n g i m e a
legăturii obişnuite C — N este 1,47 A, deci cu 0,04 A m a i mică. T o t aşa,
l u n g i m e a legăturii C—O (1,41 A) este m a i mică decît suma razelor cova­
lenţe ale a t o m i l o r participanţi (1,51 A). Această restrîngere este şi m a i
pronunţată l a legături de t i p u l S i — C I , S i — F , S i — O etc.
O legătură dublă este m a i scurtă decît o legătură simplă între aceiaşi
a t o m i , i a r o legătură triplă este m a i scurtă decît o legătură dublă ( v .
tabela 2).
Această scurtare a legăturilor t r e b u i e pusă în legătură c u h i b r i d i ­
zarea sp şi sp l a fiecare a t o m ce participă l a legătura multiplă.
2

î n p a r a l e l c u micşorarea distanţei i n t e r a t o m i c e , l a legături m u l t i p l e


se constată, însă, o creştere a energiei de legătură. Conjugarea i n f l u e n ­
ţează de asemenea l u n g i m e a legăturilor, scurtînd legăturile simple şi
l u n g i n d pe cele m u l t i p l e ( v . „ D u b l e legături c o n j u g a t e " ) . î n cazul benze­
n u l u i , de e x e m p l u , l a care, în u r m a conjugării, fiecare legătură C—C are
caracter 5 0 % de legătură simplă şi 5 0 % de legătură dublă, este de aştep­
t a t ca l u n g i m e a acestor legături să fie cuprinsă între 1,544 A ( l u n g i m e a
legăturii C—C) şi 1,334 A ( l u n g i m e a legăturii C = C ) , n u m e d i a l o r
aritmetică, c i avînd o v a l o a r e m a i apropiată de 1,334 A, ca u r m a r e a sta-
30 LEGATURI CHIMICE ÎN CHIMIA ORGANICA

bilizării deosebite a m o l e c u l e i datorită f e n o m e n u l u i de conjugare. V a l o a ­


rea observată l a benzen este 1,397 ± 0,001 Â .
Polaritatea legăturii covalenţe. D u p ă c u m s-a arătat, o legătură co­
valentâ rezultă a t u n c i cînd e l e c t r o n i i de legătură sînt atraşi de cele două
nuclee legate p r i n i n t e r m e d i u l l o r , în t i m p ce nucleele se r e s p i n g reciproc.
Ca u r m a r e , densitatea electronică m a x i m ă se găseşte între cele două nuclee.
E a se v a găsi însă exact l a m i j l o c n u m s i în cazul cînd asupra electronilor
v o r acţiona d i n ambele părţi exact aceleaşi forţe. P e n t r u aceasta, însă,
nucleele t r e b u i e să fie i d e n t i c e , respectiv cei d o i a t o m i t r e b u i e să aibă
aceeaşi e l e c t r o n e g a t i v i t a t e . O asemenea legătură covalentâ reprezintă
u n caz i d e a l . U n e x e m p l u este m o l e c u l a H g . ) D e cele m a i m u l t e o r i ,
1

legătura covalentâ se realizează între a t o m i c u electronegativităţi d i f e r i t e ;


în acest caz, o r b i t a l u l de legătură are o densitate electronică m a i m a r e
spre regiunea ocupată de a t o m u l m a i e l e c t r o n e g a t i v . D e e x e m p l u , în
c a z u l legăturii C — C I , deşi e l e c t r o n i i sînt atraşi s i m u l t a n de ambele nuclee
(C,C1), această atracţie este diferită. L a fiecare a t o m , între e l e c t r o n i i de
valenţă şi n u c l e u se găsesc e l e c t r o n i i d i n i n t e r i o r u l învelişului electronic,
care n u participă l a valenţă. Aceştia a u n o r i i cu sarcină negativă de
s i m e t r i e respectivă şi se c o m p o r t ă spre e x t e r i o r ca şi cînd ar avea o sar­
cină concentrată în c e n t r u l l o r , adică în n u c l e u l a t o m u l u i . D e aceea,
sarcinile p o z i t i v e efective ale n u c l e u l u i sînt slăbite de aceşti e l e c t r o n i ,
ceea ce c o n s t i t u i e efectul de ecranare. Ca u r m a r e , l a legătura C — C I , electro­
n i i de legătură ar f i atraşi de n u c l e u l de c a r b o n p r i n acţiunea a 6—2 sar­
c i n i p o z i t i v e (protonice) şi de n u c l e u l de clor p r i n acţiunea a 17—10 ase­
menea sarcini. D e c i , capacitatea u n u i a t o m de a atrage e l e c t r o n i depinde
de diferenţa între numărul a t o m i c (Z) şi numărul de e l e c t r o n i care n u
participă l a valenţa d i n a t o m i , c u m şi de distanţa de n u c l e u a c e n t r u l u i
densităţii electronilor de valenţă. Aceasta înseamnă că u n a t o m v a avea
b u n ă c a p a c i t a t e de a atrage e l e c t r o n i cînd numărul e l e c t r o n i l o r e x t e r i o r i
d e valenţă este m a r e şi v o l u m u l său este m i c .
C u m u n element care atrage p u t e r n i c e l e c t r o n i i se consideră a f i
electronegativ, înseamnă că l a legătura C — C I , a t o m u l de clor atrăgînd
m a i m u l t e l e c t r o n i i decît a t o m u l de c a r b o n , e l este m a i e l e c t r o n e g a t i v
decît acesta.
Electronegativităţile elementelor n u se pot măsura d i r e c t , c i sînt e v a l u a t e după dife­
r i t e metode i n d i r e c t e . D i n t r e clasificările de electronegativitate s t a b i l i t e de diferiţi o a m e n i
d e ştiinţă, cunoscută este s c a l a l u i L . Pauling (stabilită pe b a z a energiilor de legătură).

Cu cît participanţii l a legătură se deosebesc m a i p u t e r n i c în privinţa


e l e c t r o f i l i e i , c u atît densitatea electronică m a x i m ă este deviată de l a
poziţia exactă de m i j l o c . Ca u r m a r e , în moleculă rezultă o p o l a r i t a t e m a i
p u ţ i n sau m a i m u l t accentuată. P r i n f a p t u l că l a legătura covalentâ
polară forţele electrostatice influenţează legătura, înseamnă că trecerea
de l a legătura covalentâ ideală l a atracţia ionică (legătura electrovalentâ)

x
) în r e a l i t a t e , şi i n m o l e c u l a H 2 i n t e r v i n stări ionice, deşi în măsură redusă.
EFECTUL INDUCTIV 31

poate f i considerată că se face c o n t i n u i i p r i n i n t e r m e d i u l procesului p r o


gresiv de polarizare a legăturii covalenţe :

8- 8 +
A : A A : B - +
ideală polară : A C

Covalentâ Electrovalentâ

(Semnele 8—, respectiv 8 - f , reprezintă p o l a r i t a t e a , adică sarcinile f r a c ­


ţionare. I n l o c u l l o r se p o a t e folosi şi o săgeată).
A t o m u l cu e l e c t r o n e g a t i v i t a t e m a i mică formează p o l u l p o z i t i v , i a r
cel cu e l e c t r o n e g a t i v i t a t e m a i m a r e , p o l u l n e g a t i v a l d i p o l u l u i electric
a l moleculei. D e aceea, ţinînd seamă de electronegativităţile elementelor
d i n p r i m a perioadă mică :

Elementul Li Be B
N 0 F

Electronegativitatea
(Pauling) 1,0 1,5 2,0 2,5 3,0 3,5 4,0

legăturile covalenţe ale c a r b o n u l u i cu aceste elemente manifestă urmă­


toarele p o l a r i t ă ţ i :

8+ 8- 8+ 8- 8+ 8- >+ 8- 8+ 8- 8+ 8-
L i - C Be-G B - G G-G C-N G-0 C - F

Legătură covalentâ d i n ce în Legătura Legătură covalentâ d i n ce


ce m a i polară; perechea de covalentâ în ce m a i polară ; perechea de
electroni este atrasă spre ideală electroni este atrasă spre
a t o m u l de c a r b o n a t o m u l legat de a t o m u l de
carbon

Mărimea sarcinilor fracţionare se determină c u a j u t o r u l m o m e n ­


tului electric ( v . ,,Proprietăţile electrice ale m o l e c u l e i " ) .
Efectul inductiv. Legătura polarizată exercită p r i n cîmpul ei elec­
t r o s t a t i c o influenţă şi asupra e l e c t r o n i l o r sau nucleelor a t o m i l o r î n v e ­
cinaţi în m o l e c u l ă ; această influenţă este slabă şi se exercită descrescînd
pe o distanţă r e l a t i v mică. A s t f e l , de e x e m p l u , legătura p u t e r n i c polară
C — C I poate p o l a r i z a legăturile C—C următoare d i n catenă, pozitivînd
d i n ce în ce m a i slab a t o m i i de c a r b o n :

888+ 88+ 8+ 8_
- G - G - C - C l

aşa încît în catenă se p r o d u c e o deplasare a e l e c t r o n i l o r de legătură spre


a t o m u l de clor. O asemenea deplasare de electroni se numeşte efect inductiv
32 LEGATURI CHIMICE IN CHIMIA ORGANICA

şi se notează I , r e s p e c t i v ^ I . Sensul deplasării de e l e c t r o n i se i a c o m ­


p a r a t i v c u legătura C — H , p r a c t i c nepolară, a cărei p o l a r i t a t e se consideră
nulă. A t o m i i sau grupele de a t o m i m a i puţin atrăgătoare de e l e c t r o n i
decît a t o m u l de h i d r o g e n (adică respingătoare de electroni) p r o d u c u n
efect + I , i a r cele m a i atrăgătoare de e l e c t r o n i decît a t o m u l de h i d r o g e n
p r o d u c u n efect — I :

^X. —>— G R 3 H —CR 3 ^ —<— C R 3

Efect -f / Standard Efect — /


(Săgeata — , respectiv— indica sensul deplasării electronilor).

Se d a u cîteva exemple de g r u p e care p r o d u c :

E f e c t +1: -N0 , -C=N,-CHO,


2 -COR,-COOH, -COOR, -CONH 2

Efect - / : - F , - C I , - B r , - J , - O H , - O R , - S H , - S R , — N H , — N R 2 2

E f e c t u l i n d u c t i v e x e r c i t a t în l u n g u l u n e i catene de legături d i n t r - o
moleculă în starea ei normală este u n efect s t a t i c ( n o t a t de aceea u n e o r i
I ) . î n s ă în cazul u n e i reacţii, în molecula activată, sub acţiunea r e a c t a n -
s

t u l u i se p o a t e p r o d u c e o deplasare m u l t m a i accentuată a electronilor.


Asemenea deplasări p u t e r n i c e de electroni determină p o l a r i z a b i l i t a t e a
m o l e c u l e i , care are u n r o l i m p o r t a n t în manifestările reactivităţii. Acest
efect poartă denunirea generală de efect de polarizabilitate. E f e c t u l de
p o l a r i z a b i l i t a t e care se produce datorită m e c a n i s m u l u i i n d u c t i v a l depla­
sării e l e c t r o n i l o r se numeşte efect inăuctomer. E l este u n efect d i n a m i c (I ). d

Efectul mezomer. U n a l t m e c a n i s m de deplasări de e l e c t r o n i decît


cel i n d u c t i v se p r o d u c e în sisteme c u legături m u l t i p l e . Legătura n , m a i
p u ţ i n puternică, suferă influenţa polarizantă a u n u i a t o m în măsură m a i
accentuată decît legătura <r, m a i stabilă. Aceasta poate f i exemplificată
l a aldehidă acetică :

+ —
8-f 8 - CH C=0
3 « * C H 3 - C - 0
CH -CH=0
3 I " I "
H H
(I) (II) (KI)

L a f o r m u l a r e a ( I ) s-a a d o p t a t n o t a r e a 8 - f şi S— uzuală a stării de


p o l a r i z a r e . L a f o r m u l a r e a ( I I ) săgeata curbă indică direcţia de deplasare
a e l e c t r o n i l o r n ( s i m i l a r notării p r i n săgeată dreaptă a e f e c t u l u i i n d u c t i v ) ,
î n t r u c î t p r i n f o r m u l e l e clasice n u se poate i n d i c a e x a c t poziţia e l e c t r o n i ­
l o r 71, se m a i foloseşte c u r e n t f o r m u l a r e a ( I I I ) , l a care săgeata dublă (*--*)
e x p r i m ă că s t r u c t u r a reală a moleculei este intermediară între două s t r u c ­
t u r i e x t r e m e f i c t i v e (structuri limită), care se deosebesc între ele p r i n
EFECTUL MEZOMER 33

deplasarea completă a n n e i p e r e c h i de e l e c t r o n i de l a d u b l a legătură C = O


l a a t o m u l de o x i g e n . Acesta dobîndeşte astfel u n octet c o m p l e t şi o sarcină
negativă, pe cînd a t o m u l de c a r b o n rămîne c u şase e l e c t r o n i (sextet) şi o
sarcină pozitivă. (Liniuţele de l a a t o m u l de o x i g e n simbolizează, ca şi
două p u n c t e , o pereche de e l e c t r o n i neparticipanţi.)
D a c ă însă efectele de p o l a r i z a r e l a legături n n u se deosebesc p r i n ­
c i p i a l de efectele i n d u c t i v e , situaţia este a l t a în c a z u l sistemelor care
conţin m a i m u l t e legături n sau legături n şi electroni p în conjugare.
P r i n sisteme conjugate se înţeleg sistemele care conţin fie două sau
m a i m u l t e d u b l e legături dispuse a l t e r n a t i v , ca de e x e m p l u :
C=G-C=G sau C = C - C = 0

fie o dublă legătură învecinată c u u n a t o m care are o pereche de elec­


t r o n i neparticipanţi, ca de e x e m p l u :

C = C - C 1 : sau G=G—N:

î n ambele c a z u r i se p r o d u c interacţiuni între e l e c t r o n i : fie între


e l e c t r o n i i ^ a i d u b l e l o r legături (conjugare n—n), fie între e l e c t r o n i i n
a i u n e i d u b l e legături şi e l e c t r o n i i p neparticipanţi de la. a t o m u l v e c i n
(conjugare p-n). Asemenea interacţiuni modifică c o m p o r t a r e a moleculelor
respective.
î n sisteme c o n j u g a t e are loc o deplasare de e l e c t r o n i , ca de e x e m p l u :

R 2 N J L
- C = C - L
C = 0

5 4 a 2 i
adică perechea de e l e c t r o n i n de l a d u b l a legătură C = O este deplasată
l a a t o m u l de o x i g e n , p e n t r u c o m p l e t a r e a o c t e t u l u i ; aceasta duce l a a n t r e ­
narea u n e i perechi de e l e c t r o n i TU de l a d u b l a legătură vecină C — C p e n t r u
3 4

compensarea c e n t r u l u i 8 + l a a t o m u l de c a r b o n C . D e asemenea se p r o ­
2

duce şi o deplasare a u n e i p e r e c h i de e l e c t r o n i p neparticipanţi de l a a t o ­


m u l de azot. î n m o d u l acesta acţiunea de deplasare de e l e c t r o n i este t r a n s ­
misă întregului s i s t e m c o n j u g a t .
Săgeţile curbe folosite indică deplasarea p e r e c h i l o r de e l e c t r o n i care
poate t r a n s f o r m a s t r u c t u r a nepolară într-o structură polară :

D e f a p t , deplasarea e l e c t r o n i l o r are loc n u m a i pînă ce energia siste­


m u l u i devine minimă (corespunzător moleculei reale) :

( J + ) R , N 1 C ^ C I O ( H

3 - c. 134
34 LEGATURI CHIMICE ÎN CHIMIA ORGANICA

P r i n u r m a r e , c o n f o r m celor arătate, distribuţia reală a perechilor


de e l e c t r o n i în sisteme c o n j u g a t e este intermediară între acea cerută de
t e o r i a valenţei p e n t r u s t r u c t u r a iniţială, nepolară, şi acea necesitată
p e n t r u a r e p r e z e n t a s t r u c t u r a dipolară. I n m o d u l acesta, legăturile simple
£T—C şi C —C capătă u n a n u m i t caracter de dublă legătură, i a r caracterul
de dublă legătură l a C = 0 şi 0 = O este a t e n u a t .
Asemenea deplasări de e l e c t r o n i în sisteme c o n j u g a t e sînt m u l t
accentuate în cazul moleculelor a c t i v a t e .
P e n t r u a face o diferenţiere între deplasarea de e l e c t r o n i d i n sisteme
c o n j u g a t e produsă în molecule în stare normală şi deplasarea de electroni
d i n sisteme c o n j u g a t e produsă în molecule în stare activată, adică sub
influenţa r e a c t a n t u l u i , în t i m p u l u n e i reacţii c h i m i c e , deplasarea de elec­
t r o n i statică a fost denumită efect mezomer (i¥), i a r deplasarea de elec-
t r o n i dinamică, efect electromer (E). U n i i a u t o r i consideră însă, în m o d
s i m p l u , t o a t e asemenea efecte ca f i i n d efecte de conjugare sau de rezonanţă.
E f e c t u l mezomer poate f i +31 sau — i i i " , după c u m substituenţii
a u r o l de d o n o r i sau a c c e p t o r i de e l e c t r o n i TT, r e s p e c t i v p. P r i n analogie
c u clasificarea efectelor i n d u c t i v e , se consideră că a t o m i i sau grupele de
a t o m i care măresc d e n s i t a t e de electroni în sistemele c o n j u g a t e p r o d u c
u n efect + i t f , pe cînd a t o m i i sau grupele de a t o m i care slăbesc densitate
de e l e c t r o n i de l a asemenea sisteme p r o d u c u n efect — M. Se d a u cîteva
exemple de g r u p e care p r o d u c :

Efect - M / : - F , - C l , - B r , - J , - O H , - O R , - S H , - S R , —N H , 2 —N R 2

E f e c t -M : -N0 , - C = N , -CHO,- C O R ,-COOH,


2 -COOR, -CONH 2

în concluzie, efectele datorită deplasărilor de e l e c t r o n i în molecule


pot f i :

Efectul electronic
Mecanismul
electronic Polarizare Polarizabilitate
(static) (dinamic)

Inductiv Inductiv (/ sau I)


s Inductomer (7 ) d

D e conjugare Mezomer (M) E l e c t r o m e r (E)

Deplasările de e l e c t r o n i cauzate de efectele i n d u c t i v e şi mezomere


p e r m i t explicaţia comportării fizice şi c h i m i c e a m u l t o r compuşi o r g a n i c i .
Duble legături conjugate. T e o r i a m e c a n i c i i o n d u l a t o r i i a legăturii
covalenţe a p e r m i s şi i n t e r p r e t a r e a proprietăţilor d u b l e l o r legături con­
j u g a t e care n u a u p u t u t f i e x p l i c a t e p r i n l u m i n a teoriei clasice a valenţei.
DUBLE LEGĂTURI CONJUGATE 35

Ţinînd seamă de distanţele i n t e r a t o m i c e p e n t r u legătura simplă


C—O*, c u m şi p e n t r u d u b l a legătură 0 = C (1,54 Â , r e s p e c t i v 1,33 Â ) ,
ar t r e b u i ca şi într-un sistem n e s a t u r a t c o n j u g a t , de e x e m p l u de t i p u l
b u t a d i e n e i , C H = C H — C H = C H , distanţele i n t e r a t o m i c e să fie cores­
2 2

punzătoare. Aceasta însă n u corespunde realităţii, deoarece r e z u l t a t e l e


măsurătorilor i n t e r a t o m i c e indică o tendinţă de n i v e l a r e a acestor dis­
t a n t e , si a n u m e , în cazul b u t a d i e n e i , în loc de 1,33—1,54—1,33 Â , ele
sînt 1 , 3 7 - 1 , 4 7 - 1 , 3 7 A.

H
Butadienă

Distanţa interatomică m a i mică între a t o m i i C şi C d i n butadienă,


2 3

faţă de legătura simplă în e t a n , arată că această legătură are parţial


caracterul u n e i d u b l e legături. Pe de altă p a r t e , distanţele i n t e r a t o m i c e
d i n t r e a t o m i i C şi C respectiv C şi C , d i n butadienă, m a i m a r i în com­
x 2 3 4

paraţie cu d u b l a legătură d i n molecula etilenei, arată că aceste duble


legături sînt slăbite.
L a sisteme nesaturate conjugate m u l t i p l u , tendinţa de nivelare a
distanţelor i n t e r a t o m i c e este şi m a i m a r e , i a r l a benzen egalitatea legă­
t u r i l o r i n t e r a t o m i c e este p r a c t i c realizată.
Structura moleculei de butadienă este explicată de mecanica cuantică
în m o d u l următor :
Molecula b u t a d i e n e i conţine p a t r u a t o m i de c a r b o n care se găsesc
în stare de h i b r i d i z a r e trigonală sj) . P r i n întrepătrunderea acestor o r b i ­
2

t a l i h i b r i z i , a t o m i i de carbon sînt legaţi între e i , c u m şi cu a t o m i i de h i d r o ­


gen, p r i n legături <r.
Fiecare a t o m de c a r b o n m a i posedă însă, încă u n o r b i t a l p n e h i b r i ­
d i z a t (ocupat cu u n e l e c t r o n neperecheat). Aceşti p a t r u o r b i t a l i se p o t
întrepătrunde formînd o r b i t a l i m o l e c u l a r i . C u m însă o r b i t a l u l p de l a
a t o m u l C se poate întrepătrunde atît cu o r b i t a l u l d i n d r e a p t a (de l a
2

C ) , c u m şi cu cel d i n stânga (de.la Ci). — situaţie valabilă şi p e n t r u o r b i ­


3

t a l u l p de l a a t o m u l C , — înseamnă că în r e a l i t a t e se poate f o r m a u n
3

orbital molecular extins, care c u p r i n d e toţi p a t r u a t o m i de c a r b o n ; p l a n u l


l u i n o d a l coincide c u p l a n u l a t o m i l o r de carbon ( f i g . 14). U n a l doilea
o r b i t a l molecular are p l a n u l n o d a l perpendicular pe legătura C — C . 2 3

Spre deosebire de o r b i t a l u l molecular e x t i r s , care întăreşte legăturile


între toţi p a t r u a t o m i de carbon, acesta slăbeşte legătura C — C şi 2 3
36 LEGATURI CHIMICE IN CHIMIA ORGANICA

întăreşte legăturile Q —C şi 0 — C . Aceşti d o i o r b i t a l i sînt ocupaţi fiecare


± 2 3 4

c u cîte d o i electroni c u s p i n opus. ( M a i există încă doi o r b i t a l i moleculari


care sînt ocupaţi cu electroni n u m a i cînd molecula este excitată, de
e x e m p l u p r i n absorbţie de lumină). P r i n u r m a r e , densitatea electronilor iz
n u este uniformă în toată molecula b u t a d i e n e i ; ea este m a i m a r e între
legăturile G —C şi C — 0 ; dar şi legătura C — C posedă o slabă densi-
1 2 3 4 2 3

F i g . 14. Legăturile între a t o m i i de c a r b o n d i n butadienă.

t a t e de electroni TZ. Aceasta este în concordanţă cu distanţele diferenţiate


între a t o m i i de carbon d i n moleculă.
î n afară de m e t o d a o r b i t a l i l o r m o l e c u l a r i , s t r u c t u r a moleculei de
butadienă poate f i explicată şi c u a j u t o r u l celeilalte metode de calcul,
anume p r i n m e t o d a legăturilor de valenţă. D u p ă posibilităţile de a u n i
între ei p r i n legături a t o m i i de carbon d i n moleculă, rezultă p e n t r u
butadienă două structuri limită :

GH = GH —C H = G H
9 9 C H - C H = C H - C H
2 2 sau C H - G H = C H - C H
2 2

(I) " UI)

s t r u c t u r a ( I ) corespunzînd f o r m u l e i clasice a b u t a d i e n e i , i a r s t r u c t u r a
( I I ) avînd o legătură între C şi C , cauzată de d o i electroni i m p a r i c u spin
x 4

a n t i p a r a l e l care se găsesc l a a t o m i i de carbon respectivi Q şi C (legătură in- x 4

efectivâ).
î n starea excitată a moleeiilei, ca u r m a r e a unei redistribuţii elec­
t r o n i c e , m a i apar în moleculă şi s t r u c t u r i l e :

+ - 7. +
C H —G H = C H —C H
2 2 GH — C H = C H — C H
2 2

(HI) (IV)

Funcţia de undă a moleculei rezultă p r i n c o m b i n a r e a liniară a funcţiilor


de undă ale s t r u c t u r i l o r limită. C u cît o structură limită are energie m a i
mică, deci este m a i stabilă, c u atît participă c u pondere m a i m a r e în
ecuaţia de însumare. A s t f e l , s t r u c t u r i l e ( I I ) , ( I I I ) şi ( I V ) participă n u m a i
DUBLE LEGATURI CONJUGATE 37

puţin l a starea fundamentală a moleculei, dar în măsură accentuată cînd


molecula este excitată. D e aceea, starea electronică a moleculei reale este
m a i săracă în energie, deci m a i stabilă decît starea electronică reprezen­
tată p r i n u n a d i n s t r u c t u r i l e limită. Diferenţa între e r e r g i a uneia d i n
s t r u c t u r i l e limită şi energia moleculei reale se numeşte energie de rezo­
nantă. E a are aceeaşi valoare ca şi energia de ăelocalizare folosită de m e ­
toda orbitalilor moleculari.
Ca şi m e t o d a de c a l c u l m a t e m a t i c a legăturilor de valenţă, teoria
rezonanţei se foloseşte de asemenea de s t r u c t u r i limită. E a arată că orice
moleculă care poate f i reprezentată p r i n m a i m u l t e f o r m u l e de structură
corect n u este reprezentată de n i c i u n a d i n aceste s t r u c t u r i , c i n u m a i de o
c o m b i n a r e sau suprapunere a l o r . P r i n urmare,, o asemenea, moleculă n u
poate avea decît o singura structură, care este'intermediară s t r u c t u r i l o r
limită, respectiv m a i apropiată de u n a d i n ele, după ponderea c u care
aceste s t r u c t u r i c o n t r i b u i e l a starea reală a moleculei. D e aceea, n u t r e b u i e
să se înţeleagă că butadienă ar f i u n amestec de m a i m u l t e s t r u c t u r i
limită. Acestea sînt stări neatinse de molecula în starea ei fundamentală;
ele sînt n u m a i mijloace a u x i l i a r e p e n t r u a se p u t e a f o r m u l a starea reală
a moleculei. (însă, în cazul moleculelor e x c i t a t e sau în c u r s u l u n e i reacţii,
sub influenţa r e a c t a n t u l u i , în moleculă p o t avea loc deplasări de electroni,
ducînd l a o repartiţie electronică corespunzătoare uneia d i n stările limită,
formă sub care molecula reacţionează.)
T o a t e sistemele conjugate manifestă p r o p r i e t a t e a de a se stabiliza
p r i n rezonanţă. E n e r g i a respectivă, adică energia de rezonanţă, denumită
şi energie de stabilizare prin conjugare sau energie de conjugare, poate f i
determinată e x p e r i m e n t a l . A s t f e l , de e x e m p l u , dacă se consideră p e n t r u
butadienă, u n a d i n s t r u c t u r i l e limită, C H = C H — C H = C H , a t u n c i l a
2 2

hidrogenare ar t r e b u i să se pună în l i b e r t a t e aceeaşi c a n t i t a t e de căldură


ca l a hidrogenarea 1,4-pentadienei, C H = C H — C H — C H = C H , care are
2 2 2

t o t două duble legături, dar izolate, adică 2 x 3 0 = 60 k c a l / m o l . î n r e a l i ­


t a t e , însă, căldura de hidrogenare a b u t a d i e n e i este 56,4 k c a l / m o l . P r i n
u r m a r e , butadienă este c u 3,6 k c a l / m o l m a i săracă în energie decît ar
corespunde f o r m u l e i clasice. Această valoare reprezintă energia de c o n j u ­
gare a moleculei de butadienă.
Structura moleculei de benzen este explicată în m o d u l următor :
D u p ă m e t o d a o r b i t a l i l o r m o l e c u l a r i se consideră că fiecare a t o m
de c a r b o n d i n molecula b e n z e n u l u i se găseşte în stare de h i b r i d i z a r e
trigonală sp ; el este u n i t p r i n legături a atît c u cîte u n a t o m de h i d r o g e n ,
2

cît şi c u cei d o i a t o m i de c a r b o n v e c i n i . Aceste legături se găsesc în acelaşi


p l a n şi formează u n g h i u r i c'e 120° între ele.
Fiecare d i n cei şase a t o m i de c a r b o n m a i posedă însă încă u n o r b i t a l p z

n e h i b r i d i z a t , ocupat de u n electron 7c, a cărui orientare este perpendiculară


pe p l a n u l legăturilor <r. L a f o r m a r e a moleculei de benzen, fiecare d i n
aceşti o r b i t a l i p se întrepătrund atît cu o r b i t a l u l p a l a t o m u l u i de carbon
z z

d i n d r e a p t a , cît şi c u o r b i t a l u l p a l a t o m u l u i de c a r b o n d i n stînga l u i .
z
38 LEGATURI CHIMICE ÎN CHIMIA ORGANICA

în m o d u l acesta rezultă o r b i t a l i m o l e c u l a r i extinşi, care sînt c o m u n i


celor şase a t o m i de c a r b o n d i n moleculă.
A v î n d în vedere că o r b i t a l i i p nehibridizaţi a u orientare p e r p e n d i ­
z

culară pe p l a n u l legăturilor G, înseamnă că n o r u l electronilor n are den­


sitatea m a x i m ă în două r e g i u n i , în formă de coroană aşezate deasupra
şi d e d e s u b t u l p l a n u l u i f o r m a t de legăturile G ( f i g . 15).

F i g . 15. întrepătrunderea orbitalilor 2 p l a b e n z e n .


2

S i s t e m u l care conţine şase electroni n a i căror o r b i t a l i sînt contopiţi


în o r b i t a l i m o l e c u l a r i c o m u n i este f o a r t e s t a b i l ; el este caracteristic
combinaţiilor a r o m a t i c e (sextet aromatic) ). x

Deoarece cei şase electroni n n u aparţin n u m a i cîte u n u i a t o m de


c a r b o n , c i sînt delocalizaţi şi repartizaţi u n i f o r m în o r b i t a l i m o l e c u l a r i
c o m u n i , în molecula b e n z e n u l u i legăturile d i n t r e a t o m i i de c a r b o n n u
sînt i d e n t i c e n i c i c u legăturile simple O—C d i n moleculele alcanilor, n i c i
c u legăturile duble C = C d i n moleculele alchenelor.
Spre deosebire de etilenă, unde l a legătura ir participă cîte u n o r b i ­
t a l p a l fiecărui a t o m de carbon p a r t i c i p a n t , la benzen fiecare electron TT
participă l a f o r m a r e a a două legături n cu cei d o i a t o m i de carbon v e c i n i .
A s t f e l , legăturile d i n t r e a t o m i i de carbon d i n n u c l e u l benzenic p o t f i
considerate f o r m a t e d i n o legătură G şi 1/2 legătură TT. E l e sînt egale între
ele, aşa că s t r u c t u r a moleculei b e n z e n u l u i ar p u t e a f i reprezentată a s t f e l :

Legaiurâ'JI

Măsurătorile fizice ale distanţelor i n t e r a t o m i c e în molecula benze­


n u l u i a u c o n f i r m a t justeţea teoriei că molecula b e n z e n u l u i a r e scheletul
u n u i h e x a g o n p l a n , c u l a t u r i egale, în care distanţa între d o i a t o m i de

x
) Prezenţa s e x t e t u l u i a r o m a t i c , adică a şase electroni iz într-un c i c l u determină starea
aromatică a substanţei respective. Aşa se explică de ce c a r a c t e r u l a r o m a t i c se întîlneşte n u n u m a i
l a h i d r o c a r b u r i l e a r o m a t i c e , ci şi l a alţi compuşi, de e x e m p l u lapiridină, C H N . u n compus
5 5

l i e t e r o c i c l i c c u inelul format d i n c i n c i atomi de carbon şi u n a t o m de alt e l e m e n t .


DUBLE LEGATURI CONJUGATE 39

c a r b o n v e c i n i este de 1,39 A (deci m a i mică decît distanţa C—C şi m a i


m a r e decît distanţa 0 = C ) .
D u p ă m e t o d a legăturilor de valenţă, care consideră t o a t e p o s i b i l i ­
tăţile de u n i r e , d o i cîte d o i , a a t o m i l o r de c a r t o n în moleculă p r i n legă­
t u r i TT, în cazul benzenului, în stare fundamentală, sînt posibile cinci
structuri Urnită : două sînt cunoscute ca structuri KeluU şi t r e i ca struc­
turi Dewar :

.Structuri Kekule Structuri Dewar

I n stare excitată, molecula benzenului poate m a n i f e s t a şi alte s t r u c t u r i ,


c u sarcini despărţite. D i n t r e aceste s t r u c t u r i , s t r u c t u r i l e K e k u l 6 i n t e r v i n
c u ponderea cea m a i ridicată l a calcularea funcţiei de undă a moleculei
benzenului.
D u p ă t e o r i a rezonanţei, s t r u c t u r a reală a b e n z e n u l u i rezultă p r i n
suprapunerea, respectiv combinarea, acestor s t r u c t u r i limită, fiecare
i n t e r v e n i n d cir ponderea ei corespunzătoare.
E n e r g i a de conjugare a b e n z e n u l u i poate f i determinată , e x p e r i ­
m e n t a l d i n căldurile de hidrogenare. Tinînd seamă că hidrogenarea ciclo-
hexenei are loc cu degajarea de 28,6 k c a l / m o l , c u m şi de a d i t i v i t a t e a căl­
d u r i l o r de hidrogenare, ar t r e b u i ca l a hidrogenarea b e n z e n u l u i (consi­
derat ciclohexatrienă, după f o r m a unei s t r u c t u r i K e k u l e ) la c i c l o h e x a n
să se degaje 3 x 2 8 , 6 = 8 5 , 8 k c a l / m o l . î h r e a l i t a t e , însă, trecerea benze­
n u l u i l a ciclohexan este însoţită de degajarea de n u m a i 49,8 k c a l / m o l .
Diferenţa d i n t r e cele două v a l o r i arată că benzenul este c u 36 k c a l / m o l
m a i sărac în energie decît o structură limită K e k u l e .
E n e r g i a de conjugare m a r e ă benzenului este o indicaţie a s t a b i l i ­
tăţii moleculei acestuia. Aceasta înseamnă că transformarea u n u i sistem
cicloalcanic într-im n u c l e u a r o m a t i c (arcmatizare) se produce c u m a r e
degajare de energie. T o t aşa, p e n t r u ca benzenul să poată reacţiona, el
t r e b u i e scos d i n starea l u i stabilă, p r i n acceptare de e n e r g i e ; p r i n aceasta
se modifică s e x t e t u l de electroni 71, formîndu-se u n a d i n s t r u c t u r i l e limită
(de e x e m p l u o structură Kekul£). U n e o r i , localizarea electronilor n este
atît de înaintată, încît poate duce chiar l a s t r u c t u r i limită p o l a r e :

F o r m a r e a acestora explică deseori mecanismele u n o r reacţii l a care p a r t i ­


cipă molecule a r o m a t i c e .
40 COMPOZIŢIA SUBSTANŢELOR ORGANICE

COMPOZIŢIA SUBSTANŢELOR O R G A N I C E

D j ş i numărul combinaţiilor organice este e x t r e m de m a r e , — p r a c t i c


n e l i m i t a t —, numărul elementelor componente este f o a r t e m i c ; t o a t e
combinaţiile organice conţin c a r b o n şi h i d r o g e n (sînt f o a r t e puţine fără
h i d r o g e n ) , apoi o x i g e n , azot şi, m a i r a r , halogeni, sulf, arsen, fosfor,
unele metale.
Spre deosebire însă de combinaţiile anorganice, care a u o compoziţie
r e l a t i v simplă, ceea ce p e r m i t e analizarea calitativă şi cantitativă a ames­
t e c u r i l o r l o r , combinaţiile organice a u o structură r e l a t i v complicată şi
n u se p o t încadra într-un număr l i m i t a t de grupe cu aceleaşi proprietăţi
analitice. D e aceea, în c h i m i a organică analiza urmăreşte stabilirea c o m ­
poziţiei şi a s t r u c t u r i i molecrrlare a produşilor izolaţi d i n natură sau s i n ­
tetizaţi, în stare pură.
Izolarea substanţelor organice d i n amestecuri se face după d i f e r i t e
metode, care se folosesc de l a caz l a caz. Procedeele fizice aplicate în
acest scop se bazează de obicei pe diferenţa între proprietăţile fizice ale
substanţelor ce t r e b u i e separate. A s t f e l , substanţe l i c h i d e cu p u n c t e de
fierbere diferite p o t f i separate p r i n distilare fracţionată, purificarea sub­
stanţelor solide se poate face p r i n cristalizare, extracţie cu dizolvanţi,
s u b l i m a r e etc. Pe lîngă aceste metode clasice de separare, se aplică t o t
m a i m u l t metode f i z i c o - c h i m i c e moderne, ca de e x e m p l u c r o m a t r o g r a f i a .
D u p ă ce o substanţă a fost izolată d i n amestecul în care era conţinută,
este necesar de cele m a i m u l t e o r i să i se controleze puritatea. Pentru
aceasta trebuie să i se d e t e r m i n e cîteva constante fizice : p u n c t u l de t o p i r e ,
p u n c t u l de fierbere, densitatea, solubilitatea în diferiţi dizolvanţi. P e n t r u
caracterizarea u n o r substanţe se m a i determină însuşirile magnetice şi
a n u m i t e proprietăţi de o r d i n special ca : spectrele în infraroşu, v i z i b i l
şi u l t r a v i o l e t , d e rezonanţă magnetică nucleară, spectrele E a m a n , difracţia
electronică etc.
A n a l i z a elementară. Substanţa organică zolată, c h i m i c pură, poate
f i supusă analizei c h i m i c e . î n acest scop elementele componente (carbon,
h i d r o g e n , o x i g e n , azot etc.) sînt trecute în combinaţii anorganice, care
apoi p o t f i supuse metodelor uzuale ale analizei anorganice. Aceste metode
alcătuesc analiza elementară, care, în ordine, se compune d i n analiza
calitativă şi cantitativă.
Analiza elementară călit at i v ă. P e n t r u a recunoaşte
dacă o substanţă este organică, se observă comportarea ei l a încălzire
la temperatură ridicată. î n acest scop, substanţa de cercetat este i n t r o ­
dusă (pe o spatulă de n i c h e l sau de platină) în flacăra oxidantă a u n u i
bec de g a z ; dacă substanţa organică este volatilă, ea se aprinde şi arde
c u flacără m a i m u l t sau m a i puţin fumegîndă; dacă este greu volatilă, ea
se descompune c u separare de carbon (care arde l a o temperatură m u l t m a i
ANALIZA ELEMENTARA 41

ridicată). Cînd sînt prezenţi şi alţi constituenţi, aceştia ioimează u n r e z i ­


d u u , — o cenuşă —, d i n care se p o t i d e n t i f i c a p r i n reacţii cunoscute d i n
c h i m i a anorganică.
Identificarea carbonului şi a hidrogenului. D e m u l t e o r i flacăra f u m e -
gîndă sau depunerea de cărbune ca r e z i d u u n u sînt însă concludente p e n t r u
i d e n t i f i c a r e a c a r b o n u l u i , deoarece există substanţe organice care n u a r d
c u flacără fumegîndă, după c u m există şi substanţe organice care n i c i n u
se a p r i n d ( c u m este t e t r a c l o r u r a de carbon). D e aceea, identificarea p r e ­
cisă a c a r b o n u l u i şi a h i d r o g e n u l u i d i n t r - o substanţă organică se face p r i n
o x i d a r e a l o r . P e n t r u acesta, într-un t u b de sticlă se încălzeşte p u t e r n i c
o c a n t i t a t e mică de substanţă bine uscată (să n u conţină apă higroscopică
sau de cristalizare) împreună cu granule de o x i d de c u p r u , în p r e a l a b i l
calcinat. D e e x e m p l u , în cazul zahărului:
C 1 2 H 2 2 0 n + 2 4 C u 0 -> 1 2 C 0 + l l H 0 + 24Cu
2 2

Zahăr

B i o x i d u l de c a r b o n f o r m a t se identifică cu apă de v a r (sau apă de b a r i t ă ) ;


v a p o r i i de apă rezultaţi condensează pe porţiunile reci ale t u b u l u i de
sticlă (ei p o t f i identificaţi şi după schimbarea c u l o r i i în a l b a s t r u a
s u l f a t u l u i de c u p r u calcinat).
Identificarea azotului. D u p ă o metodă m a i generală, a z o t u l d i n sub­
stanţele organice se identifică p r i n formarea de cianură alcalină. P e n t r u
aceasta, o c a n t i t a t e mică d i n substanţa organică este încălzită c u o can­
t i t a t e mică de sodiu sau p o t a s i u m e t a l i c , într-un t u b de sticlă. Substanţa
organică este descompusă, i a r c a r b o n u l şi a z o t u l d i n substanţă, î m ­
preună cu m e t a l u l a l c a l i n , formează cianură de sodiu (sau de potasiu) :

C + N + Na = NaCN

care se dizolvă apoi în apă. î n soluţia filtrată se adaugă sulfat de fier ( I I ) .


I o n i i de hexacianoferat ( I I ) f o r m a ţ i :
Fe + 2
+ 6 C N - [Fe(CN) ] -
f l
4

l a adăugare de i o n i de F e (sub f o r m ă de F e C l ) şi acidul are cu a c i d


3 +
3

c l o r h i d r i c dau coloraţia (sau p r e c i p i t a t u l ) de „albastru de E e r l i n " .


Identificarea Jialogenilor. O metodă generală p e n t r u identificarea
halogenilor constă în arderea în flacără neluminoasă a u n u i bec de gaz,
a substanţei organice ţinută pe o sîrmă de c u p r u care a fost în prealabil
oxidată (proba Beilstein). C a r b o n u l şi halogenul d i n substanţa organică
sînt oxidaţi de o x i g e n u l d i n o x i d u l de c u p r u , i a r c u p r u l se combină c u
halogenul, formînd halogenura respectivă de c u p r u . D e e x e m p l u , în cazul
cloroformului, CHC1 : 3

2CHG1 + 5CuO = C u G l + 4GuCl + 2 C 0 + H 0


3 2 2 2

H a l o g e n u r a de c u p r u colorează flacăra t e c u l u i în v e r d e . Această reacţie


este f o a r t e sensibilă.
42 COMPOZIŢIA SUBSTANŢELOR ORGANICE

O metodă de i d e n t i f i c a r e a halogenilor d i n substanţele organice


care conţin azot sau sulf este metoda Stepanov. P e n t r u aceasta, soluţia
alcoolică a substanţei respective se încălzeşte cu o c a n t i t a t e foarte mică
de sodiu sau p o t a s i u m e t a l i c . După term"narea reacţiei, soluţia se d i l u ­
ează cu a p ă ; halogenura alcalină formată este identificată în m o d obiş­
n u i t , p r i n acidularea soluţiei cu a c i d azotic şi trasare c u azotat de a r g i n t :

HCl+AgN0 3 = AgCl + H N 0 3

Identificarea sulfului. S u l f u l poate f i i d e n t i f i c a t după ce a fost t r a n s ­


f o r m a t în sulfură sau în sulfat. P e n t r u aceasta, substanţa organică se
topeşte c u sodiu sau p o t a s i u m e t a l i c (ca în cazul identificării a z o t u l u i ) ,
t o p i t u r a se dizolvă în apă, i a r soluţia obţinută se tratează cu cîteva pică­
t u r i de soluţie de n i t r o p r u s i a t de s o d i u ; sulfura alcalină rezultată f o r ­
mează c u n i t r o p r u s i a t u l de sodiu o coloraţie roşie-violetă.
î n loc de n i t r o p r u s i a t se poate folosi şi o soluţie de acetat de p l u m b ,
care cu sulfura de sodiu formează u n p r e c i p i t a t n e g r u de sulfură de p l u m b :

(CH -COO) Pb+Na S


3 2 3 = 2CH -COONa+PbS
s

După o altă metodă, substanţa organică, în p r e a l a b i l oxidată ( p r i n


t o p i r e c u u n amestec de azotat de p o t a s i u şi carbonat de sodiu, sau p r i n
t r a t a r e c u p e r o x i d de sodiu), este dizolvată în a p ă ; i o n u l SOf ~ se p r e c i ­
pită cu soluţie de clorură de b a r i u .
Analiza elementară cantitativă. Conţinutul p r o ­
c e n t u a l a l diferitelor elemente componente ale u n e i substanţe organice se
determină p r i n t r - o analiză cantitativă. Duj)ă c a n t i t a t e a de substanţă
analizată se deosebeşte: microanaliza, l a care se lucrează cu 2—5 m g
substanţă, semimicroanaliza, la care se lucrează cu 20—50 m g substanţă,
şi macroanaliza, l a care se lucrează cu 100—500 m g substanţă.
Determinarea cantitativă a carbonului şi a hidrogenului. Principiul
m e t o d e i de determinare a c a r b o n u l u i şi a h i d r o g e n u l u i d i n t r - o substanţă
organică ce conţine carbon, h i d r o g e n şi, e v e n t u a l , o x i g e n , constă în arderea
u n e i cantităţi cunoscute de substanţă cu o x i g e n , în prezenţă de o x i d
de c u p r u şi c r o m a t de p l u m b , într-un t u b de combustie (metoda Pregl).
D u p ă alte 'metode, amestecul de o x i d de c u p r u şi c r o m a t de p l u m b este
înlocuit cu u n catalizator de platină, care prezintă a v a n t a j u l scurtării
t i m p u l u i de o x i d a r e . H i d r o g e n u l este t r a n s f o r m a t în apă, care este reţinută
de clorură de c a l c i u anhidră sau perclorat de magneziu a n h i d i u ; c a r b o n u l
este t r a n s f o r m a t în b i o x i d de carbon, care este reţinut de calce sodată,
ambele substanţe în t u b u r i cîntărite în p r e a l a b i l . Diferenţele în greutate
d i n t r e t u b u r i l e ce conţin clorură de c i l c i u şi calce sodată, înainte
şi după combustie, reprezintă cantităţile de apă şi de b i o x i d de carbon
r e z u l t a t e p r i n combustie. D i n aceste date se calculează a p o i cantităţile
de c a r b o n şi h i d r o g e n .
ANALIZA ELEMENTARA 43

D i s p o z i t i v u l de analiză este f o r m a t , în p r i n c i p i u , d i n t r - o sobă de


combustie, r e s p e c t i v u n t u b de combustie, în care se i n t r o d u c e substanţa
de analizat, şi o serie de t u b u r i şi vase de absorbţie (fig. 16).

_ Subsionfâ Cu 0

Fig. 16. A p a r a t p e n t r u a n a l i z a elementară.

D a c ă se notează c u G masa substanţei iniţiale, c u g — masa b i o x i ­ ±

d u l u i de c a r b o n r e z u l t a t şi c u g — masa apei r e z u l t a t e , a t u n c i masa


2

carbonului va f i :

co 2 c
44 12
12 3
x x= — g, = OL

100 y y = %C = 100
11G

Masa h i d r o g e n u l u i , după acelaşi raţionament, v a f i :

% H = 100
9G

O dată aceste rezultate obţinute se poate calcula, p r i n diferenţă,


masa o x i g e n u l u i d i n substanţa organică.

E x e m p l u . Să se calculeze compoziţia procentuală a u n e i substanţe organice alcătuită d i n


c a r b o n , hidrogen şi oxigen, ştiind că d i n 0,291 g substanţă rezultă, l a a n a l i z a elementară, 0,422 g
C 0 şi 0,202 g H 0 :
2 2

3
Masa carbonului — • 0,422 = 0,115 g
11
= 0,137 g
1

Masa hidrogenului — • 0,202 = 0,022 g


Masa oxigenului 0,291—0,137=0,154 g
44 COMPOZIŢIA SUBSTANŢELOR ORGANICE

Compoziţia procentuală:

0,115
Carbon 100 = 39,52 %
0,291

0,022
Hidrogen . . . . . 100 = 7,56%
0,291

0,154 52,92%
Oxigen -100=
0,291 100,00%

Procedeul t e h n i c de analiză descris suferă a n u m i t e modificări dacă


substanţa de analizat este lichidă sau dacă sînt prezente şi alte elemente
ca : azot, halogeni sau sulf. î n acest caz, produsele de o x i d a r e ale acestor
elemente t r e b u i e captate p e n t r u a n u împiedica d e t e r m i n a r e a apei şi a
b i o x i d u l u i de carbon.
Determinarea azotului. D e t e r m i n a r e a a z o t u l u i se poate face după
m a i m u l t e metode, d i n t r e care m a i i m p o r t a n t e sînt metoda Dumas şi
metoda Kjeldalil.
P r i n c i p i u l metodei Dumas constă în transformarea a z o t u l u i conţinut
de substanţa organică, în azot l i b e r şi determinarea l u i pe cale v o l u m e ­
trică. Operaţia se efectuează într-un t u b de combustie, asemănător ace­
l u i a folosit la d e t e r m i n a r e a c a r b o n u l u i şi h i d r o g e n u l u i , care conţine g r a ­
nule de o x i d de c u p r u şi o spirală de c u p r u m e t a l i c . Cînd se arde substanţa
în prezenţa o x i d u l u i de c u p r u , c a r b o n u l şi h i d r o g e n u l sînt oxidaţi l a
b i o x i d de carbon şi apă, care sînt reţinuţi într-o soluţie concentrată de
h i d r o x i d de p o t a s i u , i a r a z o t u l l i b e r se culege şi se măsoară într-un azo-
t o m e t r u . O x i z i i de azot care se formează u n e o r i în t i m p u l c o m b u s t i e i
sînt reduşi p r i n trecerea l o r peste spirale de c u p r u .
P r i n c i p i u l metodei Kjeldalil constă în încălzirea substanţei organice
c u a c i d sulfuric concentrat (şi c u adaosuri care accelerează reacţia) pînă
cînd se obţine u n l i c h i d incolor şi l i m p e d e . A z o t u l t r e c u t astfel în amoniac
reacţionează cu a c i d u l sulf m i c formînd sulfat de a m o n i u . Soluţia de a c i d
sulfuric şi sulfat de a m o n i u este alcalinizată p u t e r n i c ; a m o n i a c u l care se
degajă este a p o i c a p t a t în soluţie de a c i d c l o r h i d r i c şi t i t r a t .
Determinarea lialogenilor. Cînd compuşii o r g a n i c i sînt foarte v o l a t i l i ,
d e t e r m i n a r e a halogenilor se face p r i n metoda Carius. î n p r i n c i p i u , m e t o d a
constă în încălzirea substanţei c u a c i d azotic f u m a n s şi azotat de a r g i n t ,
ANALIZA ELEMENTARA 45

l a 200—300°C, în t u b închis, t i m p de cîteva o r e ; c a r b o n u l şi h i d r o g e n u l


sînt oxidaţi, i a r halogenii sînt fixaţi sub formă de h a l o g e n u r i de a r g i n t ,
care se determină g r a v i m e t r i c .
M a i simplă este metoda Stepanov, care constă în descompunerea d e r i ­
v a t u l u i halogenat de către i o n i i de sodiu ai moleculei de a l c o x i d , rezultată
d i n reacţia :

C H O H + N a ->
2 5 [ C H 0 ] - N a + + 1/2H
2 5 2

Alcool Alcoxid
de s o d i u

[ C H 0 J - N a + + RC1 -> N a + C l " +


2 5 C H 0R
2 5

Cantitatea de N a C l rezultată este determinată după reacţia :

NaCl+AgN0 3 = AgCl+NaNOg

Deoarece se utilizează u n exces de soluţie de A g N 0 n, se titrează 3

acest exces, determinîndu-se astfel c a n t i t a t e a de N a C l .


Determinarea sulfului. D e t e r m i n a r e a se face de obicei p r i n metoda
Carius, încălzind, — într-un t t i b închis ~ , substanţa de analizat c u a c i d
azotic f u m a n s , ca şi în cazul determinării halogenilor. S u l f u l este o x i d a t
l a a c i d s u l f u r i c , care se determină sub formă de sulfat de b a r i u .
Determinarea oxigenului. î n general, o x i g e n u l se determină i n d i r e c t
p r i n diferenţa faţă de 100, a sumei conţinutului p r o c e n t u a l a l t u t u r o r
elementelor dozate în substanţa analizată.
O x i g e n u l d i n substanţa organică poate f i însă şi dozat direct. P e n t r u
aceasta este t r a n s f o r m a t în apă, care este apoi absorbită de clorură de
calciu şi cîntărită în m o d obişnuit. (Dacă substanţa conţine azot, sulf
sau halogeni, m e t o d a suferă a n u m i t e modificări.)
F o r m u l a empirică (sau brută). F o r m u l a reală (sau moleculară) C u
a j u t o r u l analizei elementare c a n t i t a t i v e se stabilesc în procente c a n t i ­
tăţile d i f e r i t e l o r elemente care intră în compoziţia substanţei respective-
C u aceste date se poate d e t e r m i n a apoi f o r m u l a acestei substanţe.
Ca e x e m p l u se v a s t a b i l i f o r m u l a cea m a i simplă a unei substanţe
a cărei compoziţie procentuală e s t e : 6 9 , 3 9 % C ; 5 , 8 3 % H ; 1 1 , 5 7 % N ;
13,21 % 0 .
P e n t r u a e x p r i m a această compoziţie în a t o m i - g r a m t r e b u i e calculat
r a p o r t u l în care se găsesc între c i a t o m i i elementelor componente ale
46 COMPOZIŢIA SUBSTANŢELOR ORGANICE

substanţei. P e n t r u aceasta, se împart procentele în g r e u t a t e , găsite p e n t r u


fiecare element, l a masa atomică a e l e m e n t u l u i respectiv :

69,39
P e n t r u carbon 5,78
12,000

5,83
Pentru hidrogen 5,78
I , 008

I I , 57
P e n t r u azot 0,83
14,008

13,21
Pentru oxigen 0,83
16,000

Plecînd de l a constatarea că numărul cel m a i m i c de a t o m i conţinuţi


în moleculă sînt cei de o x i g e n sau de azot, p e n t r u a afla r a p o r t u l n u m e r i c
d i n t r e aceştia şi cei de c a r b o n şi h i d r o g e n se fac r a p o r t u r i l e :

C H
5,78 _ 5,78
0,83 0,83

ceea ce conduce l a u n r a p o r t n u m e r i c de C H O N . î n ipoteza în care


7 7

molecula substanţei organice conţine cîte u n singur a t o m de o x i g e n şi


de azot, acest r a p o r t n u m e r i c constituie însăşi formula reală sau mole­
culară. D a c ă , însă, numărul a t o m i l o r de o x i g e n sau de azot este d i f e r i t
de 1 , f o r m u l a reală este u n m u l t i p l u a l acesteia, adică (C H ON) , 7 7 x

ceea ce p e n t r u x = 2,3 etc. ar conduce l a formulele 0 H O N , C H 0 i j 3 1 4 1 4 2 2 2 1 2 1 3

etc. D e a i c i se observă că p e n t r u s t a b i l i r e a f o r m u l e i moleculare reale,


în afară de r a p o r t u l n u m e r i c d i n t r e a t o m i adică f o r m u l a brută sau e m p i ­
rică, t r e b u i e cunoscută şi masa moleculară a combinaţiei.
D e t e r m i n a r e a masei moleculare a substanţelor organice se face după
metodele obişnuite ale c h i m i e i . ( î n cazul substanţelor c u molecule foarte
m a r i — macromolecule — masa moleculară se poate d e t e r m i n a şi c u
a j u t o r u l u n o r metode speciale.)
D e e x e m p l u , masa moleculară a glucozei este 180, i a r f o r m u l a e i ,
determinată c u a j u t o r u l analizei elementare este 0 H O . Aceasta înseamnă
2

că masa corespunzătoare f o r m u l e i moleculare, 180, n u este identică c u


aceea corespunzătoare f o r m u l e i b r u t e , C H 0 , care este 1 2 + 2 + 1 6 = 3 0 ,
2

c i de — = 6 o r i m a i mare. D e a i c i rezultă că f o r m u l a moleculară a g l u -


30
cozei este ( C H 0 ) , adică C^H^Oe.
2 6
FORMULE DE STRUCTURA 47

S T R U C T U R A COMRINAŢIILOR O R G A N I C E

F o r m u l a de structură. F o r m u l a moleculară n u este t o t d e a u n a s u f i ­


cientă p e n t r u i d e n t i f i c a r e a u n e i substanţe. M a i ales în cazul c o m b i n a ­
ţiilor organice, u n e i a n u m i t e f o r m u l e moleculare îi corespund de obicei
m a i m u l t e combinaţii. D e e x e m p l u , f o r m u l e i moleculare C H îi corespund
4 1 0

două substanţe : b u t a n u l şi i z o b u t a n u l :

C H — CH2 — G H — CH3
3 2 GH3 — C H — C H g
Butan I
CH 3

Izobutan

T o t aşa, f o r m u l e i moleculare C H 0 îi corespund şapte combinaţii c u


3 6

proprietăţi d i f e r i t e (acetona, alcoolul a l i l i c , m e t i l - v i n i l - e t e r u l etc.) Sînt


şi cazuri cînd u n e i singure f o r m u l e moleculare îi corespund sute de com­
binaţii, fiecare avînd proprietăţi d i f e r i t e . Deosebirile d i n t r e proprietăţile
acestor substanţe se datoresc f a p t u l u i că, în molecule, a t o m i i sînt aşezaţi
d i f e r i t u n i i faţă de alţii. Substanţele care au aceeaşi formulă moleculară
dar au atomii legaţi diferit în moleculă, şi deci au proprietăţi diferite, se
numesc izomeri. Existenţa i z o m e r i l o r dovedeşte că p e n t r u i d e n t i f i c a r e a
completă a unei substanţe organice n u este suficientă n u m a i cunoaşterea
f o r m u l e i ei moleculare, care n u oglindeşte decît compoziţia şi numărul
diferiţilor a t o m i d i n moleculă, c i t r e b u i e cunoscut şi m o d u l în care aceştia
sînt legaţi între e i , adică t r e b u i e cunoscută structura moleculei substanţei.
F o r m u l a care reprezintă m o d u l de legare a a t o m i l o r între ei în moleculă
se numeşte formulă de structură. Fiecare substanţă îşi are f o r m u l a ei de
structură. D e t e r m i n a r e a f o r m u l e i de structură a u n e i substanţe se bazează
pe cunoaşterea valenţelor a t o m i l o r componenţi şi a m o d u l u i c u m sînt
satisfăcute valenţele. D e e x e m p l u , f o r m u l a de structură a e t a n u l u i ,
C H , este :
2 6

H H
l l
H - G - G - H
I I
H H

Eespectînd valenţa elementelor, această formulă reprezintă singura


p o s i b i l i t a t e de structură moleculară a e t a n u l u i . î n acest caz n u p o t exista
izomeri.
M o d u l c u m sînt legaţi a t o m i i între ei se deduce d i n proprietăţile
substanţei, ţinînd seamă de legătura care există între proprietăţile unei
substanţe şi s t r u c t u r a e i .
Teoria structurii. S t r u c t u r a combinaţiilor organice a fost o problemă
m u l t discutată în t r e c u t . Cînd, l a începutul secolului a i X l X - l e a , numărul
combinaţiilor organice cunoscute creştea v e r t i g i n o s şi începuse să se
48 STRUCTURA COMBINAŢIILOR ORGANICE

cunoască compoziţia l o r , s-au emis diferite t e o r i i asupra s t r u c t u r i i acestor


combinaţii.
Cel care a f o r m u l a t teoria s t r u c t u r i i pe baze teoretice şi experimentale
cunoscute pînă a t u n c i a fost A. M. Butlerov (1861). D e f i n i n d structura
chimică a unei substanţe d r e p t „relaţia c h i m i c ă " a fiecărui a t o m c u cei­
lalţi a t o m i d i n moleculă, adică d r e p t m o d u l c u m se leagă a t o m i i între e i ,
el considera că proprietăţile u n e i substanţe sînt d e t e r m i n a t e de n a t u r a
a t o m i l o r componenţi a i moleculei, de numărul acestora, c u m şi de struc­
t u r a chimică a substanţei. P r i n u r m a r e , moleculele f o i mate d i n aceiaşi
a t o m i , în acelaşi număr şi legaţi în acelaşi m o d , a u aceleaşi proprietăţi,
adică sînt identice. D e a i c i el a tras concluzia că pentru fiecare combinaţie
individuală poate exista o singură formulă de structură.
Ca u r m a r e a creării teoriei s t r u c t u r i i s-a lămurit fenomenul izomeriei,
adică a posibilităţii existenţei m a i m u l t o r substanţe c u aceeaşi formulă
moleculară, dar care a u proprietăţi fizice şi c h i m i c e d i f e r i t e d i n cauza
s t r u c t u r i l o r c h i m i c e deosebite.
Datorită acestei t e o r i i a fost posibilă prevederea t u t u r o r s t r u c t u r i l o r
existente p e n t r u o formulă moleculară dată, ceea ce a a v u t o deosebită
însemnătate p e n t r u dezvoltarea ulterioară a c h i m i e i organice.
Noţiunea de structură chimică a fost completată în decursul anilor.
O etapă importantă o reprezintă i n t r o d u c e r e a noţiunii de stereocliimie,
adică p o s i b i l i t a t e a reprezentării în spaţiu c u t r e i d i m e n s i u n i a legăturilor
d i n t r e a t o m i . Datorită metodelor moderne de cercetare s-au p u t u t deter­
m i n a u n g h i u r i l e d i n t r e valenţe, p r e c u m şi distanţele d i n t r e a t o m i .
O altă completare importantă a noţiunii de structură chimică o
constituie teoria asupra r o l u l u i electronilor de valenţă în legătura chimică.
T e o r i a m e c a n i c i i cuantice p r i v i n d electronul aduce o i n t e r p r e t a r e modernă
a legăturii chimice şi a distribuţiei densităţii de electroni. î n m o d u l acesta,
în l u m i n a concepţiilor moderne actuale, prin structură cliimică se înţe­
lege ordinea şi orientarea legăturilor, distanţele interatomice şi repartiţia
densităţii de electroni în molecule.
Catene de atomi de carbon. F o r m a r e a moleculelor organice se face în
m o d d i f e r i t de a l moleculelor substanţelor anorganice. Spre deosebire de
a t o m i i celorlalte elemente, a t o m u l de c a r b o n se caracterizează p r i n capa­
c i t a t e a l u i de a se u n i c u alţi a t o m i de carbon, formînd lanţuri sau catene.
Catenele de a t o m i de carbon p o t f i d i f e r i t e : liniare, ramificate sau
ciclice.
Catenele liniare conţin a t o m i i de c a r b o n astfel legaţi încît fiecare
a t o m de carbon este legat de cel m u l t alţi d o i a t o m i de c a r b o n :
l l I l
- G - C - G - G -
I I I I

L u n g i m e a u n o r asemenea catene este f o a r t e variată ; în p r i n c i p i u l


poate f i infinită.
LEGĂTURI INTRE ATOMI D E CARBON 49

Catenele ramificate conţin m a i m u l t e catene de atomiîde carbon legate


astfel între ele, încît, pe lîngă a t o m i i de carbon legaţi în lanţ, există a t o m i
de carbon legaţi c u t r e i , sau chiar p a t r u , a t o m i de carbon :

I I

Q Q
I I I I I I 1 1 I 1
- C - C - C - C - - C - C - C - C - C - C -
I I I I I I I I I 1
-c¬
I

Ciclurile conţin lanţuri de a t o m i de carbon închise; ele se m a i numesc


inele sau nuclee:

I I v v
V - G - G - /Cv /Cv
/Cv I I > G X X
G < > C X X
G <
> G ^ — ^ G < - G - C - , , I I etc.
I I >G G < > (
\ / c
<

Cel m a i m i c c i c l u p o s i b i l este f o r m a t d i n t r e i a t o m i de carbon.


Legături între atomi de carbon. î n exemplele arătate, fiecare a t o m
de carbon este legat de u n a l t a t o m de carbon, în catenă, p r i n saturarea
reciprocă a unei singure valenţe a fiecărui a t o m de carbon. O asemenea
legătură între a t o m i i de carbon se numeşte legătură simplă.

H H
I I
H - G - G - H
/C = cS H - C = C - H
l I
H H Legătură triplă
H H
Legătură dublă
Legătură simplă

Valenţele a t o m i l o r de carbon care n u i n t e r v i n l a formarea catenei


sînt saturate c u a t o m i de alte elemente. Cînd sînt saturate c u a t o m i de
h i d r o g e n , se obţin, schematic, formulele hidrocarburilor. î n e x e m p l u l de
m a i sus a r e z u l t a t f o r m u l a h i d r o c a r b u r i i c u compoziţia C H (etan). 2 6

î n moleculele h i d r o c a r b u r i l o r în care a t o m i i de carbon sînt legaţi


între ei p r i n legături simple, p r i n celelalte valenţe ale a t o m i l o r f i i n d legaţi
a t o m i de h i d r o g e n , n u m a i poate i n t r a n i c i u n a l t a t o m de h i d r o g e n .
Asemenea h i d r o c a r b u r i se numesc saturate. A s t f e l , h i d r o c a r b u r a c u com­
poziţia C H este saturată.
2 6

Dacă într-o hidrocarbură care conţine a t o m i de carbon legaţi p r i n


legături simple se consideră îndepărtaţi cîte u n a t o m de h i d r o g e n de l a

4 - c . 134
50 STRUCTURA COMBINAŢIILOR ORGANICE

d o i a t o m i de carbon învecinaţi, rezultă valenţe libere, care p o t lega a t o m i


de alte elemente, dar care se p o t lega şi reciproc. î n acest d i n urmă caz,
cei d o i a t o m i de carbon se leagă între ei p r i n două valenţe, adică se creează
o legătură dublă. D e e x e m p l u , în h i d r o c a r b u r a cu compoziţia C H 2 4 (eti­
lena) cei d o i a t o m i de carbon sînt legaţi între ei p r i n t r - o legătură dublă :
H C=CH .
2 2

î n m o d s i m i l a r se poate considera că dacă se m a i îndepărtează cîte


u n a t o m de h i d r o g e n de l a d o i a t o m i de c a r b o n uniţi p r i n legătură dublă,
rezultă două valenţe libere, care se p o t satura reciproc. î n m o d u l acesta-,
cei d o i a t o m i de carbon învecinaţi se leagă între ei p r i n t r e i valenţe, adică
se creează o legătură triplă. D e e x e m p l u , în h i d r o c a r b u r a cu compoziţia
C H (acetilena) există o legătură triplă între cei d o i a t o m i de carbon :
2 2

HfeOH.
H i d r o c a r b u r i l e care conţin în moleculă legături duble sau t r i p l e a u
m a i puţini a t o m i de h i d r o g e n decît moleculele h i d r o c a r b u r i l o r saturate
c u acelaşi număr de a t o m i de carbon. De e x e m p l u , în cazul h i d r o c a r b u r i l o r
c i t a t e : C H , C H şi C H , care a u fiecare cîte d o i a t o m i de carbon, h i d r o ­
2 6 2 4 2 2

c a r b u r a saturată are şase a t o m i de h i d r o g e n , pe cînd celelalte a u p a t r u ,


respectiv d o i a t o m i de h i d r o g e n .
Dacă l a o hidrocarbură c u legătură dublă sau triplă se desface, în
a n u m i t e condiţii, u n a sau două d i n legăturile d i n t r e a t o m i i de carbon,
astfel încît aceştia rămîn legaţi n u m a i c u o singură valenţă, se m a i p o t
i n t r o d u c e (adiţiona) a t o m i de h i d r o g e n în molecula h i d r o c a r b u r i i respec­
t i v e . D e e x e m p l u , dacă în molecula h i d r o c a r b u r i i C H se desface legătura
2 4

dublă introducîndu-se încă doi a t o m i de h i d r o g e n în moleculă, se obţine


o moleculă de hidrocarbură saturată avînd compoziţia C H : 2 6

H H
H / H I i
H - C - G - H
I I
H H

H i d r o c a r b u r i l e care conţin în moleculă a t o m i de carbon legaţi p r i n


legături duble sau t r i p l e se numesc hidrocarburi nesaturate. Caracteristic
h i d r o c a r b u r i l o r nesaturate este p r o p r i e t a t e a lor de a da reacţii de adiţie.
Atomi de carbon primari, secundari, terţiari şi cuaternari. î n f o r m u ­
lele h i d r o c a r b u r i l o r saturate, c u catene l i n i a r e sau r a m i f i c a t e , n u toţi
a t o m i i de carbon sînt i d e n t i c i .
A t o m i i de carbon care se leagă cu o singură valenţă cu a l t a t o m de
carbon şi p r i n t r e i valenţe c u a t o m i de h i d r o g e n se numesc primari.
A t o m i i de carbon legaţi p r i n două valenţe cu alţi d o i a t o m i de carbon
şi p r i n două valenţe cu d o i a t o m i de h r i d r o g e n se numesc secundari.
A t o m i i de carbon legaţi p r i n t r e i valenţe c u t r e i a t o m i de carbon
şi p r i n o valenţă c u u n a t o m de h i d r o g e n se numesc terţiari.
GRUPE FUNCŢIONALE 51

A t o m i i de c a r b o n saturaţi p r i n toate cele p a t r u valenţe c u alţi p a t r u


a t o m i de c a r b o n se numesc cuaternari :

H H - c - - c -
• i i i i 1 1 1 1 1
1 1 ! 1 1 1 1 1 1 1
- C - C - H - C - C - C - - C - C - C -
i i - C - C - H
1
1 1
1 1
1
1 1 1
1 1 i
1 i
1 1 1 1
H H - c - - c -
Atom de carbon Atom de carbon 1 1
primar secundar Atom de carbon Atom de carbon
terţiar cuaternar

Radicali. Noţiunea de r a d i c a l a fost introdusă în c h i m i e de către


Lavoisier, care însă p r i n r a d i c a l i înţelegea ceea ce astăzi se consideră a f i
a t o m i , după c u m rezultă d i n definiţiile date de el combinaţiilor c h i m i c e :
„substanţele anorganice sînt alcătuite d i n r a d i c a l i s i m p l i , i a r substanţele
organice sînt alcătuite d i n r a d i c a l i compuşi".
U l t e r i o r , noţiunea de r a d i c a l a e v o l u a t . Definiţia l u i IAebig, c o n f o r m
căreia r a d i c a l u l este o grupă de a t o m i capabilă să treacă neschimbată
d i n t r - o moleculă în a l t a , în t i m p u l u n e i reacţii c h i m i c e , este valabilă şi
astăzi.
Cel m a i s i m p l u r a d i c a l d e r i v a t de l a hidrocarbură este r a d i c a l u l metil,
— C H , care derivă de l a m e t a n , C H , p r i n e l i m i n a r e a u n u i a t o m de h i d r o ­
3 4

gen. Ca să formeze o moleculă, r a d i c a l u l — C H t r e b u i e să se unească cu


3

u n a t o m a l u n u i element m o n o v a l e n t . D e e x e m p l u , u n i t c u u n a t o m de
h i d r o g e n , r a d i c a l u l — C H formează o moleculă de m e t a n , C H sau, u n i t
3 4

c u u n a t o m de clor, formează o moleculă de clorură de m e t i l (clormetan),


C H C 1 . P r i n u r m a r e , — C H este u n r a d i c a l m o n o v a l e n t .
3 3

Dacă d i n molecula m e t a n u l u i se consideiă eliminaţi d o i a t o m i de


h i d r o g e n , rezultă r a d i c a l u l metilen > C H . P e n t r u satisfacerea valenţelor
2

c a r b o n u l u i , acest r a d i c a l se poate lega cu d o i a t o m i a i u n u i element m o n o ­


v a l e n t , de e x e m p l u c u d o i a t o m i de h i d r o g e n , cînd rezultă o moleculă de
m e t a n , sau cu d o i a t o m i de clor, cînd rezultă o moleculă de clorură de
m e t i l e n (diclormetan), C H C 1 . P r i n u r m a r e , > C H
2 2 este u n r a d i c a l
2

bivalent.
î n m o d asemănător, dacă d i n molecula de m e t a n se consideră e l i m i ­
naţi t r e i a t o m i de h i d r o g e n , se obţine r a d i c a l u l metin, - ^ C H , u n radical
trivalent.
D i n cele arătate rezultă că r a d i c a l i i posedă valenţe libere (nesaturate).
Numărul de a t o m i monovalenţi care trebuie să se adiţioneze l a r a d i c a l în
vederea formării u n e i molecule (saturarea valenţelor libere) determină
valenţa r a d i c a l u l u i .
î n reacţiile c h i m i c e , r a d i c a l i i se deplasează în bloc, urmînd legile
valenţei, ca oricare element.
Grupe funcţionale. Cele m a i simple combinaţii ale c a r b o n u l u i cu
hidrogenul sînt h i d r o c a r b u r i l e saturate. E l e a u proprietăţi specifice.
Modificările aduse în molecula h i d r o c a r b u r i l o r influenţează proprietăţile
52 STRUCTURA COMBINAŢIILOR ORGANICE

acestor substanţe. A s t f e l , introducînd în molecula unei hidrocarburi


saturate o legătură dublă sau triplă, h i d r o c a r b u r i l e rezultate capătă o
r e a c t i v i t a t e specifică ( d e v i n nesaturate). T o t aşa, dacă u n u l d i n a t o m i i
de h i d r o g e n a i unei h i d r o c a r b u r i saturate este înlocuit c u o grupă h i d r o x i l ,
O H , se obţin substanţe c u proprietăţi înrudite între ele : alcoolii. D e
e x e m p l u , p r i n înlocuirea u n u i a t o m de h i d r o g e n d i n m e t a n c u u n h i d r o x i l ,
se obţine u n alcool c u f o r m u l a C H — O H (metanol). Substanţele obţinute
3

p r i n înlocuirea u n u i a t o m de h i d r o g e n a l u n e i h i d r o c a r b u r i saturate c u u n
rest N H (rezultat p r i n eliminarea u n u i a t o m de h i d r o g e n d i n t r - o moleculă
2

de amoniac) a u proprietăţi asemănătoare între e l e ; aceste substanţe sînt


aminele. D e e x e m p l u , de la m e t a n derivă C H — N H ( m e t i l a m i n a ) . L a
3 2

f e l se p o t obţine combinaţii organice care conţin în moleculă r e s t u l Î T 0 2

(rezultat p r i n eliminarea u n u i h i d r o x i l d i n molecula a c i d u l u i azotic) şi


care a u proprietăţi asemănătoare; sînt nitro-derivaţii. U n e x e m p l u este
C H — N 0 ( n i t r o m e t a n u l ) . P r i n u r m a r e , cele m a i m u l t e substanţe orga­
3 2

nice p o t f i considerate ca derivaţi a i h i d r o c a r b u r i l o r ; moleculele l o r sînt


f o r m a t e d i n t r - u n r a d i c a l de hidrocarbură şi d i f e r i t e grupe de a t o m i (de
exemplu, C H - O H , C H - N H , C H - N 0 , C H - C O O H ) .
3 3 2 3 2 3

Proprietăţile chimice asemănătoare ale m a i m u l t o r combinaţii orga­


nice sînt d a t o r i t e atît s t r u c t u r i i r a d i c a l u l u i de hidrocarbură, cît, m a i ales,
existenţei în moleculă a u n e i a n u m i t e grupe de a t o m i , grupă identică şi
prezentă în fiecare d i n substanţele asemănătoare.
G r u p a de a t o m i care imprimă unei combinaţii c h i m i c e a n u m i t e p r o ­
prietăţi se numeşte grupă funcţională. A s t f e l , g r u p a funcţională—OH,
introdusă în molecula h i d r o c a r b u r i l o r saturate, imprimă combinaţiilor
rezultate funcţiunea de alcool, după c u m grupa f u n c ţ i o n a l ă — N H 2 le
imprimă funcţiunea de amină, sau grupa f u n c ţ i o n a l ă — N 0 le imprimă 2

funcţiunea de n i t r o - d e r i v a t , sau grupa funcţională—COOH le imprimă


funcţiunea de a c i d organic.
Proprietăţile combinaţiilor organice sînt de f a p t rezultate d i n i n ­
fluenţa reciprocă d i n t r e r a d i c a l u l de hidrocarbură şi grupa funcţională.
6 combinaţie organică poate să conţină şi m a i m u l t e grupe func­
ţionale, identice sau d i f e r i t e .
Grupele funcţionale alcătuiesc u n u l d i n c r i t e r i i l e de sistematizare
a combinaţiilor organice în d i f e r i t e clase.
Clasificarea combinaţiilor organice. î n c h i m i a organică sînt obişnuite
două m o d u r i diferite de clasificare. Avîncl în vedere că o combinaţie orga­
nică este alcătuită d i n r a d i c a l u l unei h i d r o c a r b u r i şi o grupă funcţională,
clasificarea se poate face fie după c r i t e r i u l n a t u r i i r a d i c a l u l u i , fie după
c r i t e r i u l n a t u r i i grupei funcţionale.
D u p ă p r i m u l c r i t e r i u de clasificare, h i d r o c a r b u r i l e sînt considerate
baza de clasificare a t u t u r o r combinaţiilor organice.
D u p ă s t r u c t u r a h i d r o c a r b u r i i , adică după f o r m a catenei de a t o m i
de carbon a h i d r o c a r b u r i i de bază, se deosebesc : combinaţii aciclice (sau
alifatice) şi combinaţii ciclice (izociclice sau carbociclice).
CLASIFICAREA COMBINAŢIILOR ORGANICE 53

Combinaţiile aciclice se m a i p o t subîmpărţi î n : combinaţii saturate


şi combinaţii nesaturate, după c u m a t o m i i de carbon d i n catenă sînt legaţi
între ei p r i n legături simple sau m u l t i p l e (duble, t r i p l e ) :

CH - CH - CH
3 2 3 CH - CH = CH
3 2

Combinaţie aciclică saturată Combinaţie aciclică nesaturată

Combinaţiile ciclice se împart şi ele în două m a r i g r u p e : combinaţii


aliciclice, care c u p r i n d combinaţiile ciclice saturate şi nesaturate (în care
legăturile între a t o m i i de c a r b o n sînt simple' sau duble), şi combinaţii
aromatice, o clasă de combinaţii care derivă de l a benzen, o hidrocarbură
d e compoziţia C H , caracterizată p r i n t r - o structură anumită :
6 6

CH 9 CH
/\" S\
H C — CH
2 2 H C 2 CH HC CH
I I I II I II
H C
9 CH 2 H C 2 CH HC CH
* \ / \ / \ /
CH 2 CH 2 CH
Structură aliciclică Structura aliciclicâ Structura
saturată nesaturată aromatică

Combinaţiile ciclice care, în afa.ră de a t o m i de carbon, conţin în c i c l u


şi a t o m i a i altor elemente (oxigen, sulf, azot) formează clasa combinaţiilor
heterociclice.
Aceste combinaţii, l a rîndul l o r , se împart în d i f e r i t e clase după numă­
r u l şi n a t u r a a t o m i l o r ce formează c i c l u l . Se d a u cîteva exemple :

CH 2

/ \
H C GH
H,c- CH HC- CH
0 0
2

"l I
l
HoC CH
HoC HG CH
9

CH,
" \ /
NH

Toate combinaţiile care conţin în molecula lor şi alte elemente decît


c a r b o n şi h i d r o g e n sînt considerate derivaţi a i h i d r o c a r b u r i l o r , adică
substanţe rezultate p r i n înlocuirea u n u i a sau a m a i m u l t o r a t o m i de h i d r o ­
g e n d i n molecula h i d r o c a r b u r i l o r cu alţi a t o m i sau grupe funcţionale.
E l e se studiază alături de h i d r o c a r b u r i l e respective.
54 STRUCTURA COMBINAŢIILOR ORGANICE

D u p ă a l doilea c r i t e r i u de clasificare, g r u p a funcţională este consi­


derată baza de clasificare a combinaţiilor organice.
D u p ă n a t u r a g r u p e i funcţionale se d i s t i n g :

Combinaţiile cu legătura dublă: >C=C<

Combinaţiile cu legătură triplă : — C = C —

Derivaţii halogenaţi ai hidrocarburilor, care conţin u n atom de


halogen ( f l u o r , clor, b r o m , iod) legat de u n radical de hidrocarbură:

R - C l

Combinaţiile organo-metalice. care conţin u n a t o m de metal legat


d i r e c t de a t o m i i de carbon ai r a d i c a l u l u i :

R
\
>Zn

Combinaţiile hidroxilice, care conţin g r u p a — O H legată de u n r a d i c a l


de hidrocarbură :

R - O H

Dacă r a d i c a l u l p r o v i n e de l a o hidrocarbură aciclică sau alicielică rezultă


alcooli, i a r dacă p r o v i n e de l a o hidrocarbură aromatică rezultă fenoli.
Combinaţiile carbonilice, care conţin grupa > C = 0 , n u m i t ă carbonil.
Se deosebesc aldehidele, l a care g r u p a > 0 = O este legată de u n a t o m de
h i d r o g e n şi de u n r a d i c a l de hidrocarbură, şi cetonele, l a care grupa > C = 0
este legată de doi r a d i c a l i de hidrocarbură:

H R 1 V

R - C ^ >c=o
x
o R /
Aldehidă Cetonă

Combinaţiile carboxilice sau acizii, care conţin grupa funcţională


— C O O H , numită carboxil:

R - C ^
X
O H
CLASIFICAREA COMBINAŢIILOR ORGANICE 55

Tioalcoolii sau tiofenolii, care conţin g r u p a funcţională — S H legată


de u n r a d i c a l de hidrocarbură:

R - S H

Acizii sulfonici, care conţin g r u p a funcţională —S0 H 3 (sulfoxil)


legată d e u n r a d i c a l de h i d r o c a r b u r ă :

R-SO3H

Aminele, care rezultă d i n amoniac p r i n înlocuirea a t o m i l o r de h i d r o ­


g e n ( 1 , 2 s a u 3) p r i n r a d i c a l i o r g a n i c i :

R—NH 2

Nitro-derivatii, care conţin g r u p a funcţională —N 0 2 (nitro) legată


d e u n r a d i c a l d e hidrocarbură:

R - N 0 2

Nitrvzo-derivaţii, care conţin g r u p a funcţională — N O (nitrozo) legată


de u n r a d i c a l de hidrocarbură :

R - N O

L a clasificarea combinaţiilor organice după grupe funcţionale m a i


t r e b u i e deosebite : combinaţii în compoziţia cărora intră o grupă funcţio­
nală s a u m a i m u l t e grupe funcţionale identice legate de u n r a d i c a l de
hidrocarbură {funcţiuni simple sau multiple) şi combinaţii care conţin
d o u ă s a u m a i m u l t e grupe funcţionale d i f e r i t e legate de acelaşi r a d i c a l de
hidrocarbură {funcţiuni mixte).
G r u p e l e funcţionale p o t f i : monovalente, bivalente, trivalente, după
c u m înlocuiesc u n u l , d o i , t r e i a t o m i de h i d r o g e n d i n molecula unei h i d r o ­
c a r b u r i . D e e x e m p l u , g r u p a h i d r o x i l , — O H , este mono valenţă, g r u p a
c a r b o n i l , > C O , este bivalentă, g r u p a c a r b o x i l , — C O O H , este trivalentă.
O categorie aparte o reprezintă derivaţii a c i d u l u i carbonic în care,
p r i n t o a t e valenţele, c a r b o n u l este legat de alte elemente decît h i d r o g e n u l .
NOŢIUNI D E S P R E I Z O M E R I E

P r i n izomerie se înţelege f e n o m e n u l datorită căruia două sau m a i


m u l t e substanţe care a u aceeaşi compoziţie chimică şi aceeaşi masă m o l e ­
culară, adică aceeaşi formulă moleculară, posedă o structură diferită şi
deci proprietăţi fizice şi chimice d i f e r i t e . Substanţele r e s p e c t i v e se numesc
izomeri. I z o m e r i a este u n fenomen foarte des întîlnit l a substanţe orga­
nice. C u creşterea numărului de a t o m i d i n molecule creşte şi numărul
de i z o m e r i p o s i b i l i . Marele număr a l compuşilor organici este cauzat şi
de posibilitatea existenţei izomeriei.
Există m a i m u l t e t i p u r i de izomerie. Ca o primă clasificare se m e n ­
ţionează : izomeria de structură şi izomeria spaţială.

