Vasile Lovinescu

V
Interpretari inedite ale simbolismului din doua snoave apartin nd lui Ion Creanga
IIIII
Basmele lui Creanga apartin familiei miturilor de tip complet, desfasur ndu-se
ntr-o lume consecventa cu ea nsasi, n logica supranaturalului, caci si acesta
are o logica proprie. "Supranaturalul" nu nseamna n afara sau deasupra legilor
Universului, ci deasupra planului nostru de existenta, care e unul din planurile
indefinite, constituind Cosmosul total, si anume planul "mului Universal", cum i
se mai spune. Indefinitatea planurilor de fire este solidara cu diversitatea lor!
ierar"i#area face ca planurile superioare sa fie cau#ale fata de planurile
inferioare, deci condition ndu-le. $ste exact raportul de dependenta ireversibila
a lumii noastre fata de lumea basmelor.
nc ntati, uimiti de atmosfera basmului si de torsul lui " nsira-te margarite",
multi ar fi ispititi sa recunoasca o calitate mitica, adica simbolica, numai
basmului. $roarea este imediat perceptibila la cea mai mica cercetare% nimic n
lumea noastra nu-si are ratiunea n el nsusi, ci, imediat, n planul superior
lui! orice amanunt al vietii si al lumii ncon&uratoare este n mod necesar
simbolic, pentru ca este "repre#entativ", are o calitate simbolica existentiala,
fireasca.
' trai lumea simbolic nseamna a o recunoaste ca oglindire analogica, adesea n
sens invers, a unui plan superior. (e aceea, lucrurile cele mai mici din lumea
noastra simboli#ea#a lucruri cu at t mai mari din lumea imediat superioara, dar cu
at t mai greu de interpretat. )rin urmare, o snoava, o &itie, o cimilitura, o
fram ntare de limba, s nt, ntr-un anume sens, mai greu de interpretat dec t
*arap-'lb. Simbolismul calului na#dravan , caruia i cresc +, de aripi, dupa ce s-
a regenerat printr-o cura de &aratec, este mai vi#ibil dec t acel al unei r me! pe
l nga secretul natural, se mai adauga si acel al ab&ectiunii si al infimului. '
vedea divinitatea lui *ristos c nd se transfigurea#a pe -"abor, c nd nvie, c nd
se nalta la cer, c nd va veni a doua oara la .udecata - este lucru usor! dar s-o
ve#i n acel care m nca cu vamesii si pescarii, n arestatul din pretoriul lui
)ilat, gol p na la br u, rege deri#oriu cu coroana de spini si sceptru de trestie,
scuipat si batut, n cel sp n#urat pe cruce, pedeapsa re#ervata sclavilor, n
cadavrul de pe /olgota, este mult mai greu, deoarece (umne#eu se ocultea#a pe sine
nsusi, pentru ca lumea sa poata exista! si mai greu este simbolismul bufoneriei,
al r sului, care adauga nalucirii lumii caracterul sau ilu#oriu, grotescul.
0u se poate da o importanta minora povestirilor mici, snoavelor, si cimiliturilor
lui Creanga si ale altora, bine nteles pentru ca "nu stii de unde sare puricele",
detaliul cel mai infim, cel mai ridicol al vietii de toate #ilele, fiind
susceptibil de multe sensuri pe planuri diverse, cu rasunete nebanuite, prin
transpo#itia lor indefinita. Lipsa de comuna masura ntre )rincipiu si 1anifestare
inter#ice autonomia oricarui lucru, oricarui gest, c t de infim ar fi el, din
lumea fenomenala. 0uvela-basm Soacra cu trei nurori, lipsita de elementul
miraculos si totusi profund initiatica, este, din acest punct de vedere, un
avertisment pentru cititorul atent. 'mintim ca exemplu tipic de literatura
esoterica, lipsita de ncadrare fantastica, (ecameronul lui Bocaccio, acesta
fac nd parte, ca si (ante, din organi#atia secreta initiatica 2ede Sante 3ordin de
filiatie templiera, n care s nt utili#ate cele mai importante simboluri ale
"ermetismului crestin. (ante 'lig"ieri 45+67-58+59 se oare ca a&unsese la un
moment dat unul din sefii acesteia, descriind n a sa (ivina Comedia fa#ele
succesive pe care le parcurge constiinta initiatului pentru a atinge nemurirea.
