Igna, N., Cultul Lui Esculap Și Al Higiei (Cu Specială Privire La Dacia Superioară) ( Bibl. Medico-Istorică, VIII), Tip. Cartea Românească, 1935

UNIVERSITATEA REGELE FERDINAND I (CLUJ)
BIBLIOTEC* ITIEblC04ST0l(IC\
(Lucrari din Institutul de Istcria Medicinii §i de Etnografie Medicala)
D1RHCTORI»
Dr. JULES GUIART si

a
Dr. VALERIU L. BOLOGA
Prof. tit. la Universitatea din Lyon Profesor de Istoria Medicinii
Prof. onor. la Universitatea din Cluj la Universitatea din Cluj
VIII.
CULTUL LUI ESCULAP

$1 AL HIGIEI
CU SPECIALA PRIVIRE LA DACIA SUPERIOARA
(Avec un resume franâis. — Mit deutscher Zusrammenfassung)
DE
Dr. NICOLAE IGNA
19 3 5
T1POGRAFIA CARTEA ROMANEASCA
CLUJ
BIBLIOTECA MEDICOdSTORICA
Lucrari din Institutul de Istoria Medicinii §i de Etnografiet Medicala din Claj
Vdzand ca studiile medico-istorice se bucurd in ziua de azi de favoarea
publicului medical, ba chiar §i a marelui public, ne-am propus sd publicdrn
in editura institutului nostru lucrari de istoria medicinii. Ele vor apdrea la
intervale neregulate, sub forma de monografii separate.
Ndddjduim cd aceastd bibliotecd va dovedi $i, ea vitalitatea institutului
medico-istoric al Universitdtii din Cluj si dorim ca ea sd atragd prieteni
§tiintei care ne este dragd.
JULES GUI ART
VALERIU L. BOLOGA
Din „Biblioteca medico-istoricau au aparut:

I. Jules Guiart: Medicina in timpul Faraonilor. (Trad, de Valeria
Nitulescu-Bologa). Cluj, 1926, 52 p. 8°, cu 39 fig. in text. Lei 50
(epuizat).
II. Valeria L. Bologa: Contribupuni la istoria medicinii in Ardeal.
Cluj, 1927, 104 p. 8°,? cu 16 fig. in text. Lei 100.
III. Valeriu L. Bologa: Inceputurile medicinii §tiintifice romane^ti.
Cluj, 1930, 91 p. 8°, cu 14 fig. in text. Lei 80.
IV. Alex. Lenghel: Istoricul ciumei in Cluj la 1738—39. Cluj, 1930,
161 p. 8°, cu 32 fig. §i diagrame in text. Lei 150.
V. Valeriu L. Bologa: Din istoria sifilisului. Cluj, 1931, 71 p. 8°.
Lei 50.
VI. Constantin Gheorghiu: Asfaltul §i petrolul ca medicamente. Bacau,
1935, 39 p. 8°, cu 4 fig. in text. Lei 45.
VII. Valeriu Bologa: Lama§tu-Karina-Samca. Cluj, 1935, IV-j-23 p.
8°, cu 5 fig. in, text Lei 20.
biliothEque mEdico.historique
Travaux de 1’Institut d’Histoire de la Medecine et d’Ethnographie Medicale
de TUniversite de Cluj
Constatant que les etudes medico-hlstoriques jouissent aujourd’hui de la

faveur du public medical, et meme du grand public, nous nous sommes pro¬
pose de publier parmi les editions de notre institut des monographies d’h s-
toire de la medecine. Ils paraitront d des intervalles irregul'ers, sous forme
de travaux isoles. Chaque ouvrage) sera accompagne d’un resume redige en
frangais.
Nous esperons que cette bibliotheque prouvera la vitaBte de Vinstitut
medico-historique de VUniversite de Cluj, et nous desirous qu’elle attire de
nouveaux amis vers cette science qui nous est chere.
JULES GUIART
VALERIU L. BOLOGA
De la „Bibliotheque medico-historique‘‘ ont paru (en roumain):

I. Jules Guiart: La Medecine aux temps des Pharaons. 1926.
II. Val. L. Bologa: Contributions & l’histoire de la medecine en Tran-
sylvanie. 1927.
III. Val. L. Bologa: Les debuts de la Medecine scientifique roumaine.
1930.
IV. A. Lenghel: Histoire de la peste a Cluj en 1738—39. 1930.
V. Val. L. Bologa: A propos de Thistoire de la syphilis. 1931.
VI. Const. Gheorghiu: L’asphalte et le petrole comme medicaments.
1935.
VII. Val. L. Bologa: Lamachtou-Karina-Samca. 1935.
Esculap, Higia, (poate) Epione si Telesfor. Tabla votiva gasita la Apulum (Liceul Reformat Aiud).
UNIVERSITATEA REGELE FERDINAND I (CLUJ)
BIBLIOTEC\ nEDICO.ISTORICA
(Lucrari din Institutul de Istoria Mcdicinii de Etnografie Medicala)
DIRECTORI:
Dr. JULES GUIART si Dr. VALERIU L. BOLOGA

Prof. tit. la Universitatea din Lyon Profesor de Istoria Medicinii
Prof. onor. la Universitatea din Cluj la Universitatea din Cluj
VIII.
CULTUL LUI ESCULAP

SI AL HIGIEI •9
(CU SPECIALA PRIVIRE LA DACIA SUPERIOARA)
Dr. NICOLAE IGNA
19 3 5
T1POGRAFIA CARTEA ROMANEASCA
CLUJ
■ I
. 1
'
it ■
■
‘Memoriei lalalai men
cave in modesla §coala elemenlara
din Deva, ne-a intiRpal dpagoslea
penlpu foecuiul sipdmo§iloF no§lri
<DacodRomani.
CUVANT INAINTE
Interesul pentru istoria medicinii e, ca §i in strainatate, §1

la noi in £ara intr’o cootinua ere§tere. II putem constata la me-
dicii batrani, pe can experienta unei vie{i indelungate ii leaga
tot mai mult de trecut, §i — ceeace arparea multora uimitor — mai
ales la generafiile timere de medici. Acest lucru mi-1 explic cu
faptul ca in desorientarea generala doctrinara §i etica a prezen-
itului;, tineretul, care cauta instinctiv o esire spre un mai bine,
incepe sa aiba un sitmf itot mai pr on unfat pentru istoria care ne
poate fi ,,magistra vitoe“.
Mi-ia fost o surpriza placuta, cand un coleg din aceasta ge¬
nerate, necunoscut mie pana acuma, mi-a trimis manuscrisul
unei luerari despre cultul lui! Esculap. Am gasit in lucrarea ace-
stui — cum am aflat pe urma, — distins practician din Alba-
Iulia, dovezile unei frumoase cullturi clasice §i ale unei orien-
tari bune in literatura arbeologica §i medico-istorica. Ceeace
mi-a impus insa mai mult la un coleg, har§it de viafa grea a me-
dicului practician, a fost dragostea §i straduinfa sa necurmata
in cautarea atat de diificila a documentelor archeologice. De§i,
cum spune auto-rul insu§i in prefata, lucrarea* nu vrea sa fie o
cercetare arheologica original a, ci numai o lucrare de populariza-
re pentru medici, totu§i cred ca §i arheologul specialist va, putea
gasi in ea unele amanunte inedite.
Medico-istoricul are in general oi pozifie foarte grea.
Format in §coala §tiinfelor pozitive §1 naturale, in cele mai
multe cazuri ii Lipse^te cuno§tinfa aprofundata a §tiinfelor uma-
nistice. Aceasta itrebue sa §i-o insu§easca printr'o munca grea,
in cele mai multe cazuri necontrolata, de autodidact. De aceea
— 6 —
el atunci cand trebue sa se avante in domeniile istoriei sau ar~

heologiei, se simte diletant §i i§i impune o oarecare rezerva*
Domeniul sau propriu este de fapt numaii isitoria doctrinelor me-
dicale, unde are toata competing necesara.
Rezervele de care am vorbiit mai sus le-a avut dl. Dr. Igina,.
si le-am avut §i eu atunci, cand dansul m’a rugat sa-i revizuiesc
lucrarea. Fara indoiala ca amandoi ne-am dat toata silinj;a sa ne
punem cu acesit prilej la punct •cuno§tinfele noastre de istorie
antica, epigrafie §i arheologie; totu§i am crezut ca e necesar sa
rugam pe dl. conferenpiar C. Daicoviiciu .sa binevoiasca a face
o suprarevizie a manuserisului §.i sa indrepte eventualele greêli.
Pentru bunavoinfa cu care a facut aceasta munca ingrata §1 a
indicat uncle lacune (mai) ales la inscrippi), finem sa-i mulfu-
mim amandoi. '
Dupa oe manuscrisul a trecut asltfel prin mai multe vami,.
am prirnit cu mare bucurie ca D)l. Dr. I.gna sa-1 publilce in cadrul
lucrarilor Institutului de istoria medicinii §i de etnografie medi-
cala din Cluj. Sunt combos ca acest studiu este1 un .ajport prefios
in liiteratura noastra mediico-istorica. Nu ma indoiesc ca acuma,
dupa ce a invins greutapile inceputului, colegul Igna, care trae§te
in ora,§ul stravechilor amintiri, Alba-Iulia, ne va da graîe pre-
gatirii, priceperii §i hanniciei sale §i in viitor valoroase contri-
buliuni medico-istorice.
Valeriu L. Bologa„
prefaja
Tin inainte de toate sa acoentuez, ca aceasta mica lucriare

nu are pretenfia de a fi o cercetare original a arheologica (cu toate
ca in ea se cuprind §1 unele amanunte inedite in arheologia Daciei
Super ioare). Ea se adreseaza inainte de toate medicilor, prea put in
familiarizafi cu istoria anitica §i arheologia, carora a§i dori sa
le pot populariza un capitol interesant' din istoria breslei noastre
§i a stramo$ilor no§tri daco-romani.
Daca acest lucru imi va fi reu§it, fara ca sa fi facut gre§eli
din punctul de vedere al arheologidor §i daca imi va fi dat sa
contribui astfel cat de pufin la mi^carea medico-istorica roma-
neasca, imi voi fi aitins scopul §i voi fi mulfumit.
Inca cateva lamuriri. Capitolele oari trateaza cultul lui Es-
culap in lumea veche rezuma lucrari clasice. De aceea §i pentru
a nu obosi pe cititor, am evitat de a cita intr’una autori prea bine
cunoscufi oricarui specialist. Lucrarile pe cari le-am consultat §i
rezumat, se gasesc toate la bibliografie. In partea, specilala despre
cultul lui Esculap in Dacia Superioara, am flout iosa sa amin-
tesc m paranteza, cat mai des autorii, pentru a da astfel cetitoru-
lui care ar dori sa citeasca §i lucrarile originale, posibilitatea de
a se orienta. Nu va avea decat sa caute numele aces tor autori in
bibliografie, unde va gasi lucrarile lor indicate cu preciziune. La
inscripfiile diin Dacia am dat totdeauma numarul sub care se ga¬
sesc la Mommsen*) §i numarul sub care le-am luat in ultimo! ca¬
pitol care in§ira aceste inscripfii.
Majo^ritatea fotografiilor (originale sau reproduceri) din
aceasta lucrare au fost facute de mine.
*) Corpus Inscriptionum Latinarum (C. T. L.), voi. III.

— 8 —
Nu pot incheia aceasta prefata fara a-mi exprima mulfumi-

rile rnele devotate dlui pro£.i Dr. Boiloga penitru tot ajutorul pre-
£ios dat cu ocazia iintocmirii acestei luerari si mai ales pantru
marea bunatate de a-mi revizui manuscrisul §i de a admite ca
acest studiu sa apara .in Biblioteca Medico-Istorica a Universi-
tafii din Cluj, §i d-lui Conferenjiar C. Daicoviciu pentru obo-
seala ce si-a facut, revizuind manuscrisul.
Alba-Iulia, 26 Ianuarie 1935.
Dr. N. IGNA.
PARTEA I.
Cultul lui Esculap si al familiei sale in Grecia si Italia.
I.
ORIGINA ZEULUI ESCULAP.
Divinitafile grece§ti protectoare ale sanatafii §i ale artei me-

dicale erau numeroase variate. In epocile cele mai vechi tofi
zeii erau considerafi ca vindecatori. Alai tarziu imsa numai unora
li se atribuia aceasta putere. Inventatorul artei de a vindeca a
fost Apollo, care adesea era identificait cu Peon, medicul zeilor.
In unele variante ale mitologiei grece§ti il gasim pe Chiron, cen-
taurul, drept intemeietor §i maestru al artei medicale. Intre in-
vafaceii sai se numara §i Esculap, despre care Grecii eredeau ca
este fiul lui Apolilo §i in care ei vedeau pe zeul medicinii.
Na^terea lui Esculap (grece§te Asklepios, larfc. Aesculapius)
este inconjurata de o mulfime de legende, adesea foarte confuze.
Ea este totdeauna miraculoasa. Rohde presupune ca origina mi-
tului lui Esculap trebuie, cantata in itransformarea diin cursul se-
colelor a unor divinitafi chtonice. In legatura cu aceasta origina
trebue pusa inainte de toate credinâ in §erpi, care joaca un rol
important in cele mai multe mitologii vechi. §arpele a fost con-
si derat ca reprezentant al forfelor subpamantene §i in consecinla
al diviinitafiilor chtonice.
Principalele legende in jurul na§terii lui Esculap sunt cea
tesaliana §i cea peloponesiana, cari §i ele au mai multe variante
dupa localitafile de unde au pornit (varianta epidauriana, arca-
diana §i meseniana).
10 -
Legenda tesaliana.
Ea este versiunea oea mai raspandita. Esculap s’a nascut in

Tesalia, langa Trica, unde s’a gasit §i ceil mai vechi tempi u al
sau. El a invafat; arta medicala dela centaurul Chiron, un semi-
zeu vindecator tesalian. Dupa Horner, Esculap era un prinf te-
saliiian; Hesiod §ii Pindar nu vedeau im Esculap decat un erou. In
Iliada fiii sai, Machaon §i PodiaJlir (Podaleirios), sunt menpo-
nafi ca mici §efi tesalieni, cari posedau §i puterea de a tamadui
bolnavi. In toate poemele homerice, nu gasim nioaeri meripunea
ca Esculap ar fi un zeu.
Cu tilmpul, legenda s’a imbogafit, s’a desvoltat §i precizat.
Lui Esculap i se atribuie itot mai mult calitap divine, el devine
in sfar§it fiul lui Apollo §i o divinitate nap o n ala a vindeearii in
toata Greoia.
Dupa legenda evoluata, mama sa este nimfa Coronis, fiica
regelui Flegia (Phlegias) diin Tesalia. Atribupuniiei sale medicale
viln dela tatal sau Apollo, zeul soarelui, ale carui raze binefaca-
toare exercita o acpune vindecatoare asupra bolnavilor. Astfel
Apollo e considerat §i el ca un zeu al sanatapi, aparator impotri-
va boalelor. Aceasta funcpune secundara a lui Apollo este tre-
cuta, — devenind principala —■, asupra fiului sau.
Frumoasa nimfa -Coronis ramane imsareinata dela Apollo.
Din pricina necredintii eii, Apollo o strapunge impreuna cu aman-
tul ei, cu sageple sale ucigatoare. (Dupa Ovidiu, razbunatoarea
este Artemis, zeifa lunii, vindecatoarea orbilor §i a lehuzelor).
Inainte ide a muri, Coronis marturise;§te lui Apollo ca in pantece-
poarta copilul sau. Zeul scoate atunci fatul din pantecele mamei.
(Dupa alte variante, operapa este facuta de Hermes). Deci Es¬
culap i§i datore§te viata unei intervenpuni chirurgicale. (Opera-
liune cezariana). Apollo duce pe Esculap la centaurul Chiron,
pe munitele Pelion. Crescand aici, el invafa dela centaur sa cu-
noasca puterea vindecatoare a plantelor §i alte lucruri necesare
§tiin{ei medicale.
Astfel el deveni un medic iscusit p in curand faima sa in-
cepu sa se raspandeasca in (toata Elada. Fiica centaurului Chiron,
numita Ocyrhoe, destainuepe zeului copil, ca este fiul lui Apollo-
§i-i prezice viitorul: „<Create copile pentru mdntuirea lumii in-
11
tregi! Cati oameni nu o sa-fi datoreze viafa! Tu vei §ti sa re-

aduci sufletele in trupurile moante. Dar tndraznind sa faci acesV
lucru, impotriva voinfii zeilor, fulgerul bunicului taa te va impie-
deca sa o mai faci. Din zeu ce e§ti, vei ajunge un corp fara su- -
Fig. 1. — Esculap. Statuie din muzeul Lateran, Roma.
flare, apoi iara§i te vei face zeu §i de doua ori ifi veil reface de--
stinul“. In aceasta prezicere se gase^tte o idee fundamentals care
va avea sa devie mai tarziu esenfiala pentru cuitul lui Esculap -
§i pentru unele forme de sincretizm reliigios: ideea de mdntuitor
si cea a sacrificarii zeului insusi pentru mdntuorea oamenilor.
Tanarul Esculap isi castiga renumele nu numai prin vindecari
minimate ci §i prin invieri de morp. Pentru aceasta insa. Hades
(Pluton), zeul infernului, suparat ca-i ,scapa o parte din prada,
se plange lui Zeus.; Zeus gelos de minunile lui Esculap §i infuriat
de sacrilegiul savarsit prin sustragere dela legea eterna a mor-
-fii, omoara pe Esculap cu fulgerele sale. Ce este om in Esculap,
moare, iar partea sa divina se urea la cer.
Esculap idevenit divinitate cereasca in Olimp, coboara ia-
rasi intre muritorii de rand si devine intemeietorul neamului
Asklepiazilor.
Legenda peloponesiana.
La Epidaur, eare in timpuri istorice devine centrul im¬

portant al cultului lui Esculap, s’a naseuit aceasta tradipe in le-
gatura cu na^terea zeului:
Esculap este fiul lui Apollo si al nimfei Coronis, fata rege-
lui Orchomen din Beotia, Coronis insopnd pe tatal sau vine in
Pelopones, pentru a cucerl acest tinut. Ea na§te in taina in Epi¬
daur si de frica tatalui, nimfa ascunde copilul pe muntele Ti-
tion. Aici, in mijlocul unei pe§teri, intr’un loc salbatie, copilul
a fost hranit de o capra §i pazit de un caine. Un pastor observand
ca in turma sa lipse§te o capra, §i cainele rataceste in cautarea
lor si ajunge in locul uinde era adapostit copilul-zeu. Atras de ti-
petele lui, intra intr’o pestere, unde il gaseste cu o flacara divina
deasupra capului. Pastorul isi da seama ca are de a face cu ui
ccpil ide zeu si vesteste lumii na§terea lui Esculap. Vestea despre
naperea §i puterea sa de a vindeca §1 a invia chiar morpi, se
raspandeste pretutindeni §i oamenii vin la Epidaur, locul nap
terii zeului. (De remarcat aici elementul de legenda care faci-
liteaza mai tarziu sincretizarea lui Esculap cu Mantuitorul cres-
tinizmului). Aceasta legenda arata legatura lui Esculap cu focul
stralucitor al soarelui apolinic. Dorienii dadeau lui Esculap epi-
tetul de ,,aglaopis“, adica cel stralucitor. In ceeace privepe cele-
lalte amanunte, legenda peloponesiana e foarte asemanatoare cu
cea teisaliana. (Strafulgerarea, ridicarea in Olimp, etc.).
La Gerenia unde exista un templu al lui Apollo §i morman-
13 —
tul lui Machaon, fiul lui Esculap, mama zeului nu se chiama Co-
ronis, ci Arsinoe, este fata lui Leukiippos, in stranse legaturi cu
divinitafile lumiinii.
Dupa toate probabilitafile dinitre diferitele variante ale le-

gendei esculapiene, cea mai veche este cea tesaliana §i cultul lui
Esculap a plecat din Trica, raspandindu-se de. aici in spre Pelo-
pones §i Arhipelagv Sumt multe indicii cari ne arata ca aici in Te-
salia, — apropiata de farile locuite de Traci —, incqputurile cul¬
tului zeului sanatafii au venit din Tracia §i ca zeul Esculap este,
probabil, un zeu trac grecizat. Foarte mulfi autori moderni in-
clina spre aceasta parere. Faptul acesta ar fi §i un indiciu pen-
tru marea raspandire a cultului lui Esculap in Dacia, unde re-
venind vechiul zeu trac, in forma ,sa noua greco-romana, a gasit
o stare sufleteasca propice pentru a fi din nou reception at in
Panteonul daco-roman.
Iliada (IP 729—733) indica ca patrie a lui Esculap §i a des-
cendenfilor sai Trica, Itomea §i Hecalia. Epidaur din Argo-
lida devine centrul cultului esculapian, iar in Pelopones cel mai
vechiu sediiu al acestiui cult se gase.ste in Titanos, aproape de Si-
kyone. In scurt timp el se raspande§te peste tot in lumea gre-
ceasca §i mormintele Asklepiazilor devin locuri consacrate zeului.
E firesc ca Esculaip fiind considerat fiul lui Apollo, cultul lui sa
fie adesea asociat cu cultul itatalui sau. La Trica, vechiul sanctuar
al lui Esculap serve§te §i inchinarii lui Apollo. La Epidaur
gasim aceea§i intovaraîre. In secolul al IV-lea a. Chr., in Epi¬
daur, se bat monede avand pe o fafa statuia lui Esculap, iar
pe verso capul lui Apollo.
Am vazut din geneza degend-elor, — §‘\ evolufia ulterioara a
cultului lui Esculap ne-o confirma, — ca el, ca §i Apollo uneori,
devine un zeu salvator in infelesul larg al cuvantului. El este
evocat in toate suferinfele trU)pe§ti §i mai tarziu §i in cele sufle-
te§ti, in primejdie §i lupta, in furtuni pe mare. Navigatorii sal-
vafi ii aduc ofrande §i rugaciuni de mulfumire. Aceat caracter
de mantuitor s’a desvoltat mai ales in ultimele veacuri ale paga-
nismulul §i a uûrat mult trecerea spre ideea §i mai larga de
mantuire a cre§tinismului.
14 —
II.
FAMILIA LUI ESCULAP.
Cand eredinfa in Esculap a imceput sa evolueze, mitologia

greaca i-a constituit o familie tot mai numeroasa. Credincioîi
1-au incon jurat cu un cortegiu de genii si divinitafi secundare,
strans legate de el, ale caror nume exprima .simboluri de sana-
tate sau de putere vindecatoare.
, La Epidaur, are drept sofie pe Epione, zeifa alinarii du-
rerilor. O gasim rar reprezentata in operele de arta referitoare
la cultul esculapian. Relativ mai des insa la Cos §i Epidaur.
Ca fii are pe cei doi rnedici, eroi in Iliada: Podaleirios, me-
* dicul boalelor interne §i Machaon chirurgul, amandoi deveniti
patronii ai celor doua specialitaî ale medicinii. Al\\ copii de ai
lui (unii de imjportan{:a pur loeala, cari cate odata se pot identi-
fica cu aceea§ persoana cu diferite nume), sunt fiicele Akeso,
Iaso, Aiglea si Panakeia. Mai tarziu, mitologia Aticei ii atribuie
ca fiica principala pe Higia sau Higeea, care mai tarziu devine
zeipa sanatapi. Ca fii gasim pe Telesfor, geniul convalescentii §i
Euamerion sau Akesis, geniul euforiei. Dupa Hollander, Teles¬
for §i Euamerion sunt persoane identice, iar numele lor variaza
in raport cu sanctuarele unde erau venerafi.
IIP
ATRIBUTELE LUI ESCULAP.
In antiehitate figura medicului se reprezenta in legatura cu

■ simboluri luate din practica medicala sau din simbolismul cultu-
lui lui Esculap. Persoana lui Esculap este totdeauna caracteri-
zata, in qperele de arta cari il reprezinta, prin atribute tipice, de
obicei simbolice, cari au rarnas pana in zilele noaistre simbolurile
activitafii mediicale.
Bastonul cu serpi. El este atributul principal al zeului, aproa-
pe nedespaAit de el. El il sprijina in drumurile sale lungi, facute
pentru a ajuta pe cei ce sufere. Este o bata din lemn natural ne-
modelat. Ca simbol el e considerat drept semnul legaturii directe
intre zeu §i pamant, dela care are toata puterea divina. (La ince-
— 15 -
put Esculaip era o zeitate chtonica). §arpele se ridica pe baston

totdeauna pana la inalpmea mainilor lui Esculap.
• §arpele. Este al doilea atribut constant al lui Esculap. Fie
•ca e reprezentat singur, fie ca e incofaciit pe baston, el nu lipsepe
niciodata de langa zeu. $i §arpele care locuepe iq crepaturile pa-
mantului, reprezinta ideea legaturii zeului cu pamantul. El e tot-
odata animalul clasic aparator impotriva influenfelor demonice.
Dupa Parvan, acest din urma rol ill avea §arpele p in credinfa
Dacilor. In mai toate celelalte mitologii vechi, gasim §arpele cu
rol chtonic. II vedena in biblie ca p, in religia egipiteana (§arpele
Apepi) ca reprezinta puterife subpamantene p zeitaple infernale.
In vremea inceputurilor cultului lui Esculap, zeul insup este
figurat sub forma unui §arpe, caruia bolnavii ii prezinta ofrande.
E probabil ca in faza aceasta avem uncle legaturi cu credinfele
babiloniene, egiptiene p poate chiar p biblice (§arpele de bronz
vindecator de boale). §erpii tesalieni erau cons ide rap ca animale
sfinte. In visurile bolnavilor adesea apareau in locul lui Esculap
§erpii sai. lata p o legenda din Epidaur, in legatura cu aceasta
credinfa: Mergand la un bolnav, Esculap intalnepe la intrare un
$arpe, care se apropie de el p ise incolacepe pe bastonul sau. Es¬
culap il omoara. Epnd dela bolnav, vede un alt §arpe cu un fir
de iarba lim gura, cu care atinge pe cel mort p-1 inviaza. Atunci
zeul infelept ridica firul de iarba p descopere minunata lui in¬
sup re de a vindeca boaleie. Astfel,1 dupa legenda, Esculap desco¬
pere puterea binefacatoare a plantelor impotriva boalelor.
§arpele care ip mu§ca coada proprie, este simbolul viepi
eterne, iar schimbarea pielii simbolizeaza intinerirea p renape-
rea. In credinfele Romandor, pirpele sfant amintepe p metamor-
foza zeului, cand el s’a grabit sa mearga in ajutorul Rome! pus-
tiita de ciuma. (Ovidiu: Metamorfozele. Cartea XV-a). In sfar-
pt, dupa o alta legenda, Esculap trasnit de Zeus, este a§ezat pe
cer in constelapunea §arpelui, situata intre Ursa Mare p Ursa
Mica.
Multa lume confunda bastonul cu §erpi al lui Esculap cu ca-
duceul lui Hermes, format de un baston lermmat in doua ari-
pioare p pe care se incolacesc doi §erpi. Hermes este crainicul
zeilor, zeul pacii, al infelegerii p prin extensiune al comerfului.
Deci atributul lui Hermes este grept folosit ca simbol al medicinii.
16
Caduceul §i rolul serpilor cari il compun este explicat de o le-

genda redata de Ovidiu: ,,Mercur (Hermes). imtalne§te doi §erpi
cari se bat; arunca asupra lor un has ton ca sa-i separe. $erpii
inceteaza lupta si se incolacesc imeidiat pe el“. Atribuitul medici1-
lor este deci bata cu sarpele incolacit al lui Esculap, iar nu ca-
du'ceul lui Hermes.
Intre atributele lui Esculap mai gasim animalele sfinte: co-
cosul, cainele, capra §i bufnita.
Fig. 2. — Caduceul lui Hermes (Mercuriu) si bastonul lui Esculap.