I Z O M E E I A D E STEUCTUBĂ

L a i z o m e r i a de structură, i z o m e r i i se deosebesc în ceea ce priveşte


s t r u c t u r a l o r , m a i exact s t r u c t u r a l o r privită în p l a n . E i p o t avea acelaşi
s u b s t i t u e n t legat l a diferiţi a t o m i într-o catenă, sau aceiaşi substituenţi
în poziţii r e l a t i v e d i f e r i t e într-un c i c l u , sau duble sau t r i p l e legături î n
poziţie diferită, sau diferenţe l a înşiruire în catenă a a t o m i l o r .
Izomeria de catenă este o formă de izomerie de structură în care d o u ă
sau m a i m u l t e substanţe c u aceeaşi compoziţie diferă p r i n m o d u l d e
legare a a t o m i l o r care formează s t r u c t u r a esenţială a substanţei.
Acest t i p de izomerie, în p r i m a concepţie, se referă l a compuşi c u
catenă deschisă. E l poate f i i l u s t r a t p r i n e x e m p l u l : p e n t a n n o r m a l , m e t i l ­
b u t a n , t e t r a m e t i l m e t a n , toţi avînd aceeaşi formulă brută C H : 5 1 2

CH — CH — CH — CH — CH
3 2 2 2 3 CH — CU —CH — CH
3 2 3 H Cv3 / C H 3

71-Pentan l /
CH 3 H 3 C X X
C H 3

Metilbutan Tetrametilmetan

I z o m e r i i de catenă se deosebesc r e l a t i v puţin între ei în ceea ce p r i ­


veşte proprietăţile fizice şi chimice.
Izomeria de poziţie este f o r m a de izomerie de structură în care d o u ă
sau m a i m u l t e substanţe a v i n d aceeaşi compoziţie se deosebesc p r i n poziţia
ocupată de dubla legătură, de u n substituent sau p r i n poziţiile r e l a t i v e
a două sau m a i mulţi substituenţi. Ca e x e m p l u se arată i z o m e r i a între
clorurile de p r o p i l şi de i z o p r o p i l :

ci
1
CH - 3 CH - 2 CH - 2 CI CH - 3 CH - CH 3

Clorură de propil Clorură de izopropil


IZOMERIA SPAŢIALA 57

s a u i z o m e r i a între derivaţii orto, meta, para ai u n u i nucleu aromatic :

0-
1

orto met a

î n cazul izomerilor de poziţie, proprietăţile lor c h i m i c e se deosebesc


m a i m u l t decît în cazul izomerilor de catenă.
Tautomeria este o izomerie datorită u n e i transpoziţii intermoleculare,
î n u r m a căreia o substanţă poate exista în două f o r m e izomere care se
găsesc în e c h i l i b r u şi se deosebesc p r i n l o c u l u n u i a t o m de h i d r o g e n şi a l
u n e i duble legături. Substanţa poate reacţiona în concordanţă c u u n a
d i n s t r u c t u r i , în funcţie de condiţiile de reacţie şi de alte substanţe pre­
zente. U n e x e m p l u de t a u t o m e r i e sînt sistemele ceto-enolice :
I l
(H)C-C = 0 ^ C= C-0(H)
I I I
Forma cetonică Forma enolică

c u m este acetilacetatul de e t i l , d e n u m i t u z u a l ester acetilacetic, care,


î n condiţii n o r m a l e , se găseşte în e c h i l i b r u l următor :

C H 3 - C - C H 2 - C < ; ^ C H 3 - C = C H - C ^
II X
O C 2 H 5 1 X
O C 2 H 5

O OH
Forma cetonică 05:93 % ) Forma enolică {zz7 %)

T o t aşa, deşi c i a n a m i d a este cunoscută într-o singură formă, există


derivaţi a i ei care derivă de l a u i m a t oarele f o r m e t a u t o m e r e :
N = C - N H 2 HN = C= NH
Cianamidă Carbodiimidă

î n cazul cînd cele două forme t a u t o m e r e a u o existenţă p r o p r i e ,


f e n o m e n u l se m a i numeşte izomerie dinamică f.au dametropie. D e obicei,
însă, ele sînt i n t e r c o n v e r t i b i l e , c o m p u s u l existînd ca u n amestec a l celor
d o u ă f o r m e în e c h i l i b r u .

I Z O M E R I A SPAŢIALA (S1EBEOIZOMERIA)

F o r m u l e l e de structură clasice aiată m o d u l în care sînt legaţi a t o m i i


într-o moleculă, dar n u d a u n i c i o indicaţie asupra aşezării r e l a t i v e a
a t o m i l o r în spaţiu, adică asupra configuraţiei moleculelor. Stereochimia
completează cunoştinţele despre s t r u c t u r a combinaţiilor organice p r i n
f a p t u l că indică elementele geometrice r e l a t i v e Ia moleculă, f o r m a , sime­
t r i a şi dimensiunile e i ; ea explică existenţa izomeriei spaţiale sau a stereo-
izomeriei.
58 NOŢIUNI DESPRE IZOMERIE

Izomeria spaţială, izomeria de configuraţie sau stereoizomeria (în


l b . greacă : stereos = spaţiu) este o formă de izomerie l a care două s u b ­
stanţe avînd aceeaşi compoziţie şi constituţie, diferă p r i n poziţiile r e l a ­
t i v e în spaţiu ale u n o r a t o m i constituenţi (sau grupe c o n s t i t u e n t e ) d i n
moleculă.
I z o m e r i a spaţială este de două t i p u r i : izomeria geometrică şi izomeria
optică.

I Z O M E R I A G E O M E T R I C Ă

M o d e l u l tetraedrie a l atomului de carbon. î n c ă d i n 1 8 7 4 , natiPt Hoff


a preconizat că a t o m u l de c a r b o n are p a t r u valenţe i d e n t i c e şi o r i e n t a t e
în spaţiu înspre cele p a t r u colţuri ale u n u i t e t r a e d r u r e g u l a t , a l cărui
c e n t r u este ocupat de a t o m u l de carbon, u n g h i u l între două valenţe f i i n d
de 109°28' ( f i g . 17).
M o d e l u l tetraedrie a l a t o m u l u i de carbon a p e r m i s p r e c i z a r e a e x i s ­
tenţei u n o r derivaţi stereoizomeri a i etilenei.
P r i n c i p i u l rotaţiei libere. C o n f o r m teoriei stereo c h i m i c e clasice, legă­
t u r a simplă între doi a t o m i de carbon, C—C, d i n t r - o combinaţie se r e p r e ­
zintă u n i n d cele două tetraedre ale a t o m i l o r de c a r b o n p r i n t r - u n vîrf
a l lor (fig. 18). Ca u r m a r e , ţinînd seama de poziţiile r e l a t i v e ce pot f i o c u p a t e
de diferiţi substituenţi legaţi l a a t o m u l de carbon, ar t r e b u i să existe m a i
mulţi i z o m e r i sterici (spaţiali). A s t f e l , l a u n compus de t i p u l B j H g C — C H ^ R ^
ar t r e b u i să existe i z o m e r i i sterici corespunzători formulelor de confi­

Fig. 17. Modelul t e t r a e d r i e al a t o m u l u i Fig. 18. R e p r e z e n t a r e a spaţială a u n e i


de c a r b o n . legături s i m p l e .

guraţie d i n f i g . 19. î n r e a l i t a t e însă, aşa c u m a u d o v e d i t şi cerce­


tări experimentale, unei formulări c u m este indicată m a i sus, îi corespunde
n u m a i o singură substanţă. D e e x e m p l u , dacă R este u n a t o m de c l o r x

şi R o grupă funcţională — O H , substanţa corespunzătoare este


2

C H C 1 — C H O H , e t i l e n c l o r h i d r i n a , care n u are i z o m e r i .
2 2
IZOMERIA GEOMETRICA 59

Iâpsa existenţei u n e i i z o m e r i i a fost explicată p r i n principiul rotaţiei


libere (vanH Hoff), c o n f o r m căruia d o i a t o m i de c a r b o n uniţi p r i n t r - o
legătură simplă n u formează u n sistem r i g i d , c i se p o t r o t i l i b e r i , împreună
c u substituenţii l o r , în j u r u l legăturii comune C—C.
P r i n c i p i u l rotaţiei libere este însă oarecum l i m i t a t , întrucît se cunosc
c o m p u ş i în care rotaţia liberă în j u r u l unei legături simple se face m a i
anevoios (rotaţie restrînsă) sau este chiar împiedicată.

Concepţia despre restrîngerea rotaţiei libere în j u i u l u n e i legături


simple dintr-o moleculă a fost dedusă teoretic şi confirmată pe cale expe­
rimentală.
P e n t r u p r i m a dată s-a admis o restricţie a rotaţiei libere în j u r u l
unei legături simple în cazul e t a n u l u i .
Molecula e t a n u l u i poate fi considerată alcătuită d i n două grupe
m e t i l , — C H , u n i t e p r i n t r - o legătură simplă. Teoretic ar t r e b u i ca p r i n
3

rotirea celor d o u ă grupe m e t i l în j u r u l axei C — 0 , ca u r m a r e a poziţiilor


diferite pe care le p o t ocupa a t o m i i de h i d r o g e n între e i , să rezulte m a i
multe conformaţii. P r i n conformaţii se înţeleg diferitele poziţii spaţiale
ale atomilor într-o moleculă organică care, prin rotiri în jurul unei simple
legături, pot fi trecute una în alta. Fiecare conformaţie este caracterizată
p r i n t r - u n conţinut de energie. L a etan, conformaţia cea m a i săracă în
energie, deci cea m a i stabilă, este aceea cînd cei şase a t o m i de h i d r o g e n
d i n moleculă t i n d să se îndepărteze cît m a i m u l t între ei, conducînd l a o
aşa-numită conformaţie intercalată ( f i g . 2 0 ) ; conformaţia cea m a i bogată
în energie, d e c i cea m a i nestabilă, este conformaţia eclipsată sau acoperită
(fig. 21). î n c u r s u l unei r o t i r i complete de 360°, molecula e t a n u l u i adoptă
de trei o r i o configuraţie stabilă şi de t r e i o r i o configuraţie nestabilă.
P e n t r u trecerea d i n t r - o conformaţie stabilă în a l t a , t r e b u i e învinsă o
barieră de energie, în t i m p u l rotaţiei. î n cazul e t a n u l u i , această barieră
60 NOŢIUNI DESPRE IZOMERIE

de energie este de circa 3 k c a l / m o l ; ea se datorcşte r e s p i n g e i l i reciproce


a celor şase a t o m i de h i d r o g e n , cîte t r e i p e n t r u fiecare a t o m de c a r t o n ,
a t u n c i cînd în t i m p u l rotaţiei, de l a o conformaţie intercalată l a alta^
sînt obligaţi să treacă p r i n t r - o poziţie eclipsată de energie înaltă.

H
H

H ! H
i H
H
F i g . 21. Conformaţia
F i g . 20. Conformaţia
eclipsată a moleculei
intercalată a mole­
de e t a n .
culei de e t a n .

î n general, bariera de energie este prea mică p e n t r u a conduce l a


conformaţii izolabile şi deci l a apariţia fenomenului de izomerie.
I z o m e r i a cis-trans. Cînd în molecula u n e i combinaţii c h i m i c e - d o i
a t o m i de carbon sînt uniţi p r i n t r - o legătură dublă, sistemul devine p a r ­
ţial r i g i d , ceea ce are d r e p t u r m a r e împiedicarea rotaţiei
libere.
î n m o d e l u l tetraedrie, o dublă legătură se reprezintă»
u n i n d cele două tetraedre p r i n t r - o m u c h i e ( f i g . 22); cen­
trele tetraedrelor şi vîrfurile libere sînt situate în acelaşi
p l a n . Ca u r m a r e r o t i r e a celor două tetraedre în j u r u l
axei C—C de l a e t a n n u m a i este posibilă l a etilenă.
D a c ă c u a j u t o r u l formulelor spaţiale se reprezintă
u n d e r i v a t a l etilenei, o combinaţie de t i p u l B E C = C K B ,
1 2 2 1

cei d o i substituenţi E respectiv E , p o t l u a două poziţii


1 ? 2

zentarea s ^ a i ă s p ^ i ^ d i f e r i t e faţă de p l a n u l f o r m a t de d u b l a legătură


6

a ^ u n e T legături Şi i d o i a t o m i de carbon : a m b i i substituenţi E j (sau E )


c e
2

duble. se găsesc de aceeaşi p a r t e a p l a n u l u i sau u n s u b s t i t u e n t


IZOMERIA GEOMETRICA 61

se găseşte de o p a r t e şi celălalt, de altă p a r t e a p l a n u l u i . Aceasta se


poate reprezenta p r i n f o r m u l e de proiecţie, i n t r o d u s e de E. Eischer, care
sînt obţinute p r i n proiectarea întregului sistem pe p l a n u l f o r m a t de
centrele şi vîrfurile libere ale tetraedrelor ( f i g . 23).
Substituenţii care se află de aceeaşi p a r t e a d u b l e i legături, deci
învecinaţi, se găsesc între ei în poziţia cis, i a r substituenţii care se găsesc
de o p a r t e şi de a l t a a dublei legături, deci l a distanţă maximă, sînt în
poziţia trans.

I H

F i g . 2 3 . F o r m u l e l e de configuraţie şi de proiecţie ale unor izomeri


geometrici.

Acest t i p de stereoizomerie este denumită izomerie geometrică sau


izomerie ăs-trans (v. Baeyer, 1888).
î n l u m i n a teoriei legăturii c b i m i c e , împiedicarea r o t i r i i în j u r u l axei
C—O se explică p r i n h i b r i d i z a r e a de t i p s p a a t o m i l o r de carbon, care
2

p e r m i t e aşezarea celor şase a t o m i a i etilenei într-un p l a n şi, ca u r m a r e ,


apariţia izomerilor cis-trans l a derivaţii etilenei.
O substanţă care are o structură formată d i n o dublă legătură c u
cel puţin d o i substituenţi l a a t o m i i de carbon, are d o i i z o m e r i : u n izomer
cis şi u n izomer trans. A s t f e l , p e n t r u 1,2-dicloretilenă, C 1 H C = C H C 1 ,
rezultă două f o r m e stereoizomere d i f e r i t e :
H - C - C l H - C - C l
ll ll
H - C - C l C l - C - H
Izomer cis Izomer trans

Aceşti i z o m e r i se cunosc în r e a l i t a t e .
Combinaţiile cis-trans se deosebesc între ele în ce priveşte proprietă­
ţile fizice şi c h i m i c e . D e e x e m p l u , l a 1,2-dicloretilena, f o r m a cis are p u n c t u l
de t o p i r e — 80,5°C, pe cînd f o r m a trans are p u n c t u l de t o p i r e — 50°C.
L a d o i substituenţi i d e n t i c i , f o r m a trans prezintă u n c e n t r u de s i m e t r i e ;
momentele de grupă se compensează şi deci m o m e n t u l electric a l mole­
culei este n u l . L a f o r m a cis, m o m e n t u l electric a l moleculei are o valoare
finită (de e x e m p l u , m-l,2-dicloretilenă are (x = 1,89 D ) .
62 NOŢIUNI DESPRE IZOMERIE

Diferenţa de energie d i n t r e cele două f o r m e izomere este m i c ă ; totuşi


f o r m a trans este m a i săracă decît f o r m a cis. D e aceea, p e n t r u transfor­
marea f o r m e i trans în f o r m a cis este necesară o anumită energie de izo-
merizare, care poate f i dată sub formă de căldură sau cuante de lumină.
Trecerea d i n f o r m a cis în f o r m a trans (transpoziţia cis-trans) se explică
p r i n desfacerea (homoloiza) în starea excitată a moleculei, a perechii de
electroni n d i n d u b l a legătură C = C , în d o i electroni necuplaţi (stingheri),
ceea ce p e r m i t e rotaţia jumătăţilor de moleculă c u 180°, după care urmează
stabilizarea s i s t e m u l u i p r i n restabilirea s i s t e m u l u i d u b l e i legături C = C ,
adică f o r m a r e a i z o m e r u l u i g e o m e t r i c .
P r i n înlăturarea d u b l e i legături în i z o m e r i i cis şi trans în u r m a adiţiei
a l t o r a t o m i sau grupe de a t o m i , dispare izomeria. Aceasta dovedeşte că
d u b l a legătură şi s t r u c t u r a moleculei, condiţionată de aceasta, sînt cauzele
izomeriei. D e îndată ce d u b l a legătură dispare în u r m a unei adiţii, i a r
h i b r i d i z a r e a sp trece în sp , legătura simplă C—C rezultată are p o s i b i ­
2 z

l i t a t e a r o t i r i i libere.
I z o m e r i a cis-trans a fost dovedită p e n t r u p r i m a dată în cazul a c i d u l u i
e t i l e n d i c a r b o x i l i c , H O O C — H C = C H — G O O B . (Wislicenus, 1887), l a care izo-
m e r u l cis se numeşte acid maZeic, i a r i z o m e r u l trans se numeşte acid fumărie :
H O O C - C - H H O O C - C - H
ll ii
H O O C - C - H H - C - C O O H
Acid maleic Acid fumărie
U n e x e m p l u de substanţă care are o structură formată d i n o dublă
legătură c u t r e i substituenţi diferiţi l a a t o m i i de c a r b o n este a c i d u l cro­
t o n i c , C H — C H = C H — C O O H , care există sub f o r m a u n u i izomer cis,
3

n u m i t acid izocrotonic şi a u n u i izomer trans, acidul crotonic p r o p r i u - z i s :


H 3 C - C - H H 3 C - C - H
11 I!
H O O C - C - H H - C - C O O H
Acid izocrotonic Acid crotonic
(izomer cis) (izomer trans)

Se cunosc f o a r t e m u l t e exemple de i z o m e r i cis-trans a i derivaţilor etile-


n i c i ; n u t o t d e a u n a s-a reuşit însă izolarea l o r , d i n cauză că
separarea lor n u este realizabilă, sau datorită instabilităţii
unuia d i n izomeri.
Combinaţiile care conţin a t o m i de c a r b o n legaţi p r i n
triplă legătură n u formează stereoizomeri. M o d e l u l t r i p l e i
legături, după v a n ' t Hoff,este o faţă comună între două
tetraedre ( f i g . 2 4 ) ; cele două grupe EjŞi E f i i n d coliniare 2

cu a t o m i i de c a r b o n n u se p o t îndeplini condiţiile necesare


i z o m e r i i geometrice.
Stercoizomeria l a compuşi ciclici. U n caz special de
F i g . 24. R e - izomerie spaţială îl prezintă sistemele care conţin u n c i c l u
n r e z e n t a r e a sr)a— '
liaiă a u n e i i e - saturat cu cel puţin şase a t o m i de c a r b o n . L a asemenea
gaturi triple. c i c l u r i , a t o m i i n u sînt aşezaţi în acelaşi p l a n şi deci n u
IZOMERIA GEOMETRICA 63

m a i există tensiunea în ele (v. „Teoria t e n s i u n i i în c i c l u " ) . A s t f e l , ciclo-


h e x a n u l , r e p r e z e n t a t de obicei sub f o r m a u n u i hexagon regulat, în
r e a l i t a t e are molecula spaţială. Se p o t i m a g i n a două molecule izomere, de
conformaţie diferită : forma scaun şi forma baie. î n f o r m a scaun, cei şase
a t o m i de c a r b o n sînt dispuşi a l t e r n a t i v în două plane paralele conţinînd
cîte t r e i a t o m i de c a r b o n ; în f o r m a baie, a t o m i i de c a r b o n Cj şi C se găsesc 4

de aceeaşi p a r t e a p l a n u l u i f o r m a t d i n ceilalţi p a t r u a t o m i de carbon

Fig. 25. Conformaţiile c i c l o h e x a n u l u i .

( f i g . 25). Aceşti d o i i z o m e r i n u a u fost izolaţi, însă cercetări cu raze X a u


arătat că în v a p o r i i de ciclohexan, moleculele a u f o r m a scaun. Aceasta
este m a i stabilă d i n p u n c t de vedere energetic decît f o r m a baie.
Cauza instabilităţii f o r m e i baie, m a i bogată în energie, este poziţia
nefavorabilă, eclipsată, ce apare l a două legături C—C ( C — C ; C — C ) 2 3 5 6

frans - Decalina c i s . p finâ


eca

F i g . 26. f r a / i s - D e c a l i n a şi c / s - D e c a l i n a .
64 NOŢIUNI DESPRE IZOMERIE

ceea ce n u se observă p e n t r u f o r m a scaun, l a care t o a t e poziţiile sînt


intercalate. B a r i e r a de energie care separă cele două f o r m e este de circa
6 kcal/mol.
Decahidronaftalina (decalina) conţine două c i c l u r i ciclohexanice
a l i p i t e , de conformaţie scaun. După dispoziţia celor două c i c l u r i conden=
sate se deosebeşte : tfrans-decalina şi cis-decalina ( f i g . 26). D i n t r e aceste
două f o r m e , f o r m a trans este m a i stabilă; diferenţa de energie faţă de
f o r m a cis este însă n u m a i de 2,4 k c a l / m o l .

I Z O M E R I A O P T I C A

A t o m u l de carbon asimetric. Dacă l a u n a t o m de carbon sînt legaţi


T

p a t r u substituenţi i d e n t i c i , a t u n c i a t o m u l de c a r b o n are o structură


simetrică, cei p a t r u substituenţi aşezîndu-se în vîrfurile u n u i t e t r a e d r u
regulat, în a l cărui c e n t r u se găseşte a t o m u l de carbon. U n e x e m p l u îl
prezintă molecula de m e t a n , C H , sau de tetraclorură de carbon, CC1 .
4 4

Dacă l a a t o m u l de carbon sînt legaţi p a t r u r a d i c a l i diferiţi, acesta


poartă d e n u m i r e a de atom de carbon asimetric.
VanH Eoff şi Le Bel (1874) a u arătat că existenţa
în moleculă cel puţin a u n u i a t o m de carbon asimetric
este cauza activităţii optice a u n o r substanţe.
Activitatea optică. Unele substanţe a u p r o p r i e t a t e a
de a r o t i c u u n a n u m i t u n g h i p l a n u l l u m i n i i p o l a r i ­
zate, a t u n c i cînd sînt străbătute de o rază de lumină
polarizată. Aceasta înseamnă că dacă raza l u m i n i i po­
larizate se găseşte în p l a n u l aa' înainte de a i n t r a în
substanţă, după ce l u m i n a a străbătut substanţa, ea
se găseşte într-un p l a n bb\ d e v i a t faţă de p l a n u l iniţial
c u u n u n g h i a ( f i g . 27).
Substanţele care manifestă p r o p r i e t a t e a de a r o t i
p l a n u l l u m i n i i polarizate cînd sînt străbătute de aceasta
se numesc optic active. Cele care deviază p l a n u l l u ­
m i n i i polarizate spre dreapta (în sensul m e r s u l u i acelor
F i g . 27. P l a n u l de
deviere a l u m i n i i ceasornicului) se numesc ăextrogire şi se notează cu
polarizate. semnul ( + ), scris înaintea n u m e l u i substanţei, i a r cele
care deviază p l a n u l l u m i n i i polarizate spre stînga
se numesc levogire şi se notează cu semnul ( — ). D e e x e m p l u , alcool
( - f ) - a m i l i c o p t i c a c t i v , a c i d ( + ) - l a c t i c , (—)-glucoză.
IZOMERIA OPTICA 65

P r o p r i e t a t e a de a d e v i a p l a m i l l u m i n i i polarizate, adică activitatea


optică, o prezintă m u l t e substanţe. Unele d i n t r e ele, c u m sînt cuarţul*
c l o r a t u l de p o t a s i u etc. manifestă această p r o p r i e t a t e n u m a i cînd se
găsesc în stare cristalină; de îndată ce sînt în stare topită sau d i z o l v a t a ,
ele n u m a i prezintă a c t i v i t a t e optică.
F a n t u l că unele substanţe în stare cristalină sînt o p t i c a c t i v e , i a r
i n stare dizolvară sau în stare de v a p o r i , adică dispersate molecular,
n u m a i sînt o p t i c a c t i v e , arată că l a asemenea substanţe p r o p r i e t a t e a de
a f i o p t i c a c t i v e este legată de s t r u c t u r a l o r cristalină şi n u de s t r u c t u r a
moleculelor l o r .
Sînt însă alte substanţe, ca alcoolul amilîc, a c i d u l t a r t r i c , glucoza
etc. care sînt o p t i c a c t i v e atît în stare solidă, cît şi în stare de v a p o r i sau
în soluţie. L a asemenea substanţe, a c t i v i t a t e a este cauzată de o anumită
structură a moleculelor l o r .
S-a constatat că p e n t r u fiecare compus c h i m i c care este o p t i c a c t i v
există u n a l t compus c h i m i c c u aceleaşi proprietăţi chimice şi fizice, care
se deosebeşte însă de p r i m u l p r i n f a p t u l că deviază p l a n u l l u m i n i i p o l a ­
rizate c u acelaşi u n g h i , însă în sens contrar.
Izomerii care au aceleaşi proprietăţi fizice şi chimice, dar care se
deosebesc între ei prin însuşirea de a devia
planul luminii polarizate cu acelaşi unghi,
însă în sens opus, se numesc antipozi op­ H
tici sau enantiomeri.
Existenţa izomeriei optice, a fost
observată p e n t r u p r i m a dată de L .
Pasteur, care, în 1848, a enunţat urmă­
toarea lege fundamentală: „Fiecărui
compus optic activ îi corespunde un al
doilea compus, de asemenea optic activ,
avînd unghiurile de rotaţie egale ca va­
loare, dar opuse ca sens".
î n c ă înainte de a se cunoaşte bine
teoria s t r u c t u r i i substanţelor, L . Pasteur
a a f i r m a t că substanţele sînt o p t i c ac­
t i v e dacă a u molecule asimetrice, p r i n ­
c i p i u care a fost c o n f i r m a t de observa­
ţiile l u i v a n ' t H o f f şi L e B e l .
F i g . 28. Aşezarea substituenţilor faţă
într-adevăr, aşezarea celor p a t r u de a t o m u l de c a r b o n .
substituenţi diferiţi a i a t o m u l u i de car­
b o n se poate face n u m a i în două m o d u r i ( f i g . 28). Cele două f o r m e care
rezultă sînt nesuperpozabile, adică se comportă între ele ca o b i e c t u l şi
i m a g i n e a l u i în oglindă sau ca mîna dreaptă faţă de mîna stîngă (struc-

5 - c. 181
66 NOŢIUNI DESPRE IZOMERIE

t-uri enantiomorfe). E l e n u se p o t suprapune n i c i p r i n rotaţie, n i c i p r i n


translaţie, adică n u a u u n p l a n de s i m e t r i e . ) U n e x e m p l u îl prezintă 1

a l c o o l u l a m i l i c o p t i c a c t i v , C H — C H ( C H ) — C H O H . Se observă că de
2 5 3 2

u n a t o m de c a r b o n sînt legaţi p a t r u substituenţi diferiţi : — C H , — H , 2 5

C H 3? C H o O H . Acest a t o m de c a r b o n este deci a s i m e t r i c . ( P e n t r u


diferenţiere se notează c u o steluţă C).
Kepartiţia substituenţilor în j u r u l a t o m u l u i de c a r b o n a s i m e t r i c se
poate face în două m o d u r i d i f e r i t e :

H C .
5 2 .C»H=
C .C. o>

H C 3 CH OH
2 HOH C 2 ^ C H :

î n m o d u l acesta configuraţia u n e i molecule este ca i m a g i n e a în


oglindă a celeilalte molecule ( f i g . 29).

CoH
2" 5

CH OH 2 HOH C 2

F i g . 29. F o r m u l e l e spaţiale ale alcoolilor a m i l i c i o p t i c a c t i v i .

U n a d i n f o r m e este i z o m e r u l d e x t r o g i r , i a r cealaltă, i z o m e r u l l e v o g i r ,
după c u m rotesc p l a n u l de polarizare a l u m i n i i l a d r e a p t a sau l a stînga.
U n u l faţă de a l t u l , aceşti i z o m e r i sînt a n t i p o z i o p t i c i .
D a c ă de u n a t o m de c a r b o n sînt legaţi d o i substituenţi i d e n t i c i , sub­
stanţa respectivă n u m a i este o p t i c activă. într-adevăr, dacă d o i s u b s t i ­
tuenţi sînt i d e n t i c i , înseamnă că p r i n ceilalţi d o i substituenţi şi p r i n
a t o m u l de c a r b o n se poate trece u n p l a n , care v a f i p l a n u l de simetrie a l
moleculei. P r i n aceasta dispare a s i m e t r i a moleculei şi deci a c t i v i t a t e a
optică a substanţei. A s t f e l , dacă se tratează, de e x e m p l u , i o d u r a de a m i l
c u h i d r o g e n în stare născîndă, i o d u l este înlocuit p r i n h i d r o g e n , obţinîn-
du-se 2 - m e t i l - b u t a n , C H - C H ( C H ) — C H , substanţă
2 5 3 care este o p t i c
3

) S e numeşte plan de simetrie u n p l a n care taie u n obiect în două jumătăţi, astfel încît o
x

jumătate se comportă faţă de cealaltă c a o b i e c t u l şi i m a g i n e a l u i I n oglindă.


IZOMERIA OPTICA 67

inactivă, deoarece l a a t o m u l de c a r b o n c e n t r a l sînt legaţi d o i radicali


identici (CH ). 3

I o d u r i de amil 2-Metilbutan
(optic activ) (optic inactiv)

D u p ă c u m se ştie, i z o m e r i i care se deosebesc între ei p r i n aşezarea


spaţială a a t o m i l o r în moleculă sînt stereoizomeri : i z o m e r i i o p t i c i sînt
deci stereoizomeri.
Măsurarea activităţii optice. U n g h i u l a c u care d i f e r i t e substanţe
o p t i c a c t i v e deviază p l a n u l l u m i n i i polarizate variază c u diferiţi f a c t o r i :
c u n a t u r a substanţei, c u grosimea s t r a t u l u i străbătut de lumină, c u t e m ­
p e r a t u r a şi, în cazul soluţiilor, c u concentraţia soluţiei. D e asemenea,
avînd în vedere că măsurătorile u n g h i u l u i de deviere se fac c u lumină
monocromatică, t r e b u i e indicată şi l u n g i m e a de undă a l u m i n i i . (De
obicei se foloseşte l u m i n a de sodiu, adică l i n i a D d i n spectrul s o d i u l u i ,
X = 5890 Â.) P r a c t i c , u n g h i u r i l e de rotaţie se măsoară c u p o l a r i m e t r u l .
P e n t r u a p u t e a e x p r i m a în m o d exact mărimea activităţii optice a d i f e r i ­
telor substanţe, în soluţie sau în stare pură, se recurge l a noţiunea de
rotaţie specifică, notată c u [ a ] .
Dacă a este u n g h i u l de deviere ( c i t i t l a p o l a r i m e t r u ) a l u n u i s t r a t de
l d m grosime d i n t r - o substanţă pură, de densitate d, a t u n c i rotaţia speci­
fică este dată de expresia :

[«]?=-£
ta
î n cazul soluţiilor se ţine seamă şi de concentraţie, respectiv de c g
substanţă existentă în 100 m l soluţie; în acest caz, expresia rotaţiei
specifice este :

[a]|0= «ioo
lC
D e a i c i rezultă că rotaţia specifică poate fi definită drept unghiul cu
care este deviat planul luminii polarizate, cînd lumina trece printr-un strat
de 1 dm grosime al unei soluţii de 1 g substanţă optic activă în 1 ml soluţie.
Rotaţia specifică m a i poate v a r i a şi c u n a t u r a d i z o l v a n t u l u i .
O dată cu valoarea rotaţiei specifice se indică şi sensul de rotaţie a
p l a n u l u i l u m i n i i polarizate, l a d r e a p t a sau l a stînga. D e e x e m p l u , rotaţia
specifică a alcoolului a m i l i c l e v o g i r , l a 20°C, în l u m i n a de sodiu, este
-5°,9.
68 NOŢIUNI DESPRE IZOMERIE

R a c e n i i c i . î n natură se întîlnesc numeroase substanţe o p t i c a c t i v e .


S-a c o n s t a t a t , însă, că dacă se prepară pe cale de sinteză substanţe care
conţin a t o m i de carbon a s i m e t r i c i , ele îndeplinesc condiţiile u n e i sub­
stanţe o p t i c a c t i v e , dar n u deviază p l a n u l l u m i n i i polarizate. Acest f a p t
este d a t o r i t existenţei în p r o d u s u l de sinteză atît a moleculelor d e x t r o -
g i r e , cît şi a moleculelor levogire în amestec echimolecular (deoarece con­
diţiile de sinteză sînt i d e n t i c e p e n t r u ambele t i p u r i de molecule). D e v i e r i l e
p l a n u l u i de polarizare sînt deci compensate şi p r o d u s u l de sinteză este
i n a c t i v . Asemenea amestecuri de substanţe se numesc forme racemice sau
racemici. E l e se notează c u ( ± ) . D e e x e m p l u a c i d ( ± ) - l a c t i c .
î n stare gazoasă, lichidă sau dizolvată, r a c e m i c u l este f o r m a t d i n t r - u n
amestec a l celor d o i a n t i p o z i ; în stare cristalină însă, el poate exista în
t r e i f o r m e d i f e r i t e : conglomerate, combinaţii racemice {racemate) şi cristale
mixte (pseudoracemate).
Conglomeratele sînt amestecuri mecanice de cristale levogire şi cris­
tale d e x t r o g i r e , între care n u există combinaţie chimică.
Combinaţiile racemice (racemate) sînt combinaţii moleculare ale celor
d o i a n t i p o z i o p t i c i ; f o r m a r e a l o r poate f i comparată c u f o i marea u n e i
sări duble. Deoarece în soluţie sau în stare de v a p o r i combinaţia racemică
se descompune în componente, adică în cei d o i a n t i p o z i o p t i c i , înseamnă
că comportarea ei crioscopică, c o n d u c t i b i l i t a t e a , densitatea şi r e a c t i v i ­
t a t e a chimică sînt i d e n t i c e c u cele ale a n t i p o z i l o r o p t i c i . Combinaţia r a ­
cemică se deosebeşte însă de aceştia, n u n u m a i p r i n a c t i v i t a t e optică, ci
şi p r i n proprietăţile caracteristice fazei solide (adică p u n c t de t o p i r e ,
s o l u b i l i t a t e e t c . ) ; de asemenea, conţinutul de apă de cristalizare poate
f i d i f e r i t . D e e x e m p l u , a c i d u l t a r t r i c racemic cristalizează cu o moleculă
de apă, pe cînd cel a c t i v cristalizează fără apă.
Cristalele mixte (pseudoracemate) sînt soluţii solide ale a n t i p o z i l o r
o p t i c i , fără combinaţii c h i m i c e . E l e se aseamănă cu cristalele m i x t e reale,
adică cristalele care conţin două săruri în proporţii nestoechiometrice.
E o r m a în care se separă o substanţă racemică d i n t r - o soluţie sau
topitură, adică sub formă de conglomerat, combinaţii racemice sau cris­
tale m i x t e , depinde de t e m p e r a t u r a l a care are loc cristalizarea. Fiecare
d i n aceste f o r m e este stabilă într-un a n u m i t d o m e n i u de temperatură.
D e e x e m p l u , t a r t r a t u l de a m o n i u şi sodiu se separă l a t e m p e r a t u r i peste
28°C sub formă de r a c e m a t , i a r sub 28°C, sub formă de c o n g l o m e r a t :

Separarea (scindarea) racemicilor în antipozi optici. Separarea race-


m i c i l o r în componente o p t i c a c t i v e este o problemă importantă, dar destul
de g r e u de realizat, ţinînd seamă de i d e n t i t a t e a proprietăţilor celor d o i
a n t i p o z i . Există t r e i metode de scindare, t o a t e elaborate de Pasteur.
IZOMERIA OPTICA 69

a) Separarea spontană constă în alegerea mecanică a a n t i p o z i l o r .


E a este posibilă cînd d i n soluţia u n u i r a c e m a t se separă l a o cristalizare
f o a r t e lentă a m b i i a n t i p o z i (în cazul cînd sînt m a i g r e u s o l u b i l i decît
r a c e m a t u l ) . Separarea se face după aspectul e x t e r i o r a l cristalelor.
Pasteur a separat astfel (cu a j u t o r u l unei pensete) cristalele de tartrat
de sodiu şi a m o n i u d e x t r o g i r e de cele
levogire (ceea ce este p o s i b i l n u m a i
sub 28°C). î n f i g . 30 sînt reprezentate
cristalele de t a r t r a t de sodiu şi a m o n i u
d e x t r o g i r şi l e v o g i r . Se observă deo­
sebirea între ele p r i n aşezarea asime­
trică a feţelor.
Metoda de separare spontană este
g r e u de a p l i c a t în practică, deoarece F i g . 30. C r i s t a l e de t a r t r a t de sodiu
si a m o n i u .
necesită o cristalizare în condiţii de­
t e r m i n a t e , pe lîngă f a p t u l că c o n g l o m e r a t u l se separă m a i r a r decît
combinaţia racemică. Combinaţia racemică n u poate f i scindată în m o d u l
acesta, deoarece, f i i n d combinaţie moleculară, cristalizează u n i t a r d i n
soluţie.
b) Separarea pe cale biochimică se bazează pe observaţiile l u i Pasteur
că ciuperci sau b a c t e r i i care cresc în soluţiile u n o r combinaţii racvmice,
se hrănesc n u m a i cu u n u l d i n a n t i p o z i , lăsînd celălalt neatins. A s t f e l ,
ciuperca Penicillium glaucum crescută într-o soluţie conţinînd ( ^ - t a r ­
t r a t de a m o n i u asimilează a n t i p o d u l d e x t r o g i r şi lasă neatins a n t i p o d u l
l e v o g i r . î n m o d u l acesta se poate izola n u m a i u n u l d i n a n t i p o z i i o p t i c i d i n
amestecul racemic.
c) Separarea pe cale chimică este m e t o d a cea m a i des aplicată p e n t r u
scindarea u n u i racemic în a n t i p o z i o p t i c i . P r i n c i p i u l pe care se bazează
această metodă este f a p t u l că dacă se combină u n r a c e m i c c u o substanţă
o p t i c activă, a t u n c i rezultă două substanţe care n u m a i sînt a n t i p o z i .
D e e x e m p l u , p e n t r u a scinda u n a c i d racemic, c u m este a c i d u l t a r t r i c ,
el se combină cu o bază o p t i c activă, c u m este ( + )-cinconina ( u n a l c a l o i d ) .
î n u r m a combinării rezultă două săruri: u n a compusă d i n a c i d u l ( + ) -
t a r t r i c şi ( + )-cinconină şi cealaltă, d i n a c i d u l ( — ) - t a r t r i c şi ( + )-cinco-
nină. Aceste săruri n u sînt a n t i p o z i o p t i c i ( a t o m u l de carbon a l cinconinei
este + în ambele săruri), c i diastereoizomeri; ele a u o s o l u b i l i t a t e diferită
şi se p o t separa p r i n cristalizare fracţionată. După separarea sărurilor,
ele se tratează c u h i d r o x i d de sodiu sau u n a c i d m i n e r a l ; d i n t r - o sare se
separă cinconina şi a c i d u l ( + ) - t a r t r i c , i a r d i n a doua sare, c i n c o n i n a şi
acidul ( — )-tartric.
Izomeria optică a unor compuşi organici ce conţin în moleculă m a i
mulţi atomi de carbon asimetrici. Substanţele care conţin în moleculă
u n singur a t o m de carbon asimetric, de e x e m p l u alcoolul a m i l i c , a c i d u l
70 NOŢIUNI DESPRE IZOMERIE

l a c t i c e t c , se prezintă sub f o r m a a d o i i z o m e r i o p t i c a c t i v i , care p o t f o r m a


u n amestec racemic.
Sînt însă şi substanţe care a u m a i mulţi i z o m e r i o p t i c i . Existenţa u n u i
număr m a i m a r e de i z o m e r i o p t i c i a i unei substanţe organice se datoreşte
prezenţei a cel puţin d o i a t o m i de c a r b o n a s i m e t r i c i în molecula e i . C u
cît numărul a t o m i l o r de c a r b o n a s i m e t r i c i este m a i m a r e , c u atît numărul
i z o m e r i l o r o p t i c a c t i v i şi i n a c t i v i este m a i m a r e .
P e n t r u înţelegere, se consideră cazul general cel m a i s i m p l u , şi a n u m e
a l u n e i substanţe c u d o i a t o m i de c a r b o n a s i m e t r i c i , notaţi C şi C , pre­
x 2

cedaţi de s e m n u l + sau —, după sensul de rotaţie.


L a o asemenea substanţă există următoarele posibilităţi de f o r m e
de i z o m e r i :
I II III IV
+c x -c x +c x -Ci
-f-C 2 —C 2 —C 2 +C2

Combinaţiile I şi I I sînt o p t i c a c t i v e : a m b i i a t o m i de carbon rotesc


p l a n u l de polarizare în acelaşi sens; deci a c t i v i t a t e a optică a substanţei
este egală c u suma activităţilor optice ale celor d o i a t o m i de carbon.
Aşadar, combinaţiile I şi I I sînt a n t i p o z i o p t i c i .
L a combinaţiile I I I şi I V , u n a t o m de c a r b o n roteşte p l a n u l într-un
sens, i a r celălalt în sensul o p u s ; a c t i v i t a t e a optică a substanţei este egală
c u diferenţa activităţilor optice ale celor d o i a t o m i de carbon. Aceste
combinaţii sînt între ele de asemenea a n t i p o z i o p t i c i .
P r i n u r m a r e , l a o substanţă c u d o i a t o m i de carbon a s i m e t r i c i există
p a t r u i z o m e r i , care formează cîte două perechi de a n t i p o z i o p t i c i . Fiecare
pereche de a n t i p o z i o p t i c i poate f o r m a u n r a c e m i c ; aşadar, pe lîngă cei
p a t r u a n t i p o z i o p t i c i , m a i rezultă şi d o i r a c e m i c i .
Substanţele I şi I I I şi substanţele I I şi I V n u sînt a n t i p o z i o p t i c i ,
c i sînt între ele diastereoizomeri.
L a substanţe c u u n număr m a i mare de a t o m i de carbon a s i m e t r i c i ,
numărul stereoizomerilor este şi m a i mare. S-a constatat că l a o sub­
stanţă c u n a t o m i de c a r b o n a s i m e t r i c i în moleculă p o t e x i s t a 2 i z o m e r i
n

o p t i c i . Numărul r a c e m i c i l o r r e s p e c t i v i este de 2 . A s t f e l , p e n t r u o sub­


n _ 1

stanţă cu t r e i a t o m i de c a r b o n a s i m e t r i c i , există 2 = 8 i z o m e r i şi 2 = 4
3 2

racemici.
Există însă combinaţii l a care a t o m i i de carbon a s i m e t r i c i sînt i d e n ­
t i c i între e i (cei p a t r u substituenţi sînt i d e n t i c i l a cei d o i a t o m i de carbon).
L a asemenea combinaţii, numărul stereoizomerilor este m a i m i c decît
2 . D e e x e m p l u , în caziil u n e i substanţe cu d o i a t o m i de c a r b o n a s i m e t r i c i ,
n

l a care C şi C sînt i d e n t i c i , p e n t r u cazul precedent, substanţele I şi I I


x 2

sînt a n t i p o z i o p t i c i ; ele p o t f o r m a u n racemic. î n substanţele I I I şi I V ,


u n a t o m de c a r b o n roteşte p l a n u l de polarizare spre dreapta, i a r celălalt
spre stînga, însă c u acelaşi număr de grade, avînd în vedere că cei d o i
a t o m i de carbon a s i m e t r i c i sînt s t r u c t u r a l i d e n t i c i . Ca u r m a r e , a c t i v i ­
tăţile optice ale celor d o i a t o m i de carbon se compensează, i a r substanţa
IZOMERIA OPTICA 71

este o p t i c inactivă. Rezultă că I I I şi I V reprezintă aceeaşi substanţă.


A s t f e l , cercetînd f o r m u l a a c i d u l u i t a r t r i c , H O O C - C H O H - C H O H - C O O H ,
se observă că e l conţine d o i a t o m i de carbon a s i m e t r i c i , care sînt
însă s t r u c t u r a l i d e n t i c i (fiecare este legat de substituenţi i d e n t i c i ) .
Cînd cei d o i a t o m i de c a r b o n a s i m e t r i c i a u rotaţii egale şi de acelaşi sens
rezultă d o i a n t i p o z i o p t i c i : u n a c i d ( + ) - t a r t r i c şi u n a c i d ( — ) - t a r t r i c .
Cînd cei d o i a t o m i de c a r b o n a u rotaţii egale, dar de sens i n v e r s , acţiunea
l o r se anulează, i a r a c i d u l t a r t r i c respectiv este i n a c t i v . A c i d u l t a r t r i c cu
asemenea structură se numeşte a c i d wzezo-tartric, sau inactiv prin com­
pensare intramolecularâ. (O altă formă a a c i d u l u i t a r t r i c este a c i d u l ( ± ) -
t a r t r i c sau a c i d u l racemic. Şi e l este o p t i c i n a c t i v . )
D i n cele de m a i sus se observă că deşi f o r m a mezo ca şi f o r m a race­
m i c ă sînt o p t i c i n a c t i v e , ele se deosebesc f u n d a m e n t a l : f o r m a racemică
rezultă p r i n compensarea acţiunii optice a d o i a n t i p o z i , adică p r i n t r - o

OH HO OH

HO OH

COOH COOH COOH

COOH COOH COOH

I I I
H—C —OH HO — C — H H—C —OH
I H—C —OH
I H —C —OH
I I
HO-C— H
F i g . 31. F o r m u l e l e de configuraţieC O
şi Ode
H proiecţie ale izomerilor optici
ai a c i d u l u i t a r t r i c . COOH
I
compensaţie intermolecularâ,
COOH pe cînd f o r m a mezo rezultă p r i n compensarea
acţiunii optice a d o i a t o m i de carbon a s i m e t r i c i cuprinşi în aceeaşi m o l e ­
culă, adică p r i n t r - o compensaţie intramolecularâ. Ca u r m a r e , f o r m a race­
mică este scindabilă în a n t i p o z i o p t i c i , pe cînd f o r m a mezo n u este scin-
dabilă.
72 NOŢIUNI DESPRE IZOMERIE

F o r m u l e l e de configuraţie ale i z o m e r i l o r a c i d u l u i t a r t r i c sînt r e p r e ­


zentate în f i g . 3 1 . C u m însă aceste f o r m u l e sînt complicate, se preferă
u t i l i z a r e a f o r m u l e l o r de proiecţie rezultate p r i n rabaterea t u t u r o r sub-
stituenţilor în p l a n u l în care se găsesc a t o m i i de carbon a s i m e t r i c i .
Se observă că în formulele de proiecţie, formulele mezo a d m i t u n p l a n
de s i m e t r i e . O r i de cîte o r i o formulă de proiecţie plană a unei combinaţii
c u m a i mulţi a t o m i de c a r b o n a s i m e t r i c i a d m i t e u n p l a n de s i m e t r i e ,
ea reprezintă u n izomer i n a c t i v p r i n compensaţie intramoleculară.
Izomeria oplică a unor compuşi organici ai căror molecule n u conţin
un atom de carbon asimetric. I n afară de prezenţa u n u i a t o m de c a r b o n
de care sînt legaţi p a t r u r a d i c a l i diferiţi, a s i m e t r i a spaţială a moleculei, —
care se manifestă p r i n apariţia f o r m e l o r nesuperpozabile — poate f i p r o ­
vocată şi de alte cauze s t r u c t u r a l e . A s t f e l , derivaţi substituiţi a i alenei,
H C = C = C H , de t i p u l I (tetrasubstituiţi) sau chiar de t i p u l I I (disub-
2 2

stituiţi) :

a
\ c = c = c C \ c = c = c < / a

b X
M b' x
b
I II

p o t exista în două forme o p t i c a c t i v e , reprezentate p r i n formulele de


configuraţie I şi I , respectiv I I şi I I ( f i g . 32), fiecare f i i n d i m a g i n e a
a & a b

F i g . 3 2 . F o r m u l e l e de configuraţie ale celor două forme


optic a c t i v e ale derivaţilor substituiţi ai alenei.

în oglindă a celeilalte. Substituenţii sînt situaţi în plane perpendiculare,


deşi molecula n u conţine u n a t o m de carbon asimetric.
Compuşi a s i m e t r i c i fără carbon asimetric, care prezintă a c t i v i t a t e
optică, sînt şi spiranii. Aceştia conţin două c i c l u r i în l o c u l dublelor legă-
IZOMERIA OPTICA 73

t u r i d i n molecula a l e n e i ; planele celor dona c i c l u r i , u n i t e p r i n c a i b o n u l


c o m u n , sînt perpendiculare între ele. U n e x e m p l u îl prezintă d i h i d a n t o i n a :

HN CO N ,NH CO OC H N , ,0C N H
! > < ! I >c( j
OC N H ' X
CO N H HN OC x X
H N CO
Dihidantoina

T o t aşa, l a u n i i derivaţi a i b i f e n i l u l u i (v. „Hidrocarburi a r o m a t i c e


polinucleare cu nuclee i z o l a t e " ) , l a care substituenţii a u v o l u m m a r e ,
cele două c i c l u r i n u p o t f i coplanare, i a r rotaţia liberă a u n u i c i c l u în
r a p o r t cu celălalt ciclu este împiedicată. Ca u r m a r e a neplanităţii m o ­
leculei p o t exista două f o r m e izomere nesuperpozabile. U n e x e m p l u de
izomerie sterică cauzată de împiedicarea rotaţiei libere într-o moleculă
neplană — izomerie atropicâ — îl prezintă u n i i derivaţi a i a c i d u l u i difenic care
conţin grupe N 0 sau CI în poziţiile 6 şi 6' sau n u m a i u n a d i n acestea,
2

c u m este a c i d u l 6,6'-dinitrofenic :

HOOC COOH HOOC COOH


! I I I

\ = / \ _ / \ = / \ = /
A —V
5
~ V— '/ 5

0,N NO,
Bifenil Acid difenic Acid 6.6'-dmitrofenic

A c i d u l difenic, avînd în poziţia 6' u n a t o m de hidrogen, — care are d i m e n "


siune prea mică p e n t r u a împiedica rotaţia liberă a c a r b o x i l u l u i în p o z i ­
ţia 2 —, n u este scindabil în a n t i p o z i o p t i c i .

Sinteze asimetrice. Dacă într-o reacţie, între reactanţi i n a c t i v i se generează u n a t o m de


c a r b o n a s i m e t r i c , p r o d u s u l de reacţie este u n racemic, întrucît rezultă doi e n a n t i o m e r i , în p r o ­
porţie egală. U n e x e m p l u îl prezintă sinteza unei c i a n h i d r i n e p r i n adiţia acidului c i a n h i d r i c l a o
aldehidă :

H OH
H ! I
2 R - C ^ + 2HCN R - C - C N + R - C - C N
^O i I
OH H
(-)-Cian- (-i-)-Cian-
hidrină hidrină
50% 50%

Dacă, însă, u n u l d i n reactanţi este optic a c t i v , a t u n c i p r o d u s u l de reacţie este optic activ,


întrucît rezultă doi diastereoizomeri, în proporţie inegală. A s t f e l , pe cînd a c i d u l p i r u v i c , p r i n
r e d u c e r e , trece în a c i d u l l a c t i c r a c e m i c , esterul său m e n t i l i c (rezultat prin esterificarea a c i d u l u i
p i r u v i c c u alcoolul optic a c t i v ( — ) - m e n t o l ) , p r i n reducere c u a m a l g a m de a l u m i n i u dă u n
a m e s t e c de izomeri optici ai esterului m e n t i l i c a i acidului l a c t i c , în care predomină puţin i z o -
74 NOŢIUNI DESPRE IZOMERIE

m e r u l l e v o g i r ; h i d r o l i z a acestui a m e s t e c de esteri duce l a u n amestec de a c i z i l a c t i c i , care este


s l a b levogir. S - a r e a l i z a t o sinteză asimetrică :

COOC 1 0 H 1 9 COOH
H 0
2

- > H - C - O H H - -C¬ • O H
C H OH
1 0 l 9

I
CH 3
CH,
GOOC H- i n Ester mentilic al Acid (-)-lactic
l° l (AlHg)
A i 9

acidului ( - ) - l a c t i c > 50%


C= 0
i COOC 1 0 H 1 9 COOH
I + H„0
• H - C - O H C H OH
H - C - O H
1 0 l 9

I
CH3 CH 3

E s t e r mentilic a l Acid ( + )-lactic


acidului (+)-lactic < 50%
< 50%

U n e o r i o sinteză asimetrică poate fi realizată c u a j u t o r u l unor substanţe n a t u r a l e optic


a c t i v e , care a u r o l de c a t a l i z a t o r . A s t f e l , pe cînd s i n t e z a a c i d u l u i m a n d e l i c p r i n i n t e r m e d i u l
c i a n h i d r i n e i benzaldehidei duce l a u n produs i n a c t i v , prezenţa în a m e s t e c u l de reactanţi a
( — ) - c h i n i n e i duce l a o îmbogăţire de ( — ) - m a n d e l o n i t r i l , pe cînd prezenţa (-f-)-chinidinei duce l a
o îmbogăţire de ( 4 - ) - m a n d e l o n i t r i l :

(_)_chinină C H -CHOH-CN
6 5 C H -CHOH-COOH
6 5


51,5% formă dextro
C 6 H 5 - C / + HCN — 48,5% formă levo
^O
( + )-chinidină C H - C H O H - C N ->
6 5 C H -CHOH-COOH
6 5


54,3% formă dextro
45,7% formă levo

Sintezele a s i m e t r i c e c a t a l i z a t e de enzime p r o d u c aproape e x c l u s i v n u m a i u n u l d i n i z o m e r i .


A s t f e l , dacă l a a m e s t e c u l de reacţie, benzaldehidă şi a c i d c i a n h i d r i c , se adaugă o cantitate
mică de emulsină ( u n amestec de enzime d i n sîmburi de migdale a m a r e ) rezultă aproape e x c l u s i v
( + ) - m a n d e l o n i t r i l , c a r e , p r i n hidroliză, trece în a c i d ( — ) - m a n d e l i c {L.Rosenthaler, 1908).
Această sinteză efectuată in vitro dă o imagine a s u p r a m o d u l u i c u m se realizează în celule
v i i sintezele u n o r compuşi optic a c t i v i c a t a l i z a t e de enzime. D e e x e m p l u , organismul animalelor
s u p e r i o a r e foloseşte drept hrană n u m a i anumiţi i z o m e r i optic a c t i v i a i u n o r monozaharide s a u
a m i n o - a c i z i . S u b acţiunea stereospecifică a enzimelor d i n organism, aceşti izomeri suferă t r a n s ­
formări, pe c i n d a n t i p o z i i lor n u sînt asimilaţi.
MOMENT ELECTRIC 75

PROPRIETĂŢILE E L E C T R I C E A L E M O L E C U L E L O R

Moment electric. S-a c o n v e n i t să se considere sarcinile p o z i t i v e şi


negative ale unei molecule p o l i a t o m i c e ca f i i n d concentrate în a n u m i t e
p u n c t e în s p a ţ i u ; acestea sînt deci „centre de g r a v i t a t e " ale sarcinii p o z i ­
t i v e sau negative. Moleculele în care c e n t r u l sarcinilor p o z i t i v e n u se supra­
pune c u c e n t r u l sarcinilor negative se numesc molecule polare. E l e sînt
d i p o l i electrici. C e n t r u l sarcinilor p o z i t i v e formează p o l u l p o z i t i v a l mole­
culei şi c e n t r u l sarcinilor n e g a t i v e formează p o l u l n e g a t i v a l moleculei.
Produsul dintre sarcina electrică şi distanta dintre cei doi poli se numeşte
moment electric (dipolmoment) ; el se notează cu (JL si se exprimă în D e b y e
(1D = Î-IO" 1 8
u.e.s) :

(JL = e.r

u n d e e reprezintă sarcina electrică şi r distanţa d i n t r e „centrele de însu­


m a r e " ale sarcinilor.
V a l o r i l e m o m e n t u l u i electric a l unei molecule p o t da indicaţii asupra
t i p u l u i de legătură, c u m şi asupra configuraţiei moleculelor. A s t f e l dacă
s-ar considera că a c i d u l c l o r h i d r i c ar f i alcătuit d i n i o n i i H şi Cl~şi ţinînd
+

seamă de distanţa interatomică r = 1,27 Â , ar t r e b u i să rezulte u n m o m e n t


electric \x == 6,11 D . însă, e x p e r i m e n t a l s-a s t a b i l i t că m o m e n t u l electric
a l moleculei de a c i d c l o r b i d r i c gazos este 1,08 D . Aceasta înseamnă că
e l e c t r o n u l h i d r o g e n u l u i n u este t r a n s f e r a t complet a t o m u l u i de c l o r ; deci
legătura covalentâ H — C I are u n caracter parţial i o n i c .
Sub influenţa u n u i cîmp electric, în orice moleculă se produce o
deplasare a sarcinilor p o z i t i v e faţă de cele n e g a t i v e , astfel încît molecula
devine u n d i p o l , şi anume u n dipol temporar sau indus. F o r m a r e a u n o r
d i p o l i induşi şi orientarea l o r în cîmpul electric se numeşte polarizaţie.
î n cazul moleculelor polare, sub influenţa cîmpului electric produs între
plăcile u n u i condensator, p o l u l p o z i t i v a l acestor molecule se orientează
de l a sine spre placa negativă a c o n d e n s a t o r u l u i , i a r p o l u l n e g a t i v , spre
placa pozitivă. Această orientare se opune mişcării dezordonate, adică
agitaţiei t e r m i c e a moleculei. C u m agitaţia termică creşte cu t e m p e r a t u r a ,
înseamnă că orientarea moleculelor d i p o l i c e , adică polarizatia de orientare,
se face c u atît m a i g r e u c u cît t e m p e r a t u r a este m a i ridicată.
Spre deosebire de orientarea d i p o l i l o r permanenţi în cîmp electric,
polarizaţia indusă n u este influenţată de agitaţia termică.
M o m e n t u l electric a l u n e i molecule poate f i considerat ca însumarea
vectorială a v e c t o r i l o r i n d i v i d u a l i asociaţi c u fiecare d i n legăturile d i n
moleculă (şi numiţi deci momente de legătură). L a molecule b i a t o m i c e ,
m o m e n t u l electric este acelaşi c u m o m e n t u l de legătură; l a moleculele
p o l i a t o m i c e însă, m o m e n t u l electric reprezentînd însumarea vectorială a
m o m e n t e l o r de legătură, implică cunoaşterea u n g h i u r i l o r d i n t r e legăturile
76 PROPRIETĂŢILE ELECTRICE A L E MOLECULELOR

moleculei. De e x e m p l u în cazul moleculei de apă, m o m e n t u l ei electric


([L = 1,84 D ) a fost „ r e z o l v a t " în d o i v e c t o r i egali ca mărime şi formînd
între ei u n u n g h i corespunzător u n g h i u l u i de legătură observat, de 104°
(fig. 33). Fiecare d i n aceşti d o i v e c t o r i componenţi este deci m o m e n t u l
legăturii O — H ( [ A - H = 1,5 D ) .
0

Se indică momentele electrice ale u n o r legături frecvente în compuşi


o r g a n i c i (după Ed. Gould) :
Legătura H—N N—0 H-S C—N C-0 c-ci C-Br c=o
u,, în D 1,3 1,5 0,7 1,0 1,2 1,9 1,8 2,7

Aprecierea m o m e n t e l o r electrice ale legăturilor i n d i v i d u a l e d i n t r - o


moleculă pe baza m o d e l u l u i v e c t o r i a l dipolar a l moleculei n u este însă
t o t d e a u n a o metodă sigură d i n p u n c t de vedere
c a n t i t a t i v . î n unele c a z u r i , rezultatele c a l c u l u l u i
sînt a p r o p i a t e de mărimile e x p e r i m e n t a l e ; în
alte cazuri, însă, diferenţele sînt suficient de
m a r i . Cauzele p o t f i influenţa reciprocă a a t o ­
m i l o r sau grupelor de a t o m i d i n moleculă, care
condiţionează polarizări secundare, sau g r a d u l
d i f e r i t de h i b r i d i z a r e a l legăturilor d i n moleculă.
Ca metodă calitativă însă, m e t o d a m o d e l u l u i
F i g . 33. Calcularea momen­
v e c t o r i a l are o mare importanţă întrucît uşurează
telor legăturilor O — H . orientarea în m a t e r i a l u l e x p e r i m e n t a l şi sistema­
tizarea l u i .
F i i n d r e z u l t a n t a însumării vectoriale a m o m e n t e l o r de legătură,
m o m e n t u l electric g l o b a l a l u n e i molecule poate da indicaţii asupra struc­
t u r i i moleculelor respective. A s t f e l , comparînd momentele electrice ale
u n o r molecule de t i p u l A B (v. tabela 3) se poate trage concluzia că mole­
2

culele de C 0 sau C S sînt de formă liniară, ţinînd seamă că deşi legăturile


2 2

i n d i v i d u a l e C—O sau C —S sînt polare, m o m e n t u l d e t e r m i n a t e x p e r i m e n t a l

Tabela 3
Momente electrice ale unor molecule

Formula Substanţa (X, în D Formula Substanţa ut, iu D

H,0 Apă 1,84 C H


3 8 Propan 0,0
HCl A c i d clorhidric 1,03 C H
3 6 Propenă 0,35
so, B i o x i d de sulf 1,60 C H
6 6 Benzen 0,08
NH 3 Amoniac 1,46 C H
7 S Toluen 0,37
N0 2 B i o x i d de azot 0,4 CH C1 3 Clormetan 1,86
NO M o n o x i d de azot 0,13 GC1 4 Tetraclorură de carbon 0,0
co O x i d de carbon 0,1 C H C1
6 5 Clorbenzen 1,69
G0 2 B i o x i d de carbon 0,0 CH3OH Metanol 1,68
cs 2
Sulfură de carbon 0,0 CoH OH 5 Etanol 1,70
CH 4 Metan 0.0 C H N0
6 5 2 Nitrobenzen 3,95
SPECTRELE MOLECULELOR 77

a l moleculei este [i = 0. Momentele electrice d i f e r i t e de zero ale mole­


culelor de H 0 sau H S dovedesc f o r m a angulară a acestor molecule, sau
2 2

de piramidă trigonală p e n t r u N H . 3

Valoarea zero a m o m e n t u l u i electric a l m u l t o r molecule p o l i a t o m i c e


simetrice se explică p r i n compensarea reciprocă a m o m e n t e l o r legăturilor
i n d i v i d u a l e . A s t f e l , în cazul m e t a n u l u i , C H , deşi fiecărei d i n cele p a t r u4

legături C — H d i n această moleculă îi corespunde u n a n u m i t m o m e n t


electric, d i f e r i t de zero, totuşi, datorită s t r u c t u r i i tetraedrice simetrice a
moleculei de m e t a n , momentele legăturilor i n d i v i d u a l e se compensează
reciproc şi m o m e n t u l electric g l o b a l a l moleculei este zero. Dacă se sub­
s t i t u i e însă, u n u l d i n a t o m i i H d i n molecula C H p r i n t r - u n a l t a t o m sau 4

r a d i c a l m o n o v a l e n t , de e x e m p l u p r i n a t o m u l C I , compensarea internă a
momentelor legăturilor este perturbată şi molecula capătă u n m o m e n t
electric f i n i t , egal cu suma vectorială a m o m e n t e l o r legăturilor i n d i v i ­
duale. ( P e n t r u C H C 1 , [i = 1,86 D . )
3

SPECTRELE MOLECULELOR

U n fascicul de lumină solară t r e c u t p r i n t r - o prismă de sticlă este des­


compus m radiaţii componente m o n o c r o m a t i c e , formînd u n spectru con­
t i n u u . Eadiaţiile c u l u n g i m i de undă între 4 000 şi 7 600 A se găsesc în
regiunea vizibilă a s p e c t r u l u i . Eadiaţiile c u l u n g i m i de undă m a i m a r i de
7 600 A se găsesc în regiunea infraroşie a s p e c t r u l u i , după care se află

Raze
cosmice RazeT~
~* *~ RazeX
Ultraviolet

^ InFraroşu
Unde Hertziene
fi _ Radio

I ! i ! | | Y?\ ) 1 1 - l i 1 - i «- ) I

0,01 O.: 1 in 100 1000^10000 IO W IO 10* 10


5
W W" B 7 9 w
W 12
IO' 3
W* Angstromi
&1 10 100 1000 10000
V
u Microni
0.01 0,1 1 10 100 1000 cm
Vizibil 1 10 m
m
Fig. 34. S p e c t r u l e l e c t r o m a g n e t i c .

regiunea de microunde şi regiunea de unde radio. T o t aşa, radiaţiile c u


l u n g i m i de undă m a i m i c i de 4 000 A se găsesc în regiunea ultravioletă a
s p e c t r u l u i , după care v i n e regiunea radiaţiilor X. T o t a l i t a t e a acestor r e g i ­
u n i formează spectrul electromagnetic ( f i g . 34).
78 PROPRIETĂŢILE ELECTRICE A L E MOLECULELOR

P e n t r u orice radiaţie electromagnetică este valabilă relaţia :

c = Xv

în care : o este v i t e z a l u m i n i i ( 3 - I O c m - s " ) , X-lungimea de undă, e x p r i ­


10 1

mată în c m (sau în  , în cazul radiaţiilor u l t r a v i o l e t e şi v i z i b i l e ) , i a r


v-frecvenţa, exprimată în s" . U z u a l , în loc de a se e x p r i m a frecvenţa
1

în s" , ceea ce necesită n u m e r e f o a r t e m a r i , se preferă u t i l i z a r e a nume­


1

relor de undă, v a l o r i c egale c u i n v e r s u l l u n g i m i i de undă şi e x p r i m a t e


în c m " . 1

E n e r g i a u n u i f o t o n de lumină este dată de relaţia :

în care Ti este c o n s t a n t a l u i P l a n c k ( 6 , 6 2 - 1 0 erg-s). Ţinînd seamă că- 2 7

v se exprimă în s"" , înseamnă că energia se exprimă în ergi, respectiv


1

în cal ( 1 erg = 23,9-IO"" cal) D a c ă fiecare moleculă d i n t r - u n m o l de


9

gaz absoarbe cîte o cuantă de radiaţie, energia totală absorbită^ e s t e :

E' = Nhv

N f i i n d numărul l u i A v o g a d r o (6,02 • I O ) . î n tabela 4 sînt i n d i c a t e ener­


23

giile corespunzătoare cîtorva r e g i u n i d i n spectru, p e n t r u u n m o l .


Tabela 4

E n e r g i i l e corespunzătoare u n o r r e g i u n i d i n s p e c t r u pentru u n m o l

Lungimea Frecventa Energia


Regiunea spectrului de undâ s-1
cal • m o l - 1

cm

Radiaţii X 1 -10" 8
3 -IO 1 8
2,86-IO 8

Radiaţii u l t r a v i o l e t e 3-10" 5
1 -IO 1 5
9,53 - I O 9

Radiaţia galbenă 6-IO" 5


5 -IO 1 4
4,76 - I O 4

Radiaţia infraroşie 6-10- 4 5 -IO 1 3


4,76 - I O 3

Microunde 10 3-IO 9
2,86-IO" 1

U n d e radio 3 -IO 4
1 -IO 6
9,53 - 1 0 ~ 5

Spectrele p o t f i studiate în absorbţie sau în emisie.


Spectrele de absorbţie se obţin cînd o radiaţie continuă provenită de
la o sursă, — de e x e m p l u u n f i l a m e n t incandescent —, este trecută p r i n
substanţa de cercetat. Substanţa absoarbe d i n s p e c t r u l i n i i sau benzi
(absorbţie selectivă), sau porţiuni m a i m a r i (absorbţie continuă).
Spectrele de emisie se obţin cînd moleculei i se aplică o anumită energie.
Substanţele solide şi l i c b i d e în stare de incandescenţă e m i t spectre c o n t i n u e ,
pe cînd gazele incandescente e m i t spectre discontinue.
SPECTRELE MOLECULELOR 79

Spre deosebire de a t o m i , care formează spectre alcătuite d i n l i n i i


rezultate p r i n absorbţia sau emisia u n e i cuante de radiaţie (cînd u n elec­
t r o n trece de pe u n n i v e l de energie pe a l t u l ) , moleculele d a u spectre f o r ­
m a t e d i n benzi c o n t i n u e , difuze. N u m a i cu o aparatură sensibilă, adică
în condiţii de rezoluţie puternică, în spectru se observă că benzile sînt
f o r m a t e d i n l i n i i separate, d a r foarte a p r o p i a t e unele de altele.
" " ^ S p e c t r e l e moleculare p o t f i observate în p r i n c i p i u atît în absorbţie
cît şi în emisie. î n practică, însă, se preferă spectrele în absorbţie; n u m a i
în cazul u n o r molecule m i c i ( b i - şi t r i a t o m i c e ) şi stabile, spectrele p o t f i
observate şi în emisie. ( E n e r g i a care t r e b u i e aplicată u n e i molecule p e n t r u
a produce u n spectru de emisie poate cauza ruperea u n o r molecule m a r i . )
înregistrînd pe o diagramă absorbţiile r e l a t i v e l a d i f e r i t e l u n g i m i de
undă în funcţie de înseşi l u n g i m i l e de undă, se obţine spectrul de absorb­
ţie a l substanţei respective. (După c u m s-a arătat, în l o c u l l u n g i m i l o r de
undă se p o t folosi numerele de undă, în special în cazul spectrelor în i n f r a -
roşu.) M a x i m e l e curbelor obţinute reprezintă maximele de absorbţie. L a
l u n g i m i l e de undă respective, l u m i n a este absorbită selectiv şi cauzează
u n a n u m i t t i p de excitaţie a moleculei. E n e r g i a necesară p e n t r u excitaţie
este în funcţie de l u n g i m e a de undă a l u m i n i i absorbită de substanţă (în
c o n f o r m i t a t e c u relaţia l u i P l a n c k : E = hc/X).
I n t e r p r e t a r e a spectrelor moleculare se bazează t o t pe p r i n c i p i u l
frecvenţei, după care fiecare l i n i e spectrală de frecvenţă v corespunde
diferenţei de energie d i n t r e două stări cuantice ale m o l e c u l e i :

Jiv = AE = E i — E 2

F a p t u l că în spectrele moleculelor apare u n număr de l i n i i m u l t m a i


mare decît în spectrele a t o m i l o r se datoreşte posibilităţii de existenţă
a m a i m u l t o r stări energetice l a molecule decît l a a t o m i l i b e r i . A s t f e l , l a
gaze, l a presiune joasă, energia moleculelor se compune d i n însumarea
energiilor de rotaţie (E ), vibraţie (E ) şi electronică (E ) :
r v el

E = E + E
r 9 + E eî

Energia de rotaţie, E , se datoreşte r o t i r i i moleculei în j u r u l c e n t r u l u i


r

de greutate sau a u n o r părţi ale moleculei în j u r u l u n o r legături c h i m i c e .


Cum, c o n f o r m t e o r i e i cuantice, energia de rotaţie poate l u a n u m a i
v a l o r i d e t e r m i n a t e , variaţia energiei de rotaţie produce emisie de radiaţie
cu spectru de l i n i i : spectru de rotaţie.
E n e r g i a necesară p e n t r u a produce o tranziţie între două nivele
r o t a t o r i i f i i n d de cîteva c a l . m o l " 1
(0,00025—0,0025 e V ) , asemenea
tranziţii sînt provocate de radiaţii c u n u m e r e de undă 20—200 cm"" , 1

adică d i n regiunea m i c r o u n d e l o r . P r i n u r m a r e , spectrele de microunde sînt


spectre de rotaţie ale moleculei.
80 PROPRIETĂŢILE ELECTRICE A L E MOLECULELOR

Energia de vibraţie, E , acţionează asupra legăturilor a t o m i l o r sau


v

r a d i c a l i l o r componenţi într-o moleculă cauzînd o vibraţie a u n u i a faţă


de ceilalţi. Deoarece, c o n f o r m teoriei cuantice, energia de vibraţie poate
lua n u m a i v a l o r i d e t e r m i n a t e de condiţii cuantice, înseamnă că' radiaţia
legată de variaţia energiei de vibraţie produce u n spectru de l i n i i : spectru
de vibraţii.
D e obicei însă, u n s p e c t r u de vibraţie n u este p u r , c i este c o m b i n a t
cu spectrul de rotaţie, formînd u n spectru de vibraţie-rotaţie. ( î n t i m p u l
vibraţiei creşte distanţa medie între nucleele atomice ale moleculei, ceea
ce cauzează o m o d i f i c a r e a m o m e n t u l u i de energie. Aceasta se reflectă
asupra m o m e n t u l u i energiei de rotaţie.)
E n e r g i a necesară p e n t r u a produce o tranziţie între două nivele
v i b r a t o r i i f i i n d de cîteva k c a l - m o l " (10,05—1,2 e V ) , asemenea tranziţii
1

sînt provocate de radiaţii c u numere de undă 400—10 000 c m " , adică 1

d i n regiunea infraroşie a spectrului. C u m asemenea tranziţie de vibraţie


este însoţită întotdeauna de tranziţie de rotaţie, înseamnă că spectrele în
infraroşu sînt spectre de vibraţie-rotaţie.
Energia electronică cauzează tranziţia u n u i electron de pe u n n i v e l
de energie pe a l t u l , dînd naştere aceluiaşi fenomen o p t i c ca într-un a t o m
i z o l a t , adică producînd u n spectru electronic.
E x c i t a r e a electronică modifică însă, în general, şi starea cuantică
de vibraţie şi de r o t a ţ i e ; peste fiecare stare electronică se suprapune deci
o serie de nivele de energie de vibraţie şi de rotaţie. ( E x c i t a r e a puternică
a nivelelor electronice poate duce chiar l a desfacerea legăturilor covalenţe
d i n molecule.)
Cum diferenţa d i n t r e nivelele de energie electronică este m a i mare
de 30 k c a l - m o l " " , pe cînd diferenţa d i n t r e nivelele de energie de vibraţie
1

este de cîteva k c a l - m o l " , i a r diferenţa d i n t r e nivelele de energie de r o t a ­


1

ţie este de o r d i n u l a cîtorva c a l - m o l " , înseamnă că l a fiecare stare electro­


1

nică a u n e i molecule, îi p o t corespunde u n număr de subnivele de vibraţii


la. care diferenţa de energie este a 10-a pînă l a 100-a p a r t e d i n t r e două
nivele electronice succesive, după c u m fiecărui n i v e l de vibraţie îi cores­
p u n d e o serie de subnivele de rotaţie a căror diferenţă de energie este de
o r d i n u l a 100-a p a r t e d i n t r e două nivele de vibraţie.
î n m o d obişnuit, dacă o moleculă în stare A primeşte energie, ea
trece într-o stare excitată B, i a r în spectrul de absorbţie v a apare o l i n i e .
Cum însă orice tranziţie electronică este însoţită şi de o m o d i f i c a r e de
vibraţie, a cărei mărime este indicată de n i v e l u l de vibraţie iniţial şi cel
f i n a l , spectrul care apare v a f i alcătuit d i n t r - o serie de l i n i i . Ţinînd seamă
că o dată c u modificări în energia electronică şi de vibraţie se p r o d u c şi
tranziţii de rotaţii, înseamnă că p e n t r u orice m o d i f i c a r e a energiilor elec­
t r o n i c e şi de vibraţie, fiecare tranziţie de rotaţie v a produce şi ea o l i n i e
în spectru. C u m însă asemenea modificări în energia de rotaţie sînt foarte
m i c i (de o r d i n u l 0,005 e V ) , aceste l i n i i sînt strînse laolaltă. Fiecare t r a n ­
ziţie de vibraţie dă o bandă separată de acest t i p formată d i n l i n i i de
SPECTRE DE VIBRAŢIE — ROTAŢIE 81

rotaţie. întreaga serie de b e n z i p e n t r u o tranziţie electronică dată se


numeşte grup de benzi sau sistem de benzi.
E n e r g i a necesară p e n t r u a produce o tranziţie între două nivele elec­
t r o n i c e f i i n d m a i m a r e de 30 k c a l . m o l " (1,5—8,0 e V ) , înseamnă că ase­
1

menea tranziţii sînt produse de radiaţii c u l u n g i m i de undă de 1 500 —


8 0 0 0 Â adică d i n regiunea v i z i b i l şi u l t r a v i o l e t a s p e c t r u l u i . C u m ase­
?

menea tranziţie electronică este întotdeauna însoţită de numeroase t r a n ­


ziţii de vibraţie şi rotaţie, înseamnă că spectrele în vizibil şi ultraviolet
sînt electronice — vibratorii— rotatorii.
Spectre de rotaţie (spectre de microunde). Spectrele de rotaţie se
datoresc n u m a i variaţiei energiei de rotaţie a moleculei.
Molecule b i a t o m i c e d a u spectre de rotaţie p u r e n u m a i dacă a u m o ­
m e n t electric p e r m a n e n t . Moleculele p o l i a t o m i c e d a u spectre de rotaţie
m u l t m a i complicate, în special moleculele t r i d i m e n s i o n a l e , ţinînd seamă
că rotaţia acestora poate f i descompusă în t r e i componente de rotaţie,
în j u r u l a t r e i axe spaţiale perpendiculare între ele.
Deşi analiza spectrelor r o t a t o r i i (spectrelor de m i c r o u n d e ) a fost
efectuată l a compuşi r e l a t i v i s i m p l i , l u n g i m i l e legăturilor şi u n g h i u r i l e
d i n t r e legături d e t e r m i n a t e pe această cale a u p u t u t f i aplicate Ia molecule
m u l t m a i complicate. Ca u r m a r e , spectrele de m i c r o u n d e a u d e v e n i t u n
a u x i l i a r valoros p e n t r u cercetarea modernă a s t r u c t u r i i moleculelor.
Spectre de vibraţie. Spectre de vibraţie-rotaţie (Spectre în] infraroşu).
D u p ă c u m s-a arătat,' pe cînd în r e g i u n i l e u l t r a v i o l e t şi v i z i b i l ale s p e c t r u l u i
absorbţia u n e i radiaţii este cauzată de t r a n s f e r u l energiei acestei radiaţii
electronilor d i n n i v e l u l e x t e r i o r de energie a l u n e i molecule, — care a t u n c i
suferă o deplasare —, în regiunea infraroşu a s p e c t r u l u i absorbţia depinde
de vibraţii ale atomilor d i n moleculă, c u m si de rotaţia moleculei înseşi
(fig . 3 5 ) .
î n moleculă, a t o m i i se apropie şi se îndepărtează u n u l de a l t u l , adică
vibrează în j u r u l poziţiei l o r de e c h i l i b r u . Orice deplasare a a t o m i l o r faţă
de poziţia de e c h i l i b r a măreşte energia potenţială a s i s t e m u l u i , deter-
minînd apariţia u n e i forţe de revenire, care caută să readucă a t o m i i în
poziţia l o r de e c h i l i b r u . L a a m p l i t u d i n i m i c i , asemenea vibraţii p o t f i
considerate a r m o n i c e ; în general, însă, mişcarea n u este s t r i c t armonică.
Dacă într-o moleculă sînt n a t o m i , există t o t d e a u n a 3n-6 vibraţii
normale într-o moleculă neliniară şi 3w-5 vibraţii n o i m a l e într-o moleculă
liniară. (O vibraţie normală sau u n mod normal de vibraţie este aceea în
care t o a t e nucleele vibrează cu aceeaşi frecvenţă, de obicei în fază între
ele.) D e e x e m p l u , în molecula b i o x i d u l u i de carbon sînt p a t r u vibraţii
normale ( f i g . 36,a). Vibraţiile Vj şi v sînt vibraţii de valenţă, întrucît ele
3

se p r o d u c de-a l u n g u l l i n i i l o r de valenţă, şi a n u m e v l a care oscilaţiile


1?

a t o m i l o r de o x i g e n faţă de a t o m u l central de carbon se p r o d u c simetric,


este vibraţia de valenţă simetrică, pe cînd v , l a care, pe măsură ce u n a t o m
3

de o x i g e n se apropie, celălalt a t o m de o x i g e n se îndepărtează de a t o m u l


de carbon, ce intră şi e l în vibraţie, este vibraţia de valenţă asimetrică.

6 - c. 134
82 PROPRIETĂŢILE ELECTRICE A L E MOLECULELOR

A m b e l e vibraţii se p r o d u c c u aceeaşi frecvenţă. Vibraţiile v şi v sînt 2tt 2&

vibraţii de deformaţie, întrucît provoacă deformarea moleculei, şi anume


v se produce într-un p l a n perpendicular pe p l a n u l f i g u r i i şi v se produce
2a 2&

în p l a n u l f i g u r i i . A m b e l e vibraţii, deşi perpendiculare, a u aceeaşi frecvenţă;


se zice că ele sînt dublu degenerate.

Nivele de Lungimi de Regiunea Efectul absorb/iei energiei


energie unda (mp) speclra/6 de ca'tre mo/eculâ

Superioare
200
Ulira viol el

400

Vizibil D i
ep asore d e electroni

70D

Infraroşu
apropia! {OP} Or
Torsiune A lungire

20000
|
infraroşu
îndepărtat

inferioare \ Rotaţie

Mecanismul absorbţiei radiaţiilor

atomi combinaţi- molecule

• electroni

Fig. 3 5 . M e c a n i s m u l absorbţiei radiaţiilor.