1embrii acestei organi#atii si spuneau fedeli d:amore;.
Un c"ip mai putin familiar al lui Creanga este masca lui de belfer moralist, autor
de manuale didactice edifiante, institutor bugetar n contrast desfatator cu
personalitatea lui gargantuesca, destul de vasta ca sa poata primi n ea pe
)asari-Lati-Lungila, pe 2lam n#ila, c"ila si pe celelalte di"anii spaimoase care
i-au venit de "ac lui <os- mparat. 'ceasta masca de lup moralist si-o ia Creanga
mai ales n snoavele si istorioarele pe care le-a semanat, pe ici - pe colo, n
abecedarele lui. )rivite n ad ncime, din perspectiva adevaratei personalitati a
lui Creanga, ele arata ca simtul comun si platitudinea pot si ele avea dreptate n
felul lor, si ca anumite readaptari la medii pot parea ridicule, fara sa le
mpiedice sa fie uneori mesa&e din alte lumi.
Luam ca exemplu )rostia omeneasca... . Snoava se desfasoara n &urul unui punct
central, care este un drob de sare ase#at pe laita, deasupra capului unui copil
nfasat si culcat n albie. 2emeia si mama ei se pornesc pe bocete, c nd se
g ndesc ce s-ar nt mpla daca m ta ar mpinge drobul. 1ai nt i, trebuie remarcat
ca ipote#a este o improbabilitate, nu o imposibilitate! distinctia este mai mult
dec t o nuanta. )rostia femeilor este pragmatica, n nici un ca# metafi#ica. (e
fapt, avem de-a face cu un ax, av nd la capatul superior un drob de sare, adica o
pietra. (ar, totdeauna, pietrele sfinte, betilele, cad din cer, de sus... La
capatul inferior este copilul, repre#entant paradisiac al genului uman. (in punct
de vedere al simtului comun, repre#entat de cele doua femei, daca piatra cade
peste capul copilului, i-l face c"iselita. (ar av nd n vedere ca petra autem erat
C"ristum, verticala caderii este n realitate o 'vatarana, pe care se coboara
avataric Logosul printre oameni! n acest ca#, capusorul copilului ar fi nlocuit
cu )iatra 2ilosofala 3 n sensul alc"imiei mistice, piatra filosofala ar fi omul
a&uns la desav rsire dupa multiple prefaceri spirituale. n alc"imia practica,
piatra se pre#inta sub forma unei pulberi rosii, stralucitoare, de culoarea
"rubinului" 4)aracelsul9. )rin ncal#ire, topire si diluare se urmarea
transformarea unui metal obisnuit n aur. )iatra filosofala este n acelasi timp
)anaceul 4<emediul9 universal si $lixirul de viata lunga. (upa unii, da puterea de
a c stiga nemurirea, dupa altii da puterea de a deveni invi#ibil, de a se deplasa
dupa voie n spatiu, ori de a cunoaste ratiunea ultima a lucrurilor. 'lc"imistii
desemnau piatra filosofala cu acrosti"ul '#ot", format din prima litera a tuturo
alfabetelor 4'9, urmata de ultima litera a alfabetelor latin, grec si ebraic, ceea
ce nseamna% )iatra este nceputul si sf rsitul oricarui corp;. nlocuirea unui
cap omenesc printr-unul de lemn, de piatra sau de fier se mai gaseste n folclor.
(robul de sare este acelasi lucru cu sabia lui (amocles, at rnata nu deasupra
capului unui anumit individ, ci asupra oricarui om. $a este identica cu fulgerul
spiritual care poate trasni un om, dar l poate si transfigura, ca pe Ilie.