(Dupa Boigey).
Cocosul cel care anunfa zorile zilei, este simbolul vegherii.

Pentju popularizarea acestui simbol esculapian a contribuit foar-
te mult Socrate, care inainte de a muri, recomaoda descipolului
sau Kriton sa .sacrifice un cocos in onoarea lui Esculap. (Iara§i
ideia mantuirii, in spefa a mantuirii de relele pamante§ti). Co-
co§ul a devenit in vremuri istorice aniimalul de jertfa preferat al
lui Esculap*). |
Cainele este insofitorul §i pazitorul zeului. El nu este, cum
au crezut mulfi, simbolul vigilenfei ci al focului §i al puterei sub-
*) Coco§ul negru din unele descantece romane§ti este, dupa cum a

aratat regretatul V. Bogrea, o reminiscenta pagana a cultului lui Esculap.
— 17 —
terane care se manifesto, prin izvoare calde vindecatoare. Aici se

ascunde, iara§i o idee chtonica. Infernul e pazit de cainL In Gre-
cia vulcanica se mai facea legatura intre latratul caiinelui §i for-
fele subterane, cari se manifestau adesea sub forma de zgomote.
Capra, animalul care a hranit pe zeu, era admisa la jertfa
in unele temple ale lui Escuiap,
pe cand in unele temple era cu
desavarsire opritS sacrificarea ei.
Bufnita} simbolul intelep-
ciunei, se gaseste uneori intre
atributele zeului.
Un alt atribut este omjalo-
sul (buricul pamantului), repre-
rentat sub forma unei pietre co-
nice ovoide invelita cu panglici.
Omfalosul din Delfi era consi-
derat drept centrul pamantului
si simboliza fecunditatea. In cele
mai multe cazuri, aceste omfa-
los-uri erau o copie a celui din
Delfi.
Vedem adesea in mana zeu¬
lui sau langa el sulul de perga- Fig. 3. — Omfalosul din Delfi.
(Buricul pamantului).
ment ca simbol al invataturii me-
dicale. El apare mai ales in tim-
purile mai tarzii ale paganismului. Toate atributele amintite pot
lipsi cu excepfia §arpelui pe care il gasim totdeauna alaturi de
zeu.
IV.
ICONOGRAFIA LUI ESCULAP.
Ca in toate civilizafiile primitive, a§a §i in cea greceasca,

zeii din Olimp au fast reprezentafi idupa chiipul §i asemanarea
oamenilor. Pentru ca sa se deosebeasca unii de ceilalalfi li s’au
dat in arta diferite pozifiuni' §i atribute caracteristice pentru fi*e-
care.
Escuiap apare tarziuj in arta ca §i in Panteonul vechii Elade.
2
- 18
Nu il gasim reiprezentat pe vechile vase arhaice. Imaginea sa ni

s’a pastrat in schimb in numeroasele statui §i monede batute de
ora§ele grece§ti, pe tot teriitoriul locuit de Eleni §i de Romani,
ceeace dovede§te extensiunea mare pe care a luat-o mai tarziu
cultul sau. Cei mai vestifi sculptori ai Greciei anitice s’au grabit
Fig. 4. — Asklepios (Esculap) dir. Melos.

Muzeul Britanic, Londra. (Dupa Hollander)
a-i reda figura. (Alkamenes, Damophon, Praxiteles, Kalames,

Timokles, Timarchides, etc.). Pe monumentele antice reprezen-
tarea zeului deriva din combina{iunea lui Zeus cu a lui1 Kronos.
De multe ori, e foarte greu de a distinge un cap al lui Esculap
de unul al lui Zeus. De obicei; zeul sanatafii (are o ex-
presie mai blanda ,§i mai binevoitoare. El este repre-
zentat sub aspectul unui barbat robust, in toata vigoarea varstei
cu barba mare. Hama, in forma de toga, ii lasa gol pieptul in
19 —
~partea dreapta. Capul descoperit, poarta par cref. Pe fafa seri-

•oasa se vede expresia unui om matur, infelept §i bun. Foarte rar
§i numai mai tarziu il vedem itanar, fara barba. De obicei, zeul
sta in. picioare. Din cele 98 de statui ale lui Eesculap, reproduse
de Reinach, numai intr’una zeul e reprezentat culcat iar in doua
e asezat pe tron. Cand figurile
sunt complecte, e usor sa recu-
mosti pe zeu, grade atributelor
sale. Aproape in toate cazurile
un brat se sprijina pe bata no*
■duroasa cu sarpele sfant inco-
lacit. Cand bata lipseste, sar¬
pele se incolaceste pe antebra-
tu\ zeului sau este reprezentat
liber la picioare sau alaturi de
*el. Alteori gasim la picoarele
lui Esculap un cocos, un caine
sau omfalosul. (Statuile din Ro¬
ma si Neapole). Alteori zeul
îne in mana un vas, recepta-
colul bauturii vindecatoare sau
un sul de pergament. Foarte
des il vedem impreuna cu fiica
sa Higia. (Statuile din Roma si
Torino, reliefurile de marmora
din Londra, etc.). Cate odata il
gasim impreuna cu micutul Te-
lesfor, zeul convalescent^, caruia
mai tarziu i-se atribue deaseme-
mea virtutii medicale. (Statuile din Fig.5. __ Asklepios din Epidaur.
Roma, Londra si Paris). Foarte Muzeul National Atena.
rar il vedem impreuna cu Eua-
merion sau Akesils, geniul euforiei, sau iin epoca romana cu Ja-
-niscos, un oopil care se joaca cu o rafa sau un coco§. Intre sta¬
tuile antice cea imai valoroasa a fost cea din Epidaur (azi pier-
duta), cioplita din aur §i filde§ §i care reprezenta pe zeu a§ezat
pe un tron cu un baston iin forma de sceptru in mana stanga,
iar mana dreapta odi'hnind pe capul unui bolnav. Alaturi de el,
- 20 -
avea ca atribut, cainele. O moneda greaca reproduce aceasta ce-

lebra reprezentare a lui Esculap.
Dintre statuile cele mai renumite §i mai caracteristice cer
ni-s’au pastrat in muzee, mentionam urmatoarele:
Fig. 6. — Esculap si Higia. Statuie, Muzeul Vaticanului, Roma.
1. Esculap din Epidaur, in Muzeul National din Atena*.

(Fig. 5).
2. Esculap, reprezentat tanar, gasit tot in Epidaur, dea-
semenea in Muzeul National din Atena.
3. Esculap din Metiope (Epidaur) reprezentat §ezand, tot
in Muzeul National din Atena.
4. Esculap din Muzeul Lateran din Roma. (Fig. 1.).
5. Esculap (Portretul lui Nero) in marmora neagra, la Mu¬
zeul Capitolin din Roma.
6. Esculap tanar, in Muzeul Vaticanului'. (Fi;g. 16).
7. Esculap in Muzeul Ufficiilor din Florenfa. Statuia da-
teaza din a doua jumatate a secolului1 al V-lea. Este o statuie
.restaurata cam rau.
8. Esculap, statuie aflatoare in Muzeul de Stat din Berlin.
9. Capul lui Esculap, din Muzeul Termelor din Roma.
10. Capul lui Esculap, din Melos, aflator in Muzeul Brita-
mic din Londra. (Fig. 4).
11. Esculap si Higia, grup aflator in Muzeul Vaticanului din
Roma. Seamana cu originalul elenic gasit la desgroparea foru-
lui din Praeneste, dar capetele au fost rau restaurate. (Fig. 6).
12. Esculap cu Telesfor, in Palazzo Massimo din Roma.
1 Fig- 7).
Statui celebre, reprezentand pe Esculap sunt destul de nume-
Toase. (Reinach linîra 98). Aproape toate muzeele mai mari
poseda cateva exemplare. Cele mai numeroase le gasim la Roma,
-Atena, Berlin, Paris, Florenfa, Viena. etc.#).
V.
SANCTUARE.
Sanctuarele lui Esculap erau locuri sfinte imprejmuite §i cu-

prindeau toate instalafiile §i cladirile necesare cultului.
Dupa cum am mai spus, cultul lui Esculap este probabil ori-
ginar din Tracia §1 a paitruns in Elada prin Tesalia. De aici a tre-
cut, impreuna cu legendele, peste Pelopones in toate finuturile
locuite de Greci, ajungand in Creta, Asia mica §i peste Grecia
Mare in Italia.
La inceput se ridicau zeului altare simple sub cerul liber sau
in pesteri. Crescand numarul adepfilor au inceput sa i-se analte
*) In sapaturile italiene de tot recente de pe insula Kos s’au, g&sit mai

imulte statui cari deasemenea se atribuie lui Esculap.
22 —
§i temple. Dupa Strabo §ii alji autori antici, cele mai vechi. sane-
tuare se gasesc in Trica din Tesalia §i ,in Titanos din Sikyone^
fondat de Alexanor, fiul lui Machaon. Vestitul calator Pausanias*
Fig. 7. — Esculap si Telesfor. (Palazzo Massimo, Roma).
aminte§te de 63 sanetuare de ale lui Esculap (Asklepieion). Dupa

cuno§tinj;ele noastre actuate, se pare ca in lumea antica au exis-
tat mai mult decat 320 aistfel de temple mari. Cele mai celebrer
au fost in Kos, Egina, Melos, Limera, Haliels, Lebena, Kni-dos*
23 —
Pergamon, Troizena, Megalopolis, Naupaktos, Agrigent, Paros,

Sikyone, Atena, mai tarziu §i Roma (Insula Tiberina). Cel mai
important §i totodata centrul cultului a fost cel din Epidaur.
Dupa credinfa Grecilor, in acesit templu s’au produs eele mai
multe miracole. De aici sq cerea §i se trimitea §arpele sfant, siVn-
bolul zeului, ori unde era vorba sa se infiinfeze un templu nou.
In timpul lui Hipocrat erau vestite §i templele din Kos §i> Kni-
dos. Toate aceste temple erau locuri de pelerinaj pentru bolna-
vii cari veneau atat din Elada cat §i din far! mai indepartate.
M&tras
to 20 3o
TEMPLE D'ASKLEPIOS
et edifices voisias.
JD’apres Kawadtas.
Fig. 8. — Planul partial al sanctuarului din Epidaur.

(Dupa Kavvadias — reprodus de Lavedan).
La infiin{area unui astfel de sanctuar se finea totdeauna sea-

ma de factorii naturali de igiena, pe cari ii oferea regiunea res¬
pective. Se alegeau de preferinfa regiuni frumoase, vaii adapos-
tite de vanturi sau locuri ridicate, inconj urate de paduri dese.
O condifie fundamentals era totdeauna prezenfa unui izvor de
apa curata §i intrucat era posibil, a unor surse minerale sau ter-
male. Pe langa aceste temple se gaseau gimnazii, unde se inta-
reau bolnavii cu ajutorul exercifiilor fizice, §i bai cu instalaîuni
pentru masaje, etc. O mare grije se acorda posibilitafii de a oferi
bolnavilor lini§te sufleteasca §i odibna itrupeasca. Se ridicau cla-
diri cari sa adaposteasca pelerinii. La efectele soaretui, ale aeru-
lui curat §i ale apei se adaugau distracfiuni, de aceea gasim pe
langa multe temple teatre marefe. Sapaturiile intreprinse in ju-
— 24 -
mataiteia a doua a secolului trecut, ne dau posibilitatea sa cunoa§-

tern amanunfit mai multe din aceste sanctuare. Fundamentals
este opera invafatului grec. Kawadias, dela inceputul veacului
nostru, prin care a studiat amanunfit istoria cultului lui Esculap.
Grafie sapaturilor cunoa§tem astazi destul de bine planul tem-
plului din Epidaur (fig. 8) §i viafa care se desfa§ura in jurul
sanctuarului. Epidaurul este situat in central peninsulei Argo-
liida., De§i sanatuarul infiinfat in secolul al Vll-ea i. Chr. e mult
mai tanar decat cel din Triica, el totuî an scurt timp a ajuns la
o importanfa covar§itoare. Cea mai mare splendoare §i-a atins-o
lida. De§i sanctuarul imfiinfat in secolul al Vl-lea i. Chr. e mult
plui este refacut §i ajunge la o noua splendoare sub Antoninus
Pius si se menfine in floare ichiar §i in timpul cre^tinismului,
pana la 426 d. Chr., camd Tedosiu al II-lea suiprima printr’un
decret cultul zeului pagan. Cultul esculapian din Epidaur s’a
grefat pe un cult mai vechi al lui Apollo. La inoeput amandoi
zei erau implorafi in rugaciunile bolnavilor. Chiar §i mai tarziu,
pe monedele din Epidaur figurau ambii zei. Ruinele cari se vad
astazi pastreaza in straturile mai vechi resturi ale templului din
secolul al, IV4ea. El era in stil doric cu coloane canelate. Sculp-
turile de pe frontul templului se datorau lui Timokles. vStatuia
sanctuarului a fost sculptata de Thrasymedes din Paros. O cunoa.§-
tem dupa descrierea lui Pausanias §i de pe copia ei (monede,
reliefuri) §i am dat-o intr’un capitol anterior. In incimta sanc¬
tuarului se gasea fantana sacra §i tholos-ul, o rotunda care era
o capodopera arhiteeturala, zidita de Polykletos din marmora
alba.' Pe iperefi se gaseau inscrilpfii §i ex voto-uri. Indaratul tho-
losului se gasea abaton-ul, dormitorul pelerinilor, cari aid a§tep-
tau aparifia zeului in vis (ceremonia incubafiei). Xntregul sanc-
tuar era limprejmuit cu un zid de piatra. Templul propriu zis,
care confinea .sanctuarul §ii statuia zeului, a fost construct de
Theodotos la inceputul secolului al IV-lea. Fragmented unor
decorafiuni sculptate de Timotheos reprezinta lupta centaurilor
§i a amazoanelor §i se gasesc in Muzeul National dela Atena.
Sunt considerate ca unele din cele mai mari capodopere ale artei
antice. Se sipune ca in tholos existau §i picturi ale artistului
Methe. Intre ele era reprezentata o femee band dintr’un pahar
de cristal, al carui transparent minunat reprodusa a fost ad-
— 25
mirata de intreaga antichitate. Sub cladire se gasea o cripta

circulara cu trei randuri de culoare. Langa temiplu era a§ezat
altarul cel mare al zeului, unde se prezentau jertfele aduse. In
apropierea templului s’a descoperit teatrul, de proporfii marefe.
{Fig. 9). §i acesta este opera lui Polykletos. El cqprmdea mai
mult de 12.000 persoane. Mai exista §i o arena-stadion §i insta-
lafiile de bai. In imprejurimi erau §i alte temple mai mici, in-
Fig. 9. — Teatrul din Epidaur.
chinate lui Apollo §i zeifelor Themis, Artemis §i Afrodita. S’a

mai gasit §i o statuie al Epionei, ,so{ia lui Esculap.
In Atena cultul lui* Esculap a prins radacini in secolul al
V-lea i. Chr., dupa ciuma din 429. Sanctuarul era mai simplu
decat cel din Epidaur. Era a§ezat pe flancul meridional al
Akropolei. Se gasea intr’o situafie igienica deosebit de favora-
bila. §i aici era o statuie a zeului §i perefii erau accperifi cu
ex-voto-uri. D intr’o stanca izbucnea izvorul sfant, pe care §i in
zilele noastre credincioîi cre§tini il considera ca tamaduitor.
Templul §i iimprejurimile sale erau infrumusefate §i de alte sta-
tui, ale Higiei §i Panaceii1, ale lui Podalir, Machaon §i Hypnos,
ale zeita{ilor Demeter, Afrodita §i, mai tarziu chiat ale unor
26 -
zeitafi egiptiene ca Isis §i Serapis. Ruinele acestuf templu au fost

studiate in jumatatea secolului itrecut.
In Kos, patria marelui Hipocrat, a existat deasemenea un
celebru sanctuar, pe care 1-a stuidiat Rudolf Herzog §i in jurul
caruia in prezent o comisiune italiana de archeologi' face sapa-
turi. De vreo cafiva ani se lucreaza sistematic §i la desgroparea
templului lui Esculap, grandios §i el, din Pergamon.
VI.
SERBARILE CULTULUI ESCULAPIAN.
Fiecare sanctuar i§i avea tipieul sau prqpriu. La Epiidaur

se fineau in fiecare an sarbatori §i pelerinaje la sanctuar. Tot
la patru ani (dupa unii autori la cinci ani) se faceau serbari
mari, la care luau parte lume din intreaga Elada. Ele se fineau
primavara §i durau cate trei zile. Multe ora§e triimiteau dele-
gafiuni oficiale. Incepeau cu mari procesiuni din ora§ la sanc-
tuar. Preofii, magistrafii §i senatorii formau cortegiul oficiab
urmat de un cor care canta imnuri in onoarea lui Apollo'
Esculap. In urma venea marea masa a pelerinilor §i a specta-
toriilor, tofi imbracafi in alb, imcununaî' cu lauri §i cu ramuri
de maslini in maini. Cu ocazia sajpaturilor s’au gasit §i listele
misiunilor religioase acreditate din diferite ora§e. In listele
aceste gasim §1 delegafii venite din Italia (Sicilia). Aceste ser¬
bari, numite Asklepieia, erau urmate de reprezentafiuni drama-
tice, jocuri sportive §i concursuri muzicale.
La Atena se celebrau doua mari pelerinaje anuale. Cel mai
insemnat era cel numit Epidauria, care avea loe in timpul mis-
terelor«eleusiene §i comemora inifierea lui Esculap in aceste
mistere. Cel mai insemnat act al acestei serbari era procesiunea
solemna. Cealalta sarbatoare se numea Asclepieia §i se facea
primavara in ajunul serbarilor lui Dionysos. Consta din sacri-
ficii §i imnuri religioase §i era urmata de reprezentari dramatice
in teatrul lui Dionysos. La templul lui Esculap din Atena me-
dicii ora§ului aduceau zeului de doua ori tpe an jertfe, iar odata
pe an se facea o jertfa pentru tot poporul grec.
27 —
La Kos serbarile anuale durau cate doua zile §i se compu-

neau din procesiuni §i concursuri muzicale §i sportive.
Toate acestea serbari influenfau fantezia bolnavilor §i ii pre¬
gateau suflete^te pentru actele urmatoare, vindecatoare.
VII.
MEDICINA SACERDOTALA.
In secolul al VH-lea inainte de Christos, medicina preofilor

lui Esculap a ajuns intr’o faza de deplina organizare §i se bucura
de un enorm ascendent in toata Grecia §i coloniile ei. La ince-
putul civilizafiei eline, medicina era exclusiv in mainile preofilor,
iar vindecarile erau considerate ca fenomene miraculoase, dato-
rite zeilor. Mai tarziu, cand Grecia incepe sa aiba medici em-
pirici §i cu incetul ’tot mai invajaji, laid, cari intemeiaza o arta
medicala §i pun bazele §tiin$ei medicale, medicina sacerdotala
dainuie§te mai departe paralel. Fara indoiala ca intre cele doua
medicine exista o infiuenfare, in general insa se poate constata
ca precum medicina laica nu s’a nascut in templele lui Esculap,
a§a §i medicina sacerdotala a §tiut sa se menfina independenta,
lucrand in primul rand cu mijloacele psichoterapice ale sugestiei
§i credinfei.
Sanctuarele lui Esculap erau adevarate locuri de recreate,
unde bolnavii din toate categoriile sociale veneau sa consulite pe
zeu. Se faceau in aceste sanatuare mult misticism §i un pic de
§arlatanism care impresiona pe bolnavii credincioî. Venifi an
temple cu ferma convingere ca zeul de va ajuta, bolnavii erau
pregatifi suflete§te pentru a se supune puternicei sugestii a preo-
tilor, pe cari nici de cum nu trebuie sa-i consideram ca simpli
§arlatani ci ca iscusifi terapeufi, cari adesea stapaneau §i foarte
remarcabile cuno§tinfe empirice de medicina. Astfel putem foarte
bine sa ne explicam, privind lucrurile sub prisma critica a me-
dicinii moderne, multe din vindecarile miraculoase, savar§ite in
temple.
Cand lumea antica greco-romana a deschis drumul cultelor
orientale, Esculap a inceput sa aiba drept rival pe zeul egiptean
Serapis, care dotat cu acelea§i atribufiuni medicale, i-a luat o
— 28 -
parte din credincio§ii sai, ajungandu-se in sfar§it la o sincre-

tizare a acestor doua divinitaî.
Cand cre§tinismul a inceput sa se raspandeasca, Esculap-
Serapis, devenit zeul mantuitor, ,,Soter“ par excellence §i in
infelesul mai larg al euvantului, a netezit mult calea patrunderii
ideii de Izbavitor a lui Isus Christos*).
Bolnavii §i infirmii, carora adesea medicul laic nu le mai
putea ajuta, soseau in ceite pe jos, calari sau pe targi la zeul
pentru care nimic nu era impoisibil. Categoria principals a clien-
telei era formata din femei. (Fig. 10). Bolnavii veneau sa con-
suite pe zeul mantuitor pentru boalele cele mai variate §i mai
grave, ca paralizii, boalei de plamani §i foarte des pentru cazurile
de slabire §i pierdere a vederii. Femeile eerau mai ales ajutor
impotriva siterilitaîi. Un Tesalian, Pandaros, cere zeului sa-1
scape de petele ce le avea pe frunte, un alt bolnav din Mitilena
vine in sanctuar pentru ca ii cadea parul de pe cap §i i-se in-
mulfia parul pe fafa.
*) Schon die weltschmerzliche Stimmung der heidnischen Zeit am