î n cazul moleculei de apă există t r e i vibraţii n o r m a l e ( f i g . 36,b) :


vj este vibraţia de valenţă simetrică, v — vibraţia de deformaţie, i a r
2

v — vibraţia de valenţă asimetrică. î n cazul m e t a n u l u i , C H , există nouă


3 4

m o d u r i n o r m a l e de vibraţie, d i n t r e care p a t r u sînt vibraţii de valenţă şi


c i n c i sînt vibraţii de deformaţie.
Frecvenţele vibraţiilor de deformaţie sînt m u l t m a i joase decît cele
ale vibraţiilor de valenţă, ceea ce înseamnă că este m a i uşor să se defor­
meze o moleculă p r i n torsionare decît p r i n alungire.
P e n t r u ca în spectru să se poată observa o tranziţie, este necesar ca
m o m e n t u l electric a l moleculei să varieze în t i m p u l vibraţiei. D e aceea,
SPECTRE DE VIBRAŢIE - ROTAŢIE 83

l a molecula de b i o x i d de c a r b o n , vibraţia v l a care centrele de greutate 1?

ale sarcinilor electrice c o i n c i d în permanenţă, este inactivă în infraroşu,


pe cînd vibraţia v , care duce l a apariţia u n u i m o m e n t electric v a r i a b i l ,
3

este activă în infraroşu. D e asemenea este activă în infraroşu şi vibraţia


v care modifică u n g h i u l O—C —O şi deci este însoţită de apariţia'şi
2

variaţia u n u i m o m e n t electric.
( C u m cele două vibraţii d u b l u de- o o o o
St
0
generate v şi v a u aceeaşi frec¬
2 o 2 &
7*
venţă şi variaţie a m o m e n t u l u i ^2a
electric, în spectru apare o singură C
bandă.) î n cazul moleculei de apă,
m o m e n t u l electric f i i n d afectat de r
t o a t e cele t r e i vibraţii, în spectrul a
în infraroşu v o r apare t r e i b e n z i
fundamentale.
L a molecula C H , d i n m o d u - 4

r i l e de vibraţii n o r m a l e sînt a c t i v e
în infraroşu două, corespunzînd l a H H * > <
3 020 şi 1 3 0 6 c m " ( f i g . 37).1

S-a observat că a n u m i t e benzi


de vibraţie p o t f i asociate cu p r e ­ F i g . 36. Vibraţiile n o r m a l e ale moleculelor
zenţa u n o r legături sau grupe spe­ de b i o x i d de c a r b o n ( a ) şi de apă (b).
cifice în molecule, poziţia u n e i ase­
menea benzi v a r i i n d n u m a i puţin, în ceea ce priveşte frecvenţa, l a u n
număr mare de compuşi. D e e x e m p l u , toţi compuşii care conţin g r u p a

1200 1300 MO 2900 3000 3100 cm

F i g . 37. S p e c t r u l în infraroşu a l m e t a n u l u i .

c a r b o n i l , C = 0 , d a u o bandă de absorbţie puternică în d o m e n i u l 1 800—


1 650 c m " ( 5 , 5 6 - 6 , 0 6 jx).
1

L a i d e n t i f i c a r e a unei b e n z i de absorbţie c o n t r i b u i e m u l t şi i n t e n s i t a t e a e i . F a c t o r i i
care determină i n t e n s i t a t e a u n e i b e n z i sînt : p r o b a b i l i t a t e a tranziţiei, frecvenţa radiaţiei
şi numărul de m o l e c u l e d i n s t a r e a iniţială.
84 PROPRIETĂŢILE ELECTRICE A L E MOLECULELOR

P r a c t i c , toţi compuşii o r g a n i c i şi m a j o r i t a t e a compuşilor anorganici


au absorbţii caracteristice în i n f raroşu, pe cînd în v i z i b i l a u absorbţii carac­
teristice n u m a i substanţele colorate i a r în u l t r a v i o l e t a u absorbţii carac­
s

teristice n u m a i a n u m i t e clase de compuşi, în special cei a r o m a t i c i sau


cu sisteme conjugate.
Tabela o

Frecvenţa u n o r legături s a u grupe c a r a c t e r i s t i c e


d i n compuşi o r g a n i c i

Domeniul
Legătura
cm - 1

0 - H (liber) 3 6 5 0 - 3 590 2,74-2,79


0 — H (asociat) 3 5 7 0 - 3 200 2,80-3,13
N - H 3 5 0 0 - 3 200 2,86-3,13
E E C — H (acetilenică) 3 3 1 0 - 3 200 3,02-3,13
= C — H (alchenică) 3 030 3,3
C - H 2 9 2 6 - 2 850 3,38-3,51
S - H 2 6 0 0 - 2 550 3,85-3,92
C=N 2 2 6 0 - 2 215 4,43-4,52
N=N 2 1 6 0 - 2 120 4,63-4,72
c=o 1 8 0 0 - 1 650 5,56-6,06
c=c 1 6 6 0 - 1590 6,02-6,29
N = N 1 6 3 0 - 1 575 6,14-6,35
coo- 1 6 1 0 - 1 550 6,21-6,45
C H -
6 5 1 600 şi 6,25 şi
1 500 6,67
N0 2 1 5 6 0 - 1 500 şi 6 , 4 1 - 6 , 6 7 şi
1 3 6 0 - 1 300 7,35-7,69
CH, 1 4 8 5 - 1 445 6,73-6,92
G-CH 3 1 4 7 0 - 1 430 6,80-6,99
0 = C-0-H(acid) 1 4 4 0 - 1 395 şi 6,94 — 7,17 si
1 3 2 0 - 1 210 7,58-8,26
- 0 - 0 - 890-820 11,24-12,20

î n tabela 5 sînt i n d i c a t e , spre e x e m p l i f i c a r e , frecvenţele u n o r legături


sau grupe caracteristice d i n compuşi organici.
Eegiunea 5 000—2 000 c m (2—5(i) este caracteristică vibraţiilor
- 1

de valenţă ale legăturilor simple şi t r i p l e ; ea i n c l u d e şi vibraţiile de v a ­


lenţă O — H , care apar în m a j o r i t a t e a compuşilor o r g a n i c i . î n această
regiune absorb alcoolii şi f e n o l i i , aminele, a m i d e l e , h i d r o c a r b u r i l e , m e r -
c a p t a n i i , n i t r i l i i etc.
Eegiunea 2 0 0 0 — 1 500 c m (5,00—6,67[x) c u p r i n d e frecvenţele
- 1

vibraţiilor de valenţă, f o a r t e caracteristice, ale dublelor legături. î n


această regiune absorb aldehidele şi cetonele, a c i z i i c a r b o x i l i c i şi sărurile
lor, nitro-derivaţii, azo-derivaţii, alchenele, compuşii a r o m a t i c i etc.
Eegiunea 1 500—900 c m " ( 6 , 6 7 — l i p . ) este a frecvenţelor v i b r a ­
1

ţiilor de deformaţie. (De e x e m p l u , între 1 200 şi 1 400 c m se găsesc - 1

frecvenţele p e n t r u vibraţiile de deformaţie O — H . )


SPECTRE DE VIBRAŢIE-ROTAŢIE 85

Vibraţiile de deformaţie sînt m a i pnţin stabile ca frecvenţă şi deci


m a i pnţin caracteristice decît vibraţiile de valenţă. D e m u l t e o r i a u loc
şi fenomene de rezonanţă între vibraţiile a două grupe d i f e r i t e , dar cu
frecvenţe aproape coincidente, ceea ce îngreuiază şi m a i m u l t i n t e r p r e ­
t a r e a spectrelor d i n regiunea respectivă.
Eegiunea 9 0 0 — 6 0 0 c m (11,11—16,67fi.) este regiunea absorbţiilor
- 1

vibraţiilor de deformaţie în afara p l a n u l u i a legăturii 0 — H , d i n a r i l i .


Substituţiile în c i c l u l a r o m a t i c modifică numărul grupelor C — H care
vibrează şi deci cauzează modificări în spectru. Frecvenţa vibraţiei este
dependentă de numărul şi poziţia substituenţilor d i n n u c l e u şi, p r a c t i c ,
endentă de n a t u r a substituenţilor. A s t f e l , de e x e m p l u , în funcţie de
numărul de a t o m i de h i d r o g e n rămaşi l a nucleul benzenic s u b s t i t u i t ,
spectrele prezintă benzi intense în r e g i u n i l e :

Domeniul frecventelor
Numărul de
grupe C — H
cm - 1

5 770 - 7 3 0 Şi 13,0 - 1 3 , 7 şi
710 -690 14,1 - 1 4 , 5
4 770 -735 13,0 - 1 3 , 6
3 810 -750 12,4 - 1 3 , 3
2 860 -800 11,6 - 1 2 , 5
1 900 -860 11,11 - 1 1 , 6

Spectrele în infraroşu a u d e v e n i t , m a i ales în u l t i m i i a n i , u n a j u t o r


preţios p e n t r u identificarea şi determinarea u n u i număr imens de compuşi
organici.
Fiecare specie moleculară avînd u n număr mare de benzi de absorbţie
caracteristice, identificarea u n o r molecule necunoscute poate f i făcută
p r i n t r - o comparaţie directă. Benzile de absorbţie în regiunea 2—8fx
p o t f i i n t e r p r e t a t e c u uşurinţă, f i i n d d a t o r i t e u n o r grupe funcţionale
specifice. Deşi benzile de absorbţie d i n regiunea c u l u n g i m i de undă m a i
l u n g i , 8—16[x, sînt m a i g r e a i n t e r p r e t a b i l e , totuşi această p a r t e d i n
s p e c t r u l în infraroşu f i i n d caracteristică p e n t r u u n a n u m i t compus, este
utilă p e n t r u compararea s p e c t r u l u i u n e i substanţe necunoscute c u spec­
t r u l u n e i substanţe cunoscute : dacă două spectre sînt exact superpoza-
b i l e , compuşii r e s p e c t i v i p o t f i consideraţi ca f i i n d i d e n t i c i ; dacă două
spectre în infraroşu (obţinute cu aceeaşi tehnică) sînt d i f e r i t e , moleculele
sînt neidentice.
Spectrele în infraroşu p o t da indicaţii şi asupra purităţii u n e i sub­
stanţe. Prezenţa u n o r impurităţi se manifestă p r i n apariţia u n o r b e n z i
adiţionale în spectrul unei substanţe pure. D e aceea, izolarea u n e i a n u m i t e
substanţe p r i n îndepărtarea impurităţilor, — adică p u r i f i c a r e a acelei
substanţe. — poate f i urmărită după dispariţia acestor benzi adiţionale
d i n s p e c t r a l în infraroşu.
86 PROPRIETĂŢILE ELECTRICE A L E MOLECULELOR

Spectre electronice (Spectre în vizibil şi ultraviolet). Este cunoscut


că, pe cînd l a a t o m i i l i b e r i , electronii sînt în cîmpul de atracţie a l u n u i
n u c l e u , electronii de valenţă a i moleculelor se găsesc în cîmpul a două
sau m a i m u l t o r nuclee a t o m i c e , cîmp care n u prezintă simetrie sferică.
P r i n absorbţie de energie, electronul este r i d i c a t d i n starea l u i f u n d a m e n ­
tală pe u n n i v e l s u p e r i o r ; întoarcerea l u i pe nivele inferioare se produce
cu emisie de energie radiantă.
D a c ă diferenţa de energie d i n t r e cele două nivele este m a i mică de
75 k c a l / m o l , înseamnă că s-a a b s o r b i t o radiaţie vizibilă (substanţa este
c o l o r a t ă ) ; diferenţe de energie între 75 şi 150 k c a l / m o l duc l a o absorbţie
în regiunea u l t r a v i o l e t u l u i a p r o p i a t , i a r diferenţe de energie de peste 150
k c a l /mol, l a o absorbţie în regiunea u l t r a v i o l e t u l u i de v i d .
D a r o dată c u variaţia energiei e l e c t r o n u l u i e x c i t a t se modifică şi
energia de vibraţie-rotaţie, distanţa între nucleele a t o m i c e , mişcările
nucleelor şi electronilor care se p o t influenţa reciproc etc. Ca u r m a r e ,
spectrele electronice p o t f i f o a r t e complexe. Fiecare bandă este alcătuită
d i n t r - u n număr de l i n i i f i n e , datorită modificărilor de energie rotaţională,
care se s u p r a p u n peste modificările de energie vibraţională şi electronică.
Asemenea b e n z i se e x t i n d pe u n i n t e r v a l l a r g de l u n g i m i de u n d ă ;
ele sînt caracterizate p r i n lungimea de undă l a care absorbţia este m a x i m ă
(X .)şi coeficientul molar de extincţie l a această l u n g i m e de undă ( e ) .
maa max

Coeficienţul m o l a r de extincţie se defineşte p r i n legea L a m b e r t - B e e r :

în care I şi I s i n t intensităţile u n e i radiaţii m o n o c r o m a t i c e înainte şi după trecerea p r i n t r - u n


0 d

s t r a t gros de d c m a l u n e i soluţii care conţine c m o l / l d i z o l v a n t .

L a d e t e r m i n a r e a s p e c t r u l u i de absorbţie a u n e i substanţe p u r e într-o


serie de dizolvanţi s-au c o n s t a t a t m i c i diferenţe în ce priveşte localizarea
şi i n t e n s i t a t e a b e n z i l o r de absorbţie. Aceste influenţe ale d i z o l v a n t u l u i
sînt d a t o r i t e posibilităţii u n o r interacţiuni între compus şi d i z o l v a n t ;
ele d e p i n d de n a t u r a d i z o l v a n t u l u i şi a substanţei d i z o l v a t e (polară sau
nepolară).
L a spectrele de absorbţie electronice ale u n o r m o l e c u l e , l a l u n g i m i
de undă m a i s c u r t e , s p e c t r u l de b e n z i d e v i n e s p e c t r u c o n t i n u u . Aceasta
înseamnă că, după ce a a j u n s în starea electronică superioară, m o l e c u l a
se disociază. Capătul de b a n d ă a părţii c o n t i n u e spre l u n g i m i l e de undă
m a r i corespunde cu energia minimă p e n t r u disocierea m o l e c u l e i . D e
e x e m p l u , în c a z u l m o l e c u l e i de J , o asemenea b a n d ă este l a 4 995 Â ,
2

adică corespunde u n e i e n e r g i i de 57,2 k c a l / m o l . Ţinînd seamă de excesul


de energie de 21,7 k c a l / a t o m - g a l a t o m u l u i , înseamnă că energia de diso­
ciere este de 35,5 k c a l / m o l .
Spectrele electronice sînt i m p o r t a n t e p e n t r u informaţiile pe care le
p o t da p r i v i n d stările e x c i t a t e ale m o l e c u l e i ; ele p e r m i t tragerea u n o r
corelaţii c a l i t a t i v e între s t r u c t u r a substanţei şi benzile electronice d i n
s p e c t r u l acesteia, în special în c a z u l sistemelor c o n j u g a t e .
SPECTRE ELECTRONICE 87

L a moleculele organice se deosebesc t r e i t i p u r i de e l e c t r o n i : e l e c t r o n i


în o r b i t a l i de legătură cr, e l e c t r o n i în o r b i t a l i de legătură TZ şi e l e c t r o n i
care n u se găsesc în o r b i t a l i de legătură, c i formează p e r e c h i de e l e c t r o n i
neparticipanţi. Tranziţiile cr - > cr*, TT - > TU* şi n - > a* d a u b e n z i de absorb­
ţie f o a r t e i n t e n s e ; tranziţia n —• n* dă b e n z i de absorbţie m u l t m a i
slabe. ) 1

P e n t r u o moleculă de hidrocarbură saturată, u n d e toţi e l e c t r o n i i se


găsesc în o r b i t a l i de legătură cr, s i n g u r u l t i p de b a n d ă de absorbţie este o
bandă cr — cr*. Aceste b e n z i se găsesc în r e g i u n e a 125 — 135 my..
D a c ă într-o moleculă saturată se găsesc şi a t o m i c u e l e c t r o n i n e p a r t i ­
cipanţi, a t u n c i se observă şi o bandă n cr*, de obicei în r e g i u n e a 180 —
— 2 0 0 mfx, deoarece e l e c t r o n i i neparticipanţi sînt m a i uşor excitaţi decît
e l e c t r o n i i participînd l a legăturile cr. P r i n u r m a r e , compuşi ca h a l o g e n u r i
de a l c h i l , a l c o o l i , a m i n e , absorb l a l u n g i m i de undă m a i m a r i decît h i d r o ­
c a r b u r i l e de l a care p r o v i n .
H i d r o c a r b u r i l e n e s a t u r a t e a u , pe lîngă b e n z i cr — cr*, b e n z i n — 7r*;
L a compuşii a l i f a t i c i , benzile n — TT* se găsesc în d o m e n i u l 1 8 0 — 1 9 0 m(i.,
i a r l a compuşii a r o m a t i c i , între 2 0 0 şi 2 1 0 m[x. L a compuşii c u g r u p e nesa­
t u r a t e de t i p u l 0 = O , C = N " , pe lîngă b a n d a de absorbţie în r e g i u n e a
1 9 0 m[x, cauzată de tranziţii 7 C - > T T * , m a i există b e n z i cauzate de tranziţii
w - > a * şi n —• 7r*, l a l u n g i m i de undă m u l t m a i m a r i . G r u p e l e care conţin
e l e c t r o n i TC sînt d e n u m i t e cromofori, i a r cele care conţin e l e c t r o n i n e p a r t i ­
cipanţi sînt d e n u m i t e auxocromi. Pe cînd c r o m o f o r i i conferă culoarea u n e i
substanţe, a u x o c r o m i i măresc i n t e n s i t a t e a b e n z i l o r d a t o r i t e c r c m o f o r i l o r
şi duc, de o b i c e i , l a mărirea l u i \ . î n t a b e l a 6 sînt indicaţi cîţiva cro-
max

m o f o r i m a i c a r a c t e r i s t i c i , împreună c u m a x i m e l e de absorbţie.

Tabela 6

Cîteva grupe eromofore tipice

Cromoforul Sistemul Exemplu m(x Dizolvantul

Etilenă >C = C< Octo-3-enă 185 8 000 Hexan


Acetilenă - C = C - Acetilenă 173 6 000 Vapori
Carbonil >C = 0 Acetonă 188 900 Hexan
Garboxil -COOH A c i d acetic 204 60 Apă

— —
Nitril - C = N Acetonitrilul < 160
Nitrozo - N = 0 Nitrozobutan 300 100 Eter
Nitro - N 0 2 Nitrometan 271 19 Alcool

A u x o c r o m i i t i p i c i sînt grupele h i d r o x i l , a l c o x i l , a m i n o , a l c h i l - a m i n o ,
a r i l - a m i n o , adică cele care p e r m i t conjugarea c u perechea de e l e c t r o n i
neparticipanţi de l a a t o m i i de o x i g e n sau azot.

) A s t e r i s c u l se referă l a s t a r e a activată.
88 PROPRIETĂŢILE ELECTRICE A L E MOLECULELOR

D a c ă în aceeaşi moleculă sînt prezenţi d o i sau m a i mulţi c r o m o f o r i ,


despărţiţi p r i n două sau m a i m u l t e legături s i m p l e , a t u n c i s p e c t r u l de
absorbţie este a p r o x i m a t i v egal c u suma b e n z i l o r de absorbţie ale g r u ­
pelor funcţionale. D a c ă , însă, grupele funcţionale fac p a r t e d i n t r - u n s i s t e m
c o n j u g a t , a t u n c i se produce u n n o u t i p de absorbţie c u A şi z mai m f l 2 max

m a r i ; c u cît conjugarea se p r o d u c e între u n număr m a i m a r e de centre


n e s a t u r a t e , c u atît \ şi z cresc m a i m u l t . A s t f e l :
mas max

Sistemul Exemplu ^max, mpi trnax

C = C - C= C Butadienă 217 21 000

C = C —C= C — C= C Hexatriena 258 35 000

Se consideră că a t u n c i cînd d u b l a legătură face p a r t e d i n t r - u n s i s t e m c o n j u g a t , e l e c t r o n u l 7z y

e x c i t a t , este răspindit pe întreaga l u n g i m e a conjugării. C u m asemenea d e l o c a l i z a r e micşorează


energia stării e x c i t a t e , absorbţia se deplasează spre l u n g i m i de undă m a i m a r i .

Spectrele electronice ale sistemelor benzeni ce diferă n e t de a n a l o g i i


lor a c i c l i c i . A s t f e l , b e n z e n u l , pe lîngă b a n d a de absorbţie r e l a t i v slabă
l a 255 m[i«, m a i manifestă d o u ă b e n z i p u t e r n i c e l a 184 şi 202 m\i. H i d r o ­
c a r b u r i l e p o l i n u c l e a r e c u c i c l u r i condensate a u b e n z i de absorbţie deplasate
spre l u n g i m i de undă m a i m a r i . A s t f e l , n a f t a l i n a are benzile de absorbţie
l a 220, 275 şi 312 m u , i a r f e n a n t r e n u l are benzile de absorbţie l a 2 5 2 ,
295 şi 330 m\i.
Deşi numărul compuşilor o r g a n i c i care absorb în regiunea u l t r a v i o l e t
este m u l t m a i redus decît cel a l compuşilor care absorb în regiunea i n f r a ­
roşu, i a r s p e c t r u l în infraroşu este m a i b o g a t în b e n z i şi m a i sensibil l a
variaţii de structură, spectrele în v i z i b i l şi u l t r a v i o l e t sînt f o a r t e u t i l e ,
m a i ales cînd sînt f o l o s i t e c u alte d a t e . A s t f e l , ele c o n t r i b u i e l a i d e n t i ­
f i c a r e a u n o r compuşi o r g a n i c i , ţinînd seamă că dacă d o i compuşi sînt
i d e n t i c i , şi spectrele l o r electronice t r e b u i e să f i e i d e n t i c e . întrucît v a l o r i l e
p e n t r u c o e f i c i e n t u l m o l a r de extincţie, s, p o t f i de o r d i n u l I O — I O (pe 4 5

cînd l a spectrele în infraroşu, ele depăşesc r a r e o r i I O ) , adică benzile sînt 3

m u l t m a i i n t e n s e , spectrele de absorbţie în u l t r a v i o l e t şi v i z i b i l p o t f i
u t i l i z a t e p e n t r u v e r i f i c a r e a purităţii u n e i substanţe.
D e deosebit folos a f o s t spectroscopia în u l t r a v i o l e t p e n t r u lămurirea
s t r u c t u r i i u n o r compuşi o r g a n i c i . Pe această cale a f o s t posibilă i d e n t i ­
f i c a r e a prezenţei s i s t e m u l u i a - n a f t o c b i n o n a în v i t a m i n a K sau a siste­
m e l o r 4 - m e t i l t i a z o l şi 2,5-dimetil-6-aminopiridină în v i t a m i n a B U n e l e v

analize c a n t i t a t i v e , d e t e r m i n a r e a c o n s t a n t e l o r de disociere ale a c i z i l o r


şi bazelor d i n m o d i f i c a r e a spectrelor de absorbţie c u _ p H - u l , s t u d i i de viteză
de reacţie etc. sînt de asemenea aplicaţii ale spectrelor electronice.
Spectre R a m a n . D a c ă o substanţă este expusă u n e i radiaţii m o n o -
c r o m a t i c e c u o anumită frecvenţă (provenită, de e x e m p l u , de l a o lampă
cu v a p o r i de m e r c u r prevăzută cu u n f i l t r u care lasă să treacă o singură
l u n g i m e de undă, de circa 4 000 Â ) , a t u n c i l u m i n a difuzată în u n g h i u r i
SPECTRE RAMAN 89

d r e p t e conţine frecvenţe d i f e r i t e de cele ale radiaţiei i n c i d e n t e . A s t f e l ,


dacă v\ este frecvenţa l u m i n i i i n c i d e n t e şi ~v frecvenţa l u m i n i i d i f u z a t e ,
d

a t u n c i "v, — v" = A 7 se numeşte frecvenţa Raman.


d P r i n u r m a r e , spre
deosebire de d i f u z i u n e a obişnuită, e f e c t u l E a m a n dă u n s p e c t r u care
conţine, în plus faţă de l u n g i m e a de undă iniţială, care cauzează e x c i ­
taţia, u n număr de l i n i i c u l u n g i m i de undă d i f e r i t e .
Deplasarea l i n i i l o r E a m a n faţă de l i n i a incidenţă este independentă
de frecvenţa l i n i e i i n c i d e n t e , d a r ea este caracteristică substanţei exa­
minate.
S p e c t r u l E a m a n este d a t de vibraţiile moleculare care modifică
p o l a r i z a b i l i t a t e a moleculei. A s t f e l , chiar molecule nepolare iniţial, d a r l a
care poziţiile nucleelor şi e l e c t r o n i l o r sînt m o d i f i c a t e sub influenţa u n u i
c î m p electric F, asociat l u m i n i i i n c i d e n t e , d a u spectre E a m a n .
M e c a n i s m u l e f e c t u l u i E a m a n are următoarea explicaţie. Cînd o
moleculă absoarbe radiaţia incidenţă, ea este ridicată l a u n n i v e l superior
de e n e r g i e ; emiţînd a p o i radiaţia E a m a n , ea cade l a u n n i v e l care, în
m o d obişnuit, se găseşte între starea iniţială şi cea excitată, astfel încît
V < v\. E n e r g i a corespunzătoare este diferenţa d i n t r e starea iniţială
d

şi cea finală. U n e o r i , însă, n i v e l u l f i n a l are energie m a i scăzută decît v a l o a ­


rea iniţială, astfel încît v" > " v ; radiaţiile produse în acest caz se numesc
d {

l i n i i „anti-Stokes". D a c ă m o l e c u l a r e v i n e l a n i v e l u l v i b r a t o r i u iniţial,
c u a n t a emisă are aceeaşi energie ; deci frecvenţa l u m i n i i emise este aceeaşi
c u a l u m i n i i i n c i d e n t e , adică f e n o m e n u l este n u m a i o difuzie a l u m i n i i
incidente.
A t î t spectrele E a m a n cît şi cele în infraroşu răspund l a vibraţii şi
rotaţii moleculare, s i m i l a r e , c u deosebirea că spectroscopia în infraroşu
foloseşte absorbţia radiaţiei de către moleculă, pe cînd spectroscopia
E a m a n utilizează radiaţia difuzată care este emisă.
Cu informaţiile obţinute c u a j u t o r u l spectrelor E a m a n s-au p u t u t
lămuri benzile electronice şi vibraţionale ale m u l t o r substanţe care a l t f e l
n u se p u t e a u cunoaşte. A s t f e l , molecule b i a t o m i c e h o m o p o l a r e d a u spectre
E a m a n datorită u n o r tranziţii vibraţionale şi rotaţionale, deşi ele n u
reacţionează d i r e c t cu radiaţii infraroşii. T o t aşa, vibraţii care sînt i n a c t i v e
în spectre n o r m a l e sînt deseori a c t i v e în efect E a m a n . D e e x e m p l u , vibraţia
de valenţă simetrică a moleculei de 0 O , care este inactivă în s p e c t r u l
2

infraroşu, poate f i observată în s p e c t r u l E a m a n (la 1 388 c m ) . (O v i b r a ­ - 1

ţie a a t o m i l o r în moleculă dă naştere u n e i frecvenţe în s p e c t r u l E a m a n


n u m a i cînd este însoţită de o m o d i f i c a r e a polarizabilitâţii m o l e c u l e i , pe
cînd o vibraţie a a t o m i l o r în moleculă dă naştere u n e i frecvenţe în i n f r a ­
roşu n u m a i cînd este însoţită de o m o d i f i c a r e a polarizaţiei moleculei.)
D e s i g u r , cele două m e t o d e de s t u d i u a energiei vibraţionale sînt c o m p l i ­
m e n t a r e . Cînd vibraţiile sînt a c t i v e în ambele t i p u r i de spectre, există
o biină concordanţă între r e z u l t a t e .
90 PROPRIETĂŢILE M A G N E T I C E A L E M O L E C U L E L O R

PROPRIETĂŢILE M A G N E T I C E A L E M O L E C U L E L O R

Ca orice particulă electrică în mişcare, u n e l e c t r o n d i n învelişul elec­


t r o n i c a l u n u i a t o m p r o d u c e u n cîmp m a g n e t i c . Datorită mişcării l u i în
j u r u l n u c l e u l u i , c u m şi mişcării l u i în j u r u l p r o p r i e i sale axe, u n e l e c t r o n
este c a r a c t e r i z a t p r i n u n m o m e n t m a g n e t i c o r b i t a l şi u n m o m e n t m a g n e t i c
de s p i n . M o m e n t u l m a g n e t i c a l u n u i a t o m , i o n sau moleculă este egal c u
suma geometrică a m o m e n t e l o r t u t u r o r e l e c t r o n i l o r existenţi în a t o m ,
i o n sau moleculă. Cînd componentele m o m e n t e l o r se compensează r e c i ­
p r o c , m o m e n t u l t o t a l a l a t o m u l u i , i o n u l u i sau m o l e c u l e i este zero. î n
caz de necompensare, a t o m u l , i o n u l sau m o l e c u l a are u n moment magnetic
permanent, (x. A t o m i i (sau i o n i i m o n o a t o m i c i ) care a u o r b i t a l i ocupaţi
c u u n s i n g u r e l e c t r o n , c u m şi moleculele (sau i o n i i p o l i a t o m i c i ) care con­
ţin a t o m i c u o r b i t a l i ocupaţi c u u n singur e l e c t r o n , a u m o m e n t e m a g n e ­
t i c e p e r m a n e n t e , de e x e m p l u N , C u , [ F e ( C Î T ) ] ~ .
2 +
6
3

Susceptibilitatea magnetică. D a c ă o substanţă este introdusă într-un


c î m p m a g n e t i c e x t e r i o r , E, aceasta v a p r o d u c e în substanţă o magnetizare
indusă, J . Cînd m a g n e t i z a r e a indusă n u are v a l o r i m a r i , există p r o p o r -
ţionalitatea : J = -/K, u n d e x reprezintă susceptibilitatea magnetică.
E a reprezintă m a g n e t i z a r e a indusă de u n i t a t e a de i n t e n s i t a t e a cîmpului
(X = î
n
l , s u s c e p t i b i l i t a t e a substanţelor este zero.
v i (

D u p ă s e m n u l şi v a l o a r e a susceptibilităţii m a g n e t i c e , substanţele se
împart în d i a m a g n e t i c e , p a r a m a g n e t i c e şi f e r o m a g n e t i c e .
Substanţele diamagnetice a u m o m e n t u l m a g n e t i c t o t a l egal c u zero,
r e z u l t a t p r i n compensarea c o m p o n e n t e l o r m o m e n t e l o r m a g n e t i c e i n d i v i ­
d u a l e . Cîmpul m a g n e t i c e x t e r i o r i n d u c e în substanţa diamagnetică u n
m o m e n t m a g n e t i c care este de sens opus cîmpului ( f i g . 38,a). S u s c e p t i b i ­
l i t a t e a magnetică a substanţelor d i a m a g n e t i c e este negativă ( x < 0) şi
f o a r t e m i c ă (de o r d i n u l I O " ) . 5

N ti N
M M

H H H
c) Diamagnetice b) Paramognef/ce c) Feromagne/ice

F i g . 38. C o m p o r t a r e a u n o r substanţe într-un cîirip m a g n e t i c e x t e r i o r .

Substanţele paramagnetice a u m o m e n t m a g n e t i c p e r m a n e n t , d a t o r i t în
special m o m e n t e l o r m a g n e t i c e o r b i t a l e ale e l e c t r o n i l o r . Aceste m o m e n t e ,
prezente în substanţă, d a r o r i e n t a t e h a o t i c , l a a p l i c a r e a cîmpului m a g n e t i c
e x t e r i o r se orientează în direcţia cîmpului, aşa încît substanţa se v a m a g n e -
SUSCEPTIBILITATEA MAGNETICA 91

t i z a în direcţia cîmpului ( f i g . 38,6). S u s c e p t i b i l i t a t e a magnetică a s u b s t a n ­


ţelor p a r a m a g n e t i c e este p o z i t i v ă ( x > 0), deşi m i c ă (de o r d i n u l I O ) . 2

Substanţele feromagnetice a u de asemenea m o m e n t m a g n e t i c p e r ­


m a n e n t , d a t o r i t în special s p i n i l o r e l e c t r o n i c i . Aceste m o m e n t e , p r e ­
zente în substanţă, sînt m a i m u l t sau m a i puţin o r i e n t a t e , astfel încît
l a a p l i c a r e a cîmpului m a g n e t i c e x t e r i o r , substanţa se v a m a g n e t i z a p u t e r n i c
în direcţia cîmpului ( f i g . 38,c). S u s c e p t i b i l i t a t e a magnetică a substanţelor
f e r o m a g n e t i c e este deci pozitivă ( x > 0) şi are v a l o r i m a r i (de o r d i n u l I O ) . 6

î n l u m i n a comportării substanţelor în ce priveşte permeabilitatea


magnetică, adică tendinţa l i n i i l o r m a g n e t i c e de forţă de a trece p r i n t r - u n
m e d i u (o substanţă), în comparaţie c u trecerea l o r p r i n v i d , se constată că :
l i n i i l e m a g n e t i c e de forţă n u p o t trece p r i n substanţe d i a m a g n e t i c e , d a r
t r e c p r i n cele p a r a m a g n e t i c e (şi f e r o m a g n e t i c e ) . Ca o consecinţă, aşezată
în cîmp m a g n e t i c , o substanţă diamagnetică se orientează p e r p e n d i c u l a r
pe direcţia cîmpului, pe cînd o substanţă paramagnetică (feromagnetică)
se orientează c u l u n g i m e a ei p a r a l e l c u cîmpul.
î n t r e s u s c e p t i b i l i t a t e a magnetică x Şi p e r m e a b i l i t a t e a magnetică [i
există relaţia :
^ = 4TTX + 1.

S u s c e p t i b i l i t a t e a magnetică a u n e i substanţe se p o a t e r e f e r i l a 1 c m 3

de substanţă (susceptibilitate de volum) sau l a 1 g de substanţă (suscep­


tibilitate de masă sau specifică) sau l a 1 m o l de substanţă (susceptibilitate
moleculară).
Susceptibilităţile m a g n e t i c e se p o t d e t e r m i n a e x p e r i m e n t a l .
Determinările de s u s c e p t i b i l i t a t e magnetică a u r o l i m p o r t a n t l a
s t u d i u l s t r u c t u r i i moleculelor. A s t f e l , s-a c o n s t a t a t că susceptibilităţile
m a g n e t i c e m o l e c u l a r e , x«oz? c o m p u n a d i t i v d i n susceptibilităţile a t o ­
s e

m i c e (incremente atomice), 7~ , l a care se adaugă anumiţi , , t e r m e n i cons­


A

t i t u t i v i " p r i n care se ţine seamă de particularităţile m o l e c u l e i d a t e (de


e x e m p l u prezenţa u n o r legături d u b l e sau a u n u i c i c l u a r o m a t i c ) .
E x e m p l u l 1. Ţinînd seamă că i n c r e m e n t u l a t o m i c este p e n t r u h i d r o g e n — 2 , 9 3 - I O şi - 6

p e n t r u c a r b o n — 6 , 0 0 - I O , s u s c e p t i b i l i t a t e a magnetică moleculară a h e x a n u l u i n o r m a l , C H ,
- 6
6 1 4

este :

t-moi= 6 X + 1 4 X
C H = -(6-6,00+14.2,93)-10~ = - 6
77,0-K)- 6

( V a l o a r e a obţinută e x p e r i m e n t a l este — 7 7 , 1 - I O - 6
.)

E x e m p l u l 2. Ţinînd seamă de s u m a contribuţiilor a şase a t o m i de c a r b o n şi a şase a t o m i


de h i d r o g e n , l a care se adaugă f a c t o r u l s t r u c t u r a l p e n t r u n u c l e u l b e n z e n i c ( — 1.44 - 1 0 ~ ) , 6

s u s c e p t i b i l i t a t e a magnetică moleculară a b e n z e n u l u i este :

Xmoi= - (6.6,00 + 6 - 2 , 9 3 ) . 1 0 - - { - ( - l , 4 4 ) . 1 0 -
6 6
= - 55,02-10-°

( V a l o a r e a obţinută e x p e r i m e n t a l este — 5 5 - 1 0 . ) - 6

Determinările de s u s c e p t i b i l i t a t e magnetică a u p e r m i s recunoaşterea


prezenţei u n u i e l e c t r o n n e c u p l a t într-o moleculă, problemă importantă
92 PROPRIETĂŢILE M A G N E T I C E A L E M O L E C U L E L O R

l a detectarea r a d i c a l i l o r l i b e r i în soluţii san l a s t u d i u l compuşilor m e t a l e l o r


tranziţionale.
Rezonanţa magnetică. E l e c t r o n u l sau n u c l e u l , ca sisteme m i c r o ­
scopice c u sarcină, cînd se rotesc în j u r u l p r o p r i e i l o r axe, generează u n
cîmp m a g n e t i c , P r i n u r m a r e , fiecare asemenea sistem este c a r a c t e r i z a t
->•

de u n m o m e n t c i n e t i c p r o p r i u , J — a l s p i n u l u i — şi de u n m o m e n t mag¬
n e t i c p r o p r i u , (JL.
D a c ă asupra u n u i asemenea s i s t e m se aplică a p o i u n cîmp m a g n e t i c
e x t e r i o r , H, a t u n c i s i s t e m u l v a e x e c u t a o mişcare de precesie, similară
g i r o s c o p u l u i în cîmpul gravitaţional, adică a x a l u i se v a mişca pe u n con
( f i g . 39). î n t r e cîmpul m a g n e t i c e x t e r i o r , H, şi m o m e n t u l m a g n e t i c p r o p r i u ,
[i, a l s i s t e m u l u i are loc o interacţiune, a cărei energie d e p i n d e de u n g h i u l
(6) d i n t r e \i şi H :
-> ->
E = — [L-H = — \i'H cos0

D a c ă peste cîmpul m a g n e t i c B", s t a t i c , se m a i a p l i c a s i s t e m u l u i u n


cîmp electromagnetic, p e r p e n d i c u l a r pe p r i m u l , H^H, a t u n c i se
poate p r o d u c e u n s c h i m b de energie c u acest c î m p , în u r m a căruia u n g h i u l
d i n t r e m o m e n t u l J şi cîmpul m a g n e t i c H se v a m o d i f i c a : p r i n absorbţia
unei c u a n t e de energie, 7&v, d i n cîmpul e x t e r i o r , acest
u n g h i v a creşte, i a r l a cedarea u n e i c u a n t e de ener-
l gie, e l se v a micşora. întrucît orientările, c u m şi
nivelele de energie corespunzătoare sînt c u a n t i f i ­
cate, relaţia care arată diferenţa de energie între
două orientări, &E = hv, este valabilă n u m a i p e n ­
t r u o anumită v a l o a r e a frecvenţei cîmpului. D e o a ­
rece p r i n rezonanţă se înţelege coincidenţa frecvenţei
p r o p r i i de oscilaţie a u n u i sistem c u frecvenţa oscilaţi­
ei e x t e r n e care interacţionează c u s i s t e m u l , înseamnă
că, în c a z u l de faţă, condiţia de rezonanţă este d a t ă
de coincidenţa frecvenţei p r o p r i i , v, de precesie, a
s i s t e m u l u i (frecvenţa Larmor), c u frecvenţa v a c î m ­ 0

p u l u i electromagnetic.
F i g . 39. Mişcare de pre­ D u p ă n a t u r a s i s t e m u l u i m i c r o s c o p i c , e f e c t u l de
cesie a u n u i s i s t e m m i
rezonanţă magnetică se numeşte :
croscopic de sarcină
într-un cîmp m a g n e t i c — rezonanţă magnetică nucleară ( r . m . n . ) , d a c ă
s i s t e m u l este u n n u c l e u ;
— rezonanţă magnetică electronică sau rezonanţă electronică de spin
(r.e.s.) dacă s i s t e m u l este u n e l e c t r o n sau m a i mulţi e l e c t r o n i formînd
învelişul electronic a l u n u i a t o m sau i o n .
REZONANŢA MAGNETICA 93

Diferenţa principală d i n t r e cele două efecte este cauzată de o r d i n u l


de mărime d i f e r i t a l m o m e n t e l o r m a g n e t i c e ale celor două m i c r o s i s t e m e .
E l e c t r o n u l avînd masa c u c i r c a 2 000 o r i m a i m i c ă decît a u n u i n u c l e o n ,
are m o m e n t u l m a g n e t i c de acelaşi număr de o r i m a i m a r e , deci frecvenţele
corespunzător m a i m i c i .
î n c a z u l condiţiei de rezonanţă magnetică electronică, care are expresia :
->
ftv = g^E

u n d e g este o constantă de proporţionalitate, care p e n t r u e l e c t r o n are


v a l o a r e a 2 , 0 0 2 3 , i a r (x este magnetonvl lui Bohr — Procopiu,
p care are
valoarea = eh/Aizmc = 9 , 2 7 1 - 1 0 ~ erg/gauss, rezultă că l a o i n t e n ¬
2 1

s i t a t e a cîmpului j f = 1 0 000 Gs, radiaţia absorbită de u n e l e c t r o n are


frecvenţa v = 28 000 M H z , deci se găseşte în r e g i u n e a de u n d e scurte
de r a d i o .
î n c a z u l condiţiei de rezonanţă magnetică nucleară, care are expresia :

7,
tiv =
J
u n d e (x este magnetonul
n nuclear şi are v a l o a r e a [i = 5,05 - 1 0 "
n
2 4
erg/Gs,
rezultă că l a o i n t e n s i t a t e a cîmpului E = 10 000 Gs, radiaţia absorbită
de u n p r o t o n are frecvenţa v = 42,577 M H z , deci se găseşte în r e g i u n e a
de m i c r o u n d e .
Aplicînd u n cîmp de frecvenţă m a r e , p e r p e n d i c u l a r faţă de cîmpul
s t a t i c E, de frecvenţă v, şi satisfăcîndu-se condiţia de rezonanţă m a g ­
netică :

liv = A-B = g\L$E (respectiv ^ E / J ) n

o p a r t e d i n e l e c t r o n i (sau p r o t o n i ) v o r a b s o r b i energie d i n cîmpul e x t e r i o r ,


trecînd pe u n n i v e l de energie s u p e r i o r . P o t avea loc însă şi tranziţii
i n v e r s e , de pe n i v e l e l e superioare pe cele i n f e r i o a r e . R a p o r t u l d i n t r e numă­
r u l p a r t i c u l e l o r de pe n i v e l u l s u p e r i o r , n şi cel i n f e r i o r , n , este d a t de
x 2

legea distribuţiei lui Maxwell-Boltzmann :

n
i _ -AE/RT
e

n 2

în care B = 1,99 c a l - g r d " - m o l , i a r T — t e m p e r a t u r a absolută.


1 - 1

P e n t r u a mări s e n s i b i l i t a t e a , se lucrează c u intensităţi m a r i ale cîmpu­


l u i , ţinînd seamă că pe măsura creşterii intensităţii cîmpului m a g n e t i c
E creşte AE, deci se măreşte diferenţa d i n t r e n şi n , şi ca u r m a r e creşte ± 2

absorbţia de energie d i n cîmpul de frecvenţă m a r e .


94 PROPRIETĂŢILE M A G N E T I C E A L E M O L E C U L E L O R

P r i n u r m a r e , spre deosebire de optică, u n d e se studiază spectrele


de emisie d a t o r i t e tranziţiilor de pe n i v e l e energetice superioare pe cele
i n f e r i o a r e , c u a j u t o r u l rezonanţei m a g n e t i c e se studiază spectrele de absorb­
ţie care apar ca u r m a r e a tranziţiilor de pe n i v e l e energetice i n f e r i o a r e
pe cele superioare.
L a o radiaţie de frecvenţă f i x ă , absorbţia are loc l a v a l o r i ale l u i H
p u ţ i n d i f e r i t e p e n t r u p r o t o n i i d i n molecule d i f e r i t e sau d i n aceeaşi m o l e ­
culă, d a r d i n poziţii neecbivalenţe. U n asemenea efect se numeşte
deplasare chimică; e l se exprimă p r i n relaţia :

unde H este cîmpul m a g n e t i c l a care se manifestă rezonanţa c o m p u s u l u i


c
->
cercetat şi H — cîmpul m a g n e t i c corespunzător a l u n e i substanţe de
r

referinţă (de o b i c e i apa sau t e t r a m e t i l s i l a n u l , S i ( C H ) ) . 3 4

Neconcordanţa d i n t r e cîmpul m a g n e t i c H a p l i c a t p r o t o n u l u i şi cîmpul


m a g n e t i c H a p a r e n t o b s e r v a t se datoreşte tendinţei e l e c t r o n i l o r d i n
a

j u r u l u n u i n u c l e u să ecraneze acesta faţă de cîmpul m a g n e t i c e x t e r i o r .


Deoarece l a o i n t e n s i t a t e a cîmpului dată, i n t e n s i t a t e a de absorbţie
este proporţională c u numărul p r o t o n i l o r prezenţi, s p e c t r u l r . m . n . dă
indicaţii a s u p r a numărului de specii de p r o t o n i , c u m şi asupra numărului
de p r o t o n i d i n fiecare t i p existenţi în moleculă. A s t f e l , de e x e m p l u , după
s p e c t r u l e t a n o l u l u i , C H — C H — O H ( f i g . 40) se deduce existenţa a t r e i
3 2

t i p u r i de p r o t o n i , r a p o r t u r i l e de i n t e n s i t a t e f i i n d 1 : 2 : 3 , ceea ce cores­
p u n d e c u p r o t o n i i d i n — O H , C H şi C H .2 3

Mărirea omogenităţii cîmpu­


l u i m a g n e t i c p e r m i t e să se obţină
efecte şi m a i f i n e decît deplasările
c h i m i c e . A s t f e l , în cazul s p e c t r u l u i
1 e t a n o l u l u i , r e a l i z a t într-un cîmp
de m a r e o m o g e n i t a t e , fiecare l i n i e
(semnal) este alcătuită l a rîndul
ei d i n m a i m u l t e l i n i i . Această
«5: structură fină a semnalelor se d a ­
toreşte interacţiunii reciproce d i n -
JL ^ t r e momentele magnetice, interac-
F i g . 40. S p e c t r u l de r e z o n a n t a magnetică ^ realizată p r i n i n t e r m e d i u l
nucleară a etanolului. e l e c t r o n i l o r de legătura.
Datorită f a p t u l u i că s t r u c t u r a
fină a b e n z i l o r de absorbţie p e r m i t e t r a g e r e a u n o r c o n c l u z i i asupra m o ­
d u l u i c u m sînt legate d i f e r i t e g r u p e de a t o m i în m o l e c u l e , spectroscopia
r . m . n . a d e v e n i t u n m i j l o c preţios p e n t r u cercetări în c h i m i a organică.
E a este folosită şi l a s t a b i l i r e a g r a d u l u i de c r i s t a l i n i t a t e a l u n o r p o l i m e r i ,
CĂLDURA DE FORMARE 95

ca de e x e m p l u a p o l i e t i l e n e i , l a e v a l u a r e a distanţei^ d i n t r e h i d r o g e n şi
alţi a t o m i în moleculele u n o r substanţe solide etc. î n tehnică, m e t o d a
spectroscopiei r . m . n . se aplică l a măsurarea cîmpurilor m a g n e t i c e , l a
s t u d i u l u n o r i z o t o p i r a d i o a c t i v i etc.
î n ce priveşte spectroscopia r.e.s., ea a p e r m i s lămurirea s t r u c t u r i i
r a d i c a l i l o r l i b e r i şi a m e t a l e l o r de tranziţie. Ţinînd seamă că l a moleculă,
s p e c t r u l de rezonanţă electronică de s p i n este d a t de s p i n u l e l e c t r o n i c
r e z u l t a n t p e n t r u întreaga moleculă, înseamnă că v o r da asemenea spectre
n u m a i acele molecule car.e a u s p i n u l r e z u l t a n t d i f e r i t de zero, adică m o l e ­
culele care conţin e l e c t r o n i necuplaţi.
Aplicată l a s t u d i u l r a d i c a l i l o r l i b e r i , m e t o d a spectroscopiei de r.e.s.,
p r i n s t u d i u l s t r u c t u r i i f i n e şi c h i a r h i p e r f i n e a b e n z i l o r de absorbţie, a
p e r m i s punerea în evidenţă a u n o r cantităţi e x t r e m de m i c i de r a d i c a l i
l i b e r i care apar în a n u m i t e reacţii c h i m i c e şi b i o c h i m i c e , c u m şi t r a g e r e a
u n o r serii de c o n c l u z i i c u p r i v i r e l a s t r u c t u r a diferiţilor r a d i c a l i l i b e r i
în soluţii sau cristale şi, u n e o r i , chiar decelarea u n o r r a d i c a l i l i b e r i n e c u ­
noscuţi încă.
Deşi de dată recentă, s t u d i u l c u a j u t o r u l spectroscopiei r.e.s., a adus
o serie de informaţii valoroase c u p r i v i r e l a c a t a l i z a eterogenă.

NOŢIUNI D E T E R M O C H I M I E

Căldura de formare. P r i n căldura de f o r m a r e , AH, a u n u i compus


se înţelege creşterea conţinutului caloric (adică c a n t i t a t e a de căldură
degajată sau absorbită), cînd u n m o l d i n acest compus se formează d i n
elementele componente. E l e m e n t e l e se consideră în aşa-numita stare
„ s t a n d a r d " , r e s p e c t i v în f o r m e l e l o r stabile în condiţii n o r m a l e : t e m p e r a ­
t u r a de 25°C şi presiunea de 1 a t m . S-a a d o p t a t convenţia că t o a t e ele­
m e n t e l e în starea l o r s t a n d a r d a u conţinutul caloric (entalpia) egal c u
zero. Ca u r m a r e , e n t a l p i a u n u i compus este egală c u căldura l u i de f o r m a r e .
Ţinînd seamă că e n t a l p i a u n u i element este zero şi că e n t a l p i a u n u i
compus este egală c u căldura l u i de f o r m a r e , se p o a t e calcula e f e c t u l t e r m i c
a l u n e i reacţii. A s t f e l , de e x e m p l u , considerînd reacţia de o x i d a r e a m e t a ­
n u l u i şi cunoscînd e n t a l p i i l e , deci căldurile de f o r m a r e ale c o m p o n e n t e l o r :

C H (g) + 2 0 (g) = C 0 (g) + 2 H 0 (1)


4 2 2 2

-17,9 0 -94,0 2(-68,3)

efectul t e r m i c a l reacţiei este :


AH = [- 94,0 + 2 ( - 68,3)] - [- 17,9 + 0] = - 212,7 k c a l
96 NOŢIUNI DE TERMOCHIMIE

Căldura de ardere (combustie). P r i n căldura de ardere se înţelege


variaţia e n t a l p i e i care însoţeşte arderea completă a u n u i m o l de compus.
A s t f e l , căldura de ardere a m e t a n u l u i este —212,7 k c a l , a b e n z e n u l u i
— 783,4 k c a l , a e t a n o l u l u i —327,0 k c a l .
Cunoaşterea căldurilor de ardere prezintă importanţă în cazul c o m ­
puşilor o r g a n i c i , m a i ales a l h i d r o c a r b u r i l o r , u n d e produsele de ardere sînt
b i o x i d u l de c a r b o n şi apa, deoarece d i n căldurile de ardere se p o t calcula
căldurile de f o r m a r e ale u n o r asemenea compuşi o r g a n i c i .
Energia de legătură. D i n observaţii asupra căldurilor de ardere,
r e s p e c t i v de f o r m a r e , ale u n o r compuşi o r g a n i c i s-a dedus că, căldurile
de f o r m a r e ale m o l e c u l e l o r d i n a t o m i a u în m a r e măsură u n caracter
a d i t i v . A c e s t f a p t este f o l o s i t l a calcularea energiei de legătură.
P r i n energie de legătură, numită şi căldură de formare a unei legături,
se înţelege cantitatea medie de energie necesară pentru desfacerea legăturilor
de acelaşi tip dintr-o moleculă a unui compus dat. D e e x e m p l u , a p a t r a
p a r t e d i n energia necesară de a desface o moleculă de C H în a t o m i C 4

şi H este considerată a f i energia de legătură p e n t r u legătura C — H .


T r e b u i e menţionat că energia de legătură n u este aceeaşi c u tăria unei
legături (denumită şi energie de disociere). A s t f e l l a m e t a n este necesară
o energie m a i m a r e p e n t r u a disocia p r i m u l a t o m de H decît p e n t r u diso­
cierea succesivă a celorlalţi a t o m i de H ; de aceea, energia de legătură
reprezintă o medie a celor p a t r u energii. Pe cînd tăria u n e i legături depinde
de t i p u l şi poziţia ei în moleculă, energia de legătură p o a t e f i considerată
a f i constantă.
Calcularea energiilor de legătură se face cunoscînd v a l o r i l e căldurilor
de disociere în a t o m i a u n o r substanţe s i m p l e , ca de e x e m p l u h i d r o g e n ,
o x i g e n , azot, p r e c u m şi a căldurii de v a p o r i z a r e a c a r b o n u l u i , adică
p e n t r u trecerea C (solid)—>-C ( v a p o r i ) . Aceste v a l o r i sînt cunoscute pe
bază de măsurători spectroscopice ( v . t a b e l a 2).
D e e x e m p l u cunoscînd căldura de f o r m a r e a metanului :
C (s) + 2 H (g) = C H ( g ) ;
2 4 AH = — 17,9 k c a l

c u m şi căldura de disociere p e n t r u h i d r o g e n :
H 2 = 2H, AH = 103 k c a l

şi de v a p o r i z a r e p e n t r u c a r b o n :
C (s) - * C ( g ) : AH = 125 k c a l

rezultă că :
C (g) + 4 H (g) = C H ( g ) ;
4 AH = -'(- 17,9 + 125 + 2 + 103) = - 348,9 k c a l

Deoarece m e t a n u l conţine p a t r u legături C — H , înseamnă că p e n t r u fiecare


legătură C — H , căldura m e d i e de f o r m a r e , adică energie de legătură,
C Ă L D U R A D E H I D R O G E N A R E 97

î n m o d s i m i l a r în c a z u l etanului :
2 C (s) + 3 H (g) =
2 C H
2 6 (g) ; AH = - 21,0 k c a l

2 C (g) + 6 H (g) = C H
2 6 (g); AH = - 580,0 k c a l

Căldura de f o r m a r e a celor şase legături C — H este 523 k c a l d e c i e n e r g i a


d e legătură C —C este 57 k c a l .
M e t o d a de c a l c u l a r e a e n e r g i e i de legătură d i n căldurile de c o m b u s ­
t i e sau de f o r m a r e p o a t e f i aplicată şi l a a l t e c o m b i n a ţ i i , de e x e m p l u
p e n t r u e v a l u a r e a e n e r g i e i de legătură C = C d i n etilenă sau C = C d i n
acetilenă. T o t aşa, f o l o s i n d d a t e l e p e n t r u legăturile C — H şi C—C şi căl­
d u r a de disociere a o x i g e n u l u i , se p o t c a l c u l a energiile de legătură p e n t r u
C—O ( H ) d i n a l c o o l i , C = 0 d i n cetone etc.
V a l o r i l e e n e r g i e i de legătură p o t f i f o l o s i t e p e n t r u c a l c u l a r e a căldurii
d e f o r m a r e a u n u i c o m p u s , dacă se consideră că energia u n e i legături între
d o i a t o m i d i n t r - o m o l e c u l ă p o l i a t o m i c ă este i n d e p e n d e n t ă de alţi a t o m i
d i n m o l e c u l ă . T r e b u i e m e n ţ i o n a t , însă, că a d i t i v i t a t e a e n e r g i i l o r de legă­
t u r ă n u este c u t o t u l riguroasă. A s t f e l s-a c o n s t a t a t c ă , de e x e m p l u , ale a n i i
n o r m a l i a u căldura de f o r m a r e m a i m i c ă decît i z o m e r i i c u c a t e n a r a m i ­
f i c a t ă , deşi c o n ţ i n acelaşi n u m ă r de legături C—C şi C — H .
Cea m a i i m p o r t a n t ă clasă de c o m p u ş i p e n t r u care n u m a i c u a j u ­
t o r u l e n e r g i i l o r de legătură n u se p o t d e t e r m i n a precis căldurile de f o r m a r e
s a u de reacţie, sînt c o m p u ş i i c u d u b l e legături c o n j u g a t e .
î n c a z u l e x e m p l u l u i clasic a l b e n z e n u l u i , între căldura de f o r m a r e
c a l c u l a t ă ca s u m a e n e r g i i l o r a t r e i legături C—C, a t r e i legături C = C şi a
şase legături C — H :
(3 x 81) + (3 x 1 4 6 , 5 ) + (6 x 9 8 , 5 ) = 1 2 7 3 , 5 kcal/mol

şi căldura de f o r m a r e d e t e r m i n a t ă e x p e r i m e n t a l , de 1310,4 k c a l / m o l ,
este o diferenţă de 36,9 k c a l / m o l . A c e a s t ă diferenţă se datoreşte s t a b i ­
lizării p r i n r e z o n a n ţ ă a m o l e c u l e i , a d i c ă este e n e r g i a de r e z o n a n ţ ă sau de
conjugare.
Căldura de h i d r o g e n a r e . D u p ă c u m s-a e x e m p l i f i c a t , căldurile de
h i d r o g e n a r e p e r m i t e v a l u a r e a , c u destulă e x a c t i t a t e , a e n e r g i i l o r de c o n ­
j u g a r e . Se reaminteşte ( v . , , D u b l e legături c o n j u g a t e " ) c ă , ţinînd seamă
c ă p e n t r u h i d r o g e n a r e a d u b l e i legături d i n h e x e n ă sînt necesare 28,6
k c a l , a r t r e b u i ca h i d r o g e n a r e a b e n z e n u l u i să f i e însoţită de 3 x 2 8 , 6 =
85,8 k c a l . Căldura de adiţie a t r e i m o l e c u l e de h i d r o g e n l a o m o l e c u l ă de
b e n z e n este însă de 49,8 k c a l ; aceasta înseamnă că diferenţa între v a l o a r e a
c a l c u l a t ă şi v a l o a r e a o b s e r v a t ă , de 8 5 , 8 — 4 9 , 8 = 36 k c a l , este e n e r g i a de
conjugare.
M e t o d a p o a t e f i a p l i c a t ă şi l a alţi c o m p u ş i nesaturaţi. A s t f e l , ea a
p e r m i s o b s e r v a r e a că l a c o m p u ş i i a r o m a t i c i , e n e r g i a de c o n j u g a r e este
m u l t m a i m a r e decît l a alţi c o m p u ş i , c u m şi l i p s a de c o n j u g a r e l a c o m p u ş i i
c a r e a u d o u ă d u b l e legături s e p a r a t e între ele p r i n d o u ă sau m a i m u l t e
legături s i m p l e .

7 - c. 134
98 TIPURILE D E REACŢII ORGANICE

T I P U R I L E D E REACŢII O R G A N I C E

Clasificarea reacţiilor compuşilor organici. E e a c ţ i i l e c o m p u ş i l o r o r ­


g a n i c i p o t f i s t u d i a t e şi c l a s i f i c a t e d i n m a i m u l t e p u n c t e de v e d e r e .
D u p ă mersul reacţiei, se deosebesc în p r i n c i p i u t r e i t i p u r i de reacţii
c h i m i c e : reacţii de substituţie, reacţii de eliminare şi reacţii de adiţie.
La reacţiile de substituţie, n o t a t e p r e s c u r t a t # , în c u r s u l reacţiei, u n
a t o m s a u o g r u p ă de a t o m i este î n l o c u i t p r i n t r - u n a l t a t o m , r e s p e c t i v
g r u p ă de a t o m i , ca de e x e m p l u :
I l
- C - H + X -> - C - X + H
I I

L a reacţiile de eliminare, n o t a t e p r e s c u r t a t E, în c u r s u l reacţiei, d i n t r - o


m o l e c u l ă o r g a n i c ă sînt scindaţi d o i a t o m i s a u g r u p e de a t o m i c u f o r m a r e a
u n e i legături m u l t i p l e , ca de e x e m p l u :
I I l l
- C - C > - C = C - + H 0
2

I I
H OH

L a reacţiile de adiţie, n o t a t e p r e s c u r t a t A, în c r a s u l reacţiei, de m o l e ­


c u l a organică se leagă u n a t o m , o m o l e c u l ă , r e s p e c t i v u n i o n , ca de e x e m p l u :
1 1 . l l
_ c = c - + x - x -> - c - c -
I I
X X

L a reacţiile m e n ţ i o n a t e a u f o s t f o r m u l a t e n u m a i reactanţii şi p r o ­
dusele de r e a c ţ i e , a d i c ă s-a i n d i c a t n u m a i reacţia g l o b a l ă .
D a r , d u p ă c u m se ştie, în reacţiile c h i m i c e se r u p şi se f o r m e a z ă legă­
t u r i c h i m i c e , proces care c o n s t ă în esenţă în o r e d i s t r i b u i r e a e l e c t r o n i l o r
de v a l e n ţ ă între a t o m i i m o l e c u l e l o r s a u i o n i l o r care p a r t i c i p ă l a reacţie.
D e aceea, u n a l t aspect de care se p o a t e ţine seama l a s t u d i u l reacţiilor
c h i m i c e este modul de rupere şi deformare a legăturilor chimice.
L e g ă t u r a c o v a l e n t â p o a t e f i r u p t ă , r e s p e c t i v f o r m a t ă , pe d o u ă căi :
s i m e t r i c (homolitic) sau a s i m e t r i c (heterolitic).
î n p r i m u l caz, p r i n r u p e r e a legăturii c o v a l e n ţ e rezultă d o u ă f r a g m e n t e ,
p o s e d î n d f i e c a r e cîte u n e l e c t r o n p r o v e n i t de l a legătura c o v a l e n t â . A c e s t e
f r a g m e n t e p o t f i f i e a t o m i l i b e r i , de e x e m p l u H - s a u C I •, f i e r a d i c a l i l i b e r i ,
de e x e m p l u C H - sau H O • ( P r i n p u n c t s-a i n d i c a t e l e c t r o n u l n e î m p e r e -
3

c h i a t . ) P r o c e s u l se n u m e ş t e homoliză. P r o c e s u l i n v e r s h o m o l i z e i , a d i c ă
f o r m a r e a u n e i legături s i m p l e d i n a t o m i sau r a d i c a l i l i b e r i se numeşte
coligare :
homoliză
A : B f > A .+ R.
coligare
CLASIFICAREA REACŢIILOR COMPUŞILOR ORGANICI 99

E e a c ţ i i l e î n care p r i n h o m o l i z ă şi c o l i g a r e se r u p şi se f o r m e a z ă legă­
t u r i c o v a l e n ţ e se n u m e s c reacţii Jiomolitice.
E e a c ţ i i l e h o m o l i t i c e a u l o c de o b i c e i î n fază gazoasă s a u în soluţiile
u n o r d i z o l v a n ţ i n e p o l a r i . E l e sînt iniţiate de o h o m o l i z ă f i e t e r m i c ă (des­
c o m p u n e r i t e r m i c e sau p i r o l i z e ) , f i e radiaţi v ă ( d e s c o m p u n e r e f o t o c h i m i c ă ) ,
f i e catalitică. F r a g m e n t e l e r e z u l t a t e , care a u u n e l e c t r o n i m p a r , t i n d n u
n u m a i să se s t a b i l i z e z e c o m b i n î n d u - s e d o i cîte d o i , d a r , de asemenea, p o t
a t a c a m o l e c u l e care a u e l e c t r o n i p a r i , p u n î n d î n l i b e r t a t e n o i s p e c i i c u
e l e c t r o n i i m p a r i şi p r i n aceasta să p r o d u c ă o reacţie înlănţuită.
î n a l d o i l e a caz, p r i n r u p e r e a legăturii c o v a l e n ţ e , perechea de e l e c t r o n i
a legăturii r ă m î n e l a u n u l d i n a t o m i şi rezultă d o u ă f r a g m e n t e , u n u l
p o s e d î n d o pereche de e l e c t r o n i , i a r celălalt, d e f i c i t a r în e l e c t r o n i . A c e s t e
f r a g m e n t e p o t f i f i e m o l e c u l e , f i e i o n i . P r o c e s u l se n u m e ş t e lieteroliză şi este
i n v e r s p r o c e s u l u i de f o r m a r e a u n e i legături c o v a l e n ţ e p r i n c o m b i n a r e a
u n u i d o n o r de e l e c t r o n i ( m o l e c u l ă , s a u i o n a v î n d o pereche de e l e c t r o n i
n e p a r t i c i p a n ţ i ) c u u n a c c e p t o r de e l e c t r o n i (specie deficitară î n e l e c t r o n i ) ,
proces care se numeşte coordiuare :
heteroliză
A : B c > A : + B
coordiuare

E e a c ţ i i l e în care p r i n heteroliză şi c o o r d i n a r e se r u p şi se f o r m e a z ă
legături c o v a l e n ţ e se n u m e s c reacţii heterolitice.
E e a c ţ i i l e h e t e r o l i t i c e a u l o c de o b i c e i n u m a i î n fază l i c h i d ă , şi a n u m e
în soluţiile u n o r d i z o l v a n ţ i p o l a r i . M a j o r i t a t e a reacţiilor care se p r o d u c
l a t e m p e r a t u r ă scăzută sînt reacţii h e t e r o l i t i c e .
E e a c ţ i i l e h e t e r o l i t i c e p o t f i şi ele c l a s i f i c a t e l a rîndul l o r . A c e a s t ă
c l a s i f i c a r e se face d u p ă natura reactantului.
Cînd d o u ă substanţe, A şi B , reacţionează între ele, u n a este c o n s i ­
derată, î n m o d c o n v e n ţ i o n a l , reactant şi cealaltă substrat, a d i c ă substanţa
a s u p r a căreia a c ţ i o n e a z ă r e a c t a n t u l .
D u p ă s t r u c t u r a e l e c t r o n i c ă a r e a c t a n t u l u i se deosebesc : reactanţi
nucleofili, care p o s e d ă o pereche de e l e c t r o n i n e p a r t i c i p a n ţ i , d i n care
cauză manifestă a f i n i t a t e p e n t r u n u c l e u l de l a a t o m u l s u b s t r a t u l u i sărac
în e l e c t r o n i , şi reactanţi electrofili, care manifestă a f i n i t a t e p e n t r u o pereche
de e l e c t r o n i de l a a t o m u l s u b s t r a t u l u i . E e a c ţ i i l e a s t f e l c o n s i d e r a t e se
n u m e s c reacţii nucleofile şi reacţie electrofile. Se d a u ca e x e m p l e de :

reactanţi n u c l e o f i l i ISTa ( m e t a l ) , S 0 , S " , OS"", O H " , N H


2
2
3

reactanţi e l e c t r o f i l i : C l , H O C 1 , H N 0 , H C 1 , A 1 C 1 ,
2 3 3 SnCl \ 4 Co 3 +
.
n l u m i n a t e o r i e i l u i L e w i s , d u p ă care o r i c e substanţă care a c c e p t ă î
e l e c t r o n i este u n a c i d , i a r o r i c e s u b s t a n ţ ă care cedează e l e c t r o n i este o
b a z ă , reacţiile n u c l e o f i l e , r e s p e c t i v e l e c t r o f i l e , p o t f i c o n s i d e r a t e reacţii
acid-bază.
100 TIPURILE D E REACŢII ORGANICE

D i f e r i t e t i p u r i de reacţii p o t a v e a loc d u p ă a m b e l e m e c a n i s m e .
A s t f e l , se cunosc substituţii nucleofile şi substituţii electrof ile, n o t a t e u z u a l
8 N şi S .E

L a c l a s i f i c a r e a reacţiilor se ţine însă seamă şi de criterii cinetice.


Viteza de reacţie, d u p ă c u m se ştie, este d e t e r m i n a t ă de n u m ă r u l de
m o l e c u l e care r e a c ţ i o n e a z ă în u n i t a t e de t i m p ; ea este p r o p o r ţ i o n a l ă c u
p r o d u s u l concentraţiilor substanţelor care reacţionează şi i n d e p e n d e n t ă
de concentraţiile a l t o r substanţe p r e z e n t e . E x p r e s i a ei este :

ăt

u n d e [ A ] este c o n c e n t r a ţ i a u n u i r e a c t a n t A , l a t i m p u l t, i a r Ic — o c o n ­
stantă de p r o p o r ţ i o n a l i t a t e , n u m i t ă viteză specifică de reacţie sau cons­
tanta de viteză. ( S e m n u l n e g a t i v arată că l a creşterea l u i t, c o n c e n t r a ţ i a
r e a c t a n t u l u i , [ A ] , scade.)
L a s t u d i u l c i n e t i c i i c h i m i c e , reacţiile se î m p a r t în clase d e t e r m i n a t e
de ordinul de reacţie. P r i n o r d i n u l de reacţie se înţelege n u m ă r u l de a t o m i
sau m o l e c u l e ale căror concentraţii d e t e r m i n ă v i t e z a de reacţie. A s t f e l :
La reacţiile unimoleculare, v i t e z a de reacţie este p r o p o r ţ i o n a l ă c u
concentraţia u n u i s i n g u r r e a c t a n t ; d e c i ecuaţia cinetică este de ordinul I :

A - > B + c

dZ
U n e x e m p l u îl prezintă h i d r o l i z a c l o r u r i i de totf.-butil, (CH ) CCl 3 3 r

u n d e v i t e z a d e p i n d e n u m a i de c o n c e n t r a ţ i a a c e s t u i c o m p u s şi n u şi de
aceea a a p e i , a cărei c o n c e n t r a ţ i e v a r i a z ă e x t r e m de p u ţ i n :

( C H ) C - C 1 - f H - O H -> ( C H ) C - 0 H + HC1
3 3 3 3

dt

( E s t e o substituţie nucleofilă de o r d i n u l I , ceea ce se n o t e a z ă S 1).


N

D e f a p t reacţia are l o c în d o u ă e t a p e :

(a) ( C H ) C - CI
3 3 > (CH )3 3 C+ + C I "
încet

(b) (CH ) 3 3 C+ + H O H (CH ) 3 3 C- O H + H +


repede

E t a p a a este u n i m o l e c u l a r ă , i a r b b i m o l e c u l a r ă . D e o a r e c e r e a c ţ i a
c u v i t e z a cea m a i m i c ă d e t e r m i n ă o r d i n u l de r e a c ţ i e , şi c u m a are v i t e z a
cea m a i m i c ă , reacţia este u n i m o l e c u l a r ă .
REACŢII R E V E R S I B I L E 101

La reacţiile bimoleculare, v i t e z a de reacţie este p r o p o r ţ i o n a l ă c u


p r o d u s u l a d o u ă c o n c e n t r a ţ i i ; d e c i ecuaţia cinetică este de ordinul I I

A + B ->c + D

dt dt

U n e x e m p l u îl prezintă h i d r o l i z a b r o m - m e t a n u l u i în amestec alcool-apă


şi N a O H :

C H - B r + O H - -> CH3OH + B r -
3

^ » = M C H 3 B r ] [OH-]
dt

( E s t e o substituţie nucleofilă de o r d i n u l I I , ceea ce se n o t e a z ă S 2.) N

î n m o d s i m i l a r , v i t e z a u n e i reacţii de o r d i n u l t r e i este p r o p o r ţ i o ­
nală c u p r o d u s u l a t r e i c o n c e n t r a ţ i i .
E s t e o diferenţă între o r d i n u l u n e i reacţii şi m o l e c u l a r i t a t e a e i . P e
c î n d ordinul unei reacţii este mimai descrierea formei algebrice a ecuaţiei
ei diferenţiale de reacţie, molecularitatea unei reacţii este numărul de specii
chimice distincte (ioni, molecule, sau atomi liberi) care formează legături
noi sau suferă ruperea unor legături vechi în cursul reacţiei.
Reacţii r e v e r s i b i l e . M e i o r e a c ţ i e n u se desfăşoară c o m p l e t ; t o t ­
d e a u n a u n u l sau m a i mulţi reactanţi r ă m î n î n cantităţi care p o t f i i n c o ­
m e n s u r a b i l de m i c i sau c h i a r a p r e c i a b i l e . A c e a s t a se datoreşte f a p t u l u i
că p r o d u s e l e r e z u l t a t e în reacţia directă sînt i n c l u s e în reacţia inversă,
regenerînd reactanţii. D a c ă se consideră cea m a i simplă reacţie reversibilă :

A c > B

în care h , r e s p e c t i v & , reprezintă v i t e z e l e reacţiei d i r e c t e şi i n v e r s e ,


d f

e c u a ţ i a diferenţială de v i t e z ă este

~ d [ A I
= [A] - ki [ B ]
dt

ţ i n î n d seama că r e a c t a n t u l A este d i s t r u s în r e a c ţ i a directă, d a r r e f o r m a t


în reacţia inversă.
D i n c a l c u l e rezultă c ă , l a e c h i l i b r u , p r o c e s u l are o c o n s t a n t ă de v i t e z ă
(k + J c ) ; r a p o r t u l acestor c o n s t a n t e ,
d t ft /ft ,este c o n s t a n t a de e c h i l i b r u
tf f

p e n t r u reacţie.
102 T I P U R I L E D E REACŢII O R G A N I C E

Reacţii consecutive. I n c a z u l reacţiilor c o n s e c u t i v e , — adică o succe­


siune de reacţii în care p r o d u s u l u n e i a d i n e t a p e d e v i n e r e a c t a n t în reacţia
u r m ă t o a r e —, d e o s e b i t ă i m p o r t a n ţ ă are m ă r i m e a relativă a d i f e r i t e l o r
c o n s t a n t e de v i t e z ă . V i t e z a g l o b a l ă a p r o c e s u l u i este d e t e r m i n a t ă de
reacţia cea m a i l e n t ă ; această reacţie reprezintă d e c i etapa determinanta
de viteză.
î n reacţiile c o n s e c u t i v e , de e x e m p l u de t i p u l :
*i
A + B ^Zl C
j. ^1 ^ ^2> ^3

C + D —i>E
C reprezintă intermediarul p r o c e s u l u i . î n cele m a i m u l t e reacţii, i n t e r m e ­
d i a r u l n u p o a t e f i i z o l a t . C h i a r d a c ă e x i s t ă n u m a i în m e d i u l de reacţie
şi în c o n c e n t r a ţ i i r e d u s e , e l are u n r o l i m p o r t a n t l a desfăşurarea m a i
d e p a r t e a p r o c e s u l u i . F o r m a r e a l u i e x p l i c ă de asemenea reacţiile c a t a l i t i c e .
î n p r o c e s u l f o r m u l a t , creşterea, r e s p e c t i v scăderea, concentraţiei
i n t e r m e d i a r u l u i se e x p r i m ă p r i n relaţiile :

+ d [ C 1
-MAHB] ?i " d [ G ]
=MC]+*,[C][D]
dt dt

Deoarece, ţ i n î n d seamă de & şi fc , f o r m a r e a l u i Cfa)


2 are l o c l e n t ,
3

pe c î n d reacţia inversă (Jc ) şi r e a c ţ i a c o n s e c u t i v ă (fc ) se desfăşoară r e p e d e ,


2 3

înseamnă că l a u n a n u m i t m o m e n t , c o n c e n t r a ţ i a l u i C d e v i n e c o n s t a n t ă ,
întrucît atît cît se f o r m e a z ă d i n 0 , t o t atîta d i s p a r e . Ca u r m a r e , se s t a b i ­
leşte o stare staţionară, l a care :

+ d[C] | -d[C] _ Q

dt dt

V a r i a ţ i a d [ C ] / d f f i i n d zero, înseamnă că :

MAHB] = k [C] +*,[C][D] 2

de u n d e rezultă v a l o a r e a c o n c e n t r a ţ i e i i n t e r m e d i a r u l u i :

[G] =
MA][B]
*. + *. [D]

care p o a t e f o l o s i l a s t a b i l i r e a e x p r e s i e i v i t e z e i de reacţie p e n t r u f o r m a r e a
produsului E :

+ d
t E 1
- M C ] [ D l - A A I A ] [ B l t D 1

dt k 2 + k [D]
z
TEORIA STĂRII D E TRANZIŢIE 103

D a c ă se i a în consideraţie r a p o r t n l de m ă r i m e între Tc şi ft , a t u n c i e x ­ 2 3

p r e s i a de m a i sus p o a t e d e v e n i m a i s i m p l ă . A s t f e l c î n d :

+ d[E] A:!A: [A][B][D]


3

A 2 > A*3 k 2 + A [D] «


3 k 2 ^ 1 1
— i 3i JL i i _ J _ reacţia este de ordinul I
dt k
2

+ d[E]
k <k2 3 k
2 +* [D]
3 «* [D]
8
= fc [A] [B] reacţia este de ordinul I I
dt
1

M e t o d a stării staţionare este a p l i c a t ă l a o serie de reacţii c h i m i c e


organice consecutive.
T e o r i a stării de tranziţie. V i t e z a de reacţie creşte c u t e m p e r a t u r a ;
a s t f e l s-a c o n s t a t a t că o creştere c u 10°C a t e m p e r a t u r i i duce l a o creştere
de 2 — 3 o r i a v i t e z e i de r e a c ţ i e . Deşi o creştere de t e m p e r a t u r ă duce l a o
mărire a f r e c v e n ţ e i c i o c n i r i l o r b i m o l e c u l a r e , f a c t o r u l h o t ă r î t o r p e n t r u
creşterea v i t e z e i de reacţie este mărirea e n e r g i e i l o r de a c t i v a r e . P r i n
energie de activare se înţelege diferenţa între energia medie a moleculelor
înainte de reacţie şi energia necesară reacţiei. M o l e c u l e l e d o b î n d e s c e n e r g i a
adiţională necesară activării p r i n s c h i m b u r i l e de energie l a c i o c n i r i . N u m a i
acele m o l e c u l e care p o s e d ă e n e r g i e de a c t i v a r e sînt c a p a b i l e să i a p a r t e
la o reacţie.
V i t e z a de reacţie este d e p e n d e n t ă de t e m p e r a t u r a T şi de e n e r g i a
de reacţie E , d u p ă c u m reflectă relaţia l u i A r r h e n i u s :
a

E a Ea
k — Ae~ ; r e s p e c t i v InA = I n A
RT RT

u n d e A reprezintă n u m ă r u l t o t a l d e c i o c n i r i între d o u ă m o l e c u l e r e a c t a n t e ,
— de u n d e şi n u m e l e de factor de frecvenţă s a u factorul lui Arrhenius —,
i a r . E - c o n s t a n t a gazelor.
O relaţie similară a f o s t dedusă c u a j u t o r u l t e o r i e i c i n e t i c e a gazelor,
considerînd reacţia c h i m i c ă c o n d i ţ i o n a t ă de c i o c n i r i l e i n t r e m o l e c u l e l e
r e a c t a n t e ; însă se p o t c i o c n i eficace între ele n u m a i acele m o l e c u l e care
p o s e d ă e n e r g i e de a c t i v a r e . î n această relaţie :
E a

k = PZe~~ R T , r e s p e c t i v InA = lnPZ —


RT

f a c t o r u l l u i A r r h e n i u s este î n l o c u i t c u p r o d u s u l d i n t r e n u m ă r u l de c i o c ­
n i r i , Z, şi factorul de probabilitate, n u m i t şi factor steric, P. ( E l arată a b a ­
t e r e a v a l o r i i e x p e r i m e n t a l e a f a c t o r u l u i de f r e c v e n ţ ă A de l a v a l o a r e a l u i 9

Z calculată d u p ă c i o c n i r i . )
D i n aceste relaţii se o b s e r v ă c ă v i t e z a de reacţie este influenţată
în cea m a i m a r e m ă s u r ă de e n e r g i a de a c t i v a i e ; c u c i t E este m a i m i c , a

h este m a i m a r e . A c t i v a r e a m o l e c u l e l o r este e x p l i c a t ă de teoria stării de


104 T I P U R I L E D E REACŢII O R G A N I C E

tranziţie sau a complexului activat. A c e a s t a se p o a t e e x p l i c a , de e x e m p l u ,


î n c a z u l u n e i substituţii n u c l e o f i l e , în m o d u l u r m ă t o r :

8- 8-
Y : + R — X <± Y . . . R . . . X «± X - R + X :

I n i ţ i a l , r e a c t a n t u l Y se găseşte l a o distanţă m a r e de m o l e c u l a E — X ;
pe măsură, însă, ce e l se a p r o p i e de E — X , î n c e p să se nască interacţiuni
care d u c l a f o r m a r e a u n u i c o m p l e x între
cei d o i p a r t e n e r i ( Y atacă d i n cealaltă
p a r t e o r b i t a l u l de legătură E — X ) . C o n ­
c o m i t e n t c u această a p r o p i e r e se măreşte
/ 1
şi d i s t a n ţ a între E — X .
î n f i g . 4 1 , înălţimea c u r b e i cores­
p u n d e stării cel m a i puţin s t a b i l e p r i n
c a r e t r e c , succesiv, reactanţii p e n t r u a se
t r a n s f o r m a în p r o d u s e de reacţie, adică
stării de tranziţie sau a complexului acti­
vat. ( T r e b u i e s u b l i n i a t că s t a r e a de t r a n ­
F i g . 41. Variaţiile de e n e r g i e ziţie este n u m a i o s t a r e p r i n care t r e c
în c u r s u l u n e i reacţii : reactanţii în c u r s u l u n u i proces d i n a m i c ,
E — energia medie a moleculelor
şi n i c i d e c u m n u c o n s t i t u i e u n i n t e r m e d i a r
r

reactanţilor ; E — e n e r g i a m e d i e a
p

m o l e c u l e l o r produşilor de reacţie; care a r p u t e a f i i z o l a t . )


E — e n e r g i a de a c t i v a r e ; E
a H — î n t r e g u l proces este l e g a t de o variaţie
căldura de reacţie. a energiei potenţiale. î n molecula E — X
e n e r g i a p o t e n ţ i a l ă este funcţie de distanţa
i n t e r a t o m i c ă . Cînd Y se a p r o p i e de m o l e c u l a E — X , începe să se m a n i ­
feste a f i n i t a t e a nucleofilă a r e a c t a n t u l u i Y p e n t r u a t o m u l de c a r b o n ele c-
t r o f i l d i n E . C o n c o m i t e n t c u f o r m a r e a legăturii Y — B , r e s p e c t i v pe
seama e n e r g i e i d e f o r m a r e a acestei l e g ă t u r i , se p r o d u c e r u p e r e a legăturii
E — X ; o r b i t a l u l legăturii care se desface se o c u p ă c u e l e c t r o n i i r e a c t a n ­
t u l u i electrofil.
U n e x e m p l u t i p i c p e n t r u o asemenea substituţie nucleofilă de o r d i n u l
I I (S 2) este h i d r o l i z a alcalină a b r o m - m e t a n u l u i . Pe măsură ce a n i o n u l
N

O H " se a p r o p i e de m o l e c u l a de b r o m - m e t a n , de p a r t e a opusă a b r o m u l u i ,
se p r o d u c e d e s p r i n d e r e a a c e s t u i a , s u b f o r m ă de a n i o n . î n s t a r e a de t r a n ­
ziţie, care a p a r e i n t e r m e d i a r , cei t r e i a t o m i de h i d r o g e n sînt dispuşi
într-un p l a n , f o r m î n d u n u n g h i de 120° în j u r u l a t o m u l u i de c a r b o n , pe
c î n d v e c h i u l şi n o u l s u b s t i t u e n t se găsesc pe o l i n i e p e r p e n d i c u l a r ă p e
acest p l a n :
H

: O H " +• H C — B r :
3
H O ... C — B r : —^HO—CH 3 + Br"

H H
TEORIA ACIZILOR ŞI B A Z E L O R 105

F o r m a r e a stării de tranziţie necesită m a i p n ţ i n ă energie decît desfa­


cerea legăturii C — B r .
Spre deosebire de acest caz, h i d r o l i z a c l o r u r i i de f e r / . - b u t i i se
p r o d u c e d u p ă a l t m e c a n i s m . P e n t r u acest d e r i v a t h a l o g e n a t n u este p o s i ­
bilă, d i n m o t i v e s t e r i c e , existenţa u n e i stări de tranziţie ( a t a c u l " O H este
î m p i e d i c a t de cele t r e i g r u p e C H ) : 3

şi d e c i e l se hidrolizează d u p ă u n m e c a n i s m S 1. N

D e s p r i n d e r e a r e l a t i v uşoară a Cl~ este i n f l u e n ţ a t ă şi de e f e c t u l i n d u c ­


t i v + 1 a l celor t r e i g r u p e C H ( h a l o g e n t e r ţ i a r ) . N u m a i l a reacţiile r e a l
3

b i m o l e c u l a r e se aplică t e o r i a stării de tranziţie.