Barbatul vine acasa si le gaseste pe cele doua femei bocind. )leaca spun nd ca se
va ntorce numai de va gasi mostre mai mari de prostie! n realitate, acestea s nt
similitudini tangente cu transcendentul. 'tunci, de-abia ntors acasa, ar putea
face gestul eliberator de "inversare a )olilor", adica sa ia piatra de deasupra
capului copilului si s-o ase#e dedesubtul lui. (ar aceasta cere epui#area unui
ciclu. Ca ar fi vorba de o restaurare primordiala, o arata faptul ca sarea a avut
totdeauna un caracter "ba#ic", n fundul apelor! la suprafata lor, aspectul
"ominal al sarii este giuvaerul din floarea de lotus 4m mani podme "um9,
repre#entat de copil n albia sa.
(eci omul nostru porneste n cautarea de asa-#isi prosti, ca (iogene cu f narul
lui, n cautare de oameni destepti. (ar a parcurge ciclul unui lucru nseamna a-l
epui#a. 'parent, omul nostru sleieste prostia prin rasfoirea ei. n realitate,
rasfoieste Cartea Vietii, cu mesa&ele ei transcendente, care pentru lumea noastra
par niste nebunii.
Si merg nd el, va#u un om care tinea un oboroc desert cu gura spre soare si-l baga
repede n bordeiul lui. Voia sa si-l lumine#e, duc nd soarele n el. 1ai nt i,
acest bordei ermetic nc"is, fara nici o crapatura, repre#inta nsusi 't"anorul
3cuptorul alc"imistilor, construit dupa reguli precise, n care se spera obtinerea
transmutatiei metalelor si a )ietrei filosofale. n 't"anor era ncal#it "oul
filosofal", care trecea, dupa o ntetire corespun#atoare a temperaturii, prin
toate culorile spectrului, p na la acel rosu stralucitor care, o data spart,
devenea "piatra". 1ai departe, aceasta cauta sa se prefaca n aur si sa
desav rseasca 1agnum pus 41area pera9;. 1iracolul alc"imic reali#ea#a soarele
mineral tot ntr-un vas complet nc"is, adica tocmai ceea ce ncearca asa-#isul
prost, si apare ca nebunie si stupiditate n lumea sublunare, n care ne facem
veacul. Batr nii alc"imisti ne spun ca trebuie sa transformam lumina solara n
soare lic"id, dar aceasta este transportabila tocmai cu un oboroc= clu#iunea
vasului "ermetic este conditia sine >ua non a lui 1agnum pus. 2isurarea lui este
o catastrofa care nimiceste procesul de transmutare. $ste exact ceea ce face
taranul nostru, peregrin "destept", c nd cu un topor sparte o gaura n bordei, pe
unde intra soarele a toata lumea, soarele prostilor, distrug nd astfel reali#area
a 1agnum pus.
1ai departe, un om facuse un car n casa si nu-l putea scoate pe usa. Calatorul
nostru, care era un filosof rationalist, l face pe rotar sa-si de#articule#e
analitic carul lui sintetic, scot ndu-l afara n bucati componente. $ste si
aceasta o solutie, care ar fi facut bucuria lui (escartes. Un car ca toate carele,
un bou ca toti boii... dar, n snoava, n inima casei, n altarul ei, n Intelect,
se afla de fapt ideea de car 1er?aba, caruta de foc a lui Ilie -esbiteanul, sau
busteanul ielelor din basme. )rin magia alba, carul se putea subtia subtil prin
"orn, confund ndu-se cu prototipul sau, Carul 1are... 2ara aceasta de#membrare,
casa ar fi fost la capatul pam ntesc al lui "'xis 1undi" un sanctuar, un temenos.
1ai ncolo, un alt "prost" ncerca sa ridice n pod, cu tapoiul, niste nuci. Vai,
lucrul nu mai este posibil n lumea noastra! nu mai este posibil sa nimeresti si
sa mpungi punctul central si c"intesential al unui lucru, c"iar al unui atom, si
sa-l fixe#i n "pod", adica in $xcelsis. (ar, simbolic si sapiential, lucrul este
nca posibil, adica perfect real si reali#abil pe planul cau#al. 'ceasta ncerca
"prostul" sa reali#e#e, dar "desteptul" l mpiedica sa duca la capat.
n sf rsit, ultimul "prost" ncearca sa-si traga cu funia vaca pe casa, ca sa
pasca f n pe acoperis, n realitate n pasunile si live#ile cerului. (aca reusea,
precum *arap-'lb cu gloaba lui costeliva, care #boara la cer, dupa ce a facut o
cura de &aratec, devenind un "nu stiu ce" miraculos, care v sleste prin cerul
stelelor fixe, daca "prostul" nostru reusea sa faca "gestul" lui n modurile lui
intelectuale, simbolice si calitative, "vaca" a&ungea n pasunile celor "sapte
boi", Septem -riones, caruia i #icem Carul 1are.