Ausgange des Altertums hatte „Reinheit“, „Trost“, „Entsuhnung”} jêilung’"
in der Religion gesucht und dem Heilgott, dem Aeskulap, eine besondere
Verehrung dargebracht. Harnack bemerkt iiber den Aeskulapkult und seine
Beziehungen zur christlichen Religion: „Von Rom aus hat er (der Kult)
•sich iiber den ganzen Westen verbreitet, hie und da verschmolzen mit dem
Kultus des Serapis und anderer Gottheiten, ihm zur Seite undunterge-
ordnet der Kultus der Hygea und Salus, des Telesphorus und Somnus.
Dabei erweiterte sich die Sphare dieses heilenden Gottes immer mehr: er
wurde zum „Soter‘‘ schlechthin, zu den Gott der in alien Noten hilft, zu dem
^Menschenfreundea (cpiXao^coTtoTaxog). Je mehr man in der Religion nach
Rettung und Heilung ausschaute, desto mehr wuchs das Ansehen des Gottes.
Er gehorte zu den alien Gottern, welche dem Christentum am langsten
Widerstand geleistet haben. Darum begegnet er auch in der alten christ¬
lichen Litteratur nicht selten. In der zweiten Halfte des zweiten Jahrhun-
-derts und im dritten war der Aeskulapkultus einer der verbreitetsten. Man
reiste zu den beriihmten Heilansta'lten des Gottes wie man heute in die
Bader reist; map rief ihn an bei den Krankheiten des Leibes und der Seele:
man brachte ihm, den frsoc; die reichsten Geschenke; man weihte ihm
das( Leben. Ungezahlte Inschriften und Bildwerke bezeugen das“. Har¬
nack, „Medizinisches aus der altesten Kirchengeschichte“, S. 94—95). —
Citat din: I wan Bloch, „Byzantinische Medizin”, i in: Th. Puschmann,
,,Handbuch der Geschichte der Medizina, (vol. I), pag. 494—495.
- 29
In poeziile homeriee boalele erau considerate mai intotdea-

una ca pedepse ale zeilor. Deci orice intervenfie omeneasca fara
ajutorul zeilor este fara folos. Credinfa aceasita de buna seama
ca s’a menfinut in tot timpul antichitafii la poporul simplu, pe
care nu il putea atinge scepticismul de mai tarziu al claselor
instariite.
Tratamentele aplicate in diferite sanctuare variau foarte
mult. La unele tendinta spre
misticism era dominanta, la
altele li-se ingaduia preotilor
sa lucreze mai mult sau mai
putin si cu mijloacele empi
rismului. Astfel in unele
temple vindecarile luau as-
pectul de miracole, datorite
aparitiunii in vis a zeului si
a fiicei sale Higia, In altele
insa adesea vedem facandu-
se adevarate cure medicale
dirijate de preoti cu expe-
rienâ, cari se foloseau de
nimbul zeitatii pentru a aco-
peri si justifica interventii a-
desea foarte reale.
Sugestia intervened su-
pranaturale vindeca in multe
cazuri imediat pe credin- Fig. 10. — Ex voto din Panonia: Uterv
. . . . , (Muzeul National Maghiar din Buda-
ciosi. Alteon vmdecarea se pespat Dupa Korbuly).
producea mai tarziu, gratie
consultatiunilor si povetelor bune date de preoti sau — cum
credeau bolnavii, — in vis de cStre zeu. De multe ori indi-
catia data era bizara. Foarte frecvent se intampla ca preopi
a
templelor sa explice a doua zi rostul viselor. In timpul cand

cultul lui Esculajp era in culmea infloririi, activitatea zeului nu
mai era conceputa directa, ca a lui Apollo. Zeul nu intra in
legatura directa cu .suferinfele oamenilor ci indica calea vinde-
carii numai in vis. Intervenfia preofimii ca mediatori mitre Escu-
lap §i bolnavi deosebe§te in mod fundamental cultul lui de aL
- 30 —
altor zei vindecatori greci. Talmacirea visurilor de catre preop

ducea la prescrippuni de reguli elementare de igiena, ca dieta,
bai, masaje, cari aplicate in cadrul situapei minunate a sanc-
tuaruluii §i ineonj urate de tot confortul, duceau in cele mai multe
cazuri la rezultate bune. Intr’un caz de dispepsie gasim urma-
toarea prescrippe citata de Lavedan: „Sa nu te super! niciodata!
Sa pi un regim alimentar special! Sa alergi mult lin gimnaziu!
Sa faci preumblari cu picioarele goale, inainte de a te duce la
bai! Sa faci gargara! .
In general apa juca un mare rol atat la baut cat §i la bai.
Ori de cate ori vindecarea se objinea prin metodele naturale,
ea era totu§i considerata ca un miracol al zeului.
Uneori nu aparea zeul personal in vis, ci i§i trimitea copii
sau §arpele divin.
Nimeni nu putea patrunde in locul sfant, daca nu era pu-
rificat. Imtrarea era oprita femeilor cari urmau sa nasca §i
muribunzilor. Pentru a veni in ajutorul acestora, s’au cladit
pentru ei, in afara sanctuarelor, incaperi speciale (Pausanias).
Bolnavii nu patrundeau imediat in sanctuar. Intai trebuiau sa
treaca printr’o pregatire de curajire trupeasca §i sufleteasca.
P'aceau bai repetate, posteau, aduceau jertfe, cetiau tabelele vo¬
tive §i ascultau povestirile preofilor despre vindecarile miraeu-
loase. Actul principal — dupa purificare — era incubatia, adica
dormitul in templu, un obicei de origina egipteana. Somnul era
considerat ca o stare favorabila pentru priimirea inspiraîei §i
destainuirii divine. Bolnavul se culca pe pielea unui animal
proaspat jertf.it in sanctuarul temiplului. Puternic sugestionat
prin practicele pregatitoare, uneori poate §i toropit de! o bautura
narcotica, bolnavul adormea, Preopi faceau pregatirile necesare
pentru ca in momentul oportun sa-i apara bolnavului zeul. Pro-
babil coridoarele subterane serveau acestui scop. In sanctuar
era lumina pupna, mirodenii inbalsamau atmosfera. O lini§te
absoluta stapanea. Bolnavul vedea in vis aparand zeul singur
sau linsopt de copiii §i §erpii sai. Zeul vorbea cu el, indica re-
mediul §i tratamentul de urmat, cat §i actele religioase de recu-
no^tinla pe cari cci vindecap erau obligap sa le indeplineasca.
Daca aparipunea nu se intampla in prima noapte (adica, in rea-
litate preopi nu considerau pe bolnav indeajuns de pregatit pen-
— 31
tru intervenfie §i sugestie) incubafia se repeta pana ce in sfar§it

miracolul se sevar§ea. Inainte de apariîunea zeului, de obicei
se auzeau voci misterioaise §i incepe.au sa se plimbe prin camere
$erpi imblanziji. Adesea zeul §i ajutoarele sale faceau chiar §1
mici intervenfiuni chirurgicale.

Exista multe inscripfiuni votive, in care bolnavii descriu
.aparifiunea zeului §i vindecarea lor.
Incubafia s’a practicat pana lin secolul al V-lea dupa Chris¬
tos. Ea a fost transmiisa dela Greci la Romani §i se gase^te
la multe popoare orienitale chiar §i pana in zilele noastre.
Intr’o comedie, reprezentata la Atena in anul 386 inainte
-de Christos, „Plutus“ de Aristofan, se descrie o zi petrecuta
de un credincios in Epidaur. Este o satira indrepitata contra
cradincio§ilor lui Esculap §i impotriva curelor din temple. E evi¬
dent ca in vremea aceasta scepticismul fafa de aceste practici
-era foarte raspandit intre ora§enii Atenei.
In epoca romana instalafiunile dela Epidaur sunt mult mai
confortabile §i mai vaste, a§a ca bolnavii puteau sa stafioneze
aici timp mai indelungat. Tot mai mult ai impresia ca e vorba
de un sanatoriu in infelesul modern. Tratamentele miraculoase
raman ca forma, dar cura medicala propriu zisa se substitue
din ce in ce mai mult. Din aceasta epoca avem ordonanfe me-
dicale lungi, date natural in numele)' zeului, in cari e vorba uneori
de tratamente foarte rationale.
Dintre numeroasele vindecari relatate de inscripfii sunt
foarte frecvente cazurile in cari bolnavii cu vederea scazuta sau
-chiar orbi §i-au recapatat lumina ochilor. Se cunosc 44 de in-
scripfiuni provenite din secolul al Vl-lea inainte de Christos, cu
povestea unor bolnavi. Pausanias -citeaza 6 descrieri votive (stele),
toate cu numele bolnavilor vindecafi, cu analiza boalelor §i indi-
carea curei preserise. Trei inscripfii sunt complecte (Kawadias).
Sunt cam de 170 cm. inalte, 75 cm. late §i au a-cela§ caracter
de litere §i forma de inscripfie. Dupa Herzog ele sunt din ju-
matatea a doua a secolului al I V-lea inainte de Christos. In ele
se relateaza cate 20—25 de vindecari, in total vreo 130 de mi-
racole. Descrierile sunt mici povestiri precedate de un titlu care
le anunfa §i le rezuma. lata cateva exemple:
1. O femeie cu numele Arate suferea de ascita. Mama ei
- 32 —
pleaca la Epidaur ca sa doarma §i sa viseze. Ea doarme §i are

o viziune: Zeul i-a taiait capul fiicei sale §i a rasturnat-o apoi
cu capul in jos. Apa e§ia din abundenfai §i zeul!, dupa ce a golit-o
de apa, a indreptat din nou corpul §i a reasezat capul la locul
lui. Dupa ce mama a avut aceasta viziune, se reintoarse la La-
kedemon §i gasi fata, care a avut acela§ vis, complect vindecata.
2. O alta femee, Cleo
a fost cinci ani insareb-
nata, fara sa poata sa
nasca. Dupa ce se roa-
ga zeului si doarme in
templu, naste in cu-
rand in afara lacasului
sfant, un copil sanatos*
Copilul dupa nastere a
putut sa alerge imediat.
3. Isthmonike a fost
insarcinata timp de trei
ani si a nascut a doua
*
zi, in afara sanctuarului*.

dupa ce dormise si vi-
sase in templu.
4. Ambrosia, oarba
de un ochiu, s'a vinde-
cat de boala, desi era
* ©
necredincioasa. In tim-
pul somnului i-a aparut
in vis zeul Esculap si
dupa ce i-a deschis ochii
si i-a introdus un me-
5
Fig. 11. — Stela votiva greac5. (S&ni, ochiul dicament in ei, a doua
si un picior bolnav. dup& Hollander). zi ea s*a sculat si a
plecat cu vederea com¬
plect vindecaita. In timpul sonmului zeul i-ar fi sipus ca in amin-
tirea vindecarii trebue sa a§eze in templu un pore de argitaL
5. Agestratos s’a tamaduit imediat de dureri groaznice de
cap, cari ii turburau somnul.
6. Georgias din Herakleia, care avea o sageata in ptept cu
— 33 —
rani purulente, dupa ce a dormit o noapte in templu, s'a sculat

dimineafa cu sageata in mana.
7. La fel s’a vindecat §i Euhippas care avea o sageata in
obraz.
Aceste doua vindecari fac sa se creada ca preofii sanctua-
relor dadeau probabil bauturi anesteziante §i faceau operafii.
8. Hermon din Thasos a fost vindeoait de catre zeu de or-
bire. Neplatind onorariile cuvenite, far a orbiit Dupa ce a revenit
cu pocainfa la templul lui' Esculap §i §i-a indeplinit obligafiile,
zeul 1-a vindecat din nou.
9. Pentru a da o idee despre aceste vindecari, este semni-
ficativa descrierea cazului unei' femei din Troizena, care suferea
de tenie. Ea s’a) dus §i a dormit o noapte in’ templul lui Esculap
din acea localitate. In vis La aparut fiul zeului, care pentru a-i
scoate tenia a inoeput prin a taia capul bolnavei, dar pe urma
s’a vazut in neputinia de a repune capul pe gatui bol¬
navei. A fost nevoe ca cu toata graba sa se alerge la Epidaur
pentru a invilta pe Esculap sa vie la Troizena, In acest timp s’a
luminat de zi. Preotul a vazut intr’adevar §i nu numai in vis,
cum capul Ariistagoref era desparpt de corp. Cand a so»sit Esculap,
bolnava a avut al doilea vis. A vi'sat ca Esculap, venind din
Epidaur i-a repus capul la loc §i apoi i-a spintecat burta i-a
extras de acolo tenia. Dupa aceea i-a cusut burta §i bolnava s’a
vindecat.
Aceasta vindecare §i povestire ne permite sa infelegem ca
preofii din Epidaur erau gelo§i de concurenfa Troizenei §i deci
raspandeau vestea ca preofii oraûlui rival au comis o eroare
de diagnostic, crezand probabil ca tenia se gase§te in cap §i nu
in abdomen in al doilea rand ca pentru a repara aceasta
greâla au fost nevoifi a recurge la zeul autentic din Epidaur.
O alta relatare spune ca dupa o vindecare miraculoasa
a urmat infiinfarea unei noui filiale in orasul vecin Halieis,
grafie transportarii fara voe a §arpelui prin carufa care ducea
bolnavul acasa. Tot grafie unui miracol s’a infiinfat filiala din
Sikyone.
Tabelele citate confin nu numai relatari de vindecari mira-
culoase dar §i pedepse §i oracole. Astfel, copilul Aischines suin-
du-se pe un pom ca sa poata sa vada in templu cum dorm bol-
3
84
navii, a cazut, pedepsit de zeu, §i §i-a spart un ochi. Cerand

zeului iertare, acesta l a vindecat. Uneori veneau la templu pa-
rinfii cari §i-au pierdut copii, cerand zeului un oracol pentru
a-i putea regasi.
Uneori, chiar destul de des, zeul refuza intervenfia sa, Ast-
fel, in ,,Plutus“ de Arisitofan vedern un personaj care este gata
a parasi templul, plangandu-se ca zeul refuza sistematic sa-i
apara in vis sau sa i se manifesteze printr’un semn sau intr’o
forma oarecare §i nu face nimic pentru a-1 vindeca.
Serviciile facute de Esculap nu erau gratuite, darurile pri-
mite dela bolnavi erau aideseori scumpe §1 preofii profitau de
ele. Erau preferiite comestibilele §i metalele prefioase. Pentru o
cura miraculoasa s’a dat odata o ofranda in valoare de patru
milioane lei. Pe de alta parte insa un, copii bolnav §i sarac, Eu-
phanes din Epidaur, a proimis zeului ca plata in caz de visi¬
decar e ni)§te o§cioare (ar§ici) de jucarie. Promisiunea a fost
acceptata §i copilul s’a vindecat. Un ex-voto din timpul Cezarilor
arata ca bolnavii Valerius Symphorius §i Protis au daruit zeului
pentru vindecarea lor o statue in bronz, un colier de aur cu or-
namente de seipi, cantarind o jumatate de livra si un cufit de
argint de aceea§ greutate. Pretenfiile de onorar ale preofilor erau
de obicei in raport cu averea bolnavilor, lucru pe care il reco-
manda §i Hipocrait medicilor laici. Adesea onorariile erau pro-
porfibnale cu necredinfa. Ambrosia idin Atena, oarba de un.
ochiu, nu credea in vindecarile miraculoase §i i§i manifesta pre-
tutindeni aoeaista parere. Inrautafindu-se boala, s’a hotarat toftu§i
se apeleze la zeu. Zeul fi apare in somn §i-i spune ca o va vin¬
deca, cere insa in schimb ca ea sa a§eze in templu un pore de
argint, in aminitirea prostiei ei. Bolnava s’a executat §i zeul a
vindecat-o. Zeul e nemiilos fafa de neplatnici. Hermon din Tha-
sos, orb vindecat, refuza sa plateasca onorariul. E pedepsit cu
o noua orbire. Bolnavul se pocae^te, promite solemn ca se va
fine exact de obligafiuni §i recapata dela zeu vederea.
Echedoros din Tesalia prime§te bani dela un bolnav vinde¬
cat ca sa ridice zeului o statuie §i pastreaza suma. Zeul atuncia
51 pedepse§te cu boala de care scapase cel vindecat. Cand nu
indica zeul, adica preofii, felul darului, bolnavii ailegeau obiecte
despre care presupuneau ca fac plaoere divinitafii. Se graveaza
35 —
pe tabele de marmora sau pe o piatra ordinara sau aurita isto-

:ria vindecarii, care astfel ramane eternizata in itemplu. Uneori
inscripjiile sunt metrice in forma de imnuri de lauda lui Escu-
lap. Se spune ca §i Hipocrat, studiind aceste inscripfii, s’a folosit
mult de invafaturile rezultate din ele in praotica sa medicala.
Un alt medic din antichitate a gasit intr’un ex-voto de felul
acesta o buna reteta contra
0
muscaturii serpilor veninosi.

In sfarsit cei insanatositi a-
a O O
runcau ca semn al recunos- o
tintei monede de aur si ar-

o o
gint in izvorul sacru. Alte-

ori se ofereau basoreliefuri,
•reprezentand scene de ado-
ratiune si rugaciune, vase
pretioase, bijuterii, obiecte
de toaleta si imbracaminte.
Adesea ofranda era o sta-
tueta reprezentand bolnavul
vindecat. O alta forma de
ex-votouri, cele mai uzitate,
•erau niste icoane sau statuete
o
•ce se depuneau in anumite

Jocuri rezervate in templu,
*cari reprezentau in metal pre-
tios, piatra sau teracota, poa-
te si in ceara, imagina redu-
.sa a organelor sau membre- Fig. 12. — Bolnav aduc&nd un ex-voto
care reprezinta o gamba cu varice.
lor vindecate (ochi, nas, gura, (Relief din Asklepieionul din Atena.
urechi, dinti, capete, inima, DupS Hollander).
maini, picioare, organe ge-
genitale barbate§tl sau femeie§ti). (Fig. 10, 11, 12). Unii autori
cred ca aceste piese votive reprezentand organe bolnave nu se
ofereau numai dupa vindecare, ca dovada recunoîtinfei, ci §i
inainte de tratament pentru ca zeul sa vada prin ele ce-1 doare
pe bolnav. (Fig. 12).
Obiceiul acesta s’a pastrat la popoarele creatine pana in
.zilele noastre. Astfel de ex-votouri se pot vedea in bisericile
— 36
cre^tinilor ortodoxi §i catolici, a§ezate in fafa icoanelor vinde-

catoare ale Fecioarei §i ale Sfinfilor.
Inventarele gasite in templul din Epidaur dovedesc ca lista
darurilor primite era {inula ia zi. Inventare asemanatoare se
cunosc §i del a Asklepieionul din Atena.
VIII.
HIGIA.
Zeifa greaca Higia (Hygieia; lat. Hygia, Dea Salus) e per-

sonificarea sanatafii, protectoarea viefii, cea care patroneaza pre-
scripfiile medicale, adica zeifa igienii -(in iinfelesul vechiu, mai
larg). Ea patrunde cu mult mai tarziu in credin{ele §i cultul
greco-roman. Coneretizarea personalitaîi ei pare a deriva din
unele credinfe archaice despre zeifa Palas-Atena (Minerva),
care adesea joaca acela§ rol ca §i Higia. Unii autori cred dea-
dreptul ca ea §i Atena au lost la incqput o singura divinitate
sub doua aspecte diferite. In ora§ul Atena ea apare abia an se-
colul al V-lea i. Chr. Chiar in acest secol ea nu exista in Epi¬
daur, unde abia dupa anul 420 i. Chr. incepe sa joace un rol.
Cand credinfde in ea §i in cultul ei luasera o forma mai con¬
crete, ea initra in familia lui Esculap, fiind considerate fiica
lui. Atunci cand ea este impreuna cu Escu-Iap, ea poarte reme-
diile de care are nevoe zeul pentru bolnavii sei. Higia juca un
rol mare in Atena §i Pelopones. Cele mai vechi urme ale cul-
tului ei s’au gasit la Titan, aproape de Sikyone. Sanctuarul lui
Esculap din Atena este consacrat §i fiicei sale. Preotul lui poarta
numele de preot al lui Esculap §i ale Higiei. Impreuna cu ea
sunt venerate surorile ei laso, Panakeia §i Aiglea. Ea i§i pas-
treaze insa un oarecare primat fafa de ele. In cursul secolului
al IV-lea inainte de1 Christos, personalitatea ei este bine sitabilita
§i cultul ei organizat.
Sub influenja Atenien.ilor, zeifa este primita §i in sanctua¬
rul din Epidaur, unde capata un templu propriu abia cu mult
mai tarziu. Cultul ei se intinde in Pelopones, mai ales in nordul
Greciei §i in Asia mica. Ca §i /in Atena, Higia ob{ine in Asclepieele
din Kos §i Pergamon un loc aproape egal cu al lui Esculap.
— 37
O gasim foarte venerata §i in Megara, Elate, Delos, in

Tracia §i in Mesia. Sub influenza Pergamului, sanctuarele Hi-
giei se inmulêsc indeosebi in Asia mica. Din Grecia cultul ei
patrunde §i la Romani, probabil la inceputul secolului al IV-lea.
Aicea ea se numeste a-
desea si Valetudo sau
este sincretizata cu _o
veche zeitate italica Sa-
lus, luand numele de
Dea Salus.
Iconografia Higiei
este foarte bogata si va-
riata. Ea este reprezen-
tata ca o fata tanara,
frumoasa, plina de bu-
natate, intovarasita tot-
deauna de sarpele tata-
lui ei Esculap*).
Ea are de obicei
intr’o mana un vas din
care se adapa sarpele
tinut in ; mana ceealal-
ta (Fig. 13). Aproape
totdeauna e reprezen-
tata stand in picioare,
foarte rar sezand pe un
tron. Vasul concreti-
zeaza vasul cu medica-
mente.
Cateva opere de ar-
ta antica cu Higia sunt
urmatoarele.
Fig. 13. — Higia. (Muzeul Vaticanului, Roma).
*) E de remarcat faptul ca §i zei|:a Palas-Atena, cu care la inceput

se confunda Higia, e reprezentata adesea cu un §arpq la picioarele ei, sim-
bolul chtonic. Astfel cand Atena-Higia a trecut in familia lui Esculap, n a
fost greu sa se confunde §arpele ei cu $arpele zeului vindccator.
- 38
La Megara se afla un grup al lui Escuilap §i Higiei datorit

Ini Briaxis. Un grup analog din Kos a fast sculptat de fii lui
Praxiteles. Aceste opere mari s’au pierdut; ni s’au pastrat insa.
din aceasta epoca mai multe basoreliefe, mai ales dela templuL
din Atena. Chipul ei il gasim adesea §i pe numeroase vase §i
monede grece§ti. La Roma, in itimpul imparafilor, se obi§nuia
a se modela capul zei(ei dupa figura unor femei contimporane,.
cari cunosteau arta tamaduirii. Imparateasa Domitia a servit ca.
model statuiei Higiei din Muzeul National din Berlin. Remach
reproduce 32 statui ale Higiei. Cele mai multe se afla azi in mu-
zee-le din, Atena, Epidaur, Berlin, Roma §i Paris. Intre cele mai
renumite menponam statuia din Muzeul Statuluf din Berlin, cea
din Muzeul Capitolin din Roma (portret), o alta, statuie (portret).
din Muzeul Startului din Berlin, statuia cu brafele rupte din Mu¬
zeul Vaticanului gasita la Ostia, una deosebit de frumoasa din
Muzeul Vaticanului, care reprezinta pe zeifa, adapand §,arpele-
(fig. 13) si in sfarsit una din Muzeul National din Roma, din
marmora, datand din jumatatea seeolului al IV-lea d. Chr.
IX.
TELESFOR.
Telesfor (Telesphoros) este o divinitate vindecatoare din fa-

milia lui Esculap, care apare mai ales in epoca elenista. Cultul sau
este strans legat de al lui Esculap si al Higiei. Indeosebi este con-
siderat ca geniul convalescenfii, al viselor salvatoare sau chiar al
somnului. Unii il considera ca §i pe fratele sau (foarte rar repre-
zentait) Akesis, drept zeu al secretului medical, sincretizat cu zeul
egiptean din qpoca elenista Horus-Harpocrat.
Deobicei el este colaboratorul lui Esculap §i aparel in vis im-
preuna cu el, aducand criza §i liza in decursul boalei. El are deci
in actul vindecarii un rol activ, in contrast cu pasivitatea lui Es¬
culap. Mul(i credincio§i, mai ales in timpul declinului paganis-
mului, i-au creiat un cult particular, adorandu-1 ca pe un zeu cu
acfiune sii putere personala. Culitul sau pare a fi oriiginar din Tra-
cia sau Hilda, pe de alta parte prin o sincretizare cu Horus-Har-
pocrat din Egipt; din Grecia a fast dus §i la Roma.( Un aracal:
ordona adoptarea lui la Pergam, unde cultul sau a ajuns la o im-
— 39 —
portanfa foarte mare. Era mult venerat §i in Bitinia §i pe insulele

Lesbos §i Samos, in Lidia §i Frigia. La Epidaur §i' Atena a pa-
truns mai tarziu. Dupa Hollander Telesfor ar fi identic cu Eua*
merion sau dupa versiunea epidauriana cu Akesiis, care adesea are
in mitologie §i o personalitate prqprie, fiind considerat ca ne-
pot al lui Esculap si fiu al
lui Machaon sau al lui
Alexanor.
Arta greaca il repre-
zinta pe numeroase baso-
reliefe si statuete sub for¬
ma unui copil invelit pana
la picioare intr’o manta
larga, cu capul aeoperit
de o gluga. (Fig. 7). Figu-
ra sa imagineaza pe bol-
navul abia sculat din boala,
slabanog si bine invelit.
Mantaua si gluga par a in- Fig. 14. — Moneda greceasca cu Esculap,
Higia si Telesfor. (Dupa J. Guiart).
dica o origine tracica. Dupa
unii, aceasta manjta-pelerina conica ar simboliza ventuza. Intr’o
statueta descoperita de Wiegand in termele imparatesei Faustina,
Telesfor fine in mana instrumente chirurgicale. In reprezentarile
mai tarzie, el fine in main! un sul de hartie, din care studiaza.
Rareori apare singur, de) obicei cu tatal sau. Uneori se gasesc re-
produceri de ale sale, din bronz §i teracota. De obicei sta in pi¬
cioare, foarte rar in genunchi. Reinach reproduce 15 statuete
de ale lui Telesfor §i trei grupuri unde figureaza impreuna cu
Esculap §i Higia. II mai gasim uneori reprezentat pe monezi din
timpul imparafilor, mai ales Commodus, Caracalla §i Geta. Cu
ajutorul numismaiticei se poate urmari cultul sau in toata Asia.
X.
CULTUL LUI ESCULAP IN SICILIA $1 IN RESTUL
ITALIEI.
Cultul lui Esculap a trebuilt sa patrunda fara indoiiala in pen¬

insula italica prin coloniile grece$ti din Sicilia §i din sudul Ita-
40 —
liei. Ruinele templului lui Esculap dela' Agrigent §i statuiele sale

antice dela Siracuza, foarte bine conservate, dovedesc indeajuns
grandoarea §i amploarea cultului sau in Sicilia. Dar acest pa-
mantf al cutremurelor §i empjiunilor vulcanice nu a fost propriu
pentru a ne pastra prea multe temple si cladiri. La Agrigent abia
s’au putut scoaite cateva resturi din templul zeului vindecator. Se
pare ca aici (intemeierea s’a lintampiat probabil in secolul al
VI-lea i. Chr.), a existat o statuie a zeului, sculptata de Myron.
In muzeul din Siracuza exista o frumoasa statuie al lui Es¬
culap, bine conservata. Ea e relativ mica, §i cam grosolana. Zeul
e reprezentat in atitudinea sa tipica, stand in picioare §i cu §ar-
pele sau. Statuiei Higiei li lipse§te capul. Liniile sunt fine, pro-
portiile juste. Ea dateaza probabil din epoca greaca, nu ca cea a
lui Esculap, din cea greco-romana. in aceasta foarte frumoasa
statuie, zeifa este in atitudinea obi§nuita, in picioare, cu §arpele
infa§urat pe antebraful drept. Inscrip'fii relative la cultul lui Es¬
culap, nu s’au putut gasi pana acuma in Sicilia.
Patrunzand cultul lui Esculap §i al familiei sale in Italia, el
a suferit in lumea romana oarecari' modificari. Fara indoiala in
sistemul religios al sitatului roman sunt multe puncte comune cu mi-
tologia elina. Asitfel si cultul esculapian s’a putut u§or grefa in
Roma*).
In aniii 291—293 i. Chr. a bantuit in Roma o groaznica epi-
demie de a§a numita ciuma. Poporul in disperarea sa consulta
oracolul din Delfi, care reccmanda sa aduca din templul lui Escu¬
lap din Epidaur statuia zeulufl sau §arpele lui. Senatul roman tri¬
mite o delegate la Epidaur. Zeul se milostive§te de sitreini §i le da
§arpele sau divin, care pune capat epidemiei. Cand deputafia ad-
mi ra statuia zeului, a e§it de subt ea un §arpe, care s’a furisat
prin ora§ §i s’a a§ezat pe prora vasului Romanilor. Aee§tia cre-
zand ca e insu§i Esculap in forma de §arpe, au plecat cu panzele
intinse S)prp Roma. Cand urcau Tibrul, §arpele s’a furi§at din co-
rabiei in mla§tinile de pe insula Tiberina, aratand astfel dorinta
#) Si in Franta adeca in vechea Galie, mai ales in Vendee, se afla ur-

mele cultului lui Esculap din epoca galo-romana. In Africa exista un tem-
plu al lui Esculap §i al'Higiei in Lambesis, Mai sunt urine al cultului lui
Esculap la Cartago p Timgad. Natural acest cult a ajuns aici prin inter-
mediul Romanilor. Deasemenea dupa sapaturile noual italiene se vade^te ca ei
erau venerafi si in Leptis Magna,
— 41
zeului de a locui aiiai. (Fiig. 15; Ovidiu: Meitamorfozele. C. XV).