T E O R I A ACIZILOR SI R A Z E L O R
y

După c u m se ştie ( v . , C h i m i a a n o r g a n i c ă " ) a c i z i i a u f o s t definiţi


5

de Bronsted d r e p t c o m p u ş i donori de protoni, i a r bazele, d r e p t acceptori


de protoni. A s t f e l , de e x e m p l u , l a i o n i z a r e a a c i d u l u i c l o r h i d r i c în apă :

H C 1 + H 0 «± H 0 + + C l -
2 3

Acid Bază Acid Bază


conju- conju­
gat gată

a c i d u l c l o r h i d r i c cedează u n p r o t o n şi t r e c e în baza conjugată C l ~ , i a r


a p a are r o l de b a z ă , întrucît a c c e p t ă u n p r o t o n şi t r e c e în acidul conju­
gat H O . P r i n u r m a r e , are loc u n transfer
a
+
de protoni, adică o reacţie
protolitică.

După definiţia m a i generală a l u i Lewis, se consideră a fi u n a c i d , o r i c e c o m p u s c a p a b i l


să a c c e p t e d u b l e t e e l e c t r o n i c e şi o bază, orice c o m p u s c a p a b i l să c e d e z e a s e m e n e a d u b l e t e . î n
a c e s t s e n s , r e a c t i v i i e l e c t r o f i l i , c a de e x e m p l u H + , H 0 , N 0 , B F , A1C1 , Z n C l sînt acizi
3
+ +
2 3 3 2

Lewis, i a r r e a c t i v i i n u c l e o f i l i , c a de e x e m p l u , H O , R O ~ ~ , h a l , ^ > 0 :, ^ > N : sînt baze Lewis.


- -

A c i z i . P e n t r u u n a c i d p r o t o n i c , tăria u n u i a c i d în apă :

H 0 : + H X
2 H 0+ +
3 X ~
106 T E O R I A ACIZILOR ŞI B A Z E L O R

este indicată de g r a d u l de disociere, r e s p e c t i v de c o n s t a n t a de a c i d i t a t e :

R = [H Q+] [ X - ]
3

[HX]

( A p a f i i n d în m a r e exces, are c o n c e n t r a ţ i a considerată c o n s t a n t ă . ) D e m u l t e


o r i , în l o c de c o n s t a n t a de a c i d i t a t e , K , se foloseşte exponentul
n de
aciditate, pK (pK
a a = — l g K ). D e e x e m p l u a c i d u l f o r m i c , H — C O O H ,
a

are^ f t = 2 , 1 - 1 0 ~ şi pK
4
a = 3,77. C u cît pK are v a l o a r e a n u m e r i c ă m a i
a

m i c ă , c u atît a c i d u l este m a i t a r e .
D e m u l t e o r i , în l o c de c o n s t a n t e de a c i d i t a t e în c a l c u l e se folosesc
activităţi. P r i n a c t i v i t a t e a (a.) u n e i m o l e c u l e s a u i o n se înţelege p r o d u s u l
d i n t r e concentraţia m o l e c u l e i s a u i o n u l u i (cj şi c o e f i c i e n t u l de a c t i ­
v i t a t e (/.) :
a* = fi' c
i

î n l o c u i n d concentraţiile c u activităţi se o b ţ i n c o n s t a n t e de e c h i l i b r u
i n d e p e n d e n t e de d i z o l v a n t (constante de aciditate termodinamice).
Tăria u n u i a c i d este influenţată de diferiţi f a c t o r i .
D i z o l v a n t u l , c u cît este m a i i o n i z a t , c u atît are influenţă
m a i a c c e n t u a t ă a s u p r a d i s o c i e r i i a c i z i l o r (şi b a z e l o r ) . A ş a se explică de ce
în a p ă , care are o c o n s t a n t ă dielectrică m a r e şi o a c c e n t u a t ă p u t e r e de
s o l v a t a r e , a c i d u l c l o r h i d r i c este u n a c i d t a r e , p e cînd în b e n z e n n i c i n u
ionizează.
E l e c t r o n e g a t i v i t a t e a a t o m u l u i l e g a t de h i d r o g e n , Y — H ,
influenţează a c i d i t a t e a u n u i c o m p u s o r g a n i c , întrucît c u cît Y este m a i
e l e c t r o n e g a t i v , v a l o a r e a l u i pK
a este m a i m i c ă . D e e x e m p l u , v a l o a r e a
l u i pK a în c a z u l m e t a n u l u i , H C — H , este £t 50, p e cînd în c a z u l
3

m e t a n o l u l u i 0 H O — H , ea e s t e « 16.
3

F a c t o r i i care s t a b i l i z e a z ă Y ~ în c o m p a r a ţ i e c u Y H
influenţează de asemenea tăria u n u i a c i d o r g a n i c . A s t f e l , de e x e m p l u ,
p e c î n d i o n u l a l c o x i d , E O ~ , n u este m a i s t a b i l i z a t decît însuşi a l c o o l u l ,
l a fenoli este posibilă o s t a b i l i z a r e a i o n u l u i f e n o x i d , p r i n c o n j u g a r e a sar­
cinii negative cu electroni n d i n nucleul aromatic :

A c e a s t ă c o n j u g a r e este m u l t m a i a c c e n t u a t ă în a n i o n u l f e n o x i d
deeîtjŞin f e n o l . D e aceea, f e n o l i i sînt a c i z i m u l t m a i p u t e r n i c i d e c î t alco­
o l i i . D e e x e m p l u , în c a z u l ^fenolului, v a l o a r e a l u i pK « 10. a
ACIZI 107

A c i d i t a t e a f e n o l i l o r este m ă r i t ă d a c ă în n n c l e n l f e n o l i c există s u b s t i ­
tuenţi atrăgători de e l e c t r o n i . A c e a s t ă influenţă se manifestă în poziţiile
orto şi para, d a r m u l t m a i p u ţ i n e în meta. D e e x e m p l u :

Compusul C H 0H
6 5 [o-N0 -C H OH
2 6 4 JTÎ-N0 -C H 0H
2 6 4 p-N0 -C H 0H
2 6 4

pKa 9,9 7,2 8,35 7,14

C a r a c t e r u l a c i d cel m a i a c c e n t u a t l a ^ - n i t r o f e n o l se datoreşte stabilizării


a n i o n u l u i r e z u l t a t , care uşurează i o n i z a r e a :

î n c a z u l acidului forrnic, v a l o a r e a m i c ă p e n t r u pK (3,77) se d a t o ­a

reşte atît influenţei g r u p e i c a r b o n i l , atrăgătoare de e l e c t r o n i , a s u p r a


afinităţii e l e c t r o n i c e a a t o m u l u i de o x i g e n de care este l e g a t p r o t o ­
nul :

o
H - C - O - H

cît, m a i ales, stabilizării p o s i b i l e a a n i o n u l u i f o r m i a t în c o m p a r a ţ i e c u


m o l e c u l a de a c i d f o r m i c nedisociată :

H-C y °
X
O-H

+ H Q 2
+ H 0
3
+

O"
.O"
H-C H-C
/
O-H O
+

D i n cauza stabilizării a c c e n t u a t e , r e c o m b i n a r e a a n i o n u l u i f o r m i a t c u
p r o t o n u l este m a i a n e v o i o a s ă şi deci e c h i l i b r u l este d e p l a s a t spre d r e a p t a ;
108 TEORIA ACIZILOR ŞI BAZELOR

î n consecinţă a c i d u l f o r m i c este u n a c i d r e l a t i v t a r e în c o m p a r a ţ i e c u
a c i z i i o r g a n i c i obişnuiţi.
L a omologii superiori ai acidului formic, înlocuirea a t o m u l u i de h i ­
d r o g e n n e h i d r o x i l i c c u g r u p e a c i l , — care a u efect i n d u c t i v d o n o r i de p r o ­
t o n i —, micşorează a f i n i t a t e a electronică a a t o m u l u i de o x i g e n l e g a t de
p r o t o n şi r e d u c e d e c i tăria a c i z i l o r . î n a n i o n , t e n d i n ţ a de r e c o m b i n a r e
c u p r o t o n u l este m a i a c c e n t u a t ă d e c î t în c a z u l a n i o n u l u i f o r m i a t :

C H q - ^ c ;

A s t f e l , de e x e m p l u v a l o a r e a p e n t r u p K a este:

A c i d u l : formic acetic propionic

pK a 3,77 4,76 4,88

L a a c i z i i s u p e r i o r i , tăria a c i z i l o r p o a t e f i influenţată şi de anumiţi


f a c t o r i s t e r i c i . A s t f e l , v a l o a r e a p e n t r u pK este : a

Acidul: C H 3 - C H 2 - C O O H (CH ) CH-COOH


3 2 (CH ) C-C00H
3 3

pK a 4,88 4,86 5,05

Tăria a c i z i l o r este intensificată de vecinătatea u n e i legături d u b l e


l a g r u p a c a r b o x i l . D e e x e m p l u , p e c î n d în c a z u l a c i d u l u i p r o p i o n i c , pK a

are v a l o a r e a 4,88, l a a c i d u l n e s a t u r a t c o r e s p u n z ă t o r , C H = C H — C O O H , 2

a c i d u l a c r i l i c , p K a r e v a l o a r e a 4,25. A c e a s t a se datoreşte hibridizării


a

sp a a t o m u l u i de c a r b o n a - n e s a t u r a t , care implică o d e n s i t a t e e l e c t r o ­
2

n i c ă m a i m a r e în v e c i n ă t a t e a n u c l e u l u i a t o m u l u i de c a r b o n , adică u n ca­
r a c t e r m a i slab de d o n o r de e l e c t r o n , decît l a a t o m u l de c a r b o n cu
h i b r i d i z a r e a sp .
3
U n asemenea efect, d a r m a i a c c e n t u a t , se c o n s t a t ă
şi în c a z u l u n e i legături t r i p l e , a d i c ă u n e i hibridizări sp. A s t f e l , a c i d u l
p r o p a r g i l i c , C H = C — C O O H , a r e p e n t r u pK v a l o a r e a 1,84. a

P r e z e n ţ a în m o l e c u l a a c i z i l o r c a r b o x i l i c i , a u n o r substituenţi a t r ă ­
gători de e l e c t r o n i , ca de e x e m p l u u n h a l o g e n , a l cărui efect i n d u c t i v este
opus c e l u i a l g r u p e i a c i l , m ă r e ş t e tăria a c i z i l o r . D e e x e m p l u :

Acidul :

l ^ C O C r l F^-CH -^COOH 2 Cl-^CH -<-COOH


2 Br^CH ^COOH
2 J^CH^COGH

4,76 2,66 2,86 2,90 3,16


ACIZI 109

Se c o n s t a t ă că, c u cît h a l o g e n u l este m a i e l e c t r o n e g a t i v , c u atît tăria


a c i d u l u i este m a i m a r e . A c e a s t a se a t r i b u i e u n e i stabilităţi m a i m a r i a
a n i o n u l u i , ca u r i n a r e a conjugării s a r c i n i i :

O
F - ^ - C R ^ C ^
O

P r e z e n ţ a m a i m u l t o r a t o m i de h a l o g e n intensifică şi m a i m u l t tăria
acidului. De e x e m p l u :

Acidul: C1^CH ^C60H


2 . ^CH-COOH C l ^ C-COOH
Ol T
CI
pK :
a 2,86 1,29 0,65

P o z i ţ i a h a l o g e n u l u i în m o l e c u l a u n u i a c i d c a r b o x i l i c s a t u r a t i n ­
fluenţează tăria a c i d u l u i , aceasta d e s c r e s c î n d ^ c u j c î t h a l o g e n u l este m a i
d e p a r t e de g r u p a c a r b o x i l . D e e x e m p l u :

Acidul: C H 3 - C H 2 - C H 2 - C 0 0 H C H - C H - C H C 1 - C 0 0 H
3 2

pK :
a 4,82 2,84

C H - CHC1 - C H - C O O H
3 2 CH C1 - C H - C H
2 2 2 - COOH
4,06 4,52

Acizii carboxilici aromatici sînt a c i z i m a i t a r i d e c î t a c i z i i c i c l o a l -


c a n i c i corespunzători. D e e x e m p l u , v a l o a r e a p e n t r u pK la acidul ben- a

zoic este 4,20, i a r l a a c i d u l c i c l o h e x a n c a r b o x i l i c 4,87. A c e a s t a se datoreşte


e f e c t u l u i atrăgător de e l e c t r o n i e x e r c i t a t de r a d i c a l u l f e n i l a s u p r a g r u p e i
c a r b o x i l , în c o m p a r a ţ i e c u u n a t o m de c a r b o n s a t u r a t . F a p t u l însă, că
a c i d u l b e n z o i c este u n a c i d m a i slab decît a c i d u l f o r m i c (pK = 3,77) a

arată că, în c o m p a r a ţ i e c u h i d r o g e n u l , r a d i c a l u l f e n i l are u n efect g l o b a l


de d o n o r de e l e c t r o n i .
Substituenţii a c i l n u influenţează, p r a c t i c , tăria a c i z i l o r a r o m a t i c i .
Substituenţii atrăgători de e l e c t r o n i în n u c l e u l b e n z e n i c , în special în
poziţiile orto şi para, intensifică tăria a c i z i l o r ^ a r o m a t i c i . D e e x e m p l u :

Acidul: C H -C00H
6 5 o-N0 -C H -OH
2 6 4 /r;rN0 -C H -OH
2 e 4 p;-N0 -C H -OH
2 e 4

pKa 4,20 2,17 3,45 * 3,43


110 TEORIA ACIZILOR ŞI B A Z E L O R

Aceasta se datoreşte stabilităţii a n i o n u l u i rezultat la i o n i z a r e :

Comportarea, uneori deosebită, a acizilor substituiţi în poziţii orto,


poate proveni şi d i n c a u z a unor interacţiuni directe între grupeleînveci-
nate. D e exemplu, o legătură de hidrogen poate stabiliza anionul a c i d u l u i
o-hidroxicarboxilic. :

(Valorile pK p e n t r u cei t r e i a c i z i hidroxibenzoici s î n t :


a izomerul orto
2,98, izomerul meta 4,08 şi izomerul para 4,58.)
Acizii dicarboxilici sînt acizi m a i puternici decît acizii monocarboxi­
lici întrucît grupa c a r b o x i l este atrăgătoare de electroni. A c e s t efect
descreşte cînd grupele c a r b o x i l sînt separate între ele de m a i mulţi atomi
de carbon saturaţi. D e exemplu :
Acidul vK a Acidul pK a

H - C O O H 3,77 HOOC-COOH 1,23


CH3-COOH 4,76 H O O C - C H - C O O H
2 2,83
C H - C H - C O O H
3 2 4,88 H O O C - C H - C H - C O O H
2 2 4,19
C H -COOH
6 5 4,17 HOOC-C H -COOH
6 4 2,98 (o)
3,46 (/n)
3,51 ( p )

A doua disociere a acizilor dicarboxilici se face m a i greu, întrucît


cel de-al doilea proton trebuie e x t r a s dintr-o formaţie încărcată negativ
care conţine u n substituent donor de electroni.
B A Z E 111

B a z e . Tăria u n e i b a z e în a p ă :
+
R N 3 + HOH R N:H + 3 " O H

se e x p r i m ă p r i n c o n s t a n t a de e c h i l i b r u :

[R NH] 3 [-OH]
K b =
[R N] 3

(Concentraţia a p e i , care este în m a r e exces, este considerată constantă.)


T ă r i a u n e i b a z e p o a t e f i i n d i c a t ă şi p r i n c o n s t a n t a de a c i d i t a t e , K aJ

+
d a c ă se consideră uşurinţa c u care B J>TH p i e r d e u n p r o t o n : 3

R N H + H 0 <Z R N +
3 2 3 H 0+
3

d 6 U n d e :
R [R N] [H Q+ ]
3 3

K a = ~
[R NH] 3

C o n s t a n t a de e c h i l i b r u p o a t e f i e x p r i m a t ă şi în f o r m a e x p o n e n ţ i a l ă ,
pK {pK b =— lgK ),
b ceea ce înseamnă că c u cît v a l o r i l e n u m e r i c e p e n t r u
b

pK b sînt m a i m i c i , c u atît b a z a este m a i t a r e .


î n t r e v a l o r i l e pK a şi pK b există relaţia :

pK +pK a b = 1 4 , 0 0 0 (la 25°C).

î n c a z u l bazelor alifatice, e f e c t u l i n d u c t i v a l r a d i c a l i l o r a l c h i l creşte


b a z i c i t a t e a a t o m u l u i de a z o t :

Compusul NH 3 C H 3 - N H 2 C H -NH
2 5 2

pKb 4,75 3,36 3,33

î n s ă , în seria : N H E - N H -> E - N H
3 E N , bazicitatea unei 2 2 3

a m i n e în a p ă este m u l t m a i slăbită, î n t r u c î t c a t i o n u l o b ţ i n u t p r i n ac­


c e p t a r e a u n u i p r o t o n se stabilizează p r i n s o l v a t a r e ( p r i n i n t e r m e d i u l
u n o r legături de h i d r o g e n ) :

;O-H H

H H

•O _ H

C u cît n u m ă r u l a t o m i l o r de h i d r o g e n legaţi d e a t o m u l de a z o t este


mai m i c , c u atît c a p a c i t a t e a d e s o l v a t a r e v a f i m a i m i c ă .
112 TEORIA ACIZILOR ŞI BAZELOR

Ca u r m a r e , deşi e f e c t u l i n d u c t i v intensifică b a z i c i t a t e a , datorită


stabilizării c a t i o n u l u i p r i n s o l v a t a r e , b a z i c i t a t e a este slăbită, a s t f e l încît
u n e l e a m i n e terţiare a u o v a l o a r e p e n t r u pK m a i m i c ă decît a m i n e l e
b

s e c u n d a r e d i n aceeaşi serie :

Compusul : NH 3 C H
2 5 • NH 2 (C H ) NH
2 5 2 (C H ) N
2 5 3

pKb 4,75 3,33 3,07 3,12

V e c i n ă t a t e a u n o r g r u p e atrăgătoare de e l e c t r o n i , ca de e x e m p l u
C I , N 0 , slăbeşte b a z i c i t a t e a c e n t r u l u i b a z i c . E f e c t u l este deosebit de
2

a c c e n t u a t în c a z u l g r u p e i c a r b o n i l :

R—C—NH 2 R-C=NH 2

D e aceea a m i d e l e în apă sînt baze f o a r t e slabe. D e e x e m p l u a c e t a m i d a .


C H - C O N H , are p K „ = 14,5.
3 2

I n c a z u l bazelor aromatice, b a z i c i t a t e a este m u l t redusă. F a p t u l cz$


de e x e m p l u , v a l o a r e a pK lz>
b anilină este 9,38, f a ţ ă de 4,75 p e n t r u a m o ­
n i a c şi 3,46 p e n t r u metilamină, se datoreşte conjugării d u b l e t u l u i de elec­
t r o n i de l a a t o m u l de a z o t c u e l e c t r o n i i TT d i n n u c l e u :

H,N H N
2

sau

V
O asemenea interacţiune n u are l o c cînd l a a z o t u l a n i l i n e i s-a f i x a t u n
proton :

H N:H •
2

şi d u b l e t u l a z o t u l u i n u m a i este l i b e r p e n t r u a p a r t i c i p a l a c o n j u g a r e
şi deci l a s t a b i l i z a r e .
C a r a c t e r u l b a z i c slăbeşte cînd de a t o m u l de a z o t sînt legaţi m a i m u l ţ i
f e n i l i . A s t f e l , pe cînd l a anilină, pK = 9,38, l a difenilamină, ' ( C H ) N H ,
b 6 5 2

pEb = 13,2, i a r t r i f e n i l a m i n a n i c i n u m a i p o a t e f i considerată b a z ă .


113

A l c h i l i i substituiţi l a a z o t sau în n u c l e u n u influenţează, însă, sen­


s i b i l c o n j u g a r e a între d u b l e t u l l i b e r l a a t o m u l de a z o t şi o r b i t a l i i n
delocalizaţi d i n n u c l e u l benzenic. A s t f e l :

A m i ne C H
6 5 • NH 2 C H 6 5 • NH • CH 3 C H
6 5 • N(CH ) 3 2 C H •C H
3 6 4 • NH 2

pK b 9,38 9,60 9,62 9,62 (o)


9,33 (m)
9,00 ( p )

A c e a s t a se datoreşte c a r a c t e r u l u i i n d u c t i v p r e a slab a l s u b s t i t u e n t u l u i
în c o m p a r a ţ i e c u tendinţa de s t a b i l i z a r e p r i n c o n j u g a r e a c a t i o n u l u i .
Cînd, însă, s u b s t i t u e n t u l are u n efect i n d u c t i v p u t e r n i c , a t u n c i influenţa
l u i este sensibilă. A s t f e l , g r u p a N 0 favorizează o c o n j u g a r e între d u ­
2

b l e t u l l i b e r de l a a t o m u l de a z o t c u o r b i t a l i i iz delocalizaţi d i n n u c l e u l
b e n z e n i c ; ca u r m a r e , c a t i o n u l este m a i p u ţ i n s t a b i l i z a t decît în c a z u l
a m i n e i l i b e r e . D e e x e m p l u : p e cînd pK l a C H - N H are v a l o a r e a
b 6 5 2

9,38, i a n i t r o a n i l i n e , el are v a l o r i l e : i z o m e r orto 14,28 ; i z o m e r meta 11,35


şi i z o m e r para 13,02.

HoN:

Substituenţii, care a u o pereche de e l e c t r o n i neparticipanţi ca de


e x e m p l u O H şi O C H , influenţează de asemenea b a z i c i t a t e a c o m p u s u l u i .
3

A s t f e l , p e n t r u H O — C H — N H , v a l o r i l e pK
6 4 s î n t : i z o m e r orto 9 , 2 8 ;
2 b

i z o m e r meta 9,83 şi i z o m e r para 8,50 ( î n a m b e l e c a z u r i , influenţa s u b s t i ­


tuenţilor p o a t e f i m o d i f i c a t ă şi de efectele c o m b i n a t e ale u n o r f a c t o r i
s t e r i c i şi p o l a r i . )
Bazele heterociclice, c u m este de e x e m p l u p i r i d i n a , a u o b a z i c i t a t e
m u l t m a i slabă decît a m i n e l e terţiare a l i f a t i c e . D e e x e m p l u l a piridină,
C H l s r , pK = 8,96, pe cînd l a ( C H ) N , pK = 312. A c e a s t a se datoreşte
6 5 b 2 5 8 b

f a p t u l u i că a t o m u l de a z o t este l e g a t d u b l u s a u t r i p l u ; d u b l e t u l de elec­
t r o n i f i i n d m a i a p r o p i a t de n u c l e u l a t o m u l u i de a z o t , este m a i p u t e r n i c
reţinut de acesta, d e c i m a i p u ţ i n d i s p o n i b i l p e n t r u a c a p t a u n p r o t o n ,
ceea ce înseamnă slăbirea c a r a c t e r u l u i b a z i c a l compuşilor.

8 - c. 134.
114 RADICALI ORGANICI LIBERI

L a p i r o l , l a care c a r a c t e r u l a r o m a t i c este m a i p u ţ i n a c c e n t u a t , ca-


t i o n u l o b ţ i n u t p r i n a c c e p t a r e a u n u i p r o t o n este m u l t m a i p u ţ i n s t a b i l
decît molecula neutră:

HC CH
' CH 11
II
ii n h c
- N < C H

H C ^ C H
H H H

Pirol

C a u r m a r e , p i r o l u l este o b a z ă e x t r e m de slabă : pK b = 13,6.

RADICALI ORGANICI LIRERI

C o n c e p t u l de r a d i c a l i o r g a n i c i l i b e r i a i n t e r v e n i t m u l t în d e z v o l t a r e a
c h i m i e i în secolele X V I I I şi X I X . T e r m e n u l de r a d i c a l a f o s t f o l o s i t de
Gay-Lussac, Liebig, Berzelius şi de alţi chimişti d i n t i m p u l l o r p e n t r u
a indica fie o parte combinată a unei molecule, fie u n radical „liber".
C î n d însă, p e l a m i j l o c u l s e c o l u l u i a l X l X - l e a , Cannizzaro a reintrodus
i p o t e z a l u i Avogadro şi a f o s t a d o p t a t ă t e h n i c a măsurătorilor de d e n s i ­
t a t e a gazelor p e n t r u d e t e r m i n a r e a m a s e l o r m o l e c u l a r e e x a c t e , s-a c o n ­
s t a t a t că f o r m u l e l e a t r i b u i t e r a d i c a l i l o r l i b e r i consideraţi descoperiţi,
t r e b u i a u d u b l a t e . î n p l u s , t e o r i a valenţei a dus l a d e z v o l t a r e a , de către
Kekule, Gooper şi alţii, a c o n c e p t u l u i a t o m u l u i de c a r b o n r i g u r o s t e t r a -
v a l e n t , care a e l i m i n a t p e n t r u m u l t t i m p p o s i b i l i t a t e a a d m i t e r i i u n o r
Tadicali organici liberi cu carbon „trivalent".
Lucrările l u i M. Gomberg a u a t r a s d i n n o u atenţia a s u p r a acestei
p r o b l e m e clasice : în 1900 e l a p r e p a r a t soluţii ale r a d i c a l u l u i s t a b i l i t
t r i f e n i l m e t i l ( t r i t i l ) care există în e c h i l i b r u c u d i m e r i i săi. E s t e p r i m u l
r a d i c a l l i b e r o b ţ i n u t . î n a n i i care a u u r m a t , chimiştii f i z i c i e n i a u î n c e p u t
să i n t e r p r e t e z e s t u d i i de cinetică în f a z a gazoasă p r i n r a d i c a l i d r e p t
i n t e r m e d i a r i . A s t f e l Nernst (1918) sugerează că l a reacţia h i d r o g e n u l u i
c u c l o r i a u p a r t e r a d i c a l i l i b e r i . F. Paneih (1929) descrie experienţe în
care a l c h i l i de m e t a l a u f o s t pirolizaţi, r a d i c a l i i a l c h i l i rezultaţi f i i n d i d e n ­
tificaţi c u a j u t o r u l u n e i t e h n i c i speciale.
Un radical liber este o moleculă care are la unul din atomi un orbital
ocupat numai de un singur electron. D e c i e l p o s e d ă u n n u m ă r m a i m i c
d e e l e c t r o n i decît cel n o r m a l . D e o b i c e i , o r b i t a l u l n e c o m p l e t a t se găseşte
l a u n a t o m de c a r b o n , m a i r a r l a u n a t o m de o x i g e n s a u de a z o t .
RADICALI LIBERI C U VIAŢA S C U R T A 115-

R a d i c a l i i se p r o d u c p r i n ruperea Jiomolitică 3b u n e i legături cova­


lenţe :
> C : C < -* > c - + - C <

p e c î n d c a r b o c a t i o n i i şi c a r b a n i o n i i rezultă p r i n ruperea Jieteroliticâ a.


legăturilor^covalente:

•>cfc<- ->c+ :C<-

D e c i , spre deosebire de ioni, radicalii liberi sînt neutri; ei sînt asemănători


unor atomi monovalenţi liberi.
L a r a d i c a l i i l i b e r i a i c a r b o n u l u i h i b r i d i z a r e a este de t i p u l sp . T e n ­ 2

dinţa p r o n u n ţ a t ă a a t o m u l u i de c a r b o n de a t r e c e în h i b r i d i z a r e a sp , 3

de configuraţie tetraedrică, şi existenţa u n u i o r b i t a l o c u p a t de u n s i n ­


gur electron explică i n s t a b i l i t a t e a radicalilor l i b e r i .
D i n p u n c t u l de v e d e r e a l d u r a t e i de existenţă, r a d i c a l i i l i b e r i p o t
f i : cu viaţa scurtă şi cu viaţă lungă.
R a d i c a l i l i b e r i c u viaţă scurtă. Cei m a i c u n o s c u ţ i reprezentanţi a i
acestei g r u p e sînt r a d i c a l i i ' : m e t i l , C H - , e t i l , C H - şi f e n i l , C H - , adică,
3 2 5 6 5

radicalii unor hidrocarburi simple.


Obţinerea r a d i c a l i l o r l i b e r i c u v i a ţ a scurtă se p o a t e r e a l i z a p r i n
d i f e r i t e m e t o d e , d i n t r e care m a i i m p o r t a n t e s î n t : d e s c o m p u n e r i l e t e r ­
m i c e şi f o t o c h i m i c e , e l e c t r o l i z a şi reacţiile de o x i d o - r e d u c e r e p r i n i o n i
anorganici, cu transferul u n u i electron.
1 . Descompunerea termică a f o s t m e t o d a care a p e r m i s o b ţ i n e r e a
p e n t r u p r i m a d a t ă a u n o r r a d i c a l i l i b e r i c u v i a ţ a scurtă, şi a n u m e a
r a d i c a l i l o r m e t i l şi e t i l ca p r o d u s e de d e s c o m p u n e r e t e r m i c ă a t e t r a m e t i l -
p l u m b u l u i , respectiv a t e t r a e t i l p l u m b u l u i :
Pb(CH ) 3 4 -> P b + 4CH . 3

Pb(C H )
2 6 4 -> P b + 4C H •2 5

V i a ţ a r a d i c a l i l o r l i b e r i este de o d u r a t ă f o a r t e m i c ă .
I n f a z a gazoasă, r a d i c a l i i l i b e r i , în s p e c i a l cei c u d i m e n s i u n i m i c i r

se p o t c o m b i n a d o i cîte d o i {dimerizare), ca u r m a r e f i e a c i o c n i r i l o r între


ei, fie cu u n perete. L a r a d i c a l i i m a i m a r i , d i m e r u l r e z u l t a t d i n d o i
r a d i c a l i se r u p e i m e d i a t în d o u ă m o l e c u l e s t a b i l e : u n a l e a n şi o a l -
c h e n ă (disproporţionare) :
dimerizare : CH -CH -
3 2 + • CKLj-CHg C H 3 - C H 2 - C H 2 - C H 3

disproporţionare : C H - C H
3 2 •+ • C H - C H 2 3 CH —CH 3 3 + CH = CH 2 2

î n soluţie, a b u n d e n ţ a relativă a m o l e c u l e l o r d i z o l v a n t u l u i face ca,,


de m u l t e o r i , r a d i c a l i i iniţiali să dispară p r i n reacţia c u d i z o l v a n t u l :
CH3-CH 2 •+ H - R -> C H - C H 3 3 + R•
116 RADICALI ORGANICI LIBERI

Ca u r m a r e a t r a n s f e r u l u i de a t o m i de h i d r o g e n de l a m o l e c u l e l e d i ­
z o l v a n t u l u i l a r a d i c a l i , rezultă alţi r a d i c a l i l i b e r i , care se stabilizează
p r i n d i m e r i z a r e s a u disproporţionare.
D e s c o m p u n e r e a t e r m i c ă se p r o d u c e m a i uşor în c a z u l legăturilor
c u a l t e e l e m e n t e decît c a r b o n u l . A s t f e l , se o b ţ i n r a d i c a l i l i b e r i p r i n des­
c o m p u n e r e a azo- şi diazo-derivaţilor s a u a a z o n i t r i l i l o r . Ca e x e m p l u se m e n ­
ţionează d e s c o m p u n e r e a a z o i z o b u t o o n i t r i l u l u i , l a c i r c a 80°C :
(CH ) C-N = N-C(CH )
3 2 3 2 -> N 2 + 2(CH ) C.
3 2

I I I
CN CN CN

d i n care cauză acest c o m p u s este f o l o s i t ca iniţiator a l u n o r reacţii.


D e o s e b i t de r a p i d se d e s c o m p u n l a t e m p e r a t u r i scăzute p e r o x i z i i
o r g a n i c i , c u m este p e r o x i d u l de b e n z o i l :
o o o
ll ll II
C 6 H 5 - C - 0 - 0 - C - C 6 H 5 -> 2 C 6 H 5 - C - 0 - 2C H 6 5 •+ 2C0 2

de asemenea f o l o s i t ca iniţiator.
2. Descompunerea fotochimică p o a t e f i ilustrată p r i n d e s c o m p u n e r e a
a c e t o n e i în s t a r e de v a p o r i sub influenţa l u m i n i i u l t r a v i o l e t e . Ca u r m a r e
a r u p e r i i u n e i legături C—C rezultă u n r a d i c a l m e t i l şi u n r a d i c a l âcetil,
care, l a rîndul l u i , se d e s c o m p u n e într-un r a d i c a l m e t i l şi o x i d de c a r ­
bon :
o o
ll II
C H 3 - C - C H 3 -> C H - + • C - C H3 3

CO + CH.
3
3. Electroliza ca m e t o d ă de o b ţ i n e r e a r a d i c a l i l o r l i b e r i este e x e m ­
plificată p r i n s i n t e z a electrolitică a h i d r o c a r b u r i l o r d u p ă Kolbe. Prin
o x i d a r e a a n o d i c ă a sărurilor u n o r a c i z i c a r b o x i l i c i în soluţie apoasă r e ­
zultă r a d i c a l i de c a r b o x i l a t , E C O O - , care, — p r i n d e c a r b o x i l a r e —, t r e c
în r a d i c a l i a l c h i l i , E •, ce se stabilizează r e p e d e p r i n d i m e r i z a r e :
o o
e ^ j l ^ dimerizare ^
R - C - O - >K-C-0-— -^ FF R > R - R

Reacţiile radicalilor liberi sînt u z u a l procese înlănţuite. Se reaminş


teste ca^exempluj[clorurarea fotochimică a u n e i h i d r o c a r b u r i :

Iniţiere : C l —— 2 2C1 •
Propagare : CI • + R - H ^ R • + HC1
R- + Cl 2 - > R - C l + CU-
Terminare : 2C1 • - > C l 2

(întrerupere) 2 R • -> R - R
CI - + R - -> R - C l
RADICALI LIBERI C U VIAŢA SCURTA 117

E x i s t ă d i f e r i t e t i p u r i de e t a p e de p r o p a g a r e . Ca e x e m p l e se indică
reacţiile de t r a n s f e r de a t o m şi reacţiile c u adiţia u n u i r a d i c a l l a o l e ­
g ă t u r ă nesaturată.
Eeacţiile de transfer de atom sînt cele m a i c o m u n e procese pe care
l e p o t s u f e r i r a d i c a l i i . A t o m u l t r a n s f e r a t este de o b i c e i h i d r o g e n s a u u n
h a l o g e n . E x e m p l e sînt e x t r a g e r e a de a t o m i de h i d r o g e n d i n m o l e c u l e l e
u n u i d i z o l v a n t , ca de e x e m p l u h e x a n u l :
CH 3 •+ C H 6 1 4 CH + C H 4 6 1 3 •

2C H 6 1 3 • C H 6 1 2 + C H 6 1 4

s a u reacţiile de c l o r u r a r e a h i d r o c a r b u r i l o r .
Reacţiile de adiţie a r a d i c a l i l o r l a o legătură nesaturată reprezintă
u n a l t t i p de reacţii care a p a r în s e c v e n ţ a de p r o p a g a r e a proceselor
înlănţuite p r i n r a d i c a l i l i b e r i . A i c i sînt c u p r i n s e adiţia r a d i c a l i l o r m o -
n o m e r i l a d u b l e s a u t r i p l e legături c a r b o n - c a r b o n :

Br - + R C H = C H 2 -> R C H — C H B r 2

Br - + R C = C H -» R C = C H B r

şi adiţia r a d i c a l i l o r l a c i c l u r i a r o m a t i c e :

E t a p a de p r o p a g a r e l a p o l i m e r i z a r e a vinilică este de asemenea o


r e a c ţ i e de a d i ţ i e ; în acest caz, r a d i c a l u l p o l i m e r se adiţionează l a o
d u b l ă legătură. D e e x e m p l u , în c a z u l s t i r e n u l u i :

C H 6 5 C H 6 5 C H 6 5 C H
6 5

I I 1 1
~ ~ C H - C H -
2 + C H = C H -> —
2 C H 2 - C H - C H 2 - C H -

U n asemenea proces se p o a t e n o t a p r e s c u r t a t :
M- + M M• ,
n ' n+1
Aplicaţiile i n d u s t r i a l e ale reacţiilor r a d i c a l i c e sînt deosebit de i m ­
p o r t a n t e . D e e x e m p l u , p e n t r u b r o m u r a de e t i l , care în m o d c u r e n t se
f a b r i c ă d u p ă u n proces b a z a t p e o reacţie de înlocuire ionică p r i n i o n u l
Br" :
diferite
proeese
CH = CH
2 2 > C H QH
2 5

C H O H + H B r <± C H B r +
a 5 2 5 H 0 2
118 RADICALI ORGANICI LIBERI

s-a e l a b o r a t r e c e n t (1963) n n proces iniţiat p r i n radiaţii y :

HBr î a d t o ţ i i Y
- » H - + Br-

Br - + C H 2 4 -> BrCH -CH -2 2

BrCH -CH - +
2 2 H B r -> C H B r + B r -
2 5

D e c i reacţia g l o b a l ă este :
HBr+C H 2 4 radiaţii y C H Br 2 5

U o u l proces n u p r o d u c e p r o d u s e s e c u n d a r e şi este m u l t m a i eficace.


T o t aşa se p o a t e o b ţ i n e c a p r o l a c t a m a , d u p ă u n proces m o d e r n (1962),
p r i n o x i m a r e a directă a c i c l o h e x a n u l u i c u clorură de n i t r o z i l p r i n iniţiere
f i e c u l u m i n ă , f i e c u radiaţii y :

o H
NOH li I

caprolactama

R a d i c a l i c u viaţă lungă. H e x a f e n i l e t a n u l , ( 0 H ) C — C ( C H ) , o 6 5 3 6 5 3

substanţă solidă, i n c o l o r ă , l a d i z o l v a r e în d i z o l v a n ţ i n e p o l a r i , de e x e m ­
p l u în b e n z e n , d ă o soluţie de c u l o a r e g a l b e n ă , care este atrasă de u n
cîmp m a g n e t i c , d o v e d i n d prezenţa unei substanţe p a r a m a g n e t i c e .
î n c o n t a c t c u o x i g e n u l d i n aer se f o r m e a z ă u n p e r o x i d de t r i f e n i l m e t i l ,
( C H ) - C - O - O - C ( 0 H 5 ) 3 > sau c u i o d , i o d u r a de t r i f e n i l m e t i l , ( C H ) C - J .
6 5 3 6 6 5 3

A s e m e n e a constatări a u dus l a c o n c l u z i a c ă , în soluţie, h e x a f e n i l e t a n u l


este în p a r t e d i s o c i a t în r a d i c a l i t r i f e n i l m e t i l :

(C H ) C-G(C H )
6 5 3 6 5 3 ± = 5 2(C H ) C. 6 5 3

G r a d u l de disociere este f o a r t e m i c . ( î n t r - o soluţie de 3 % h e x a f e n i l -


e t a n în b e n z e n , l a 20°C, g r a d u l de disociere este 0,02 ; e l creşte c u t e m p e ­
ratura.)
R a d i c a l u l t r i f e n i l m e t i l este r e a c t i v . D u p ă c u m s-a arătat, în c o n t a c t
c u o x i g e n u l f o r m e a z ă u n p e r o x i d i n s o l u b i l , i a r c u b r o m u l sau i o d u l , o h a l o -
genură de t r i f e n i l m e t i l . D e asemenea p o a t e r e d u c e sărurile u n o r m e t a l e c u
potenţial n e g a t i v m a r e ( H g , A g , A u , P t ) , l a m e t a l u l respectiv.
Sînt însă u n e l e reacţii ale r a d i c a l i l o r a l c h i l p e care r a d i c a l i i a r i i n u l e
d a u , ca de e x e m p l u adiţia l a a l c h e n e s i m p l e , s a u e x t r a g e r e a u n u i a t o m de
h i d r o g e n d i n m o l e c u l e l e de h i d r o c a r b u r i .
R e a c t i v i t a t e a m a i redusă a r a d i c a l u l u i t r i f e n i l m e t i l în c o m p a r a ţ i e c u
r a d i c a l i i a l c h i l se datoreşte f a p t u l u i c ă l a r a d i c a l u l t r i f e n i l (spre deosebire
RADICALI LIBERI CU ELECTRONUL NElMPERECHEAT LA AZOT H9

de h e x a f e n i l e t a n u l ) se manifestă t e n d i n ţ a de c o n j u g a r e a e l e c t r o n u l u i n e ­
c u p l a t c u o r b i t a l i i TZ d i n c i c l u r i l e benzenice :

E n e r g i a de c o n j u g a r e a r a d i c a l i l o r t r i f e n i l m e t i l f o r m a ţ i c o m p e n s e a z ă
o p a r t e d i n e n e r g i a de disociere a legăturii C—C d i n h e x a f e n i l e t a n . a s t f e l
încît această energie de disociere este r e l a t i v m i c ă .
Uşurinţa de f o r m a r e şi s t a b i l i t a t e a r a d i c a l i l o r t r i f e n i l m e t i l se d a t o r e s c
în m a r e măsură şi u n e i împiedicări s t e r i c e în h e x a f e n i l e t a n , care p o a t e f i
slăbită p r i n disociere.
în s p r i j i n u l a c e s t e i explicaţii este c o n s t a t a r e a că legătura C — C d i n h e x a f e n i l e t a n este
m a i lungă decît legătura C — C d i n e t a n (1,58 A faţă de 1,54 A ) , d e c i m a i slabă. D e a s e m e n e a
s - a c o n s t a t a t că i n t r o d u c e r e a u n o r substituenţi în n u c l e e intensifică d i s o c i e r e a , m a i ales cînd
substituenţii se găsesc în poziţii orto, u n d e împiedicarea sterică este m a i m a r e . A s t f e l , de e x e m p l u ,
l a r a d i c a l u l t r i - ( o - m e t i l f e n i l ) - m e t i l n u se manifestă tendinţa de a s o c i e r e . Interacţiunea grupelor
m e t i l d i n poziţia orto c u a t o m i i de h i d r o g e n v e c i n i împiedică n u c l e e l e să r e a l i z e z e c o p l a n a r i t a t e a .
( A c e a s t a duce însă l a o micşorare a energiei de c o n j u g a r e . )

T r i - (o—metilfenil) — metil

R a d i c a l i liberi c u electronul neîmperecheat l a azot se o b ţ i n de o b i c e i


p r i n încălzirea t e t r a a r i l - a z i n e l o r în d i z o l v a n ţ i n e p o l a r i . A s t f e l , r a d i c a l i i
d i f e n i l - a z o t rezultă p r i n încălzirea l a 8 0 ° 0 a u n e i soluţii de t e t r a f e n i l h i d r a -
zină în x i l e n :
KMn0 4

2(C H ) NH
6 5 2 • (C H ) N : N(C H )
6 5 2 6 5 2 ^± 2(C H ) N-
6 5 2

Difenilamină. Tetrafenilhidrazina Difenilazot (radical)

L a răcire, c u l o a r e a v e r d e a soluţiei d i s p a r e . Cînd nucleele benzenice


c o n ţ i n substituenţi în p o z i ţ i a para, r a d i c a l i i sînt m a i s t a b i l i . î n g e n e r a l ,
însă, r a d i c a l i i d i a r i l - a z o t sînt m a i p u ţ i n s t a b i l i decît r a d i c a l i i t r i a r i l - m e t i l .
120 RADICALT ORGANICI LIBERI

Radicalul difenilpicrilhidrazil, care se prepară d i n 1,1-difenilhidra-


zină şi 2 , 4 , 6 - t r i n i t r o c l o r b e n z e n (clorură de p i e r i i ) :

NO,

(C H ) N-NH
6 5 2 2 + Cl-C >~N0 2

N0 9

1,1 -Difenilhidrazină 2,4,6-Irimtroclorbenzen

NO, NO

(C H ) N-NH-^:
6 5 2 >-N0 2
P b
° >
2
(C H ) -N-N—£
6 5 2 ;/-N0 2

NO, N0 2

Difenilpicrilhidrazil

este deosebit de s t a b i l . E s t e o substanţă de c u l o a r e v i o l e t ă . C u alţi r a d i c a l i


l i b e r i d ă c o m p u ş i s t a b i l i şi i z o l a , b i l i care sînt i n c o l o r i . D e aceea este f o l o s i t
?

l a i d e n t i f i c a r e a prezenţei de r a d i c a l i l i b e r i care s-ar f o r m a în c u r s u l u n o r


reacţii.
PAETEA A DOUA

HIDROCARBURI

H i d r o c a r b u r i l e sînt c o m b i n a ţ i i f o r m a t e d i n c a r b o n şi h i d r o g e n ; ele
reprezintă cea m a i i m p o r t a n t ă clasă de produşi o r g a n i c i b i n a r i .
N u m ă r u l h i d r o c a r b u r i l o r este f o a r t e m a r e , atît d i n cauza numărului
v a r i a t de a t o m i de c a r b o n care intră în m o l e c u l a h i d r o c a r b u r i i , cît şi d i n
c a u z a posibilităţilor d i f e r i t e de legare a a t o m i l o r de c a r b o n între e i .
D u p ă t i p u l de legătură a a t o m i l o r de c a r b o n între ei şi d u p ă f o r m a
c a t e n e i a t o m i l o r de c a r b o n , se deosebesc următoarele clase de h i d r o c a r b u r i :
— h i d r o c a r b u r i s a t u r a t e (aciclice şi c i c l i c e ) ;
— h i d r o c a r b u r i n e s a t u r a t e (aciclice şi c i c l i c e ) ;
— hidrocarburi aromatice.

HIDROCARBURI S A T U R A T E ACICLICE (ALCANI)

H i d r o c a r b u r i l e s a t u r a t e a c i c l i c e , n u m i t e şi alcani, d e n u m i r e care t i n d e
să înlocuiască d e n u m i r e a uzuală de parafine, d a t ă în t r e c u t acestor h i d r o ­
c a r b u r i , sînt combinaţiile- f u n d a m e n t a l e ale c h i m i e i o r g a n i c e , t o a t e c e l e l a l t e
c o m b i n a ţ i i o r g a n i c e p u t î n d f i c o n s i d e r a t e ca derivaţi a i l o r .
H i d r o c a r b u r i l e s a t u r a t e aciclice sînt f o r m a t e d i n c a t e n e de a t o m i de
c a r b o n legaţi între ei p r i n legături s i m p l e , c e l e l a l t e valenţe ale a t o m i l o r de
c a r b o n f i i n d s a t u r a t e c u a t o m i de h i d r o g e n . P r i n u r m a r e , în m o l e c u l e l e
a l c a n i l o r a p a r n u m a i , legături a.
Structură. Cea m a i simplă h i d r o c a r b u r ă aciclică saturată este m e t a n u l ,
C H . C e l e l a l t e h i d r o c a r b u r i d i n această clasă p o t f i c o n s i d e r a t e f o r m a l
4

ca derivaţi a i m e t a n u l u i rezultaţi p r i n s u b s t i t u i r e a u n u i a sau m a i m u l t o r


a t o m i de h i d r o g e n c u r a d i c a l i de h i d r o c a r b u r i . A s t f e l , d a c ă u n a t o m de
h i d r o g e n d i n m e t a n se înlocuieşte c u u n r a d i c a l m e t i l , — C H , rezultă h i d r o ­
3

c a r b u r a i m e d i a t superioară, c u c o m p o z i ţ i a C H , 2 S etanul:
H H H
l I I
H - C - H H - C - C - H
I I I
H H H
Metan Etan
122 HIDROCARBURI SATURATE ACICLICE (ALCANI)

E t a n u l m a i poate f i considerat rezultat p r i n unirea a doi radicali


-0H : 3

H G—3 CH 3

Se o b s e r v ă c ă e t a n u l c o n ţ i n e o g r u p ă C H 2 m a i m u l t decît m e t a n u l .
B a c ă se consideră că în m o l e c u l a e t a n u l u i u n u l d i n a t o m i i de h i d r o g e n
este înlocuit f o r m a l c u u n r a d i c a l m e t i l , — C H , rezultă h i d r o c a r b u r a s a t u ­ 3

rată C H , propanul:
3 8

C H — CH 3 2 — CH 3

A c e s t a m a i p o a t e f i c o n s i d e r a t ca derivînd d i n m e t a n p r i n înlocuirea
a d o i a t o m i de h i d r o g e n c u d o i r a d i c a l i m e t i l , — C H (sau p r i n înlocuirea 3

u n u i a t o m de h i d r o g e n c u u n rădicai e t i l , — C H ) : 2 5

CH —cn —CH 3 2 3

P r o p a n u l conţine o grupă C H 2 m a i m u l t decît e t a n u l .


D a c ă se consideră c o n t i n u a r e a înlocuirii în m o d succesiv a cîte u n u i
a t o m de h i d r o g e n d i n h i d r o c a r b u r i c u cîte u n r a d i c a l — C H rezultă o serie 3

de h i d r o c a r b u r i , f i e c a r e deosebindu-se de cea p r e c e d e n t ă p r i n t r - o g r u p ă
CH : 2

metan CH 4

etan CH —CH
3 3

propan CH - CH -
3 2 CH 3

butan CH - CH -
3 2 CH - 2 CH 3

pentan CH - CH -
3 2 CH - 2 CH - 2 CH 3

hexan CH - CH -
3 2 CH - 2 CH - 2 CH 2 - CH 3

heptan CH - CH -
3 2 CH - 2 CH - 2 CH 2 - CH - CH 2 3

octan CH - CH -
3 2 CH -
2 CH - 2 CH 2 - C H - CH„ - 2CH 3

nonan CH - CH, -
3 CH -
2 CH„ - CH 2 _ CH - CH - CH -2 CH 2 2 3

decan C H - C H 3 2 - C H 2 - C H 2 - C H 2 - C H - C H - C H - C H 2 2 2 2 - C H 3

O serie de substanţe în care f i e c a r e t e r m e n a l seriei se deosebeşte de cel


p r e c e d e n t şi de cel u r m ă t o r p r i n t r - o g r u p ă C H se n u m e ş t e serie omologă. 2

F i e c a r e t e r m e n a l acestei s e r i i este o m o l o g u l s u p e r i o r a l c e l u i p r e c e d e n t . S t r u c ­
t u r a c h i m i c ă a c a t e n e i t e r m e n i l o r seriei o m o l o g e , adică a o m o l o g i l o r , este
identică. Ca u r m a r e , şi proprietăţile c h i m i c e ale o m o l o g i l o r sînt f o a r t e ase­
m ă n ă t o a r e . Proprietăţile f i z i c e , î n s p e c i a l cele c u c a r a c t e r a d i t i v , ca : d e n s i ­
t a t e , v i s c o z i t a t e , variază în r a p o r t c u l u n g i m e a catenei.
D a c ă se înlocuieşte c u u n r a d i c a l , a t o m u l de h i d r o g e n l e g a t de u n u l
d i n a t o m i i de c a r b o n m a r g i n a l i ( p r i m a r i ) a i h i d r o c a r b u r i i , rezultă seria
h i d r o c a r b u r i l o r s a t u r a t e aciclice c u catenă liniară, adică a hidrocarburilor
normale. D a c ă însă înlocuirea se f a c e l a u n a t o m de c a r b o n s e c u n d a r , a t u n c i
rezultă o hidrocarbură cu catenă ramificată. O asemenea i z o m e r i e de c a t e n ă
este p o s i b i l ă î n c e p î n d c u b u t a n u l . A s t f e l , de e x e m p l u , de l a p r o p a n , C H , 3 8
N O M E N C L A T U R A 123

derivă, p e lîngă butanul, O H , normal 4 1 0 ( I ) , şi n n i z o m e r c u structură r a m i ­


ficată, izobutanul (II):

C H , — CH —CH« — C H ,
9 CH — CH — CH 3 3

CH 3

(i) (II)

L a f e l există t r e i i z o m e r i a i p e n t a n u l u i , C H 5 1 2 : u n u l n o r m a l şi ceilalţi d o i
c u catenă ramificată ( i z o p e n t a n i ) :

CH,

CHg — C H — C H — C H — CHg
2 2 2 C H , — C H — CHţ> — C H , H , C - C - C H ,

CH 3 CHg
(I) (II) (III)

N u m ă r u l i z o m e r i l o r h i d r o c a r b u r i l o r s a t u r a t e aciclice este f o a r t e m a r e ;
e l creşte c u numărul a t o m i l o r de c a r b o n d i n m o l e c u l ă . D e e x e m p l u , h i d r o ­
c a r b u r a C H , (eicosan), p o a t e a v e a 366 319 i z o m e r i . î n r e a l i t a t e , însă,
2 0 4 2

n u s-au i z o l a t t o ţ i i z o m e r i i p o s i b i l i .
Nomenclatură. P r i m i i p a t r u a l c a n i c u catenă neramificată, adică n o r ­
m a l i (w-alcani) se n u m e s c : metan, etan, propan, butan. A l c a n i i s u p e r i o r i a u
n u m e l e f o r m a t d i n t r - u n p r e f i x n u m e r i c (care arată, în l b . greacă, n u m ă r u l
a t o m i l o r de c a r b o n d i n m o l e c u l ă ) şi terminaţia an. D e e x e m p l u : pentan,
hexan, heptan, octan.
R a d i c a l i i m o n o v a l e n ţ i derivaţi d i n a l c a n i n o r m a l i p r i n îndepărtarea
u n u i a t o m de h i d r o g e n de l a u n a t o m de c a r b o n t e r m i n a l se n u m e s c alchili
n o r m a l i . N u m e l e l o r se f o r m e a z ă d i n n u m e l e h i d r o c a r b u r i i r e s p e c t i v e , p r i n
înlocuirea terminaţiei an c u terminaţia il. D e e x e m p l u : C H — se n u m e ş t e 3

metil, O H — C H — se numeşte etil, C H — C H — C H — se n u m e ş t e


3 2 3 propil. 2 2

A l c a n i i c u c a t e n a ramificată a u n u m e l e f o r m a t d i n n u m e l e c a t e n e i
l a t e r a l e n o t a t ca p r e f i x l a n u m e l e celei m a i l u n g i catene p r e z e n t e în f o r ­
mulă. D e e x e m p l u h i d r o c a r b u r a :
5 4 3 2 1
C H — C H — C H — C H — CHg
3 2 2

se n u m e ş t e 3 - m e t i l p e n t a n .
P e n t r u următoarele h i d r o c a r b u r i n e s u b s t i t u i t e sînt f o l o s i t e d e n u m i r i l e :

2-metilpropan (CH 3 ) CH — C H
2 3 izobutan
2-metilbutan (CH 3 ) CH —C H —C H
2 2 3 izopentan
tetrametilmetan (CH 3 ) C 4 neopentan
2-metilpentan (CH 3) CH—CH —CH —CH
2 2 2 3 izohexan
124 HIDROCARBURI SATURATE ACICLICE (ALCANI)

P o z i ţ i a c a t e n e i l a t e r a l e se indică p r i n t r - u n n u m ă r . P e n t r u aceasta,
c a t e n a cea m a i lungă se n u m e r o t e a z ă de l a u n c a p ă t l a a l t u l , c u n u m e r e
a r a b e , în acea direcţie în care c a t e n a laterală să ocupe poziţia c u n u m ă r u l
cel m a i m i c . D e e x e m p l u :

CH3 — C H 2 — CH 2 — — CH
CH,
CHg

se n u m e ş t e 2 - m e t i l p e n t a n (şi n u 4 - m e t i l p e n t a n ) .
P r e z e n ţ a m a i m u l t o r catene l a t e r a l e i d e n t i c e se indică p r i n p r e f i x e l e
di-, tri-, tetra-,penta-, hexa-, liepta-, octa-, nona-, deca- etc. l a n u m e l e r a d i c a ­
lului. De exemplu : hidrocarburile

CH 3

5 4 3| 2 1
CH, —CH 9 —C—CH 9 — CH, C H , — C H , — C H— C H 9 — C H — C H ,

CH, C H 2 5 C H
2 5

se n u m e s c 3 , 3 - f Z i m e t i l p e n t a n , r e s p e c t i v 2,4-cZietilhexan.
P r e z e n ţ a m a i m u l t o r catene l a t e r a l e d i f e r i t e se indică în o r d i n e a c o m ­
plexităţii s a u în o r d i n e a alfabetică. D e e x e m p l u , d u p ă o r d i n e a c o m p l e x i ­
tăţii, h i d r o c a r b u r a :
1 2 3 4 5 6 7
CHg — C H — C H — C H — C H — C H — C H
2 0 2 3

CH 3 CH 2 — CHg

se n u m e ş t e 3 - m e t i l - 4 - e t i l h e p t a n . în o r d i n e a alfabetică, hidrocarbura
se n u m e ş t e 4 - e t i l - 3 - m e t i l h e p t a n .
E a d i c a l i i bivalenţi şi trivalenţi derivaţi d i n a l c h i l i , p r i n îndepărtarea
u n u i a sau a d o i a t o m i de h i d r o g e n de l a a t o m u l de c a r b o n care are v a l e n ţ a
liberă, a u n u m e l e f o r m a t p r i n adăugarea terminaţiei -iden r e s p e c t i v -idin
la n u m e l e r a d i c a l u l u i m o n o v a l e n t corespunzător. D e e x e m p l u : C H — C H = 3

se n u m e ş t e etiliden; C H — C = se n u m e ş t e etilidin-,
3 O H = se n u m e ş t e
metilidin (sau metin).
R a d i c a l u l O H = se n u m e ş t e
2 metilen.
R a d i c a l i i bivalenţi derivaţi d i n a l c a n i n o r m a l i p r i n indepărtarea u n u i
a t o m de h i d r o g e n de l a f i e c a r e d i n cei d o i a t o m i de c a r b o n t e r m i n a l i d i n
c a t e n ă se n u m e s c : — C H — C H — etilen, — C H — C H — C H —
2 2 trimetilen, 2 2 2

- C H - C H — O H - C H — tetrametilen,
2 2 2 2 etc.
F o r m u l ă generală. î n t r - u n a l e a n n o r m a l , a t o m i i de c a r b o n d i n c a t e n ă
f i i n d saturaţi c u c î t e d o i a t o m i de h i d r o g e n , c u e x c e p ţ i a celor d o i a t o m i d e
M E T O D E D E P R E P A R A R E 125

c a r b o n m a r g i n a l i , — p e n t r u a căror s a t u r a r e sînt necesari cîte t r e i a t o m i de


h i d r o g e n , — rezultă că într-o asemenea h i d r o c a r b u r ă c u n a t o m i de c a r b o n
se găsesc 2n-\-2 a t o m i de h i d r o g e n . P r i n u r m a r e , f o r m u l a generală a a l c a -
n i l o r este n CH .
2n+2

P e b a z a f o r m u l e i generale se p o a t e s t a b i l i f o r m u l a moleculară a o r i ­
cărui a l e a n d a c ă i se cunoaşte numărul a t o m i l o r de c a r b o n . D e e x e m p l u ,
d a c ă în m o l e c u l ă există u n a t o m de c a r b o n ( w = l ) , numărul a t o m i l o r de
h i d r o g e n este 2 - 1 + 2 = 4 , f o r m u l a h i d r o c a r b u r i i r e s p e c t i v e este d e c i C H . 4

T o t aşa, p e n t r u o m o l e c u l ă care conţine d o i a t o m i de c a r b o n (n=2), numărul


a t o m i l o r de h i d r o g e n este 2 * 2 + 2 = 6 ; f o r m u l a h i d r o c a r b u r i i r e s p e c t i v e
este C H . 2 6

Răspîndire în natură. U n i i a l c a n i se f o r m e a z ă p r i n d e s c o m p u n e r e a
lentă, în absenţa a e r u l u i , a m a t e r i i l o r o r g a n i c e , m a i ales d i n l e m n , t u r b ă ,
l i g n i t , huilă. D e aceea, e i se găsesc în g u d r o a n e l e de d i s t i l a r e ale acestor
substanţe. Cantităţi m a r i de a l c a n i se găsesc în ţiţeiuri şi gaze n a t u r a l e .
A s t f e l , p a r a f i n a d i n ţiţei este u n amestec de a l c a n i s u p e r i o r i .
A l c a n i c u n u m ă r m a r e de a t o m i de c a r b o n se găsesc şi în u n e l e p l a n t e .
E x t r a g e r e a a l c a n i l o r în s t a r e p u r ă d i n p r o d u s e l e n a t u r a l e este a n e v o ­
ioasă. Proprietăţile l o r f i i n d f o a r t e asemănătoare şi p u n c t e l e de f i e r b e r e
f o a r t e a p r o p i a t e , ele se separă g r e u p r i n m e t o d e l e c u n o s c u t e .
Metode de preparare. P e n t r u obţinerea a n u m i t o r a l c a n i în s t a r e pură
se r e c u r g e de o b i c e i l a următoarele m e t o d e :
1 . Hidrogenarea hidrocarburilor nesaturate duce l a f o r m a r e a m u l t o r
a l c a n i . A d i ţ i a u n e i a sau a d o u ă m o l e c u l e de h i d r o g e n l a o d u b l ă , r e s p e c t i v
l a o triplă legătură între a t o m i i de c a r b o n , p r i n acţiunea directă a h i d r o ­
g e n u l u i a s u p r a h i d r o c a r b u r i i n e s a t u r a t e , necesită însă t e m p e r a t u r i î n a l t e ;
ea se desfăşoară l a t e m p e r a t u r i m a i scăzute în prezenţa de c a t a l i z a t o r i .
D e e x e m p l u , d a c ă se t r e c e u n amestec de etilenă şi h i d r o g e n peste n i c h e l
f i n d i v i z a t , l a 1 5 0 — 2 0 0 ° C , are l o c adiţia h i d r o g e n u l u i c u f o r m a r e de e t a n :

H C = CH
2 2 ~h H , —> H C — C H
3 3

T o t aşa, rezultă e t a n p r i n h i d r o g e n a r e a catalitică a a c e t i l e n e i :


H C = C H + 2 H -> 2 H3C-CH3

2. Sinteza directa din elemente este o m e t o d ă curentă p e n t r u obţinerea


a l c a n i l o r . D a c ă într-o atmosferă de h i d r o g e n se p r o d u c e u n a r c e l e c t r i c
î n t r e d o i e l e c t r o z i de c ă r b u n e rezultă u n amestec de m e t a n , acetilenă şi
p u ţ i n e t a n (M. Berthelot, 1856). A c e a s t ă reacţie este realizabilă, în c a z u l
m e t a n u l u i , şi fără a r c e l e c t r i c , însă în prezenţă de c a t a l i z a t o r i de n i c h e l
sau f i e r . R e a c ţ i a f i i n d e x o t e r m ă , r i d i c a r e a t e m p e r a t u r i i deplasează e c h i l i ­
b r u l spre stînga. A s t f e l , p e cînd l a c i r c a 300°C reacţia decurge în direcţia
formării m e t a n u l u i :

C + 2H 2 «± C H 4
126 hidrocarburi saturate aciclice (alcani)

l a c i r c a 800°C, ea este deplasată spre d e s c o m p u n e r e a m e t a n u l u i . între


300 şi 800°C sînt prezenţi atît m e t a n u l cît şi h i d r o g e n u l .
M e t o d a de sinteză d i n e l e m e n t e se foloseşte şi l a obţinerea a l t o r h i d r o ­
c a r b u r i , î n i n d u s t r i e , p r o c e d e u l se aplică l a p r e p a r a r e a b e n z i n e l o r de s i n ­
teză p r i n h i d r o g e n a r e a cărbunilor de p ă m î n t (procedeul Fr. Bergius).
3. Sinteza din oxizi de carbon este de asemenea aplicată în i n d u s t r i e .
O x i d u l şi b i o x i d u l de c a r b o n p o t f i reduşi l a m e t a n , de către h i d r o g e n ,
l a 2 5 0 — 3 0 0 ° C , în prezenţa u n u i c a t a l i z a t o r de n i c h e l sau c o b a l t ( P . Soba-
tier şi J . B. Senăerens, 1902) :

CO + 3 H <± C H + H 0 ;
2 4 2 AH = - 50,4 k c a l / m o l

C0 2 + 4H ^ 2 CH + 2H 0 ;
4 2 AH= -39,3 kcal/mol

Şi această reacţie stă l a b a z a u n u i a l t p r o c e d e u de obţinere a b e n z i n e i


s i n t e t i c e , m a t e r i i l e p r i m e f i i n d o x i d u l de c a r b o n şi h i d r o g e n u l d i n g a z u l
d e sinteză (procedeul F. Fischer şi E. Tropsch).
4. Acţiunea sodiului asupra derivaţilor halogenaţi ai hidrocarburilor
este c u n o s c u t ă ca sinteza lui Wiirtz (1855). E a constă în acţiunea s o d i u l u i
m e t a l i c asupra u n u i d e r i v a t i o d u r a t sau, uneori, b r o m u r a t . D e e x e m p l u ,
d a c ă se încălzeşte i o d e t a n (iodură de e t i l ) , C H J , c u s o d i u m e t a l i c se o b ţ i n e 5 5

b u t a n (şi iodură de s o d i u ) :

C H - C H J
3 2 Na
+ -> C H 3 - C H 2 - C H - C H 2 3 + 2NaJ
CH —CH J
3 2 Na Butan
Iodetan

î n m o d u l acesta se o b ţ i n a l c a n i c u structură simetrică ( m o l e c u l e f o r ­


m a t e d i n j u m ă t ă ţ i i d e n t i c e ) . D a c ă se foloseşte u n amestec de d e r i ­
v a ţ i halogenaţi a d o u ă h i d r o c a r b u r i d i f e r i t e se o b ţ i n e o h i d r o c a r b u r ă
asimetrică, d a r amestecată c u d o u ă h i d r o c a r b u r i s i m e t r i c e . D e e x e m p l u ,
p r i n t r a t a r e a c u s o d i u a u n u i amestec de i o d m e t a n (iodură de m e t i l ) ,
• C H J , şi i o d e t a n , C H J , rezultă p r o p a n , C H , în amestec c u e t a n , C H ,
3 2 5 3 8 2 6

şi b u t a n , O H 4 (şi iodură de s o d i u ) :
1 0

CH J
3 Na
+ -> C H 3 - C H 2 - C H 3 + CH —CH 3 3 + C H 3 - C H 2 - C H 2 - C H 3 + 2NaJ
CH 3 —CH J
2 Na Propan Etan Butan

5. Acţiunea apei asupra alchililor de metale este o m e t o d ă cunos­


c u t ă p e n t r u obţinerea a l c a n i l o r . D e e x e m p l u , p r i n acţiunea a p e i a s u p r a
d i e t i l z i n c u l u i , Z n ( C H ) , rezultă e t a n :
2 5 2

Zn(C H ) 2 5 2 + 2 H 0 -> Z n ( O H )
2 2 + 2C H 2 6
PROPRIETĂŢI FIZICE 127

T o t aşa. h a l o g e n u r i l e de a l c h i l - m a g n e z i u ( v . Compuşi Grignard) sînt


hidrolizate la alcani :
ci
R - M g - C l + H - O - H^ R - H + MgQ
0 H
X

(E reprezintă u n r a d i c a l a l c h i l . )
6. Electroliza soluţiilor apoase de săruri alcaline ale acizilor carboxilici
este m e t o d a de obţinere a a l c a n i l o r c u n o s c u t ă ca sinteză Kolbe. L a a n o d se
separă a l e a n u l şi b i o x i d de c a r b o n . D e e x e m p l u , d i n soluţie de a c e t a t d e
s o d i u , C H — C O O N a , supusă e l e c t r o l i z e i , l a a n o d rezultă e t a n d u p ă u r m ă ­
3

t o r u l mecanism p r i n r a d i c a l i :
2CH -C00Na
3 2 C H 3 - C 0 0 - + 2Na+

I o n u l a c e t a t p i e r d e s a r c i n a electrică şi t r e c e în r a d i c a l u l a c e t a t r

O H — C O O • care se d e s c o m p u n e ; r a d i c a l i i m e t i l , C H •, rezultaţi se c o m b i n ă
3 3

a p o i c u f o r m a r e de e t a n :
2CH —COO - ->2CH - 3 3

2CH 3 • —> C H — C H 3 3

( L a c a t o d se f o r m e a z ă Î J a O H şi se d e g a j ă h i d r o g e n . )
Proprietăţi f i z i c e . A l c a n i i l a t e m p e r a t u r a obişnuită sînt substanţe
gazoase, l i c h i d e s a u solide, d u p ă n u m ă r u l de a t o m i de c a r b o n conţinuţi
î n m o l e c u l ă . A s t f e l , p r i m i i p a t r u t e r m e n i a i seriei sînt gaze, h i d r o c a r b u r i l e
c u 5 p î n ă l a 15 a t o n i i de c a r b o n sînt l i c h i d e , i a r cele care c o n ţ i n u n n u m ă r
m a i m a r e de a t o m i de c a r b o n sînt s o l i d e .
Tabela 7

Constantele fizice ale unor n-alcani

P.t. p.f. ,20


Hidrocarbura Formula
°C °c

Metan CH 4 -182,5 -161,6 0,424


Etan G H 2 6 -183,2 - 88,6 0,546
Propan G H 3 8 -187,6 - 42,2 0,585
Butan -138,3 — 0,5 0,579
Pentan ^5 H
12
-129,7 + 36,1 0,626
Hexan C H 6 1 4
— 95,3 68,8 0,659
Heptan G
7 H
1 6 - 90,6 98,4 0,684
Octan - 56,8 125,7 0,703
Nonan C H 9 2 0
- 53,6 149,5 0,718
Decan ^10^22 - 30,3 173,0 0,730
Dodecan G 1 2 H 2 6 - 9,6 214,5 0,749
Tetradecan + 5,5 252,2 0,764
Hexadecan (cetan) ^16^34 + 18,1 287 0,775
Eicosan ^20^*42 + 36,5 344 0,778
Tricontan G 3 0 H 6 2 65,9 304 0,780
15 m m H g

— —
Hectan C 1 0 0 H 2 0 2 115,4
128 HIDROCARBURI SATURATE ACICLICE (ALCANI)

P u n c t e l e de f i e r b e r e ale a l c a n i l o r cresc c u creşterea numărului de a t o m i


de c a r b o n d i n m o l e c u l ă ( t a b e l a 7). A l c a n i i n o r m a l i a u p u n c t e de f i e r b e r e
m a i r i d i c a t e decît i z o a l c a n i i .
C u e x c e p ţ i a p r i m i l o r t r e i a l c a n i , p u n c t e l e de t o p i r e ale a l c a n i l o r n o r ­
m a l i cresc c u cît n u m ă r u l a t o m i l o r de c a r b o n d i n m o l e c u l ă este m a i m a r e .
L a i z o m e r i i c u c a t e n a ramificată, p u n c t e l e de t o p i r e sînt c u atît m a i înalte
cu cît c a t e n a este m a i ramificată.
D e n s i t a t e a a l c a n i l o r creşte c u n u m ă r u l a t o m i l o r de c a r b o n d i n m o l e ­
culă, r ă m î n î n d însă m a i m i c ă decît 1 .
A l c a n i i sînt i n s o l u b i l i în apă, d a r se d i z o l v ă în a l c o o l , e t e r , şi alţi
dizolvanţi o r g a n i c i , s o l u b i l i t a t e care este a c c e n t u a t ă l a t e r m e n i i i n f e r i o r i .
Proprietăţi c h i m i c e . Deşi în t r e c u t a l c a n i i a u f o s t consideraţi inerţi
d i n p u n c t de v e d e r e c h i m i c , — de u n d e şi d e n u m i r e a l o r de p a r a f i n e (de l a
parum affinis = a f i n i t a t e redusă) —, e i manifestă totuşi o r e a c t i v i t a t e ,
deşi m a i redusă decît l a a l t e clase de h i d r o c a r b u r i .
• î n m o l e c u l e l e a l c a n i l o r există d o u ă t i p u r i de legături s i m p l e : legături
C — H şi C—C. Ca u r m a r e , se p o t p r o d u c e d o u ă c a t e g o r i i de r e a c ţ i i : reacţii
în care h i d r o g e n u l este înlocuit c u u n a t o m de a l t e l e m e n t sau c u o grupă
de a t o m i , adică reacţii de substituţie, şi reacţii în care se p r o d u c e o s c i n d a r e
a legăturii C — C, c u f o r m a r e de m o l e c u l e m a i m i c i , adică reacţii de cracare
(în l b . engleză „cracking" = rupere).
E e a c t i v i t a t e a legăturii C — H este m a i m a r e în c a z u l a t o m i l o r de car­
bon terţiari.
1 . Ealogenarea alcanilor este o reacţie de substituţie care se desfă­
şoară c u uşurinţă în c a z u l t e r m e n i l o r i n f e r i o r i a i seriei o m o l o g e şi m a i l e n t
în c a z u l celor s u p e r i o r i . L a aceste reacţii, h i d r o g e n u l p o a t e f i înlocuit t r e p t a t
p r i n halogeni (fluor, clor, b r o m ) . D e e x e m p l u , p r i n clorurarea m e t a n u l u i
rezultă u n ameţesc de derivaţi cloruraţi (pe lîngă a c i d c l o r h i d r i c ) :

CH 4 + C l -> H C l + C H C 1 (clormetan)
2 3

C H 3 C I + Cl 2 -* H C l + CH C1 2 2 (diclormetan)

C H X l o + C l -> H C l - f 2 C H C I 3 (triclormetan)

CHC! 3 + Cl 2 H C l + CC1 (tetraclormetan)


4

H a l o g e n a r e a este accelerată p r i n acţiunea l u m i n i i (activare fotochi­


mică).
M e c a n i s m u l halogenării f o t o c h i m i c e a a l c a n i l o r este c e l a l reacţiilor înlănţuite p r i n i n t e r ­
m e d i u l a t o m i l o r şi r a d i c a l i l o r l i b e r i .
în reacţia de iniţiere, s u b acţiunea l u m i n i i a r e l o c s c i n d a r e a m o l e c u l e i de clor în a t o m i
l i b e r i de clor :

Cl 2 -+ 2 C L
PROPRIETĂŢI CHIMICE 129

în reacţiile de propagare, aceştia se combină c u cîte o moleculă de m e t a n formînd ( p e


lingă a c i d c l o r h i d r i c ) r a d i c a l i l i b e r i m e t i l :

CI • + C H 4 -> H C l + CH 3 • (I)

c a r e reacţionează a p o i c u m o l e c u l e de c l o r , formînd (pe lîngă c l o r m e t a n ) alţi a t o m i l i b e r i de c l o r :

CH . 3 + C l -> CH C1 +
2 3 CI- (II)

c a r e l a rîndul l o r , participă l a p r i m a etapă, ( I ) , a reacţiei de p r o p a g a r e .


întreruperea lanţului de reacţie se p r o d u c e în u r m a c i o c n i r i l o r între a t o m i i şi r a d i c a l i i
l i b e r i , de t i p u l :

C H • -f- C H • —> C H — C H
3 3 3 3

ci. + C l • -> C l 2

C H - + Cl •
3 -^CH C1 3

V i t e z a totală a u n e i reacţii înlănţuite e s t e foarte m a r e , datorită reactivităţii a t o m i l o r


şi r a d i c a l i l o r l i b e r i participanţi l a p r o p a g a r e a lanţului de reacţie. E a d e p i n d e de v i t e z a de
f o r m a r e a a t o m i l o r l i b e r i de clor în reacţia de iniţiere ( d e c i de i n t e n s i t a t e a l u m i n i i ) , c u m şi
d e v i t e z a de înlăturare a a t o m i l o r şi r a d i c a l i l o r l i b e r i d i n m e d i u l de reacţie p r i n reacţiile
de întrerupere a lanţului.

H a l o g e n a r e a p o a t e f i a c t i v a t ă şi c a t a l i t i c .
I m p o r t a n ţ ă t e h n i c ă a u c l o r u r a r e a şi b r o m u r a r e a a l c a n i l o r .
I o d u r a r e a a l c a n i l o r n u este posibilă, deoarece a c i d u l i o d h i d r i c f o r m a t
r e d u c e i o d u r a de a l c h i l :

R - J + H J- + R - H+ j 2

2. Stdfoclorurarea alcanilor c o n d u c e l a p r o d u s e în care a t o m i de h i d r o ­


g e n d i n a l c a n i sînt substituiţi p r i n g r u p e clorsulfonil, — SO 01. Eeacţia 2

a r e l o c f i e d i r e c t c u clorură de s u l f u r i l , S 0 C 1 , f i e c u u n amestec de b i o ­ 2 2

x i d de s u l f şi c l o r :
R - H + S0 C1 -+R-S0 C1
2 2 2 + HCl

R - H + S0 + C1 ->R-S0 C1 + HCl
2 2 2

S u l f o c l o r u r i l e sînt p r o d u s e i n t e r m e d i a r e i m p o r t a n t e l a obţinerea deter


genţilor.
3. Sulfooxidarea alcanilor (acţiunea b i o x i d u l u i de sulf şi a o x i g e n u l u i )
conduce l a acizi alchil-sulfonici, E — S O H : â

1
R - H + S0 + —
2 0 2 - * R - S 0 3 H
2

c a r e sînt de asemenea i m p o r t a n t e p r o d u s e în i n d u s t r i a detergenţilor.


4. N Urarea alcanilor, a d i c ă substituţia h i d r o g e n u l u i d i n a l c a n i c u
g r u p e n i t r o , — N 0 , este o reacţie m a i lentă. E a se realizează în f a z ă de v a ­
2

p o r i , l a t e m p e r a t u r i m a i r i d i c a t e , sau sub p r e s i u n e , f o l o s i n d a c i d a z o t i c s a u
b i o x i d de a z o t . D e e x e m p l u :
C H
6 1 4 + H O - N 0 2 -> C H 6 1 3 -N0 2 + H 0
2

9 - c . 134
130 HIDROCARBURI S A T U R A T E ACICLICE (ALCANI)

5. Oxiăarea a l c a n i l o r este diferită d u p ă condiţiile în care are l o c


reacţia.
>

L a temperatură înaltă şi în prezenţa u n u i exces de o x i g e n , a l c a n i i se


a p r i n d şi a r d c u flacără, c u atît m a i l u m i n o a s ă , c u cît c o n ţ i n m a i m u l t c a r ­
b o n în m o l e c u l ă . P r o d u s e l e a r d e r i i sînt b i o x i d u l de c a r b o n şi a p a . D e e x e m ­
p l u , în c a z u l m e t a n u l u i :

CH 4 + 20 2 -> C 0 2 + 2H 0 2

A c e a s t ă reacţie de o x i d a r e a a l c a n i l o r , care este e x o t e r m ă , stă l a b a z a


f o l o s i r i i l o r d r e p t c o m b u s t i b i l . A r d e r e a i n c o m p l e t ă a a l c a n i l o r duce l a se­
p a r a r e a de c a r b o n ( n e g r u de f u m ) .
P r i n o x i d a r e a a l c a n i l o r l a t e m p e r a t u r i m a i scăzute rezultă d i f e r i t e
p r o d u s e . D e e x e m p l u , sub acţiunea a e r u l u i , l a t e m p e r a t u r a de 400 — 60u°C,
l a p r e s i u n e n o r m a l ă , d i n m e t a n se o b ţ i n f o r m a l d e h i d ă şi apă :

CH |+[0
4 2 -> C H 0 + H 0 ;
2 2 AH = - 68,3 k c a l / m o l

L a p r e s i u n i r i d i c a t e (peste 50 a t ) se o b ţ i n e şi a l c o o l m e t i l i c ca p r o d u s
principal:

2CH 4 + 0 2 2CH OH; 3 AH = - 30,6 kcal/mol

I m p o r t a n ţ ă t e b n i c ă are o x i d a r e a parţială c u aer a a l c a n i l o r s u p e r i o r i ,


c î n d se f o r m e a z ă a c i z i c a r b o x i l i c i . O x i d a r e a p a r a f i n e i se realizează l a
t e m p e r a t u r i de 100—130°C şi, u n e o r i , l a p r e s i u n i m i c i .
A g e n ţ i i o x i d a n ţ i , c u m este p e r m a n g a n a t u l de p o t a s i u , n u a u a c ţ i u n e
a s u p r a h i d r o c a r b u r i l o r aciclice s a t u r a t e , îndeosebi a s u p r a celor c u n u m ă r
m i c de a t o m i de c a r b o n în m o l e c u l ă .
6. Descompunerea termică a a l c a n i l o r este o reacţie f o a r t e i m p o r t a n t ă .
H i d r o c a r b u r i l e s a t u r a t e sînt substanţe d e s t u l de s t a b i l e l a t e m p e r a t u r a
o b i ş n u i t ă ; l a t e m p e r a t u r i înalte suferă însă d e s c o m p u n e r i , şi a n u m e c u cît
c a t e n a h i d r o c a r b u r i i este m a i scurtă, c u atît t e m p e r a t u r a de d e s c o m p u n e r e
este m a i m a r e . D e e x e m p l u , m e t a n u l O H , se d e s c o m p u n e c o m p l e t l a c i r c a
4

1 000°C, p e cînd ceilalţi a l c a n i se d e s c o m p u n l a 400 —600°O. Se a d m i t e c ă


legăturile C—C şi C — H se p o t r u p e în acelaşi t i m p . E u p e r e a legăturii C — H
(dehiărogenare) p o a t e duce f i e l a o f o r m a r e de h i d r o c a r b u r i n e s a t u r a t e , f i e
l a închiderea c a t e n e i într-un c i c l u . E u p e r e a legăturii C—C (cracare) poate
duce l a f o r m a r e a u n o r r e s t u r i n e s t a b i l e , ce se p o t r e u n i în d i f e r i t e m o d u r i ,
f o r m î n d h i d r o c a r b u r i s a t u r a t e şi n e s a t u r a t e .
î n g e n e r a l , reacţiile care a u loc s u b influenţa căldurii sînt f o a r t e c o m ­
p l e x e ; se o b ţ i n a m e s t e c u r i de h i d r o c a r b u r i , d i n care u n e l e sînt m a i v o l a t i l e
d e c î t h i d r o c a r b u r a de l a care s-a p o r n i t .
A L C A N I M A I IMPORTANŢI 13t

D e exemplu, d i n hexan, C H , pot rezulta : 6 1 4

C H g — C H — C H g -\- G H = G H — G H
2 2 3

Propan Propenă
C H g — G H — C H — G H g -f- C H = G H
2 2 2 2

500°C Butan Etilenă


G
6 H
14 > CH = C H - C H - C H
2 + GH + CH = CH
2 3 4 2 2

Butenă Metan Etilenă


C H = C H — G H — C H — C H — C H -J- H
2 2 2 2 3 2

Hexenă
etc.