Calatorul a sleit ciclul prostiei, asa cum o ntelege lumea noastra. n fond, a
demiti#at lumea, adica i-a taiat radacinile ceresti cu un bun simt marginit care
este adevarata prostie, coextensiva cu pacatul contra Sf ntului (u". Se ntoarce
acasa si nu se mai sinc"iseste de prostia femeilor, deoarece acelasi bun simt i
arata ca foarte improbabila eventualitatea ca m ta sa mpinga drobul de sare de pe
polita, copilul gasindu-se tocmai n acel moment pe verticala care coboara din
drob. (ar daca ar fi stiut sa t lcuiasca semnele, ar fi cobor t drobul pe podea,
la capatul invers al axului, sau mai bine l-ar fi ase#at sub capul pruncului 4ca
element "ba#ic"9, iar pruncul ar fi devenit astfel "2at-2rumos nascut din )iatra".
Snoava )rostia omeneasca ar putea avea ca subtitlu <avagiile bunului simt, iar
pl nsul femeilor ar repre#enta, de fapt, imposibilitatea dualitatii 4erau + femei9
spre sf rsitul ciclului - c nd Ion Creanga si scrie snoavele - de a reali#a
redresarea necesara.
Ce mult as fi dat sa vad figura acestui om rafinat si complicat sub aparenta lui
taranie, p na la limitele incredibilului! ce r s de )an nepatruns n nfiora n
interior, c nd scria n manualele lui didactice sau preda de la catedra copiilor
aceste nvataturi, ce ni se par locuri comune, mai greu de t lcuit 4din cau#a
aparentei lor maruntimi9 dec t *arap-'lb=
Si ma ntreb, oare la cine s-a g ndit autorul c nd a ales titlul snoavei sale,
)rostia omeneasca@ La cei pe care parintele copilului i-a nt lnit, straduindu-se,
n diferite moduri, sa atinga perfectiunea, si pe care nu i-a nteles@ sau c"iar
la tatal pruncului@
A
A A
)ovestea unui om lenes se nscrie n aceeasi literatura didactica si
morali#atoare, rasp ndita la toate popoarele. 'vem de-a face cu acelasi Creanga,
de care am pomenit mai sus, cu masca lui de belfer, morali# nd referitor la
notiunea de lenes "d:un ton de ne# fort d vot", n versuri inepte. "0u lucre#i, n-
ai ce m nca" - profesa el n nvatatorul Copiilor, n editia din 5BC5, sub proprie
semnatura, spre nminunarea si nveselirea aceluia care i cunoaste dedesubturile.
'urel /. Stino ne atrasese atentia asupra ideilor lui Creanga despre lenes si
asupra povestirii sale despre un om lenes! ne pusese la dispo#itie re#ultatul unor
cercetari personale.
)oe#ioara 0u lucre#i, n-ai ce m nca se compune din doua parti distincte%
culpabilitatea omului lenes n societate, care nu vrea sa se foloseasca de
darurile cu care a fost n#estrat%
"1embre bune-ndem noase,
Creieri n cap de a&uns,
1inte, grai, simtiri, virtute"
si n al doilea r nd, binecunoscutul episod din apologul /reierului si 2urnicii%
"'r fi mare pacat
mul lenes de-a&utat"
ncepe nvatatorul Creanga sti"urile sale. (in moment ce natura l-a utilat pe om
cu mi&loace pentru a munci si crea,
"(aca lenea-l stap neste
Singur este vinovat".