Epidemia s’a oprit ca prin minune, cetafenii ora§ului etern i-au
ridicat lui Esculap drept recimo^tinâ un templu pe insula. Rui-
nele sale se vad §i astazi langa biserica sfantului Bartolomei. In¬
sula a fost botezata insula lui Esculap. In jurul sanctuarelor s’au
zidit obi§nuitele anexe. In templu s’a a§ezat o corabie de aur cu
§arpele divin incolacirt pe prora. Intre ruinele aeestui templu, s’au
gasit inseriptii cu 4 vindecari asemanatoare celor din Epidaur,
Fig. 15. — Sarpele lui Esculap debarcand In Insula Tiberina.

(Moneda anticd. DupS J. Guiart).
datand din secolul al II-lea sau Ill-lea dupa Christos. Tot in

onoarea zeului un vas al flotei romane purta numele lui Esculap.
Insa.p insula care era alungita, a fost astfel inconjurata de zi-
duri, 5neat imita forma unei corabii. Exista §i astazi un
fragment al acestor ziduri in extremitatea de sud a insulei, pe
•care se distinge bustul lui Esculap cu bastonul serpentar in mana.
Din tablele votive gasite pe insula Tibrului publicate de
Griiter amintim doua: Un soldat orb Valerius Aper a implimt
oracolul sa amestece sangele unui coc.o^ alb cu miere §i sa faca
o alifie cu care sa-§i frece ochii timp de trei zile. Reprimindu-§i
— 42
vederea a venit sa mulfumeasca zeului in faja intregului popor.

Chrysermos scuipand sange a fost sfatuit sa bee sange de taur.
Indeplinind sfatul zeului s’a vindecat.
Cea mai mare ser-
bare a lui Esculap se
tinea la Roma, la ca-
lendele lui lanuarie.
Ritualul e acelas ca
si la Greci. Mai tar-
■D
ziu cultul s’a trans¬

format mai ales in
urma influentelor o-
a
rientale. Romanii au
asociat zeului grec si
cultul unei divinitati a
pur latine, Veiovis,,

care era venerat de-
asemenea in Insula
Tiberina. In epoca in¬
fluentelor
a
orientale
Esculap se sincreti-
zeaza cu Serapisul
egiptean. Reprezenta-
rea zeului la Romani
a ramas identica ca
si in Grecia: Un b&r-
a
dat viguros si res-

pectabil, alaturi de
Higia si Telesfor.
In legatura cu acest
cult trebue sa amin-
tim onoarea cea mai
Fig. 16. — Medical lui August, Antonius Musa mare ce a fost acor-
ca Esculap. Muzeul Vaticanului, Roma. data vreodata unui
medic: omagiul impa-
ratului August, care din recuno§tinfa ipentru serviciile facute, a ri-
dicat o sitatuie medicului sau Antoniusi Musa, reprezentandu—1 ca
zeu al tmedicinii §ii ptasandu-i statuia in teimplul lui Esculap. (Fig..
— 43 —
16). Azi ea se afla in Muzeul Vaticanului din Roma. Medicul

este reprezentat tanar, cu o figura frumoasa, zambitoare, spri-
jinindu-se pe un baston in jurul caruia se incolace§te un §arpe,
iar la picioarele gasim „omphalosul“ „buricul“ (cenitrul lumii)
S’.mbolizand ca toata puterea divina de viodecare o are dela
Apollo, tatal sau.
Esculap §1 Higia au figurat §i pe numeroase monede, roma-
ne. Se gasesc atat in timpul republicei romane cat §i sub impa-
rafi. Ii mai gasim figurand pe monedele batute de ora§ele ponti-
ce: Histria, Kallatis (Mangalia) §i Tomi (Constanta), (Moisil).
X.
CULTUL LUI ESCULAP SI CRE$TINISMUL.
Sanctuarele lui Esculap, duipa oe au atins splendoarea lor in

secolul al Il-lea §i al Ill-lea d. Chr., au contimuat a funcptona
pana in secolul al IV-lea §i chiar al Vl-lea al erei cre§tine. Gran-
doarea cultului sau in aceste epoci tarzii este documentata §i prin
faptul ca neoplatonicianul Proclus, care a trait la Atena, dela
410—485 d. Chr., se declara credincios devotat al lui Esculap.
Credinja in zeu §i cinstirea cultului sau erau a§a de mari §i atat
de infiltrate in popor, incat foarte mult limp a reu§it sa se men-
fina chiar §i dupa introducerea cre§tinismului. O dovada a pute-
rei de menfinere o gasim §i in faptul ca spre sfar§itul secolului
al IV-lea Sfantul Eremia combate foarte mul credinfa acelora
cari i§i cautau sanatatea in sanctuarele zeului pagan. Chiar pe la
500 d. Chr. gasim la primii cre§tini elemente luate din cultul lui
Esculap.
Venerarea lui Esculap devenise in vremea imperiului roman
tot mai mare §i mai adanca. Zeul ajunge pe o treapta tot mai
inalta, pana ce catre sfar§itul paganismului el devine unul din-
zeii cei mari de tot, luand uneori chiar locul lui' Iupiter. Totodata
se aprofundeaza ideea de Salvator, Mantuitor. Esculap ,,Salva-
torul“, este cel din urma zeu pagan care mat poate resista cre§-
tinismului, chiar dupa ce el deveni religie de stat. Pe de alta par¬
te insa, concepfia de salvator adancita prin misticismul oriental
importat î prin formele liiturgice de venerafiune tot mai impre--
44 —
sionante, neteze^te cade pentru o grefare a ideilor noua crea¬

tine*).
Cu incetul, sub influenza evenimentelor politice §i sociale, a
rasboaielor §i epidemiillor, misticismul infloritor parase§te pe
Esculap, ,, Softer" mai mult al trupului §i se indreapta cu pasiune
spre credinfa noua a invafaturii lui Chriistos, considerat §i ado-
rat ca. Mantuitorul tuturor suferinfeilor fizice §i mai ales morale.
Medicina saeerdotala a preofilor cultului lui Esculap dispare, ca
in locul ei sa ia fiinta medicina religioasa crestrna, in care ru~
gaciunile, postui, ungerea cu sfantul mir, etc. sunt considerate
tot ca remedii contra suferinfelor fizice si morale.
XII.
CULTUL LUI ESCULAP IN PANONIA**).
Sub Traian sediul Legiunii II Adiutrix era la Aqui'n-

c u m, a carui istorie a ramas strans legata de aceasta legiune.
Ca §i in toate ora§ele cucerite, viafa sociala se oglinde§ite in in-
scripfiile sapate in piatra.
Dintre inscripfiile in legatura cu cultul lui Esculap §i Hi-
gia, menfionam altarul descoperit cu ocaziunea unor lucrari de
canalizare in Buda-Veche (Obuda) in 1914, ridicat de medicul
militar Timartius, avand urmatoarea inscriptie (intregita):
Aesculapio Timartius castren,s i s medicus

Le g i o n i s II a d i u t r i c i s sub Ouinto F u f i c i o
Cor n u t: o c o ns u 1 e d e s i g n a t o.
Grafie datelor menfionate in aceasta inscripfie se poate sta-

bili ca alitarul dateaza did mijlocul secolului al Il-lea, intrucat
Fuficius Cornutus la 142 era legatul Panoniei inferioare §i
consul intre 144—146.
i
Tot un medic militar ridica un altar frumos in onoarea lui

Esculap in Buda-Veche (Obuda), citat in C. I. L. Ill no. 3413,
*) Cf. ideile exprimate de Harnack (v. notele cap. „Medicina sacer-

•dotala’b §i ale lui Pdrvan (in cele urmatoare).
**) Dupa Korbuly.
- 45 —
dar care in iprezent este considerat ca pierdut. Avea urmatoarea>

inscripfie (intregita):
Asclepio et Hygiae Marciu s*) Marcellus-

medic us sub curagente Publio Valerio
Praesente evocato votum solvit libens
m e r i. it o.
Alta tabla votiva in onoarea lui Esculap Higia a fost’ ga-

sita in Iunie 1914 tot in Buda-Veche (Obuda) in locul unde se
crede ca era situat spitalul roman. Avea urmatoarea inscrippe:.
Fig. 17. — Tahiti votiva a lui T. Aper, gasita la Aquincum.

(Dupa Korbuly.)
AESCVLAPIO 'ET'HYGI
AE AVG • S ACRVM
T VENUSIUS-T-F-MENE-APER
[P]RAENE - OPT VALETUDI • V * S * L • L • M
V • KAL * OCTOB • POSVIT
Se cite§te:
Aesculapio et Hygiae Augustis sacrum Tiitus Venusius Titr
fidius Menenia (sc. tribu) Aper Praeneste optio valetudinarii
votum solvit libens laetus merito. V Kalendas octobres posuit.
Tabla a fost ridi’cata de Titus Venusius Aper originar din
Praeneste (Italia mijlocie) zeilor vindecatori in ziua de 27 Sept^
*) Sau Marcus (?).

— 46 —
(Fig. 17). Origisna acestei inscripfii ar fi din secolul al 11-lea

cand Aper ocupa serviciul de optio valetudinarii care corespunde
postului de administrator de spital.
In Muzeul din Aquincum se mai pastreaza un altar ridicat

in onoarea lui Esculap §1 a Hiigiei), gasit in 1932 in Buda-Veche
(Obuda) avand urmatoarea inscriptie:
Aescvlapio et Hygiae Iulianus

votum libens merito solvit.
O alta tabla votiva dedicata lui Esculap §i Higia este ridi-

cata de Aurelius Artemidorus, subofifer insarcinat ca. gardian
la inchi soar ea Leg. II. Ea se pastreaza in Muzeul national ma-
ghiar din Budapesta. Dateaza din anul 228 d. Chr. A fost pu~
blicata in C. I. L. Ill, No 3412 cu urmatorul text:
Aesculapio et Hygiae Augustis Aurelius

Artemidorus bemeficiarius 1 e g a t i 1 e g i o-
nis II adiutricis piae fideI is Severianae
a gens curam c a r c e r i s votum solvit libens
m e r i it o Modesto e t P r o b o consulibus.
Tot in acest muzeu se mai afla un relief reprezentand pe

Esculap, finand in dreapta sa un baston pe care se incolace§te
un §arpe. Langa el sta Hilgia, pe a carei mana dreapta se inco-
lace§te tot un §arpe, cu capul iindreptat spre un vas finut in mana
stanga. Acest relief a foist gasit in 1932 cu ramaî/feie unei statui
a lui Esculap.
Favoarea de care s’a bucurat acest zeu in Panonia o mai
“dovedesc §i alte aminti'ri descoperite in alte localitafi ale pro-
vincii:
Inscripfia publicata in C. I. L. No. 3326 din KIs-Apostag

„ „ „ „ 3388 „ Teteny
,, ,, ,, ,, 3649 ,, Esztergom
m ,, ,, ,, 10.971 „ Oszony.
Cultul lui Esculap era desvoltat mai ales in Brigetio (Oszony).

— 47 —
De aid ,a ajuns iin Muzeul National o statue de marmora a lui

Esculap. De§i este pufin deiteriorata, pare a fi o copie a statuii
.zeului din Pergam. Are 30 cm. inalfime. Era a§ezata in sanctua-
rul zeului din Brigetio. Tot de aid provine un relief reprezen-
tand pc Esculap §i un ex-voto, toate depuse in Muzeul national
din Budapesta.
De o deosebita stima se bucura §i Higia, careia i se ridica
altare dedicate de obiceiu impreuna cu tatal sau. In 1887 s’a
gasit langa Dunare capul unei femei, probabil al Higiei. (Depus
tot in Muzeul national). In acest muzeu se mai gase§te o statue
-complecta a Higiei, provenita tot din Brigetio. Aici s’a mai des-
coperiit §i o tabla votiva in care se aminte§te de un sanctuar ri-
• i
dicat in onoarea lui Apollo Higia, de catre Quintus Ulpius

Felix „augustalis“ al municipiului Brigetio in apropierea
nnui fons salutis.
PARTEA II.
Cultul lui Esculap §i al Higiei in Dacia Superioara.
I.
CATEVA CONSIDERATIUNI ASUPRA DACIEI SUB
ROMANI.
Cercetarile mai noua, mai ales ale regretatului V. Pdrvan

§i ale §coalei sale ne dovedesc tot mai mult ca Dacia a fast in¬
fluenza de civilizafia romana §i implicit §i de cea greaca mult
timp inainte de cucerirea ei de Traian. Inca din ultimele decenii
ale republicei incepuse pe caile netezite de anainte prin comer-
cianfi greci §i romani, o penetrare romana a lumii dacice, pe
care nici decum nu trebue sa ne-o gandim atat de primitiva,
precum se credea pana de curand. Cucerirea Daciei a fost o ne-
cesitate pentru imperial roman, nu numai din punet de vedere
politic §i militar, ci §i economic. Cand legiunile lui Traian au
intrat in Dacia (fara a fi nimicit cu desavar§ire seminfiile da¬
cice) ele au gasit aicea o lume destul de sensibilizata pentru a
recipia civilizafia greco-romana.
In locul populafiei rarite Traian a pus bazele unei viefi ro-
mane, aducand in Dacia cucerita numeroase elemente de coloni-
zare din toata intinderea imparafiei romaine, mai ales insa did
Italia, carl impreuna cu funcfionarii, negustorii §i meseria§ii ve-
nifi in Dacia, s’au putut organiza sub scutul legiunilor trimise
aici pentru paza, ducand o viafa sociala §i politica romana.
Traian nu adusese numai massa mare de coloni^ti din oemtrul
imparafiei romane, cu proletariate ei rural ahtiat dupa pamant,
ci a fost nevoit sa aduca §i elemente straine din provimciile cari
— 49 —
intrau in compunerea imperiului (Asia Mica, Grecia, Siria, etc.).

Totu§i din cercetarea inseripfiilor aflate pe pamantul Daciei se
poate arata ca coloni^tii adu§i, de§i erau §i de original straina
(de ex. elina, orientala, traco-ilirica §i celtiica, etc.) totu§i ei erau
elemente complect romanizate. Datorita acestei romanizari, ma-
joritatea inscripfiilor gasite pe pamantul Dacieii, sunt scrise in
limba latina. Xenopol in „Isitoria Romanilor“ afirma ca din cele
1400 inscripfii gasite pana atunci, numai 14 sunt scrise in limba
greaca.
Dupa cucerirea §i organizarea Daciei urmand cateva decenii
de viafa pa§nica §i ordonata, civilizafia romana a putut prinde
repede radacini adanici pe pamantul Daciei, fara ca sa el.imine
insa complect infiltrafiile civilizajiei grece§ti, atait de inrudite
celei latine.
Dela anul 150 d. Chr., viafa publica a Daciei incepe sa aiba
un aspect cu total roman, nu numai in manifestarile ei oficiale,.
ci §i in cele particulare §i mai ales religioase. Din aceasta epoca
ni s’au pastrat numeroase inscripfiuni cari ne arata existenfa
credinfelor religioase, obiceiurilor §i expun diferite acte mai
importante din viafa sociala. Aceasta opera de civilizafie romana
realizata in Dacia Traiana la adapostul carmuirii imperiale a
fost distrusa in parte in epoca navalirilor barbare, dujpa ce la
sfar§itul domniei lui Aurelian, sub presiunea rnereu crescanda a
barbarilor, sitapanirea romana inceteaza cu totul in Dacia $i pe
la 270 d. Chr. Dacia este parasita de administrafia §i oficiali-
tatea sa, iar legiunile romane se retrag dincolo de Dunare.
Numeroasele monumente ale civilizafiei romane pe pamantul
Daciei superioare, cat §i documentele ale acestei viefi romane, in
mare parte au fost distruse de cotropitori. Aproape nici o sta-
tuie din Dacia nu s’a mai gasit intreaga. Dar ceeace a scapat
furiei barbarilor s’a acoperit in cursul veacurilor de pamantul
ocrotitor, care dupa secole intregi ne reda din timp in timp obiec-
tele antice, fie grafie sapaturilor arheologice sistematice (Sarmi-
zegetusa), fie grafie descoperirilor ocazionale (Apulum-Alba-
Julia). Dintre ruinele mai importante ce ne-au ramas din epoca
romana in Dacia superioara, amintim pe cele dela Alba-Iulia,
vechiul Apulum $i Gradi§tea din apropierea vechii capitate a Da-
cilor, Sarmizegetusa.
4
50 —
Foarte multe inscriipfii provin din Apulum. Se vede ca acest

ora§ fusese unul din centrele mai importante ale provincii. §tim
despre Apulum, probabil veche aêzare daca, ca ajunsese la o
mare in fiord re sub stapaim'rea romaina, ocupand toata campia de
pe malul drept al Mura§ului (Portus-Mura§-Port), pana la ora-
§ul actual. El a dobandit o insemnatate deosebita prin slafiona-
Fig. 18. — Ruinele cladirii Aedes Augustalium din Sarmizegetusa.

(Ulpia Traiana.)
rea Legiuniii XIII Gemina, una din cele mai viteze legiuni romane,
care i§i avea castrul cam pe locul cetafii actuate. Acest ora§ este
aratat in cele mai mulite inscripfii §i ca o> colonie §'\ ca municipiu,
dar dupa anii 238—244 d. Chr. in timpul lui Gardianus, aman-
doua se contopesc §i nu se mai gasesc menfionate separat. Des-
voltarea ora§ului Apulum la un moment dat face ca sa se ridice
deasupra capitalei Ulpia Traiana §i mai mulfi procuratori au avut
re§edinfa la Apulum.
In regiunea vechei Sarmizegetusa, capiitala Dacilor, se ri-
dica castrul roman §i noul ora§ devenit Colonia Ulpia Traiana
51
Augusta Dacica Sarmizegetusa (fig. 18). Despre vechea Sarmi-

zegetusa nu gasim nici o descriere, a§a ca inscrippile p ruinele
din epoca romana in aceste condipuni ne apar ca deosebit del irn-
portante p hotaraitoare pentru stabilirea vi-erfii romaoe a acestei
■capitale, atat din punct de vedere public cat p religios.
II.
DIN VlAJA RELIGIOASA IN DACIA SUPERIOARA.
In societatea antica religia facea parte integranta a viepi so-

ciale p politice. Deaceea e natural ca, majoritatea amintirilor cari
ne-au ramas sunt in stransa legatura cu religia de stat sau cre~
dinêle particularilor.
Colonipii p legionarii adup in Dacia p-au adus zeii, cre-
dinfele p obiceiurile lor, creiand astfel pe pamantul Daciei o noua
p intensa viapL religioasa. Unii, din cele mai indepartate parp
ale Asiei Mici pudim Persia, au adus credinfaiin Mithras, alpi din
Siria credinfa in zeul ceruluii p1 ail trazmetului, Jupiter Dolichenus,
alpi, din Grecia p Italia, credinfa in Esculap §i Higia, ceii din
Egipt credinfa in Isis, zei{a mantuitoare prim inipere p marturi-
sirea tainelor ascunse ale suferinfei ei, sau credinfa in Serapis,
zeul manituitor p vindecaton
Valumul al treilea din Corpus Imseriptionum Latinarum de
Mommsen cuprinde mai ales inscrilppuni dedicatorii din Dacia,
cari in majoritatea lor dau expresiunea sentimentelor reli-
gioase, sau cari dovedesc *in mod public indeplinirea unei faga-
duinp sau a unui aot die recuno§tinfa fata de zei, sau sunt ruga-
cihini adresate diferi'telor diviiniitap.
Cultul oficial cat p cultuil religiilor iintroduse de coloni§tii p
legionarii romani, adup din diferite provincii, a necesitat udica-
rea a numeroase altare cu inscrippuni adresate zeilor, statui,
basoreliefuri pentru reprezentarea zeului p ale caror dovezi de
existenfa se gasesc atat in ruinele cat p in inscrippile aflate in
Dacia. Alitarele ca p toate pietrele votive sunt din gresie, piatra
calcaroasa sau marmora. Cele mai multe au forma unei prizme
patruunghiulare. Grosimea p inalpmea lor variaza dela 30 cm.
pana la aproape 120 cm. Din altarele rich cate se poate constata nu-
— 52 —
mele zeului caruia s’a ridicat altarul, numele celuii ce-1 ofera, ocu*
pafia sa §i uneori §i tiimpul faptul care 1-a determinat sa' ridice
aceasita inchinare, terminand aproape totdeauna cu o formula de
oferire redusa (V. L. S.). Altarele au sculptate pe ele ghirlande
de flori sau ramuri din arhorele consacrat divinitafi'i careia li
aparpnea cultul.
Din mulfimea inscripfiilor §i dedicafiilor gasite pe pamantul
Daciei, cele mai multe sunt consacrate amintirii zeilor romani sau
reoglindesc organizarea municipala sau de start. Din aceste do-
vezi se poate arata existenta numeroaselor culte de zei romani
de esenâ italica sau de origina straina. (Astfel Hermes devine
Mercurius, Atena devine Minerva, Asklepios devine Aesculapius,,
etc.). Zeii adorafi in Dacia erau foarte numero§i. Di!n ei men-
fionam pe Iupiter, Iuno, Hercule, Mercuriu, Diana, Minerva,
Mars, Apollo, Venus, Sabasius, Mithras, Silvanus, Liber, Libera,,
Fortuna, Victoria, Ceres, Nemesis, Virtus, Eseulap, Higia, Mag*
na, Mater, etc.
La Apulum cele mai multe inscripfiuni gasite, doeumenteaza
existenfa templelor ridicate mai ales in cinstea zeilor Iupiter cel1
prea Bun §i prea Mare (I. O. M.), Eseulap §i’ Higia §i Mithras.
La Sarmi'zegetusa, la sapaturile din anul 1882, s’a descoperit la
sud de ora§ templul renumit al lui Mithras, apoi la nord-est de
amfiteatru sanctuarul lui Eseulap §i' Hiigia (Tegldsj. Dintre toate
acesite desccperiri antice nu se mai vad decat amfiteatrul §i; sanc¬
tuarul zeifei Nemesis. Restul a fost ingropat din nou de timp.
Sapaturile mai noua romane§ti cooduse de d. C. Daicoviciu, au
scos la iveala cladirea augustali'lor, forul, o mulfime de monu-
mente §i inscripfii noua, de cea mai mare valoare, cari in prezent
sunt in curs de a fi studiafe.
In ceeace prive§te sincretizmul religios, atat de interesant
pentru aceasta epoca de inceput de decadere a paganismului, pe
care il gasim §i in Dacia, oiitam un pasagiu din luerarea d-luir C..
Daicovxiu: „Contribufii la syneretisimul religios in Sarmizege-
tusa“, (Anuarul inst. .stud, clasiice. 1932):
„Pentru fenomenul atat de caracteristic primelor trei secole
ale imperiului roman, in materie de concepfie reli’gioasa, cunos*
cut sub numirea de syncretism, Dacia §i in special eapitala ei,
Sarmizegetusa (Ulpia Traiana), ofera unul din exemplele cele
— 53
mai graitoare. Cucerita antr’o epoca relativ tarziie, de o inupe-