Se obişnuieşte să se n u m e a s c ă cracare p r o c e s u l care are loc p î n ă l a


650°C, i a r pirolizâ, p r o c e s u l care se p r o d u c e peste această temperatură.
P r o c e s u l t e r m i c este influenţat şi de alţi f a c t o r i : d u r a t a , p r e s i u n e a etc.
C r a c a r e a p o a t e f i efectuată şi în p r e z e n ţ a u n o r c a t a l i z a t o r i : m e t a l e f i n
d i v i z a t e ( N i , F e , P t ) , sau o x i z i ( A 1 0 , S i 0 e t c ) . 2 3 2

E e a c ţ i i l e de d e s c o m p u n e r e a u o m a r e i m p o r t a n ţ ă industrială, de e x e m ­
p l u p e n t r u obţinerea de carburanţi, de h i d r o c a r b u r i n e s a t u r a t e necesare
u n o r sinteze i n d u s t r i a l e e t c . ; u n e l e b e n z i n e uşoare se p o t o b ţ i n e p r i n c r a ­
carea u l e i u r i l o r grele.
7. Izomerizarea alcanilor este o reacţie reversibilă. S u b influenţa u n u i
c a t a l i z a t o r (clorură sau b r o m u r a de a l u m i n i u ) , l a t e m p e r a t u r i de 50—100°O,
h i d r o c a r b u r i l e s a t u r a t e p o t f i t r a n s f o r m a t e parţial în i z o m e r i de catene.
D e e x e m p l u , în c a z u l b u t a n u l u i :

CH
G H g — G H — G H — CHg.
2 2
3
\CH
y -JCH,
CH,
n — Butan i — Butan

ALCANI MAI IMPORTANŢI

M e t a n u l C H , cel m a i s i m p l u a l e a n , este f o a r t e răspîndit în n a t u r ă .


4

Gazele n a t u r a l e sînt a m e s t e c u r i de d i f e r i t e h i d r o c a r b u r i s a t u r a t e în care


p r e d o m i n ă de o b i c e i m e t a n u l . G a z u l n a t u r a l d i n ţara noastră c o n ţ i n e
9 9 % O H , de u n d e şi n u m e l e l u i c u r e n t de gaz metan.
4

Cantităţi a p r e c i a b i l e de gaz m e t a n se găsesc în m i n e l e de cărbuni.


M e t a n u l se p r o d u c e şi acolo u n d e a a v u t l o c o f e r m e n t a r e a c e l u l o z e i
în absenţa a e r u l u i , sub influenţa u n o r b a c t e r i i a n a e r o b e ; a s t f e l , d i n f u n d u l
b ă l ţ i l o r , u n d e c o n t i n u u p u t r e z e s c p l a n t e , se d e g a j ă deseori m e t a n . D a t o r i t ă
a c e s t u i proces, m e t a n u l u i i se m a i s p u n e şi gaz de baltă.
M e t a n u l este u n c o m p o n e n t ( 2 0 — 3 0 % ) a l g a z u l u i de i l u m i n a t r e z u l t a t
p r i n d i s t i l a r e a uscată a h u i l e i . Separarea l u i d i n g a z u l de i l u m i n a t c o n s t i ­
t u i e u n i z v o r p e n t r u obţinerea m e t a n u l u i în ţările b o g a t e în z ă c ă m i n t e
d e cărbuni.
••în ţara noastră, b o g a t ă în gaz m e t a n , singura cale p e n t r u obţinerea l u i e s t e e x t r ă ­
g e a d i n zăcăminte.
132 HIDROCARBURI SATURATE ACICLICE (ALCANI)

Ca şi ţiţeiul, g a z u l m e t a n se e x t r a g e d i n z ă c ă m i n t e p r i n sonde. D e
l a l o c u l de extracţie, e l este t r i m i s p r i n c o n d u c t e p î n ă l a c e n t r e l e de c o n s u m .
î n l a b o r a t o r , m e t a n u l se p o a t e p r e p a r a p r i n m a i m u l t e m e t o d e . E s t e
c u n o s c u t ă reacţia d i n t r e apă şi c a r b u r a de a l u m i n i u (metoda Moissan) :

A1 C 4 3 + 12H 0 = 3CH
2 4 -f 4A1(0H) 3

E a se p o a t e e f e c t u a c u a j u t o r u l u n u i d i s p o z i t i v de p r e p a r a t gaze l a c a l d
( f i g . 4 2 ) , în care se i n t r o d u c e o c a n t i t a t e m i c ă de carbură de a l u m i n i u g r a ­
nulată, peste care se toarnă apă. B a l o ­
n u l se închide şi se încălzeşte uşor p e n ­
t r u a a j u t a î n c e p u t u l reacţiei. M e t a n u l
r e z u l t a t se colectează sub apă.
Şi c a r b u r a de b e r i l i u f o r m e a z ă c u
apa, în m o d p r e p o n d e r e n t , m e t a n .
O altă m e t o d ă de l a b o r a t o r este
d e s c o m p u n e r e a a c e t a t u l u i de s o d i u ( s a u
de p o t a s i u ) p r i n încălzire c u calce so-
.\Nuz//, dată (metoda Dumas) : .

C H - C O O N a + N a O H -> C H +
3 4 Na C0
2 3

M e t a n u l este u n gaz i n c o l o r , fără


Fig. 42. Prepararea metanului m i r o s , m a i uşor decît a e r u l . E s t e f o a r t e
d i n carbură de a l u m i n i u . p u ţ i n S o l u b i l în apă (sub 1 % ) , d a r SO¬
l u b i l în a l c o o l şi eter.
M e t a n u l a r d e c u flacără p u ţ i n luminoasă, c u d e g a j a r e de m u l t ă c ă l ­
d u r ă ( c i r c a 8 600 k c a l / m ) . U n amestec de m e t a n şi o x i g e n sau aer e x p l o ­
3

dează în prezenţa u n e i scîntei. A ş a se explică e x p l o z i i l e care se p r o d u c


u n e o r i în m i n e l e de cărbuni, u n d e se găsesc cantităţi însemnate de m e t a n .
P e n t r u ca a m e s t e c u l de m e t a n şi aer, n u m i t gaz grizu, să n u p r o d u c ă e x p l o ­
zie în m i n e , lămpile a p r i n s e sînt p r e v ă z u t e c u p î n z e m e t a l i c e , care î n c o n ­
joară flacăra.
P r o d u s e l e de a r d e r e a m e t a n u l u i sînt b i o x i d u l de c a r b o n şi a p a :

CH 4 + 20 2 -> C 0 2 + 2H 0 ; 2 AH= -191,7 kcal/mol

P r i n a r d e r e c u cantităţi reduse de aer, m e t a n u l este o x i d a t şi rezultă


c a r b o n şi v a p o r i de a p ă :

CH 4 + 0 2 C + 2H 0 2

î n condiţii şi m a i p u ţ i n energice de o x i d a r e rezultă u n amestec de o x i d


d e c a r b o n şi h i d r o g e n :

2CH 4 + 0 2 -> 2 C 0 + 4 H ; 2 AH=-8,5 kcal/mol


A L C A N I MAI IMPORTANŢI 133

P r i n t r e c e r e a m e t a n u l u i î m p r e u n ă c u v a p o r i i de a p ă este u n c a t a l i z a t o r ,
l a t e m p e r a t u r i r i d i c a t e , a u l o c u r m ă t o a r e l e reacţii de o x i d a r e a m e t a n u l u i :

CH 4 + H o 2 -» co + 3H 2

CH 4 + 2 H 0 -> C 0
2 2 + 4H 2

A m e s t e c u l de o x i d de c a r b o n şi h i d r o g e n (gaz de sinteză) p o a t e f i
folosit m a i departe p e n t r u prepararea diferitelor produse.
D i n t r e reacţiile de h a l o g e n a r e a m e t a n u l u i , m a i i m p o r t a n t ă este
c l o r u r a r e a . U n amestec de m e t a n şi c l o r , în prezenţă de c a t a l i z a t o r s a u l a
lumină p u t e r n i c ă , reacţionează c u f o r m a r e a d i f e r i t e l o r p r o d u s e de c l o r u r a r e :
monoclormetan, CH C1, diclormetan, CH C1 , triclormetan, CHC1 , tetra-
3 2 2 3

c l o r m e t a n , CC1 (şi a c i d c l o r h i d r i c ) .
4

Cea m a i i m p o r t a n t ă m e t o d ă de c l o r u r a r e a m e t a n u l u i este însă c l o r u ­


r a r e a termică. I n acest caz, reacţiile de c l o r u r a r e sînt iniţiate p r i n încălzirea
reactanţilor l a t e m p e r a t u r i de 400 — 500°C.
P r o c e d e u l de c l o r u r a r e termică a m e t a n u l u i se aplică în două v a r i a n t e : după u n a d i n
v a r i a n t e se obţine în m a j o r i t a t e tetraclorură de c a r b o n şi c l o r o f o r m , i a r p r i n cealaltă variantă
se obţine în m a j o r i t a t e clorură de m e t i l şi clorură de m e t i l e n . ( L a a c e s t e v a r i a n t e , f a z e l e de
fabricaţie sînt în p r i n c i p i u aceleaşi; sînt d e o s e b i t e însă condiţiile, în s p e c i a l r a p o r t u l d i n t r e
reactanţi.)

M e t a n u l a r d e în c l o r şi rezultă c a r b o n şi a c i d c l o r h i d r i c :

CH 4 + 2C1 2 -» C + 4HC1

D e s c o m p u n e r e a termică a m e t a n u l u i duce l a f o r m a r e de c a r b o n şi
hidrogen :
CH 4 -> c + 2H 2

î n a n u m i t e condiţii de t e m p e r a t u r ă , durată de încălzire şi c a t a l i z a t o r i ,


p r i n d e s c o m p u n e r e a m e t a n u l u i se p o t o b ţ i n e d i f e r i t e p r o d u s e . A s t f e l , p r i n
încălzirea m e t a n u l u i într-un t u b de c u a r ţ , l a 1 0 0 0 — 1 200°C, t i m p de 1/3
secundă, se o b ţ i n e u n amestec ce c o n ţ i n e h i d r o c a r b u r i a r o m a t i c e ; l a t e m ­
p e r a t u r i de 1 2 0 0 — 3 000°C, p r o c e n t u l de h i d r o c a r b u r i a r o m a t i c e scade,
creşte însă p r o c e n t u l de acetilenă. ( P e n t r u obţinerea u n u i p r o c e n t m a r e de
acetilenă, d e s c o m p u n e r e a se face sub p r e s i u n e redusă, într-un t i m p f o a r t e
scurt.)
întrebuinţările m e t a n u l u i sînt m u l t i p l e şi i n t e r e s a n t e .
Cercetările c h i m i c e d i n u l t i m i i a n i a u arătat că m e t a n u l este u n a d i n
cele m a i v a l o r o a s e m a t e r i i p r i m e p e n t r u i n d u s t r i a c h i m i c ă .
Chimizarea metanului se p o a t e r e a l i z a p e d i f e r i t e căi ( f i g . 4 3 ) .
P r i n p i r o l i z ă l a l 0 0 0 — 1 200°C sau p r i n piroliză însoţită de o x i ­
d a r e parţială, d i n m e t a n se o b ţ i n e p r i n disociere n e g r u de f u m de c a l i t a t e
superioară, care p o a t e f i f o l o s i t în i n d u s t r i a c a u c i u c u l u i , a c e r n e l u r i l o r de
134 HIDROCARBURI SATURATE ACICLICE (ALCANI)

t i p a r , a l a c u r i l o r şi v o p s e l e l o r negre etc. L a t e m p e r a t u r i peste 1 350°C în


a n u m i t e condiţii, p r i n p i r o l i z a m e t a n u l u i se o b ţ i n e acetilenă.
P r i n o x i d a r e a p a r ţ i a l ă a m e t a n u l u i se o b ţ i n e p r i n c o n v e r s i e
g a z u l de sinteză, d i n care se p o t f a b r i c a a p o i p r o d u s e i m p o r t a n t e ca : a l c o o l
m e t i l i c , a l c o o l i s u p e r i o r i , b e n z i n e de sinteză e t c . ; p r i n o x i d a r e a catalitică
s> m e t a n u l u i l a 600 — 750°O rezultă f o r m a l d e h i d a . H i d r o g e n u l s e p a r a t d i n

Sulfura de carbon Formaldehidd

Negru de fum Acid cian hi dric Cianuri

Metacrilat de metil

Acera/dehidS Acid formic


Acid acefic Gaz de sinteză Acid oxalic
Acetona Alcool metilic
Clorură de vinii Amoniac
Acetat de vinii Uree
Mononitrometan Derivaţi
Acritonitril Ctormetan Alcooli
Dinitrometan clorurati
Derivafi Diclormetan superiori
halogenafi V Cloroform
Tetractorură
Trinitromefan Derivafi cloro-
de carbon
Tetranitrometan fluorurafi

Fig. 4 3 . P r o d u s e obţinute p r i n c h i m i z a r e a metanului.

g a z u l de sinteză p o a t e f o l o s i l a f a b r i c a r e a a m o n i a c u l u i , a u n o r îngrăşă­
m i n t e c h i m i c e etc.
C l o r u r a r e a m e t a n u l u i este u n m i j l o c de o b ţ i n e r e a u n o r d i z o l ­
v a n ţ i (de e x e m p l u t e t r a c l o r u r a de c a r b o n , c l o r o f o r m ) şi agenţi f r i g o r i f i c i
(clormetanul).
P r i n n i t r a r e a m e t a n u l u i se o b ţ i n e n i t r o m e t a n u l , f o l o s i t ca b u n
d i z o l v a n t şi în u n e l e sinteze o r g a n i c e . P r i n a m o n o o x i d a r e , adică
t r a t a r e c u a m o n i a c şi o x i g e n , r e s p e c t i v aer, d i n m e t a n se f a b r i c ă a c i d c i a n -
h i d r i c , d i n care se p o t o b ţ i n e a p o i , p e lîngă c i a n u r i l e a l c a l i n e , d i f e r i t e p r o d u ­
se i n t e r m e d i a r e p e n t r u i n d u s t r i a m a t e r i a l e l o r p l a s t i c e , a f i b r e l o r s i n t e t i c e ,
a c a u c i u c u l u i s i n t e t i c etc.
T o t d i n m e t a n se p o a t e o b ţ i n e şi s u l f u r a de c a r b o n ( p r i n t r a t a r e c u s u l f ,
l a 600 —700°C, în prezenţa de c a t a l i z a t o r ) .
Ţara noastră f i i n d bogată în zăcăminte de gaz m e t a n de m a r e p u r i t a t e , are asigurată
d e z v o l t a r e a u n e i p u t e r n i c e i n d u s t r i i c h i m i c e b a z a t e p e m e t a n c a m a t e r i e primă. D e a l t f e l ,
R o m â n i a a fost u n a d i n p r i m e l e ţări d i n E u r o p a c a r e a v a l o r i f i c a t m e t a n u l pe această c a l e .
A L C A N I M A I IMPORTANT I 135

A s t f e l , t r e b u i e menţionate F a b r i c a de n e g r u d e f u m de l a Copşa Mică, intrată în funcţiune


în 1948, instalaţia p e n t r u f a b r i c a r e a a m o n i a c u l u i s i n t e t i c de l a Tîrnăveni, intrată în funcţiune
în 1 9 3 5 ( p r i m a în E u r o p a ) şi c e a similară de l a Făgăraş, intrată în funcţiune în 1 9 4 3 ; în
1941, p e n t r u prima dată în l u m e se fabrică f o r m a l d e h i d a p r i n o x i d a r e a m e t a n u l u i l a
Copşa Mică.
în a n i i construcţiei s o c i a l i s m u l u i , i n d u s t r i a chimică bazată p e m e t a n s - a d e z v o l t a t în
ritm r a p i d . S e d e s p r i n d t r e i direcţii p r i n c i p a l e de d e z v o l t a r e a i n d u s t r i e i chimizării m e t a n u l u i :
— Obţinerea de îngrăşăminte c u a z o t şi antidăunători ( l a C o m b i n a t e l e c h i m i c e de l a
Făgăraş, V i c t o r i a , P i a t r a N e a m ţ , C r a i o v a , l a C o m b i n a t u l de îngrăşăminte azotoase Tîrgu
Mureş, C o m b i n a t u l de l a T u r n u Măgurele şi, i n construcţie, m a r e l e C o m b i n a t de l a S l o b o z i a ) .
— I n d u s t r i a de s i n t e z e de p r o d u s e o r g a n i c e de bază (de e x e m p l u , instalaţiile de acetilenă
de la. U z i n e l e c h i m i c e Rîşnov, C o m b i n a t u l c h i m i c Borzeşti, U z i n a de f i b r e s i n t e t i c e Săvineşti,
C o m b i n a t u l c h i m i c C r a i o v a ) ; p r o d u c e r e a de metanol-formaldehidă l a C o m b i n a t u l c h i m i c V i c ­
t o r i a , de a c i d c i a n h i d r i c l a U z i n a de f i b r e s i n t e t i c e Săvineşti e t c .
— Mărirea capacităţii de n e g r u de f u m ( l a U z i n a , . C a r b o s i n " — Copşa Mică).

O altă cale p e n t r u v a l o r i f i c a r e a m e t a n u l u i o p o a t e c o n s t i t u i u t i l i z a r e a
l u i ca agent energetic. G a z u l m e t a n este u n c o m b u s t i b i l s u p e r i o r cărbunelui
şi c h i a r p r o d u s e l o r p e t r o l i e r e ; l a încălzitul c u p t o a r e l o r i n d u s t r i a l e e l p r e ­
zintă a v a n t a j e d i n p u n c t de v e d e r e t e h n i c şi e c o n o m i c : p u t e r e calorifică
m a i m a r e , c h e l t u i e l i de e x p l o a t a r e şi t r a n s p o r t m u l t reduse, i a r cele de depo­
zitare inexistente.
E t a n u l , C H , se găseşte în m i c i cantităţi în gazele de sondă (care înso­
2 6

ţesc ţiţeiul). I n d u s t r i a l se o b ţ i n e p r i n metoda Sabatier şi Senderens (1899),


hidrogenînd e t i l e n a , C H , c u c a t a l i z a t o r de n i c h e l f i n d i v i z a t :
2 4

(Ni)
C H
2 4 + H 2 > C H
2 6

D u p ă a l t p r o c e d e u , e t a n u l se p o a t e o b ţ i n e p r i n h i d r o g e n a r e a a c e t i -
lenei.
E t a n u l este u n gaz i n c o l o r , fără m i r o s , p u ţ i n s o l u b i l în a p ă ; se d i z o l v ă
m a i b i n e în a l c o o l . E l a r d e c u flacără slab luminoasă. C u c l o r u l şi b r o m u l
f o r m e a z ă p r o d u s e de substituţie.
P r o p a n u l , C H , este u n gaz care a r d e c u flacără m a i luminoasă decît
3 8

e t a n u l . î n c a n t i t ă ţ i m a r i se găseşte în gazele de sondă, gazele n a t u r a l e , c u m


şi în gazele de l a c r a c a r e a ţiţeiului. Se lichefiază c u uşurinţă.
P r o p a n u l este m a t e r i a p r i m ă p e n t r u n u m e r o a s e p r o d u s e o r g a n i c e
i m p o r t a n t e în i n d u s t r i e ( p r o d u s e de c l o r u r a r e , de n i t r a r e , de d e h i d r o g e -
nare e t c ) .
L a c o m b i n a t e l e c h i m i c e d i n ţara noastră se separă d i n gazele de c r a c a r e o fracţiune de
p r o p a n şi propenă c a r e foloseşte d r e p t m a t e r i e primă p e n t r u i n d u s t r i a m a t e r i a l e l o r p l a s t i c e .

B u t a n u l n o r m a l şi izc butanul, C H , se găsesc în p e t r o l u l b r u t (ţiţei).


4 1 0

Butanul normal este u n gaz uşor l i c h e f i a b i l l a t e m p e r a t u r a o b i ş n u i t ă .


D a t o r i t ă a c e s t e i p r o p r i e t ă ţ i , c u m şi p u t e r i i l u i c a l o r i f i c e a p r e c i a b i l e , b u t a ­
n u l se lichefiază în amestec c u p r o p a n u l , c o m p r i m a t în b u t e l i i , f o r m ă s u b
c a r e este a d u s în c o n s u m (Aragaz).
L a n o i în ţară n - b u t a n u l este folosit împreună c u n - b u t e n e l e p e n t r u f a b r i c a r e a b u t a d i e n e i
necesară c a m a t e r i e primă în i n d u s t r i a c a u c i u c u l u i de sinteză.
136 HIDROCARBURI S A T U R A T E CICLICE (CICLOALCANI)

D i n t r e octani, i m p o r t a n ţ ă are 2, 2, 4-trimetilpentanul, n u m i t de o b i c e i


p e s c u r t izooctan. E l se foloseşte ca adaos p e n t r u r i d i c a r e a c i f r e i o c t a n i c e
a benzinelor (v. „Petrolul").

H I D R O C A R B U R I S A T U R A T E CICLICE (CICLOALCANI)

H i d r o c a r b u r i l e s a t u r a t e ale căror catene sînt închise în c i c l u se n u m e s c


cicloalcani, n u m e care t i n d e să înlocuiască t e r m e n u l m a i v e c h i de ciclo-
parafine. Deoarece aceste h i d r o c a r b u r i se găsesc în ţiţei, V. V. Markovnikov,
c a r e l e - a i d e n t i f i c a t p e n t r u p r i m a d a t ă în ţiţeiul de l a B a k u , l e - a d a t n u m e l e
d e naftene (în l b . rusă „nefti = ţiţei). O d e n u m i r e m a i r a r utilizată este
u

aceea de polimetilene, deoarece aceste substanţe c o n ţ i n în m o l e c u l ă g r u p e


metilenice, C H . 2

Structură. Cea m a i simplă h i d r o c a r b u r ă saturată ciclică c o n ţ i n e t r e i


a t o m i de c a r b o n , acesta f i i n d cel m a i m i c n u m ă r de a t o m i ce p o a t e f o r m a
u n ciclu.
Se cunosc şi c i c l o a l c a n i c u c i c l u r i m a r i (conţinînd p î n ă l a 35 a t o m i de
c a r b o n ) . D i n t r e c i c l o a l c a n i , m a i obişnuiţi sînt însă ciclopentanul şi, m a i ales,
ciclohexanul:

CH 2 H C
2 GH 2 H G
2 GH 2 CH 2

H C —
2 —CH 2 M C
2 CH 2 H C
2 CH 2 Q CM

I 1^
CH 2 H C 2 CH 2

CH 2

Ciclopropan Ciclobutan Ciclopentan Ciclohexan

U n i i c i c l o a l c a n i c o n ţ i n , pe lîngă a t o m i i de c a r b o n d i n c i c l u , şi a t o m i
d e c a r b o n în ramificaţii l a t e r a l e . D e e x e m p l u , m e t i l c i c l o h e p t a . n u l C H , 8 1 6

c o n ţ i n e u n c i c l u de şapte a t o m i de c a r b o n şi u n r a d i c a l — O H în catenă 3

laterală :
CoH â
CH
i
3

H«>G — C H CH
CH 2

' \ / \ / \
H a C CH
i
2
H G2 GH 2 H G 2 GH 2

1
H C CH 2
2
H C2 CH 2 H C 2 CHfj.
ii
H C-2
CH 2 H C —CH
2 2 CH 2

Metilcicloheptan Ciclooctan Etilciclohexau


METODE D E P R E P A R A R E 137

E l este i z o m e r de formulă b r u t ă c u c i c l o o c t a n u l , c u m şi c u u n e l e h i d r o ­
c a r b u r i ciclice c a r e c o n ţ i n catene l a t e r a l e , de e x e m p l u c u e t i l c i c l o h e x a n u l ,
C H —C H
6 U 2 şi c u cei t r e i d i m e t i l c i c l o h e x a n i m e n ţ i o n a ţ i m a i d e p a r t e ,
5 ;

C H (CH ) .
6 1 0 3 2

Nomenclatură. N u m e l e c i c l o a l c a n i l o r se f o r m e a z ă p r i n adăugarea
p r e f i x u l u i ciclo l a n u m e l e a l e a n u l u i c u acelaşi n u m ă r de a t o m i de c a r b o n
în moleculă. D e e x e m p l u : cicZopropan, cicZobutan, cicZopentan. cicZohexan.
E a d i c a l i i m o n o v a l e n ţ i derivaţi d i n c i c l o a l c a n i (fără catenă laterală)
se n u m e s c „cicloalchili". N u m e l e l o r se formează p r i n înlocuirea terminaţiei
„a-w" a h i d r o c a r b u r i i c u terminaţia „il ( a t o m u l de c a r b o n c u v a l e n ţ a
u

liberă f i i n d n u m e r o t a t c u 1 ) . D e e x e m p l u :

H 2

C i c l o a l c a n i i c u catenă laterală a u n u m e l e f o r m a t d i n n u m e l e c a t e n e i
l a t e r a l e n o t a t ca p rCiclopropil
e f i x l a n u m e l e c i c l o a l c a n u l u i Ciclohexil
de care este l e g a t . P r e z e n ţ a
m a i m u l t o r catene l a t e r a l e se indică p r i n poziţia şi n u m e l e r a d i c a l u l u i l e g a t .
De exemplu :

CH 3 CH 3 C.,H,
^ C H ^ C H ^ C H
HoC 6 2CH0 H9C6 CH—CHQ
? H«C6 2CH0
"I I " I I "I \ •

H 2 H 2 H 2

Metilciclohexan 1,2-Dimetilciclohexan l-Etil-3-metiJciclokexan

* F o r m u l ă generală. C i c l o a l c a n i i p o t f i consideraţi ca rezultînd, f o r m a l ,


d i n a l c a n i c u acelaşi n u m ă r de a t o m i de c a r b o n p r i n închiderea c a t e n e i
p r i n t r - u n c i c l u . C i c l o a l c a n i i , c o n ţ i n î n d deci d o i a t o m i de h i d r o g e n m a i p u ţ i n
decît a l c a n i i corespunzători, a u f o r m u l a generală C H » . n 2

Băspindire în natură. C i c l o a l c a n i i se găsesc în ţiţeiuri, îndeosebi


în cele d i n Caucaz, d i n v e s t u l U c r a i n e i (Galiţia) etc. Şi ţiţeiul r o m â n e s c
conţine c i c l o a l c a n i (ei a u f o s t identificaţi, în 1890, de P. Foni). î n unele
u l e i u r i v e g e t a l e se găsesc de asemenea c i c l o a l c a n i sub f o r m ă de derivaţi
oxigenaţi.
Metode de p r e p a r a r e . S i n t e z a c i c l o a l c a n i l o r se b a z e a z ă p e închiderea
c a t e n e l o r l i n i a r e ale u n o r derivaţi de h i d r o c a r b u r i (ciclizare).
138 HIDROCARBURI SATURATE CICLICE (CICLOALCANI)

1 . Reacţia derivaţilor dihalogenaţi ai alcanilor cu sodiu metalic este o


variantă a s i n t e z e i W i i r t z . T r a t î n d u - s e c u s o d i u ( p o t a s i u sau z i n c ) u n
d i h a l o g e n o - a l c a n , în care a t o m i i de h a l o g e n sînt legaţi l a a t o m i i de c a r b o n
m a r g i n a l i , se închide u n c i c l u p r i n e l i m i n a r e a a t o m i l o r de h a l o g e n . A s t f e l ,
d i n 1 , 3 - d i b r o m p r o p a n rezultă c i c l o p r o p a n :
, C H 2 - B r Na ^

+ > + 2NaBr

C H 2 - B r Na H
2 G C H î i

M e t o d a se aplică p e n t r u p r e p a r a r e a c i c l o a l c a n i l o r c u n u m ă r r e d u s de
a t o m i de c a r b o n (pînă l a cel m u l t şapte a t o m i de c a r b o n ) , d a r r a n d a m e n t e l e
sînt f o a r t e m i c i , îndeosebi p e n t r u p r i m i i d o i c i c l o a l c a n i .
2. Ciclizarea acizilor dicarboxilici este o m e t o d ă care se p o a t e a p l i c a l a
obţinerea de c i c l u r i c u m a i m u l t de c i n c i a t o m i de c a r b o n în m o l e c u l ă . P r i n
c a l c i n a r e a sărurilor de c a l c i u ale acestor a c i z i se elimină o m o l e c u l ă de
c a r b o n a t de c a l c i u şi se p r o d u c e o c i c l i z a r e , c u f o r m a r e a u n e i cetone c i c l i c e
(W. Wislicenius, 1 8 8 3 ) ; p r i n r e d u c e r e a acestei cetone se o b ţ i n e h i d r o c a r ­
b u r a ciclică saturată respectivă. D e e x e m p l u , d i n sarea de c a l c i u a a c i d u l u i
a d i p i c ( u n a c i d c a r b o x i l i c c u şase a t o m i de c a r b o n ) se o b ţ i n e c i c l o p e n t a n o n a :

i C H — CH 2 2

CH —CH —!COO,
| \C0 4- C a C 0
2 2
3

| !•-•j >Ca
CH — CH
CH ~CH -Co|o
2 2
2 2

care, p r i n reducere, trece i n ciclopentan :

CH 2 — CH 2 CH —CHg 2

| ^00 + 2H 2 > | ^)CH2 + H 0


2

CH 2 —CH 2 CH 2 — CH 2

3. Hidrogenarea catalitică a benzenului şi a derivaţilor săi este o m e t o d ă


p r a c t i c ă de obţinere a c i c l o h e x a n u l u i şi derivaţilor s ă i :

CH C H 2

/ \ / \
HC CH H C 2 CH 2

II I + 3 H 2 — * | |
HC CH H C CH
\/
2 2

\ /
CH CH 2

Proprietăţi fizice. C i c l o a l c a n i i sînt substanţe i n c o l o r e . L a t e m p e r a t u r ă


obişnuită, c i c l o p r o p a n u l şi c i c l o b u t a n u l sînt gaze, următoarele h i d r o c a r b u r i
cicloalcanice sînt l i c h i d e , i a r cele s u p e r i o a r e sînt s o l i d e . Ca şi în c a z u l a l e a -
PROPRIETĂŢI CHIMICE

n i l o r , t e m p e r a t u r i l e de t o p i r e şi d e f i e r b e r e cresc c u numărul a t o m i l o r de
c a r b o n d i n c i c l u , d a r sînt m a i r i d i c a t e decît cele ale a l c a n i l o r r e s p e c t i v i
(tabela 8).
' Tabela 8

Constantele fizice a l e unor cicloalcani

p.t. p.f.
Formula
Hidrocarbuia
°c °c 4°

Ciclopropan -126,9 - 33,3


Ciclobutan C H 4 8 - 90,7 + 12,9 0,703
Ciclopentan C
5 10H - 93,8 49,3 0,751
Ciclohexan C H 6 1 2 + 6,5 80,7 0,779
Cicloheptan C H 7 1 4 - 12 117 0,810
Ciclooctan G
8 H
16 + 14,2 146 0,839

H i d r o c a r b u r i l e s a t u r a t e ciclice sînt m a i uşoare decît a p a ; densităţile


l o r sînt însă m a i m a r i d e c î t ale a l c a n i l o r r e s p e c t i v i .
Proprietăţi c h i m i c e . C i c l o a l c a n i i , s i m i l a r a l c a n i l o r , a u c a r a c t e r sa­
t u r a t ; d e c i d a u reacţii de substituţie. E x c e p ţ i e f a c c i c l o a l c a n i i c u t r e i şi
p a t r u a t o n i i de c a r b o n în m o l e c u l ă , care sînt f o a r t e r e a c t i v i şi, ca şi h i d r o ­
c a r b u r i l e n e s a t u r a t e , d a u c u uşurinţă reacţii de adiţie.
P r i n hidrogenare, c i c l o p r o p a n u l şi c i c l o b u t a n u l p o t f i transformaţi î n
p r o p a n , r e s p e c t i v b u t a n , d a c ă sînt trecuţi în amestec c u h i d r o g e n , p e s t e
p u l b e r e de n i c h e l , l a c a l d (Willstătter) :

C
2 \ ^
H

I , C H -f- H 2 2 ^ CH — CH
3 0 —CH 3

C H /

L a c i c l o p r o p a n , reacţia î n c e p e l a 80°C, desfăşurîndu-se r a p i d l a 120°C ;.


l a c i c l o b u t a n , desfacerea c i c l u l u i p r i n h i d r o g e n a r e se realizează l a t e m p e ­
ratură m a i ridicată, 180°C. C i c l o p e n t a n u l , c i c l o h e x a n u l şi c i c l o o c t a n u l a u
ciclurile polimetilenice m u l t m a i stabile. Astfel, hidrogenarea ciclopenta-
n u l u i se realizează de a b i a l a 3 0 0 — 3 1 0 ° C (Zelinski).

în p r e z e n ţ a l u m i n i i s o l a r e , reacţionează c u c i c l o p r o p a n u l f o r ­
Bromul,
mînd 1,3-dibrompropan :

C H 2 V

| ) C H 2 + Br 2 > BrCH -CH -CH Br


2 2 2

C H 2
X

I n m o d s i m i l a r r e a c ţ i o n e a z ă şi acidul iodhidric, l a cald, formînd u n .


derivat monohalogenat:

C H
| ) C H 2 + H J 7 C H 3 - C H 2 - C H 2 J
C H 2
X
140 HIDROCARBURI S A T U R A T E CICLICE (CICLOALCANI)

C i c l o b u t a n u l n u dă reacţie de adiţie c u h a l o g e n i s a u a c i z i halogenaţi.


R e a c t i v i t a t e a deosebită a h i d r o c a r b u r i l o r se datoreşte s t r u c t u r i i l o r .
T e o r i a t e n s i u n i i în c i c l u r i . C o m p o r t a r e a diferită a c i c l o a l c a n i l o r este
e x p l i c a t ă de A. v. Bayer (1885) ca u r m a r e a aşezării în spaţiu a a t o m i l o r
d i n m o l e c u l ă . D u p ă c u m a u p r e c o n i z a t Le Bel şi van't Eoff (1874), v a l e n -
ţ e l e j a t o m u l u i de c a r b o n n u se găsesc în acelaşi p l a n , c i sînt o r i e n t a t e în

F i g . 44. D i f e r i t e m o d u r i de aşezare a a t o m i l o r de c a r b o n în catenă.

spaţiu înspre cele p a t r u vîrfuri ale u n u i t e t r a e d r u r e g u l a t , în a l cărui c e n t r u


se găseşte a t o m u l de c a r b o n ( f i g . 5 ) . I n m o d u l acesta, cîte d o u ă v a l e n ţ e
ale a t o m u l u i de c a r b o n f o r m e a z ă între ele u n u n g h i de 1 0 9 ° 2 8 . D e aceea, /

c î n d m a i m u l ţ i a t o m i de c a r b o n se unesc între e i , această u n i r e n u se face


în l i n i e p e r f e c t dreaptă, c i p o t r e z u l t a d i f e r i t e f o r m e spaţiale, c u condiţia
ca u n g h i u r i l e de v a l e n ţ ă ale a t o m i l o r de c a r b o n să-si păstreze v a l o a r e a de
109° ( f i g . 44).
P e n t r u a se î n c h i d e u n c i c l u este însă necesară o d e f o r m a r e a c a t e n e i ,
r e s p e c t i v a u n g h i u r i l o r d i n t r e a t o m i i de c a r b o n . Ca u r m a r e , în catenă rezultă
t e n s i u n i , care t i n d să deschidă d i n n o u c i c l u l ; aceste t e n s i u n i sînt c u atît
m a i m a r i , c u cît d e f o r m a r e a a f o s t m a i m a r e .

D e f o r m a r e a p o a t e fi evaluată calculînd diferenţa d i n t r e u n g h i u l n o r m a l a l valenţelor ato^-


m u l u i de c a r b o n (109°28') şi a l p o l i g o n u l u i r e g u l a t a l c i c l u l u i de a t o m i de c a r b o n . D e e x e m p l u ,
c a să se f o r m e z e c i c l o p r o p a n , l a c a r e u n g h i u l între două valenţe este de 60°, f i e c a r e valenţă
deviază de l a direcţia normală c u u n u n g h i de :

1 0 9
° 2 8
' - 6 0
° = 2 4 o 4 4 ,
2
TEORIA TENSIUNII ÎN CICLURI 141

L a c i c l o b u t a n , l a c a r e direcţiile valenţelor formează între ele u n g h i u r i de 90°, u n g h i u l


d e d e v i e r e a fiecărei valenţe de l a direcţia normală e s t e de :

109°28' - 90° _
= 9°44'
2

în m o d asemănător, în c a z u l c i c l o p e n t a n u l u i , u n g h i u l de d e v i e r e a fiecărei valenţe este de :

i09°28'-i08° M J Â

î n c a z u l c i c l o h e x a n u l u i , u n g h i u l de d e v i e r e a r f i :

109°28 -120 ,

= - 5°16'
2

la cicloheptan — 9°33 , l a ciclooctan — 12°46' etc.


/

C o n f o r m acestei t e o r i i , c u n o s c u t ă ca teoria tensiunii a lui Bayer,


t e n s i u n e a necesară p e n t r u închiderea c i c l u l u i este cea m a i m i c ă în c a z u l
c i c l o p e n t a n u l u i . A ş a se explică s t a b i l i t a t e a p r o n u n ţ a t ă a h i d r o c a r b u r i i c u
c i n c i a t o m i de c a r b o n în c i c l u . C i c l u r i l e de t r e i şi p a t r u a t o m i de c a r b o n ,
l a care t e n s i u n e a necesară p e n t r u închiderea c i c l u l u i este f o a r t e m a r e , a u
o tendinţă p r o n u n ţ a t ă de a se desface, de u n d e rezultă c a r a c t e r u l l o r
nesaturat.
A c e a s t ă t e o r i e n u p o a t e e x p l i c a însă c o m p o r t a r e a c i c l u r i l o r m a i m a r i
d e c i n c i a t o m i de c a r b o n , l a care u n g h i u r i l e de d e v i e r e ale v a l e n ţ e l o r f a ţ ă
d e direcţia n o r m a l ă ar t r e b u i să i n d i c e existenţa u n e i t e n s i u n i m a r i în c i c l u
(„tensiuni negative''-), d e c i a proprietăţilor de n e s a t u r a r e a acestor h i d r o ­
c a r b u r i . A c e a s t a însă n u c o r e s p u n d e c u c o m p o r t a r e a u n o r asemenea h i d r o ­
c a r b u r i . H i d r o c a r b u r i l e c u c i c l u r i m a i m a r i de c i n c i a t o m i de c a r b o n se
c o m p o r t ă ca şi c î n d ar f i fără t e n s i u n e în c i c l u ; ele n u d a u reacţii de adiţie.
P r i n u r m a r e , t e o r i a t e n s i u n i i e x p l i c ă c o m p o r t a r e a c i c l u r i l o r n u m a i de t r e i ,
p a t r u şi c i n c i a t o m i de c a r b o n .
C o m p o r t a r e a c i c l u r i l o r a v î n d şase s a u m a i m u l ţ i a t o m i de c a r b o n se
e x p l i c ă p r i n f a p t u l că, spre deosebire de c i c l u r i l e de t r e i , p a t r u şi c i n c i a t o m i
d e c a r b o n , care sînt p l a n e , c i c l u r i l e m a i m a r i sînt d e f o r m a t e în spaţiu,
m e n ţ i n î n d u - s e a s t f e l u n g h i u r i l e de 109°28' între v a l e n ţ e . î n m o d u l acesta
n u se f o r m e a z ă t e n s i u n e în c i c l u , d a r a t o m i i de c a r b o n n u m a i sînt c o p l a -
nari.
S t a b i l i t a t e a c i c l u r i l o r , r e s p e c t i v c o n ţ i n u t u l în energie a l a c e s t o r a ,
sc p o a t e s t a b i l i e x p e r i m e n t a l p r i n d e t e r m i n a r e a căldurii de a r d e r e p e g r u p a
C H . ( v . „Noţiuni de termocMmie").
2 L a c i c l u r i l e c u 3, 4 şi 5 a t o m i de c a r b o n ,
c o n ţ i n u t u l de energie a l g r u p e l o r C H este m a i m a r e d e c î t c o n ţ i n u t u l de
2

energie a l g r u p e i C H d i n a l c a n i (157,4 k c a l ) . L a c i c l o h e x a n , diferenţa este


2

p r a c t i c nulă ( v . t a b e l a 9 ) . L a c i c l o a l c a n i i s u p e r i o r i , l a care, d u p ă c a l c u l e ,
u n g h i u r i l e de d e v i e r e a r t r e b u i să aibă v a l o r i n e g a t i v e , căldurile de a r d e r e
r a p o r t a t e l a o g r u p ă O H sînt p r a c t i c c o n s t a n t e şi n u m a i c u p u ţ i n m a i m a r i
2
142 HIDROCARBURI S A T U R A T E CICLICE (CICLOALCANI)

decît v a l o a r e a normală p e n t r u o grupă C H d i n a l c a n i . Conţinutul de ener­


2

gie mărit l a aceste h i d r o c a r b u r i se datoreşte u n o r efecte de conformaţie.


î n c ă d i n 1890, H. Sachse şi E. Mohr, pe b a z a i p o t e z e i că a t o m i i ' d e
c a r b o n t i n d să-şi menţină s t r u c t u r a l o r tetraedrică l a f o r m a r e a u n u i c i c l u ,
a u i n d i c a t p e n t r u c i c l o h e x a n d o u ă m o d e l e spaţiale, l i p s i t e de t e n s i u n i :
forma scaun şi forma baie. L a p r i m a
Tabela 9 f o r m ă , cei şase a t o m i de c a r b o n se
Căldura de a r d e r e şi e n e r g i a de t e n s i u n e pe
găsesc, alternînd, în d o u ă p l a n e ,
grupă C H , d i n c i c l o a l c a n i i a r l a a d o u a f o r m ă , d o i a t o m i de
c a r b o n ( p r i m u l şi a l p a t r u l e a ) se
Căldura Energia găsesc de o p a r t e a p l a n u l u i f o r m a t
Cicloalcanul
de ardere
pe grupă C H
de tensiune
pe grupă C H
de cei p a t r u a t o m i de c a r b o n ( f i g .
2

25). ISTu s-a reuşit, însă, i z o l a r e a


2

kcal kcal

acestor i z o m e r i ; p r a c t i c , c i c l o h e x a -
Ciclopropan 166,6 9,2
n u l se găseşte n u m a i sub f o r m ă
Ciclobutan 163,9 6,5 scaun.
Ciclopentan 158,7 1,3 Indicaţii m a i exacte asupra
Ciclohexan 157,4 0
i z o m e r i e i c i c l o h e x a n u l u i s-au o b t i -
Cicloheptan 158,3 0,9 »

Ciclooctan 158,6 n u t cu a j u t o r u l analizei conforma-


1,2
Ciclononan 158,7 ţionale ( v . „Conformaţia
1,3 etanului").
Giclodecan 158,6 1.2
F o r m a scaun şi f o r m a baie ale c i ­
c l o h e x a n u l u i reprezintă d o u ă c o n ­
formaţii ; forma scaun este m a i stabilă decît f o r m a baie.
M o l e c u l a c i c l o h e x a n u l u i se găseşte în f o r m a scaun, deoarece a c e a s t a este m a i săracă în
energie, d e c i m a i stabilă decit f o r m a baie. C a u z a p e n t r u c a r e f o r m a baie reprezintă u n a r a n j a ­
m e n t s t e r i c n e f a v o r a b i l d i n p u n c t de v e d e r e e n e r g e t i c constă în f a p t u l că, aplicînd m e t o d a a n a ­
l i z e i conformaţionale, l a fiecare u n i t a t e structurală de t i p e t a n i c se descoperă două unităţi,
d i n t o t a l u l de şase, l a c a r e a t o m i i de h i d r o g e n se găsesc în poziţia eclipsată, de energie înaltă :

A c e s t e a a p a r l a unităţile C - C , C — C , c e l e l a l t e p a t r u conformaţii C ^ C , C — C
2 3 5 6 2 3 4 ?

C — C , C — C f i i n d i n t e r c a l a t e , de energie joasă. Aceeaşi analiză p e n t r u f o r m a scaun arată


4 5 6 t

că t o a t e poziţiile sînt i n t e r c a l a t e . Diferenţa d i n t r e f o r m a baie şi f o r m a scaun constă deci


în două unităţi e t a n i c e e c l i p s a t e , f i e c a r e c u o energie de c i r c a 3 k c a l / m o l m a i m a r e decît poziţiile
i n t e r c a l a t e ; deci f o r m a baie este m a i bogată în energie decît f o r m a scaun c u 2 x 3 6 k c a l / m o l .
B a r i e r a de energie este m a i mică şi se p o a t e p r e v e d e a că l a t e m p e r a t u r a obişnuită, p r i n
răsucirea c i c l u l u i , orice formă baie p o a t e t r e c e într^o formă scaun. L a t e m p e r a t u r i j o a s e ,
cînd e n e r g i a cinetică s c a d e c o n s i d e r a b i l , b a r i e r a de energie n u m a i p o a t e fi învinsă şi,
p r a c t i c , m o l e c u l e l e c i c l o h e x a n u l u i se găsesc „îngheţate." s u b formă de scaun.
CICLOALCANI M A I IMPORTANŢI 143

Clasificarea cicloalcanilor. D a t o r i t ă tendinţei d i f e r i t e de f o r m a r e , cît


şi n n o r particularităţi s t r u c t u r a l e şi c h i m i c e ale d i v e r s e l o r c i c l u r i , s e o b i ş -
nueşte să se clasifice c i c l o a l c a n i i , d u p ă m ă r i m e a c i c l u r i l o r , în : 1) c i c l u r i
m i c i ( 0 şi C ) ; 2) c i c l u r i obişnuite ( C , C şi C ) ; 3) c i c l u r i m e d i i ( C p î n ă
3 4 5 6 7 8

l a C ) ; c i c l u r i m a r i ( C şi m a i m a r e ) . I m p o r t a n ţ ă a u h i d r o c a r b u r i l e c u
1 2 1 3

c i c l u r i m i c i şi c i c l u r i obişnuite.
Cicluri mici. S p r e deosebire de a l c a n i , l a care a t o m u l de c a r b o n se
găseşte într-o h i b r i d i z a r e sp p e r f e c t ă , u n g h i u r i l e d i n t r e valenţe f i i n d
3

d e 109°28', l a c i c l o p r o p a n şi c i c l o b u t a n , h i b r i d i z a r e a sp a a t o m u l u i de
3

c a r b o n n u m a i este perfectă. Se consideră că întrepătrunderea o r b i t a l i l o r


h i b r i z i sp n u este c o m p l e t ă , d i n care cauză l a c i c l o p r o p a n u n g h i u l
z

C — C — O este p u ţ i n m i c ş o r a t (104°), i a r u n g h i u l H — C — H — este p u ţ i n


m ă r i t (120°). î n t r e p ă t r u n d e r e a i n c o m p l e t ă a o r b i t a l i l o r c a r b o n u l u i e x p l i c ă
o slăbire a tăriei legăturilor între a t o m i i de c a r b o n în m o l e c u l ă , r e s p e c t i v
n e s a t u r a r e a c i c l o p r o p a n u l u i . L a c i c l o b u t a n , d e f o r m a r e a u n g h i u r i l o r se
f a c e în înăsură m a i redusă (2—3°) d e c î t l a c i c l o p r o p a n , d i n care cauză
h i d r o c a r b u r a este m a i stabilă şi m a i p u ţ i n r e a c t i v ă .
Cicluri obişnuite. M u l t t i m p s-a c o n s i d e r a t că m o l e c u l a c i c l o p e n t a ­
n u l u i are o structură plană, lipsită de t e n s i u n e , d e v i e r e a u n g h i u l u i de
v a l e n ţ e f i i n d , p r a c t i c , nulă. D i n căldurile de a r d e r e reiese, însă, că m o l e ­
c u l a c i c l o p e n t a n u l u i are o energie de t e n s i u n e de 1,2 k c a l p e g r u p ă C H . 2

A c e a s t a se datoreşte u n o r r e s p i n g e r i între legăturile C — H d i n m o l e c u l ă


d a t o r i t ă poziţiilor e c l i p s a t e în care se găsesc a t o m i i de h i d r o g e n . D i n
c a u z a acestor r e s p i n g e r i , u n u l d i n a t o m i i de c a r b o n iese p u ţ i n în a f a r a
p l a n u l u i f o r m a t de ceilalţi p a t r u a t o m i , m o l e c u l a c i c l o p e n t a n u l u i d e v e n i n d
a s t f e l slab t e n s i o n a t ă .
C i c l o h e x a n u l , d u p ă c u m s-a arătat, există ca d o u ă f o r m e i z o m e r e
(baie şi scaun), l i p s i t e de t e n s i u n e în i n e l u l m o l e c u l e i .

C I C L O A L C A N I M A I IMPORTANŢI

Ciclohexanul, C H , este cel m a i i m p o r t a n t c i c l o a l c a n . E l se găseşte


6 1 2

î n cantităţi m a r i în u n e l e ţiţeiuri şi în u n e l e esenţe v e g e t a l e . î n natură se


găsesc derivaţi nesaturaţi a i c i c l o h e x a n u l u i , şi a n u m e terpenoiăele.
P e cale de sinteză se o b ţ i n e în s p e c i a l p r i n h i d r o g e n a r e a catalitică a
b e n z e n u l u i , f o l o s i n d , de e x e m p l u , c a t a l i z a t o r de n i c h e l , l a 180—250°C.
D u p ă u n u l d i n procedeele i n d u s t r i a l e ( f i g . 4 5 ) , a m e s t e c u l de b e n z e n
şi h i d r o g e n (împreună c u gazele de r e c i r c u l a r e ) este încălzit într-un
s c h i m b ă t o r de căldură p î n ă l a t e m p e r a t u r a de reacţie, d u p ă care este
i n t r o d u s în r e a c t o r . P r o d u s u l de reacţie, c i r c u l a t şi răcit în s c h i m b ă t o r ,
este a p o i spălat sub p r e s i u n e , excesul de h i d r o g e n este i n t r o d u s în ames­
t e c u l iniţial, i a r c i c l o h e x a n u l p r o d u s este p u r i f i c a t într-o c o l o a n ă de
stripare.
144 HIDROCARBURI SATURATE CICLICE (CICLOALCANI)

F a p t u l că există m u l t i p l e căi de t r a n s f o r m a r e a h i d r o c a r b u r i l o r
a r o m a t i c e şi derivaţilor l o r în c o m p u ş i i a l i c i c l i c i corespunzători explică*
d e n u m i r e a de „combinaţii hidroaromaiice" ce se m a i d ă c i c l o h e x a n u l u i
şi derivaţilor săi.
C i c l o h e x a n u l este u n l i c h i d i n c o l o r , c u m i r o s asemănător c l o r o f o r ­
m u l u i . E s t e u n d i z o l v a n t f o a r t e des întrebuinţat.

Gaze
usoore

c )
C H
2
6 6

Cio/ohexan

Fig. 45. S c h e m a p r o c e s u l u i de h i d r o g e n a r e catalitică a b e n z e n u l u i


l a c i c l o h e x a n (Houdry) :
1-schimbător de căldură; 2 — reactor; 3 - c o m p r e s o r pentru recircularea
gazelor; 4 — separator gaz-lichid; 5 — coloană de distilare.

B r o m u l p o a t e reacţiona uşor c u c i c l o h e x a n u l l a l u m i n ă p r i n s u b ­
stituţie.
P r i n d e h i d r o g e n a r e a catalitică a c i c l o h e x a n u l u i l a 300°C (în p r e z e n ţ a
p a l a d i u l u i ) se f o r m e a z ă b e n z e n , C H (N. D. Zelinshi) 6 : 6

CH 2 C H

H C 2 C H 2 H C C H
" | | dehidrogena.-e _^ | jj
H C 2 C H , H C C H

CH 2 C H

S u b influenţa c l o r u r i i de a l u m i n i u , A1C1 , l a 3 0 — 8 0 ° C , c i c l o h e x a n u l 3

t r e c e parţial în m e t i l c i c l o p e n t a n . A c e a s t ă reacţie de i z o m e r i z a r e d e c u r g e
pînă l a stabilirea u n u i echilibru :

CH 2

/ \
H C
2 C H 2 H.,C C H - C H 3

l I £=± ~i i
H>C C H 2 H 2 C C E ,
" \ / \ / -
CH 2 C H 3
HIDROCARBURI N E S A T U R A T E ACICLICE C U O D U B L A L E G Ă T U R A (ALCHENE) 145

P e r m a n g a n a t u l de p o t a s i u , l a c a l d , o x i d e a z ă c i c l o h e x a n u l l a a c i d
adipic :

C H , C H 2

H C 2 C H 2 H 2 C C O O H
I | oxidare v I

H 2 C C H 2 H 2 C C O O H

C H 2 CHg

C i c l o h e x a n u l este m a t e r i a p r i m ă p e n t r u f a b r i c a r e a u n o r m a t e r i a l e
p l a s t i c e ( p o l i a m i d e ) f o l o s i t e ca f i r e şi f i b r e s i n t e t i c e .

HIDROCARBURI NESATURATE ACICLICE CU O DUBLĂ


LEGĂTURĂ ( A L C H E N E )

H i d r o c a r b u r i l e aciclice care c o n ţ i n în m o l e c u l ă o d u b l ă legătură


î n t r e d o i a t o m i de c a r b o n se n u m e s c alchene. Alături de această d e n u m i r e
m a i este obişnuită şi d e n u m i r e a de olefinc, dată acestor h i d r o c a r b u r i ,
d a t o r i t ă f a p t u l u i că derivaţii l o r cloruraţi sau b r o m u r a ţ i sînt l i c h i d e u l e ­
ioase. S-a m a i f o l o s i t d e n u m i r e a de hidrocarburi etilenice, dată acestei
serii d u p ă p r i m u l ei t e r m e n , etilena.
Structură. Cea m a i simplă alchenă este e t i l e n a , C H , care c o n ţ i n e 2 4

d o i a t o m i de c a r b o n legaţi p r i n t r - o d u b l ă legătură :
H H

H X X
H

D u p ă c u m s-a arătat d u b l a legătură este f o r m a t ă d i n o legătură a


şi o legătură n şi n u d i n d o u ă legături i d e n t i c e , d u p ă c u m sînt r e p r e z e n ­
t a t e de f o r m u l e l e clasice.

D i n c a u z a densităţii n o r u l u i e l e c t r o n i c f o r m a t d i n c e i doi e l e c t r o n i TZ d e a s u p r a şi d e d e s u b t u l
p l a n u l u i legăturilor <j n u m a i p o a t e a v e a l o c rotaţia liberă i n j u r u l a x e i C — C , c e e a ce explică
existenţa i z o m e r i l o r g e o m e t r i c i l a compuşii c u dublă legătură.

P e n t r u desfacerea legăturilor TZ este necesară o c a n t i t a t e de energie


m a i m i c ă d e c î t p e n t r u desfacerea legăturilor a.
A l c h e n e l e s u p e r i o a r e p o t f i c o n s i d e r a t e r e z u l t a t e d i n etilenă p r i n
înlocuirea u n u i a t o m de h i d r o g e n c u r a d i c a l i a l c h i l i , ca şi în c a z u l formării
h i d r o c a r b u r i l o r saturate aciclice. A s t f e l , o m o l o g u l superior a l etilenei
este p r o p e n a , C H = O H — C H , care se deosebeşte de etilenă p r i n t r - o
2 3

grupă 0 H . 2

10 - €. 134
146 HIDROCARBURI NESATURATE ACICLICE CU O DUBLA LEGĂTURA (ALCHENE)

O m o l o g u l p r o p e n e i este b u t e n a j C H . D u p ă poziţia p e care o o c u p ă 4 8

d u b l a legătură în m o l e c u l ă , l a b u t e n ă se deosebesc t r e i i z o m e r i de p o z i ţ i e :

CH 2 —CH —CH 9 — CH 3 CH —CH = CH —CH


3 3 CH = C— CH
0 3

I
CH 3

(I) (II) (UD

Nomenclatură. A l c h e n e l e a u n u m e l e f o r m a t p r i n înlocuirea t e r m i ­
naţiei an d i n n u m e l e a l e a n u l u i c u acelaşi n u m ă r de a t o m i de c a r b o n în
m o l e c u l ă c u terminaţia enă. D e e x e m p l u propaw — p r o p e n a ; b u t a n —
b u t e w a . C a t e n a se n u m e r o t e a z ă a s t f e l , încît p o z i ţ i a d u b l e i legături să f i e
indicată c u cel m a i m i c n u m ă r p o s i b i l . D e e x e m p l u :

6 5 4 3 2 1
CH 3 — CH — CH —CH = CH — CH
2 2 2 3

2-Hexenă

Cei t r e i i z o m e r i de p o z i ţ i e a i b u t e n e i se n u m e s c d e c i : ( I ) : 1 - b u t e n a ;
( I I ) : 2 - b u t e n a ) ; ( I I I ) : 2-metilpropenă.
x

U n e o r i se m a i foloseşte şi i n d i c a r e a poziţiei d u b l e i legături d u p ă


numele hidrocarburii. D e exemplu : butena-1. ; [;
E s t e m e n ţ i n u t n u m e l e n e s i s t e m a t i c etilenă p e n t r u C H = C H . ( D u p ă 2 2

n o m e n c l a t u r a m a i v e c h e , n u m e l e a l c h e n e l o r a v e a terminaţia : ilenă. D e
e x e m p l u propitewa, hutilenă.)
R a d i c a l i i m o n o v a l e n ţ i derivaţi de l a alchene a u n u m e l e t e r m i n a t
în enil, p o z i ţ i a d u b l e i legături f i i n d indicată, d a c ă este necesar, p r i n -
t r - u n număr. D e e x e m p l u : C H — C H = C H — se n u m e ş t e 1 - p r o p e n i Z ;
3

C H — O H = C H — C H — se n u m e ş t e 2 - b u t e m L Ca excepţii se folosesc d e n u ­
3 2

mirile :
vinii p e n t r u e t e n i l , O H = C H — 2

alil p e n t r u 2 - p r o p e n i l , C H — C H — C H — 2 2

izopropenil pentru 1-metilvinil, C H = C — 2

F o r m u l ă generală. D i n cauza d u b l e i legături în m o l e c u l ă , alchenele


a u d o i a t o m i de h i d r o g e n m a i p u ţ i n decît h i d r o c a r b u r i l e s a t u r a t e r e s p e c t i v e ,
î n consecinţă, n o t î n d c u n n u m ă r u l a t o m i l o r de c a r b o n d i n m o l e c u l a
h i d r o c a r b u r i i n e s a t u r a t e , f o r m u l a generală a acestor h i d r o c a r b u r i este

Se o b s e r v ă că seria o m o l o g ă a a l c h e n e l o r are aceeaşi f o r m u l ă generală


ca seria o m o l o g ă a c i c l o a l c a n i l o r . E l e sînt d e c i i z o m e r e de f o r m u l ă b r u t ă .
M e t o d e de p r e p a r a r e . A l c h e n e l e sînt p u ţ i n răspîndite în n a t u r ă . Se
găsesc în cantităţi m i c i în a n u m i t e ţiţeiuri. E l e se f o r m e a z ă însă în u r m a
p r o c e s u l u i de c r a c a r e a u n u i m a r e n u m ă r de substanţe o r g a n i c e , m a i ales

x
) L a 2 - b u t e n ă se m a i d e o s e b e s c doi i z o m e r i geometrici.
PROPRIETĂŢI FIZICE
147

a ţiţeiului. Gazele r e z u l t a t e p r i n c r a c a r e a ţiţeiului sînt m a t e r i i p r i m e i m p o r ­


t a n t e p e n t r u obţinerea e t i l e n e i şi a o m o l o g i l o r e i . ( v . „ P e t r o l u l " . ) D e
m u l t e o r i însă, aceste h i d r o c a r b u r i se o b ţ i n p r i n sinteze.
1 . Deshidratarea alcoolilor este o m e t o d ă curentă p e n t r u obţinerea
a l c h e n e l o r . Se creează o d u b l ă legătură fără să se s c h i m b e însă s c h e l e t u l
de a t o m i de c a r b o n . A s t f e l , p r i n d e s h i d r a t a r e a e t a n o l u l u i se o b ţ i n e
etilena :

C H 2 - C H 2 —> CH =CH 2 2

j 2
| 2
-H 0
2
2 2

H OH
D e s h i d r a t a r e a a l c o o l i l o r se p o a t e face p r i n d o u ă procedee deosebite :
— i n fază lichidă, încălzind a l c o o l u l c u agenţi deshidratanţi, c u m este
a c i d u l s u l f u r i c c o n c e n t r a t sau a n h i d r i d a fosforică, l a t e m p e r a t u r a de
100-200°C;
— în fază gazoasă, trecînd v a p o r i de a l c o o l peste u n c a t a l i z a t o r
s o l i d , de o b i c e i A 1 0 , l a t e m p e r a t u r a de 3 0 0 — 350°C.
2 3

2. Tratarea monohalogeno-alcanilor cu hidromd de sodiu sau de potasiu


(în soluţie alcoolică) duce l a e l i m i n a r e a u n e i m o l e c u l e de a c i d h a l o g e n a t
d i n d e r i v a t u l h a l o g e n a t şi f o r m a r e a h i d r o c a r b u r i i n e s a t u r a t e r e s p e c t i v e .
A ş a , de e x e m p l u , se p o a t e o b ţ i n e e t i l e n a d i n i o d e t a n :
C H 2 - C H 2 + N a O H -» C H 2 = CH 2 + NaJ + H 0
2

I I
H J

3. Tratarea derivaţilor dihalogenati ai alcanilor cu sodiu sau cu alt


metal d u c e de asemenea l a f o r m a r e a u n e i d u b l e legături. D e e x e m p l u ,
tratînd 1 , 2 - d i b r o m e t a n c u s o d i u rezultă d i r e c t etilenă :

C H 3 - C H 2 + 2Na CH„ = C H 2 + 2NaBr


I 1
Br Br

4. Dehidrogenarea alcanilor în prezenţă de catalizatori, de e x e m p l u


C r 0 , l a o temperatură de c i r c a 600°C, p r o d u c e , c u r a n d a m e n t e b u n e ,
2 3

alchene :
CH 3 —CH 3 ^ CH 2 = CH 0

—H 2

P r o c e d e u l se aplică i n d u s t r i a l .
Proprietăţi f i z i c e . L a t e m p e r a t u r a c a m e r e i , alchenele c u C — C sînt 2 4

gaze, următoarele, c u C - - C , sînt l i c h i d e , i a r cele c u m a i m u l t de 18


5 1 8

a t o m i de c a r b o n sînt solide.
P u n c t e l e de f i e r b e r e sînt c u c î t e v a g r a d e m a i scăzute decît cele ale
a l c a n i l o r corespunzători.
D e n s i t a t e a l o r este m a i m a r e decît a a l c a n i l o r r e s p e c t i v i , însă t o a t e
a u o d e n s i t a t e m a i m i c ă decît 1 ( t a b e l a 1 0 ) .
148 HIDROCARBURI NESATURATE ACICLICE CU O DUBLA LEGĂTURA (ALCHENE)

Tabela 10
Constantele fizice ale unor alchene

p.t. p.f. ^20


Numele hidrocarburii Formula °c °c d
4

Etilenă C H == G H
2 2 -165,5 -103,9 0,570
Propenă C H - - C H == C H
3 3 -185,2 - 47,7 0,610
1-Butenă CH3-- G H - C H = C H
2 2 sub —190 - 6,5 0,626
1-Pentenă G H - - C H , —GH —GH=CHo
3 2 -165,2 + 30,1 0,643


1-Hexenă G H - - ( C H , ) 3 — CH = CHo
3 63,5 0,673

A l c h e n e l e sînt i n s o l u b i l e în a p ă , d a r m i s c i b i l e c u dizolvanţi o r g a n i c i .
Proprietăţi c h i m i c e . î n c o m p o r t a r e a l o r , alchenele se deosebesc
m u l t de a l c a n i i corespunzători. A c e a s t ă c o m p o r t a r e diferită este cauzată
d e existenţa d u b l e i legături în m o l e c u l ă . C a r a c t e r i s t i c a esenţială a d u b l e i
legături este f a p t u l că ea se p o a t e desface şi, p r i n valenţele rămase l i b e r e ,
p o a t e lega alţi a t o m i s a u r a d i c a l i . D e c i , h i d r o c a r b u r i l e n e s a t u r a t e p o t
d a p r o d u s e de adiţie.
î n afară de reacţiile de adiţie, alchenele d a u reacţii de p o l i m e r i z a r e
şi, u n e o r i , c h i a r reacţii de substituţie.
I . Reacţiile de adiţie m a i i m p o r t a n t e sînt următoarele :
1 . Hidrogenarea a l c h e n e l o r duce l a f o r m a r e a de a l c a n i c o r e s p u n ­
zători ; ea se efectuează în prezenţa u n u i c a t a l i z a t o r . D e e x e m p l u , d a c ă
se t r e c e u n amestec de h i d r o g e n c u v a p o r i a i h i d r o c a r b u r i i n e s a t u r a t e
peste u n c a t a l i z a t o r de n i c h e l r e d u s , ) ( P . Sabatier şi I . Senderens,
1
1899),
n e g r u de platină s a u n e g r u de p a l a d i u , l a t e m p e r a t u r i de 1 0 0 — 2 0 0 ° C ,
se o b ţ i n e a l e a n u l c o r e s p u n z ă t o r . A s t f e l , p r i n h i d r o g e n a r e a e t i l e n e i se
obţine e t a n :
GH = GH
2 2 -J- H 2 —> G H j — G H ^

E e a c ţ i a se p o a t e c o n d u c e şi în f a z ă l i c h i d ă ; însă, în acest caz, este


necesară o p r e s i u n e m u l t m a i ridicată ( c h i a r de 1 0 0 — 2 0 0 A t ) .
H i d r o g e n a r e a a l c h e n e l o r în p r e z e n ţ ă de c a t a l i z a t o r i are f o a r t e m u l t e
aplicaţii în i n d u s t r i e .
2. Halogenarea a l c h e n e l o r duce l a f o r m a r e a de dihalogeno-alcani.
C l o r u l şi b r o m u l se adiţionează uşor l a rece şi c h i a r l a î n t u n e r i c ; i o d u l
se fixează m a i g r e u , şi a n u m e sub influenţa radiaţiilor solare. Ca e x e m p l u
de adiţie a h a l o g e n i l o r l a alchene se m e n ţ i o n e a z ă adiţia b r o m u l u i l a etilenă,
c î n d rezultă 1 , 2 - d i b r o m e t a n :
GH = CH 2 2 + Br 2 -> CH Br—CH Br
2 2

*) C a t a l i z a t o r u l de n i c h e l se obţine p r i n r e d u c e r e a o x i d u l u i de n i c h e l c u h i d r o g e n , l a
3 0 0 — 4 0 0 ° C . R e d u c e r e a se f a c e în t u b u l în c a r e se face h i d r o g e n a r e a catalitică a substanţelor. #

M u l t m a i a c t i v decît n i c h e l u l r e d u s este n i c h e l u l , , R a n e y " , c a r e se obţine p r i n t r a t a r e a u n u i "


a l i a j de n i c h e l - a l u m i n i u c u h i d r o x i d de s o d i u . A l u m i n i u l reacţionează c u h i d r o x i d u l a l c a l i n ,
i a r n i c h e l u l rămîne într-o formă f o a r t e activă.
PROPRIETĂŢI CHIMICE 149

( E e a c ţ i a de adiţie a b r o m u l u i este folosită în c h i m i a analitică p e n t r u


i d e n t i f i c a r e a d u b l e i legături.)
A d i ţ i a h a l o g e n i l o r l a d u b l a legătură C = 0 a u n e i alchene se p r o d u c e ,
d u p ă condiţiile de reacţie, f i e d u p ă u n m e c a n i s m r a d i c a l i c , f i e d u p ă u n
m e c a n i s m i o n i c . A c e s t e m e c a n i s m e v o r f i e x e m p l i f i c a t e în c a z u l u n o r
reacţii de b r o m u r a r e .

B r o m u r a r e a radicalică a d u b l e i l e g ă t u r i ' C = C d i n a l c h e n e se
efectuează p r i n t r - o reacţie înlănţuită.
S u b influenţa l u m i n i i , m o l e c u l a de b r o m se scindează în doi a t o m i l i b e r i (reacţie de i n i ­
ţiere) :

/IV
Br 2 > Br •+ • Br

L a c i o c n i r e a u n u i a t o m de b r o m c u o moleculă de alchenă rezultă, p r i n d e c u p l a r e a p e r e c h i i


de e l e c t r o n i n a d u b l e i legături, u n r a d i c a l ce conţine b r o m :

H H
H H I I
X
C = C X
+ Br H - C - C - H
H \H * I
Br

P r i n c i o c n i r e a ulterioară a a c e s t u i r a d i c a l c u o moleculă de b r o m rezultă u n p r o d u s de adiţie


d i b r o m u r a t şi u n a t o m l i b e r de b r o m :

H H H H
I I I I
H - C - C - H + Br 2 H - C - C - H - fB r -
' I I I
Br Br Br

A t o m u l de b r o m l i b e r a s t f e l r e z u l t a t p o a t e reacţiona c u altă moleculă de etilenă iniţiind u n


a l t lanţ de reacţie. E l se p o a t e c i o c n i însă şi c u u n r a d i c a l b r o m u r a t întrerupînd a s t f e l lanţul
d e reacţie :

H H H H
I I I I
H - C - C - H + Br. > H - C - C - H
' I I I
Br Br Br

B r o m u r a r e a electrofilă a d u b l e i legături C = C d i n a l c h e n e se
p r o d u c e în m o d u l următor :
în primă etapă, s u b influenţa u n u i c a t a l i z a t o r , de e x e m p l u A l B r , 3 are loc formarea unei
p e r e c h i de i o n i :

AlBr 3

Br 2 > Br+ + [AlBrJ-

C a t i o n u l B r + r e z u l t a t formează c u p e r e c h e a de e l e c t r o n i iz de l a d u b l a legătură C = C u n aşa


n u m i t complex 7r, c a r e t r e c e i m e d i a t într-o sare de c a r b o n i u . în s a r e a de c a b o n i u , c a t i o n u l B r +
formează c u u n u l d i n a t o m i i de c a r b o n a i d u b l e i legături, o legătură a ; p r i n a c e a s t a , a l d o i l e a
150 HIDROCARBURI NESATURATE ACICLICE CU O DUBLA LEGĂTURA (ALCHENE)

a t o m de c a r b o n d e v i n e p o z i t i v , adică u n c a t i o n . A s e m e n e a c a t i o n i de c a r b o n se n u m e s c ioni
de carbon iu :

Br + Br 1+
I +
H C = CH
2 2 + Br+ > [|H_ H C
2 2 ^CH, HgG — GHg _
Complex n Cation de
carboniu

în a d o u a etapă de reacţie, l a a t o m u l de c a r b o n p o z i t i v a l i o n u l u i de c a r b o n i u se adiţio­


nează a n i o n u l B r -
p r i n t r - o legătura covalentâ formînd c a p r o d u s f i n a l , s t a b i l , u n c o m p u s d e
adiţie d i b r o m u r a t :

' Br " + Br
I f- I
H C— CH
2 2 + [AIBrJ- > H X - C H 2 -f AlBr 3

I
Br

F o r m a r e a i o n u l u i de c a r b o n i u este e t a p a determinantă de viteză a reacţiei.

3. Hidrohalogenarea, adică adiţia h i d r a c i z i l o r l a a l c h e n e duce l a


f o r m a r e de monohalogeno-dlcani. C e l m a i uşor se adiţionează acidul
i o d h i d r i c , cel m a i g r e u , a c i d u l c l o r h i d r i c . A d i ţ i a a c i z i l o r halogenaţi se
face c o n f o r m regulii lui Markovnikov, adică a t o m u l de h a l o g e n se l e a g ă
l a a t o m u l de c a r b o n cel m a i sărac în h i d r o g e n , i a r h i d r o g e n u l a c i d u l u i se
leagă l a celălalt a t o m de c a r b o n . D e e x e m p l u , p r i n adiţia a c i d u l u i i o d ­
h i d r i c l a p r o p e n ă se o b ţ i n e 2 - i o d - p r o p a n :

CH 2 = CH - C H 3 f H J >CH 3 - C H J - C H 3

4. Adiţia acizilor hipohalogenoşi la alchene duce l a f o r m a r e a ăehalo-


Mdrine ( c o m p u ş i care sînt c o n c o m i t e n t d e r i v a t h a l o g e n a t şi a l c o o l ) .
A s t f e l , d a c ă se tratează e t i l e n a c u soluţie de c l o r în apă (apă de c l o r )
se o b ţ i n e etilenclorhidrina :
CH 2 = C H + HOC1
2 * HOCH 2 - CH CI 2

I n acelaşi m o d , c u b r o m u l se f o r m e a z ă bromliidrine.
5. Acţiunea acidului sulfuric concentrat asupra alchenelor duce l a
f o r m a r e a de sulfaţi a c i z i de a l c h i l i . D e e x e m p l u , d i n reacţia a c i d u l u i s u l ­
f u r i c c u e t i l e n a se o b ţ i n e s u l f a t u l a c i d de e t i l ( a c i d e t i l s u l f u r i c ) :
o o
li ll
CH = CH 2 2 + H O - S - O H > C H 3 - C H o - 0 - S - O H
il " II
O O

A d i ţ i a a c i d u l u i s u l f u r i c l a alchene s u p e r i o a r e se face c o n f o r m r e g u l i i
lui Markovnikov. De exemplu:
C H 3 - C H = CH„ + H O - S 0 3 H » C H 3 - C H - C H 3

I
OS0 H 3
PROPRIETĂŢI CHIMICE 151

A c e a s t ă reacţie se aplică l a a n a l i z a gazelor p e n t r u i d e n t i f i c a r e a


a l c h e n e l o r d i n t r - u n amestec de gaze.
6. Oridarea alchenelor se p r o d u c e m a i uşor decît în c a z u l a l c a n i l o r .
E a se realizează d i f e r i t d u p ă n a t u r a o x i d a n t u l u i .
P e r m a n g a n a t u l de p o t a s i u în soluţie diluată neutră
s a u alcalină reacţionează l a rece c u alchenele, care adiţionează o m o l e c u l ă
d e apă şi^ u n a t o m de o x i g e n l a d u b l a legătură f o r m î n d u n d i a l c o o l , adică
u n diol. î n m o d u l acesta, d i n etilenă se o b ţ i n e u n g l i c o l (E. E. Wagner) :

C H 2 C H 2 O H
il 4- l O 1
i t + H 0 2 > |
C H 2 C H 2 O H

( E e a c ţ i a este folosită în c h i m i a analitică p e n t r u i d e n t i f i c a r e a d u b l e i


legături.)
D a c ă această reacţie de o x i d a r e are l o c în m e d i u acid şi c u p e r m a n -
g a n a t de p o t a s i u m a i c o n c e n t r a t , adică în condiţii m a i energice de o x i d a r e ,
se p r o d u c e o r u p e r e a m o l e c u l e i l a n i v e l u l d u b l e i legături, rezultînd cetone
sau a c i z i , d u p ă s t r u c t u r a a l c h e n e i .
A p a o x i g e n a t ă s a u p e r a c i z i i (sau c h i a r o x i g e n u l a t m o ­
sferic, în prezenţă de o x i d de a r g i n t d r e p t c a t a l i z a t o r ) f o r m e a z ă c u a l c h e n e
epoxizi :
C H 2 = C H 2 + O > H C2 C H 2

s u b s t a n ţ e f o a r t e r e a c t i v e ; ele t i n d să-şi scindeze c i c l u l de t r e i a t o m i .


A c i d u l c r o m i c ( o b ţ i n u t f i e p r i n t r a t a r e a u n e i soluţii de C r O a

c u a c i d a c e t i c , f i e p r i n t r a t a r e a u n e i soluţii apoase de b i c r o m a t a l c a l i n
c u a c i d s u l f u r i c ) o x i d e a z ă d u b l a legătură a a l c h e n e l o r şi rezultă o cetonă
şi u n acid carboxilic :

R R
) C = C H R + 3 0 > )C = 0 + H 0 0 C - R
R X
R X

D e e x e m p l u , d i n 2-metil-2-butenă se o b ţ i n e p e această cale a c e t o n ă şi


a c i d acetic :
CHjv CHJJV
>C = C H - C H 3 + 30 > )C = 0 + H 0 0 C - C H 3

C H / C H /
2-Metil-2-butenă Acetonă Acid acetic

Ozonul, l a t e m p e r a t u r ă j o a s ă şi în m e d i u i n e r t (în soluţie de


c l o r o f o r m , tetraclorură de c a r b o n etc.) se adiţionează l a d u b l a legătură
f o r m î n d , d u p ă caz, ozoniăe s a u peroxizi.
152 HIDROCARBURI NESATURATE ACICLICE CU O DUBLA LEGĂTURA (ALCHENE)

M e c a n i s m u l reacţiei a l c h e n e l o r c u ozonul (ozonolizei) este p r e s u p u s a fi o adiţie electrofilă.


O z o n u l se adiţionează l a alchenă formînd u n p r o d u s iniţial de adiţie (molozonidâ) c u s t r u c ­
tură probabilă (1), c a r e , f i i n d e x t r e m de n e s t a b i l , se d e s c o m p u n e :

+
O"
oA>-- A o
+
+
R.2 C — O R g
i r\ R C
2
+
II
R2C CR2
(i) (n) CR 2

Cînd combinaţia carbonilică ( I I I ) e s t e o aldehidă, ea reacţionează cu compusul (II),


— a m f i o n — , şi rezultă o ozonidă ( I V ) , denumită izo-ozonidă :

O -
/
O

0
1 +
CHR
II RX> / ° - ° \ ,CHR
R C +
2 O
'O'
(îl) (IV)

Cînd combinaţia carbonilică ( I I I ) este o cetonă, a m f i o n u l reacţionează c u el însuşi formînd


u n peroxid d i m e r c i c l i c , c u s t r u c t u r a ( V ) s a u u n p o l i m e r c u s t r u c t u r a ( V I ) :

R C(
2 )CRo (RoC-O-O-CR^O-0)*
X
0 - 0 X

(V) (VI)

în prezenţa a p e i , o moleculă de ozonidă ( I ) se scindează şi rezultă două molecule de c o m b i ­


naţii c a r b o n i l i c e (aldehidă şi cetonă) s a u n u m a i u n u l d i n compuşi (după n a t u r a a l c h e n e i ) :

R C = CRo + 0
2 3 > R C 9 CR 2 R C = 0 + 0 = C R + H 0.,
2 2 2

O z o n o l i z a urmată de s c i n d a r e şi i z o l a r e a şi i d e n t i f i c a r e a p r o d u s e l o r rezultate permite


d e t e r m i n a r e a poziţiei dublei legături în m o l e c u l a u n e i a l c h e n e .

11. Reacţiile de substituţie sînt d a t e de alchene n u m a i


în c î t e v a c a z u r i , în condiţii speciale de reacţie. E l e se p r o d u c l a u n a t o m
de h i d r o g e n a l a l c h e n e i care se găseşte în aşa-numita poziţie alilică. U n
a t o m de h i d r o g e n se găseşte în p o z i ţ i e alilică d a c ă este l e g a t de u n a t o m
de c a r b o n v e c i n u n u i a d i n a t o m i i de c a r b o n a i d u b l e i l e g ă t u r i :

R — CHo — CH = C H 2
ALCHENE MAI IMPORTANTE 153

1 . Formarea clorurii de alil este u n e x e m p l u de asemenea reacţii.


E a se p r o d u c e l a t e m p e r a t u r i peste 400°C :

C H 3 - C H = CH 2 + C l -> C H
2 2 - C H = CH 2 + HCl

( D u p ă c u m s-a arătat, h a l o g e n a r e a a l c h e n e l o r se face obişnuit p r i n reacţii


de adiţie.)
2. Autoxidarea a l c h e n e l o r se p r o d u c e l a temperatură obişnuită.
A l c h e n a reacţionează c u o x i g e n u l d i n aer şi ca p r o d u s de reacţie rezultă
u n hidroperoxid :

+ o,
R - C H - C H CH.,-R » R - C H = C H - C H - R
I
0 - 0 - H
Hidroperoxid

S-a o b s e r v a t că reacţia p o a t e f i accelerată de l u m i n ă sau p r i n a d ă u ­


g a r e a u n u i p e r o x i d , ceea ce a dus l a c o n c l u z i a că autoxidările sînt reacţii
înlănţuite (N. Semenov, 1927). P e r o x i d u l , p r i n d e s c o m p u n e r e termică, dă
n a ş t e i e l a r a d i c a l i l i b e r i ( v . „Radicali liberi"), care iniţiază a p o i lanţul
d e r e a c ţ i e ; e l este d e c i u n promotor. E o l de p r o m o t o r p o a t e a v e a şi h i d r o -
p e r o x i d u l f o r m a t în reacţie, deoarece p r i n d e s c o m p u n e r e a termică a
u n e i m i c i cantităţi de h i d r o p e r o x i d rezultă r a d i c a l i l i b e r i c a p a b i l i să i n i ­
ţieze lanţuri de reacţie.

ALCHENE MAI IMPORTANTE

E t i l e n a , C g H j , rezultă p r i n d i s t i l a r e a uscată a cărbunilor de p ă m î n t ;


de aceea se găseşte în gazele de cocserie ( g a z u l de i l u m i n a t ) , d i n care se
e x t r a g e p r i n l i c h e f i e r e . Gazele de c r a c a r e a ţiţeiului c o n ţ i n de asemenea
etilenă. P e n t r u separarea e t i l e n e i de a l t e c o m p o n e n t e ale gazelor de c r a ­
care ( h i d r e g e n , m e t a n , e t a n , p r o p a n , b u t a n , p r o p e n ă , b u t e n e etc.) se
aplică d i f e r i t e m e t o d e c u n o s c u t e : d i s t i l a r e a fracţionată, adsorbţie selec­
t i v ă a d i s t i l a t e l o r p e t r o l i e r e , u r m a t ă de desorbţie, adsorbţia selectivă p e
c ă r b u n e a c t i v , u r m a t ă de asemenea de desorbţie, şi a l t e l e .
î n l a b o r a t o r , s i n t e z a e t i l e n e i se realizează d u p ă d i f e r i t e m e t o d e , de
e x e m p l u p r i n acţiunea s o d i u l u i sau a z i n c u l u i a s u p r a 1 , 2 - d i b r o m e t a n u l u i :

CH Br
2

| + Zn CH = CH
2 2 + ZnBr 2

CH Br
2

E l i m i n a r e a u n e i m o l e c u l e de a p ă d i n e t a n o l sub influenţa a c i d u l u i
s u l f u r i c (metoda Senderens) este o m e t o d ă utilizată c u r e n t în l a b o r a t o r .
154 HIDROCARBURI NESATURATE ACICLICE CU O DUBLA LEGĂTURA (ALCHENE)

B e a c ţ i a decurge de f a p t în d o u ă e t a p e . î n p r i m a e t a p ă , d i n e t a n o l şi a c i d
s u l f u r i c se f o r m e a z ă s u l f a t u l a c i d de e t i l :

C H - O H + H O - SOo - O H
2 5 » C„H - O - 5 S0 H3

-H,0

care, l a încălzire ( c i r c a 170°C), se d e s c o m p u n e în etilenă şi a c i d s u l f u r i c :

C 2 H 5 - 0 - S 0 3 H -> C H = C H 2 2 + H S02 4

( A c i d u l s u l f u r i c reintră în reacţie.)

î n acelaşi t i m p m a i a u loc u n e l e reacţii secundare, a s t f e l încît în


afară de etilenă se m a i o b ţ i n e eter e t i l i c :

2C H OH
2 5 C 2 H 5 - 0 - C 2 H 5 + H 0 2

D e asemenea, d i n d e s c o m p u n e r e a parţială a a l c o o l u l u i rezultă o


c a n t i t a t e m i c ă de c a r b o n care r e d u c e a c i d u l s u l f u r i c , a s t f e l încît se f o r ­
m e a z ă u n amestec de b i o x i d de sulf şi b i o x i d de c a r b o n :

C + 2H S0 2 4 -> 2 H 2 + 2S0 2 + C0 2

U n p r o c e d e u m a i a v a n t a j o s este d e s h i d r a t a r e a catalitică a e t a n o ­
l u l u i l a c i r c a 300°C. P e n t r u aceasta este s u f i c i e n t să se treacă v a p o r i d e
e t a n o l peste alumină sau c h i a r b u c ă ţ i de c a o l i n .
O altă m e t o d ă de p r e p a r a r e a e t i l e n e i este h i d r o g e n a r e a a c e t i l e n e i
în prezenţa n i c h e l u l u i r e d u s sau a p a l a d i u l u i c o l o i d a l .
E t i l e n a poate f i obţinută i n d u s t r i a l o dată c u propena (chiar cu b u t a ­
dienă şi u n e l e h i d r o c a r b u r i a r o m a t i c e ) p r i n p i r o l i z a fracţiunilor grele d e
p e t r o l (petrol l a m p a n t , motorină).

L a a c e s t p r o c e d e u , m a t e r i a primă este încălzită într-un c u p t o r v e r t i c a l ( f i g . 4 6 ) , l a c i r c a


850°C, şi apoi răcită b r u s c într-un schimbător de căldură. P r o d u s u l obţinut după răcire e s t e
s u p u s u n e i fracţionări p e n t r u s e p a r a r e a fracţiunii u l e i o a s e , după c a r e intră într-un c o m p r e s o r .
G a z u l c o m p r i m a t e l i b e r a t de c o n d e n s a t este apoi fracţioriat l a temperatură joasă p e n t r u
demetanizare, deetanizare etc.
E t i l e n a obţinută este de p u r i t a t e 9 9 , 9 5 % . Fracţiunea de l a d e e t a n i z a r e , după d e p r o -
p a n i z a r e , dă o propenă de 9 9 , 9 % p u r i t a t e .
P r o c e d e u l de c o n v e r s i e ultraselectivă ( U . S . C ) p o a t e folosi c a m a t e r i i p r i m e şi e t a n ,
p r o p a n , b u t a n i , p e n t a n i , gazolină.

E t i l e n a este u n gaz i n c o l o r , c u m i r o s d u l c e a g . E s t e p u ţ i n solubilă î n


a p ă ; se d i z o l v ă însă în a l c o o l şi eter.
E t i l e n a a r d e c u flacără luminoasă. C u o x i g e n u l f o r m e a z ă u n amestec
e x p l o z i v . P r i n o x i d a r e a e t i l e n e i c u p e r m a n g a n a t de p o t a s i u în m e d i u
b a z i c , rezultă g l i c o l .
ALCHENE MAI IMPORTANTE 155

P r i n o x i d a r e a directă a e t i l e n e i în cataliză eterogenă, pe c a t a l i z a t o r


d e a r g i n t ( l a 2 0 0 — 2 4 0 ° C ) , se o b ţ i n e etilenoxidul:

CH = CH + l/20
2 2 2 H C-
2 -CH,; AH = - 35 kcal/mol

\ 0 /
Etilenoxid

c a r e se întrebuinţează l a n u m e r o a s e sinteze în i n d u s t r i a c h i m i c ă o r g a n i c ă ,
d a t o r i t ă reacţiilor de adiţie şi de p o l i m e r i z a r e pe care le p o a t e d a .

Fracţionare Deme/anizore
primara
Lom pani sau Crocoreo si
muîorino îndepărta­
rea compo­
nentelor Separarea
A gazoase CH^H 2

acide
CH 4

Apă I

Combustibii

Etiienă(99,95%)

Propenă(99,9%)
Produs C4
Produs C5
Aromatice
H 2

3 C3H4

:
C H ?/
2 6i

C H /o
s 8
V V Y J
Cracare CH
2 6
Depenfanizore

Deetanizare Depropanizare Debufanizare

Fig. 46. S c h e m a p r o c e s u l u i de obţinere a e t i l e n e i şi p r o p e n e i de m a r e p u r i t a t e


p r i n p i r o l i z a u n o r fracţiuni grele de p e l rol :
1 — cantor de reacţie; 2 — uscator; 3 — coloana pentru etilenă.; 4 — coloană, pentru propenă,;
o — coloana pentru hidrocarburi aromatice.

D i n t r e reacţiile c h i m i c e ale e t i l e n e i este caracteristică h a l o g e n a r e a ,


c a r e d u c e l a f o r m a r e de 1 , 2 - d i h a l o g e n e t a n . A s t f e l , d a c ă se b a r b o t e a z ă
etilenă p r i n t r - u n vas spălător ce c o n ţ i n e apă de b r o m , c u l o a r e a a p e i de
b r o m d i s p a r e ; se f o r m e a z ă 1 , 2 - d i b r o m e t a n .
156 HIDROCARBURI NESATURATE ACICLICE CU O DUBLA LEGĂTURA (ALCHENE)

E t i l e n a se întrebuinţează l a p r e p a r a r e a d i f e r i t e l o r p r o d u s e o r g a n i c e ,
de e x e m p l u a l c o o l e t i l i c , e t e r , g l i c o l , e t i l e n o x i d etc. î n u l t i m u l t i m p este
folosită t o t m a i m u l t l a p r e p a r a r e a u n o r m a t e r i a l e p l a s t i c e ( f i g . 4 7 ) .

L a n o i i n ţară, e t i l e n a separată d i n gazele de l a c r a c a r e a p e t r o l u l u i e s t e folosită pentru


tabricarea polietilenei, alcoolului etilic, tetraetilplumbului etc.

C/arară de el/l
Polietilena

Aldehidă Alcool
propionică meii/ic
Acrilonitril
Sf-iren Acid acrilic

«S1 Clorură
de vinii
Po/iacrilonitril
Acid
Cauciuc sinfetic
propionic
Esferi

F i g . 47. P r o d u s e obţinute d i n etilenă.

P r o p e n a , C H , este prezentă î n cantităţi a p r e c i a b i l e în gazele d e


3 6

c r a c a r e p e t r o l i e r e d i n care se separă p r i n fracţionare. Ca şi e t i l e n a , p r o p e n a


oferă m u l t e posibilităţi de p r e l u c r a r e , f i i n d o v a l o r o a s ă m a t e r i e p r i m ă
petrochimică ( f i g . 48),

POLIMERIZAREA ALCHENELOR

P o l i m e r i z a r e a este u n a d i n cele m a i i m p o r t a n t e reacţii de adiţie


m a n i f e s t a t e de alchene. P r i n p o l i m e r i z a r e se înţelege p r o c e s u l de c o m b i ­
nare a m a i m u l t o r molecule identice, cu formarea unor molecule m a i m a r i ,
a v î n d aceeaşi c o m p o z i ţ i e elementară ca şi substanţa iniţială.
POLIMERIZAREA ALCHENELOR 157

Substanţa care polimerizează se n u m e ş t e monomer, i a r p r o d u s u l f i n a l


d e reacţie se n u m e ş t e polimer. N u m ă r u l de unităţi s t r u c t u r a l e într-un
p o l i m e r se n u m e ş t e grad de polimerizare. A s t f e l , d a c ă în m o d s i m p l i f i c a t
se n o t e a z ă c u A m o n o m e r u l şi c u n g r a d u l de p o l i m e r i z a r e , p r o c e s u l de
polimerizare poate f i reprezentat:

* A = (A).

(A) f i i n d polimerul.

Alcool izopropiiic Acetonă (HCN+CH 0H)


Metacrilat de met/t . Răşini sinteftce
3

Stereo-
Polipropenă izofactică • Materiale plastice, f/bre, filme
specifică

Copoiimeri cu etilenă Cauciucuri sintetice

(+C H )
Dodecen Dodeci/benzen \—^ ^ ^ Detergenţi
B S
u onare

l+0 )
Cumen -Fenol şi acetonă
2

Hidroperoxid de cumen

. Răşini pol ies teri ce


(+H 0)
Propitenoxid Propilenglicoi
2

^ Răşini epoxidice

Alcool aii tic • Răşini poliesterice


Clorurăde a IU

Urclorhidrrnă* - Epiclorhidrină- Glicerina-*

Acroieină Alcool izopropiiic Alcoot o/ilic (şi acetonă) (+H 0 ) 2 2

i + ^zL-^- Alcooli buiii ic si izo bati tic


Aidehide butirice

F i g . 4 8 . P r o d u s e obţinute d i n propenă.

P o l i m e r i z a r e a se realizează p r i n desfacerea legăturilor n d i n m o l e c u l a


substanţei iniţiale. E a se p o a t e f o r m u l a în m o d u l u r m ă t o r :

1
TÎCH 2 = C H - C H 2 - C H -

R R
Monomer Polimer
158 HIDROCARBURI NESATURATE ACICLICE CU O DUBLA LEGĂTURA (ALCHENE)

( P o t p o l i m e r i z a de asemenea şi c o m p u ş i c u structură ciclică, p r o c e s u l


a v î n d l o c în u r m a d e s f a c e r i i c i c l u r i l o r şi legării între ele a f r a g m e n t e l o r
rezultate.)
î n t r u c î t în p r o c e s u l de p o l i m e r i z a r e n u rezultă p r o d u s e secundare
de reacţie, m a s a m o l e c u l a r ă a p o l i m e r u l u i este u n m u l t i p l u întreg a l
masei moleculare a m o n o m e r u l u i .
P r i n unitate structurală se înţelege acea p a r t e d i n m o l e c u l a p o l i m e r u ­
l u i care corespunde celor m a i m i c i g r u p e de a t o m i ce se repetă p e r i o d i c ,
î n c a z u l p o l i m e r i l o r o b ţ i n u ţ i d i n m o n o m e r i v i n i l i c i , u n i t a t e a structurală
c o r e s p u n d e m o l e c u l e i m o n o m e r u l u i d i n care s-a desfăcut d u b l a legătură :

nCH = CH 0 CH 2 —CH —CH — CH —CH


2 2 —CH —CH — CH —
2

I
R R R R
j Unitate
structurală

Gradul de polimerizare se e x p r i m ă ca r a p o r t u l d i n t r e m a s a m o l e ­
culară a p o l i m e r u l u i şi m a s a moleculară a unităţii s t r u c t u r a l e :

M
n = —
77?

u n d e : n este g r a d u l de p o l i m e r i z a r e ; M — m a s a moleculară a p o l i ­
m e r u l u i ; m — m a s a m o l e c u l a r ă a unităţii s t r u c t u r a l e .
D u p ă g r a d u l de p o l i m e r i z a r e se deosebesc d o u ă t i p u r i de reacţii de
polimerizare :
— cînd n are v a l o a r e a 2 — 6, rezultă dimeri, trimeri ..., Jiexameri,
7

adică substanţe c u u n g r a d m i c de p o l i m e r i z a r e ;
— cînd n are v a l o r i f o a r t e m a r i , rezultă polimeri înalţi, adică compuşi*
macromoleculari. (în concepţia modernă, u n compus macromole-
c u l a r este o substanţă c h i m i c ă de natură organică sau a n o r g a n i c ă ,
a cărei masă m o l e c u l a r ă are o v a l o a r e ce depăşeşte o r d i n u l de
mărime IO .) 4

C o p o l i m e r i z a r e a este reacţia în care d o i s a u m a i mulţi m o n o m e r i p o t


să-şi î n c o r p o r e z e unităţile s t r u c t u r a l e în aceeaşi catenă m a c r o m o l e c u l a r ă ,
realizînd a s t f e l u n copolimer sau u n polimer mixt. C o p o l i m e r i i a u p r o p r i e ­
tăţi d i f e r i t e de cele ale p o l i m e r i l o r o b ţ i n u ţ i d i n f i e c a r e m o n o m e r în p a r t e
( a d i c ă ale h o m o p o l i m e r i l o r ) . D e aceea, v a r i i n d n a t u r a c h i m i c ă a n i o n o -
m e r i l o r şi condiţiile de reacţie se o b ţ i n c o p o l i m e r i c u proprietăţi v a r i a t e ,
f a p t i m p o r t a n t p e n t r u aplicaţiile p r a c t i c e ale u n o r asemenea c o p o l i m e r i .
E e a c ţ i i l e de c o p o l i m e r i z a r e p o t f i de d i f e r i t e t i p u r i :
— copolimerizarea liniară alternantă duce l a f o r m a r e a u n u i c o p o l i m e r
l i n i a r c u secvenţa alternantă a unităţilor s t r u c t u r a l e p r o v e n i t e d i n m o n o ­
m e r i (notaţi A şi B ) :
- A - B - A - B - A - B - A - B -
POLIMERIZAREA ALCHENELOR 159

— copolimerizarea liniară întâmplătoare duce l a f o r m a r e a u n u i copo­


l i m e r l i n i a r c u secvenţa î n t î m p l ă t o a r e a unităţilor s t r u c t u r a l e , ca de e x e m ­
plu :

- A - B - B - A - A - A - B - B - B - A - B -

— copolimerizarea liniară-bloc duce l a f o r m a r e a u n o r b l o c - c o p o l i m e r i ,


ca de e x e m p l u :

- A - A - A - A - B - B - B - B - A - A -

— copolimerizarea grefată d u c e l a f o r m a r e a u n o r c o p o l i m e r i grefaţi,


ca de e x e m p l u :
- A - A - A - A - A - A - A ¬
I I
B B
I I
B B
I I
B B

Ca e x e m p l e de copolimerizări se indică c o p o l i m e r i z a r e a c l o r u r i i de v i n i i
c u a c e t a t u l de v i n i i sau s i n t e z a u n o r c a u c i u c u r i d i n b u t a d i e n ă c u s t i -
r e n sau a c r i l o n i t r i l

Mecanismele reacţiilor de p o l i m e r i z a r e .

Reacţiile de p o l i m e r i z a r e se desfăşoară după m e c a n i s m e d i f e r i t e , c a r e d e c u r g însă t o a t e


p r i n reacţii de adiţii m o l e c u l a r e .
Dimeriiy trimerii, tetramerii, adică compuşii c u g r a d m i c de p o l i m e r i z a r e , pot fi consideraţi
rezultaţi p r i n următoarea reacţie bimoleculară : două m o l e c u l e de m o n o m e r , i n u r m a c i o c n i r i i
între ele, formează o moleculă de d i m e r , c a r e , — p r i n c i o c n i r e c u o moleculă de m o n o m e r — ,
trece într-un t r i m e r e t c . A c e s t m e c a n i s m de p o l i m e r i z a r e se numeşte pas cu pas s a u prin reacţii
consecutive. A v î n d în v e d e r e că, p e de o p a r t e , p e n t r u f o r m a r e a u n u i t r i m e r ( t e t r a m e r e t c . ) este
n e c e s a r c a d i m e r u l ( t r i m e r u l e t c . ) să se găsească într-o concentraţie r e l a t i v m a r e , i a r pe de altă
p a r t e , p e măsura formării a c e s t o r p o l i m e r i , concentraţia în m o n o m e r s c a d e , rezultă că după
a c e s t m e c a n i s m n u se p o t f o r m a compuşi m a c r o m o l e c u l a r i , c i n u m a i compuşi c u g r a d m i c de
polimerizare.
O alchenă c a r e polimerizează după a c e s t m e c a n i s m este i z o b u t e n a . P r i n d i m e r i z a r e a i z o -
b u t e n e i rezultă d i i z o b u t e n a , m a i e x a c t u n a m e s t e c de două d i i z o b u t e n e :

CH3 CH 3 CH 3 CH 3 CH 3 CH 2

I I 1 1 I II
CH = C
2 -fCH = C 2 C H 3 - C - C H= C + C H 3 - C - C H 2 - C
I I I I I I
CHg CHg GHg GHg CHg CHg

( P r i n c o n t i n u a r e a reacţiei rezultă u n t r i m e r , u n t e t r a m e r e t c . )
Reacţia este catalizată de a c i z i t a r i ( a c i d s u l f u r i c l a temperatură obişnuită, a c i d fosforic
l a t e m p e r a t u r i peste 200°C e t c ) . S e consideră că p r o t o n u l a c i d u l u i se adiţionează l a u n u l d i n
a t o m i i de c a r b o n a i d u b l e i legături, celălalt a t o m de c a r b o n dobîndind a s t f e l o sarcină pozitivă.
160 HIDROCARBURI NESATURATE ACICLICE C U O D U B L A LEGĂTURA ( A L C H E N E )

A c e s t c a r b o c a t i o n r e z u l t a t p o a t e adiţiona o altă moleculă de alchenă c u f o r m a r e a u n u i c a r b o -


c a t i o n de d i m e r :

CH, CH,

H+ + H C = C
2 H,C-C +

CH, CH,

CH, CH, CH, CH,


I I
H C-C+
3 + H C= C
2 H , C - C - C H 9 - C ^

CH, CH, CH, CH,

c a r e se stabilizează p r i n e x p u l z a r e a u n u i p r o t o n de l a u n a t o m de c a r b o n v e c i n atomului
de c a r b o n p o z i t i v . A c e a s t a se p o a t e r e a l i z a pe două căi :

CH, CH, CH 3 CH, CH, CH„


I
C H , - C - C H 9 - C + H++ C H 3 - C - C H = C + C H 3 - C - C H , - C

CH, CH, CH, CH, CH, CH,

( P r o t o n u l c e d a t de c a r b o c a t i o n este p r e l u a t de a n i o n u l c a t a l i z a t o r u l u i . )
D i n t r e a l c h e n e , c e l m a i uşor polimerizează în m o d u l a c e s t a cele de t i p u l H C = C R , u n d e R 2 2

reprezintă u n r a d i c a l a l c h i l , c a de e x e m p l u i z o b u t e n a , H C = C ( C H ) . M a i g r e u p o l i m e r i ­
2 3 2

zează a l c h e n e l e de t i p u l H C = C H R , c a de e x e m p l u p r o p e n a , C H = C H — C H .
2 2 3

E t i l e n a , C H = C H , n u polimerizează după a c e s t m e c a n i s m .
2 2

Compuşii macromoleculari se formează p r i n reacţii înlănţuite. M e c a n i s m e l e p r i n c a r e se


desfăşoară reacţiile de p o l i m e r i z a r e sînt mecanismul înlănţuit de natură radicalicâ şi mecanismul
înlănţuit de natură ionică (cationic sau anionic).
Procesul de polimerizare care se desfăşoară prin reacţii înlănţuite de natură radicalicâ
c u p r i n d e etapele :

— Reacţia de iniţiere : M - > M j (1)

— Reacţia de creştere : Mţ + n M - > M - „ + 1 (2)

— Reacţia de întrerupere: M - n ^ - ^ P , , (3)

Reacţia de i n i ţ i e r e ( l ) transformă m o l e c u l e l e de m o n o m e r M în , , c e n t r e a c t i v e " .


Iniţierea se p o a t e r e a l i z a p e c a l e termică, p e cale fotochimică ( i r a d i e r e c u radiaţii e l e c t r o ­
m a g n e t i c e ) , d a r m a i a l e s , r a d i c a l i l i b e r i obţinuţi p r i n s c i n d a r e a u n o r substanţe c h i m i c e . A c e s t e
substanţe c a p a b i l e să s c i n d e z e în r a d i c a l i l i b e r i se n u m e s c iniţiatori s a u promotori. E i p o t fi de
natură diferită: p e r o x i z i , h i d r o p e r o x i z i , p e r a c i z i , azoderivaţi, a z o d i n i t r i l i , s u l f u r i o r g a n i c e e t c .
R a d i c a l i i l i b e r i obţinuţi în u r m a scindării m o l e c u l e l o r de iniţiator, a v i n d r e a c t i v i t a t e
m a r e , se adiţionează c u uşurinţă de o moleculă de m o n o m e r , formînd u n r a d i c a l l i b e r ( u n
c e n t r u a c t i v ) . N o t i n d c u X r a d i c a l u l p r o v e n i t p r i n s c i n d a r e a iniţiatorului, reacţia de iniţiere
este :

X • + C H = C H -> X - C H
2 2 - C H
I I
R R
POLIMERIZAREA ALCHENELOR 161

Reacţie de creştere ( d e dezvoltare s a u de propagare) a centrelor active (2),


c a r e reprezintă e t a p a de desfăşurare a reacţiei înlănţuite, d u c e l a f o r m a r e a u n o r radicali
polimeri s a u macroradicali. E a se p o a t e f o r m u l a în m o d u l următor :

X - C H 2 - G H + C H = C H -* X - C H
2 2 - C H - C H 2 - C H
I I I I
R R R R

respectiv:

X - C H 2 - C H + n GH = CH 2 X - C H 2 - C H - f C H 2 - C H l —CH —CH 2

I I 1 1 1

R R R I R Jn-i R

Reacţiile de adiţie a r a d i c a l i l o r l a m o l e c u l e de m o n o m e r necesită e n e r g i i de a c t i v a r e m i c i


( c i r c a 5 k c a l / m o l ) . D e a c e e a reacţia de creştere se desfăşoară c u v i t e z e foarte m a r i .
R a d i c a l i i l i b e r i i n t e r m e d i a r i sînt foarte r e a c t i v i , d i n c a r e cauză n u a u fost izolaţi.
S u c c e s i u n e a unităţilor s t r u c t u r a l e în c a t e n a radical-polimeră p o a t e fi de m a i m u l t e
m o d u r i , c a de e x e m p l u :

— C H — C H - f CH> = C H
2 -—' C H — C H — C H
2 2 —CH cap-coadă
I " I I I
R R R R

— C H 2 - C H + C H= C H 2 -> — C H 2 - C H - C H - C H 2 cap-cap
I I I I
R R R R

T i p u l de adiţie c e l m a i f r e c v e n t este , , c a p - c o a d ă " .


R e a c ţ i a d e î n t r e r u p e r e a lanţului de reacţie ( 3 ) reprezintă e t a p a de formare
a m a c r o m o l e c u l e l o r p r o p r i u - z i s e ; r a d i c a l u l - p o l i m e r p i e r d e c a r a c t e r u l de r a d i c a l p r i n comple­
tarea sistemului electronic.
E x i s t ă t r e i m e c a n i s m e p e n t r u reacţia de întrerupere a creşterii c a t e n e i :
— combinarea a doi macroradicali, adică dimerizarea macroradicalilor:

2 R ' - C H 2 - C H -> R ' - C H 2 - C H - C H - C H 2 - R '


I I I
R R R

— transferul unui atom de hidrogen de la un macroradical


la altul, adică disproporţionarea m a c r o r a d i c a l i l o r :

2 R ' - C H 2 - C H -> R ' - C H = C H + R ' - C H 2 - C H 2

I I I
R R R

— adiţia unui radical liber p r o v e n i t d i n s i s t e m , de e x e m p l u de l a iniţiator :

R ' - C H j - C H + X . -> R ' - C H 2 - C H - X


I I
R R

11 c. 134
162 HIDROCARBURI NESATURATE ACICLICE C U O D U B L A LEGĂTURA ( A L C H E N E )

L a p r o c e s e l e de p o l i m e r i z a r e c a r e d e c u r g p r i n reacţii înlănţuite de natură radicalică,


v t e z a de reacţie p o a t e fi încetinită, s a u c h i a r oprită, dacă în m e d i u de reacţie se găsesc s u b ­
stanţe a c t i v e faţă de r a d i c a l i l i b e r i . A s e m e n e a substanţe c a p a b i l e să oprească d e z v o l t a r e a
proceselor de p o l i m e r i z a r e , c h i a r dacă s i n t p r e z e n t e în cantităţi foarte m i c i , se n u m e s c inhi­
bitori. Acţiunea i n h i b i t o r u l u i constă în c a p a c i t a t e a l u i de a reacţiona c u r a d i c a l u l l i b e r iniţial,
fie p r i n adiţie :

R • + Z -> R Z •

fie p r i n c e d a r e a u n u i a t o m de h i d r o g e n :

R • + Z H -> R H + Z •

în a m b e l e c a z u r i r e z u l t i n d r a d i c a l i inerţi ( R Z r e s p e c t i v Z •) c a r e n u m a i p o t reacţiona c u
m o n o m e r u l în v e d e r e a continuării lanţului de p o l i m e r i z a r e .
I n h i b i t o r i i p o t a v e a r o l n u n u m a i de „ s t a b i l i z a t o r i " p e n t r u m o n o m e r i , c i şi de „ î n c e t i ­
n i t o r i " (moderatori) a l u n o r p r o c e s e de p o l i m e r i z a r e foarte rapidă. în a c e s t c a z , substanţa
n u reacţionează c u r a d i c a l i i l i b e r i p r i m a r i , c i c u o p a r t e d i n m a c r o r a d i c a l i i formaţi :

Rri + Z -> R n Z •

generînd u n r a d i c a l i n e r t ( R „ Z •)•
G r a d u l de a c t i v i t a t e a l i n h i b i t o r i l o r este d e c i d e t e r m i n a t de c a p a c i t a t e a lor de reacţie
c u r a d i c a l i i l i b e r i c a r e a p a r i n p r o c e s u l de p o l i m e r i z a r e .
C a e x e m p l e de i n h i b i t o r i de p o l i m e r i z a r e se menţionează u n i i polifenoli : p i r o c a t e c h i n a ,
rezorcina, hidrochinona, pirogalolul etc.
Procesul de polimerizare care se desfăşoară prin reacţii de natură ionică este d e t e r m i n a t
în p r i m u l rînd de n a t u r a c a t a l i z a t o r i l o r folosiţi. Aceştia p o t reacţiona c u m o n o m e r i i fie c a agenţi
electrofili fie c a agenţi nucleofili.
C a t a l i z a t o r i i de natură electrofilă, c a de e x e m p l u a c i z i i p r o t o n i c i t a r i ( H S 0 , H C 1 0 , 2 4 4

H B r e t c ) , h a l o g e n u r i l e a n o r g a n i c e c u a t o m u l c e n t r a l d e f i c i t a r în e l e c t r o n i , adică c u c a r a c t e r
de a c i z i L e w i s ( B F , A1C1 , S n C l , T i C 1 e t c ) , u n i i compuşi o r g a n o m e t a l i c i parţial hidrolizaţi,
3 3 4 4

cauzează p o l i m e r i z a r e a cationică a u n o r m o n o m e r i .
în c a z u l polimerizării c a t i o n i c e , f o r m a r e a c e n t r e l o r a c t i v e se realizează pe d i f e r i t e căi.
A s t f e l , dacă, de e x e m p l u , c a t a l i z a t o r u l este u n a c i d p r o t o n i c t a r e , c e n t r u l a c t i v rezultă în u r m a
t r a n s f e r u l u i u n u i p r o t o n de l a a c i d u l p r o t o n i c l a legătura dublă a m o n o m e r u l u i , c u f o r m a r e a
u n u i i o n de c a r b o n i u , u n carbocation:

+ +
H X + CH = CH 2
C H 3 - C H x-
R R

sau

R R n
HX + C H = C ->
2 C H 3 - C + x-
R R J
PROPRIETĂŢILE COMPUŞILOR M A C R O M O L E C U L A R I 163

A c e s t c a r b o c a t i o n se adiţionează apoi l a legătura 'dublă a u n e i m o l e c u l e de m o n o m e r , dînd


naştere u n e i c a t e n e i o n - p o l i m e r e în creştere, şi a n u m e u n u i macrocation :

R R R r R -. R
I I I I I
CH -C+ 3 + nCH = C - > C H
2 3 - C - C H „ - C - -CH„-C +
I I 1 " I l
R R R L R J n - 1 R

întreruperea creşterii c a t e n e i m a c r o c a t i o n u l u i p o a t e f i provocată de prezenţa u n o r


a n i o n i c u c a r e să formeze o legătură covalentâ, de t r a n s f e r u l u n u i p r o t o n de l a u n r a d i c a l l a
altul etc.
Polimerizează după m e c a n i s m u l reacţiilor de natură cationică compuşii nesaturaţi l a
c a r e d u b l a legătură este polarizată de prezenţa u n o r substituenţi l a u n u l d i n a t o m i i de c a r b o n
i n s e n s u l delocalizării e l e c t r o n i l o r TC, a s t f e l încît a t o m u l de c a r b o n n e s u b s t i t u i t să devină a n i o n i c .
O a s e m e n e a influenţă o a u , de e x e m p l u , g r u p e l e a l c h i l s a u f e n i l . G a e x e m p l u de m o n o m e r c a r e
polimerizează după m e c a n i s m u l r a d i c a l i c se menţionează i z o b u t e n a , C H = C ( C H ) . 2 3 2

D a c ă l a d u b l a legătură a u n e i combinaţii n e s a t u r a t e se găsesc substituenţi c a r e a t r a g


p e r e c h e a de e l e c t r o n i 7r, polarizînd d u b l a legătură, a t o m u l de c a r b o n de c a r e sînt legaţi s u b s t i ­
tuenţii d e v i n e a n i o n i c . O a s e m e n e a influenţă a u , de e x e m p l u , g r u p e l e n i t r i l s a u n i t r o . C o m p u s u l
r e s p e c t i v p o a t e adiţiona u n a n i o n l a g r u p a metilenică nesubstituită, cationică; c a u r m a r e , l a
a t o m u l de c a r b o n s u b s t i t u i t rezultă o sarcină negativă, adică se formează u n carbanion. Acest
c a r b a n i o n se adiţionează a p o i l a d u b l a legătură a u n u i m o n o m e r ş.a.m.d., formînd în cele d i n
urmă u n macroanion. întreruperea creşterii c a t e n e i m a c r o a n i o n u l u i p o a t e fi provocată, de
e x e m p l u , de prezenţa u n o r c a t i o n i c u c a r e să se poată c o m b i n a , c u m este H + .
D r e p t c a t a l i z a t o r i p e n t r u polimerizări a n i o n i c e se p o t folosi : hidroxizî, carbonaţi, m e t a l e
a l c a l i n e s a u alcalino-pămîntoase, h i d r u r i , a m i d u r i , b a z e L e w i s (de e x e m p l u fosfine) e t c . D e
e x e m p l u , folosind a m i d u r a de sodiu :

NaNH 2 + CH = CH 0 f H N —C H —G H
2 9
_
Na
1 1

R R

H 2 N - C H 2 - C H 4- n C H = C H - > H
2 2 N - C H 2 - C H - C H 2 - C H - - - C H 2 - G H

R R R R n-l R

~- C H 2 - C H + H + -> — CH„-CH 2

I " I
R R

C a e x e m p l u de m o n o m e r c a r e p SLm SŞ izează după m e c a n i s m u l a n i o n i c se menţionează


acrilonitrilul, C H = C H - C N .
2

P o l i m e r i z a r e a se desfăşoară n o r m a l n u m a i c u condiţia c a substanţele iniţiale să fie de


p u r i t a t e foarte avansată, c h i a r , —dacă este p o s i b i l — , de p u r i t a t e atomică.

M a c r o m o l e c u l e l e de d i f e r i t e m ă r i m i r e z u l t a t e d i n acelaşi m o n o m e r
f o r m e a z ă o serie polimer-omologâ.
Proprietăţile compuşilor macromolecnlari. Majoritatea com­
puşilor m a c r o m o l e c u l a r i sînt s o l u b i l i în dizolvanţi cu structură
chimică asemănătoare l o r . D i n cauza dimensiunilor mari, pre­
s i u n e a de d i z o l v a r e a c o m p u ş i l o r m a c r o m o l e c u l a r i este redusă. D i z o l -
164 HIDROCARBURI NESATURATE ACICLICE CU O DUBLA LEGĂTURA (ALCHENE)

v â n t u l , a v î n d m o l e c u l e m i c i , p o a t e p ă t r u n d e însă p r i n t r e m a c r o m o l e c u l e
fixîndu-se de ele p r i n f o r ţ e slabe. I n m o d u l acesta p o l i m e r u l se u m f l ă
d i n ce în ce m a i m u l t , f e n o m e n d e n u m i t imbibiţie. L a u n m o m e n t d a t ,
i m b i b i ţ i a este atît de puternică, încît m o l e c u l e l e se d e s p r i n d între ele,
mişcîndu-se l i b e r în s o l u ţ i e ; substanţa s-a d i z o l v a t .
C a p a c i t a t e de d i z o l v a r e o a u compuşii macromoleculari liniari cum
şi u n i i compuşi macromoleculari ramificaţi. A c e ş t i a sînt f o r m a ţ i d i n m a c r o ­
m o l e c u l e c u o structură bidimensională, ramificaţiile reprezentînd ade­
v ă r a t e catene l a t e r a l e (în g r u p e s u b s t i t u e n t e ) .
C u t o t u l a l t e proprietăţi f i z i c e , c h i m i c e şi m e c a n i c e manifestă c o m ­
puşii generaţi p r i n reticularea (întreţeserea) c a t e n e l o r . L a asemenea c o m ­
puşi, unităţile m o n o m e r i c e sînt înlănţuite d u p ă cele t r e i coordonate
spaţiale, întreaga substanţă f o r m î n d o m o l e c u l ă uriaşă. Ca u r m a r e a
acestei s t r u c t u r i t r i d i m e n s i o n a l e , c o m p u ş i i r e s p e c t i v i sînt i n s o l u b i l i ,
i n f u z i b i l i , d u r i şi lipsiţi de e l a s t i c i t a t e .
î n soluţie, m a c r o m o l e c u l e l e a u proprietăţi de c o l o i z i ; spre deosebire
însă de p a r t i c u l e l e c o l o i d a l e p r o p r i u - z i s e , care sînt f o r m a t e d i n asociaţii
de m o l e c u l e , în soluţiile substanţelor macromoleculare, particula
c o l o i d a l ă este f o r m a t ă d i n înseşi m a c r o m o l e c u l e . D i n această c a u z ă ,
m a s a m o l e c u l a r ă a p o l i m e r u l u i influenţează v i s c o z i t a t e a şi p r e s i u n e a
o s m o t i c ă a soluţiei.
L a încălzire, p o l i m e r i i înalţi se î n m o a i e p î n ă l a f l u i d i z a r e ; ei n u a u u n
p u n c t de t o p i r e n e t . D a t o r i t ă însuşirii l o r de a f i termoplastici, compuşii
m a c r o m o l e c u l a r i p o t f i turnaţi şi presaţi.
M a c r o m o l e c u l e l e o p u n m a r e rezistenţă l a t r e c e r e a c u r e n t u l u i e l e c t r i c .
D i n cauza acestor proprietăţi electr oizolante, u n i i c o m p u ş i m a c r o m o l e c u l a r i
sînt folosiţi ca i z o l a t o r i în electrotehnică şi electronică. D e asemenea, e i
prezintă proprietăţi termoizolante.
D a t o r i t ă proprietăţilor l o r speciale : e l a s t i c i t a t e m a r e , p o s i b i l i t a t e a
de a f i presaţi l a c a l d , de a se t r a g e în f i r e şi în f o i , rezistenţei m a r i ] a
r u p e r e şi f a ţ ă de agenţii c h i m i c i e t c , f o a r t e m u l ţ i c o m p u ş i m a c r o m o l e ­
c u l a r i se folosesc în tehnică d r e p t materiale plastice.
Polimerizarea stereospccifică a alchenelor. P o l i m e r i z a r e a a l c h e n e l o r
de t i p u l C H = C H E p o a t e duce l a p r o d u ş i c u configuraţia sterică nere­
2

gulată.
î n m o m e n t u l polimerizării, f i e c a r e m o l e c u l ă de m o n o m e r f o r m e a z ă
d o u ă unităţi m o n o m e r e e n a n t i o m o r f e , care se diferenţiază n u m a i p r i n
configuraţia sterică, u n a f i i n d i m a g i n e a în oglindă a c e l e i l a l t e . ( P r i n
desfacerea d u b l e i legături, rezultă în u n i t a t e a m o n o m e r ă u n a t o m de
c a r b o n a s i m e t r i c care n u era p r e z e n t în a l c h e n a iniţială.)
— D a c ă unităţile care se leagă între ele a u aceeaşi configuraţie, rezultă
u n polimer izotactic.
— D a c ă unităţile m o n o m e r e se leagă între ele a s t f e l , încît în suc­
cesiunea unităţilor există o alternanţă regulată între cele d o u ă c o n f i g u ­
raţii sterice, rezultă u n polimer sindiotactic.
POLIMERIZAREA STEREOSPECIFICA A ALCHINELOR 165

— D a c ă p o l i m e r i z a r e a a r e l o c l a întîmplare, adică a t o m i i de c a r b o n
d e x t r o g i r i şi l e v o g i r i sînt repartizaţi n e r e g u l a t în l u n g u l c a t e n e i m a c r o -
m o l e c u l e i , rezultă u n polimer atactic.
î n f i g . 49 se arată c o n f o r m a ţ i i l e c a t e n e l o r u n o r p o l i m e r i v i n i l i c i .
P o l i m e r i i c u configuraţie sterică regulată (stereoregulari) sînt c r i s ­
t a l i n i , a u d e n s i t a t e m a i m a r e şi p u n c t e de t o p i r e m a i r i d i c a t e decît p o l i ­
merii amorfi, atactici. (Astfel,
p o l i p r o p e n a i z o t a c t i c ă cristalină
se t o p e ş t e l a 177° C, în t i m p ce
polipropena amorfă, atactică,
c h i a r de masă moleculară m a r e ,
are l a t e m p e r a t u r a c a m e r e i as­
p e c t u l u n u i l i c h i d vîscos.) E i a u
o m a i b u n ă rezistenţă f a ţ ă de d i ­
z o l v a n ţ i decît cei a m o r f i . ( D e
exemplu, polipropena amorfă
este solubilă în eter e t i l i c , i a r
cea izotactică n u . ) D e asemenea
manifestă proprietăţi m e c a n i c e
superioare.
O r i c e m o n o m e r este p o l i m e -
r i z a t într-un a n u m i t t i p d e p o ­
limer numai cu ajutorul u n u i
sistem catalitic bine definit,
stereospecifie.
D e s c o p e r i r e a proceselor de
polimerizare stereospecifică a
diferiţilor m o n o m e r i , u n i i d i n t r e
e i conţinînd o x i g e n s a u a z o t , a
p e r m i s obţinerea u n o r p o l i m e r i
cristalini adecvaţi p e n t r u p r o ­
d u c ţ i a de f i b r e s i n t e t i c e şi elas-
tomeri. H
î n f i g . 50 sînt arătate, spre F i g . 4 9 . Lanţuri de p o l i m e r i s t e r e o i z o m e r i c i
c o m p a r a ţ i e , lanţurile u n o r p o l i ­ consideraţi extinşi pe u n p l a n .
m e r i regulaţi.
P r o c e d e e t e h n i c e de p o l i m e r i z a r e . î n tehnică, p o l i m e r i z a r e a se efectuează după m a i
multe procedee.
Polimerizarea în bloc constă în p o l i m e r i z a r e a directă a m o n o m e r u l u i c a r e
conţine m i c i a d a o s u r i de p r o m o t o r . S e obţin b l o c u r i de p o l i m e r , c a r e apoi sînt p r e l u c r a t e m e c a n i c .
C u m însă în a c e s t p r o c e s căldura de reacţie degajată ( p o l i m e r i z a r e a este u n proces e x o t e r m )
este g r e u de e l i m i n a t d i n s i s t e m , — p o l i m e r u l f i i n d c o m p a c t — , p r o c e d e u l de p o l i m e r i z a r e în bloc
se aplică n u m a i l a f a b r i c a r e a a n u m i t o r p r o d u s e ( d e e x e m p l u p e n t r u obţinerea p o l i s t i r e n u l u i ) .
Polimerizarea în soluţie constă în d i l u a r e a m o n o m e r u l u i c u u n d i z o l v a n t
i n e r t şi adăugarea p r o m o t o r u l u i . D e z a v a n t a j u l a c e s t u i p r o c e d e u îl reprezintă n e c e s i t a t e a înde­
părtării d i z o l v a n t u l u i . D e a c e e a , şi a c e s t p r o c e d e u de p o l i m e r i z a r e se aplică n u m a i în a n u m i t e
c a z u r i (de e x e m p l u p e n t r u anumiţi p o l i m e r i folosiţi în i n d u s t r i a l a c u r i l o r ) .
166 H I D R O C A R B U R I N E S A T U R A T E A C I C L I C E C U O D U B L A LEGĂTURA (ALCHENE)

Polimerizarea in suspensie c o n d u c e l a obţinerea de p a r t i c u l e c u d i m e n ­


s i u n i de 0,5 — 5 m m ( p e r l e ) , c a r e se separă p r i n g r e u t a t e a l o r d i n m e d i u l de d i s p e r s i e — a p a .
A c e s t p r o c e d e u p e i m i t e obţinerea u n o r m a c r o m o l e c u l e c u o p u r i t a t e d e s t u l de bună. P e n t r u
desfăşurarea reacţiei în condiţii o p t i m e se folosesc s t a b i l i z a t o r i de s u s p e n s i e .
P o l i m e r i z a r e a în s u s p e n s i e prezintă şi a v a n t a j u l îndepărtării c u uşurinţă a căldurii de
reacţie.
Polimerizarea în emulsie se deosebeşte d e p o l i m e r i z a r e a în s u s p e n s i e p r i n
f a p t u l că d u c e l a f o r m a r e a de p a r t i c u l e foarte m i c i ( g r a n u l e d e 1 — 5jx), d i n care cauză g r a n u l e l e

o b , d
F i g . 50. Comparaţie între lanţul u n o r fibre n a t u r a l e şi s i n t e t i c e :

a — mătase ; b — bumbac; c — nylon 6 — 6 : d — polipropenă.

rămîn în apă s u b formă de e m u l s i e . ( P r e c i p i t a r e a p o l i m e r u l u i s e face a p o i p r i n adăugarea u n o r


electroliţi t a r i , de e x e m p l u a c i z i . ) A c e s t p r o c e d e u a fost a p l i c a t p e n t r u p r i m a dată l a f a b r i c a r e a
c a u c i u c u l u i s i n t e t i c . A c u m se aplică l a obţinerea m u l t o r p o l i m e r i , p r o c e d e u l prezentînd a v a n t a j u l
uşurinţei de p r e l u c r a r e a p o l i m e r i l o r .
L a această p o l i m e r i z a r e , în afară de m o n o m e r i şi p r o m o t o r i , m a i sînt n e c e s a r i emulga-
iori ( c a r e p r o d u c d i s p e r s i a m o n o m e r i l o r în p a r t i c u l e f o a r t e f i n e ) , stabilizatori ( c a r e împiedică
a g l o m e r a r e a d i n soluţie), plastifianţi e t c .

Proprietăţile polimerilor. P r o p r i e t ă ţ i l e p r o d n ş i l o r macromoleculari


sînt l e g a t e de m ă r i m e a m o l e c u l e i . M a c r o m o l e c u l e l e n u a u u n g r a d de
p o l i m e r i z a r e a n u m i t , deoarece sînt f o r m a t e d i n t r - u n n u m ă r m a r e de unităţi
s t r u c t u r a l e ( r e s t u r i de m o n o m e r i ) , n u m ă r care variază în j u r u l u n e i a n u ­
m i t e v a l o r i . D e aceea se consideră g r a d u l de p o l i m e r i z a r e mediu a l m a c r o -
m o l e c u l e i r a p o r t u l d i n t r e m a s a m o l e c u l a r ă medie a substanţei şi m a s a
moleculară a m o n o m e r u l u i . _.
POLIMERI ALCHENICI ŞI V I N I L I C I M A I IMPORTANŢI 167

D e t e r m i n a r e a m a s e i m o l e c u l a r e a compuşilor m a c r o m o l e c u l a r i c u m a s e m o l e c u l a r e foarte
m a r i n u se f a c e p r i n m e t o d a ebulioscopică s a u m e t o d a crioscopică, deoarece diferenţele de
t e m p e r a t u r i ( r i d i c a r e a p u n c t u l u i de f i e r b e r e , r e s p e c t i v coborîrea p u n c t u l u i de s o l i d i f i c a r e )
sînt p r e a m i c i p e n t r u a p u t e a fi măsurate. D e o b i c e i , d e t e r m i n a r e a m a s e i m o l e c u l a r e a u n o r
a s e m e n e a compuşi m a c r o m o l e c u l a r i se face p r i n măsurarea p r e s i u n i i o s m o t i c e s a u p r i n d e t e r ­
m i n a r e a viscozitâţii u n o r soluţii de p o l i m e r i . M e t o d e p e n t r u d e t e r m i n a r e a m a s e i m o l e c u l a r e a
compuşilor m a c r o m o l e c u l a r i sînt de a s e m e n e a : d e t e r m i n a r e a difracţiei l u m i n i i i n soluţii şi
măsurarea v i t e z e i s a u a e c h i l i b r u l u i de s e d i m e n t a r e în u t r a c e n t r i f u g e ( c e n t r i f u g e c u turaţie
foarte m a r e ) .

Proprietăţile m e c a n i c e ale p o l i m e r i l o r sînt d e t e r m i n a t e de s t r u c t u r a


m a c r o m o l e c u l e i . P o l i m e r i i înalţi care a u structură liniară (neramificată)
sînt rezistenţi l a r u p e r e p r i n îndoire s a u întindere, spre deosebire de p o l i ­
m e r i i c u g r a d m i c de p o l i m e r i z a r e sau c u structură ramificată, care n u
prezintă asemenea calităţi. A c e a s t ă rezistenţă se explică p r i n c o n s u m u l
de energie necesar d e s f a c e r i i legăturilor c o v a l e n ţ e d i n m a c r o m o l e c u l ă .
î n p l u s , între m a c r o m o l e c u l e se f o r m e a z ă legături de t i p v a n d e r W a a l s ,
care m ă r e s c rezistenţa m e c a n i c ă a f i b r e i .

Polimeri alchenici şi v i n i l i c i m a i importanţi

D i n t r e compuşii m a c r o m o l e c u l a r i rezultaţi p r i n p o l i m e r i z a r e a a l c h e ­
n e l o r , i m p o r t a n ţ ă m a r e prezintă polietilena, polipropena şipoliizobutena.
S u b s t i t u ţ i a u n u i a t o m de h i d r o g e n d i n m o l e c u l a e t i l e n e i p r i n a t o m i
sau g r u p e d e a t o m i care a u o a f i n i t a t e p e n t r u e l e c t r o n i m a i m a r e decît
p e n t r u a t o m u l de c a r b o n , cauzează o p o l a r i t a t e , deci o „ a c t i v a r e " a d u b l e i
legături 0 = C. A ş a se e x p l i c ă t e n d i n ţ a p r o n u n ţ a t ă l a p o l i m e r i z a r e a u n o r
derivaţi a i e t i l e n e i . E x e m p l e de c o m p u ş i v i n i l i c i care polimerizează c u
uşurinţă sînt : stirenul, C H = C H — C H , clorură de vinii,
2 6 5 CH =CHC1, 2

acetatul de vinii, CH =CH—O—COCH ,


2 derivaţi a i acidului
3 acrilic,
ca de e x e m p l u acrilonitrilul, C H = C H —CN. 2

P o l i e t i l e n a (politena) este d e n u m i r e a dată p o l i m e r i l o r înalţi a i e t i ­


l e n e i de t i p u l (— C H — ) n . 2

O b ţ i n e r e a p o l i e t i l e n e i se p o a t e r e a l i z a d u p ă m a i m u l t e procedee. P r i n
procedeul depresiune înaltă (de 1 0 0 0 — 2 0 0 0 a t şi temperatură d e 3 0 0 — 3 7 5 ° C )
f o l o s i n d o x i g e n ca p r o m o t o r (a cărui schemă este arătată în f i g . 5 1 ) ,
rezultă u n p r o d u s c u structură ramificată a v î n d mase m o l e c u l a r e de 10 000
— 50 000. Procedeul de presiune medie (pînă l a 100 a t şi 200°C) în p r e z e n ţ ă
de c a t a l i z a t o r i a c i z i ( A 1 C 1 , B F ) d ă polietilenă c u structură m a i m u l t
3 3

liniară, ceea ce conferă p r o d u s u l u i calităţi e x c e p ţ i o n a l de b u n e . P o l i t e n e


c u o g a m ă m a i largă de m a s e m o l e c u l a r e (20 0 0 0 — 3 000 000) se o b ţ i n
p r i n procedeul la presiune obişnuită şi l a t e m p e r a t u r i pînă l a 70°C, î n
prezenţă de t r i e t i l a l u m i n i u şi tetraclorură de t i t a n (procedeul Ziegler).
P r o d u s u l r e z u l t a t are c a t e n e l i n i a r e , s i m i l a r e a l c a n i l o r n o r m a l i :
n C H = C H -> - ( C H
2 2 2 -CH - C H
2 2 - CH ) /
2 n 2 -

L a n o i în ţară, u n c o l e c t i v de cercetători a i A c a d e m i e i R . S . R . şi a i I n s t i t u t u l u i de cercetări


c h i m i c e a p u s l a p u n c t u n p r o c e d e u de p o l i m e r i z a r e a e t i l e n e i l a p r e s i u n e joasă, utilizînd d r e p t
catalizator amil-sodiu (polietilena A S ) .
168 HIDROCARBURI NESATURATE ACICLICE C U O DUBLA LEGĂTURA (ALCHENE)

P o l i e t i l e n a este o masă albă şi transparentă. D a t o r i t ă p r o p r i e t ă ­


ţilor sale m e c a n i c e şi e l e c t r i c e , stabilităţii e i c h i m i c e şi t e r m i c e , i m p e r ­
meabilităţii şi densităţii m i c i , c u m şi posibilităţii de p r e l u c r a r e , p o l i e ­
t i l e n a se întrebuinţează l a confecţionarea d e c a b l u r i , s t r a t u r i p r o t e c t o a r e ,
f i l m e , căptuşeli p e n t r u a p a r a t e c h i m i c e , c o n d u c t e , o b i e c t e de u z casnic,
jucării, a m b a l a j e e t c . E s t e cel m a i i e f t i n şi u t i l i z a t m a t e r i a l p l a s t i c .

Melon-elilend EHiena de înalta ffec/rci/lorea


derecirculol presiune ehlenei

1500 at \ 7

| ' i

Fig. 51. S c h e m a fabricării p o l i e t i l e n e i l a p r e s i u n e înaltă :


1, 2. 3 — racitoare; 4 — reactor; 5 — separator; 6 — compresor; 7 — depozit.

L a c o m b i n a t u l p e t r o c h i m i c d e l a B r a z i se f a b r i c ă polietilenă d u p ă
p r o c e d e u l l a p r e s i u n e ridicată. î n c u r î n d v a i n t r a în funcţiune o instalaţie
similară l a c o m b i n a t u l p e t r o c h i m i c de l a Piteşti.
P o l i p r o p e n a (polipropilena) p o a t e f i p o l i m e r i z a t ă l a t e m p e r a t u r a de
30 — 70°C şi 0,5—3 a t , în prezenţă d e c a t a l i z a t o r ( T i C l î n soluţie de t r i - 3

e t i l a l u m i n i u în heptan).
S-au o b ţ i n u t d o u ă t i p u r i de p o l i p r o p e n ă : u n p r o d u s c u masă m o l e ­
culară m i c ă ' ( « 80 000), f o l o s i t p e n t r u c o n f e c ţ i o n a r e a de p e l i c u l e , f i l m e ,
f l a c o a n e , şi a l t t i p c u m a s ă m o l e c u l a r ă m a r e 150 0 0 0 ) , care se p o a t e
p r e l u c r a uşor p r i n suflare. P o l i p r o p e n a se caracterizează p r i n s t a b i l i t a t e
termică şi s t a b i l i t a t e f a ţ ă de agenţi c h i m i c i .
E e z u l t a t e b u n e s-au o b ţ i n u t p r i n p o l i m e r i z a r e a e t i l e n e i c u p r o p e n ă .
C o p o l i m e r i i etilenă-propenă sînt utilizaţi c a m a t e r i e p r i m ă p e n t r u p r o ­
ducerea de c a u c i u c u r i v u l c a n i z a t e .
P o l i i z o b u t e n a se o b ţ i n e p r i n p o l i m e r i z a r e a i z o b u t e n e i l a t e m p e r a t u r i
scăzute. E s t e o masă fluidă, f o a r t e v î s c o a s ă , f o l o s i t ă ca adaos l a u l e i u r i
m i n e r a l e , p e n t r u a l e m o d i f i c a v i s c o z i t a t e a . C î n d se lucrează l a t e m p e r a ­
t u r i de — 100°C, se o b ţ i n p o l i m e r i c u m a s e m o l e c u l a r e m a r i , care f o r m e a z ă
o masă albă, translucidă, c u p r o p r i e t ă ţ i e l a s t i c e c a a l e c a u c i u c u l u i . A d ă u ­
gată c a u c i u c u l u i , îi măreşte a c e s t u i a calităţile e l e c t r o i z o l a n t e . D a t o r i t ă
rezistenţei faţă de agenţii c h i m i c i , p o l i i z o b u t e n a se foloseşte l a căptuşirea
ALCHINE, STRUCTURA
169

c o n d u c t e l o r şi a v a s e l o r de r e a c ţ i e în i n d u s t r i a chimică. D e asemenea se
întrebuinţează p e n t r u i m p e r m e a b i l i z a r e a ţesăturilor.
P r i n c o p o l i m e r i z a r e a i z o b u t e n e i c u i z o p r e n , în prezenţă de c a t a l i z a t o r i
a c i z i ( B F , A 1 C 1 ) , se o b ţ i n e u n c a u c i u c s i n t e t i c .
3 3

Polistirenul, obţinut p r i m u l d i n t r e toţi p o l i m e r i i v i n i l i c i :

/i C H - C H = C H
6 5 2 -» .. X H - C H 2 - C H - C H 2 - C H - C H 2 . ..
Stiren (vinilbenzeii) I I I
C H- 6 C H 6 5 C H 6 5

se p r o d u c e astăzi în cantităţi m a r i .
D e ş i f a b r i c a r e a l u i se p o a t e f a c e d u p ă t o a t e procedeele t e h n i c e , — în
b l o c , în soluţie şi în e m u l s i e — , cel m a i des se aplică p r i m u l p r o c e d e u .
P o l i s t i r e n u l se o b ţ i n e s u b f o r m a u n e i mase t r a n s p a r e n t e ca s t i c l a , care
p o a t e f i prelucrată m e c a n i c . E l se c o m p o r t ă faţă de agenţii c h i m i c i ca şi
p o l i e t i l e n a (este a t a c a t n u m a i de agenţi o x i d a n ţ i e n e r g i c i ) . L a 300°0 se
d e p o l i m e i i z e a z ă în a l t e p r o d u s e . Cantităţi m a r i de p o l i s t i r e n se folosesc,
ca şi p o l i e t i l e n a ca e l e c t r o i z o l a n t l a c a b l u r i sau piese p e n t r u a p a r a t e elec­
t r i c e , m a i ales p e n t r u r a d i o , t e l e v i z i u n e etc. D a t o r i t ă proprietăţilor m e c a ­
n i c e şi uşurinţei de p r e l u c r a r e , se întrebuinţează l a confecţionarea de
o b i e c t e u z u a l e . D e asemenea este u t i l i z a t l a f a b r i c a r e a l e n t i l e l o r incasa-
b i l e şi a d i f e r i t e l o r s t i c l e de n i v e l , v a s e de măsură t r a n s p a r e n t e etc.
P r i n c o p o l i m e r i z a r e a s t i r e n u l u i c u b u t a d i e n ă se o b ţ i n e u n c a u c i u c
s i n t e t i c de b u n ă c a l i t a t e .

H I D R O C A R B U R I N E S A T U R A T E A C I C L I C E C U 0 TRIPLĂ
LEGĂTURĂ ( A L C H I N E )

H i d r o c a r b u r i l e a c i c l i c e c u o legătură triplă în m o l e c u l ă se n u m e s c
alchine. U z u a l se m a i n u m e s c şi acetilene, d u p ă p r i m u l t e r m e n a l seriei,
acetilenă.
Structură. A c e t i l e n ă a r e c o m p o z i ţ i a C H ; ea conţine deci d o i a t o m i
2 2

de c a r b o n legaţi p r i n t r - o triplă legătură :

HCssCH

După c u m s-a arătat, t r i p l a legătură este f o r m a t ă din o


legătură a şi d o u ă legături TZ. C a şi l a e t i l e n e , p e n t r u desfacerea legăturilor
TU este necesară o c a n t i t a t e de e n e r g i e m a i m i c ă decît p e n t r u desfacerea
legăturilor a.
L a compuşii c u triplă legătură n u se c u n o s c i z o m e r i s t e r i c i , deoarece toţi a t o m i i sînt c o l i -
niari.
170 HIDROCARBURI NESATURATE ACICLICE C U O TRIPLA LEGĂTURA (ALCHINE)

O m o l o g i i a c e t i l e n e i p o t f i consideraţi ca derivaţi de l a acetilenă p r i n


înlocuirea u n u i a sau a m b i l o r a t o m i de h i d r o g e n c u r a d i c a l i a l c h i l i . A s t f e l ,
p r i n înlocuirea u n u i a t o m de h i d r o g e n c u u n r a d i c a l m e t i l se o b ţ i n e pr opina
(metilacetilena), C H : 3 4

HC = CH H C = C - C H 3

Acetilenă Propină

T o t aşa, d a c ă se consideră înlocuit u n a t o m de h i d r o g e n a l a c e t i l e n e i


cu u n r a d i c a l — C H se o b ţ i n e 1 - b u t i n a ; aceasta este o etilacetilenă.
2 5

I z o m e r ă c u 1 - b u t i n a este 2 - b u t i n a , adică h i d r o c a r b u r a care c o n ţ i n e


t r i p l a legătură între a l d o i l e a şi a l t r e i l e a a t o m de c a r b o n . A c e s t c o m p u s
p o a t e f i c o n s i d e r a t ca rezultînd d i n acetilenă p r i n înlocuirea celor d o i
a t o m i de h i d r o g e n c u cîte u n r a d i c a l — O H , adică este o dimetilacetilenă :
3

HCEEC— CH — CH 2 2 IHLjC—CEEC — G H 3

l-Butina 2-Butina

Nomsnclatură. N u m e l e a l c h i n e l o r derivă d i n n u m e l e a l c a n i l o r cores­


p u n z ă t o r i , l a care s-a înlocuit s u f i x u l an p r i n s u f i x u l ină. D e e x e m p l u :
p r o p a n — p r o p m a ; b u t a n — butină. P e n t r u C H = C H se reţine n u m e l e
d e acetilenă (în l o c de etinâ).
P e n t r u i n d i c a r e a poziţiei t r i p l e i legături, c a t e n a se n u m e r o t e a z ă
a s t f e l , încît t r i p l e l e legături să aibă n u m e r e l e cele m a i m i c i p o s i b i l e . D e
6 5 4 3 2 1
exemplu: C H — C H — C H — C = C — C H
3 2 2 3 este 2 - h e x i n a .
F o r m u l ă generală. H i d r o c a r b u r i l e n e s a t u r a t e c u o triplă legătură
î n m o l e c u l ă , conţinînd p a t r u a t o m i de h i d r o g e n m a i p u ţ i n decît m o l e ­
culele h i d r o c a r b u r i l o r s a t u r a t e c o r e s p u n z ă t o a r e , a u f o r m u l a l o r generală
O H _ .
n 2 n 2

M e t o d e de p r e p a r a r e . A l c h i n e l e n u se găsesc ca a t a r e în natură ) ; x

ele se f o r m e a z ă în t i m p u l distilării u r c a t e a u n o r substanţe o r g a n i c e ,


însă n u m a i în cantităţi m i c i , deoarece t i n d să t r e a c ă în a l t e h i d r o c a r b u r i .
A s t f e l , în gazele de cocserie se găseşte acetilenă, i a r p r i n p i r o l i z a g u d r o a -
n e l o r de p e t r o l rezultă acetilenă, p r o p i n ă şi b u t i n ă .
A l c h i n e l e se p o t o b ţ i n e p r i n d i f e r i t e m e t o d e :
1 . Derivaţii diJialogenaţi ai alcanilor, trataţi cu hidro xid de potasiu,
u s c a t sau în soluţie alcoolică, l a t e m p e r a t u r a de 1 4 0 — 1 5 0 ° C , se transformă
în a l c h i n e :
B r H C - C H B r + 2 K O H -> H C == C H + 2 K B r +
2 2 2H O
a

E e a c ţ i a este posibilă n u m a i c î n d cei d o i a t o m i de h a l o g e n sînt legaţi


d e d o i a t o m i de c a r b o n v e c i n i , de care m a i sînt legaţi cîte u n a t o m de

Excepţie este a n t i b i o t i c u l Micomicina, care a r e d u b l e şi t r i p l e legături într-o catenă


liniară.
PROPRIETĂŢI CHIMICE 171

h i d r o g e n . C u m derivaţii dihalogenaţi se o b ţ i n p r i n h a l o g e n a r e a a l c h e n e l o r ,
înseamnă că p r i n m e t o d a indicată se p o a t e t r e c e de l a h i d r o c a r b u r i c u
d u b l ă legătură l a h i d r o c a r b u r i c u triplă legătură.
2. Derivaţii monohalogenaţi ai alchenelor, trataţi cu hiărowizi alcalini
t r e c de asemenea î n a l c h i n e . A s t f e l , d i n b r o m e t i l e n ă se o b ţ i n e acetilenă :

H C =
2 C H B r -> H C = C H + HBr

A c e a s t ă m e t o d ă p o a t e f i considerată d r e p t e t a p a a d o u a a m e t o d e i
p r e c e d e n t e , a v î n d în v e d e r e c ă derivaţii m o n o h a l o g e n a ţ i a i a l c h e n e l o r
rezultă p r i n e l i m i n a r e a u n e i m o l e c u l e de a c i d h a l o g e n a t d i n m o l e c u l a
u n u i derivat dihalogenat de alean :

C H , - C H B r • C H= C H • CH= CH
| " | —HBr | | - H B r
Br H H Br
1,2-Dibrometan Brometilenă Acetilenă
(bromură de vinii)

Proprietăţi f i z i c e . L a t e m p e r a t u r ă obişnuită, a l c h i n e l e c u C — C sînt 2 4

gazoase, cele c u C — C sînt l i c h i d e , i a r cele s u p e r i o a r e sînt solide.


5 1 4

P u n c t e l e l o r de f i e r b e r e sînt a p r o p i a t e şi ceva m a i m a r i decît a l e


a l c a n i l o r şi a l c h e n e l o r . S o l u b i l i t a t e a l o r în a p ă este m a i m a r e decît a
h i d r o c a r b u r i l o r s a t u r a t e c u acelaşi n u m ă r de a t o m i de c a r b o n .
Proprietăţi c h i m i c e . C o m p o r t a r e a c h i m i c ă a a l c h i n e l o r se c a r a c t e ­
rizează p r i n c a p a c i t a t e a l o r de a d a reacţii de adiţie şi de polimerizare,
c u m şi p r i n formarea de derivaţi metalici. O p a r t e d i n reacţii sînt c u n o s c u t e
ca f i i n d n u m a i a l e a c e t i l e n e i . D e a l t f e l c h i m i a a c e t i l e n e i este m u l t m a i
studiată decît a o m o l o g i l o r săi, deoa.rece sintezele a c e t i l e n e i a u d o b î n d i t
în u l t i m u l t i m p o aplicaţie industrială m u l t răspîndită.
I . A d iţ i a la al ch ine se efectuează m a i uşor decît l a alchene
datorită existenţei celor d o u ă legături n în m o l e c u l ă . Sintezele i n d u s t r i a l e
b a z a t e p e o adiţie l a acetilenă se n u m e s c vinilâri. L a v i n i l a r e , t r i p l a l e g ă ­
tură d i n acetilenă se t r a n s f o r m ă într-o d u b l ă legătură, adică rezultă o
c o m b i n a ţ i e care c o n ţ i n e g r u p a vinii, C H - - = C H —, c o n f o r m ecuaţiei gene­
2

rale :
CH = CH + H - X ~> C H 2 = C H - X

în care X p o a t e f i u n h a l o g e n , — O H , — GN", — O E e t c .
D i n t r e reacţiile d e adiţie a l e a l c h i n e l o r , m a i i m p o r t a n t e sînt u r m ă ­
toarele :
1 . Hidrogenarea alchinelor, î n prezenţă de c a t a l i z a t o r i , duce l a f o r ­
m a r e a de alchene şi a p o i d e a l c a n i :
+ H 2 +H 2

HC = CH • H C =CH
2 2 > CH3-CH3
Acetilenă Etilenă Etan
172 HIDROCARBURI NESATURATE ACICLICE C U O TRIPLA LEGĂTURA (ALCHINE)

C u m de o b i c e i h i d r o g e n a r e a n u este t o t a l ă , se o b ţ i n e u n a m e s t e c
de aceste h i d r o c a r b u r i .
2. Halogenarea alchinelor se desfăşoară î n m o d a s e m ă n ă t o r :

+ C1 2 +Cl a

HC=CH • C1HC = CHC1 • C1 HC-CHC1


2 2

Acetilenă. 1,2-Dicloretilena 1,1,2,2-Tetracloretan


(tefcracloretan simetric)

P r i m a etapă a reacţiei are l o c c u m u l t m a i energic decît a d o u a .


3. Hidrohalogenarea [adiţia hidracizilor) se p r o d u c e sub a c ţ i u n e a
catalitică a c l o r u r i i de m e r c u r ( I I ) d u p ă r e g u l a l u i M a r k o v n i k o v , a d i c ă
h a l o g e n u l h i d r a c i d u l u i se fixează l a a t o m u l de c a r b o n cel m a i sărac î n
h i d r o g e n . Se p o t f i x a c h i a r d o i a t o m i d e h a l o g e n l a acelaşi a t o m de c a r b o n :

+ HC1 +HC1
R - C = CH • R - C = C H 2 y R-CC1 -CH 2 3

4. Hidratarea (adiţia apei) se p r o d u c e l a t e m p e r a t u r ă de c i r c a 300°C,


în prezenţa sărurilor de m e r c u r ( I I ) f o r m î n d u - s e u n d e r i v a t c a r b o n i l i c .
î n c a z u l a c e t i l e n e i rezultă acetaldehidă. I n t e r m e d i a r , p r i n adiţia a p e i l a
acetilenă, se f o r m e a z ă a l c o o l v i n i l i c , u n a l c o o l n e s a t u r a t (enol), n e s t a b i l ,
care se izomerizează ( p r i n transpoziţia u n u i a t o m de h i d r o g e n şi d e p l a s a r e a
d u b l e i legături), trecînd în acetaldehidă, stabilă :

H H
} /
H-C=C-H + H-OH H C=C,
2
— H C—C 3

t. O
L I J
Acetileoă Alcool vinilic Acetaldehidă

E e a c ţ i a , descoperită de 31. O. Kucerov, în 1 8 8 1 , reprezintă o m e t o d ă


de p r e p a r a r e a a c e t a l d e h i d e i .
A p l i c a t ă l a o m o l o g i i s u p e r i o r i a i a c e t i l e n e i , această reacţie duce l a
f o r m a r e de cetone. D e e x e m p l u , d i n metilacetilenă se o b ţ i n e acetonă :

CH 3

H-CssC—CH + H-OH HoC=C 3


3

OH
%O
Metilacetilenă Acetonă
PROPRIETĂŢI CHIMICE 173

5. Oxidarea alchinelor, c u agenţi de o x i d a r e , p r o d u c e o r u p e r e a


m o l e c u l e i în d r e p t u l t r i p l e i legături, c u f o r m a r e a a d o u ă m o l e c u l e de a c i d .
î n condiţii energice de o x i d a r e , a l c h i n e l e se a p r i n d şi a r d .
I I . Substit u ţ i a se p o a t e e f e c t u a n u m a i l a u n a t o m de h i d r o g e n
l e g a t de u n a t o m de c a r b o n de l a t r i p l a legătură. E e a c t i v i t a t e a aceasta
se datoreşte polarizării legăturii O — H :

6- 5- 6- 5+ ^spectiv . *" 6 +

H - C = C - H # - C = c - H

D i s t a n ţ a d i n t r e cei d o i a t o m i de c a r b o n f i i n d m i c ă datorită celor


d o u ă legături TT, adică datorită întrepătrunderii celor d o i o r b i t a l i h i b r i z i
sp, d e n s i t a t e a de e l e c t r o n i este m a r e între a t o m i i de c a r b o n , ceea ce duce
l a p o l a r i z a r e a legăturii.
L e g ă t u r a O — H d i n a l c h i n e este m a i acidă decît acea d i n alchene şi
a l c a n i , adică p r o t o n u l este cedat m a i uşor.
1 . Formarea de acetiluri este o i m p o r t a n t ă reacţie de substituţii a
a l c h i n e l o r şi, în s p e c i a l , a a c e t i l e n e i . A s t f e l , d a c ă se tratează acetilenă c u
s o d i u sau p o t a s i u , t o p i t , m e t a l u l a l c a l i n înlocuieşte, d u p ă condiţiile de
reacţie, u n u l sau d o i a t o m i de h i d r o g e n ; c o m b i n a ţ i a rezultată este o
acetilură de s o d i u , r e s p e c t i v de p o t a s i u :
Na
HC=CH • NaC=CH+l/2H 2

150°C

Monoacetilură
de s o d i u

Na
NaC = C H > NaC = C N a + 1/2H 2

200C°

Diacetilură
de s o d i u

i a r h i d r o g e n u l se degajă (reacţie similară tratării u n u i a c i d c u u n m e t a l ) .


A c e t i l u r i l e a u c a r a c t e r i o n i c , ca şi sărurile. L a temperatură înaltă,
cele ale m e t a l e l o r a l c a l i n e şi alcalino-pămîntoase sînt s t a b i l e ; c u a p a ,
însă, hidrolizează c u uşurinţă c u r e g e n e r a r e a h i d r o c a r b u r i i i n i ţ i a l e :

N a C = C N a + 2 H 0 -> H C = C H +
2 2NaOH

Sărurile u n o r m e t a l e ca : C u , A g , H g , reacţionează cu acetilenă


f o r m î n d a c e t i l u r i l e r e s p e c t i v e . A c e s t e a n u hidrolizează şi în s t a r e u s c a t ă
e x p l o d e a z ă l a încălzire şi l o v i r e . P r i n t r a t a r e c u a c i z i , a c e t i l u r i l e m e t a l e l o r
grele regenerează acetilenă.
I I I . Polimerizarea se p r o d u c e m u l t m a i uşor l a a l c h i n e d e c î t
l a alchene, f i e p e cale t e r m i c ă , f i e c a t a l i t i c .
174 HIDROCARBURI NESATURATE ACICLICE CU O DUBLA LEGĂTURĂ (ALCHINE)

ALCHINE MAI IMPORTANTE

Acetilenă (elina), C H , n u se găseşte liberă în natură. E a se o b ţ i n e


2 ?

p r i n d e s c o m p u n e r e a c a r b u r i l o r m e t a l i c e , îndeosebi p r i n hidroliza carburii


de calciu ( c a r b i d ) , C a C , c u a j u t o r u l a p e i (F. Wohler, 1862) :
2

c v H O H C - H
III ^ C a - f + Ca(OH),
C X
HOH C - H

în C a C o , legătura M e — C este parţial covalentâ, p r o d u s u l puţind fi r e p r e z e n t a t şi de f o r m a


C a + Cf~
2
(sare).

I n l a b o r a t o r se foloseşte u n vas c u g u r a largă, în care se i n t r o d u c e o


c a n t i t a t e de c a r b i d , în g r a n u l e ; v a s u l se închide c u u n d o p de p l u t ă stră­
b ă t u t de c o a d a u n e i pîlnii c u r o b i n e t şi
\/ Q de u n t u b de culegere ( f i g . 5 2 ) . Pîlnia
2
se u m p l e c u a p ă , r o b i n e t u l ei f i i n d în¬
' chis. A p o i , c u p r e c a u ţ i e , se d e s c h i d e
r o b i n e t u l p e n t r u ca a p a să p i c u r e î n c e t
p e s t e c a r b u r a de c a l c i u . A c e t i l e n ă de­
g a j a t ă se culege s u b apă.
I n d u s t r i a l , obţinerea a c e t i l e n e i d i n
c a r b i d se p o a t e e f e c t u a p e cale u m e d ă
sau p e cale u s c a t ă . î n p r i m u l caz, l u -
crîndu-se c u exces m a r e de a p ă , h i d r o -
F i g . 5 2 . D i s p o z i t i v de l a b o r a t o r x i d u l de c a l c i u rezultă sub f o r m ă de
pentru prepararea acetilenei. s u s p e n s i e ; în a l d o i l e a caz, lucrîndu-se
c u u n m i c exces de a p ă , se o b ţ i n e h i -
d r o x i d de c a l c i u u s c a t , care p o a t e f i v a l o r i f i c a t .
A c e t i l e n ă b r u t ă c o n ţ i n e c a n t i t ă ţ i v a r i a b i l e de impurităţi, m a i ales
hidrogen fosforat, hidrogen arseniat, hidrogen sulfurat, amoniac, provenite
d i n v a r u l şi cărbunele f o l o s i t e l a p r e p a r a r e a c a r b i d u l u i ; aceste i m p u r i ­
t ă ţ i îi i m p r i m ă m i r o s u l n e p l ă c u t .
I m p o r t a n ţ ă p r a c t i c ă a r e prepararea acetilenei din metan :

2CH 4 ^ C H 2 2 + 3 H ; AHŞ
2 9 8 = 95 k c a l

Operaţia se efectuează l a t e m p e r a t u r i de c i r c a 1;500°C.


D u p ă m o d u l c u m se realizează căldura necesară reacţiei de f o r m a r e , se deosebesc trei
procedee de obţinere a a c e t i l e n e i d i n m e t a n :
— procedeul cu cuptor regenerativ, după c a r e acetilenă se formează într-un c u p t o r căptuşit
c u cărămidă refractară, căldura necesară reacţiei f i i n d obţinută p r i n radiaţia termică a căptu­
şelii c a r e a înmagazinat căldura în p r e a l a b i l , p r i n a r d e r e a u n u i g a z ;
— procedeul oxidării parţiale (incomplete) a metanului, c a r e constă în a r d e r e a m e t a n u l u i
c u o c a n t i t a t e insuficientă de o x i g e n , dînd căldura necesară formării a c e t i l e n e i d i n r e s t u l de
metan;
ALCHINE MAI IMPORTANTE 175

— procedeul arcului electric, ( f i g . 5 3 ) , după c a r e p i r o l i z a m e t a n u l u i se realizează c u căldura


cedată de a r c u l e l e c t r i c p r o d u s între doi e l e c t r o z i . D e o a r e c e însă l a t e m p e r a t u r i înalte a c e t i ­
lenă se p o a t e d e s c o m p u n e , i m e d i a t după f o r m a r e e a t r e b u i e răcită b r u s c l a 1 0 0 ° C
Acetilenă rezultată p r i n piroliză t r e b u i e separată de r e s t u l gazelor c u c a r e este a m e s t e ­
cată şi a p o i purificată, operaţii c a r e se f a c p r i n absorbţia s u b p r e s i u n e în apă s a u într-un d i z o l ­
v a n t s e l e c t i v ( c a de e x e m p l u N - m e t i l p i r o l i d o n a ) ) .
1

Gaze de pirolizâ

Apa cu negru de Fum


- La insta/atia de ardere

Fig. 5 3 . S c h e m a obţinerii a c e t i l e n e i după p r o c e d e u l c u a r c e l e c t r i c :


1 — reactor c u arc electric; 2 — separator; 3 — c i c l o n ; 4 — turn de răcire;
5 — filtru electric; 6 — coloana de spălare c u ulei greu.

L a n o i în ţară, în u l t i m i i a n i s - a u r e a l i z a t instalaţii i n d u s t r i a l e p e n t r u obţinerea a c e t i l e n e i


d i n m e t a n , atît după p r o c e d e u l c u a r c e l e c t r i c , cît şi după p r o c e d e u l oxidării parţiale.
P r o c e d e u l c u a r c e l e c t r i c se aplică l a instalaţiile de l a U z i n e l e c h i m i c e Rîşnov (Braşov);
acetilenă separată d i n gazele de piroliză, p r i n m e t o d a absorbţiei în apă s u b p r e s i u n e , este folo­
sită l a f a b r i c a r e a a c e t a l d e h i d e i şi, m a i d e p a r t e , a a c i d u l u i a c e t i c şi a a c e t a t u l u i de vinii. L a
c o m b i n a t u l c h i m i c Borzeşti, acetilenă, separată p r i n absorbţie în N-metilpirolidonă, este folo­
sită p e n t r u obţinerea c l o r u r i i de v i n i i şi a t r i c l o r e t i l e n e i .
P r o c e d e u l oxidării parţiale se aplică l a U z i n a de f i b r e s i n t e t i c e Săvineşti; acetilenă s e p a ­
rată p r i n absorbţie în N-metilpirolidonă foloseşte l a f a b r i c a r e a a c r i l o n i t r u l u i , d i n c a r e se obţin
a p o i f i b r e p o l i a c r i l o n i t r i l i c e . L a c o m b i n a t u l c h i m i c C r a i o v a , acetilenă separată d i n gazele de
piroliză p r i n absorbţie în a m o n i a c este destinată obţinerii a c e t a t u l u i de v i n i i şi b u t a n o l u l u i .

N - M e t i l p i r o l i d o n a este u n c o m p u s h e t e r o c i c l i c alcătuit d i n t r - u n c i c l u c u p a t r u a t o m i
de c a r b o n şi u n a t o m de a z o t ( c i c l u p i r o l i d i n i c ) g r u p a m e t i l f i i n d legată de a t o m u l de a z o t :

H C2 CH,

H C2 V X = 0

I
CH 3
176 HIDROCARBURI NESATURATE ACICLICE CU O TRIPLA LEGĂTURA (ALCHINE)

D u p ă o altă m e t o d ă , acetilenă p o a t e f i o b ţ i n u t ă o d a t ă c u e t i l e n a ,
din h i d r o c a r b u r i , p r i n t r - u n proces de piroliză la temperatură ridicată.

M a t e r i a primă, — fracţiuni p e t r o l i e r e de o r d i n u l l a m p a n t u l u i - m o t o r i n e i — , este supusă


u n e i cracări t e r m i c e , căldura necesară f i i n d obţinută p r i n a r d e r e a în o x i g e n a u n o r c o m b u s t i b i l i
gazoşi s a u l i c h i z i . M a t e r i a primă este d i r e c t injectată în g a z u l de c o m b u s t i e ; a m e s t e c u l intră
i n z o n a de reacţie, u n d e căldura necesară p e n t r u f o r m a r e a a c e t i l e n e i şi e t i l e n e i este transferată
p r i n c o n t a c t d i r e c t , c u u n t i m p de reacţie f o a r t e s c u r t ( 0 , 0 0 2 s e c u n d e ) . în m o d u l a c e s t a se
evită d e p u n e r i de cărbune (cocs, n e g r u de f u m ) . H i d r o c a r b u r i l e c o n d e n s a t e sînt s e p a r a t e , i a r
g a z u l b r u t este c o m p r i m a t (fig. 5 4 ) .
B i o x i d u l de c a r b o n şi h i d r o g e n u l s u l f u r a t e v e n t u a l prezenţi sînt îndepărtaţi c u a j u t o r u l
u n u i a g e n t de absorbţie. G a z u l rămas este răcit şi u s c a t , i a r h i d r o c a r b u r i l e C şi s u p e r i o a r e
3

i n c l u s e , sînt s e p a r a t e şi r e c i r c u l a t e .
în e t a p a următoare se p r o d u c e s e p a r a r e a a c e t i l e n e i p r i n absorbţie c u u n d i z o l v a n t de
înaltă s e l e c t i v i t a t e , i a r a e t i l e n e i p r i n t r - u n proces de temperatură joasă. ( G a z u l r e z i d u a l , b o g a t
în h i d r o g e n , p o a t e fi v a l o r i f i c a t drept c o m b u s t i b i l s a u folosit p e n t r u s i n t e z a a m o n i a c u l u i s a u
metanolului.)

Separare de Sepqrore de
Crocore si răcire C0 2 C 3

(necirculare
la cracare)
Cxi gen
£1
Mo ferie prind

Âpd
• U/ei reziduoi
Y V
Separarea acetiJenei Separarea efiienei
Acetilenâ(99.9%)
Hidrogen
Oxid de carbon
Metan
Eti/end(99,9%)
Efon

Sepjr>.;rj

F i g . 54. S c h e m a p r o c e s u l u i de obţinere a a c e t i l e n e i şi e t i l e n e i d i n h i d r o c a r b u r i
p r i n piroliză l a temperatură înaltă (Hocchst-Uhde Co.) :
1 — arzător; 2 — răcitor; 3, 4 — compresoare.

I n t e r e s a n t ă d i n p u n c t de v e d e r e t e o r e t i c şi i s t o r i c este sinteza ace­


tilenei din elementele componente :

2C + H 2 *—> C H ;
2 2 AHl 9S = + 55 kcal
ALCHINE MAI IMPORTANTE 177

realizată de M. Bertlielot, în 1 8 6 0 , t r e c î n d u n c u r e n t de h i d r o g e n p r i n ­
t r - u n a r c e l e c t r i c p r o d u s între d o i e l e c t r o z i de c ă r b u n e . C u m t e m p e r a ­
t u r a a j u n g e p î n ă l a 3 000°O, acetilenă f o r m a t ă se d e s c o m p u n e . De
aceea v i t e z a de t r e c e r e a h i d r o g e n u l u i p r i n a r c u l e l e c t r i c t r e b u i e să f i e
f o a r t e m a r e . E a n d a m e n t u l în a c e t i l e n ă este însă f o a r t e r e d u s .
Acetilenă se p o a t e c o m p r i m a în t u b u r i de oţel l a c i r c a 20 a t . C u m , însă, acetilenă c o m ­
primată explodează, t u b u r i l e în c a r e se comprimă sînt u m p l u t e c u m a t e r i a l poros îmbibat c u
a c e t o n ă ; a c e a s t a dizolvă cantităţi m a r i de acetilenă, m a i ales s u b p r e s i u n e . (1 1 acetonă l a 15 a t
dizolvă 3 7 5 1 acetilenă, p e c a r e o p o a t e c e d a cînd p r e s i u n e a s c a d e . ) U n d i z o l v a n t f o a r t e b u n
a l a c e t i l e n e i este d i m e t i l s u l f o x i d u l , ( C H ) S 0 , c a r e a r e o v o l a t i l i t a t e m a i redusă şi o p u t e r e
3 2

de d i z o l v a r e p e n t r u acetilenă c u c i r c a 30 % m a i m a r e decît a c e t o n a .