tuoasa navalire a ,,orientalilor“ §i, mai ales, a ,,orientaliisimului‘‘
in parole vestice ale imperiului roman, Dacia a avuit de primit
influenfele cele mai disparate in materie de cultura si religie.
Alaturi de seninatatea zeilor de pura esenfa romana, italica, gal-
lo-romana §i greaca, misticismul credinfelor iranice, orientale
(asiatice, Semite §i egiptiene) patrunde in sufletele insetate ale
acestor veacuri, cuprinse de o inspaimantatoare criza §i turbu-
rare morala, cu repeziciunea §i rasunetul lucrului nou. Simplici-
tatea patriarhala a diVinitafilor italice, zamislite pe natedul fond
rustic al unui popor de agricultori §i pastor!, se vede tot mai
mult alterata, daca nu chiar inlaturata, de speculativele credinê
ale teologi'ei astrale, gnostice din Orient, cu misterele ei ,,salva-
toare“ liturgiile pline de i.resistibile acfiuni §i ceremonii sedu-
catoare, aducand cu sine, drept rezultat, o imbrafiâre confusa a
diferitelor divinitafi', o imparechiere curioasa a mail rnultor zei-
tafi cu atribufiuni bine delimitate in vechea mitologie greco-
romana, — tendinfa spre un pantheism —, la care ,se adauga,
fire^te tot intr’un mod confus §i incomplect linfeles, §i ispitoarele
dogme ale monotheismului semitic“.
,,§i tot o caracteristica a acestor veacuri e §i inzestrarea cu
nume §i infafiâri plastice romane (italice) — interpretatio ro¬
mana —, a divinitafilor enchorice, ide catre populafia ba§tina§a,
complect sau pe cale de a fi romani'zata. In asemenea impreju-
rari nu e de mi rare daca in centrele provinciei Dacia, cu o popu¬
late formata din atatea elemente heterogene, cum e Sarmizege-
tusa, Apulum (acest ora§ cu atat mai vartos, ca era §\ centru
militar, armata fiind cel mai potrivit mijloc de raspandire a di¬
feritelor culte), etc., s’a gasit §i se va mai> gasi un numar exitra-
ordinar de inscripfii §i monumente cari reoglindesc fidel acest
bizar mozaic de concepfii §i credinfe religioase. O icoana adeva-
rata nu se va putea da insa pana ce nu; va fi scos la lumina §i pu-
blicat imensul material documentar (in special monumentele fi-
gurate), care zace ascuns in unghiurile diferitelor muzee regio-
nale“.
— 54 —
m.
t CULTUL LUI ESCULAP §1 AL HIGIEI
IN DACIA SUPERIOARA.
Cultul lui Esculap p Higia era generalizat in Dacia su-

perioara. Aceste diviniitap erau foarte populare mai) ales la
Apulum (Alba-Iulia), dar cultul lor era destul de intins p la Sar-
mizegetusa.
In baza numeroaselor inscrippi p a diverselor rqprezentari
ale lui Esculap in Apulum, Cserny p alpi il considera, ca o divi-
nitate speciala protectoare a acestui ora§. In aceasta calitate de
patron al ora§ului se bucura de o deosebita venerape. Cetaênii
/ __
il acopereau cu tot feluil de daruri' §i buinuri. Dupa ternplul lui Iu-
piter Optimus Maximus (Iupiter cel prea bun §i prea mare)v
primul zeu protector §i aparaitor al statului roman, cel mai fru-
mos §i bogat templu era cel consacrat cultului lui Esculap p al
HigieL Grandoarea acestui cult in Apulum este ilustrata p do-
vedita §i prin urmatoarele inscrippi documentare. Bogata§ul P.
Aelius Rufimus, decurionul municipiului Apu|1mm P sop a sa Ul-
pia Helpidia zidesc la templul sau un pridvor de coloane (porti-
cus) de patruzeci picioare lungime (Inscrippa no. 4 din capitolul
inscrippilor [VIII] p no. 975 din C. I. L. Ill) *), iar P. Aelius
Sirus, augustalul municipiului Apulum impreuna cu sopa sa
Valeria Severa, 1-a mai prelungit cu inca 30 de picioare. (In¬
scrippa no. 5, capitolul inscrippilor p no. 976 dim C. I. L. III).
Pe langa a-cest templu marep prevazut cu un portic -de 70 picioare
lungime, cultul mai avea in serviciul zeului numeropi sclavi
(Kirdly). Unul dintre ei fiind liberat, ip ia ca nume de familie,
dupa obiceiul roman, numele zeului Esculap §i cand ridica o
piatra de amintire zeilor Iupiter, Iunoma, Minerva p Esculap,.
il vedem ca se numepe Septimius Asklepius Hermes. (Inscrip¬
pa no. 39, capitolul inscrippilor p no. 1079 din C. I. L. III).
Intinderea cultului lui Esculap in Dacia Traiana este dovedita
prim numeroasele inscrippuni, statui, basoTeliefuri §i exvotourl
*) Mommsen, Corpus inscriptionum latinarum (prescurtat: C. I. L.),

1873, vol. III. — In cele ce urmeaza indicam intotdeauna la inscrippile ci-
tate pe langa numarul din C. I. L, §i numarul sub care se gase§te inscrippa
in capitolul VIII al acestei lucrari.
55
cari s’au gasit pe pamantul Daciei. Xenopol in vol. I. din Istoria

Romanilor citeaza 30 de inscripîi in legatura cu Esculap §i 26
de inscrippi cu Higia, gasite in Dacia. Tocilescu in „Monu¬
ment Epiignafice'' nu citeaza nici o linscrippune in legatura cu
cultul lui Esculap. Noi am putut aduna din Corpus Inscriptiooum

Latinarum vol. III. §i supplementa 43 de inscripCuni in legatura
cu cultul lui Esculap §i Higia. §i 13 ;inscripîuni netrecute in C. I.
L., deci in total 56 de inscrip{iuni originare din Dacia, majorita-
- 56 -
tea dm Apulum. Din aceste inscrippuni 34 sunt cons aerate zeu-

iui Esculap impreuna cu fiica sa Higia, 14 inscrippuni sunt de¬
dicate lui Esculap singur, 7 inscrippuni consacrate lui Esculap
asociat cu alp zei §i o inscrippune (dubioasa!) adresata numai
Higiei. (Vezi observapla dela no. 54). Pe inscrippuni
unde estie asociat cu alp zei, il gasim impreuna mai ales
cu Iupiter, Iunona, Apollo Diana. Intr’o anscrippe ga-
sita la Apulum (C. I. L. 973 si
reprodusa de noi la no. 41 co-
lectia de inscriptiuni), il vedem
asociat cu zeul egiptean Sera-
pis. La aceasta asociatie de zei
este interesanta si instructiva in>
£
scriptia de pe un altar gasit la

Sarmizegetusa si publicata de dl
Daicoviciu in 1932. Aceasta in-
scriptie ofera un exemplu carac-
teristic de sincretism. Pe altarul
amintit gasim in aceeasi inscrip-
tie o imparechere curioasa a
mai multor zeitati cu atributiuni
a *
bine delimitate in vechea mito-

logie greco-romana.Sunt amintiti
aproape toti zeii romani si strai-
ni introdusi in Dacia. Dedica-
torul e probabil un procurator
al Daciei Apulensis si, dupa dl
Daicoviciu, nu e atestat pana
Fig. 20. — Altar inchinat zeilor din acum prin nici o inscriptie din
Dacia g&sit la Sarmizegetusa. Dacia (no. 47 din colectia de in¬
Sincretism. (Dupa Daicoviciu).
scriptiuni). Pe numeroasele in-
scrippuni consacrate lui Esculap, cele mai mute i se aidireseaza niu-
mindud numen sau mat rar zeu, cu epitetul de mare, sau bun,
ori, in inscrippi grece§ti, philantropos §i epekoos (C. I. L. Ill,
1422 §i 7740a). Din numeroasele inscrippi mail amintim una
curioasa sapata pe un altar de marmora ridicat de frapi C. lulii,
augustali ai municipiului Apulum, urechilor lui Esculap, poate
dupa o vindecare de o boala de urechi sau mai probabil conform
— 57 —
unui obicei atestat de alte inscripfii, pentru a atrage mai bine

atenfia zeului. (No. 14 din colecfia inscripfiilor §i no. 986 din
C. I. L. III). Pe o alta piatra de altar veteranul Cams Julius
Frontonianus i§i exprima recunoa§terea pentru ca §i-a recapatat
vederea: „pro reddiltis sibi luminibus gratias agens“. (C. I. L.
Ill, no. 987 §i no. 15 Insoripfiuni). O inscripfie gasita la Sar-
mizegetusa ne face cunoscut numele lui C. Julius Metrobianus,
preotul lui Esculap (no. 30 din colecpa die inseripfiuni §i no. 972
din C. I. L. III). Intre numero§ii credincio§i cari ii ridfca un
altar lui Esculap din Pergam, mai menfionam pe Spedius Her-
mias, flamenul (preot superior) al coloniei Sarmizegetusei. (No.
18 inscripfiuni $i no. 1417 C. I. L.).
IV.
ISTORICUL ORA§ULUI APULUM §1 INSCRIPTIILE

IN LEGATURA CU CULTUL'LUI ESCULAP.
Inscripfiile in legatura cu cultul lui Esculap §i Higia in

Dacia superioara §i in special cele gasite la Apulum au o deo-
sebita importanfa pentru istoricul acestui ora§. Ele ne arata ca-
teva faze ale desvoltarii sale §i ne da cateva date asupra orga-
nizarii sale administrative.
1. Astfel dintr’o inscripfie dedicata lui Esculap s?i Higia
de catre frafii C. Iulii, augustali pe la 180 d. Chr., se constata
pentru prima oara denumirea de municipium al ora*?ului Apu¬
lum. (Inscripfiuni no. 14 <?i C. I. L. IIP, no. 986).
2. Colonia Apulum, care a fost intemeiata de Marcus in
imediata apropiere de municipiul Apulum, avea o administrate
complect separata, dupa cum reese din anscripfia citata in C. I. L.
sub no. 975 §i reprodusa de noi la no. 4 al inscripfiilor $i dupa
care P. Aelius Rufinus e decurionul muni'cipiului, dar in ace-
la*? timp e <?i palronul colegiului fierarilor din Colonia Apulum.
3. Colonia Apulum era administrate de primari ale§i pentru
•cinci ani (quinquennalis), dupa cum reese din mscriipfia no. 972
din C. I. L. IIP, reprodusa de noi la no. 30 al inscripfiilor, §i
care ne da numele primarului C. Iulius Metrobianus, quinquenna¬
lis al Coloniei Apulum:
58
V.
CULTUL LUI ESCULAP IN LEGATURA CU BAILE

ROMANE DIN DACIA TRAIANA.
Este §tiut ca Romanii iubeau foarte mult curafenia corpo-

rala §i practicau iotens baile. Descopeririile arheologice §i in-
scripfiile ramase ne arata existenfa' a multor bai romane, ale ca-
ror urme s’au gasit in numeroase local itaji din Dacia (Apulum,
Micia [Vefel], Iliûande-jos, Calan, Ciachi-Garbau, etc.).,
In afara de asememea bai publice cari se construiau in toate
localitafile unde se a§ezau Romanii, spiritul lor inventiv si ci-
vilizator a patruns §i la izvoarele termale din Valea Cernei' inca
din primii ani ai1 domniei lui Traian (Barcacila). In ambele raz-
boaie dacice, Romanii au intarit cu numeroase castre drumul ca¬
re duce de la Dierna (Or§oiva) la Sarmizegetusa, ca1pitala Da-
ciei, prin Tibiscum (Caran§ebe§), intre cari amintim in special
castrul Ad Mediam, din imediata apropiere a bailor de la Media
(Barcacila). La aceste bai termale Romanii §i Dacii cautau ali-
narea suferinlelor lor §i puneau multe pietre in amlntirea vin-
decarii lor. Cele mai multe din aceste linscripliuni gasite in rui-
nele bailor de la Mehadia sunt dedicate lui Hercule, divinitate
foarte adorata la baile Ad Mediam §i care era stimat §i ca data-
tor de putere §i sanatate (Salutifer). El era considerat ca geniul
loculuii î al fanitanilor calde. Deci cu drapt cuvant se numesc
aceste bai, Herculane. Din multele monumente ce s’au descoperit
aici, este interesant de menfionat altarul ridicat lui Hercule, ca
mulfumire pentru insanatoi§irea fiului sau, de catrie un augur al
Sarmizegetusei.
Alaturi de acele pentru Hercule,’ gasiim inscripfii dedicatorii
§i pentru Esculap §i Higia, Astfel o piatra pusa de un parinte
marturise^te insanatoîrea din o lunga boala a fiicei sale Iunia
Cyrilla, grafie virtufilor acestor ape dumnezee§ti. Actualmente
aceasta piatra este zidita in peretele podului de peste Cerna, in
interiorul stafiunii. (Fig. 21). Textul acestei inscripfii este citat
in C. I. L. Ill la no. 1561 §i reprodus de noi la no. 20 al inscrip^
fiilor.
Mai gasim inca o piatra ridicata in onoarea marilor §i bu-
59
nilor zei Esculap §i Higia, de prefectul legiunii XIII Gemina.

Gallieniana din Apulum, Marcus Aurelius Veteranus, care a vi~
zitat bade Herculune in tim-
pul imparatului Gallienus si
al carei text a fost publicat
in C. I. L. Ill, la no. 1560 si
este reprodus de noi la no.
19 al inscriptiilor.
Mai gasim urme, in le-
gatura cu bade romane si
cultul lui Esculap, la baile
mEscviAn
antice din Ilisua-de-jos, (Jud. ,%ROSA L\m-3wi
Somes) unde intre ruinele • £YkllU.ttSiOIXm
baii romane s’a gasit o pia¬
tra votiva cu doua inscrip- TE^MSVTf..' AOj.'A
tiuni, una latina, alta greaca,
ridicata in onoarea lui Escu¬ ?'9’A''EiV'SrV'-|S:'l.:/^ '
lap si a Higiei de catre Iul.
Atianus, probabil de origina
grec, care a vizitat aceste
bai in cautarea sanatatii sale.
3
Textul e publicat in C. I. L.
la 796 si reprodus de noi la
no. 1 al inscriptiilor. Numele
sau mai figureaza si pe alte Fig. 21.— Altar inchinat lui Esculap
si Higiei, gasit la Mehadia.
inscriptii din Ciachi-Garbau
(Dup& B&rcaciH.)
si
3 Ilisua-de-jos.
3 J
VI.
EX-VOTO-URI DIN DACIA TRAIANA.
Dupa cum am aratat la capitolul onorariilor in partea I-a a

lucrarii, recuno^tinfa bolnavilor fafa de Esculap §i zeifa Higia
se manifesta prin daruri numite ex-voto-uri §i cari erau fie icoa-
ne ciopilite in piatra, reprezentand zeul vindecator, fie mai ales,
reproduced ale membrelor vindecate (maini, picioare, urechi,
etc.) in metal, marmora sau piatra simpla, cari erau aêzate in
templul inchinat lui Esculap §i Higia. Acest obiceiu d-e a oferi
ex-voto-uri a fost cultivat §i in Dacia Traiana. In rriuzeul de an-
60
tichitaji romane diin Alba-Iulia (un mulaj §i in Imistitutul de Is-

rtoria medicinii din Cluj) se gase^te un astfel de ex-voto, oferit
de o persoana care probabil a suferit de o boala de maini §i' care
dedica dupa vindecare lui Esculap §i Higiei o tabla de piatra ca¬

re reprezinta doua maini (fi!g. 22) §i poarta urmatoarea in-
scrip$ie:
ESCVLAPIO ET .YG I E RESTITVTA

61 —
Aceasta tabla este citata in C. I. L. III. Suppl. la no. 12558-

§i este reprodusa de noi la no. 24 al oolecfiei de inscripfiuni.
Un alt ex-voto caracteristic a fost publicat de Dr. Lenghel
din comuna Ciachi-Garbau (jud. Some§) unde cu ocazia desco-
peririi unei bai romane, s’au gasit §i trei' table (una din marmura,-
una din piatra ordinara, §i alta din argila arsa), pe cari in afara
de inscripfiuni sunt sculptate urechi omene§ti. A treia tabla, din
argila arsa, e rupta in doua §i a ramas numai partea de sus cu
cele doua urechi. (Fig. 23). Dupa inscripfiiile ce prezinta una,.
Fig. 23 — Ex-voto din Ciachi-Garbau. (Muzeul de Anti-

chit&ti, Cluj, dup& Lenghel.)
pare cel ce le-a ridicat a fost probabil un Grec, care vizitand

baile romane din Ciachi-Garbou, dupa vindecarea sa de vreo
boala de urechi, mulfume§te zeilor Iupiter §4 Iunona, etc. Toate
aceste trei pietre amintite ,se gasesc la Muzeul de antichitafi al
Universiitafii din Cluj.
Pe langa ex-voto-urile descrise §i cari reproduc diferite or-
gane, s’au mai gasit cateva ex-voto-uri cu reprezentari in baso-
relief, ale zeitafilor Rsculap §i Higia.
1. Did aceste iooane sapate in piatra, Dl. prof. Orient publica
una in „Istoria Farmaci'ilor din Banat §i ArdeaT . Acest baso-
relief reprezinta pe Rsculap, Higia §i Telesfor. (big. 24). Acest
ex-voto a fost gasit la Turda (Potaissa) in anul 1898. Este sculp-
62 -
tat in gresie. Ca dimensiuni are 36 cm. inalfime, 31 cm. largime

§i 4 cm. grosime. Pare a fi fast proprietatea fotografului Botar
din Turda. In acest ex-voto il vedem pe zeul Esculap reprezentat
in picioare, finand in mana dreapta bastonul caracteristic pe
•care se inco!ace§te un §arpe §i sprijmindiu-se pe §old cu mana
Fig. 24. — Esculap, Higia §i Telesfor. Ex-voto din Potaissa,

(Dup& Orient.)
stanga. Poarta barba. Capul descoperit, ii este acoperit de un par

cref. Pieptul neacoperit de toga. La dreapta lui Esculap gasim
pe Higia finand un §arpe in mana dreapta un vas in stanga,
care ii serve^te la adaparea §arpelui. La stanga lui Esculap gasim
pe micul Telesfor, zeul secretului medical §i al convaleiscenêi,
reprezentat in moduli obii§nuit, dar imbracaminitea diiferind prin
faptul ca in loc de pelerina lunga poarta un fel de manta cu ma-
63
•neci. Acest fel de reprezentare este foarte rar §i nu-1 gasim in

„Repertoire de la Statuaire Grecque et Romaine4' al lui Reinach.
La baza acestui relief este urmatoarea inscripfie.
AVR ETERNALIS EXVOTO POSVIT
2. A doua tabla frumoasa, din marmora alba am gasit-o in

Muzeul Liceului Reformat din Aiud, Judeful Alba, (Vezi plan§a
la inceputul lucrarii). Originara din Apulum, fiind gasita la
Mure§-Port, are o lungime de 36 cm., o lafime de 29 cm. §i o
grosime de 4 cm. C. I. L. III. descrie la no. 979 un basorelief cu
inscripfie, probabil identica cu aceasta din Aiud. Inscripfia de la
baza este urmatoarea:
DEO•AESCVL•ET•HYGIAE•AVR•
E T E R N [A] L I S •
La mijlocul acestui ex-voto gasim reprezentat pe Esoulap

finand tradifionalul baston cu §arpele incolacit, iar in mana
stanga un sul de pergament. Reprezentarea cu acest atribut este
destul de rara. Figura, cu capul descoperit, cu barba §i parul
cref sculptat cam dur. Ca vestmant poarta toga tradifionala,
care-i lasa pieptul descqperit. Alaturi de el are pe micul Teles-
for, reprezentat in modul clasic, imbracat cu o pelerina lunga,
care invalue §i capul fara a avea gluga separata. Intr’adevar chi-
pul sau ne da imaginea unui zeu al convalescenfei, care fiind
inca debid are nevoie de a fi bine mvelit. La dreapta §i stanga
lui Esculap vedem reprezentate cate o femee tanara, asemana-
toare intre ele §i greu de identificat, diferand numai prin coafura
§i pozifia capetelor. Cea dela stanga lui Esculap este infafiâta in
fafa cu coafura care se une^te pe frunte intr’un unghiu ascufit,
iar persoana din dreapta lui Esculap are o coafura mai abonden-
ta, inconjurand aproape circular-ovalar capul, finut pufin incli-
nat spre stanga (in profil). Ca Imbracaminte §i finuta seamana
foarte mult una cu alta. Fiecare femee fine in mana stanga un vas
turtit in care vedem doua corpuri rotunde, de marimea §i aspec-
tul unor mere. Spre acest vas descris, se indreapta cate un ârpe
finut in miina dreapta §i incolacit pe antebraf. La partea supe-
— 64
rioara a icoanei, deasupra capetelor gasim o ornamentafie in for¬

ma de ghirlanda de fieri. Cele doua fiiguri de fernei descrise par
a reprezenta pe Hiigia in doua atitudini aseimanatoare sau, ce e
mai plauzibil, cea din stanga lui Esculap ar fi Higia, fiica sa,,
iar persoana din dreapta sa, ar fi sofia sa Epione sau vreo sora
a Higiei (Jaso, Panakeia sau Aiglea).
3. A1 treilea basorelief este un ex-voto (fig. 25,) desicoperit in-
Fig. 25. — Esculap, Higia, Telesfor si Akesis.