A c e t i l e n ă este u n gaz i n c o l o r ( p . f . = — 81°C). î n s t a r e p u r ă a r e u n


m i r o s p a r t i c u l a r , e t e r a t . E s t e p u ţ i n solubilă în a p ă ; s o l u b i l i t a t e a creşte
c u p r e s i u n e a . E a este solubilă î n a l c o o l , e t e r şi, m a i ales, în a c e t o n ă .
Acetilenă a r d e l a p r e s i u n e obişnuită c u o flacără f o a r t e f u m e g î n d ă ;
în exces de aer flacăra este f i e r b i n t e , v i e şi m u l t m a i l u m i n o a s ă d e c î t
a a l c h e n e l o r şi a l c a n i l o r , ceea ce se e x p l i c ă p r i n c o n ţ i n u t u l m a i m a r e
în c a r b o n a l a c e t i l e n e i faţă de etilenă şi e t a n . L a a r d e r e a c o m p l e t ă ,
t e m p e r a t u r a flăcării de acetilenă în o x i g e n p o a t e a j u n g e p e s t e 3 000°C,
cea m a i înaltă t e m p e r a t u r ă realizată în m o d p r a c t i c p r i n a r d e r e a u n u i
gaz.
Căldura de a r d e r e d e o s e b i t de m a r e a a c e t i l e n e i , 313 k c a l / m o l ,
se e x p l i c ă p r i n f a p t u l că f o r m a r e a a c e t i l e n e i d i n e l e m e n t e este o r e a c ţ i e
p u t e r n i c endotermă ( A i f = + 55 k c a l / m o l ) .
2 9 8

î n amestec cu aer s a u cu oxigen, acetilenă formează a m e s t e c u r i


e x p l o z i v e ( l i m i t e l e de e x p l o z i e sînt f o a r t e l a r g i : 30 — 7 7 % a c e t i l e n ă
în a e r ) .
P r i n hidrogenarea c a t a l i t i c ă a a c e t i l e n e i se o b ţ i n e etilenă, r e s p e c t i v
e t a n . Ealogenarea e i d u c e l a d e r i v a ţ i d i h a l o g e n a ţ i a i e t i l e n e i şi, m a i
d e p a r t e , l a d e r i v a ţ i t e t r a h a l o g e n a ţ i a i e t a n u l u i . A c e t i l e n ă se c o m b i n ă
şi c u acizii halogenaţi; cu acidul clorhidric, folosind drept catalizator
H g C l , f o r m e a z ă clorură de v i n i i , C H = C H C 1 :
2 2

CH = CH + H C l -> C H = CHC1
2

Clorură de vinii

î n m o d s i m i l a r se c o m b i n ă c u acidul acetic f o r m î n d a c e t a t u l de v i n i i :

CH = CH + C H - C O O H -> C H
3 2 = C H - 0 - C 0 - C H 3

Acetat de vinii

C u acidul cianhidric formează a c r i l o n i t r i l :

C H = C H + HCN;-> C H 2 = C H - C N
Acrilonitril

P r o d u ş i i v i n i l i c i sînt m o n o m e r i i m p o r t a n ţ i p e n t r u o b ţ i n e r e a unor
materiale plastice.

12 - c . 134
178 HIDROCARBURI NESATURATE ACICLICE CU O TRIPLA LEGĂTURA (ALCHINE)

Prin c o m b i n a r e a a c e t i l e n e i c u oxidul de carbon (carbonilarea


acetilenei), în m e d i u apos, se o b ţ i n e a c i d u l a c r i l i c :

CH=CH•+ CO + H 02 -> C H = 2 C H - C 0 0 H
A c i d acrilic

c a r e , f i i n d d e r i v a t v i n i l i c , se p o l i m e r i z e a z ă c u u ş u r i n ţ ă .
P r i n adiţia apei l a a c e t i l e n ă r e z u l t ă a c e t a l d e h i d ă .
P r i n oxidarea acetilenei cu permanganat de p o t a s i u se o b ţ i n
a c i z i i f o r m i c şi o x a l i c .
Polimerizarea a c e t i l e n e i se p o a t e r e a l i z a f i e t e r m i c , f i e c a t a l i t i c .
A s t f e l , d a c ă se t r e c e a c e t i l e n ă p r i n t r - u n t u b î n c ă l z i t l a 6 0 0 — 8 0 0 ° C ,
d i n t r e i m o l e c u l e de a c e t i l e n ă r e z u l t ă b e n z e n , C H , ( J f . Bertlielot, 6 6

1866) :

H
H H C
l _ l </\
C—G C — H /nr\c\on\ K G CH
III ( 6 0 Q
^ I II
C = C C - H * HC CH
I I \ /
H H C
H

3 molecule de acetilenă Benzen

E a n d a m e n t u l în b e n z e n este r e d u s . ( E e s t u l sînt d i f e r i t e h i d r o ­
carburi aromatice rezultate concomitent.)
î n p r e z e n ţ ă de c l o r u r ă de c u p r u ( I ) şi c l o r u r ă de a m o n i u , acetilenă
se dimerizează f o r m î n d o h i d r o c a r b u r ă n e s a t u r a t ă liniară, v i n i i a c e t i ­
lenă ( J . A. Nieuwland, 1931) :
H C = C H + HC = CH H C = C - C H = CH 2

2 molecule de acetilenă Y i i ilacetilenă

S u b acţiunea catalitică a c i a n u r i i de n i c h e l , l a c i r c a 65°C şi 20 a t ,


are l o c t e t r a m e r i z a r e a a c e t i l e n e i c u f o r m a r e de c i c l o o c t a t e t r a e n a {W.
Beppe, 1945) :
H C = C H H C = C H
/ \
HC CH (65°C) HC C H
III III > il II
HC CH (20 a t ) HC C H

\ /
HC = C H HC = CH
4 molecule de acetilenă Ciclooctatetraena
î n prezenţa c u p r u l u i m e t a l i c f i n d i v i z a t , l a 2 0 0 — 3 0 0 ° C , acetilenă
se polimerizează trecînd în cupren, ( C H ) , , u n p o l i m e r de c u l o a r e g a l ­
b e n ă , i n s o l u b i l în d i z o l v a n ţ i obişnuiţi şi c u o slabă c o n d u c t i b i l i t a t e
termică şi electrică.
ALCHINE MAI IMPORTANTE 179

P e n t r u obţinerea a c e t i l u r i l o r m e t a l e l o r grele se i n t r o d u c e acetilenă


într-o soluţie amoniacală de clorură de c u p r u sau într-o soluţie a m o n i a -
cală de a z o t a t de a r g i n t , cînd se o b ţ i n e a c e t i l u r a de c u p r u , C u C , u n p r e ­ 2 2

c i p i t a t r o ş u , r e s p e c t i v a c e t i h i r a de a r g i n t , A g 0 , u n p r e c i p i t a t g ă l b u i
2 2

a m b e l e substanţe e x p l o z i v e :

C H
2 2 + 2 [ A g ( N H ) ] 0 H -> A g C
3 2 2 2 + 2H 0 + 2 4NH 3

Cea m a i i m p o r t a n t ă acetilură este însă a c e t i l u r a de c a l c i u , C a C , ( c a r ­ 2

bidul).
Eeacţiile de p r e c i p i t a r e a a c e t i l u r i i de c u p r u , r e s p e c t i v de a r g i n t ,
folosesc l a i d e n t i f i c a r e a a c e t i l e n e i .
întrebuinţările acetilenei sînt n u m e r o a s e ( f i g . 5 5 ) . M a i d e m u l t e r a
folosită d r e p t gaz de i l u m i n a t . A s t ă z i se foloseşte în c a n t i t a t e m a r e p e n t r u
s u d u r a m e t a l e l o r (sudură a u t o g e n ă ) .

Iriclorefilenâ - < 1 Alcoo/ etitic


Acid acetic
-HCl

Tetracloreton | Acetaidehicd

Po/ietiieno
Poiiciorurâ Clonurâ de
de vinii vinii \ Etitenâ
Stiren

Poliacetat Acetat
Venil- Poiisfiren
de vinii de vini/
acetilenâ

Cloropren^
A cri Io ni ir ii Butadienă

Po/iacri/onitrii \ C3
Cauciuc
1 sintetic

Eter vini/ic Acid acri/ic

Eter poiivinitic Pc/iacr//o7j~\

Fig. 5 5 . P r o d u s e obţinute d i n acetilenă.

D e o s e b i t ă i m p o r t a n ţ ă are însă acetilenă ca m a t e r i e p r i m ă p e n t r u


u n n u m ă r c o n s i d e r a b i l de p r o d u s e o b ţ i n u t e p r i n sinteză. ( D i n p r o d u c ţ i a
m o n d i a l ă de acetilenă, 8 5 % este folosită p e n t r u c h i m i z a r e . )
180 HIDROCARBURI NESATURATE ACICLICE CU DOUA DUBLE LEGATURI (ALCADIENE)

P r i n h i d r a t a r e a a c e t i l e n e i se f o r m e a z ă acetaldehidă, care, l a rîndul e i ,


p o a t e f i transformată p r i n p o l i m e r i z a r e , în paraaldehidă, s a n , p r i n o x i d a r e ,
în a c i d acetic şi, m a i d e p a r t e , în a c e t o n ă ; p r i n r e d u c e r e a a c e t a l d e h i d e i ;

se o b ţ i n e a l c o o l e t i l i c .
A c e t i l e n ă serveşte de asemenea ca m a t e r i e p r i m ă p e n t r u obţinerea
u n o r derivaţi cloruraţi ai etilenei sau e t a n u l u i . Tetracloretanul,
C H C l - C H C i , şi t r i c l o r e t i l e n a , C H C 1 = C C 1 , sînt f o a r t e b u n i d i z o l ­
2 2 2

v a n ţ i a i grăsimilor, prezentînd şi a v a n t a j u l că n u sînt infla­


mabili. Produsul rezultat p r i n dimerizarea acetilenei, vinilacetilena,
C H = C — C H = C H , c u m şi p r o d u s u l o b ţ i n u t d i n aceasta p r i n adiţia
2

a c i d u l u i c l o r h i d r i c , c l o r o p r e n u l , C H = C C 1 — C H = C H , sînt m o n o m e r i
2 2

a i u n o r i m p o r t a n t e m a t e r i a l e p l a s t i c e şi a i c a u c i u c u l u i s i n t e t i c .
P r i n t r a t a r e a a c e t i l e n e i c u clorură de a r s e n ( I I I ) , A s C l , în prezenţa
3

u n u i c a t a l i z a t o r (A1C1 ), se o b ţ i n e c l o r v i n i l d i c l o r a r s i n a , C H C 1 = C H — A s C l ,
3 2

p r o d u s c u n o s c u t sub n u m e l e de leivisitâ, care, p e n t r u acţiunea l u i


v e z i c a n t ă , iritantă şi t o x i c ă , a f o s t u t i l i z a t d r e p t gaz de l u p t ă , în p r i m u l
război mondial.

H I D R O C A R B U R I N E S A T U R A T E A C I C L I C E C U DOUĂ D U B L E
LEGĂTURI ( A L C A D I E N E )

H i d r o c a r b u r i l e n e s a t u r a t e aciclice c u d o u ă d u b l e legături se n u m e s c
alcadiene sau diene.
Structură. D u p ă p o z i ţ i a d u b l e l o r legături în catenă se deosebesc t r e i
c a t e g o r i i de d i e n e :
— diene cu duble legături cumulate, c î n d cele d o u ă d u b l e legături
pornesc de l a acelaşi a t o m de c a r b o n , legînd t r e i a t o m i de c a r b o n conse­
cutivi :

1 2 3
_c=c=c-
I I

U n e x e m p l u de h i d r o c a r b u r ă c u d u b l e legături c u m u l a t e este p r o p a n -
d i e n a , C H = C = C H , n u m i t ă şi alenă-,
2 2

— diene cu duble legături conjugate, cînd cele d o u ă d u b l e legături sînt


despărţite între ele p r i n t r - o legătură simplă :

1 2 3 4
-c=c-c=c-
l i l I
PROPRIETĂŢI 181

U n e x e m p l u de h i d r o c a r b u r ă c u d u b l e legături c o n j u g a t e este 1,3-


b u t a n d i e n a , C H = C H — C H = C H , n u m i t ă şi butadienă-,
2 2

— diene cu duble legături izolate s a u disjuncte, cînd cele d o u ă d u b l e


legături sînt m a i îndepărtate între ele decît în c a z u l p r e c e d e n t :

I 2 71
-c=c.. . - c = c -
I I 1 1

U n e x e m p l u de h i d r o c a r b u r ă c u d u b l e legături i z o l a t e este 1,4-pen-


tadiena, C H = C H - C H - C H = C H .
2 2 2

A l c a d i e n e l e p o t a v e a m a i mulţi i z o m e r i , care se deosebesc d u p ă p o z i ­


ţiile d u b l e l o r legături. D e e x e m p l u , 1,3-butadienă, C H = C H — C H = C H , 2 2

c a r e are d u b l e l e legături c o n j u g a t e , este i z o m e r ă c u 1,2-butadienă,


C H = C = C H — C H , care are d u b l e l e legături c u m u l a t e . Cele m a i i m ­
2 3

p o r t a n t e a l c a d i e n e sînt cele c u legături c o n j u g a t e , şi a n u m e b u t a d i e n ă şi


derivaţii e i , 2 - m e t i l - l , 3 - b u t a d i e n a ( i z o p r e n u l ) şi 2 , 3 - d i m e t i l - l , 3 - b u t a -
diena.
D u p ă c u m s - a arătat ( v . „ D u b l e legături c o n j u g a t e " ) , l a butadienă distanţa i n t e r -
atomică C — C e s t e m a i mică decît distanţa interatomică C — C d i n a l c a n i , i a r distanţele
2 3

i n t e r a t o m i c e C — C şi C — C sînt m a i m a r i decît d u b l e l e legături C = C d i n a l c h e n e .


1 2 3 4

Nomenclatură. N u m e l e h i d r o c a r b u r i l o r c u d o u ă d u b l e legături este


t e r m i n a t în dienă, i a r l o c u l celor d o u ă d u b l e legături este i n d i c a t p r i n
p o z i ţ i a ( n u m e r e l e ) a t o m i l o de c a r b o n r e s p e c t i v i .
F o r m u l ă generală. D i n cauza celor d o u ă d u b l e legături d i n m o l e c u l ă ,
a l c a d i e n e l e a u c u p a t r u a t o m i de h i d r o g e n m a i p u ţ i n decît a l c a n i i c u acelaşi
n u m ă r de a t o m i de c a r b o n . D e c i , f o r m u l a generală a acestei s e r i i o m o l o g e
este C „ H _ . 2 n 2

P r i n u r m a r e , a l c a d i e n e l e sînt i z o m e r e c u a l c h i n e l e .
M e t o d e de p r e p a r a r e . M e t o d a generală p e n t r u p r e p a r a r e a h i d r o ­
c a r b u r i l o r c u d u b l e legături c o n j u g a t e este d e s h i d r a t a r e a a l c o o l i l o r c u
d o u ă g r u p e - O H (a d i o l i l o r ) . A s t f e l , p r i n d e s h i d r a t a r e a 1 , 3 - b u t a n d i o l u l u i
se o b ţ i n e b u t a d i e n ă :

CH -CH-CH-CH
2 2 > CH =CH-CH=CH,
2

I I I I 2 H 2
°
[OH'VHj [QH...H]

D e s h i d r a t a r e a se realizează p e cale catalitică.


Proprietăţi. H i d r o c a r b u r i l e aciclice c u d o u ă d u b l e legături c o n j u g a t e
a u u n c a r a c t e r n e s a t u r a t p r o n u n ţ a t ; ele d a u reacţii de adiţie. Cele d o u ă
d u b l e legături n u reacţionează însă f i e c a r e în p a r t e ca d u b l a legătură a
a l c h e n e l o r , c i într-un m o d special.
182 HIDROCARBURI NESATURATE ACICLICE C U DOUĂ DUBLE LEGATURI (ALCADIENE)

1 . Adiţia bromului l a d i e n e c o n j u g a t e se face în poziţiile 1,4. C a


u r m a r e , l a b u t a d i e n ă a p a r e o dublă legătură între a l d o i l e a şi a l t r e i l e a
a t o m de c a r b o n şi rezultă l , 4 - d i b r o m - 2 - b u t e n ă . L a această d u b l ă l e g ă t u r ă
centrală se m a i p o a t e adiţiona încă o m o l e c u l ă de b r o m , o b ţ i n î n d u - s e
tetrabrombutan:

4 3 2 1 +Br, +Br 2

C H = C H - C H = C H
2 2 C H B r - C H = C H - C H B r - * GH Br —CHEr —CHBr — CH Br
2 2 2 2

Butadienă l,4-Dibrom-2-butenă 1,2,3,4-Ţetrabronibutan

A d i ţ i a b r o m u l u i l a a t o m i i m a r g i n a l i a i s i s t e m u l u i c o n j u g a t este o
reacţie i o n i c ă .
î n afară de adiţia în poziţiile 1 , 4, adiţia b r o m u l u i se p o a t e p r o d u c e
şi în poziţiile 1,2.

Adiţia b r o m u l u i l a o moleculă de butadienă se face după u n m e c a n i s m e l e c t r o f i l ( v . T i p u r i


de reacţii o r g a n i c e " ) . După c u m s - a arătat ( v . S i s t e m e c o n j u g a t e " ) , în m o l e c u l e l e substanţelor
c a r e posedă d u b l e legături p o a t e a v e a l o c o d e p l a s a r e parţială a e l e c t r o n i l o r d u b l e i legături.
Această d e p l a s a r e de e l e c t r o n i statică, — efect m e z o m e r , M s a u (E ) — , p o a t e fi amplificată s u b
s

influenţa u n u i r e a c t a n t . î n c u r s u l u n e i reacţii c h i m i c e , s u b influenţa r e a c t a n t u l u i , p e r e c h e a de


e l e c t r o n i a i d u b l e i legături se p o a t e d e p l a s a t o t a l , a s t f e l i n c i t să aparţină c u t o t u l u n u i a d i n
a t o m i i d u b l e i legături; a c e s t a capătă a s t f e l o sarcină negativă, celălalt a t o m dobîndind o
sarcină p o z i t i v ă ; s - a p r o d u s o d e p l a s a r e de e l e c t r o n i dinamică, — u n efect e l e c t r o m e r , B
s a u (E ).d

Deplasările de e l e c t r o n i d e v i n m u l t m a i pronunţate în m o l e c u l e l e c a r e conţin d u b l e


legături c o n j u g a t e . A s t f e l , în c a z u l reacţiei butadienă şi b r o m , s u b influenţa b r o m u l u i , — r e a c t a n t
e l e c t r o f i l — , d e p l a s a r e a e l e c t r o n i l o r d i n m o l e c u l a b u t a d i e n e i este atît de accentuată încît l a o>
m a r g i n e a s i s t e m u l u i d e n s i t a t e a de e l e c t r o n i d e v i n e foarte m a r e :

CH>=CH-CH = CH 2

1 " 2 3 4

şi se p o a t e adiţiona u n i o n p o z i t i v de b r o m . A c e a s t a p r o v i n e de l a r u p e r e a m o l e c u l e i de b r o m
într-un i o n de b r o m c u şase e l e c t r o n i ( p o z i t i v ) şi u n i o n de b r o m c u opt e l e c t r o n i ( n e g a t i v ) :

+ . -
:Br : B r :

D u p ă adiţia i o n u l u i p o z i t i v de b r o m l a a t o m u l de c a r b o n m a r g i n a l (poziţia 4 ) , atomuî


de c a r b o n învecinat (poziţia 3 ) , 1 a m i n e sărăcit în e l e c t r o n i ; se formează u n c a r b o c a t i o n :

r~\ + +
CH = C H - C H = CHo+Br
0 CH =
0 C H - C H - C H 2 B r
1 2 3 4 ~

î n a c e s t c a z , e l e c t r o n i i iz ai d u b l e i legături C = C t i n d să se r e p a r t i z e z e şi în spaţiul sărăcit


în e l e c t r o n i , formînd u n o r b i t a l m o l e c u l a r e x t i n s p e s t e c e i t r e i a t o m i de c a r b o n .
PROPRIETĂŢI 183

A n i o n u l de b r o m se p o a t e adiţiona l a f i e c a r e d i n cele două c a p e t e ale i o n u l u i e x t i n s , adică


rezultă fie l , 4 - d i b r o m - 2 - b u t e n a , fie 3 , 4 - d i b r o m - l - b u t e n a :

4-
BrH C - GH= CH- CH Br l,4-Dibrom-2-butenă
- 7
2 2

H C —
2 CH — C H — C H B r 3 -Br
H C = C H- CHBr - CH Br
2 2 3,4-Dibrom-l-butenă

A c e s t e două p r o d u s e d c adiţie sînt într-un e c h i l i b r u .

2. Adiţia hidracizilor l a b u t a d i e n ă se p r o d u c e în m o d a s e m ă n ă t o r .
A s t f e l , d i n reacţia d i n t r e b u t a d i e n ă şi a c i d c l o r h i d r i c rezultă d o u ă p r o d u s e :
u n p r o d u s de adiţie în poziţiile 1,4 şi u n p r o d u s de adiţie în poziţiile 1,2 :

C H 2 = C H - C H = CH 2 + H C 1 - *C H 3 - C H = CH-CH C1 + C H - 3 - C H C 1 - C H =C H 2

Proporţia relativă de adiţie 1,4 s a u de adiţie 1,2 este determinată de v i t e z e l e r e l a t i v e de


t r a n s f o r m a r e a c a t i o n u l u i ( I I ) în u n u l s a u a l t u l d i n p r o d u s e l e ( I I I ) , c u m şi p r i n s t a b i l i t a t e a r e l a ­
t i v ă ale a c e s t o r a :

Br
I
CH.,—CH -^-CH = C H 2
C H 2 - C H - C H = CH 2

CH<> = C H — C H = CH» H adiţie 1,2 Br

CH,— CH=CH—CHo CH —CH = CH —CH


2 2

I
H H adiţie 1,4

II III

L a t e m p e r a t u r i scăzute şi în d i z o l v a n ţ i n e p o l a r i se p r o d u c e m a i m u l t
adiţia 1,2, p e c î n d l a t e m p e r a t u r i r i d i c a t e şi în d i z o l v a n ţ i p o l a r i , adiţia
a r e loc preferenţial în 1,4. ( E n e r g i a de a c t i v a r e l a adiţia 1,4 este m a i m a r e
d e c î t în c a z u l adiţiei 1,2.)
3. Hidrogenarea dienelor c u d u b l e legături c o n j u g a t e se p o a t e face
c u h i d r o g e n a c t i v ( o b ţ i n u t , de e x e m p l u , d i n s o d i u şi alcool) . î n acest
caz, adiţia h i d r o g e n u l u i se face în poziţiile 1,4.
H i d r o g e n a r e a se efectuează d u p ă u r m ă t o r u l m e c a n i s m : M e t a l u l
c e d e a z ă d o i e l e c t r o n i d i e n e i , transformînd-o într-un d i a n i o n , care a p o i se
c o m b i n ă c u d o i p r o t o n i cedaţi de a l c o o l :

CH = C H - C H = C H
2 2 + 2 M - —• C H 2 - C H = C H - C H 2 + 2M+

— - 2ROH
C H 2 - C H = C H - C H 2 + 2M+ * C H 3 - C H = C H - C H 3 + 2MOH

( C u h i d r o g e n m o l e c u l a r , adiţia se face în a l t e poziţii.)


4. Sintezele ăien (O. Diels şi K. Alder, 1928) sînt de asemenea reacţii
d e adiţie în poziţiile 1,4. O dienă se uneşte c u u n c o m p u s care c o n ţ i n e o
d u b l ă legătură r e a c t i v ă (o filodienâ) f o r m î n d u n c i c l u de şase a t o m i de
184 HIDROCARBURI NESATURATE ACICLICE C U DOUA DUBLE LEGATURI (ALCADIENE)

c a r b o n c u o dublă legătură în poziţiile 2.3 ale d i e n e i . U n e x e m p l u c a r a c ­


t e r i s t i c de sinteză d i e n este reacţia b u t a d i e n e i c u a n h i d r i d a m a l e i c ă :

CH
| +
CH

\ : H 2

Butadienă Anhidrida Anhidridă


maleică tetrahidroftalicâ

E e a l i z a r e a acestei reacţii necesită atît prezenţa u n o r substituenţi


d o n o r i de e l e c t r o n i în dienă cît şi prezenţa u n o r substituenţi a c c e p t o r i d e
e l e c t r o n i în filodienă.
E o l de dienă p o t avea u n i i derivaţi ai b u t a d i e n e i , c i c l o p e n t a d i e n a ,
c i c l o h e x a d i e n a ( v . , , H i d r o c a r b u r i n e s a t u r a t e ciclice c u d o u ă d u b l e l e g ă t u r i " )
etc. D r e p t f i l o d i e n e p o t f u n c ţ i o n a : a c r o l e i n a , a c i d u l a c r i l i c şi u n i i derivaţi
a i săi, c h i n o n e etc.
Sintezele d i e n sînt reacţii atît de specifice p e n t r u h i d r o c a r b u r i l e c u
d u b l e legături c o n j u g a t e , încît folosesc l a i d e n t i f i c a r e a acestora.
5. Polimerizarea este o reacţie caracteristică şi p e n t r u h i d r o c a r b u r i l e
n e s a t u r a t e c u d u b l e legături c o n j u g a t e . I n a n u m i t e condiţii, aceste h i d r o ­
c a r b u r i p o t f o r m a p o l i m e r i , mase asemănătoare c a u c i u c u l u i . E x i s t ă p r o ­
cedee i n d u s t r i a l e de f a b r i c a r e a u n o r varietăţi de c a u c i u c s i n t e t i c , f o l o s i n d
d r e p t materie primă butadienă, 2 - m e t i l b u t a d i e n a (izoprenul), 2,3-dime-
t i l b u t a d i e n a , 2 - c l o r b u t a d i e n a ( c l o r o p r e n u l ) etc.

ALCADIENE MAI IMPORTANTE

Butadienă, C H , este p r i m u l t e r m e n a l seriei a l c a d i e n e l o r c o n j u g a t e .


4 6

Se m a i n u m e ş t e şi divinii. E a se găseşte în gazele de c r a c a r e ale p r o ­


d u s e l o r p e t r o l i e r e , f i i n d p r o v e n i t ă d i n piroliză h i d r o c a r b u r i l o r l a t e m p e ­
ratură înaltă.
Se p o a t e o b ţ i n e şi d i r e c t p r i n d e h i d r o g e n a r e a n - b u t e n e l o r sau a n-
b u t a n u l u i , l a 650°C, în prezenţa u n u i c a t a l i z a t o r de t r i o x i d de c r o m :

C H 3 - C H 2 - C H 2 - C H 3 —• C H 3 - C H = C H - C H 3 -> CH„ = C H - C H = C H ,

Butan Butenă Butadienă

A c e a s t ă m e t o d ă se aplică i n d u s t r i a l . î n acest scop se foloseşte f r a c ­


ţiunea b u t a n - b u t e n e d i n gazele de c r a c a r e a p e t r o l u l u i , care este supusă
dehidrogenării c a t a l i t i c e .
ALCADIENE MAI IMPORTANTE 185

M e t o d a de p r e p a r a r e a b u t a d i e n e i p r i n d e s h i d r a t a r e a catalitică a
1 , 3 - b u t a n d i o l u l u i este aplicabilă de asemenea şi p e scară industrială, ca
şi m e t o d a preparării b u t a d i e n e i d i n a l c o o l e t i l i c (&. V. Lebedev, 1 9 2 7 ) .
î n acest scop, a l c o o l u l e t i l i c este t r e c u t , l a 400°C, peste o x i d de a l u m i n i u
( c a t a l i z a t o r de d e s h i d r a t a r e ) şi o x i d de zinc ( c a t a l i z a t o r de d e h i d r o g e n a r e ) :

2CH -CH 0H
3 2 -> C H 3 - C H = C H - C H 3 -> CH = C H - C H =
2 CH 2

-2H 0 2 - H 2

E a n d a m e n t u l în b u t a d i e n ă este b u n , însă f o l o s i r e a a l c o o l u l u i e t i l i c
ca m a t e r i e p r i m ă este n e e c o n o m i c ă .
B u t a d i e n ă se p o a t e o b ţ i n e şi d i n acetilenă, p r i n d i f e r i t e m e t o d e , de
e x e m p l u d i n acetilenă şi f o r m a l d e h i d ă .
B u t a d i e n ă este u n gaz care se lichefiază l a — 4,7°C. S u b acţiunea
s o d i u l u i se polimerizează p r o d u c î n d u n c a u c i u c s i n t e t i c ( t i p buna). E a se
p o a t e c o p o l i m e r i z a , de e x e m p l u c u a c r i l o n i t r i l , f o r m î n d o altă v a r i e t a t e de
cauciuc sintetic ( t i p perbunan).
I z o p r e n u l , adică 2 - m e t i l b u t a d i e n a :

C H = C —CH = CH
2 2

rezultă l a d i s t i l a r e a uscată a c a u c i u c u l u i n a t u r a l . I n d u s t r i a l , se p o a t e
o b ţ i n e d i n fracţiunea i z o p e n t a n - i z o p e n t e n ă d i n gazele de cracare a ţ i ţ e ­
i u l u i , p r i n d e h i d r o g e n a r e pe c a t a l i z a t o r de C r 0 şi A 1 0 . 2 3 2 3

P r i n t r e d i f e r i t e l e procedee de fabricaţie a i z o p r e n u l u i se m e n ţ i o n e a z ă
d e s c o m p u n e r e a termică ( d e m e t a n a r e a ) a d i m e r u l u i p r o p e n e i , care p e r ­
m i t e obţinerea u n u i i z o p r e n de p u r i t a t e înaltă a d e c v a t polimerizării :

CH 3

' izomerizare
2 C H - C H = CH
3 2 -> CH = C - C H
2 2 - C H 2 - C H 3 +

CH 3 C H 3

I I
C H 3 - C = C H - C H 2 - C H 3 -> CH = C - C H = CH
2 2 + CH 4

în p r o c e d e u l i l u s t r a t în f i g . 5 6 , p r o p e n a comprimată, amestecată c u c a t a l i z a t o r ( t r i p r o -
p i l a l u m i n i u ) , este încălzită şi apoi trecută în r e a c t o r . P r o d u s u l de reacţie t r e c e într-o coloană,
u n d e c a t a l i z a t o r u l este e v a c u a t p r i n p a r t e a inferioară a c o l o a n e i şi r e c i r c u l a t , i a r p r i n p a r t e a
superioară este e v a c u a t u n a m e s t e c de 2 - m e t i l - l - p e n t e n ă , propenă şi h i d r o c a r b u r i uşoare,
c a r e ( s t e s u p u s distilării în v e d e r e a separării 2 - m e t i l - l - p e n t e n e i . A c e a s t a este apoi încălzită
şi izomerizată p e cale catalitică în 2-metil-2-pentenă, c a r e , l a rîndul e i , amestecată c u a b u r
supraîncălzit, este supusă reacţiei c a t a l i t i c e . P r o d u s u l de reacţie este d e m e t a n i z a t ; h i d r o c a r ­
b u r i l e uşoare sînt îndepărtate, i a r i z o p r e n u l s e p a r a t este p u r i f i c a t p r i n t r - o d i s t i l a r e finală.
186 HIDROCARBURI NESATURATE ACICLICE CU DOUA DUBLE LEGATURI (ALCADIENE)

I z o p r e n u l este u n l i c h i d f o a r t e v o l a t i l , care f i e r b e l a 34°C. P r i n încăl­


z i r e a v a p o r i l o r l u i l a 280°C, e l se dimerizează trecînd în dipentenă, C H : 1 0 1 6

H H„ CH 2

H C-C(
3 CH-C

Ho Ho C H3

A c e a s t ă reacţie este reversibilă : p r i n piroliză d i p e n t e n e i se formează


izopren.

Heuuperjrea Purificarea oeporareo


zvocuarec
prupenri cimerHor izumeri/oi'
guzelcr uşoare D/menzara
Propenâ Izomerizare

Propei
'era

Abur Abur Abur*

Propan
Prnnnn I'
3>
Cotoiizotor
Abur ^AbuT^

Produse gre/e Metan


tmpvritafi uşoare

izopren

Î Abur Abur |"~

Pi roii za Cewetcnizore Separarea Paiinorea


izoprsnuiui izoprsnului

F i g . 56. S c h e m a p r o c e s u l u i p e n t r u obţinerea i z o p r e n u l u i de înaltă


p u r i t a t e (The Goodyear Tire and Rubber Co) :
1 - reactor de c a t a l i z a ; 2 - coloană de separare; 3 — coloană de distilare;
4 — cuptor de piroliză.

I z o p r e n u l se p o a t e p o l i m e r i z a şi în m o l e c u l e m a i m a r i , c u proprietăţi
asemănătoare c a u c i u c u l u i n a t u r a l ( v . , , C a u c i u c u r ' ) .
HIDROCARBURI NESATURATE CICLICE CU DOUA DUBLE LEGATURI 187

H I D R O C A R B U R I N E S A T U R A T E C I C L I C E C U DOUĂ DUBLE
LEGĂTURI ( C I C L O A L C A D I E N E )

H i d r o c a r b u r i l e n e s a t u r a t e ciclice c u d o u ă d u b l e legături a u c o m p o ­
ziţia elementară corespunzătoare f o r m u l e i C H „ _ . D i n t r e ele, cele m a i
n 2 4

i m p o r t a n t e sînt cele c u c i n c i şi şase a t o m i de c a r b o n :

CH

HG
|j " ] C H H C
M C H z

HC^yCH HA^JCH
CH 2 " CH
Ciclopentadienă Ciclohexadienă

M e t o d e l e generale de p r e p a r a r e a c i c l o a l c a d i e n e l o r sînt analoge celor


a a l c a d i e n e l o r : d e s h i d r a t a r e a d i o l i l o r c i c l i c i sau e l i m i n a r e a a d o u ă m o l e c u l e
de h i d r a c i d d i n derivaţii dihalogenaţi. D e asemenea este similară şi c o m ­
p o r t a r e a c i c l o a l c a d i e n e l o r faţă de h a l o g e n i , a c i z i halogenaţi etc.
A l c a d i e n e l e participă c u uşurinţă l a sinteze d i e n f o r m î n d m o l e c u l e
c u s t r u c t u r i ciclice şi o p u n t e . R o l de filodienă p o a t e a v e a c h i a r o altă
m o l e c u l ă de alcadienă. î n m o d u l acesta d i n p e n t a d i e n ă rezultă d i c i c l o ­
pentadienă :

2 molecule de pentadienă Diciclopentadienă

Ciclopendadiena, C H , se găseşte ca d i m e r în g u d r o a n e l e cărbunilor


5 6

d e p ă m î n t . M o n o m e r u l se o b ţ i n e p r i n d i s t i l a r e ; el se polimerizează c u
m u l t ă uşurinţă. E s t e u n l i c h i d ce f i e r b e l a 41°C ; are m i r o s p u t e r n i c .
D i n cauza celor d o u ă d u b l e legături c o n j u g a t e , ciclopentadienă d ă
cu- uşurinţă reacţii de adiţie. G r u p a m e t i l e n , O H , d i n c i c l u se deosebeşte 2

d e g r u p e l e C H d i n m o l e c u l e l e h i d r o c a r b u r i l o r s a t u r a t e obişnuite, p r i n
2

f a p t u l că este deosebit de r e a c t i v ă ; este u n metilen activ. A s t f e l , p r i n


t r a t a r e a c i c l o p e n t a d i e n e i c u s o d i u sau p o t a s i u , se înlocuieşte u n u l d i n
a t o m i i de h i d r o g e n c u u n a t o m de m e t a l . D e asemenea, ciclopentadienă
188 HIDROCARBURI AROMATICE

reacţionează c u a l d e l i i d e şi c e t o n e ; se elimină o m o l e c u l ă de a p ă şi se
o b ţ i n fulvene :
H C — C H H C — C H
II I I I I I I
H C C H H X H C C H + H 0 0

CH 2 C

C H 2

Ciclopentadienă Aldehidă formicâ Fulvenă

A c e s t e a sînt h i d r o c a r b u r i f o a r t e n e s a t u r a t e şi c o l o r a t e de l a g a l b e n
p î n ă 3a roşu.

HIDROCARBURI AROMATICE

H i d r o c a r b u r i l e a r o m a t i c e conţin în m o l e c u l a l o r u n u l sau m a i m u l t e
c i c l u r i alcătuite d i n şase a t o m i de c a r b o n .
Cea m a i simplă h i d r o c a r b u r ă a r o m a t i c ă , b e n z e n u l , are m o l e c u l a
alcătuită d i n t r - u n s i n g u r asemenea c i c l u ; f o r m u l a e i este C H . 6 6

R e p r e z e n t a r e a b e n z e n u l u i p r i n t r - u n c i c l u de şase a t o m i de c a r b o n
c u t r e i d u b l e legături c o n j u g a t e a f o s t p r o p u s ă , în 1865, de Kekule :

C H

•\
HC C H
I I I
H C C H

\/
C H

î n s p r i j i n u l acestei reprezentări v i n u n e l e p r o p r i e t ă ţ i ale b e n z e n u l u i .


A s t f e l , în condiţii speciale (în p r e z e n ţ ă de c a t a l i z a t o r ) , b e n z e n u l p o a t e f i
hidrogenat dînd ciclohexan :

C H C E ,
/ \ / V
HC C H H 0 C C H 2

!î ! + 3 H 2 - > "j |
H C C H H C 2 C H ,
\ / \ /
C H C H ,

T o t aşa, sub influenţa l u m i n i i , c l o r u l sau b r o m u l se adiţionează l a m o l e c u l a


benzenului dînd hexaclorciclohexan, respectiv h e x a b r o m c i c l o h e x a n :
C 6 H 3 -f 3C1 2 > C H C16 6 6
HIDROCARBURI AROMATICE 189

C u o z o n u l , b e n z e n u l dă o t r i o z o n i d ă care, p r i n d e s c o m p u n e r e c u a p a , trece
în g l i o x a l :

CH C H _ 0 3

/\
HC CH
HC CH
-30
+ 3H 0 2
;
C
\o
ii | o <i i
s

3 -3H.O,"
HC CH HC CH
\X X
H
CH CH-Og

A c e s t e reacţii de adiţie dovedesc următoarele :


— b e n z e n u l are u n c i c l u de şase a t o m i de c a r b o n ;
— în c i c l u există t r e i d u b l e legături.
E e a c ţ i i l e de adiţie l a b e n z e n a u loc însă n u m a i în condiţii s p e c i a l e ;
în m o d obişnuit, b e n z e n u l dă de preferinţă reacţii de substituţie, ca de
exemplu cu h a l o g e n i i :

C H + Cl - > C H C 1 - f HCl
6 6 a 3 5

Clorbenzen

cu acid sulfuric :

C H0 6 + H O - S O 3 H C G H 5 - S 0 3 H + H 0 2

A c i d benzensulfonic

sau cu a c i d a z o t i c (în prezenţă de H S O . . ) : 2

C,H 3 + H O - N 0 2 -> C,H 5 - N 0 2 + H 0


2

Nitrobenzen

F o r m a r e a c u uşurinţă a p r o d u s e l o r de substituţie este o d o v a d ă că


l a benzen n u p r e d o m i n ă c a r a c t e r u l n e s a t u r a t întilnit l a h i d r o c a r b u r i l e
c u d u b l e legături c o n j u g a t e , c i , d i m p o t r i v ă , b e n z e n u l are u n c a r a c t e r
s a t u r a t , p r o n u n ţ a t . A c e a s t ă c o m p o r t a r e n u este însă în c o n c o r d a n ţ ă c u
f o r m u l a de structură a l u i K e k u l e , l a care există t r e i d u b l e legături c o n ­
jugate.
O altă critică care se m a i aduce acestei f o r m u l e este că ea p r e v e d e
existenţa m a i m u l t o r i z o m e r i decît sînt în r e a l i t a t e .
D a c ă se consideră înlocuiţi, d o i a t o m i de h i d r o g e n d i n m o l e c u l a b e n ­
z e n u l u i , c u a t o m i de b r o m , a t u n c i , c o n f o r m formulării l u i K e k u l e , a r
t r e b u i să e x i s t e d o i i z o m e r i care c o n ţ i n a t o m i i de b r o m legaţi l a d o i a t o m i
de c a r b o n v e c i n i (în poziţiile 1 , 2 şi 1,6), l a u n u l , cei d o i a t o m i de c a r b o n
190 HIDROCARBURI AROMATICE

f i i n d despărţiţi p r i n t r - o legătură d u b l ă şi l a celălalt, p r i n t r - o legătură


simplă :
Br Br
I I

HC 6 2 C - B r B r - C CH
I I I I I I
HC 6 3 CH HC CH
W \ /
CH CH

I n r e a l i t a t e , asemenea i z o m e r i datoriţi e x c l u s i v poziţiei d u b l e i l e ­


gături n u se c u n o s c ; există însă t r e i i z o m e r i a i d i b r o m b e n z e n u l u i datoriţi
substituţiei b r o m u l u i l a d i f e r i t e poziţii ale c i c l u l u i . E i a u p u n c t e de f i e r ­
b e r e f o a r t e d i f e r i t e . L a u n u l d i n aceşti i z o m e r i ( c u p . t . = 1,8°C), cei d o i
a t o m i de b r o m sînt legaţi de a t o m i i de c a r b o n v e c i n i ; l a a l d o i l e a i z o m e r
( c u p . t = — 7°C), a t o m i i de b r o m sînt legaţi de d o i a t o m i de c a r b o n între
?

care e x i s t a o g r u p ă C H c u a t o m u l de h i d r o g e n n e s u b s t i t u i t ; l a a l t r e i l e a
i z o m e r ( c u p . t . = + 8 7 ° C ) , a t o m i i de b r o m sînt legaţi de d o i a t o m i de
c a r b o n despărţiţi p r i n d o u ă g r u p e C H c u a t o m i i de h i d r o g e n nesubstituiţi.
D e a i c i s-a t r a s c o n c l u z i a că poziţiile 1,2 şi 1,6 sînt e c h i v a l e n t e între ele,
d u p ă c u m şi poziţiile 1,3 şi 1,5 sînt e c h i v a l e n t e :

Br Br Br

| |
• \ A

\/~ B r
\/'
Er

K e k u l e a încercat să e x p l i c e n e c o r e s p o n d e n ţ a între n u m ă r u l i z o m e r i l o r
derivaţilor disubstituiţi a i b e n z e n u l u i rezultaţi d i n f o r m u l a l u i şi cei e x i s ­
tenţi în r e a l i t a t e , emitînd i p o t e z a că în m o l e c u l ă d u b l e l e legături n u o c u p ă
l o c u r i f i x e , c i îşi s c h i m b ă l o c u l c u legăturile s i m p l e , adică se deplasează,
,,oscilează" :

,/\ S\

\S \/

N u m e r o a s e f a p t e e x p e r i m e n t a l e a u d o v e d i t însă c ă în m o l e c u l a
b e n z e n u l u i t o a t e legăturile sînt e c h i v a l e n t e între ele şi d e c i n u sînt t r e i
legături s i m p l e şi t r e i legături d u b l e .
î n t r u c î t f o r m u l a l u i K e k u l e n u e x p r i m ă echivalenţa legăturilor C—C
d i n m o l e c u l a b e n z e n u l u i şi n i c i p r o p r i e t a t e a i m p o r t a n t ă a b e n z e n u l u i de
a d a p r i v i l e g i a t reacţii de substituţie şi n u reacţii de adiţie, aşa c u m arată
HIDROCARBURI AROMATICE MONONUCLEARE 191

d u b l e l e legături d i n f o r m u l ă , u n i i cercetători a u c ă u t a t să e x p l i c e s t r u c t u r a
b e n z e n u l u i p r i n a l t e d i f e r i t e t i p u r i de reprezentări, care să r e f l e c t e p r o ­
prietăţi c a r a c t e r i s t i c e ale b e n z e n u l u i .
S t r u c t u r a b e n z e n u l u i este interpretată de m e c a n i c a cuantică p r i n
cele d o u ă căi a p r o x i m a t i v e de c a l c u l : p r i n metoda orbitalilor moleculari
şi p r i n metoda legăturilor de valenţă ( v . D u b l e legături c o n j u g a t e " ) .
P î n ă astăzi se foloseşte în l i t e r a t u r a c h i m i c ă ca s i m b o l p e n t r u b e n z e n
c i c l u l l u i K e k u l e . P e n t r u s i m p l i f i c a r e se p o a t e scrie însă n u m a i c i c l u l c u
d u b l e legături şi n u întreaga f o r m u l ă ( 1 ) ; u n e o r i se renunţă s i l a această
n o t a r e şi se simbolizează s i s t e m u l de legături a r o m a t i c p r i n t r - u n cerc
într-un h e x a g o n ( I I ) , s a u p r i n d o u ă h e x a g o a n e c o n c e n t r i c e , cel i n t e r i o r
fiind punctat (III) :

A c e s t e d o u ă d i n u r m ă formulări e x p r i m ă m a i b i n e echivalenţa legăturilor


O—C d i n c i c l u l a r o m a t i c ; l a f o r m u l a r e a ( I I I ) se simbolizează m a i e l o c v e n t
c a r a c t e r u l de legături intermediară între s i m p l a şi d u b l a legătură (o legă­
tură c r + 1 / 2 legătură n), a legăturii C—C d i n c i c l u l a r o m a t i c .
D u p ă c u m s-a arătat ( v . „ S i s t e m p c o n j u g a t e " ) , sub i n f l u e n t a
u n u i r e a c t a n t , se p o a t e p r o d u c e însă o deplasare de e l e c t r o n i în m o l e c u l a
a r o m a t i c ă şi aceasta să capete u n a d i n s t r u c t u r i l e limită.

HIDEOCAEBUEI AEOMATIGE MONONUCLEAEE

H i d r o c a r b u r i l e a r o m a t i c e a u n u m e l e generic de arene. E l e p o t avea


m o l e c u l a f o r m a t ă d i n t r - u n s i n g u r c i c l u , cînd sînt mononucleare, sau d i n m a i
m u l t e c i c l u r i benzenice, cînd sînt polinucleare.
Structură şi n o m e n c l a t u r ă . L a h i d r o c a r b u r i l e m o n o n u c l e a r e , c a p u l
seriei este b e n z e n u l , C H . O m o l o g i i s u p e r i o r i a i b e n z e n u l u i s î n t : metil-
6 6

benzenul, c u n o s c u t sub n u m e l e de toluen (care rezultă p r i n înlocuirea u n u i


a t o m de h i d r o g e n d i n m o l e c u l a b e n z e n u l u i c u r a d i c a l u l — C H ) , 3 etilben-
zenul, n-propilbenzenul, izopropilbenzenul (cumen) etc. :

CH 3 CH — CH 2 3 GH — CH —CH
2 2 3 CH — CH — CH
3 3

! I ! '

Metilbenzen Etilbenzen n-Propilbenzen Izopropilbenzen (cumen)


192 HIDROCARBURI AROMATICE

B e n z e n u l şi o m o l o g i i săi sînt m a t e r i i p r i m e i m p o r t a n t e p e n t r u d i ­
f e r i t e sinteze i n d u s t r i a l e (coloranţi, m e d i c a m e n t e , c o m p u ş i m a c r o m o l e ­
c u l a r i , etc.)
A v î n d în vedere că în b e n z e n t o a t e g r u p e l e C H sînt e c h i v a l e n t e ,
n u p o a t e e x i s t a decît u n s i n g u r d e r i v a t m o n o s u b s t i t u i t .
D a c ă în n u c l e u l benzenic se s u b s t i t u i e d o i a t o m i de h i d r o g e n , a t u n c i
a p a r t r e i i z o m e r i de p o z i ţ i e , r e s p e c t i v , orto-, meta-, şi para- (sau p r e s c u r t a t
o-, m-, p-), p e n t r u poziţiile 1,2-, 1,3-, şi 1,4-. A s t f e l , l a d i m e t i l b e n z e n , de­
n u m i t c u r e n t xilen, cei t r e i i z o m e r i de p o z i ţ i e s î n t : 1 , 2 - d i m e t i l b e n z e n ;
1 , 3 - d i m e t i l b e n z e n , 1 , 4 - d i m e t i l b e n z e n , adică or£o-xilen; m e f a - x i l e n ; para-
xilen :

CH 3 CH 3 C H 3
I ! I

y\-cH S\ S\
I II I II I II
3

CH
\/ \/ 3
\/
CH 3

o-XileD nj-Xilen p-Xilen

P r i n substituţie în n u c l e u l b e n z e n i c a t r e i a t o m i de h i d r o g e n p o t a p a r e
de asemenea t r e i c o m p u ş i i z o m e r i de substituţie. A c e ş t i t r e i derivaţi se
n o t e a z ă , r e s p e c t i v , vicinal ( p r e s c u r t a t vie.), simetric ( p r e s c u r t a t sim.) şi
asimetric ( p r e s c u r t a t asim.) :

CH 3 C H 3 C H 3

I I I

II I li I

CH 3

1,2,3-sau vie- 1,3,5- sau sim.- 1,2,4- sau asim.-


T r i metilbenzen -Ţrimetilbenzen Ţrimetilbenzen

R a d i c a l i . E a d i c a l i i m o n o v a l e n ţ i derivaţi de l a h i d r o c a r b u r i a r o m a t i c e
m o n o c i c l i c e , a v î n d v a l e n ţ a liberă l a n u c l e u , se n u m e s c : fenil (de l a b e n ­
zen), tolil (de l a t o l u e n ) , xilil (de l a x i l e n ) etc.

/ \ / \ - C H a / > - C H ,

Fenil Tolil Xilil (2,3)-


METODE D E OBŢINERE 193

E a d i c a l u l b i v a l e n t d e r i v a t de l a b e n z e n , a v î n d valenţele l i b e r e l a
a t o m i i de c a r b o n d i n c i c l u , se n u m e ş t e fenilen. r e s p e c t i v o-, m - , p-, d u p ă
p o z i ţ i a valenţelor l i b e r e :
I I I

I M " I M I M
i
o-Fenilen w-Fenilen p-Fenilen

E a d i c a l u l m o n o v a l e n t d e r i v a t de l a t o l u e n , d a r a v î n d v a l e n ţ a liberă
l a c a t e n a laterală, C H — O H — , se numeşte
6 5 2 benzii:
C H 2 -

\S
Benzii

T o ţ i r a d i c a l i i derivaţi de l a h i d r o c a r b u r i a r o m a t i c e p r i n e l i m i n a r e a
u n u i a t o m de h i d r o g e n d i n n u c l e u l b e n z e n i c , adică m o n o v a l e n t , se n u m e s c
r a d i c a l i a r o m a t i c i sau arili; r a d i c a l i i b i v a l e n ţ i se n u m e s c arileni.
F o r m u l ă generală. D i n cauza existenţei a t r e i d u b l e legături, în m o ­
l e c u l a b e n z e n u l u i se găsesc şase a t o m i de h i d r o g e n m a i p u ţ i n decît în m o ­
l e c u l a c i c l o h e x a n u l u i . D e c i f o r m u l a generală a h i d r o c a r b u r i l o r d i n s e r i a
b e n z e n u l u i este C H _ .
f t 2 n 6

M e t o d e de obţinere. Piroliză substanţelor o r g a n i c e reprezintă u n a


d i n cele m a i i m p o r t a n t e m e t o d e de obţinere a h i d r o c a r b u r i l o r a r o m a t i c e .
A c e a s t a se realizează l a d i s t i l a r e a u s c a t ă a l e m n u l u i , d a r m a i ales a căr­
bunilor.
1 . Distilarea uscată a cărbunilor c u p r i n d e d i f e r i t e procese c o m p l e x e
c a r e a u l o c l a t e m p e r a t u r i între 500 şi 1 200°O, în absenţa a e r u l u i . P r i n
d i s t i l a r e a u s c a t ă a cărbunilor se o b ţ i n t r e i fracţiuni i m p o r t a n t e :
— o fracţiune gazoasă f o r m a t ă d i n h i d r o g e n , o x i d şi b i o x i d de c a r b o n ,
a m o n i a c , h i d r o g e n s u l f u r a t şi u n e l e h i d r o c a r b u r i g a z o a s e ;
— o fracţiune lichidă, f o r m a t ă d i n ape a m o n i a c a l e şi g u d r o a h e , ce
c o n ţ i n d i f e r i t e h i d r o c a r b u r i , c u m şi c o m b i n a ţ i i o r g a n i c e c u o x i g e n şi azJot;
— u n r e z i d u u s o l i d , alcătuit a p r o a p e n u m a i d i n c a r b o n (cocs s a u
semicocs).
D u p ă t e m p e r a t u r a l a care se c o n d u c e p r o c e s u l de piroliză, se deo­
sebeşte :
— o distilare la temperatură joasă (500 —600°C), n u m i t ă şi distilare
primară s&VL S'emicarbonizare, care urmăreşte obţinerea d i s t i l a t e l o r necesare
c a m a t e r i i p r i m e în i n d u s t r i a c h i m i c ă ;

13 - c. 134
194 HIDROCARBURI AROMATICE MONONUCLEARE

— o distilare la temperatură medie (600 — 700°C), n u m i t ă şi cocsificare


la temperatură medie;
— o distilare la temperatură înaltă ( 9 0 0 — 1 200°C), adică cocsificarea,
care urmăreşte obţinerea c o c s u l u i m e t a l u r g i c şi, cînd este c a z u l , a g a z u l u i
de i l u m i n a t .
D i s t i l a r e a l a t e m p e r a t u r ă j o a s ă se aplică l a huilă, c ă r b u n e b u m ,
t u r b ă etc. în c u p t o a r e de d i s t i l a r e . C o m p o z i ţ i a p r o d u s e l o r de d i s t i l a r e
d e p i n d e atît de n a t u r a cărbunilor, cît şi de p r o c e d e u l de d i s t i l a r e . P r o c e n t u l
de g u d r o a n e este c u m u l t m a i m a r e decît în c a z u l cocsificării.
D i s t i l a r e a l a t e m p e r a t u r ă înaltă se aplică îndeosebi l a h u i l e . E a se
face în c u p t o a r e de d i f e r i t e t i p u r i , f o r m a t e d i n m u l t e camere (de o b i c e i
75), aşezate în , , b a t e r i e " . E e z u l t ă 7 2 % cocs, r e s t u l f i i n d p r o d u s e v o l a t i l e .
P r o d u s e l e v o l a t i l e r e z u l t a t e în t i m p u l cocsificării ( c u o c o m p o z i ţ i e
l a u n m e t r u c u b , de : 1 0 0 — 1 2 0 g g u d r o a n e , 3 0 — 5 0 g h i d r o c a r b u r i a r o ­
m a t i c e , 7—10 g a m o n i a c . 5—20 g h i d r o g e n s u l f u r a t , 0 , 1 — 1 g c o m b i n a ţ i i
c i a n i c e , 3 0 0 — 4 0 0 g v a p o r i de a p ă ) , d u p ă e v a c u a r e a d i n camere, sînt s t r o ­
p i t e c u apă g u d r o n a t ă , p e n t r u răcire, de l a 600 —700°C l a 8 0 — 9 0 ° C . Cea
m a i m a r e p a r t e d i n g u d r o a n e ( c i r c a 6 0 % ) se condensează. Gazele t r e c a p o i
m a i d e p a r t e într-o instalaţie u n d e se c o n t i n u ă răcirea l a 2 5 — 3 0 ° C . A i c i se
condensează r e s t u l de v a p o r i de g u d r o a n e , naftalină şi v a p o r i de apă.
G a z u l d e g u d r o n a t t r e c e p r i n t r - u n spălător, — u n d e a m o n i a c u l este
reţinut de a c i d s u l f u r i c sub f o r m ă de s u l f a t de a m o n i u — , d u p ă care g a z u l
răcit l a 2 0 — 2 5 ° C , este i n t r o d u s într-un spălător c u u l e i de absorbţie p e n t r u
h i d r o c a r b u r i l e benzenice. E l i m i n a r e a h i d r o g e n u l u i s u l f u r a t şi a c o m b i n a ­
ţiilor c i a n i c e se face p r i n procedee c h i m i c e .
G a z u l de cocserie are c o m p o z i ţ i a în m e d i e : 5 5 — 6 0 % h i d r o g e n , 23 —
2 5 % m e t a n , 6 — 7 % o x i d de c a r b o n , 2 — 3 % b i o x i d de c a r b o n , 2 — 2 , 5 %
h i d r o c a r b u r i , 0 , 2 — 0 , 3 % oxigen, 6 — 7 % azot.
P e n t r u r e c u p e r a r e a h i d r o c a r b u r i l o r benzenice, u l e i u l de absorbţie
s a t u r a t c u h i d r o c a r b u r i este încălzit l a 135—140°C şi a p o i d i s t i l a t c u
a b u r supraîncălzit, într-o c o l o a n ă de d i s t i l a r e . P r o d u s u l de d i s t i l a r e p î n ă
l a 140°C,— f o r m a t d i n b e n z e n , t o l u e n şi x i l e n e t c — , reprezintă benzenul
brut, c u n o s c u t în tehnică şi sub n u m e l e de benzol. ( î n m e d i e conţine : 45 —
— 7 0 % benzen, 1 0 — 2 5 % toluen, 0 — 2 0 % x i l e n i , 5 — 1 0 % h i d r o c a r b u r i
a r o m a t i c e s u p e r i o a r e , 2 — 1 0 % h i d r o c a r b u r i n e s a t u r a t e aciclice, 0 , 5 — 1 %
sulfură de c a r b o n . A m e s t e c u l de c o m p o n e n t e c u p u n c t e de f i e r b e r e peste
140°C (naftalină, c o m p u ş i a r o m a t i c i c u sulf, a z o t şi o x i g e n etc.) f o r m e a z ă
u n b u n d i z o l v a n t , c u n o s c u t în tehnică ca solvent nafta.
Gudroanele de cărbuni, care reprezintă c i r c a 2 , 5 % d i n
huilă, sînt o i m p o r t a n t ă sursă de m a t e r i i p r i m e p e n t r u i n d u s t r i a c h i m i c ă .
E l e se prezintă ca u n l i c h i d u l e i o s , de c u l o a r e brună-neagră, f o a r t e v î s c o s
(d = 1,1—1,2), c u u n m i r o s c a r a c t e r i s t i c , n e p l ă c u t şi p ă t r u n z ă t o r .
G u d r o a n e l e sînt f o r m a t e d i n t r - u n amestec de m u l t e c o m b i n a ţ i i
c h i m i c e ale căror c o m p o z i ţ i i c h i m i c e şi p r o p o r ţ i i d e p i n d atît de condiţiile
METODE D E OBŢINERE 195

în care a u f o s t distilaţi cărbunii, cît şi de c a l i t a t e a acestora. î n g u d r o a n e


a u f o s t i d e n t i f i c a t e peste 400 c o m p o n e n t e .
— Componentele acide sînt r e p r e z e n t a t e în s p e c i a l p r i n a c i d a c e t i c ,
fenol, cresoli.
— Componentele bazice sînt f o r m a t e d i n diferiţi c o m p u ş i c u a z o t ,
ca : anilină, toluidină, piridină etc.
— Componentele neutre sînt r e p r e z e n t a t e p r i n h i d r o c a r b u r i şi derivaţi
c u sulf.
H i d r o c a r b u r i l e e x i s t e n t e în g u d r o a n e sînt : h i d r o c a r b u r i aciclice,
— m a i ales a l c a n i ( p e n t a n , h e x a n , h e p t a n şi o c t a n ) şi alchene (de l a p e n -
t e n ă l a octenă) —, şi h i d r o c a r b u r i a r o m a t i c e , p r e d o m i n î n d cele m o n o c i c l i c e
( b e n z e n , t o l u e n , x i l e n etc.) şi p o l i c i c l i c e c u c i c l u r i condensate (naftalină,
a n t r a c e n etc.)
D i n t r e combinaţiile c u sulf se întîlnesc : s u l f u r a de c a r b o n , t i o f e n u l etc.
î n g u d r o a n e se m a i găseşte c ă r b u n e l i b e r , sub f o r m ă de f u n i n g i n e ;
c u cît p r o c e n t u l de cărbune l i b e r este m a i m a r e , c u atît c a l i t a t e a g u d r o a n e l o r
este m a i inferioară.
G u d r o a n e l e p r i m a r e sau de t e m p e r a t u r ă joasă, p r o v e n i t e de l a s e m i -
c a r b o n i z a r e , c o n ţ i n m a i ales c o m p u ş i o r g a n i c i c u c a r a c t e r s a t u r a t ( h i d r o ­
c a r b u r i s a t u r a t e aciclice şi c i c l i c e ) , cantităţi m i c i de h i d r o c a r b u r i n e s a t u ­
r a t e şi a r o m a t i c e , c u m şi u n p r o c e n t m a r e de f e n o l i . P r o c e n t u l de p r o d u s e
bazice este r e d u s .
G u d r o a n e l e de t e m p e r a t u r ă înaltă p r o v e n i t e de l a cocsificare, datorită
7

proceselor de d e h i d r o g e n a r e şi p o l i m e r i z a r e a combinaţiilor s a t u r a t e e x i s ­
t e n t e , — procese care a u loc l a t e m p e r a t u r a înaltă a distilării, c u m şi sub
acţiunea catalitică a cărbunelui înroşit —, c o n ţ i n u n p r o c e n t m a r e de
h i d r o c a r b u r i a r o m a t i c e şi n e s a t u r a t e . D e aceea, asemenea g u d r o a n e sînt
i n d i c a t e p e n t r u obţinerea h i d r o c a r b u r i l o r a r o m a t i c e şi n e s a t u r a t e .
Prelucrarea gudroanelor se p o a t e r e a l i z a pe d o u ă c ă i :
1) p r i n v a l o r i f i c a r e directă, a d i c ă separare în fracţiuni p r i n d i s t i l a r e ;
2) p r i n c h i m i z a r e , în care i n t e r v i n transformări c h i m i c e ale c o m p o ­
n e n t e l o r r e s p e c t i v e (în procese de c r a c a r e sau h i d r o g e n a r e ) .
G u d r o a n e l e p r i m a r e , care c o n ţ i n u n p r o c e n t m a i r i d i c a t de h i d r o ­
c a r b u r i decît g u d r o a n e l e de temperatură înaltă, sînt a d e c u a t e p e n t r u a f i
p r e l u c r a t e pe cale chimică.
G u d r o a n e l e de t e m p e r a t u r ă înaltă, f i i n d m a i r e z i s t e n t e l a h i d r o g e n a r e
şi p r e a sărace în h i d r o g e n p e n t r u a f i f a v o r a b i l e p r o c e s u l u i de cracare, sînt
a d e c u a t e p e n t r u v a l o r i f i c a r e directă p r i n distilări fracţionate ( f i g . 57).
Fracţiunile o b ţ i n u t e sînt a p o i p r e l u c r a t e m a i d e p a r t e în v e d e r e a separării
componenţilor lor.
U l e i u l u ş o r distilă între 80 şi 170°C. E l reprezintă 2 — 6 % d i n
g u d r o a n e şi este alcătuit d i n b e n z e n şi o m o l o g i i s ă i : t o l u e n , x i l e n i , e t i l ­
b e n z e n , s t i r e n e t c , a p o i diferiţi c o m p u ş i c u a z o t : anilină, a c e t o n i t r i l ,
b e n z o n i t r i l , p i r i d i n a şi derivaţi a i e i etc. şi cantităţi m i c i de c o m p u ş i c u
196 HIDROCARBURI AROMATICE MONONUCLEARE

s u l f : sulfură d e c a r b o n , t i o f e n . P r e l u c r a r e a l u i se face de o b i c e i î m p r e u n ă
c u b e n z e n u l b r u t s e p a r a t d i n gaze.
U l e i u l m e d i u distilă între 170 şi 240°C. E l reprezintă 4 — 1 2 %
d i n g u d r o a n e şi este alcătuit d i n naftalină şi o m o l o g i a i e i , f e n o l i , c r e s o l i ,
x i l e n o l i şi baze p i r i d i c e (în special p i r i d i n a ) . - N a f t a l i n a p o a t e f i separată
p r i n simplă răcire şi c r i s t a l i z a r e . D i n u l e i u l rămas d u p ă separarea n a f t a -

Apă Apă Ulei sou moforinâ

, 5
6
\
7
^
8

V Apa
Sulfat de amoniu
Cocs

Ape amoniaca/e Gudroane Benzen brut

_ j
Ulei uşor Ulei mediu Ulei greu UI ei de aniracen Smoală

Fig. 57. S c h e m a obţinerii şi prelucrării g u d r o a n e l o r de cărbune :

1 — cuptor de cocsificare; 2 — coloană d e s p ă l a r e : 3 — filtru electric; 4 —


spălător c u a c i d s u l f u r i c ; 5— coloană d e absorbţie c u u l e i ; 6 — încălzitor; 7 — c o ­
loană d e d i s t i l a r e ; 8 — s e p a r a t o r .

l i n e i se e x t r a g f e n o l u l şi cresolii, p r i n t r a t a r e c u b i d r o x i d de s o d i u , i a r
bazele p i r i d i c e c u a c i d s u l f u r i c .
U l e i u l g r e u distilă între 240 şi 270°C. E l reprezintă 1 0 — 1 5 %
d i n g u d r o a n e şi conţine derivaţi a i n a f t a l i n e i şi a l t e h i d r o c a r b u r i s i m i l a r e ,
n a f t o l i şi u n p r o c e n t r e d u s de baze p i r i d i c e . E l serveşte f i e p e n t r u e x t r a ­
gerea n a f t a l i n e i şi obţinerea u n o r u l e i u r i l u b r i f i a n t e , f i e p e n t r u i m p r e g n a r e a
t r a v e r s e l o r de l e m n de l a căile f e r a t e , p e n t r u a l e apăra î m p o t r i v a p u t r e ­
zirii.
U l e i u l a n t r a c e n i c distilă între 270 şi 360°C. E l reprezintă
1 2 — 2 5 % d i n g u d r o a n e . E s t e o m a s ă vîscoasă v e r z u i e ; conţine u n p r o c e n t
i m p o r t a n t d e a n t r a c e n şi a l t e h i d r o c a r b u r i a r o m a t i c e p o l i c i c l i c e , f e n o l i
s u p e r i o r i şi derivaţi a i acestora, c o m b i n a ţ i i c u a z o t şi c o m b i n a ţ i i c u s u l f .
U l e i u l d e a n t r a c e n , c u n o s c u t s u b n u m e l e de carbolineum, este f o l o s i t
p e n t r u i m p r e g n a r e a l e m n u l u i , ca f u n g i c i d p e n t r u a r b o r i i r o d i t o r i , l a p r e ­
p a r a r e a u n s o r i l o r , a tananţilor s i n t e t i c i e t c .
S m o a l a este r e z i d u u l r ă m a s de l a d i s t i l a r e ; ea reprezintă 5 0 — 6 0 %
d i n g u d r o a n e şi conţine h i d r o c a r b u r i s u p e r i o a r e , c u m şi c a r b o n l i b e r .
METODE DE OBŢINERE 197

Este întrebuinţată ca liant de brichete de cocs, la fabricarea cartonului


asfaltat, ca izolant pentru conductele îngropate, apoi, în amestec cu
asfaltul de ţiţei, la pavarea drumurilor etc.
Distilarea cărbunilor formează baza dezvoltării unor importante ramuri industriale.
Marile cantităţi de cocs necesare industriei metalurgice împlicînd obţinerea concomitentă a
unor importante cantităţi de gaze de cocserie şi gudroane,— materii prime pentru industria
chimică organică de sinteză —, rezultă necesitatea ca uzinele metalurgice şi cele chimice orga­
nice de sinteză să fie apropiate, formînd chiar combinate cocso-chimice.
în uzina cocso-chimică de la Hunedoara, o realizare deosebit de importantă în anii cons­
trucţiei socialiste, pe lîngă cocs se obţin produse prin distilarea gudroanelor, ca: benzen
toluen, xileni, naftalină, creozot, ape amoniacale, sulf, sulfat de amoniu, smoală etc.

2. Fracţiunile de la distilarea ţiţeiului reprezintă o altă sursă pentru


extragerea hidrocarburilor aromatice. în fracţiunile care distilă pînă la
120°C, proporţia de hidrocarburi aromatice inferioare poate ajunge la
1 5 % ; fracţiunile superioare conţin cantităţi pînă la 30%.
Avînd în vedere că în ţiţeiuri, amestecul de hidrocarburi este foarte
complex, separarea hidrocarburilor aromatice n u se face numai prin dis­
tilare, ci se preferă aplicarea unor metode de extragere cu dizolvanţi
specifici hidrocarburilor aromatice, de exemplu cu bioxid de sulf lichid
(procedeul L . Edeleanu), care la temperaturi scăzute dizolvă numai hidro­
carburile aromatice. U n alt dizolvant selectiv pentru hidrocarburile
aromatice este şi dietilenglicolul.
După unul din procedee (procedeul platformare), fracţiunea petro­
lieră (de obicei benzine cu punct de fierbere final pînă la 200°O) este tre­
cută, la circa 500°C şi 10—70 at, peste un catalizator format din platină
(circa 0,5%) pe suport de oxid de aluminiu. (Catalizatorul de platină pe
oxid de aluminiu are activitate atît de dehidrogenare cît şi de izomerizare.)
Fracţiunea de ţiţei trebuie în prealabil amestecată cu hidrogen, pentru
evitarea unor procese de cracare cu formare de alchene, care ar putea duce
la polimerizări şi cocsificare.
Eeacţiile care se desfăşoară în timpul procesului de cracare sînt
foarte variate : izomerizări, dehidrociclizări (dehidrogenare concomitent
cu ciclizare), dehidrogenare.
3. Dehidrogenarea catalitică (reformarea catalitică) este una din meto­
dele cele mai moderne pentru obţinerea hidrocarburilor aromatice. Pro­
dusul obţinut din procesul de reformare (benzine de reformare) este alcătuit
dintr-un amestec de diferite hidrocarburi. E l este utilizat fie drept com­
bustibil pentru motoare (avînd cifră octanică ridicată), fie pentru obţinerea
hidrocarburilor aromatice. Izolarea acestora din urmă se face prin metode
specifice de separare, de exemplu prin extracţia derivaţilor naftenici
cu C , dehidroizomerizarea (dehidrogenare concomitent cu izomerizare)
6

ciclurilor naftenice cu C , cracarea alcanilor etc. Pentru obţinerea hidro­


5

carburilor aromatice prezintă interes reacţiile de dehidrociclizare, dehi-


198 HIDROCARBURI AROMATICE MONONUCLEARE

d r o g e n a r e a şi d e h i d r o i z o m e r i z a r e a c i c l o a l c a n i l o r c u C . A s t f e l , d e e x e m p l u : 5

— p r i n d e h i d r o c i e l i z a r e a h e p t a n u l u i se o b ţ i n e t o l u e n :
CH ;CH 5

H^^^CH^-CH, H C \ CH — C H
/ 2 2 3

CH — ( C H ) — CH
3 2 5 a

HC\ / 3 2 HC ^CH
G H 0 X 2

CH., CH
CH, CH
^ C H - CH, HC^\ G
~ C H
*
CH
H C ^ y CH
2 N C HC
CH CH
— prin d e h i d r o g e n a r e a c i c l o h e x a n u l u i se o b ţ i n e benzen :
CH 2 CH
H,C' / N c H o HC^^CH
- (Pt) ^
CH, 300«c HC. XH
CH, CH
— prin d e h i d r o i z o m e r i z a r e a e t i l c i c l o p e n t a n u l u i se obţine toluen:

CH,
jCH^"" C H
CH-CH
3
3

CH HC CH
H C
2 CH 2
[3 ii 2

CH, HC CH
H C
2

CH, CH

4. Metoda Fittig-Wilrtz constă în acţiunea s o d i u l u i m e t a l i c a s u p r a


u n u i a m e s t e c de d e r i v a t h a l o g e n a t a l u n e i h i d r o c a r b u r i a r o m a t i c e c u u n
d e r i v a t h a l o g e n a t a l u n u i a l e a n . D e e x e m p l u , d a c ă se î n c ă l z e ş t e u n a m e s t e c
d e b r o m - b e n z e n şi b r o m e t a n î n p r e z e n ţ a s o d i u l u i , se o b ţ i n e e t i l b e n z e n :
Br + 2 Na + Br - C H 2 5 C H + 2 Na Br
2 5

Brom-benzen Brometan Etilbenzen

într-o etapă intermediară se f o r m e a z ă u n c o m p u s organo-metalic


a r o m a t i c , care reaţionează a p o i c u d e r i v a t u l h a l o g e n a t a l a l e a n u l u i .
5. Reacţia Friedel-Crafts este o sinteză a h i d r o c a r b u r i l o r a r o m a t i c e
î n p r e z e n ţ a c l o r u r i i d e a l u m i n i u d r e p t c a t a l i z a t o r . D e e x e m p l u , d a c ă se
tratează b e n z e n c u c l o r e t a n , în p r e z e n ţ a c l o r u r i i de a l u m i n i u anhidră,
se o b ţ i n e e t i l b e n z e n :

G H 2 5

+ C H - Cl
2 5

-HCl

Benzen Cloretan Etilbenzen


METODE D E OBŢINERE 199

Etilbenzenul poate reacţiona mai departe cu cloretanul obţinîndu-se


omologii superiori: dietilbenzen, trietilbenzen,..., hexaetilbenzen, după
proporţia reactanţilor
Mecanismul acţiunii clorurii de aluminiu poate f i explicată în modul următor :
Datorită existenţei unui sextet electronic în moleculă, şi deci tendinţei de acceptare de
electroni, clorură de aluminiu formează cu clorură de alchil (al cărei atom de clor posedă perechi
de electroni neparticipanţi) un complex ionizat:

A1C1 + RC1 <± R+[A1C1 ]-


3 4

Carbocationul R + , foarte reactiv, reacţionează cu benzenul, pe care îl polarizează :


+
R+[A1C1 ]- + A r H
4 [A1C1 ]- -> A r - R +
4 AICI3 + HCl
X
R
Astăzi, în locul clorurii de aluminiu se folosesc şi alţi catalizatori, ca de exemplu haloge-
nurile metalice anhidre : SbCJ , FeCl , SnCl , TiCl , BiCl , BC1 , ZnCl etc.) Aceşti cataliza­
5 3 4 4 3 3 2

tori au acţiune de acceptori de electroni (acizi Lewis).

Metoda Friedel-Crafts se poate aplica la diferite hidrocarburi aro­


matice mono- şi polinucleare, cum şi la diferiţi derivaţi halogenaţi ai
alcanilor şi cicloalcanilor. Ea este deci o metodă generală de introducere
de catene laterale în nucleul benzenic (alchilarea nucleului aromatic).
I n locul halogenurilor de alchil, pot reacţiona şi alchenele cu hidro­
carburi aromatice, în prezenţă de clorură de aluminiu drept catalizator,
în modul acesta se obţine industrial etilbenzenul din benzen şi etilenă :

Aici, / ^ - C H - C H
-* I
2 3

+ CH = CH 2 2

\S \/
în realitate, reacţia nu este o simplă adiţie, ci acidul clorhidric rezultat ca urme prin
hidroliza unei mici cantităţi de clorură de aluminiu :
AICI3 + 3H 0 2 A1(0H) + 3HC1 3

reacţionează cu etilena formînd cloretanul :


C H = C H + HCl
2 2 CH -CH C1 3 2

care la rîndul lui reacţionează cu benzenul în modul cunoscut.


Industrial, pentru alchilarea hidrocarburilor aromatice se pot folosi
gaze care conţin alchene, ca de exemplu cele provenite de la cracări cata­
litice sau de la piroliză hidrocarburilor, gaze de cocserie sau chiar e tilenă
de înaltă puritate.
După cum se vede din schemă (fig. 58), asemenea gaze, ca şi benzenul (proaspăt şi recir-
culat), încălzite la temperatura de reacţie, intră în reactoare cu catalizatori special preparaţi.
Conversia alchenelor din amestecul de gaze la alchilbenzen este completă ; din polial-
chilbenzeni şi benzen prin transfer de alchili la benzen (iransalchilare) rezultă produse monoal-
chilate.
în timpul procesului, benzenul nereacţionat este fracţionat din produs şi recirculat la
reactor. Alchilbenzenii (prin distilare în altă coloană) sînt fractionaţi în produsul monoalchilat
şi polialchilbenzenii (care sînt recirculaţi pentru transalchilare).
200 HIDROCARBURI AROMATICE MONONUCLEARE

Aplicaţia principală a acestui proces este obţinerea etilbenzenului de înaltă puritate


necesar sintezii stirenului. Procedeul poate f i de asemenea folosit pentru obţinerea di etilbenze­
nului sau a unei combinări de mono- şi polialchilibenzeni. E l permite şi alchilarea toluenului,
xilenilor şi altor hidrocarburi aromatice.
Proprietăţi Hidrocarburile aromatice mononucleare sînt li­
fizice.
chide incolore, cu miros dulceag şi pătrunzător. Ele sînt insolubile în

Recircu/orea po/io/chi/benzen/for

Fig. 58. Schema procesului pentru alchilarea hidrocarburilor aromatice cu alchene


(Alkar Universal Oii Prod.) :
1,2 — reactoare; 3 — separator: 4 — coloană pentru distilarea benzenului: 5 — coloană
pentru distilarea alchilbenzenilor.

apă, dar sînt miscibile în orice proporţie cu dizolvanţi organici (alcooli,


eteri etc). Punctele lor de fierbere sînt cuprinse între 80 şi 300°C. |

în general, omologii benzenului au proprietăţi asemănătoare cu cele


ale benzenului, însă pe măsură ce cat ena laterală este mai lungă, proprie­
tăţile fizice se apropie de acelea ale hidrocarburilor aciclice (tabela 11).
Tabela 11
Constantele fizice ale u n o r hidrocarburi aromatice monociclice

p.t. p.f. ,20


Hidrocarbura Formula
°c C
C

Benzen C 6 H 6
- 5,53 + 80,10 0,879
Metilbenzen (toluen) G 6 H 5 — CH 3 -95,18 -110,56 0,867
o-Dimetilbenzen (o-xilen) C 8 H 4 (CH )3 2 -25,25 + 144,18 0,880
/rf-Dimetilbenzen(m-xilen) C 6 H 4 (CH ) 3 2
-47,87 + 139,08 0,864
d-Dimetilbenzen (p-xilen) C 6 H 4 (CH ) 3 2 -13,27 + 138,35 0,861
Etilbenzen C 6 H 5 —C H2 5 -94,40 + 136,06 0,867
PROPRIETĂŢI CHIMICE 201

Proprietăţi Hidrocarburile aromatice mononucleare dau în


chimice.
mod curent reacţii de substituţie şi, numai în condiţii speciale, reacţii
de adiţie.
1. Hidrogenarea benzenului se poate realiza în prezenţă de catalizatori;
folosind nichel, la 100—180°C (sau platină, respectiv paladiu, la 50°C)
prin adiţia hidrogenului la benzen rezultă ciclohexan. Aceasta este reacţia
inversă formării benzenului p r i n de hidrogenarea catalitică (300°C) a
ciclohexanului.
2. Oxidarea hidrocarburilor aromatice se poate face cu oxigen sau cu
aer, de obicei în cataliză eterogenă. P r i n oxidarea incompletă a benze­
nului se pot obţine, funcţie de condiţiile de reacţie, fenol:

430°C
C H + *0 -^r—• C H - 0 H
6 6 2 6 5

(Aer) 7 A t
Fenol

sau anhidridă maleică :


450°C;1,5 A t CH-CO x

G H + 4 *0
6 6 2 •-• || ) 0 + 2C0 + 2 H 0
2 2

V 0 2 5 CH-CO X

Anhidridă maleică

Oxidarea completă duce la formare de bioxid de carbon şi apă, reacţie


însoţită de degajarea unei apreciabile cantităţi de căldură.

C H + 7 £0 -> 6C0 + 3 H 0 ; AH= - 7 8 kcal/mol


6 5 2 2 2

De aceea, conducerea reacţiei de oxidare a benzenului este funcţie de


numeroşi f a c t o r i : temperatură, presiune, raport aer/hidrocarbură, natura
catalizatorului, timp de contact etc.
Viteza de oxidare a atomilor de carbon din catenele laterale este mai
mare decît viteza de oxidare a atomilor de carbon din ciclul aromatic.
Astfel, prin oxidarea toluenului rezultă acidul benzoic (sau aldehidă
benzoică) :

^\-CH

V
I 3

—> I
^ - C O O H

\ /

sau prin oxidarea xilenilor se obţin acizii ftaliei (v. ,,Acizi dicarboxilici
saturaţi").
De aceea, dacă se tratează benzenul cu o soluţie de permanganat de
potasiu şi de acid sulfuric, nu se produce oxidarea (culoarea soluţiei rămîne
neschimbată), pe cînd în cazul toluenului se formează acid benzoic,
C H —COOH, (soluţia se decolorează în urma reacţiei de oxidare).
6 5
202 HIDROCARBURI AROMATICE MONONUCLEARE

Importanţă industrială are oxidarea izopropilbenzenului (cîimenului)


cu oxigen, cînd rezultă hidroperoxidul de izopropilbenzen din care se
obţine apoi fenol (v. ,,Fenoli monohidroxilici").
3. Halogenarea benzenului şi a omologilor săi se realizează fie p r i n
reacţii de substituţie, fie p r i n reacţii de adiţie.
Benzenul tratat cu clor sau brom, în prezenţă de catalizator (FeCl , 3

F r B r , A 1 C 1 , A l B r , ZnCl , sau chiar fier metalic, care se acoperă cu un


3 3 3 2

strat de halogenură), este transformat în clor-benzen :


Cl
+ CL + HCl

Benzen Clorbenzen

în exces de clor (brom) benzenul este transformat într-un amestec


de o- şi ^>-diclorbenzen (dibrombenzen) şi, în condiţii mai energice, în
hexaclorbenzen :
C H 6 6 + 3C1 2 C C1 6 6 h 6HC1

H a l o g e n a r e a catalitică a b e n z e n u l u i este o substituţie c a r e d e c u r g e p r i n a t a c u l r e a c t a n ­


t u l u i e l e c t r o f i l . C a t a l i z a t o r u l f i i n d în g e n e r a l u n a c i d L e w i s , a r e r o l u l să i n d u c ă p o l a r i z a r e a m o l e ­
c u l e i de h a l o g e n p r i n f o r m a r e a u n u i c o m p l e x . în prezenţa u n u i c o m p u s a r o m a t i c , c o m p l e x u l
s e r u p e i n a n i o n i [ F e B r ] ~ şi i o n i p o z i t i v i B r + , c a r e a t a c ă e l e c t r o n i i iz d i n n u c l e u l b e n z e n i c .
4

S e a d m i t e că l a s u b s t i t u ţ i a a r o m a t i c ă electrofilă s e f o r m e a z ă u n a ş a - n u m i t complex a în c a r e
s u b s t i t u e n t u l ( B r ) şi H s î n t l e g a ţ i d e u n u l d i n a t o m i i d e c a r b o n a i n u c l e u l u i p r i n l e g ă t u r i ar.
( S u b s t i t u e n t u l şi h i d r o g e n u l s î n t a ş e z a ţ i î n t r - u n p l a n p e r p e n d i c u l a r p e p l a n u l n u c l e u l u i ) . L a
f o r m a r e a l e g ă t u r i i î n t r e s u b s t i t u e n t şi u n a t o m d e c a r b o n d i n n u c l e u , d o i e l e c t r o n i iz s e l o c a l i ­
z e a z ă l a a t o m u l d e c a r b o n , i a r ceilalţi p a t r u e l e c t r o n i TZ s e r e p a r t i z e a z ă l a c i n c i a t o m i d e c a r b o n .
în etapa următoare a reacţiei, c o m p l e x u l a n i o n i c [ F e B r ] ~ o b ţ i n u t s m u l g e p r o t o n u l
4

şi r e z u l t ă b r o m b e n z e n :
8+ 8-
Br — B r + FeBr 3 Br — B r -FeBr, Br+ + [FeBr ] 4

H Br

[FeBr ]'
+ HBr -flfeBrs
4

lent repede

Sub acţiunea luminii, în absenţă de catalizatori, se produce încă


adiţia clorului la benzen, cu formare de hexaclorciclohexan :
C H 6 6 + 3C1 -> C H C 1
2 6 6 6

A d i ţ i a c l o r u l u i l a b e n z e n s e desfăşoară p r i n t r - u n m e c a n i s m r a d i c a l i c :

Cl
Cl Cl 2 , altă adiţie

în modul a c e s t a se obţine u n a m e s t e c de opt i z o m e r i geometrici posibili ai h e x a c l o r c i -


clohexanului.
PROPRIETĂŢI CHIMICE 203

La omologii benzenului, substituirea hidrogenului cu halogeni se face


în două moduri, după condiţiile de reacţie : la rece, fără lumină şi în
prezenţa unui catalizator, se produce înlocuirea hidrogenului din nucleul
aromatic cu halogenul respectiv, în timp ce la cald şi în prezenţa luminii,
substituirea cu halogen se face în catena laterală a hidrocarburii. De
exemplu, prin clorurarea toluenului la întuneric şi în prezenţă de cata­
lizatori se formează un amestec de o- şi jj-clortolueni :

CH, CH, CH,

- C l

V
Cl
Toluen o-Clortoluen p-Clortoluen

Clorurarea toluenului poate f i dusă mai departe, obţinîndu-se 2,4-


diclortoluen şi 2,6-diclortoluen şi, apoi, 2,4,6-triclorţoluen.
La lumină, însă, şi în absenţă de catalizatori, clorurarea se pro­
duce în catena laterală a hidrocarburii, formîndu-se clorură de [benzii,
C H —CH C1 :
6 5 2

CH, CH C1 2

S\
+ C L
-* + HCl

Toluen
Ciorură de benzii

Prin continuarea clorurării se pot înlocui cu clor şi ceilalţi atomi


de halogen din radicalul — C H obţinîndu-se clorură de benzidilen,
3

C H —CHC1 , respectiv feniltriclormetan, C H —CC1 .


6 5 2 6 5 3

4. Prin nitrare, benzenul trece în nitrobenzen, C H — N 0 . 6 5 2

Pentru prepararea nitrobenzenului se foloseşte acid azotic fumans


căruia i se adaugă acid sulfuric concentrat.
în mediul de reacţie apar ionii 0 N + 2 (nitroniu) care se substituie electrofil în ciclul aro­
matic :
HON0 + 2H S0 ^
2 2 4 0 N+
2 + H 0 + + 2HSC~
3

N0 2

+ 0 2 N +
— l i n - H +
204 HIDROCARBURI AROMATICE MONONUCLEARE

Se admite că etapa determinantă de viteză de reacţie este atacul iniţial al ionului de nitro-
niu, compusul ( I ) fiind mai degrabă un intermediar decît o simplă stare de tranziţie :

NO. NO,

H SQ
2 4

lent ^ rapid + H S0
2 4

Amestecul de acid azotic şi acid sulfuric se numeşte amestec nitrant


sau amestec sulfonitric.
I n condiţii mai energice se pot substitui doi sau trei atomi de hidro­
gen, obţinîndu-se d i - şi trinitro-derivaţi.
Mtrarea este o reacţie foarte importantă în tehnică. Mtrobenzenul
este o valoroasă materie primă pentru industria coloranţilor şi a explo­
zivilor.
Alchil-benzenii se nitrează mai uşor decît benzenul.
5. Sulfonarea cu acid sulfuric concentrat transformă hidrocarburile
aromatice în acizi sulfonici. în modul acesta, benzenul este trecut în
acidul benzensulfonic, C H — S 0 H : 6 5 3

so H3

+ H S0
2 4 + H 0
2

Benzen Acid benzensulfonic

Se consideră că în această substituţie reactivul electrofil este trioxidul de sulf rezultat


din reacţia :
2 H S 0 <± S 0 + H 0 + + H S O ~
2 4 3 3

Atomul de sulf din trioxidul de sulf, avînd lipsă de electroni:



I
+S= 0
I
o-
poate forma o legătură cu un atom de carbon din nucleu. Sulfonarea se deosebeşte însă de
nitrare, prin faptul că extragerea protonului din complexul a format este etapa determinantă
de viteză, formarea complexului a fiind rapidă :

SO3H
repede
repede
+ S0 3

repede + H"
repede

Sulfonarea se deosebeşte de nitrare şi prin reversibilitate.


ORIENTAREA SUBSTITUIRII IN NUCLEUL BENZENIC 205

Cu acid sulfuric fumans, mai ales la cald, reacţia sa desfăşoară mai


departe; se pot substitui doi sau chiar trei atomi de hidrogen ai benze­
nului şi se obţin acizii benzen d i - şi trisulfonici.
La fel ca benzenul se comportă şi omologii săi, mai ales toluenul.
Sulfonarea este o reacţie foarte importantă în tehnică. Astfel, în
industria petrolului, datorită sulfonării se pot separa hidrocarburile aro­
matice de alte hidrocarburi. De asemenea, sulfonarea stă la baza rafinării
unor fracţiuni de distilare a ţiţeiului (lampant şi uleiuri). Derivaţii sul-
fonaţi ai hidrocarburilor aromatice au întrebuinţări în industria coloran­
ţilor.
Orientarea substituirii în nucleul benzenic. Cînd se nitrează benzenul
în condiţii mai energice, rezultă dinitrobenzen, în care cele două grupe
— N 0 se găsesc î i poziţia meta una faţă de cealaltă :
2

N0 2 N 0 2

I
HNO a HNO s

\ / \ J ~ N
° 2

Benzen
Nitrobenzen m-Dinitrobenzen

La nitrarea toluenului rezultă uri amestec de doi nitrotolueni, în


care grupa — N 0 se găseşte în poziţia orto, respectiv para, faţă de grupa
2

— C H a toluenului:
3

CH 3 CH, CH,
l
HNO s

•\ +

\/ N0 2

Toluen o-Nitrotoulen p-Nitrotoluen

Aceasta arată că în reacţiile de substituţie locul pe care îl ocupă


substituentul în nucleul aromatic nu este întîmplător. E l depinde de natura
unui substituent existent în nucleul benzenic, şi nu de natura noului
substituent.
Se obişnuieşte a se numi substituenţi de ordinul I , substituenţii exis­
tenţi în nucleu care orientează substituţia ulterioară în poziţiile orto şi
para, şi substituenţi de ordinul I I , acei substituenţi care orientează sub­
stituţia ulterioară în poziţia meta, indiferent de natura radicalului ce se
substituie. Astfel, grupa — C H este u n substituent de ordinul I , iar grupa
3

— N 0 este u n substituent de ordinul I I .


2

Dintre substituenţii de ordinul I se mai menţionează : diferitele grupe


alchil ( - C H , — C H , — C H e t c ) , halogenii (—F,—Cl,—Br, — J ) ,
2 5 3 7 4 9

grupa hidroxil (—OH), grupa amino (—ÎTE ), grupa amino substituită 2


206 HIDROCARBURI AROMATICE MONONUCLEARE

( - N H E , ÎTR ) etc, iar de ordinul I I , grupa aldehidă (—CHO), grupa


2

carboxil (—COOH), grupa sulfonică ( — S 0 H ) , grupa n i t r i l (— CN) etc 3

Deci substituenţii de ordinul I conţin legături simple, iar cei de ordi­


nul I I conţin legături duble la atomul legat de nucleul benzenic
Spre deosebire de substituenţii de ordinul I I , substituenţii de ordinul I
măresc reactivitatea nucleului şi uşurează substituţia ulterioară (excepţie
fac halogenii).

HIDROCARBURI AROMATICE MONONUCLEARE M A I IMPORTANTE

B e n z e n u l , C H , este componentul principal al uleiurilor uşoare


6 6

provenite de la distilarea gudroanelor de cărbuni. E l există şi în gazul


de iluminat, din care se extrage înainte de distribuirea gazului în consum.
Benzenul se poate prepara prin dehidrogenarea catalitică a ciclo­
hexanului şi, mai rar, prin sinteză (polimerizarea acetilenei la tempera­
tură ridicată). E l se poate obţine şi p r i n aromatizarea unor fracţiuni
de petrol, respectiv prin dehidrociclizarea fracţiunilor de benzine cu C —C , 6 8

pe catalizator C r 0 / A l 0 sub presiune de hidrogen de 30—40 at şi la


2 3 2 3

500°C :
CH 3 CH 2 CH
/ CH / CH
HC HC
3
CH
H C 2
9
Cr 0 /Al 03
3 3 t

-3H, -H
HC CH, HC CH 2
HC CH
\ /
2

CH CH
CH 2
Benzen
n-Hexan

sau prin dehidroizomerizarea unor amestecuri de metilciclopentan —


ciclohexan, sub presiune şi în prezenţă de catalizatori:
CH,

CH CH, CH
H 2 C CH, HC 0 CH, HC CH
A1.0, Mo 0,/Al,O
8 a

-3H 0
H C !
CH, HC CH, 2

HC CH
\ /
2 2

Metîlciclopeatan
CH, CH
Ciclohexan Benzen

Industrial, benzenul se poate obţine şi prin dezalchilarea catalitică


a toluenului sau a unor alchilbenzeni (hidrocarburi aromatice cu C ) : 8

CgH — C H -f- H
5 3 2 C H + CH
6 6 4

C H ( C H ) H- 2 H
f 4 3 2 2 C H + 2CH
6 6 4

După cum se vede din schemă (fig. 5 9 ) , hidrodezalchilarea toluenului se face cu


hidrogen, Într-un reactor; produsul de reacţie, este trecut într-un separator, din care
HIDROCARBURI AROMATICE MONONUCLEARE MAI IMPORTANTE 207

h i d r o g e n u l n e r e a c ţ i o n a t e s t e r e c i r c u l a t în r e a c t o r , i a r l i c h i d u l e s t e c o n d u s î n t r - u n s t a b i l i z a ­
t o r în v e d e r e a î n d e p ă r t ă r i i h i d r o c a r b u r i l o r c u p u n c t e d e f i e r b e r e m a i j o a s e decît a l e
b e n z e n u l u i . B e n z e n u l p r o d u s e s t e s u p u s u n e i rectificări. P r o c e d e u l p o a t e f i a p l i c a t şi
p e n t r u d e z a l c h i l a r e a a l c h i l n a f t e n e l o r l a naftalină.

Recirculareo

 mestec 1
hidrogenului
ia combuslle la comâuslle
gozcs

rC s
r-4
Senzen

Afchilbenzen

Recirculareo alchilbenzeniior
i
F i g . 59. S c h e m a instalaţiei de obţinere a b e n z e n u l u i p r i n d e z a l c h i l a r e a u n o r alchilbenzeni
(Hydeal, Universal OU Prod. Co.) :
1 — încălzitor; 2 — reactor; 3 — separator; 4 — stabilizator; 5 — coloană, pentru benzen.

Benzenul este un lichida incolor, mai uşor decît apa (d = 0,8789),


cu miros caracteristic aromatic; fierbe la 80,1°C şi se solidifică la + 5 , 5 ° C .
De aceea, în timpul iernii trebuie luate măsuri la transport şi depozitare
ca să nu îngheţe. Este insolubil în apă, dar miscibil cu alcoolul şi eterul
etilic 5 este un bun dizolvant pentru răşini, grăsimi, sulf, camfor, ceară
etc. Benzenul este inflamabil şi arde cu flacără fumegîndă.
E l reacţionează cu acidul azotic formînd nitrobenzenul, C H — N 0 , 6 5 2

o substanţă uleioasă, cu miros de migdale amare. Cu acidul sulfuric con­


centrat formează acidul benzensulfonic, C H — S 0 H , folosit la fabricarea 6 5 3

fenolului. Cu clorul, benzenul dă atît hexaclorciclohexan, C H C 1 , pro­ 6 6 6

dus cunoscut sub numele de „hexacloran" (gamexan), un puternic insec­


ticid, cît şi diferiţi derivaţi de substituţie.
Benzenul brut este un produs tehnic foarte important în industria
lacurilor şi vopselelor, un dizolvant pentru cauciuc şi pentru extragerea
uleiurilor comestibile din seminţe; în amestec cu alcool şi benzină este
întrebuinţat drept carburant pentru automobile, mai ales în ţările care
nu dispun de zăcăminte de petrol.
Benzenul este materia primă pentru prepararea unor produse orga­
nice importante ca : fenol, stiren, anilină, medicamente şi coloranţi
(culori de anilină).
208 HIDROCARBURI AROMATICE MONONUCLEARE

Toluenul sau metilbenzenul, C H — C H , este t o t un component al


6 5 3

uleiurilor uşoare de gudroane. E l se mai poate obţine din fracţiunea


beptanică a benzinelor de cracare sau a ţiţeiului, prin aromatizare sub
presiune, la circa 500°C, pe catalizator C r 0 / A l 0 . Prepararea l u i se 2 3 2 3

poate face şi prin sinteza Fittig-Wiirz sau alchilarea Friedel-Crafts.


Toluenul este u n lichid incolor, mai uşor decît apa (d = 0,8665);
fierbe la 110,56°C.
Prin nitrarea toluenului se obţine un amestec de o- şi p-nitrotoluen 7

care pot f i separaţi unul de altul prin distilare fracţionată. Prin acţiunea
prelungită a amestecului sulfonitric se formează 2,4,6-trinitrotoluen, o
substanţă explozivă (trotil). Prin oxidarea toluenului în condiţii blînde
se obţine aldehidă benzoică, C H —CHO, iar în condiţii energice, acidul
6 5

benzoic, C H —COOH, ambele substanţe de importanţă industrială.


6 5

Toluenul, ca şi benzenul, se foloseşte pentru extragerea uleiurilor


comestibile, ca dizolvant pentru lacuri şi ca materie primă pentru fabri­
carea multor produse chimice : indigo, zaharină (o substanţă de 500 o r i
mai dulce decît zahărul), cloramine etc.
Xilenul sau dimetilbenzenul, C H ( C H ) , se găseşte în uleiurile uşoare
6 4 3 2

de gudroane de cărbuni, sub formă de amestec al celor trei izomeri (xilol) 7

Extract de EFtuent
Lampanf
Secţia de n - atea ni Secţia de dehidrogenat
hidroirotare
dehidrogenare
si de extracţie

Rofinot

Âlchitaf pentru detergenţi


1 "
Efluent
Secţia de aichitat Secţia de
o/chilore fracţionare

-
Al o hi lat greu
Benzen

Fig. 60. Schema procesului catalitic continuu pentru obţinerea


unor alchilbenzeni liniari (Universal OU Prod. Co.).

dintre care predomină m-xilenul (50—60%). Extragerea lor se face prin


distilări urmate de operaţii mai complicate.
X i l o l u l este u n lichid mai uşor decît apa, care fierbe între 138 şi
144°C. Este întrebuinţat drept dizolvant şi în tehnica microscopică.
HIDROCARBURI AROMATICE POLINUCLEARE CU NUCLEE IZOLATE 209>

Etilbenzenul, G H — C H , se poate prepara prin condensarea ben­


6 5 2 5

zenului cu etilena, sub acţiunea catalitică a clorurii de aluminiu anhidre


(metoda Friedel-Crafts). Este u n lichid incolor care fierbe la 136°C.
Prin dehidrogenarea catalitică a etilbenzenului se obţine vinilben-
zenul, C H = C H — C H , cunoscut sub numele de stiren, materie primă
2 6 5

pentru industria materialelor plastice şi a cauciucului sintetic.


î n i n d u s t r i a noastră petrochimică a u i n t r a t în f u n c ţ i u n e i n s t a l a ţ i i p e n t r u s e p a r a r e a e t i l ­
b e n z e n u l u i şi a x i l e n i l o r . Dintre izomeri, m-şi p - x i l e n u l s î n t folosiţi p e n t r u f a b r i c a r e a a c i z i l o r
t e r e f t a l i c i n e c e s a r i în i n d u s t r i a f i b r e l o r şi răşinilor s i n t e t i c e (teron, terilenă), i a r o - x i l e n u l , în
v e d e r e a obţinerii a n h i d r i d e i f t a l i c e . M a t e r i a primă o c o n s t i t u i e b e n z i n a obţinută p r i n reformare
catalitică ( v . „ P e t r o l u l " ) .

Alchilbenzeni liniari superiori se pot obţine printr-un proces cata­


litic continuu din fracţiuni de w-alcani (C —C , C — C , C _ ) şi benzen. 10 13 n 14 12 15

P r o c e s u l c o n s t ă în e s e n ţ ă d i n p a t r u e t a p e , şi a n u m e : o secţie p e n t r u h i d r o t r a t a r e a p e t r o ­
l u l u i l a m p a n t , în c a r e , c u a j u t o r u l u n u i s t r a t d e s i t e m o l e c u l a r e , a r e l o c s e p a r a r e a n - a l c a n i l o r
d e z z o a l c a n i şi d e h i d r o c a r b u r i c i c l i c e d i n p r o d u s u l i n i ţ i a l ; o secţie d e d e h i d r o g e n a r e c a t a l i t i c ă
a / i - a l c a n i l o r l a n - a l c h e n e l e c o r e s p u n z ă t o a r e f o l o s i n d u n c a t a l i z a t o r f i x ; o secţie în c a r e a l c h e n e l e
sînt a l c h i l a t e c a t a l i t i c c u b e n z e n l a a l c h i l b e n z e n i ; o secţie d e fracţionare p e n t r u s e p a r a r e a
alchilbenzenilor liniari de a l c h i l a t u l greu obţinut c a subprodus (fig. 60).

H I DE OCAEBUEI AEOMATICE
POLINUCLEAEE

Hidrocarburile aromatice polinucleare conţin în molecula lor m a i


multe cicluri formate din şase atomi de carbon.
După poziţia pe care o ocupă nucleele benzenice în moleculă, hidro­
carburile aromatice polinucleare pot f i : cu nuclee izolate sau cu nuclee
condensate (nuclee cu cîte doi atomi de carbon comuni).

HIDEOCAEBUEI AEOMATICE
POLINUCLEAEE CU N U C L E E IZOLATE

Aceste hidrocarburi pot avea nucleele benzenice legate direct/* ca.


de exemplu la bifenil (difenil), C H — C H , sau legate prin intermediul 6 5 6 5

unor atomi de carbon, cum este la difenilmetan, C H —CH —C H 1 6 5 2 6 6

H H H H H H H H
c-c c-c c-c c-c
S \ S \ z \ ^ \
HC C-C CH HC C-CH -C 2 CH
\ / \ / \ / \ /
C= C C= C C= C C= C
H H H H H H H H
Bifenil Difenilmetan
14 - c. 134.
210 HIDROCARBURI AROMATICE POLINUCLEARE

B i f e n i l u l sau fenilbenzenul, C H — C H , se găseşte în cantităţi mici


6 5 6 5

în gudroane de huilă. Dintre metodele de preparare, cele mai importante


sînt următoarele :
1. Condensarea benzenului eu eliminare de hidrogen, care se reali­
zează trecînd vapori de benzen printr-un tub încălzit la 700°C ( I f . Ber-
thelot, 1866). D i n benzen se formează radicalul fenil, care se leagă cu alt
radical f e n i l :
C H —> C H • + H •
6 6 6 5

2C H • —• C H — C H ; 2 H •
6 5 6 5 6 5 H 2

2. Tratarea cu cupru metalic fin divizat a iodbenzenului la circa 230°C :

H H H H H H H H
C= G C= C C= C C= C
/ \ i" ] / \ / \ / \
HC C4-J + 2Cu + J—C CH -> HC C-C CH + 2CuJ
\ / S •\ / \ / \ /
C-C c-c c-c c-c
H H H H H H H H

Bifenilul este o substanţă cristalină, incoloră, cu miros aromatic;


se topeşte la 71°C şi fierbe la 254°C.
Proprietăţile l u i chimice sînt influenţate de existenţa celor două
nuclee aromatice. Se poate nitra, clorură, bromura, sulfona e t c , ca ori­
care hidrocarbură aromatică. Suportă temperaturi ridicate fără modifi­
cări ; de aceea se foloseşte în industrie ca lichid transportor de căldură.
Unii derivaţi ai bifenilului sînt utilizaţi în industria coloranţilor.
Fenilmetanii sînt derivaţi de substituţie ai metanului cu 2,3 sau 4
radicali fenil.
Difenilmetanul, C H — C H — C H , se obţine uşor prin acţiunea clo­
6 5 2 6 5

r u r i i de aluminiu asupra unui amestec de benzen şi diclormetan (reacţia


Friedel-Crafts) :

2 C H + CH C1
6 6 2 2
( A 1 C l 3 )
-> C H - C H - C H + 2HC1
6 5 2 6 5

Difenilmetanul este o substanţă cristalină cu miros de portocale;


fierbe la 262°C. D i n punct de vedere chimic prezintă proprietăţi atît ale
benzenului, cît şi ale grupei C H . 2

Atomii de hidrogen ai acestei grupe sînt foarte mobili şi pot f i uşor


înlocuiţi. Astfel, sub acţiunea oxidanţilor se obţine o cetonă, benzofenonâ :

C H -CH -C H
6 5 2 6 5 + 20 C H -CO-C H
6 5 6 5 + H 0
2

Benzofenonâ
HIDROCARBURI AROMATICE POLINUCLEARE CU NUCLEE CONDENSATE 211

Sub acţiunea temperaturii ridicate, difenilmetanul suferă o dehidro­


genare şi rezultă fluoren :
CH CH CH CH
• \ / \ S\ / \
HC CH HC CH HC C-C CH
I II II I ——• I II II I
HC C C CH - H 2
HC C C CH
\ / \ /\S \/\/\/
CH C H 2 CH CH C H CH 2

Difenilmetan Fluoren

Difenilmetanul este folosit în industria coloranţilor şi în parfumerie.


Trifenilmetanul, (C H ) CH, se poate obţine prin condensarea ben­
6 5 3

zenului cu cloroform, în prezenta clorurii de aluminiu (reacţia Friedel-


Crafts) :
3C H + 6 6 CHCI3 ( C H ) C H + 3HC1
6 5 3

Este o substanţă cristalină, incoloră, care se topeşte la 92,5°C. A t o m u l


de hidrogen din grupa CH este foarte activ : el poate f i înlocuit, de exem­
plu, cu o grupă alcoolică, trifenilmetanul trecînd în trifenilcarbinol,,
(C H ) C—OH, sau cu un atom de clor, cu formare de trifenilclormetan,
6 5 3

(C H ) C - C l .
6 5 3

Trifenilmetanul şi derivaţii lui sînt produse importante pentru indus­


tria coloranţilor.

HIDROCAEBUEI AROMATICE POLINUCLEAEE


CU N U C L E E CONDENSATE

Naftalina sau naftalenul, C H , este cel mai simplu reprezentant 1 0 8

al hidrocarburilor polinucleare condensate.


Scheletul moleculei de naftalină este format din două nuclee benze­
nice condensate. Această structură a moleculei de naftalină a fost dove­
dită prin reacţii de oxidare.
Prin oxidarea parţială a naftalinei rezultă acidul o-ftalic, o substanţă
formată dintr-un nucleu aromatic de care sînt legate două grupe carboxil
în poziţia orto :
S\/\ / \ / G 0 0 H

I II i I II
V \ C 0 0 H

Naftalina Acid o-ftalic

Aceasta dovedeşte că naftalina conţine un nucleu benzenic şi că.


ceilalţi atomi de carbon din moleculă sînt legaţi de acest nucleu numai
în două locuri, în poziţia orto.
212 HIDROCARBURI AROMATICE POLINUCLEARE

Pentru a demonstra existenţa celui de al doilea nucleu benzenic din


moleculă, naftalina este în. prealabil nitrată în anumite condiţii, pentru
a, se obţine a-nitronaftalina.
Prezenţa grupei — N 0 scade reactivitatea nucleului de care este
2

legată. De aceea, dacă a-nitronaftalina este oxidată se obţine acidul o-


nitroftalie corespunzător. (S-a păstrat nucleul benzenic de care era legată
grupa — N 0 . ) Prin reducere, a-nitronaftalina trece în a-aminonaftalină
2

(a-naftilamină). Prezenţa grupei — N H accentuează reactivitatea nucle­


2

ului de care este legată. De aceea, prin oxidarea ulterioară a a-naftila-


minei se formează acidul o-ftalic. (S-a menţinut nucleul benzenic care nu
eonţine grupa — N 0 . ) 2

NO, NO, NH,


COOH
\ / \
H 0 0 C

| I || oxidare | I || I I | reducere | I || I I | oxidare l|H|


V^COOH < \ / \ / * > HOOC^^^
Acid o-nitroftalic a-Nitronaftalină a-Naftilamină Acid o-ftalic

De aici reiese că molecula naftalinei este formată din două nuclee


benzenice legate între ele prin doi atomi de carbon aşezaţi în poziţie orto.
Molecula naftalinei conţine cinci duble legături, fapt dovedit prin
formarea, la hidrogenare, a decahidronaftalinei, C H , o hidrocarbură cu 10 18

două cicluri saturate :

ClO 1 8
H

Formula naftalinei, stabilită de E. Erlenmeyer ( 1 8 6 6 ) , se aseamănă


ou formula benzenului stabilită de K e k u l 6 . Spre deosebire, însă, de benzen,
eele opt grupe OH ale naftalinei nu sînt echivalente între ele; sînt echi­
valente poziţiile 1 , 4 , 5 , 8 , adică imediat vecine atomilor de carbon comuni
nucleelor benzenice (poziţii notate cu a ) , şi mai sînt echivalente poziţiile
.2,3,6,7 (poziţii notate cu p) :

Prin urmare, spre deosebire de benzen, naftalina poate forma doi


derivaţi monosubstituiţi izomeri. Fapte experimentale confirmă aceste
constatări. De la naftalină derivă u n număr mai mare de derivaţi poli-
substituiţi izomeri decît în cazul benzenului. Astfel, există 1 0 derivaţi
disubstituiţi izomeri, cînd substituenţii sînt identici, şi 1 4 izomeri cînd
.substituenţii sînt diferiţi. Poziţia 1,8 se numeşte peri.
HIDROCARBURI AROMATICE POLINUCLEARE CU NUCLEE CONDENSATE 213

în molecula naftalinei există 11 legături C—C, însă numai 10 electroni


71 proveniţi de la cei 10 atomi de carbon. Repartizarea electronilor iz este
simetrică între cele două inele din moleculă, formînd un fel de ăecet de
electroni (care are un caracter aromatic mai slab decît sextetul de elec­
troni ai nucleului benzenic) :

Analize cu raze X au arătat că molecula naftalinei este plană, iar


legăturile din inele sînt inegale, legăturile a— p fiind ceva mai scurte decît
celelalte.
în mod curent, însă, pentru reprezentarea reacţiilor se foloseşte tot
formula clasică a l u i Erlenmeyer.
Naftalina se găseşte în uleiurile medii provenite de la distilarea gudroa-
nelor de cărbuni, din care se extrage prin cristalizare. Pentru purificare,
naftalina este distilată cu vapori de apă şi apoi sublimată.
. Naftalina este o substanţă albă, cristalizată în foiţe, cu miros carac­
teristic pătrunzător. Se topeşte la 80°C şi fierbe la 218°C. Este volatilă
şi sublimează uşor. N u se dizolvă în apă, dar este solubilă în alcool, benzen
etc. Arde cu f u m mult.
Ca orice hidrocarbură aromatică, naftalina dă numeroase r e a c ţ i i
de s u b s t i t u ţ i e . Astfel, sub acţiunea clorului, la temperatură r i d i ­
cată, se formează a-clornaftalina. Izomerul p-clornaftalina nu se obţine
decît prin metode indirecte :
ci

a-Clornaftalina G-Clornaftalină

Energia de conjugare a naftalinei este de 61 kcal/mol, deci mai mică decît energia de
conjugare a două nuclee benzenice. Aşa se explică faptul că sistemul aromatic la naftalină
este mai puţin stabil decît la benzen. O dovadă este adiţia unor atomi, care se desfăşoară mult
mai uşor. Astfel, trecerea naftalinei în tetrahidronaftalină necesită un consum numai de 25
kcal/mol (un nucleu se menţine aromatic).

Obţinerea cu mai multă uşurinţă a izomerului a decît a izomerultii p


se întîlneşte şi la prepararea altor derivaţi ai naftalinei.
Cu acidul sulfuric concentrat naftalina formează acidul naftalin­
sulfonic C H — S 0 H :
1 0 7 3

C 1 0 H - H + H O - S 0 - O H -> C H - S O H + H 0
7 2 1 0 7 3 2

Naftalina Acid naftalinsulfonic


214 HIDROCARBURI AROMATICE POLINUCLEARE

Dacă sulfonarea se face la 100°C, rezultă acidul a-naftalinsulfonic,


pe cînd la 160°C se obţine acidul p-naftalinsulfonic.
Cu acidul azotic concentrat formează a-nitronaftalina, C H — N 0 : 1 0 7 2

C 1 0 H -H + HO-N0
7 2 -> C H - N O + H 0
1 0 7 2 2

Naftalină a-Nitronaftalină

Izomerul p-nitronaftalina se obţine prin metode indirecte.


în condiţii mai energice de sulfonare sau nitrare pot f i substituiţi doi
sau trei atomi de hidrogen, obţinîndu-se acizii naftalin-di- şi trisulfonici,
respectiv d i - şi trinitronaftalina.
Eeacţiile naftalinei cu acidul sulfuric şi cu acidul azotic sînt mult
folosite în tehnică pentru obţinerea produselor respective, necesare fabri­
cării coloranţilor organici, tananţilor sintetici, lacurilor şi vopselelor etc.
Naftalina ca atare mai este folosită şi ca insecticid.
Oxidanţii energici transformă naftalina în acid o-ftalic. Oxidarea
naftalinei se produce cu mai multă uşurinţă decît la benzen. La omologii
naftalinei, oxidanţii atacă catena laterală şi nu nucleul benzenic.
Naftalina poate da şi r e a c ţ i i d e a d i ţ i e . Astfel, clorul activ
formează cu naftalina două produse de adiţie : diclorură de naftalină
şi tetraclorură de naftalină. Proprietatea de a da reacţii de adiţie este mai
accentuată la naftalină decît la benzen; deci naftalina are un caracter
mai nesaturat.
Cea mai importantă reacţie de adiţie a naftalinei este hidrogenarea.
Naftalina, prin hidrogenare, formează, după condiţiile în care are loc
reacţia de adiţie, dihidronaftalina, tetrahidronaftalina şi decahidronaf-
talina; ultimii doi compuşi, cunoscuţi sub numele de tetralină şi decalinâ 9

sînt valoroşi dizolvanţi :

CH C H 2 CH CH 2 0

• \ / \ / \ H / \ "
HC C CH 2 HC2 C CH 2

I li I
HC C CH HC2 C GH 2
2
\ / H \ /
CH C H 2 CH 2 CH 2

1,2,3,4-Ţetrahidronaftalină Decahidronaftalină (decalină)


(tetralină)

Antracenul, C H , este o hidrocarbură aromatică cu trei nuclee


14 10

condensate; deci are două perechi de atonii de carbon comuni:


HIDROCARBURI AROMATICE POLINUCLEARE CU NUCLEE CONDENSATE 215

Molecula antracenului conţine şapte duble legături astfel repartizate,


încît rezultă două nuclee benzenice, iar al treilea nucleu, numai cu două
duble legături conjugate. Această formulă, ca şi formula l u i Kekul6 a
benzenului, are unele neajunsuri; de exemplu, prevede un număr mai
mare de derivaţi monosubstituiţi izomeri decît există în realitate. Ea se
foloseşte însă în mod curent, deşi calculele mecanicii cuantice prevăd
pentru antracen o formulă electronică mai corespunzătoare proprietă­
ţilor l u i :
»

în molecula antracenului există 14 electroni iz repartizaţi în cele t r e i


cicluri benzenice. Prin urmare, densitatea electronilor 71: la antracen este
14/3 = 4,6 pentru fiecare ciclu, deci mai mică decît la naftalină (5 elec­
troni 7i pe ciclu) cum şi la benzen (6 electroni iz pe ciclu).
Densitatea maximă de electroni este la legăturile 1,2 ; 3,4; 5,6 şi
7,8; după cum reiese şi din cele patru structuri limită ale antracenului :

/\/\/\ /\/\/\ /\/\/\ /\/\/\


» I I I ^ I II I I ^ I I I i ^ I ! I II
\/\/\S \/\/\S \/\/\/

Măsurătorile distanţelor interatomice confirmă cele arătate; se


observă că unde densitatea de electroni este mare, distanţa între atomii
de carbon este mică.
Eeactivitatea deosebit de mare a atomilor de carbon 9 şi 10, pentru
care teoria legăturilor de valenţă nu dă explicaţii, ar putea f i lămurită
ţinînd seamă de energia de conjugare a antracenului de 86 kcal/mol şi
că prin anularea conjugării la nucleul din mijloc (ceea ce necesită o energie
de 14 kcal/mol), rămîn cele două nuclee laterale, benzenice (avînd o
energie de conjugare de 72 kcal/mol). Faptul că în modul acesta sistemul
dobîndeşte o mare stabilitate dovedeşte că atomii 9 şi 10 de carbon sînt
favorizaţi în reacţie.
Ca şi în cazul naftalinei, antracenul nu are toţi atomii de carbon
echivalenţi. Sînt echivalenţi atomii de carbon din poziţiile 1,4,5,8, numite
a, cum şi cei din poziţiile 2,3,6,7, numite (3. Poziţiile 9 şi 10, numite mezo
(uneori y), se deosebesc de poziţiile precedente; ele sînt mai uşor atacate
în reacţiile chimice. De aici rezultă că de la antracen se obţin trei deri­
vaţi monosubstituiţi izomeri.
Antracenul se găseşte în fracţiunea grea a gudroanelor de cărbuni
(uleiul de antracen), de unde se extrage prin cristalizare şi purificare.
Se poate obţine şi prin diferite sinteze.
216 HIDROCARBURI AROMATICE POLINUCLEARE

E l cristalizează în foiţe incolore, cu fluorescenţă albastră. Se topeşte


la 216,6°C şi fierbe la 311°C. Este greu solubil în alcool şi eter; se dizolvă
însă bine în benzen, la temperatura de fierbere.
Antracenul este mai reactiv decît naftalina. E l formează de prefe­
rinţă reacţii de adiţie.
Prin hidrogenarea antracenului rezultă 9,10-dihidroantracenul.
I n condiţii energice de hidrogenare (hidrogenare catalitică), reducerea
antracenului este mai înaintată (se pot adiţiona chiar pînă la opt atomi
de hidrogen).
Prin oxidarea antracenului (cu anhidridă cromică) se obţine canti­
tativ antrachinonă :
o
+ 30 • \ / \ / \
I I II I • | + H 2 0
\ / \ / \ /
II
O
Antracen Antrachinonă

Industrial, reacţia se realizează catalitic trecînd un amestec de vapori


de antracen şi aer peste catalizator de pentoxid de vanadiu la circa 300°C.
Prin acţiunea clorului sau a bromului, la 0°C, rezultă derivaţi dihalo-
genaţi de adiţie în poziţiile 9 şi 10 :

/ \ / \ / \
I I II I
\/\/\S

La temperatura obişnuită sau la slabă încălzire rezultă un derivat


halogenat de substituţie în poziţia 9.
Derivaţii a-şi p-halogenaţi se obţin numai pe cale indirectă.
Antracenul poate da de asemenea reacţii de nitrare şi de sulfonare.
Antracenul poate da sinteze dien, de exemplu cu anhidrida maleică :

>
HC—CO HC—CO
O

HC-CO HC—CO

Faptul că antracenul dă de preferinţă reacţii de adiţie şi mai rar


reacţii de substituţie îl apropie mai mult de hidrocarburile nesaturate
HIDROCARBURI AROMATICE POLINUCLEARE 217

decît de hidrocarburile aromatice, ca de exemplu fenantrenul şi naftalina,


a căror comportare este mai apropiată de a benzenului.
Antracenul are o deosebită importanţă pentru fabricarea materiilor
prime folosite în industria coloranţilor, cum sînt antrachinonă şi alizarina.
Fenantrenul, C H , este u n izomer al antracenului.
14 10

Molecula fenantrenului conţine trei nuclee aromatice condensate,


însă, spre deosebire de antracen, la care condensarea nucleelor benzenice
se face în linie dreaptă — condensare liniară —, la fenantren, condensarea
se face în unghi — condensare angulară :

Fenantrenul formează un număr mare de izomeri, şi anume 5 deri­


vaţi monosubstituiţi izomeri, 25 derivaţi disubstituiţi izomeri etc. Ca
şi antracenul, se găseşte în fracţiunea grea a gudroanelor de cărbuni,
de unde se extrage.
Este o substanţă cristalină, albă, care se topeşte la 100°C si fierbe
la 340°C.
Fenantrenul are un caracter mai slab aromatic decît naftalina. Cele
mai reactive poziţii sînt poziţiile 9 şi 10 ; de aceea, derivaţii în aceste poziţii
se formează mai uşor decît izomerii lor (de obicei, însă, sînt amestecaţi
cu proporţii mici din ceilalţi izomeri).
Importanţa fenantrenului în tehnică este redusă; în natură, însă,
se găsesc multe substanţe de importanţă biologică care conţin în moleculă
scheletul fenantrenic (unii acizi din răşini, alcaloizi etc).

PETROLUL

COMPOZIŢIA ŞI C L A S I F I C A R E A PETROLULUI

Petrolul brut (numit şi ţiţei) este un produs de natură organică, care


se găseşte în pămînt, formînd zăcăminte. E l este un lichid vîscos, a cărui
culoare variază de la galben-verde pînă la negru, avînd reflexe colorate
diferit. Mirosul petrolului este caracteristic. Densitatea l u i este cuprinsă
între 0,750 şi 0,970. Petrolul nu este solubil în apă.
F o r m a r e a petrolului. Dintre diferitele teorii asupra formării petro­
lului, teoria originii organice este cea mai acceptată. Conform acestei
teorii petrolul s-a format din mîlul rezultat din resturi de plante şi ani­
male inferioare din apele mărilor (plancton), care, prin depunere la mare
218 PETROLUL

adîncime în fundul apelor, în decurs de milioane de ani, a suferit procese


de descompunere şi transformare. Aceste procese s-au produs în absenţă
de aer şi sub influenţa căldurii terestre, a presiunii ridicate şi, probabil,
a unor bacterii anaerobe. Eol important se pare că revine şi mîlului mine­
ral drept catalizator al unor procese chimice de transformare a grăsimilor.
Mîlul negru unsuros de pe
fundul apelor stătătoare, format
din materii organice în putre­
facţie şi din mîl mineral, se nu­
meşte sapropel. E l constituie
primul stadiu de transformare a
substanţelor organice care are
loc în timpul sedimentării şi stă
la baza formării bitumului în
etapa următoare, mai lungă, cînd
se produc transformări biochi­
mice şi geochimice.
Formarea zăcămintelor de
petrol are loc ulterior, în urma
unor procese de migraţie şi acu­
mulare prin care au luat naştere
concentraţii mari de petrol în
sectoare relativ mici din scoarţa pămîntului.
Petrolul se găseşte în zăcăminte primare sau în zăcăminte secundare,
în care el a pătruns prin migrare din zăcămintele primare sub acţiunea
presiunii gazelor. (Eocile de înmagazinare, cum sînt calcarul, gresia,
dolomitul, marnele şi nisipul, au totdeauna pori şi fisuri).
După pătrunderea în roca rezervor, petrolul poate să se separe de
apă şi de gaze care îl însoţesc formînd trei straturi distincte, el aşezîndu-se
în acelaşi rezervor, sub gaze şi deasupra apei (fig. 61). în zăcămînt, petrolul
se găseşte sub presiune din cauza hidrocarburilor gazoase dizolvate în
petrol.
Ţ a r a n o a s t r ă e s t e b o g a t ă în p e t r o l . P r i n c i p a l e l e n o a s t r e z ă c ă m i n t e d e p e t r o l s e g ă s e s c
în O l t e n i a ( l a T g . J i u ) , M u n t e n i a ( c î m p u l p e t r o l i f e r D î m b o v i ţ a - P r a h o v a şi c e l d i n P i t e ş t i ) ,
M o l d o v a ( z o n a petroliferă B a c ă u ) . î n p r e z e n t s e c o n t i n u ă cercetările în v e d e r e a d e s c o p e r i r i i
a l t o r z ă c ă m i n t e d e p e t r o l , p r i n a căror e x p l o a t a r e r a ţ i o n a l ă i n d u s t r i a n o a s t r ă petrolieră să i a
o d e z v o l t a r e crescîndă.

Petrolul se extrage din zăcăminte prin sonde.


Exploatarea petrolului.
Săparea sondelor se face prin metode mai vechi de izbire, sau prin metode
mai noi de foraj rotativ. Ca metode de extracţie se cunosc : erupţia natu­
rală, erupţia forţată şi extracţia mecanică (pompare).
E r u p ţ i a n a t u r a l ă s e p r o d u c e cînd p r e s i u n e a ţ i ţ e i u l u i în z ă c ă m î n t e s t e s u f i c i e n t d e m a r e
c a să-1 r i d i c e p r i n s o n d ă , p î n ă l a s u p r a f a ţ ă . C î n d p r e s i u n e a în z ă c ă m î n t n u e s t e s u f i c i e n t d e
mare> a t u n c i r i d i c a r e a p e t r o l u l u i l a s u p r a f a ţ ă e s t e a j u t a t ă p r i n i n t r o d u c e r e d e a e r s a u g a z e
COMPOZIŢIA PETROLULUI 219

c o m p r i m a t e p î n ă în z ă c ă m î n t . C u t o a t e a c e s t e a , l a u n m o m e n t d a t , z ă c ă m î n t u l d e p e t r o l t r e b u i e
să f i e e x p l o a t a t p r i n p o m p a r e . M u l t e z ă c ă m i n t e , c h i a r d e l a î n c e p u t n u a u p r e s i u n e s u f i c i e n t ă
p e n t r u o erupţie n a t u r a l ă s a u a j u t a t ă şi d e c i t r e b u i e e x p l o a t a t e p r i n p o m p a r e .

Compoziţia petrolului. Petrolul este un amestec de hidrocarburi (hi­


drocarburi gazoase şi solide dizolvate în hidrocarburi lichide), care mai
conţine şi alţi diferiţi compuşi, în proporţii mici, ca de exemplu: compuşi
cu oxigen, compuşi cu sulf, compuşi cu azot şi diferite substanţe minerale.
Nefiind o substanţă unitară, petrolul brut nu are punct de fierbere
constant.
Variaţia, în limite destul de largi a proprietăţilor petrolului: cu­
loarea, densitatea, vîscozitatea, este o urmare a varietăţii compoziţiei
chimice a componentelor, cum şi a proporţiilor în care se găsesc.
Hidrocarburile existente în petrol fac parte din următoarele clase :
alcani, cicloalcani şi hidrocarburi aromatice. Petrolul nu conţine hidro­
carburi aciclice nesaturate (acestea apar însă în unele produse de cra­
care).
a) A l c a n i i intră în proporţia cea mai mare în petrol. E i se
găsesc mai ales în fracţiunile uşoare. Astfel, gazele de sondă sînt alcă­
tuite aproape numai din alcani inferiori care se găsesc amestecaţi în
zăcămînt (adeseori ei erup din pămînt formînd gaze naturale). în frac­
ţiunile cu puncte de fierbere mai înalte (fracţiuni medii) proporţia de
alcani scade. însă „parafina", care este o fracţiune obţinută prin disti­
larea păcurii, este formată din alcani cu număr mare de atomi de
carbon (chiar peste 100).
b) C i c l o a l c a n i i ( n a f t e n e l e ) se găsesc de asemenea
în proporţie mare. în petroluri există numai naftene cu cicluri de C şi 5

C . în fracţiunile inferioare se găsesc derivaţi ai ciclopentanului şi ciclo­


6

hexanului cu una sau mai multe catene alchilice de lungimi variate,


în fracţiunile superioare sînt prezente naftene policiclice cu 2—6 ci­
cluri, în a căror molecule se găsesc şi catene alchilice.
c) H i d r o c a r b u r i l e a r o m a t i c e se găsesc în proporţie
mai redusă decît celelalte hidrocarburi. Totuşi, proporţia lor în petrol
variază în limite foarte largi. Astfel, în fracţiunile uşoare se găsesc în
proporţie de 10—25% hidrocarburi aromatice monociclice; infracţiunile
superioare, care fierb peste 200°C, creşte conţinutul în compuşi cu
mai multe nuclee aromatice. Cu cît conţinutul în hidrocarburi aromatice
din fracţiunile grele este mai mare, cu atît petrolul respectiv conţine
mai mult asfalt.
Dintre celelalte clase de substanţe organice care se găsesc în petrol,
se menţionează compuşii cu oxigen : acizi graşi, acizi naftenici şi fenoli,
care imprimă petrolului caracter acid; compuşii cu sulf: hidrogen sul­
furat, mercaptani e t c , care imprimă petrolului miros neplăcut; compuşii
cu azot, care au caracter bazic; diferite substanţe organice cu structură
complexă denumite asfoltene.
220 PETROLUL

Clasificarea petrolurilor. Pe baza compoziţiei chimice, respectiv a


predominării unor categorii de hidrocarburi, petrolurile au fost clasificate
în mai multe t i p u r i :
1. Petrol parafinos, caracterizat prin procentul mai ridicat în alcani
(pînă la 78%), aşa cum sînt în general petrolurile americane.
2. Petrol asfaltos, caracterizat prin procentul mare de hidrocarburi
aromatice (în fracţiunile uşoare) cît şi de substanţe asfaltoase, aşa cum
sînt petrolurile din Caucaz (U.E.S.S.).
3. Petrol de tip intermediar, caracterizat prin procentul mare fie
de cicloalcani, fie de alcani şi hidrocarburi aromatice.
Această clasificare nu este însă rigidă, ci numai de orientare; există
şi clasificări după alte criterii.
în ţara noastră, cele mai numeroase sînt petrolurile parafino-nafteno-aromatice (52%),
cărora le urmează, în ordinea frecvenţei, petrolurile parafino-naftenice (37%), nafteno-aroma-
tice (8%) şi parafinice ( 3 % ) .
Caracteristic petrolurilor româneşti este abundenţa compuşilor aromatici, în deosebi
în fracţiunile inferioare; de aceea benzinele româneşti conţin 10 — 2 0 % hidrocarburi aromatice.
De asemenea, caracteristic este conţinutul foarte redus de asfaltene şi de compuşi cu sulf.

P R E L U C R A R E A P E T R O L U L U I

Petrolul brut extras din pămînt este impurificat cu apă şi sub­


stanţe minerale în suspensie, a căror separare se face de obicei înainte
de prelucrare. Operaţiile la care este supus petrolul se grupează î n :
— procedee de fracţionare (care constau în desbenzinarea gazelor de
sondă, distilarea fracţionată şi rafinarea distilatelor);
— procedee de transformare chimică a unor fracţiuni (care se ba­
zează pe fenomenul de descompunere sau de condensare a moleculelor
componentelor din fracţiuni).

PRELUCRAREA PRIMARĂ A P E T R O L U L U I

Dczbenzinarea gazelor de sondă. Petrolul brut extras din sonde


este însoţit de hidrocarburi gazoase care formează aşa-numitele gaze
de sondă. De aceea, prima operaţie la care este supus petrolul, după
extragerea l u i d i n zăcămînt, este îndepărtarea gazelor de sondă.
O dată cu gazele propriu-zise sînt, însă, antrenate din petrolul brut
şi o parte din hidrocarburi condensabile la presiunea atmosferică : izo-
pentanul, w-pentanul şi omologii l u i superiori pînă la octan şi nonan.
Aceste hidrocarburi, împreună cu o parte din butan şi proporţii reduse
de propan, sînt separate prin diferite metode din gazele de sondă (ope­
raţie denumită ăesbenzinare) şi formează gazolina.
D i n gazolină se poate obţine u n amestec de propan şi butan, care,
comprimat în butelii, este distribuit pentru consum („aragaz"), precum
şi un concentrat de izopentan, folosit la fabricarea benzinelor de avion.
PRELUCRAREA PRIMARA A PETROLULUI 221

Amestecul de hidrocarburi gazoase C —C (gaze sărace) rămas d i n x 4

gazele de sondă este folosit de obicei drept combustibil la locul de pro­


ducţie sau transportat prin conducte pentru alte întrebuinţări.
Distilarea fracţionată a petrolului. Se deosebesc următoarele etape :
1. Fracţionarea petrolului prin distilare la presiune normală (disti­
lare primară) se face în instalaţii speciale prevăzute cu coloane de dis-

Slf
• Benzina uşoara
(30-WO°C)
Benzina medie
(W0-150°C)
filei I ^
>
T ^ Benzina grea
Petrol
(150-200^0)
(200-250 0),o

Motorină (250 - 350 °C)


Păcură (>350°C)

Fig. 62. Distilarea fracţionată primară a ţiţeiului


1 — c u p t o r ; 2, 3, 4, 5 — coloane de distilare.

tilare de diferite sisteme. Prin distilarea petrolului se obţin fracţiuni


cu puncte de fierbere pînă la 370°C (fig. 62).
B e n z i n e l e formează prima fracţiune obţinută la distilarea petrolu­
lui. Ele sînt lichide incolore cu miros eterat, alcătuite din hidrocarburi
C —0 , care distilă între 30 şi 200°C. î n ce priveşte separarea după punctele
5 10

de fierbere se deosebesc : benzina uşoară, fracţiunea care distilă între


30 şi 100°C; benzina medie I , între'100 şi 125°C, şi benzina medie I I T

între 125 şi 150°C; benzina grea I , între 150 si 175°C, si benzina grea I I ,
între 175 şi 200°C.
Componentele principale ale benzinelor sînt alcani (40 — 75%) şi
cicloalcani (20—60%) cu C — C . Conţinutul de hidrocarburi aromatice
5 10

al benzinelor este, în medie, 10—12%. Sînt însă şi unele petroluri


care dau benzine ce conţin chiar pînă la 4 0 % hidrocarburi aromatice..
Benzinele se folosesc în special drept carburanţi pentru motoare
cu explozie, apoi ca dizolvanţi, agenţi de extracţie etc.
Cifra octanică. U n a d i n p r o p r i e t ă ţ i l e i m p o r t a n t e a l e b e n z i n e l o r d r e p t c a r b u r a n ţ i e s t e
detonanţa. P r i n d e t o n a n ţ ă s e î n ţ e l e g e e x p l o z i a , r e s p e c t i v z g o m o t u l c a r e a p a r e în t i m p u l
funcţionării m o t o r u l u i c u e x p l o z i e , c a u z a t n u de u n efect m e c a n i c , c i d e a p r i n d e r e a p r e a d e ­
v r e m e a a m e s t e c u l u i benzină-aer l a f a z a de c o m p r e s i e . A c e a s t a a r e consecinţă l o v i r e a î n
p i s t o n înainte d e a f i a j u n s lă c u r s a m a x i m ă .
Apariţia a c e s t o r a r d e r i d e t o n a n t e d e p i n d e d e construcţia m o t o r u l u i , de condiţiile d e
l u c r u , d a r m a i ales de calitatea c a r b u r a n t u l u i .
P e n t r u a m ă r i p u t e r e a u n u i m o t o r p r i n c o m p r e s i e m a i m a r e , c u m şi p e n t r u r e d u c e r e a
c o n s u m u l u i d e c a r b u r a n t , s e prepară b e n z i n e cît m a i a n t i d e t o n a n t e . C a măsură p e n t r u c a l i ­
t a t e a u n e i b e n z i n e în c e p r i v e ş t e d e t o n a n ţ a s e foloseşte cifra octanică.
222 PETROLUL

D e t o n a n ţ a u n e i b e n z i n e s e i a în c o m p a r a ţ i e c u a c e e a a u n o r s u b s t a n ţ e d e referinţă. î n
a c e s t s c o p s e foloseşte izooctanul, c o n s i d e r a t c u cifră o c t a n i c ă 1 0 0 , şi heptanul normal, consi­
d e r a t c u cifră o c t a n i c ă 1. C i f r a o c t a n i c ă a u n e i b e n z i n e e s t e a c e e a c a r e indică c o n ţ i n u t u l p r o c e n ­
t u a l în i z o o c t a n a l u n u i a m e s t e c d e i z o o c t a n c u n - h e p t a n , a v î n d aceeaşi d e t o n a n ţ ă c a b e n z i n a
cercetată.
D e t o n a n ţ a h i d r o c a r b u r i l o r d i n aceeaşi s e r i e d e p i n d e d e m a s a m o l e c u l a r ă ( p u n c t u l de
f i e r b e r e ) . C e l e m a i d e t o n a b i l e sînt a l c a n i i l i n i a r i , i a r c e l e m a i puţin d e t o n a b i l e , c i c l o a l c a n i i
( n a f t e n e l e ) , a l c h e n e l e , h i d r o c a r b u r i l e a r o m a t i c e ş i , în s p e c i a l , i z o a l c a n i i .
A n t i d e t o n a n ţ a c a r b u r a n ţ i l o r d e a u t o m o b i l e şi a v i o a n e e s t e m u l t a c c e n t u a t ă p r i n a d ă u ­
g a r e a u n o r cantităţi m i c i de i n h i b i t o r i . în a c e s t s c o p se foloseşte t e t r a e t i l - p l u m b , ( C H ) P b , 2 5 4

c ă r u i a i s e m a i a d a u g ă 1 , 2 - d i c l o r e t a n s a u 1 , 2 - d i b r o m e t a n ( i n v e d e r e a evitării d e p u n e r i i p l u m ­
b u l u i în c i l i n d r u l m o t o r u l u i ) .

P e t r o l u l l a m p a n t este un lichid incolor, cu uşoară fluo­


rescentă. E l este alcătuit din componenţi care distilă între 2 0 0 şi 250°C.
Petrol I este fracţiunea 2 0 0 — 2 3 0 ° C , iar petrol I I fracţiunea 2 3 0 — 2 5 0 ° C .
Componenţii sînt în mare parte hidrocarburi cu C —C , alături de care 10 15

se mai găsesc compuşi cu oxigen (acizi, fenoli) şi compuşi cu sulf.


Dintre hidrocarburi s-au putut separa din petrolul lampant atît
hidrocarburi saturate aciclice cu molecule mai mari decît C , cît şi 10

hidrocarburi aromatice (în proporţii de 2 0 — 5 0 % ) . De asemenea şi pro­


centul de hidrocarburi naftenice este destul de ridicat.
în afară de întrebuinţarea l u i uzuală pentru iluminat şi încălzit,
petrolul lampant este folosit tot mai mult drept carburant pentru mo­
toare cu explozie, pentru turboreactoare de aviaţie (în amestec cu ben­
zină grea) şi pentru rachete cosmice (în amestec cu oxigen).
M o t o r i n a este alcătuită din componenţi care distilă între 2 5 0
şi 290°C, formînd motorina I , şi între 2 9 0 şi 350°C, formînd motorina I I .
Este un lichid galben-brun. Hidrocarburile care o compun sînt cu C — 12

C , atît cele cu caracter saturat (aciclice şi ciclice) cît şi cele aromatice,


20

proporţia lor variind foarte mult. Principalii compuşi cu oxigen prezenţi


în motorine sînt acizii nafteniei şi acizii graşi (cazul motorinelor din pe­
trolurile din ţara noastră).
Motorina este întrebuinţată mai ales drept combustibil pentru mo­
toarele Diesel şi pentru instalaţii termice cu injectoare. Ea se mai folo­
seşte ca lubrifiant pentru maşini frigorifere, drept component lichid pen­
t r u fabricarea unsorilor consistente etc.
P ă c u r a este reziduul care rămîne de la distilarea petrolului
brut. Este un lichid vîscos, de culoare neagră, alcătuită din hidrocarburi
•cu puncte de fierbere mai mari de 350°C. Cantitativ, reprezintă aproxi­
mativ jumătate din petrolul supus distilării primare. Prin prelucrarea
mai departe a păcurii se obţin : uleiurile, parafina şi asfaltul.
Păcurile provenite din petroluri cu caracter diferit au proprietăţi
diferite; de aceea, şi utilizarea lor este variată. Astfel, unele păcuri
se folosesc drept combustibil în motoare Diesel (in amestec cu motorina)
sau la instalaţii termice cu injectoare; altele sînt supuse unor tratamente,
fie pentru extragerea uleiurilor (prin distilare), fie pentru obţinerea
benzinelor (prin cracare).
PRELUCRAREA PRIMARĂ A PETROLULUI 223

2. Fracţionarea păcurii prin distilare la presiune redusă (distilare


secundară) se face pentru a coborî temperatura de fierbere a componen­
ţilor care la presiune normală nu pot f i distilaţi deoarece se descompun.
Prin această fracţionare a păcurii (fig. 63) se obţin motorine, mai ales
grele, şi uleiuri, lichide vîscoase, incolore sau colorate de la galben pînă
la brun.
U l e i u r i l e sînt alcătuite din hidrocarburi cu C — C , cu structură 2 0 5 0

complexă, conţinînd în cea m i i mare parte cicluri aromatice şi naftenice.


Spre deosebire de alte fracţiuni petroliere, uleiurile nu sînt diferen­
ţiate după domeniul temperaturilor de fierbere, ci după viscozitate, care
este cea mai importantă caracteristică a unui lubrifiant. Uleiurile se
întrebuinţează pentru ungerea maşinilor şi a motoarelor cu abur şi cu
explozie, pentru izolarea electrică, la transformatoare.
Folosirea lubrifianţilor pentru scopuri fundamental diferite ((motoare
Diesel, motoare cu abur, automobile, mecanisme de ceasornicej[etc.}

Fig. 6 3 . D i s t i l a r e a fracţionată secundară :


1 — c u p t o r ; 2 — coloană c u v i d ; 3 — coloană de r e f l u x ; 4 — instalaţie de e v a c u a r e .

necesită şi calităţi deosebite. Deoarece calităţile cerute nu pot f i obţinute


însă numai prin alegerea fracţiunii petroliere, se folosesc adaosuri fie de
uleiuri de provenienţă animală sau vegetală (uleiuri compoundate), fie de
aşa-numiţii aditivi, substanţe care în doze mici influenţează esenţial caii-
224 PETROLUL

tăţile unui ulei (viscozitate, comportare la temperaturi joase sau înalte,


stabilitate la oxidare etc).
P a r a f i n a se obţine din produsele distilării secundare a unei
păcuri parafinoase. Separarea parafinei de uleiuri se face prin răcire la
temperatură joasă în vederea cristalizării ei, după care urmează separarea
cristalelor de parafină prin filtrare, t o t la temperatură joasă, sau uneori
prin centrifugare.
D i n punctul de vedere al compoziţiei chimice, parafina este formată
«dintr-un amestec complex de alcani cu număr mare de atomi de carbon
(C i—C ).
2 30

Parafina este o masă semiopacă, insolubilă în apă şi alcooli, solubilă


i n benzen, sulfură de carbon etc. Calităţile parafinei (parafină pentru
chibrituri, parafină moale, parafină semitare şi parafină tare) sînt deter­
minate de^ punctul de congelare, conţinutul în uleiuri, dar şi de culoare
-şi miros. I n funcţie de aceste calităţi, parafina se întrebuinţează în can­
tităţi mari la fabricarea luminărilor, pentru impermeabilizarea ţesăturilor
,şi a hîrtiei, ca adaos la pulberi şi explozivi, drept component la fabricarea
cerurilor, ca izolant electric etc.
V a s e l i n a b r u t ă sau p e t r o l a t u m este un produs alif ios, m i -
crocristalin, care se obţine din reziduurile de la distilare, bogate în produse
parafinoase. Prin rafinare se obţine apoi vaselina farmaceutică, de culoare
galbenă sau albă (punct de picurare 35—60°C). Vaselina este folosită în
medicină şi cosmetică, iar în tehnică ca lubrifiant şi agent anticorosiv.
Vaselina artificială se prepară prin dizolvarea parafinei, cu adaos
de cerezină, în uleiuri minerale rafinate. Ea este inferioară calitativ vase­
linei naturale.
A s f a l t u l sau b i t u m u l se obţine ca reziduu de distilarea
păcurii sau de la oxidarea acesteia. E l este o masă neagră, moale, plastică
şi lipicioasă, care pe măsură ce distilarea este înaintată devine din ce în
-ce mai dură. Asfaltul, din punct de vedere chimic, este un amestec de
hidrocarburi grele, mai ales aromatice cu multe cicluri, apoi acizi şi răşini
<ÎU molecule mari şi alte diferite substanţe ce conţin oxigen. E l este între­
buinţat pentru impregnarea cartonului (carton asfaltat), pentru etan-
.şarea mufelor şi conductelor din industria chimică, ca liant pentru b r i -
ohete, ca mijloc rudimentar de protecţie a fierului contra ruginii, ca mate-
xial izolant, sau, în amestec cu asfaltul natural, la pavarea drumurilor.
C e r e z i n a , n u m i t ă şi ceară de pămint, este u n p r o d u s alcătuit d i n a l c a n i c u C 3—C .
3 5 0

E a s e separă d i n p e t r o l f i e în z ă c ă m î n t , f i e în t i m p u l t r a n s p o r t u l u i . R a f i n a t ă , a r e c a d o m e n i u
-de t o p i r e 6 5 — 8 0 ° C E s t e f o l o s i t ă c a a d a o s l a p a r a f i n ă s a u p e n t r u s c o p u r i s i m i l a r e p a r a f i n e i .

Rafinarea produselor petroliere. Procedeele de distilare permit obţi­


nerea din petrolul brut a unor fracţiuni cu anumite domenii de fierbere
adecuate scopului folosirii. Ele nu influenţează însă compoziţia chimică
.a produselor, respectiv conţinutul în alcani, naftene şi aromate. Aceasta
«este însă de deosebită importanţă pentru calitatea produsului.
PRELUCRAREA PRIMARĂ A P R O D U S E L O R PETROLIERE 225

1. Rafinarea prin extracţie. O îndepărtare de anumite grupe de


substanţe nedorite, respectiv o separare a fracţiunii în aşa-numite „rafi­
nate" şi „extracte", cu caracter chimic diferit, se realizează prin extracţie.
Procedeul se bazează pe tratarea amestecului lichid ce trebuie separat,
cu u n dizolvant selectiv, adică cu u n lichid numai parţial miscibil cu
materialul tratat şi care posedă o capacitate de dizolvare cît mai diferită
pentru grupele ce trebuie separate. Prin folosirea unui dizolvant selectiv
se realizează o îmbogăţire a componenţilor mai solubili.
în practică, separările se realizează prin o extracţie în contra-curent
în coloane umplute cu materiale cu suprafaţă mare (de exemplu inele
Easchig).
Primul precedeu cu dizolvanţi selectivi este procedeul Edeleanu,
introdus în practică în 1911, cu scopul îmbunătăţirii proprietăţilor de
iluminare prin ardere a unor lampante aromatice. Extracţia hidrocar­
burilor aromatice se realizează cu bioxid de sulf lichid. Procedeul este
aplicat astăzi nu numai pentru scopul iniţial, ci şi pentru obţinerea unor
extracte de benzine aromatice, antidetonante, pentru îmbunătăţirea
proprietăţii de aprindere a unor motorine (pentru motoare Diesel) etc.
Pentru obţinerea unor hidrocarburi aromatice pure din amestecuri
de hidrocarburi se mai foloseşte ca dizolvant selectiv u n amestec de glicol
şi apă (procedeul TJdex).
Aplicaţia cea mai importantă a procedeelor de extracţia o repre­
zintă îmbunătăţirea calităţii lubrifianţilor. Pentru obţinerea unor lubri-
fianţi de calitate sînt necesare ca operaţii
— îndepărtarea componenţilor asfaltoşi, care se face folosind ca
dizolvant, respectiv agent de precipitare, propan lichid (în care compo­
nenţii asfaltoşi sînt insolubili);
— deparafinarea, care poate f i realizată prin congelare, dar mai
ales tot cu propan lichid, prin a cărui vaporizare parţială, soluţia se %

răceşte la — 40°C, cînd are loc separarea parafinei; de asemenea se poate


folosi ca dizolvant selectiv u n amestec de metiletilcetonă (MEC) şi benzen;
— îmbunătăţirea indicelui de viscozitate, care poate f i realizată
prin diferite procedee, ca de exemplu procedeul Edeleanu, procedeul cu
furfurol, procedeul cu fenol.
2. Rafinarea chimică. Se aplică în vederea îmbunătăţirii calităţii
(stabilitate, nocivitate, culoare, miros) produselor rezultate prin procedeele
de prelucrare a petrolurilor brute. De aceea, prin rafinare se urmăreşte
îndepărtarea în special a compuşilor cu oxigen (acizi graşi, acizi naftenici,
fenoli), a unor compuşi cu sulf (hidrogen sulfurat, mercaptani etc.) a unor
compuşi cu azot (baze piridice), a unor hidrocarburi nesaturate cu ten­
dinţă de rezinificare etc.
Metodele de rafinare uzuale folosesc acid sulfuric, hidroxid de sodiu,
soluţie de plumbit, pămînt decoloiant etc. Eecent sînt aplicate metode
de transformare catalitică.

15 - C. 134
226 PETROLUL

Eaf inarea c u a c i d s u l f u r i c este economică şi poate


f i aplicată practic la toate produsele petroliere. Tăria acidului pentru
rafinare depinde în mare măsură de t i p u l produsului şi scopul rafinării.
O temperatură mai ridicată favorizează îndepărtarea hidrocarburilor
aromatice, alchenelor şi substanţelor asfaltoase; la uleiurile vîscoase
uşurează şi depunerea gudroanelor acide.
T r a t a r e a c u h i d r o x i d d e s o d i u se foloseşte pentru
îndepărtarea componenţilor acizi din distilate (acizi naftenici, fenoli,
hidrogen sulfurat, mercaptani etc.) sau a celor proveniţi în urma prelu­
crării sau rafinării acide (acid sulfuric, sulfaţi acizi de alchili, sau sulfaţi
de dialchili). Tratamentul alcalin are drept urmare stabilizarea produ­
sului petrolier faţă de transformări chimice, îmbunătăţirea culorii şi a
mirosului.
D e s u l f u r a r e a se aplică produselor petroliere cum sînt benzinele
şi lampantul care conţin compuşi cu sulf, ca de exemplu mercaptani.
Aceştia, pe lîngă mirosul neplăcut, imprimă produsului acţiune corodantă
şi diminuează calităţile de carburant.
îndepărtarea compuşilor cu sulf, respectiv transformarea lor în
compuşi mai puţin dăunători se face prin : procedee oxidative, prin care
mercaptanii sînt transformaţi în disulfuri mai puţin dăunătoare; procedee
extractive, prin care mercaptanii sînt solubilizaţi prin tratare cu leşii
alcaline care conţin adaosuri ce îmbunătăţesc solubilizarea; procedee de
desulfurare catalitica în fază de vapori, prin care combinaţiile cu sulf
sînt transformate în H S , care apoi este îndepărtat prin spălare.
2

P R E L U C R A R E A S E C U N D A R A A P R O D U S E L O R P E T R O L I E R E

Metodele de distilare, fracţionare, extracţie şi cristalizare sînt metode


fizice adecuate separării petrolului în grupe de hidrocarburi. însă, pentru
satisfacerea cerinţelor variabile şi mereu crescînde ale consumului şi
pentru o valorificare cît mai raţională a petrolului este necesară şi o
transformare pe cale chimică a componenţilor săi. De multe ori s-a
trecut la sinteze în vederea unor produse deosebit de valoroase.
C r a c a r e a şi r e f o r m a r e a . Prin cracare se înţelege scindarea unor
hidrocarburi din petrol, cu masă moleculară mare şi punct de fierbere
ridicat (motorine şi reziduuri de la distilarea primară), sub influenţa
unor temperaturi ridicate ( 4 5 0 — 550°O) şi, eventual, a unor catalizatori,
în fracţiuni mai mici, cu puncte de fierbere mai joase.
Cracarea constă din o serie de reacţii primare şi secundare, de obicei
greu de separat şi de urmărit. în principiu, materialul iniţial format din
compuşi cu masă moleculară mare este scindat în cîteva fracţiuni (pro­
duse intermediare). D i n acestea, în continuare, rezultă apoi benzină şi
gaze. Dacă, însă, aceste produse de reacţie rămîn în continuare expuse în
condiţiile de cracare, intervin reacţii secundare care duc, în sens invers,
PRELUCRAREA SECUNDARĂ A PRODUSELOR PETROLIERE 227

l a c o m p u ş i c u m a s ă m o l e c u l a r ă m a r e , a n u m e g u d r o a n e s a u c h i a r cocs.
P r o d u s u l f i n a l este d e c i o s u p r a p u n e r e a a c e s t o r r e a c ţ i i d e t e r m i n a t de
d u r a t a şi t e m p e r a t u r a d e c r a c a r e . î n p r a c t i c ă , c o n d i ţ i i l e d e c r a c a r e t r e b u i e
a s t f e l alese î n c î t să r e z u l t e o p r o p o r ţ i e m a x i m ă d e b e n z i n ă şi p r o p o r ţ i e
m i n i m ă d e g a z e , g u d r o a n e , şi, î n s p e c i a l , d e cocs ( c a r e p r i n d e p u n e r e a î n
conductele reactoarelor p o a t e cauza întreruperea t i m p u r i e a p r o c e s u l u i ) .
D e o a r e c e h i d r o g e n u l e x i s t e n t în m a t e r i a p r i m ă n u este s u f i c i e n t
p e n t r u saturarea t u t u r o r h i d r o c a r b u r i l o r rezultate l a cracare, înseamnă
c ă î n p r o d u s u l d e c r a c a r e a p a r a l c h e n e şi a l c a d i e n e , c a r e , f i i n d f o a r t e
r e a c t i v e , p o t s u f e r i c u u ş u r i n ţ ă t r a n s f o r m ă r i u l t e r i o a r e ( d o r i t e şi n e d o r i t e ) .
L a cracarea alcanilor, cele m a i i m p o r t a n t e r e a c ţ i i p r i m a r e
sînt :
a) s c i n d a r e a î n t r - u n a l e a n ( i n f e r i o r ) şi o a l c h e n ă , c a de exemplu :

C H , — CHo — C H 0 — C H o^7> C H + C H - C H = CH
CH3-CH3 +
4 3

CH = CH 2
2

2
sau

b ) d e h i d r o g e n a r e a , c a de e x e m p l u :

GH« — CHo — CHo


2
— C H o^7\ H2 H ++ CCHH -=C CHH--CCHH ==C HC H s a u
2

2
3

2
2 2

T e n d i n ţ a de d e h i d r o g e n a r e scade c u creşterea m a s e i m o l e c u l a r e a pro­


d u s u l u i supus cracării.
Prin r e a c ţ i i s e c u n d a r e , alchenele f o r m a t e p o t :
a ) f i e să se d e s c o m p u n ă î n c o n t i n u a r e , c a d e e x e m p l u :

^ C H -f CH = C H - C H = CH
4 2 2 sau

CH = C H — C H — GH — GH
2 0 2 3

V CH + C H - C H - C H = CH
4 3 2 2

b ) f i e să p o l i m e r i z e z e , c a d e e x e m p l u :

CH = CH
2 2 + CH =CH 2 2 -> C H - C H - C H = C H
3 2 2 dimer

C H - C H - C H = CH
3 2 2 + CH = CH 2 2 -+ C H - ( C H ) - C H = C H
3 2 3 2 trimer

L a cracarea naftenelor, cele m a i i m p o r t a n t e r e a c ţ i i p r i m a r e sînt :


a) d e g r a d a r e a c a t e n e l o r l a t e r a l e , ca de e x e m p l u :
GH — GH — CH
2 2 3

^ + C H - C H = CH
8 2
228 PETROLUL

b) dehidrogenarea nucleului cu formare de hidrocarburi aromatice :

La cracarea hidrocarburilor aromatice poate avea loc p r i m a r


o degradare a catenei laterale cu formarea de hidrocarburi aromatice
cu catenă laterală mai scurtă, alcani şi alchene; s e c u n d a r , acestea
pot f i condensate formînd gudroane şi chiar cocs.
1. Cracarea termică a fost p r i m u l procedeu de cracare
aplicat în producţie. E l este folosit: a) pentru cracarea motorinelor şi a
reziduurilor de distilare; b) pentru reformarea benzinelor grele.
a) în procedeele de cracare termică se deosebesc : p r o c e s e i n
f a z ă m i x t ă , la care amestecul de hidrocarburi este supus unei vapori-
zări parţiale, şi p r o c e s e î n f a z ă d e v a p o r i , la care amestecul
de hidrocarburi este supus unei vaporizări totale.
La acest din urmă procedeu pot f i prelucrate numai petroluri sau
motorine şi n u reziduuri mai grele. Se lucrează la temperaturi pînă la
600°C şi presiune joasă. Benzina obţinută are calităţi antidetonante, dar
este puternic nesaturată şi deci nestabilă. De aceea, pentru obţinerea
benzinelor auto se preferă procedeul catalitic; totuşi, materialul obţinut
prin cracare în fază de vapori poate folosi ca materie primă cu caracter
nesaturat necesar industriei petrochimice.
b) Reformarea termică este un procedeu după care o benzină grea,
cu cifră octanică mai redusă, este transformată într-o benzină cu cifră
octanică ridicată. Procesul constă într-o cracare termică, la temperaturi
de 500—600°C şi presiuni de 40—80 ata.
Eezultate mai bune se obţin amestecînd benzina grea (eventual
chiar o motorină) cu hidrocarburi condensabile şi volatile (C şi C ) pro­
3 4

venite de la diferite faze de prelucrare a petrolului. în modul acesta se pot


obţine benzine cu cifră octanică 75—85.
2. Cracarea catalitică prezintă faţă de procedeele termice
avantajul unei accelerări esenţiale a procesului de cracare, obţinerii unor
randamente mai ridicate în benzine, şi, în special, realizării unei calităţi
superioare a produselor obţinute.
a) Procedeele de cracare catalitică sînt aplicaţii ale catalizei eterogene
(catalizatorul în stare solidă este pus în contact cu materialul de cracat,
care se găseşte în stare de vapori sau în stare lichidă). De aceea prezintă
importanţă suprafaţa activă şi compoziţia chimică a catalizatorului. Sînt
folosiţi drept catalizatori hidrosilicaţi de aluminiu cu compoziţia 70—80%
S i O , ' l 0 - 2 0 % A 1 0 şi cel mult 1 0 % alţi oxizi ( M O , MgO, F e 0 ) .
2 2 3 2 3

Eeacţiile chimice în timpul cracării catalitice sînt în general similare


celor de la cracarea termică; totuşi sînt şi unele diferenţe importante.
De exemplu, la reacţiile d e c r a c a r e p r i m a r ă , scindarea catenelor
PRELUCRAREA SECUNDARA A PRODUSELOR PETROLIERE 229

alcanice se face mai mult la mijlocul moleculei, din care cauză rezultă
mai puţine gaze şi mai multe produse lichide. De asemenea intervin mai
multe reacţii de izomerizare. La reacţiile de c r a c a r e s e c u n d a r ă ,
alchenele rezultate în procesele secundare sînt supuse unor transformări
profunde: dehidrogenare şi ciclizare la hidrocarburi aromatice, apoi
transformare în cocs şi uneori chiar hidrogenare, adică saturare cu hidro­
gen rezultat din alte reacţii. D i n această cauză, produsele de cracare cata­
litică conţin un procent mult mai mic de alchene decît cele de cracare
termică. î n schimb, spre deosebire de procedeele termice, la cracarea
catalitică n u se produc aşa-numitele gudroane de cracare, întrucît acestea
sînt transformate mai departe la cocs. Acest cocs, care se depune pe cata­
lizator, n u este carbon curat, ci conţine încă hidrogen. Este mai degrabă
un produs asfaltos. Cocsul de petrol poate f i folosit drept combustibil,
dar şi pentru scopuri industriale, ca de exemplu pentru confecţionarea
unor electrozi (necesari fabricării carbidului, aluminiului etc).
Procedeele de cracare catalitică se realizează fie cu catalizator fix,
unde catalizatorul se găseşte staţionar în cameră, fie cu catalizator mobil,
la care catalizatorul este mişcat o dată cu materialul introdus (împreună
sau în contracurent), realizîndu-se astfel o producţie continuă. Recent
se aplică procedeul de cracare cu catalizator fluidizat care prezintă avan­
taje economice, în special productivitatea mărită.
D u p ă a c e s t p r o c e d e u , c a t a l i z a t o r u l în s t a r e f i n g r a n u l a t ă e s t e m e n ţ i n u t în m i ş c a r e d e c ă t r e
v a p o r i d e u l e i s a u a e r , a s t f e l încît p o a t e c i r c u l a d u p ă l e g i l e d e c u r g e r e a f l u i d e l o r , d e u n d e şi
n u m e l e d e fluidizare. E l e s t e s e p a r a t c o n t i n u u d i n r e a c t o r şi t r e c u t în r e g e n e r a t o r . P r o d u s u l
d e c r a c a r e d i n r e a c t o r i n t r ă în c o l o a n a d e fracţionare u n d e s e separă g a z e , b e n z i n ă , m o t o r i n ă
( u ş o a r ă şi g r e a ) .
S c h e m a u n e i instalaţii de c r a c a r e c u c a t a l i z a t o r f l u i d i z a t e s t e arătată i n f i g . 6 4 .

Prin cracare catalitică se obţin benzine cu cifră octanică foarte r i d i ­


cată. Pot f i supuse procesului de cracare catalitică numai fracţiuni petro­
liere nete (de obicei motorine), dar nu reziduuri.
b) Procedeele de reformare catalitică, adică metodele de transformare
catalitică a benzinelor grele, reprezintă un domeniu important şi încă în
dezvoltare. Cu ajutorul lor se pot obţine n u numai benzine auto anti-
detonante, ci şi produse cu caracter aromatic care pot f i folosite drept
adaosuri pentru benzine de aviaţie, cum şi compuşi aromatici puri.
în comparaţie cu procedele de reformare termică, procedele de refor­
mare catalitică dau randamente mai bune în benzine cu calităţi anti-
v
detonante superioare.
Eeacţiile chimice specifice care pot avea loc la procesele de reformare
catalitică sînt următoarele :
a) dehidrogenarea şi ciclizarea alcanilor, ca de exemplu :

Etilbenzen
230 PETROLUL

b ) cracarea unui alean în prezenţă de hidrogen cu formarea de două


fracţiuni mai mici saturate, ca de exemplu :

^11^24 ~r ^2 C H
3 â -f CH 1S

îi-TJndecau Propan >/-Octan

• UQ2L> reziduale

Gaze si benzine

Motorina uşoaro

Mofurinu de
recircuiare

Reziduu

Catalizator uzai

Materie prime
pentru cracare

Fig. 64. S c h e m a u n e i instalaţii de cracare cu catalizator


în s t r a t fluidizat:
2— reactor cu ciclon; 2- regenerator cu ciclon; 3 — coloana de fracţionare.
4 — răcitor.

c) izomerizarea unui alean normal într-un izoalcan, ca de exemplu

CHg (CH )4 2 GHg G H — G H — CHo — G H — G H


3 0 3

I
CH 3

n-Hexan Izonexan

d) dehidrogenarea naftenelor cu ciclul de 6 atomi de carbon, cu


formare de hidrocarburi aromatice, ca de exemplu :

CH, CH,

-CH, \s-CH,
-3IL

1,2-Dimetilciclohexan o-Xilen
SINTEZA UNOR C A R B U R A N Ţ I C U CIFRĂ O C T A N I C A MARE 231

e) izomerizarea şi dehidrogenarea naftenelor cu ciclul de 5 atonii


de carbon, cu formare de hidrocarburi aromatice, cu de exemplu :

în practică, reformarea catalitică poate f i realizată prin procedee cu


catalizatori ficşi sau prin procedee cu catalizatori mobili. D i n prima cate­
gorie fac parte procedee care folosesc catalizatori M o 0 / A l 0 (hidro- 3 2 3

formare), cum şi cele care folosesc catalizatori care conţin platină (plat-
formare). Regenerarea catalizatorilor se face discontinuu.
La procedeele mai noi cu catalizatori mobili (de tipul C r 0 / A l 0 , 2 3 2 3

M o 0 / A l 0 e t c ) , regenerarea catalizatorilor se face continuu, realizîn-


3 2 3

du-se astfel randamente superioare în benzine cu cifră octanică ridicată.

SIXTEZA U N O R CARBURANŢI C U CIFRĂ OCTAMCĂ M A R E

Dezvoltarea tehnicii moderne ridică cerinţe mereu crescînde în ce


priveşte calitatea carburanţilor. Sînt motoare, mai ales cele de aviaţie,
care necesită benzine cu cifră octanică chiar de 100; or, benzinele de dis­
tilare primară au cifra octanică de 50—60 (din petrol parafinos), respectiv
72—76 (din petrol asfaltos). De asemenea, datorită compoziţiei foarte
variate, nu toate fracţiunile de distilare pot f i transformate prin cracare
în benzine cu cifră octanică mare. (Benzinele de cracare termică au cifra
octanică circa 65, iar cele de cracare catalitică, 85.)
Cantităţile apreciabile de hidrocarburi gazoase, în parte nesaturate,
obţinute concomitent cu benzinele prin procedee de cracare termică şi
catalitică şi care pînă recent au fost folosite drept gaze combustibile,
sînt astăzi transformate prin diferite procedee în produse lichide, valo­
roase, reprezentînd fie benzine auto cu caracter antidetonant, fie izoalcani
de sinteză indispensabili pentru obţinerea benzinelor de calitate supe­
rioară pentru aviaţie.
Există mai multe posibilităţi pentru transformarea hidrocarburilor
nesaturate în benzine.
P o l i m e r i z a r e a . Gazele rezultate de la procesul de cracare, pot f i
prelucrate mai departe la produse intermediare importante. De exemplu,
din fracţiunea C a benzinelor, reprezentată mai ales prin izobutenă, se
4

obţin prin dimerizare două izooctene izomere (diizobutene). Această


fracţiune de izooctenă este apoi hidrogenată catalitic, cînd se obţine un
232 PETROLUL

izooctan tehnic cu cifră octanică 90—95, care foloseşte în special drept


;

component al benzinelor de aviaţie :


CHg GHg

CHg-C-CH =C
CHg CHg / | l CHg
[ I / GHg GHg +2H |
GH = G
2 + CH, = C — < > CHg-G-GHg-GH-CH,
I | \ GH CH 3 2 l |
CHg GH 3 ^ | || CH 3 CH ?

GHg — G — G H — G 0

i ' i
CHg GHg
Butenă. Izooctene Izooctan

Pe lîngă aceste metode (selective) se cunosc şi metode care folosesc


ca materie primă un amestec de alcbene cu C şi C (metode neselective) j 3 4

se obţine un produs de polimerizare nesaturat cu cifră octanică 80—85,


utilizat drept component al benzinelor auto.
Există şi procedee catalitic