Tabela votiva din Dacia Superioara.
(Muzeul de Antichitafi, Cluj, dup& Lenghel.)
Ardeal (locul nu se §tie precis )> care a foist descris §i publicat de dL

dr. Lenghel in ,,Clujul Medical*', IX, p. 96—97. Se afila pasifcratin
Muzeul Institutului de Archeologie al Universitafii din Cluj. Pe
aceasta icoana de piatra vedem pe Esculap reprezentat finand in
mana dreapta un baston pe care e incolacit un §arpe, iar in mana
stanga fine un sul de papirus sau pergament, asemanator repre-
zentarii in ex-voto-ul anterior descris. Figura zeuluf este repro-
dusa in atitudinea clasica cu capul descoperit, purtand barba §i
un par cref, toga ii lasa pieptul neacoperit. La stanga lui Escu-
65
lap e micul Telesfor reprezentat in modul obi§nuit, avand pe cap

un capi§on lung §i pe umeri o pelerina lunga. La dreapta lui Es-
culap o gasirni pe zeifa Higia, reprezentata in modal obi§nuit cu
un §arpe in mana dreapta §i un vas in mana stanga, ce ii ser-
ve§te la adaparea §arpelui. La dreapta Higiei e micul Akesis sau
Euamerion, geniul euforiei, reprezentat sub trasaturile unui copil
mic, disparand sub o manta lunga, al carei capi'§on e ridicat peste
capul sau. Aceasta reprezentare a lui Esculap cu Akesis este
foarte rara §7 neobi§nuita. Acest ex-voto descris este un basore-
lief sculptat in marmora, fiind cioplit de un sculptor provincial
indemanatec. Are o lungime de 27 cm. §i o laîme tot dje 27 cm.,
lipsindu-i insa partea de jos. Cu picioarele care lipsesc s’ar mai
putea complecta tabla cu 5—6 cm. Pe partea de jos care lipse§te,
probabil ca a fost vre-o inscripfie, ca §i pe cea din Aiud §i Turda.
Ca origina se crede ca dateaza din secolul al Il-lea d. Chr.
4. O alta piesa care dovede§te intinderea cultului lui Esculap
in Dacia, este un relief de marmora ce se gasea in 1912 la Liceul
Reformat din Orastie, adus de profesorul Jand, care 1-a descope-
rit in Sarmizegetusa. Dl. C. Daicoviciu 1-a publicat in ,,Dacia",
I, p. 253—254, fig. 16. Are o lungime de 15 cm. §i o inalfime de
33 cm. Se vede jumatate din figura lui Esculap, avand) alaturi de
el figura complecta a micului Telesfor, care mascara 15* cm. inal-
time. Pe baza se poate ceti urmatoarea inscripfie:
. ..] H Y G I A E
fe x] V O T O
5. Tot de Jan 6 ,s’a mai gas it in acela§ loc §,i a fost depusa tot
la liceul di'n Ora§tie, figura izolata a lui Telesfor, fara in-
scripfie, rupta probabil dintr’un basorelief ce s’a spart. Atat
aceasta figura cat §i fnagimenjtul de mai sus, descrise de Jano
in 1912, in prezent nu se mai gasec in Muzeul Liceului din Ora§tic.
In fafa numeroaselor descoperiri de inscripfii §i tnai ales a
ex-voto-urilor descrise, Dr. Ernyei, citat de dl. prof. Orient in
„Istoricul Farmaciilor din ArdeaL, crede (ceeace nu este insa §i
parerea noastra) ca ele nu ar fi avut legatura cu cultul propriu
zis al lui Esculap, ci ar fi posibil ca aceste reliefuri sa fie numai
simbolurile unor bai, sau pur §i simplu firma vreunui medic mi-
5
66 -
litar sau particular. $i aceasta tradiîe s’ar fi transmis pana in

zilele noastre in special farmaciilor, cari au reprezentate pc u§i
capetele lui Esculap §i a Higiei. (Fig. 26).
Ex-voto-urile si inscripjiunile amintite sunt documente pre-
lioase pentru dovedirea infloririi cultului lui Esculap, mantuito-
Fig. 26. — Esculap si Higia. Sculpturi in lemn aurit. Firma farmaciei

Frohlich din *Alba-Iu1ia. (Din mijlocul veacului al 19-lea.)
rul, in Dacia Traiana, mai ales in cea superioara, cult, care cum
a aratat Parvan, a pregatit terenul pentru introducerea cre^tinis-
mului.
VII.
STATUI.
Intimderea cultului lui Esculap la noi o dovedesc §i statuiele

descoperite in legatura cu acesta. Forma, frumuseêa acestor mo-
numente ridicate de credinek>§i in Dacia superioara, dovedesc o
civiliza(ie §i o cultura foarte bogata, care de§i provinciala, nu
era mult inferioara celei din alte provincii romane mai vechi.
Arta romana de a cladi, de a zugravi, de a ciopli piatra §i mar-
mora, ori de a turna chipuri de arama, inflorea pretutindeni pa-
G7
na in cele mai mici ora$ele din Dacia. Cel ce nil putea cladi un
templu de marmora, daruia zeilor macar un mic altar de piatra.
Se infelege u§or ca aceasta arta provinciala nu putea da lucrari
a$a de stralucite ca acelea din Grecia sau de la Roma. Se mode-
lau §i idoli de lut.
Fig. 27. — Zeu si zeita din Apulum cu un sarpe chtonic

la picioare. (Poate Esculap si Higia.) (Muzeul de Arheologie
Alba-Iulia.)
Pe intinderea intregei Dacii Traiane s’au gasit relativ purine

statui reprezentand pe Esculap §i Higia. Tocilescu nu citeaza de¬
cat doua fragmente de statuete barbate^ti, pe cari le da numai
ca probabile, aparînand unei statui a lui Esculap. Nu se $tic lo-
68 —
cuil unde s’au gas.it. Ambele fragmemte par a fi lucruri de arta

greaca, datand din primele secole d. Chr.
La Apulum s’a gasit o sitatuie care ar putea fi a lui Escu-
lap (fig. 27). E de 73 cm. inalpme §i 51 cm. lafime la baza; re-
prezinta un zeu §i o zei(a, ambii §ezand pe, cate un tron de 56 cm.
inalfime. Din nenorocire lipsesc la amandoi capetele, ca §i la ma>
joritatea statuilor din Dacia. Identificarea probabila a divinita-
lilor se poate face totu§i prin un sarpe sculptat la baza statuii
Fig. 28. — Hercule. Basorelief de Fig. 29.— Mercuriu. Basoreliefde

pe partea stanga a statuii din pe partea dreapta a statuii din
fig. 27. fig. 27.
(care insa ar putea fi §i un simbol chtonic de ex. pentru Pluto §i

Proserpina). Zei(a are un vas pe care-1 îne spr.ijinit pe coapsa
stanga. Acesta ar putea fi vasul Higiei. Ambele zeita(i sunt com¬
plect imbracate. Noi credem ca e vorba de Esculap §i Higia. Ca
o particularitate al acestui grup trebue sa menfionam ca are pe
laturi sculptafi inca doi zei. In partea stanga vedem pe Hercule,
reprezentat in atitudinea caracteristica, cu maciuca pe spate, sub
forma unui barbat viguros, capul acoperit de un par bogat §i o
fa{a inconjurata de o barba stufoasa (fig. 28). Din acest grup
— 69 —
lipse^te tin fragment -in dreptul acestei reprezentari a lui Her-

cule. Pe laturea dreapta a grupului, alaturi de zeifa, gasim repre-
zentat pe Mercuriti, (Hermes) zeul comerfului (fig. 20). Zeul este
reprezentat in modul clasic, cu caduceul in mana; are numai fafa
pufin desfigurata. Nu are nici o inscripfie. Cum mai ales Her-
cule, uneori si Mer-
curiu sunt si zeitati
i 3
medicale, aces, lucru

ne intareste presupu*
nerea ca avem a face
cu un grup atipic al
lui Esculap si al Hi-
giei. )
O a doua statuie
originara din Apulum,
reprezinta pe zeul E^-
culap in picioare, in
atitudine caracteristi-
ca (fig. 30). Ca o par-
ticularitate trebuie sa
mentionam ca sarpele
este figurat incolacit
pe o maciuca cam
groasa, care nu pare
a servi ca sprijin
zeului, ci serveste
Fig. 30. — Fragment de statuie a lui
numai pentru repre Esculap din Apulum. (Muzeul Arheo-
logic Alba-Iulia.)
zentarea atributului
caracteristic al lui. Statuii ii lipse^te capul §i nu este tocmai
frumoasa. Are picioarele goale, reprezentate prea mari, fafa de
proporfia corpului. Statuia fara cap are o> lungime de 33 cm. Im-
bracamintea pare a fi simpla §i nu seamana cu toga caracteristi-
ca cu care zeul e reprezentat de obicei. Statuia se afla in posesia
Muzeu'lui de Arheolagie din Alba-Iulia.
Alte reprezentari (dubioase) cari s’ar putea atribui lui Es-
*) Pe de alta parte Mercur, zeul care conduce sufletele in Hades, ne

da de gandit daca nu e totu$ vorba de un grup de zeitati ale infernului.
- 70
culap §i Higiei, sunt doua, perechi de statui, din lut ars, gasite re¬
cent la Apulum (comuna Parto§) §i in prezent proprietatea dlui
prof. Cucaiu din Alba-Iulia. Divinitafile sunt reprezeotate numai
in forma de bust asezate ca pe un tron (fig. 31). Figura zeului
este cea caracteristica de om de varsta mijlocie, viguros, cu ban

ba §i par cref, imbracat cu toga. La dreapta sa este reprezentata
zeifa sub forma unei femei tinere. Ace§ti idoli de lut nu poarta
nici o inscripfie, nici o marca de fabrica. Prima statueta are di-
mensiunile urmatoare: inalfimea 16 cm., lafimea sus 10 cm., la
— 71 —
baza 7 cm., grosimea 5 cm. Capul zeului are 4 cm., al zeifei 3.5
cm. In partea dreapta statueta are o mica pierdere de substanfa.
Toata statueta este acoperita cu un strat de pamant petrificat. La
partea superioara si pos-
terioara este sparta si lasS
sa se vada o cavitate. Ii
lipseste §i o patrime su¬
perioara din partea stanga
a presupusului Esculap.
Mai lipseste din statueta
si o mica bucata jos si la
stanga. A doua statueta
de lut ars, este la fel, insa
ceva mai ingusta. Inalti
mea 15.5 cm., latimea la
baza 6.5 cm. si la capete
0.5 cm. Statuete asemana-
toare din lut ars se mai
gasesc, nepublicate pana
acuma, la Muzeul de anti-
chitati din Cluj. E greu de
precizat daca e vorba de
Esculap si Higia, lipsind
orice atribut. Noi credem
totusi ca e vorba de idoli
pentru altare de casa ale
unor tarani, reprezentand
aceste doua divinitati. Ve-
dem si la statuile cari ur-
meaza, ca lipsesc atribu-
tele, ceeace poate fi un o-
bicei din Dacia. Fig 32. — Higia din Ulpia Traiana.
Tot in legatura cu cinsti- (Muzeul de Argheologie, Deva )
rea lui Esculap, dl Dr. Len-
ghel publica fotografia unui cap, ipresuipus a fi al lui Esculap, de-
scrisiprima oara de arheologul Buday in 1916. E sculipitat in piatra
nisipoasa, avand o inalfime de 30 cm. Aceasta reprezentire a
zeului ar deriva din combinafia tipului' lui Iupiter $i Saturnus, dar
72
cu o fafa trista §i blanda, potrivita unui zeu al vindecarii. Se pre-

supune ca acest bust ar fi fost gasit in jurul Sarmizegetusei.
Ultima statuie ce o mention am este singura statuie a Hiigiei
ce ni s’a pastrat in Dacia Traiana (fig. 32). E originara din
Sarmizegetusa §i a fost gasita in 1890 intr’o biserica din Hafeg.
In prezeot se afla past rata la Muzeul A rheologic din Deva. La
baza statuei gasim urmatoarea inscripite citata in C. I. L. III.
no. 7896:
AESC ET-HYGIAE
P • AEL • THEIMES
Statuiei, inailta de circa 180 -cm., ii lipse§te capul. Este o sta¬

tuie foarte frumo-s lucrata, armonioasa, cu o atitudme grafioasa.
li lipse§te §i braful drept. Este imbracata intr’o haina foarte fru-
mos sculptata. Statuia a fost publiicata de dl. prof. Orient in
„Pharm. Post“ (Viena), No. 23, 1901.
In colecfia de monede romane a Societafii de arheologie din
Alba-Iulia (pastrata in Biblioteca Baittyaneum), se gasesc cinci
monede din diferite epoci (117—260 d. Chr.) ale dominafiunii
romane, din cari trei monede din bronz §i doua de argint, (toate
publioaite de Cserni in Anuarul din 1903 al Soc. de Arh. dm
Alba-Iulia) si cari reprezinta pe reversul lor pe Higia, in atitu-
dinea caracteristica, alimentand un §arpe ce se ridica de pe un al¬
tar. Doua din aceste monede poarta ins-cripfia de Salus Augg.,
iar una datand din and 161—180 d, Chr. iniscripfia de Fecund.
Augustae.
Mai gasim numele Higiei purtat de femeile romane din Da¬
cia. (C. 1. L. III. no. 1532, §i C. I. L. III. Suppl. no, 7868, etc.).
VIII.
INSCRIPTII DIN DACIA, IN LEGATURA CU CULTUL

LUI ESCULAP §1 AL HIGIEI.
I. INSCRIPTII PUBLICATE IN CORP. INSCR.
LATINARUM HI §1 SUPPL.
A) Inscriptii dedicate lui Esculap §i Higiei, imprenna.
No. 1. Inscripfie gasita in lli§ua-de-jos, in anul 1862, pe

— 73 —
tin altar soqs dinitre ruinele unei bai romane. Are doua inscripfii,
una greaca, alta latima, pe care o reprodncem. Altarul are jos
colful stang rupt, dim care oauza ultimul rand al imscripfiei este
taint .in doua. Textul este trecut in C. I. L. Ill, la no. 786.
Aesculapio et Hygiae, C. Iu-

lius Atianus praefectus
AESCVLAP 10 El PI Y e q u i t u m o b r e s t i[t u t a m si-
CC’IVL'ATIANVS bl valltudlnem?]
PRyEFEO OB - RESTI Lui Esculap §i Higiei, C. Iulius Atia-
nus, prefectul calareplor,, pentru reda-
rea sanatapi sale.
No. 2. Inscripfie gasita in Topi4a. Altarul are laturea dreap-

ta rupta. Publicata in C. I. L. III. la no. 951 (=7720).
AESCVL APIO 1 Aesculapio et Hygiae, Tibe¬

rius Claudius Donatus me-
ET - HYGIAE rito<
TIB-CL-DON . . _
Lui Esculap §i Higia, Tiberius Clau-
1 V S ’MERIHO dius Donatus, dupa merit.
No. 3. Imscripfie de pe un altar, gasit in Alba-Iulia, in gra-

dina re$edimfei episcopate. Avea colful inferior stang rupt. Textul
a fost publi'cat in C. I. L. Ill, la no. 974. In prezent nu se §tie
unde s’a raitacit.
NVMINI Numini Aesculapii et Hy¬

giae Publius Aelius Genia-
AESCVLAPI
lis, duumviralis coloniae
ET • H YG IAE Ap u 1 i [posuit].
P-AEL-GENI
Zeului Esculap §i Higiei, Publius Ae¬
. . . S-VIRA lius Genialis, fost II-vir al coloniei
....OL-APV- Apulum.
No. 4. Tabla votiva din marmora, gasita de primarul Dom§a

din Panto? (Jud. Alba). In prezent se afla in Muzeul de Arheolo-
74
gie dim Alba-Iulia (fig. 19). A fost descrisa in C. I. L. III. la

no. 975.
AESCVLAPIO ET HYGIAE
DEC * MVN • ET
P • AEL - RVFINVS • PATRONVS
COLL FABRVM COLON APVL
PRO • S ALVTE SVA-ET'VLPIAE • H E L
PIDIAE CONIVGIS * E T-AEL •
VRBANI • FILI - EX'IVSSO • F •
PORT PER P-XXXX.
Aesculapio et Hygiae, P.
Aelius Rufinus, decurio Lui Esculap §i Higiei, P. Aelius
municipii et patronus Rufinus, decurion al municipiului
collegii fabrorum colo- §i patronul colegiului fierarilor al
niae Apuli, pro salute coloniei Apulum, pentru binele sau
sua et Ulpiae Helpidiae §i al sotiei Ulpia Helpidia §i al fiu-
coniugis et Aelii Urban! lui Aelius Urbanus din porunca a
filii ex iusso fecit porti- facut o galerie de 40 pa§i.
cum per pedes XXX X.
No. 5. Tabla votiva din marmora, gasita in Alba-Iulia. Era

fixaita in poarta fostei manastiri a Iezuifilor. In prezent se afla
in Muzeul din Odorheiu. A fost descrisa in C. I. L. Ill, la. no.
976.
Aesculapio et Hy¬
giae, -P. Aelius Syrus,
augustalis municipii
AESCVLAPIO ET Septimii Apuli et

Valeria Severa co-
HYGIAE P-AEL SY niux et Aelia Syra fi-
lia ex voto porticum
RVS • A V G • M SEP APVLI
per pedes XXX fece-
ET VAL SEVERACON r u n t.
I VX • ET • AEL • S YR A • FI Lui Esculap §i Higiei, P. Ae¬
LIA EXVOTOPORTI lius Syrus, augustalul Muni¬

cipiului Septimian Apulum
CVM - PER-PEDES - XXX • F • §i Valeria Severa sope $i Ae¬
lia Syra, fiica, in urma unei
fagaduinp, au facut o galerie
de 30 pa§i.
75
No. 6. Tabla votiva, originara din Apulum. In 1590 era in

curtea fostului cancelar din Alba-Iu-ia. Nu §tim unde se afla in
prezent. Este descrisa in C. I. L. III. la no. 977.
AESCVLAPIO Aesculapio et Hygiae sa¬

crum Aelius Moschis, vo-
ET-HYGIAE t u m solvit 1 i b e n s.
S AC R
Inchinat lui Esculap §i Higiei; Aelius
AEL-MOSC.. 8
Moschis, bucuros si-a implinit1 faga-
V. S. L. duinta.
No. 7. Altar din Apulum. Inscripfia dateaza din 196—198

d. Chr. In 1590 era in locuinfa cancelarului. Nu §tim unde se afla
in prezent. A fost descrisa in C. I. L. III. la no. 978.
NVMINEAES Numini Aesculapii et Hy¬

giae pro salute domi norum
CVLAPI-ET HY
nostrorum Augustorum A n-
GIAE'PROSA trocius, verna ipsorum ex
L VT E • DO dispensatore posuit.
M I NO R • N N • A VGG
Zeitapi lui Esculap si Higiei, pentru
ANTROCIVS VER
sanatatea augu§tilor no§tri stapani, An-
NA • IPSOR EX trocius, servitorul lor, fost dispensator,
DISP-POSVIT a pus, [aceasta].
No. 8. Inscrippe pe un relief de marmora (ex-voto), cu Es¬

culap, Higia, poate Epione §i, Telesfor. A fosit gasit in Alba-Iu-
lia pe malul Muraûlui in 1847. A ajuns la Aiud, unde se ga-
se^te depus in Muzeul Lxeului Reformat. Textul a foist descris
in C. -I. L. III. la no. 979. Relieful a fost descris de noi la capi-
tolul ex-voto-url §i reprodus ca plan§a, in lucrarea de fafa.
DEO AESCVL ET HYGIAE - AVR-

ETERNLIS
Deo Aesculapio et Hy- Zeului Esculap p Higiei, Aurelius

g i a e, Aurelius E t e r n a 1 i s, Eternalis.
No. 9. Altar gasit in Alba Iulia. In prezent se gasepe in gra-

— 76
dina episcopal a din Alba-Iulia (Cetate). Inscripfia a fost descrisa

in C. I. L. III. la no. 980.
AESCVLAPIO Aesculapio et Hygiae, pro

ET-HYGIAE salute sua suorumque Car¬
PRO 'SALVTE pi o n, A u g us t i 1 i b e r t u s, ta-
bularius pro vinciae Daciae
SVi\ - SVORVM
A p u 1 e n s i s. 1
0 -CARPION
AVGTI-LIB Lui Esculap §i Higiei, pentru sanata-
TABVLARIVS tea lui §i alor sai, Carpion libertul im-
PRO VINCCIAE paratului, secretarul provinciei Dacia
Apulensis.
APVLENSIS
No. 10. Altar gasit in Apulum. In 1862 era in curtea epis-

copala. Acum nu 1-am mai gasit. A fost descris in C. I. L. III.
la no. 981. Cserni ,il publica din non in 1903 in anuarul Soc. de
Arh. din Alba-Inliia.
AESCVLAPIO AT Aesculapio et Hygiae, Ti¬

berius Claudius Valeria-
HYGIAE -TIB • CL nus, centurio legionis XIII
geminae et legionis I a d-
VALERIANVS iutricis, voto posuit.
LEG' XIII 'G'ET'LEG

Lui Esculap §i Higiei, Tiberius Clau¬
I-AITRICIS dius Valerianus, centurion al legiunii
XIII gemma §i al legiunii I adiutrix
VOTO•P §i-a indeplinit fagaduin|a.
No. 11. Inscripfie pe un altar, ce era in gradma vechiului

gimnaziu catoli'c din Alba-Iulia. In prezent nu §)tim unde se ga-
se§te.' A fost descris in C. I. L. III. la no. 982. Textul seamana
cu cel descris la no. 983 (oferit lui I. O. M.).
Aesculapio e t Hygiae, Ca-

A . . . VLAPIO
ius Pompeius [Pompeianus,
. . H . . I AE Pomponius?] Fuscus duum¬
vir Coloniae Apuli, votum
C . . O . . P
libens solvit.
FV SCV S
Lui Esculap §i Higiei, Caius Pompeius
II VIR'CoL Fuscus, duumvirul Coloniei Apulum,
bucuros $i-a indeplinit fagaduin{a [vo-
A P V .. V S L. tul].
77 —
No. 12. Altar originar din Apulum. Era in vechiul palat al

cancelarului din Zam. Nu §tim unde se gase§te in prezent. A fost
trecuit in C. I. L. III. la no. 984.
AESCVLAPIO
Aesculapio et Hygiae, Lu¬
ET • HYGIAE
cius SeptHmius Nigrinus,
L • S EP • N IGRI
patronus collegii fabrorum
NVS-PATRO- coloniae Apuli, pro salute
COLL-FABRO sua et suorum posuit.
COL-APVL- Lui Esculap §i Higiei, Lucius Septi-
mius Nigrinus, patronul colegiului fie-

PRO-SALVTE
rarilor al coloniei Apulum, pentru sa-
SVA • ET • S VOR v• natatea sa §i alor sai.
PO S V IT
No. 13. Altar de piatra gasit in Apulum. Mult timp a stat

in gradina episcoipala. In prezent se afla in Muzeul din Alba-
Iulia. (Fig. 33). Inscriptda a fost studiata in C. I. L. III. la no.
985.
N VMI N I
AESCVLAPI
ET-HYGIAE
M • VLP • VALENS
IIII VIRALIS
MVNIC-SEPT
AP VL
PRO-SALVTE
SVA •SVORVM
Q VE • V • L • S •
78
Numini Aesculapii et Hy- Zeitapi lui Esculap §i Higiei, Marcus

giae Marcus Ulpius Valens, Ulpius Valens, consilier al municipiu-
quattuorviralis municipii lui Septimian Apulum, pentru sanata-
Septimii Apuli, pro salute tea sa §i alor sai, bucuros §i-a implinit
sua suorumque votum 1 1- fagaduinja [votul].
bens solvit.
Fig. 33. - Altar inchinat lui Esculap si Higiei, Apulum.

(Muzeul de Arheologie Alba-Iulia.)
No. 14. Altar de marmora, datand din 180 d. Chr. In 1862

- 79 -
era in parcul Teleki din Mice§ti. In prezent nu §tim unde se ga-

se§te. Inscrippa publieata in C. I. L. III. la no. 986.
AVRIBUS • AESC • Auribus Aesculapii et Hy-

giae et Apollini et Diana e,
LAPI-ET - H YGI AE C. I u 1 i u s, D i u s, F a r n a x, I r e-
nicus, fratres, Au g.u stales
ET • APOLLINI • E T
municipii Aurelii Apuli,
DIANAE • C • I V pro salute sua posuerunt.
Presente II et Condiano
LII • D I V S - FAR
consulibus.
NAX ■ IRENIC VS
Urechilor lui Esculap §i Higiei, prepum
FR ATRES • AVG §i lui Apollo §i Dianei, frapi C, Iulius,
Dius, Farnax, Irenicus, augustali ai
M VNIC • A VR • APLI municipiului Aurelian Apulum, pentru
sanatatea lor au pus acest monument..
PS • SP -PRES •
Pe timpul consulilor Presens [a doua
II -ET CONDI CoS oara] §i Condianus. (180 d. Chr,).
No. 15. Altar de piatra din Apulum. Pe la 1560 era in apro-

pierea gradinii eipi'scopale. Textul publicat in C. I. L. Ill, la
no. 987.
AES CVLAPIO
ET • H YGI AE • CE
TERISO'DIIS - DEA
BVSO•HVIVSO
LOCI • SAL VT ARIB
C IVL -FRONTO
NIANVS-VETEX
B • F • CoS • LEG • V • M • P •
REDDITIS • S I B I LVMI
N IB VS - GR AT - AGE EX
VISOPROSEETCARTEIA
MAXIMA CoN 1 VG • ET • I VL •
FRONTINA - F IL I A
V • S • L • M ■
- 80 -
Aesculapio et Hygiae ce-

terisque d i i s deabusque Lui Esculap §i Higiei §i celorlalp
huiusque loci salutari- zei §i zeiê binefacatoare ale acestui
bus, Caius Iulius Front o- loc Caius Iulius Frontonianus, ve¬
nianus, veteranus, ex be- teran, fost beneficiar al consularu-
neficiario cons u laris le¬ lui, din Leg, V. Macedonica, pen-
gion i s V Macedonicae, tru redarea luminii ochilor sai adu-
pro redditis sibi lumini- cand mulpmiiri in urma unei vede-
bus gratias agens, ex v i- nii, pentru sine §i Carteia Maxima
so pro se et Carteia Ma¬ sope §i Iulia Frontina fiica, votui
xima, coniuge et Iulia [fagaduupa] bucuros 1-a implinit,
Frontina filia votum sol¬ dupa merit.
vit libens merit o.
No. 16. Altar cu o inscripifie asemanatoare unui altar din

Mehadia. S’a gasit la Ampelum (Zlatna, juid. Alba). Nu stim unde
se afla in prezent. A fost studiata in C. I. L. Ill, la no. 1279—80.
Are inscripfii pe ambele parfi ale altarului.
I. II.
AESCVLA AES .... PI
PIO • ET * H Y O.. . M
GI AE • M • A • ANTONIVS
TONI VS SATVRNINVS
SATVRNI DEC - COL
N VS • DEC • COL V • S • L • M •
V • S • L • M •
Aesculapio et Hygiae, M. Lui Esculap §i Higiei, M. Antonius

Antonius Saturninus de¬ Saturninus decurionul coloniei bucu¬
curio coloniae, votum ros §i-a implinit votui [fagaduhpa].
solvit libens merit o.
No. 17. La Bretea Mureâna s’a gasiit urmatoarea inscripfie

pe o tabla de marmora, originara din Sarmizegetusa si care dupa
Teglas s’ar gasi in Muzeul din Deva, dar uu am putut-o afla.
Textul publicat in C. I. L. Ill, no. 1417.
NVMINI • AESCVLAPI
ET • H YGIAE* AELI A
VENVSTA V - S •
81 —
Numini Aesculapii et Hy- Zeitapi lui Esculap §i Higiei, Aelia

giae Aelia Venusta vo- Venusta §i-a indeplinit fagaduinta.
t u m solvit.
No. 18. Inscripfie gasita la Sarmizegetusa, studiata in C. I.

L. Ill, la no. 1417/a. Teglds spume ca s’ar afla in Muzeul din
Deva. Nu i-am dat de urma.
AESCVL•PERGAM Aesculapio Perga meno

et Hygiae sacrum Caius
ET- HYGIAE Spedius Hermias, fla-
men coloniae Sarmiz.
SACRVM p o s u i t.
C • SPEDIUS •HERMIAS Inchinat lui Esculap din Pergam

$i Higiei. C. Spedius Hermias,
FLAMEN -COL -S ARM
preotul coloniei Sarmizegetusa
POS 1-a pus.
No. 19. Altar de piatra gasit la bade romame din Mehadia.

A fost dus la Biblioteca imperials din Viena. Inscripfia daiteaza
din ultimii ani ai provinciei, camd lqgiunea XIII Gem. ar fi sta-
{ionat la Mehadia (E. Schultze). A fost studiata in C. I. L. Ill,
la no. 1560.
DIIS'MAGNIS Diis Magnis et bonis Aes¬

culapio et Hygiae, Marcus
ET -BONIS • AESC- Aurelius Veteranus, prafe-
fectus legionis XIII Gemi-
LAPIO -ET • HYGIAE
nae Gallenianae. Votum li-
MARC • A VR • VETE bens merito posuit.
RAN VS • PRAEF - LEG Marilor §i bunilor zei Esculap §i Hy-

gia, Marcus Aurelius Veteranus, pre-
XIII G-GALLENIAN
fectul Legiunii XIII Gemina Gallie-
V • L • M • P • niana, votul bucuros 1-a implinit.
No. 20. O alta inscripfie este ftot din Mehadia §i a fost ga¬
sita pe un altar care acum este zidit in peretele poduhti de peste
Cerna, in interiorul stafiunei (fig. 21). Este citata. in C. I. L. Ill,
la no. 1561.
— 82
Aesculapio et Hygiae
AESCVLAP pro salute Iuniae Cyril-
lae quod a longa i n fir-
ET•H Y GIA E mi t a te virtute aquarum
numinis sui revocave-
PRO•SALVTE IVNIAE
runt filiam [pater a m an¬
CYRILLAE • QUOD A ti s s i m u s?] eiusvotum sol¬
vit 1 i b en s m e r i t o.
LONGA- INFIRMITA
Lui Esculap §i Higiei, pentru sa-
TE - VIRTVTE AQVA
natatea Iuniei Cyrilla, fiindca au
RVM'NVMINIS-SVI rechemat-o pe fiica dupa o lunga
infirmitate, prin puterea apelor
REVOCAVERVNT zeitafii lor [tatal preaiubitor] al
acesteia bucuros §i-a implinit faga-
T B • A • EIVS • V • S -L • M
duirga.
No. 21. Inscripfie de pe o tabla gasita in 1872 la Parto§,

(Mura§-Port), langa Alba-Iulia, de catre primarul I. Demian.
Nu §tim unde se af'la in prezent. Descrisa in C. I. L. III. Suppl.
no. 7740.
ASCLEPIO
ET • HYGIAE
Un vas C -FABRICIVS Un ulcior
DEXTER
V • S • L • M •
No. 22. In sanctuarul lui Esculap din Sarmizegetusa s’a ga-

sit urmatoarea inscrippie citata in C. I. L. III. Suppl. no. 7898. Pe
vremuri ar fi fost depusa in Muzeul din Deva, dar n’am mai
gasit-o.
. . . ET- HYGIAE
No. 23. La baza staituiei zeifei Hiigia, gasita la Sarmizege-

tusa, actualmente in Muzeul din Deva (fiig. 32), gasim unnatoa-
nea'inscripfie citata in C. I. L. III. Suppl. no. 7896.
AESC • ET • HYGIAE
P - AEL -THEIMES •
No. 24. Inscriptie de pe o tabla de piatra — ex-voto — ga¬

sita in Apulum. Se afla in Muzeul'din Alba-Iulia. (fig. 22). Tex¬
tual a fost citat in C. I. L. III. Suppl. no. 12.558.
— 83
ESCVLA
PEO
ET Y
O mana O mana
GIE
RESTI
TVT A
No. 25. Fragment din amfiteatrul Sarmizegetusa. — C. I. L.

Ill, no. 13776.
H Y
AE
A
No. 26. Inscrippe gasita pe o piatra scoasa din pereîi fostei
biserici Bathori (locul actualuilui liceu ram. cat.) in anul 1898 §i
publicata de Cserni in Anuarul Muzeului Alba-Iulia din 1899. —
C. I. L. Ill, no. 14468 §i Oat. Jahreshefte 1902, Beiblatt, 113.
. . CVLAPIO'ET • H . . I A E * L • VL . .
ASSINVS-DEC-COL-APVL-II VIR
COL/NAP-FLAM-COL-DROB-FLAM-
MVNIC-DTER'DEC'MVNIC'APVL*
ET - POR'TRIB - LEG IIII FL-PRO-SA
LVTE-IVLI . . . BERONICES • CoN . .
., , VCI S
• V • L * S •
Aesculapio et Hygiae, Lu¬

cius Iulius Bassinus de¬
curio coloniae Apulen- Lui Esculap §i Higia, Lucius Iu¬
sis, duumvir coloniae Na- lius Bassinus, decurionul coloniei
pocae, Flamen coloniae Apulum, duumvir al coloniei Na-
Drobetae, flamen muni- poca, preot al coloniei Drobeta,
cipii Diernae, decurio preotul municipiului Dierna, decu¬
municipii Apuli et Poro- rionul municipiului Apulum §i Po-
lisensis, tribunus legio- rolissum, tribunul leg. IIII Flavia,
nis IIII Flaviae, pro salu¬ pentru binele sofiei Iulia Beronice,
te Iuliae Beronices con- votul bucuros 1-a implinit.
iugis votum libens sol-
v i t.
— 84 -
In volumul de inscripfii din Dacia al lui Ackner Muller

(1865), mai gasim trei inscriptii in limb a elina in legatura cu cut-
tul lui Esculap, fiind trecute la no. 79, 407 si 948, (C. I. L. Ill,
la no. 1422 din Sarmizegetusa; 7740 a din Apulum; 786 Ilisua):
No. 27. Inscripîe elina din Sarmizegetusa. — Ackner—

Muller, no. 79; C. I. L. Ill, no. 1422.
ASKAHIIIe). KAI
rriEIA . © E 012
Lui Esculap §i Higiei, zeilor iubitori
<X>IAAN©PQH0I2
de oameni, inchina Axios Ailianos iu-
A E10 2 . AIAI4N02 nior, Ionios.
0 NEQTEP02 El
XAPI2THPI0N
10 N10 2
•'j f--
No. 28. Inscriptie elena din Apulum. — Ackner—Muller

no. 407; C, I. L. Ill, no. 7740/a
KTPIQ A2KAH
Stapanului Esculap §i Higiei, zeilor
niQ kai rriH
ce-§i apleaca urechea, Marcus Mem-
© E 0 12 EII HK 0 012
mius Longus Beneficiarius, a as?ezat
MAP ME MM. AON
drept muliumire.
r02 BENE O EvXH2
XAPIN 4 NE ©H KEN
No. 29. Inscrippe elina din Ili§ua. — Ackner—Muller, no.
948; C. I. L. Ill, no. 786.
A 2 K AH III •
KAI rTEIA Lui Esculap §i Higiei, Quintus.
K 0 IN T 0 2 .
B) Inscriptii dedicate lui Esculap singur.
No. SO. Altar, din Sarmizegetusa. In prezent se afla in Mu-

zeul Bruckenthal din S.ibiu. Inseriplia este citata in C. I. L. Ill,
1a, no. 972.
85 -
Numini Aesculapii C. I u-
N VMINi
lius Metrobianus, duumvir
.ESCVLAPI coloniae Sarmizegetusae
sacerdos dei eiusdem, p o n-
C • I VL - METRO . .
tifex quinquennalis, duum¬
AN VS ■ II. . COL vir coloniae Apuli ex voto.
S ARM - SACERD • Zeitapi lui Esculap, C. Iulius Metro¬

bianus, duumvirul coloniei Sarmizege-
DEI EIUSD PON tusei, preotul aceluia§i zeu, pontifice,
consider [quinquennalis] ales pe cinci
T1F-QQ-II VI R • COL¬
ani, duumvirul coloniei Apulum, in ur-
AP VLI • EX • VOTO ma fagaduinpi.
No. 31. Altar din marmora alba (datand din anii 196—198
d. Chr.), gasit in §anlurile cetapi Alba-Iulia. A fast dus in
Biblioteca Imperials din Viena. Inscripjia este citata in C. I. L.
Ill, la no. 993.
CAELESTI • AVGVSTA ^ Caelesti augustae et

Aesculapio augusto et
ET • AESCVL APIO • A V
genio Carthaginis et ge-
GVS TO • ET • GE N I O nio Daciarum Olus Te-
rentius Pudens Uttedia-
CARTHAGINIS ET nus, legatus Aujgusto-
GENIO • D ACI AR VM rum legionis XIII Gemi-
nae, legatus August o-
OLVS - TERENTI VS rum pro praetore pro-
vine i a e Retiae.
PVDENS • VTTEDI
A N V S -LEG-AVGG Reginei cere^ti §i lui Esculap $i

Geniului Cartaginei §i Geniului
LEG -XIII GEM-LEG [celor trei] Dacii, Olus Terentius
A VGG • PRO PRAET Pudens Uttedianus, legatul celor
doi imparap al legiunii XIII Ge-
. . OVI NCI AE RE mina, guvernatorul provinciei Rae-
tia.
TIAE.
No. 32. Inscriplie de pe un altar gasit in Ampelum (Zlatna),

devenit proprietatea doctorului Reinhold. Textul citat in C. I. L.
Ill, la no. 1278.
— 86
AESCVLAP
.CVM
SVIS V • S •L
No. 33. Inscripfie de pe un altar gasit in Caianu (Jud. Cluj),

acum in Muz-eul de Antich. al Inst, de St. Clasice din Cluj. Tex-
tul publicat in C. I. L. Suppl. la no. 7655.
N V M I N [i]
A S C L E P [ii]
P • S • M • AYR
VITAL I AN [us]
V • S • L • M
No. 34. Inscripfie gasita la Ro§ia Montana (Alburnus Ma-

ior), in 1888. Are laturea stanga rupta. Citata in C. I. L. Suppl.
la no. 7820. Acum se afla in Muzeuil de Antichitafi al Inst, de
Studii Clasice din Cluj.
CLEPI
V IT
No. 35. In sanctuarul lui Esculap dela Sarmizegetusa s'a

gasit un fragment de tabla cu urmatoarea inscripjie, (cu litere
taiate pe jumatate) publicata in C. I. L. Suppl. la no 7897.
AESCVLAP
No. 36. Fragment din amfiteatrusl Sarmizegetusei. — C. I. L.

Ill, no. 13775.
. . SCVLA
AVG SAC
— 87 —
C) Inscrip fid dedicate lui Esculap asociat cu alfi zei.

(Iupiter, Iunona, Serapis, etc.).
No. 37. Altar gasit in jurul Sibiului. Inscripjia citata in

C. I. L. Ill, 1a no. 1614 (=8044).
I • O • M • D •
EX-PRAECEPTO
NVM • AESCVLAP1
SOM NO MONIT
VETVRIV S - MAR Cl
A N • V E T • L • XIII - G- P- S- S- SVORO
Jovi Optimo Maximo Lui Iupiter Optimus Maximus D[o-

D[o li ch e no?] Ex p raecep- lichenus?]. Din porunca zeitapi lui
t o N um inis Aesculapii Esculap, Veturius Marcian, veteran
Veturius Marcianus vet. al leg. XIII gem. pentru binele sau
leg. XIII gem. p. s. s. suo- §i alor sai.
r u m q u e.
No. 38. Inscriplpe de pe un altar gasit in Ampelum (Zlatna,

Jud. Alba). Textul citat in C. I. L. Ill, la no. 1324.
I • D -M •
ASCLEPIVS
ET•ASCLEP
Cl VES -BITHI Probabil o inscripde funerara.
NVM * VI X - AN - XXX
AFFIA *CONI V NX
B • M • P •
No. 39. Altar gasit in Apulum. Se afla in Muzeul Liceului

Luteran din Sibiu. Textul studiat §i publicat in C. I. L. Ill, la
no. 1079.
— 88
I ■ O • M • I VN ON I • M I Iovi optimo maxim o, Iuno-

ni, Minervae et Aesculapio
NERVAE ET AESCV Domino, Septimius Ascle-
pius Hermes, libertus nu-
LAPIO -DOMINO-
minis Aesculapii, habens
SEPTIM ASCL HER ornamenta decurionalia co-
loniae A puli et augustalis
MES • LIBERT VS
coloniae eiusdem, voto po-
NVMINIS - AES suit.
CVLAPI - HABENS
Lui Iupiter, cel prea bun §i mare,
ORNAMENTA DEC Iunonei, Minervei §i lui Esculap Dom-
nul, Septimius Asclepius Hermes, li~
COL • APVL -ET-AVG bertul zeitapi lui Esculap, avand or-
namente decurionale din colonia Apu-
COL-E1VSDEM
lum §i augustalul acelea§i colonii, vo-
V • P tul [fagaduinja] a indeplinit.
No. 40. Altar gasit in Micia (Vefel, Jud. Hunedoara). Se

afla in Muzeul de Antichitafi al Inst, de Studii Clasice din Cluj.
Textul citat in C. I. L. Ill* la no. 1370.
AES.VLI
.... REG
. . . FABI Aesculapi Iunoni Reginae
. . V . LEG
.. . M P Fabi[us] . . . din legiunea a V-a . . .
... X I X (Lectura nesigura!)
No. 41. Altar gasit in Alba-Iulia; nu §tim unde se afla in

prezent. Textul e publiiGat in C. I. L. Ill, la no. 973.
N VMINI • SERAPIS •.
C • I VL • METROBI AN VS * II VI.
COL ZARMIZSACERDOS
DEI-AES.T.O..
Zeitaîi lui Serapis, C. Iulius Me- mizegetusa, preotul zeului Esculap

trobianus, duumvir al coloniei Sar- s’a ingrijit sa faca aceasta inscrippe.
89 —
II. INSCRIPTII NEPUBLICATE IN CORPUS

INSCRIPTIONUM LATINARUM.
No. 42. Altar din marmora din Sarmizegetusa. Pe laturi are

sculptafi cate doi $erpi §i frunze. Sus in mijloc are ca ornament
o stea compusa din §ase frunze. Textul a fost publicat incomplect
de Jano ip Arch. Ertesito, 1912, p. 406. Lectura complecta a fost
publicata die d. O. Floca in Anuarul Institutului de Studii Clasice,
1932, p. 103—104. Dam lectura dupa d. Floca.
AES • ET • H YG
PRO-SAL VTE
A E L I A E - FLORAE
C-METT-PROTINVS-CA
SIAN- FLORAE FIL
C'METIUS - CASSIAN'II
COL • V • S • L • M
Aesculapio et Hygiae pro
salute Aeliae Florae Ca- Lui Esculap §i Higiei, pentru sana-
ius Mettius ProtinusCas- tatea Aeliei Flora, Caius Mettius
sianus Florae filius et Protinus Casian, fiul Florei §i Ca¬
Caius Mettius Cassianus ius Mettius Cassianus duumvir ai
duumvir coloniae votum coloniei, votul bucuros 1-au impli-
solverunt li ben ter m e- nit.
r i t o.
No. 43. O inscripfie de pe o bucata de tabla de marmora, pu¬

blicata .de Jano in Arch. Ertesito 1912, p. 406.
API Aesculapio
..augustalis
VG
E u t y c h e u s.
VT Y
No. 44. Alt fragment de tabla cu inscripfie, publicata tot de

Jano in 1912, ibidem, p. 407.
.LAPIO Aesculapio
AVG-SAC... augusto sacrum
No. 45. Altar de marmora scos din jurul amfiteatrului Sar-

90
mizegetusei, pastrat in Muzeul din Sarmizegetusa. Are partea de

sus sitanga rupta. (Fig. 34). Textul publicat de land in Arch.
Ertesito, 1912, p. 405.
Fig. 34. — Altar inchinat lui Esculap si

Higiei, Ulpia Traiana. (Muzeul Sarmizegetusa.)
AESCVLAPIO Aesculapio et Hygiae Au¬

gust a e Caius Agathopus
ET•HYGIAE
augustalis coloniae Sis-
AVGVST.. ciae et Sarmizegetusae ex
C ■ TITI VS • AGA v oto.
THOPVS • AVG Lui Esculap §i Higiei augusta, Caius

Titius Agathopus, augustalul coloniei
COL • SISCI AE ET
Siscia §i Sarmizegetusa, pentru mul-
S ARM • EX • VOTO tumire.
91 —
No. 46. Altar pastrat la Sarmizegetusa. (Fig. 35). Descris

de land in Arch. Ertesito,, 1912, p. 406.
NVMINI AVG
AESCVLAPI
SACRVM
LBONONIVS
SATVRNINVS
EX • VISO -LIB
Numini A u gusto Aescula-

pii sacrum L. Bononius Sa-
turninus ex viso libenter
[posuit].
Zeitapi prea marite a lui Esculap, in-

chinat de L. Bononius Saturninus, in Fig. 35. — Altar inchinat
lui Esculap, Ulpia Traiana.
urma unei aratari. (Muzeul Sarmizegetusa.)
No. 47. Altar de marmora gasit la Sarmizegetusa. Pastrat

in Muzeul dela Sarmizegeitusa. (Fig. 20). Inscripfia cam §tearsa,
totu§ii legibila, a fost publicata de Daicovicki in Anuarul Institu-
tului de Studii1 Clasice al Univ. din Cluj, 1932, p. 84.
I*0*M*
I VNONI • MI NERVAE
DIIS.ONSENTIBVS
SALVTI FORTVNAE
EDVCI • APOLLINI
DIANAE V... RICI
NEMESI MERCVRIO
HERCVLI SOLI INVICTO
AESCVLAPIO HYGIAE DIIS
DEABVSO IMMORTALIB
— 92 —
P AELIVS HAMMONIVS
. VN . . PROC . . A VG . . .
Iovi Optimo Maximo Lui Iupiter cel prea bun §i prea mare
Iunoni, Minervae Iunonei, Minervei,
Diis Consentibus, Zeilor binevoitori,
Saluti, Fortunae Mantuirii, Norocului,
Reduci, Apollini care se reintoarce, lui Apollo,
D i a n a e, V i c t r i c i, Dianei, Victoriei,
Nemesi, Mercurio, Soartei, lui Mercuriu,
Herculi, Soli Invicto lui Hercule, Soarelui neinvins,
Aesculapio, Hygiae, Diis lui Esculap, Higiei, zeilor §i
Deabusque immortalibus zeitafilor nemuritoare,
P. Aelius Hammonius P. Aelius Hammonius
Iunior procurator A u- Junior procurator al celor doi impa-
gustorum duorum. rap.
No. 48. Inscripfie de pe un fragment de tabla (gresie), cred

nepublicata pana in prezent, gasita in comuna Patrangeni, Jud.
Alba. Se alia la preotul A. Olea din Cib (Jud. Alba).
Fragmentul de 45 cm. ina'lt, are o baza de 42 cm., literele
au marimea de 5 cm. Litera N de la inoeput ultiima litera T se
cite§te greu fiind defecta.
NJ • AESCVLAP NVMIJNI AESCVLAPI

EM PIVM . Cred T] E M P L V M
oNSTITVIT cvaoer®*ae qONSTITVIT
S-AVG-LIB de: . . . ] S AVG LIB (ertus)
ABVIT — T] A B V L [A R IV S].
No. 49. Altar (?) din Apulum. Publ. in Osterrekh. Jahres-

hefte, 1902, Beiblatt, 113.
N VM I N I
AESCVLAP [ii]
No. 50. Inscripfie de la, baza reliefului de marmora din Sar-

mizegetusa, descoperit de Jdno, cu jumatate dim figura lui Es¬
culap §i Telesfor.
Aesculapio et] HYGIAE

.EXVOTO.
93
No. 51 fi 52. Doua fragmente dm Muzeul din Deva. Publi-

cate in Erdelyi Muzeum XIX (1902), p. 22.
a) A E S C V L [a p i o]
E T H [y g i a el
b) A E S C [u 1 a p i o]
S [acrum],
No. 53. Fragment din Muzeul din Deva. Publ. in Erdelyi

Muzeum, XIX (1902), p. 218.
FOR [itunae?]
AES [culapio e t]
H [y g i a e?]
III. INSCRIPTII DUBIOASE.
No. 54. O inscriplie gasita la Deva in anul 1525; Teglds o

menjioneaza in Istoria JudeJului Hunedoara, epoca romana; oga-
siim trecuta la Ackner §i Muller, op. cist. §i in C. I. L. Ill, 1427
din Sarmizegetusa.
H YGI AE A VG
Hygiae Augustae... miles
M IL • L E G • V I
legionis VI votum solvit.
VOT • SOL
Mommsen, in Ephemeris Epigr. IV, no. 179, crede ca e

falsa. In orice caz, chiar daca e buna, li|pse§te inceputul:
AESCVLAPIO E T . . .
No. 55. Inscriippe in legatura cu Esculap, gasita in op. cit. al

lui Ackner §i Muller, la no. 408, data ca falsa de Mommsen, sub
no. 57* din Apulum.
i
— 94 —
TISERRANVS EXACTOR
A A A AVG'AESCVLAPIO
SVPER • SALVTE CONIVGIS
CRISPINILLA'B M •
H • S • F
Tiberius Serranus, exac¬ Tiberiu Serranus, administratorul

tor auri, argent i, aeris aurului, argintului, bronzului, au-
Augustalis, Aesculapio gustal, lui Esculap, pentru sanata-
super salute coniug'is tea sopiei sale Crispinilla bine me-
Crispinillae bene meri- ritat, a facut acest prinos.
to hoc sacrum fecit.
IV. ADDENDA.
No. 56. — In momentul cand coala urma sa file! tiparita, dl.

prof. C. Daicoviciu a biinevoiit a-mi comitnica o inscripfie de
curand descoperita:
In Bade Geoagiului s’a gasit in primavara anului 1935

un altar a carui inscripfie, dupa lectura d-lui Daicoviciu, e ur¬
ma toarea:
NVMINI
[^]SCVLAPI
ET HYGIAE
AV REL IVS
CRH E ST VS (sic!)
V [ S • L • M •]
BIBLIOGRAFIE
1. ACKNER, I. MICHAEL und MULLER, FRIEDRICH: Die romischen

lnschriften in Dacien. Wien, 1865, Verlag Tendler. 247 p., 8°.
2. BARCACILA, AL.: Apele termale dela Baile Herculane (Ad-Mediam)
in epoca romand credintele popidare de azi. Revista ^tiinêlor Medi-
cale, Bucure§ti, 1932, no. 10, Octomvrie. Pag. 1142—1167, 8°, 20 fig. in text.
3. BOIGEY, MAURICE: On confond le caducee de Mercure et le baton
serpentaire d’Esculape. La Presse Medicale, Paris, 1924, no. 12, 9 F6-
vrier, pag. 235—236, 4°, 2 fig. in text.
4. BOLOGA, V. L. §i LENGHEL, ALEX.: Fragmente pentru reconstitui-
rea medicinei $i igienii populare in Dacia preromana. Clujul Medical,
vol. XI, 1930, no. 7, p. 354—361, 4°, 8 fig. in text.
5. BUD AY, ARPAD: Romai felirattan. Cluj, 1914, Ed. Stief J., 420 p. 8°.
6. CASTIGLIONI, A.: Histoire de la medecine. Paris, 1932, Payot, 781 p., 8°.
7. CSERNI, BELA: Apulumi maradvdnyok. Alsofehermegyei tortenelmi,
regeszeti es termeszettudomanyi egylet 10-ik Evkonyve. 1899, Alba-Iulia,
p. 53—68, 8°.
8. CSERNI, BELA: Alsofeher varmegye tortenete a romai korban. Aiud,
1901, 457 p, 8°.
9. CSERNI, BELA: Apulumi maradvdnyok. Alsofehermegyei tortenelmi,
regeszeti es termeszettudomanyi Egylet 12-ik Evkonyve. 1903, Alba-Iulia,
p. 90—147, 8°.
10. CUCUIU, VIRGIL: Alba-Iulia. Din trecutul si prezentul ora§ului. Alba-
Iulia, 1929, Ed. S. Solomon, 100 p., 8°.
11. DAICOVICIU, C.: Contribufii la syncretismul religios in Sarmizegetusa.
Anuarul Institutului de studii clasice al Universitalii ,,Regele Ferdinand
1“ din Cluj. Partea I, pe anii 1928—32, Cartea Romaneasca, Cluj, 1932,
p. 81—88, 4°, 6 fig.
12. DAREMBERG-SAGLIO: Dictionnairc des Antiquites Grecques et Ro-
maines. Paris, 1899, Hachette,
13. FLOCA, O.: Inscripfii inedite din Dacia. Anuarul Institutului de studii
clasice al Universitafii ,,Regele Ferdinand 1“ din Cluj. Partea I, pe anii
1928—32, Cartea Romaneasca, Cluj, 1932, p. 102—108, 4°, 4 fig.
14. GUIART, JULES: La Medecine grecque aux temps heroiques de Minos
96 -
a Homere. Biologie Medicale, Paris, Poulenc, 1925, vol. XV, nos. 7—8,
Extr. de 56 pag., 8°, 40 fig.
15. GUIART, JULES: La Medecine Vest pas nee dans les temples d’Escu-
lape. Biologie Medicale, Paris, Poulenc, 1927, vol. XVII, nos. 9—10,
Extr. de 46 pag., 8°.
16. HABERLING, W.: A quoi reconnait-on un medecin sur les portraitsf
Revue des progres therapeutiques. Leverkusen, 1928, no. 2, 8°.'
17. HAESER, etc.: Dieux et Saints protecteurs des malades et patrons des
medecins. Revue des Progres therapeutiques. Leverkusen, 1933, no. 11,
p. 237—240, 8°.
18. HERZOG, RUDOLF: Die Wunderheilungen von Epidauros. Leipzig,
1931, Dieterich, (Philologus, Suppl. XXII), 164 p., 8°, o plan§a.
19. HIRSCHLAFF, L.: Hypnotismus und Suggestivtherapie. Leipzig, 1928,
IV. Auflage, Ioh. Ambr. Barth, 274 p., 8°.
20. HOLLANDER: Askulap und Venus. Berlin, 1928, Propylaen Verlag,
488 p., 4°. ^
21. IGNA, N.: Despre sarpe, simbolul medicinii. Revista Sanitara Militara.
Bucure§ti, 1934, no, 10, Octombrie, p. 610—612, 8°, 2 figuri,
22. JANO, BELA: Romai emlekek Hunyadvdrmegyeben. Archeologiai Erte-
sito. XXXII kotet. Budapest, 1912, Franklin tars. p. 393—411, 8°.
23. KIRALY, PAL: Apulum. Gyulofehervar tortenete az o-korban. Cluj.
1892. Ed. ora§ului Alba-Iulia, 434 p., 8°.
24. KIRALY, PAL: Apulum. Alsofehermegyei tortenelmi, regeszeti es ter-
meszettudomanyi Egylet 2-ik Evkonyve, 1889, Alba-Iulia, p. 5—58, 8°.
25. KIRIAC, I.: Mithologie, Bucure§ti, ed. II, 1926, Cartea Romaneasca.
718 p., 8°.
26. KORBULY, GYORGY: Aquincum orvosi emlekei. Orvoskepzes, Buda¬
pest, 1934, Kiilonfuzet, Marczius, Franklin tars. p. 106—148, 8°, 17 figuri.
27. KUUN GEZA, TORMA ZS6FIA es TEGLAS GABOR: Hunyadvdr-
megye tortenete. Az oskortol a honfoglaldsig. I-so kdtet; Budapest, 1902,
Athenaeum, 256 p., 8°.
28. LAVEDAN, PIERRE: Dictionnaire Illustre de la Mythologie et des An-
tiquites Greques et Romaines. Paris, 1931, Hechette, '1038 p., 8°.
29. LENGHEL, AL.: Cdteva date despre bdi romane si „ex-votoC(-uri din
Dacia Traiand. Clujul Medical, 1926, vol. VII, no. 5—6, p. 96—97, 4°,
2 fig.
30. LENGHEL, AL.: Date noud despre cultul lui Esculap in Dacia Traiand.
Clujul Medical, 1928, vol. IX, no, 2, p. 96—97, 4°, 2 fig.
31. LISSEANU—POPA, GH.: Mitologia Greco-Romand in lecturd ilustratd.
Bucure§ti, 1926—28, 2 vol., ed. VH-a, Casa Scoalelor, 754 p., 8°, 126
ilustra^mni.
32. LUPAS, I.: Epocele pri'ncipale in istoria Romdnilor. Cluj, 1928, Astra,
139 p. 8°.
33. MOINET, PAUL: Au temps des Cesars. Nancy, 1927, Soc. imp. tip. 114
P-, 8°.
97
34. MOMMSEN, TH.: Corpus Inscriptionum Latinarum. Vol. III. Inscrip-

tiones Asaie, provinciarmn Europae, Graecarum, Illyrici Latinae. 1873.
35. MOMMSEN, TH.: Idem. Supplementum, fasciculi I—IV. 1893—1902.
36. MOMMSEN, TH.: Roemische Geschichte. Wien—Leipzig, 1932, Phaidon
Verlag, gekiirzte Ausgabe, 984 p., 8°.
37. MOMMSEN, TH.: Das IVeltreich der Caesaren. Wien—Leipzig, 1933,
Phaidon Verlag, 820 p., 8°.
38. MULLER, WALTER: Die griechische Kunst. Miinchen, 1925, Buchenau,
432 p., 8°, 475 ilustr.
39. NEVEU, RAYMOND: Le culte d’Esculape en Sicilie. Bulletin de la So-
ciete Francaise d’Histoire de la M£decine, tome IX, 1910, no. 8, p.
284—290, 8°.
40. OPRIS, L.: Anuarul Muzeului Unirii pe anii 1929—30. Alba-Iulia, 1931,
64 p., 8°, 23 fig.
41. ORIENT, IULIU: Istoricul Farmaciilor dim Ardeal si Banat. Cluj, 1926.
Minerva, 264 p., 8°.
42. PARVAN, V.: Contributii epigrafice la I storm Crestinismului Daco-
Roman. Bucuresti, 1911* 8°.
43. PARVAN, V.: Inceputurile vietii romane la gurile Dundrii. Bucuresti,
1923, Cultura Naponala, 247 p., 8°.
44. PARVAN, V.: Getica. O protoistorie a Daciei. Bucuresti, 1926. Cultura
Nafionala, 850 p., 8°, 462 fig.
45. REINACH, SALOMON: Repertoire de la Statuaire grecque et romaine.
Tome I. Paris, 1930. Nouvelle edition, 652 p., 8°, Tome II (en deux
volumes). Paris, 1931, troisieme edition, Leroux, 858 p., 8°.
46. ROSCHER, W. H.: Ausfiihrliches Lexicon der Griechischen und Romi-
schen Mythologie. Vol. I. Leipzig, 1884—86.
47. SCHMIDT, BELA: Az orvos. Targu-Mura§, 1926. Ed. Revesz, 171 p., 8°.
48. SEEMAN OTTO: Mythologie der Griechen und Romer. Leipzig, 1924,
Kroner. Ed. VI, 372 p., 8°, 372 fig.
49. SIGERIST, HENRY, E.: Grosse Arzte. Miinchen, 1932, Lehmanns Ver¬
lag, 310 p., 8°, 68 fig.
50. TOCILESCU, GR. G.: Monumente epigrafice si sculpturali. Bucuresti,
1908, Tip. Ionescu, 2 parp, 648 p., 4°.
51. XENOPOL, A. D.: Istoria Romdnilor din Dacia Traiand. Bucuresti,
1925—1930. Ed. Ill, 14 volume, 8°.
52. PUSCHMANN, TH. §i colabor.: Handbuch der Geschichte der Medi-
zin, vol. I (antichitate §i evul mediu). Jena, Fischer, 1902, 756 p., 8°.
53. HARNACK, A.: Medizinisches aus der dltesten Kvrchengeschichte. Leip¬
zig, 1892, VIII + 116 p., 8°.
7
LISTA CLLSEELOR.
Plansd: Esculap, Higia, Epione si Telesfor. Tabid votiva, Apulum.
Fig. 1. Esculap. Statuie din Muzeul Lateran, Roma . . . Pag. 11

„ 2. Caduceul lui Hermes (Mercuriu) §i bastonul lui Esculap „ 16
„ 3. Omfalosul din Delfi ..„ 17
„ 4. Asklepios (Esculap) din Melos ....... w 18
„• 5. Asklepios din Epidaur ... 19
„ 6. Esculap §i Higia. Statuie din Muzeul Vaticanului, Roma „ 20
„ 7. Esculap §i Telesfor. Statuie din Palazzo Massimo, Roma „ 22
„ 8. Planul 'Sanctuarului din Epidaur ....... 23
„ 9. Teatrul din Epidaur . .. 25
„ 10. Ex-voto: uter, gasit in Panonia.„ 29
„ 11. Stela votiva greaca ... 32
,, 12. Bolnav aducand un ex-voto reprezentand o gamba cu varice „ 35
„ 13. Higia. Statuie din Muzeul Vaticanului, Roma „ 37
„ 14. Moneda greaca cu Esculap, Higia §i Telesfor „ 39
„ 15. Moneda antica, reprezentand §arpele lui Esculap debarcand
in Insula Tiberina.„ 41
„ 16. Medicul lui August, Antonius Musa, ca Esculap. Muzeul
Vaticanului, Roma.. 42
„ 17. Tabla votiva a lui T. Aper, gasita la Aquincum, muzeul
Aquincum.„ 45
„ 18. Ruinele cladirii Aedes Augustalium din Sarmizegetusa . „ 50
„ 19. Tabla votiva din Apulum. . „ 55
„ 20. Altar gasit la Sarmizegetusa. M 56
„ 21. Altar dedicat lui Esculap §i Higiei dela Bade Herculane „ 59
„ 22. Ex-voto din Apulum. „ 60
„ 23. Ex-voto din Ciachi-Garbau. „ 61
„ 24, Basorelief din Potaissa reprezentand pe Esculap, Higia §i
Telesfor .... . „ 62
„ 25. Esculap, Higia, Telesfor §i Akesis. Tabla votiva din Dacia „
Superioara ..„ 64
,, 26. Esculap §i Higia. Sculpturi in lemn aurit, firma de farma-
— 99
Fig. cie din Alba-Iulia.. Pag. fig

„ 27. Statuia unui zeu §i unei zeife din Apulum, probabil a lui
Esculap §i a Higiei ..„ g7
„ 28. Hercule. Basorelief de pe statuia de mai sus „ gg
„ 29. Mercuriu. Basorelief de pe statuia de mai sus „ gg
„ 30. Statuia lui Esculap din Apulum ...... „ g9
„ 31. Idoli de lut din Apulum. „ 70
„ 32. Higia, statuie din Ulpia Traiana „ 71
„ 33. Altar din Apulum.. . „ 78
„ 34. Altar din Ulpia Traiana.. 90
, 35. Altar din Ulpia Traiana. 91
RESUME.
Le culte d’Esculape et de Hygie en Dacie Superieure.
Le culte d'Esculape et de sa f ami lie peut avoir penetre inci-

demment dans i’ancienne Dacie, — inf luencee par la civilisation
greco-romaine, — bien avanit l’oecupation par Trajan. Mais, sans
aucun doute, il y a ete introduit dune maniere definitive par les le¬
gions de Trajan. En Dacie Trajanne Superieure, on trouve des
vestiges prouvant que ce culte a ete tres repandu, et a atteint un
grand epanouissement. Les statues, les statuettes, les ex-votos, et
surtout les inscriptions votives, montrent que dans les villes de
Dacie Superieure, Esculape etait considere comme un diem prin¬
cipal. En particular a Apulum qui, pour quelque temps, a ete la
capitale de la province, le dieu guerisseur etait honore comme pa¬
tron de la ville. La majonite des 56 inscriptions de Dacie Supe¬
rieure, relatives a Esculape, a ete trouvee a Apulum. L’etude de
ces inscriptions et des monuments de Dacie permeit de constater
uni pbenomene si frequent dans les autres parties de 1’ Empire ro-
main: le syncretisme religieux. Notre grand archeologue V. Par-
van a montre en plusieurs occasions comment le culte d’Esculape,
deveinu en Dacie un culte principal, a prepare R terrain au chris-
tianisme daco-romaiin. Esculape ,,Asklepk>s Soter4*, le dieu sau-
veur des souffranees du corps, devient dans la pensee des croy-
ants le precurseur du Sauveur chretiem. Ainsi, le culte d’ Escu¬
lape, en Dacie Superieure joue aussi un role dans rhistoire de la
formation du peuple roumain pour laquelle le passage au christia-
nisme a ete decisif.
En ce qui concerne les documents etudies, il y a 56 inscrip¬
tions, 5 statues, 3 bas-reliefs, 2 ex-votos, tous trouves dans la re¬
gion d’Ulpia Trajana (Sarmizegetusa), d’ Apulum, de Napoca,
de Potaissa et d’Ad-Mediam, (Grediste, Alba-Iulia, Cluj, Turda.
liaile Herculane en Transylvanie et en Banat).
ZUSAMMENFASSUNG.
Askulap- und Hygia-Kultus im oberen Dazien.
Unter dem Einfluss der griechisch-romische Kultur, diirfte

der Kultus Askulaips und seiner Familie in Dazien lange vor der
Besetzung durch Trajan eingesiickert sein. Zweifellos wurde er
aber endgultig durch die romischen Legionen eimgefuhrt. Im obe¬
ren trajanischem Dazien war er sehr verbreitet und in hochster
Bliite. Standbdder, Votivtafeln, ganz besonders aber Inschriften,
beweisen dass in den Stadten Askulap als eine Hauptgottheit gait.
Ganz besonders in Apulum (dem heutigen Alba-Iulia; Karls-
burg), welches eine zeitlang die Haupstadt der Provinz war, gait
der Heiligott als Schutzer des Gemeinwesens. Von den 56 bekann-
ten Askulajpinschriften des oberen Daziens wurde die Mehrzahl in
Apulum ausgegraben. Das Studium einiger dieser Inschriften
und sonstiger Altertiimer weist auch fur Dazien auf ein im kai-
serlichen romischen Reich haufiges Phanomen hin: auf den reli-
giosen Synkretismus. Der bedeutende rumaniische Archaologe
V. Pdrvan hat ofters betont, dass der Askulapkultus, der in Da¬
zien zu uberragender Bedeutung gelangte, die Wege des dakoro-
manischen Chriistentums geebnet hat. Askulap, — Asklepios
Soter, — der Befreier von leiibliehen Noten, war im Denken der
Glaubigen der Schrittmacher des Erlbsers von Nazareth. So spiel-
te der Askulapkult im oberen Dazien eine Rolle auch im Werden
des rumanischen Volkes, bei welchem der Christianisierung eine
entscheidende Rolle zukommt. — Was die in dieser Publikation be-
arbeiteten Dokumente anbelangt, sind davon 56 Inschriften, 5
sind Standbilder, 3 Bassorel.iefs, 2 Votivtafeln, alle aus der Ge-
gend von Ulpia Trajana (Sarmizegetusa), Apulum, Napoca, Po-
taissa und Ad-Mediam (Gredf§te, Alba-lulia [Karlsburg], C luj
[Klausenburg], Turda [Thorenburg], und Bade Herculane fHer-
kulesbad], in Siebenbiirgen und im Banat).
ERATA
La pag. 19, randul 4 de sus, in loc de Eesculap se va ceti Esculap.

,i ,, 24, „ 11 „ „ se va sterge, inlocuindu-se cu:
in secolul al 6-lea. Dupace Sylla li daramase ire
68 i. Chr. tern-
Lapag. 25, randul 11 de jos, in loc de al se va ceti a.
» M 26, . 13 „ sus, „ „ „ parte » lua parte,
» » 43, „ 4 » » » V „ picioarele n picioarele luL
» » 52, „ 17 » » » » „ Magna, Mater Magna Mater,
» » 68, 5 » j°S, V „ <2/ a.
» » 96, „ 2 al nrul 28, in loc de Hechette
CUPRINSUL.
•Cuvant inainte (de Prof. V. Bologa). Pag.

Prefata ........
PARTEA I.
Cultul lui Esculap §i al familiel sale in Grecia §i Italia.

1. Origina zeului Esculap ..
2. Familia lui Esculap.
3. Atributele lui Esculap.
4. Iconografia lui Esculap.
5. Sanctuare ..
6. Serbarile cultului lui Esculap .
7. Medicina sacerdotala ..
8. Higia..
9. Telesfor. . ..
10. Cultul lui Esculap in Sicilia §i in restul Italiei ....
11. Cultul lui Esculap §i cre§tinismul ..
12. Cultul lui Esculap in Panonia.
PARTEA II.
Cultul lui Esculap si al Higiei in Dacia Superioard.
1. Cateva consideration asupra Daciei sub Romani „

2. Din viafa religioasa in Dacia Superioara.„
3. Cultul lui Esculap §i al Higiei ini Dacia Superioara „
4. Istoricul ora§ului Apulum §i inscriptiile in legatura cu cultul lui
Esculap .. „
5. Cultul lui Esculap in legatura cu baile romane din Dacia Traiana „
6. Ex-voto-uri din Dacia Traiana. „
7. Statui . „
8. Inscripfiuni din Dacia Traiana in legatura cu cultul lui Esculap „
Jlustrafiile acestei cdrfi..
Bibliografie .. ^
Resume .... ..
Zusammenfassung..
LISTA PUBLICATIILOR FACULTATII DE MEDICINA
DIN CLUJ.
LISTE DES PUBLICATIONS DE LA FACULTE DE MLDECINE

DE CLUJ.
a) Manuale didactice (editia Universitaîi).

Manuels didactiques (edites par l’Universite).
1. Tratat de anatomie timana (Traite d’anatomie humaine). Vol. I. 1923,

636 pag.; de Prof. Dr. V. Papilian.
2. Sangele §i organele hematopoietice, Hematologia (Le sang et les

organes hematopoietiques, Hematologie). Tratat de patologie clinica §i anato¬
mie patologica. 1923, 530 pag.; de Prof. Dr. Titu Vasiliu.
3. Propedeutica Chirurgicala (Introduction a la Chirurgie). 1927, 792

pag.; de Prof. Dr. I. Iacobovici.
4. Tratat de Oftalmologie (Traite d’Ophtalmologie). Vol. I. 1928, 790

pag.; de Prof. Dr. D. Michail.
5. Curs de biologie generala (Cours de biologie generale). Evolujia §i

ereditatea. 1930, 200 pagini; de Prof. Rene Jeannel.
6. Elemente de Istologie §i de Technica Microscopica (Elements d’histo-

logie et de technique microscopique) de Prof. loan Dragoiu.
Vol. I. Microscopul §i accesoriile sale. Preparafiunea microscopica (Le
Microscope et ses accessoires. Preparations microscopiques). 1931, 272 pag.
Vol. II. fasc. 1. Tesuturile (Les tissus), pag. 273—440. 1932.
Vol. II. fasc. 2. Aparate, etc. pag. 441—770. 1933.
7. Radiologie medicala (Radiologie medicale). (Nofiuni pregatitoare §i

technica generala). 1931, 480 pag.; de Profesor Dr. Dimitrie Negru.
b) Publicatii $tiintifice.
Publications scientifiques.
1. B blioteca Medico-Istoried (Bibliotheque Medico-historique publiee

par lTnstitut d’Histoire de la Medecine). V. p. IT. a copertei.
2. Biblioteca eugenied $i biopolitied a „Astrei“ (Bibliotheque eugdnique

et biopolitique „Astra“).
No. 1.. Iuliu Moldovan: Igiena Nafiunei (L’hygiene de la nation).
(1925), 70 p.
No. 2. Iuliu Moldovan: Biopolitica (La Biopolitique). (1926), 95 p.
No. 3. S. Mehedinfi: §coala romana §i capitalul biologic national
(L’Ecole roumaine et le capital biologique national). (1927), 36 p.
No. 4. E. Racovita:' Evolutia §i problemele ei (L’^volution et ses pro-
blcnies). (1929), 183 p. 30 pi.
3. Biblioteca medicaid §i igienicd a „Astrei" (Bibliotheque mddicale et

d’hygiene „Astra“).
No. 1. Iuliu Hatieganu: Infectia tuberculoasa §i profilaxia ei sociala.
(1929), 57 p. 10. fig.
No. 2. L. Daniello: Tratamentul tuberculozei pulmonare, (1926), 106 p.
7 fig.
No. 3. I. Iacobovici: Cancerul. (1926), 86 p. 15 fig.
No. 4. I. Goia: Boalele infectioase §i profilaxia lor. (1927), 145 p.
12 fig. 3 pi.
No. 5. A. lancu: Ingrijirea §i alimentatia copilului mic. (1929), 142 p.
27 fig.
No. 6. St. Bezdechi: Sportul la Eleni. Biblioteca subs, de educ. fizica
„Astra“.
No. 7. Problema tuberculozei. (Conferinlele cursului de perfectionare).
c) Periodice (Periodiques)
1. Clujul Medical, revista medicala lunara. (Le Cluj medical, revue m£-
dicale mensuelle publiee par les Professeurs de la Faculte de M^decine).
Tome I—XVI (1919—1935).
2. Buletin eugenic §i biopolitic. (Bulletin eugenique et biopolitique, or-

gane mensuel de la section medicale et biopolitique „Astra*, publid par des
professeurs de la Faculte de M£decine).
Tome I—VI (1927—1930, 1934—1935).
3. Catalogue des Revues scientifiques et medicates, inventaire m£tho-

dique, (A) dans Pordre alphabetique, (B) dans Pordre g£ographique des pays
et villes d’origine et (C) dans Pordre des matieres, dresse sous la direction
de E. G. Racovitza par A. Valentiny. (Cluj, University, 455 p. 1926).
d) Istoricul Faculta{ii.
(Historique de la Faculte).
1. La Faculte de Medecine de PUniversite ,.Roi Ferdinand I-ierM de

1919 a 1928. Cluj, 1930. 48 pag. 1 fig.
PREJUL LEI 80.

Igna, N., Cultul Lui Esculap Și Al Higiei (Cu Specială Privire La Dacia Superioară) ( Bibl. Medico-Istorică, VIII), Tip. Cartea Românească, 1935

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Igna, N., Cultul Lui Esculap Și Al Higiei (Cu Specială Privire La Dacia Superioară) ( Bibl. Medico-Istorică, VIII), Tip. Cartea Românească, 1935

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA REGELE FERDINAND I (CLUJ)

Dr. JULES GUIART si

CULTUL LUI ESCULAP

Dr. NICOLAE IGNA

Din „Biblioteca medico-istoricau au aparut:

Constatant que les etudes medico-hlstoriques jouissent aujourd’hui de la

De la „Bibliotheque medico-historique‘‘ ont paru (en roumain):

Dr. JULES GUIART si Dr. VALERIU L. BOLOGA

CULTUL LUI ESCULAP

(CU SPECIALA PRIVIRE LA DACIA SUPERIOARA)

Dr. NICOLAE IGNA

Interesul pentru istoria medicinii e, ca §i in strainatate, §1

el atunci cand trebue sa se avante in domeniile istoriei sau ar~

Tin inainte de toate sa acoentuez, ca aceasta mica lucriare

*) Corpus Inscriptionum Latinarum (C. T. L.), voi. III.

Nu pot incheia aceasta prefata fara a-mi exprima mulfumi-

Divinitafile grece§ti protectoare ale sanatafii §i ale artei me-

Ea este versiunea oea mai raspandita. Esculap s’a nascut in

tregi! Cati oameni nu o sa-fi datoreze viafa! Tu vei §ti sa re-

Fig. 1. — Esculap. Statuie din muzeul Lateran, Roma.

La Epidaur, eare in timpuri istorice devine centrul im¬

Dupa toate probabilitafile dinitre diferitele variante ale le-

FAMILIA LUI ESCULAP.

Cand eredinfa in Esculap a imceput sa evolueze, mitologia

ATRIBUTELE LUI ESCULAP.

In antiehitate figura medicului se reprezenta in legatura cu

put Esculaip era o zeitate chtonica). §arpele se ridica pe baston

Caduceul §i rolul serpilor cari il compun este explicat de o le-

Fig. 2. — Caduceul lui Hermes (Mercuriu) si bastonul lui Esculap.

Cocosul cel care anunfa zorile zilei, este simbolul vegherii.

*) Coco§ul negru din unele descantece romane§ti este, dupa cum a

terane care se manifesto, prin izvoare calde vindecatoare. Aici se

ICONOGRAFIA LUI ESCULAP.

Ca in toate civilizafiile primitive, a§a §i in cea greceasca,

Nu il gasim reiprezentat pe vechile vase arhaice. Imaginea sa ni

Fig. 4. — Asklepios (Esculap) dir. Melos.

a-i reda figura. (Alkamenes, Damophon, Praxiteles, Kalames,

~partea dreapta. Capul descoperit, poarta par cref. Pe fafa seri-

avea ca atribut, cainele. O moneda greaca reproduce aceasta ce-

Fig. 6. — Esculap si Higia. Statuie, Muzeul Vaticanului, Roma.

1. Esculap din Epidaur, in Muzeul National din Atena*.

Sanctuarele lui Esculap erau locuri sfinte imprejmuite §i cu-

*) In sapaturile italiene de tot recente de pe insula Kos s’au, g&sit mai

Fig. 7. — Esculap si Telesfor. (Palazzo Massimo, Roma).

aminte§te de 63 sanetuare de ale lui Esculap (Asklepieion). Dupa

Pergamon, Troizena, Megalopolis, Naupaktos, Agrigent, Paros,

Fig. 8. — Planul partial al sanctuarului din Epidaur.

La infiin{area unui astfel de sanctuar se finea totdeauna sea-

mataiteia a doua a secolului trecut, ne dau posibilitatea sa cunoa§-

mirata de intreaga antichitate. Sub cladire se gasea o cripta

Fig. 9. — Teatrul din Epidaur.

chinate lui Apollo §i zeifelor Themis, Artemis §i Afrodita. S’a

zeitafi egiptiene ca Isis §i Serapis. Ruinele acestuf templu au fost

SERBARILE CULTULUI ESCULAPIAN.

Fiecare sanctuar i§i avea tipieul sau prqpriu. La Epiidaur

La Kos serbarile anuale durau cate doua zile §i se compu-

In secolul al VH-lea inainte de Christos, medicina preofilor

parte din credincio§ii sai, ajungandu-se in sfar§it la o sincre-

*) Schon die weltschmerzliche Stimmung der heidnischen Zeit am

In poeziile homeriee boalele erau considerate mai intotdea-

templelor sa explice a doua zi rostul viselor. In timpul cand

altor zei vindecatori greci. Talmacirea visurilor de catre preop

tru intervenfie §i sugestie) incubafia se repeta pana ce in sfar§it