n )ovestea unui om lenes, profit nd de libertatea pe care i-o da fictiunea,
Creanga mpinge consecintele &alnicei doctrine, mai sus expusa, p na la extremele
ei, ani"il ndu-se prin absurd% lenesul este expul#at din organismul social ambiant
4ca unele grefe de pe corpul omului9, de catre consatenii lui, "la locul cuvenit
unde i-au facut felul".
nvatatorul Creanga pronuntase sentinta n nvatatorul Copiilor, cu o usurinta de
miscare, cu o de#involtura n locul comun si n banalitate, care nu e cea mai mica
uimire ce ne-o pricinuieste aceasta personalitate at t de complexa%
"Cine #iua nu munceste
(oarme noaptea nem ncat="
Se poate arata si lui La 2ontaine si institutorului Creanga deficitul logic al
fabului /reierul si 2urnica. /reierele nu-i deloc lenes% c ntecul lui este o munca
4care produce ritmuri armoni#atoare9, cel putin tot at t de efectiva ca si aceea a
furnicii, ca sa-si adune materie digerabila.
'titudinea "umulesteanului este cu at t mai ec"ivoca, cu c t n copilaria lui, cel
putin, nu putea servi ca exemplu altor copii. Iata parerea tatalui despre fiul
sau%
"0u-l ve#i ca-i o tigoare de baiet cobait si lenes, de n-are parec"e@"
Si n alta parte a 'mintirilor%
"Si nu ca ma laud, caci lauda-i fata% prin somn nu ceream de m ncare! daca ma
sculam nu mai asteptam sa-mi deie altii! si c nd era de facut ceva treaba, o cam
raream de acasa. S-apoi mai aveam si alte bunuri% c nd ma lua cineva cu raul,
putina treaba facea cu mine! c nd ma lua cu binesorul, nici at ta! iar c nd ma
lasa de capul meu, faceam c te-o draguta de trebusoara ca aceea, de nici sf nta
0astasia, i#bavitoarea de otrava, nu era n stare a o desface, cu tot mestesugul
ei."
0u vedem cum ar fi putut figura aceste fragmente n nvatatorul Copiilor si n
'becedarele institutorului Creanga.
'm atins tangential periferia problemei, acum intram n mie#ul ei.
'm vorbit n Creanga si Creanga de 'ur de (anila )repeleac, care adus p na la
capat, n nvingator, "Duesta", cautarea cea mai grea din lume, aceea a apropriei
lui finalitati, "Sinea", 'tma, cautarea care nu a fost deloc ngreunata sau oprita
de faptul ca (anila era "lenes, nec"itit la minte si nec"ib#uit la trebi", ceea ce
arata ca, fata de un plan superior, asa-#isa lene este o determinatie negativa a
unei nalte puteri intelective, la fel cu c ntecul greierului, care este n
realitate o incantatie.
-rebuie sa tinem seama de bivalenta simbolurilor, prin ancadramentul lor. Contrar
basmului (anila )repelac, n povestea 2ata babii si fata mosneagului lenea e
stigmati#ata, ca si n nvatatorul Copiilor! fata cea "arnica restabileste
contactul ntre Cetatea Soarelui 4locuinta Sf. (uminici9 si Sanctuarul n care era
vestala 4propria casa9, prin aducerea n el a unei noi 'rce de 'lianta 4ladita
data de Sf nta (uminica, plina de daruri9.
Cau#a decurge din faptul ca, n povestea citata, este vorba de o initiere
feminina, o Earma-Foga, o initiere ""arnica", activa ca lucrarea unei albine. Cu
mici exceptii, e ca#ul tuturor initierilor feminine, care tind mai mult la
"vindecarea" aceste lumi, la restaurarea ei, la elaborarea unui nou tesut
con&unctiv si nobil! n orice ca#, nu la di#olvarea acestei lumi prin concentrarea
intelectuala.
<ealitatea este ca ntr-o lume cu totul robita actiunii, cum este ca#ul timpurilor
noastre, contemplativul apare ca un lenes si nteleptul ca nebul. Foga cunoasterii
directe a )rincipiului, prin stabilirea unei legaturi permanente cu el, cere
imuabilitatea atentiei dar si a activitatii exterioare, redusa la minimul necesar
pentru a nu muri. n realitate, este o munca mult mai grea dec t muncile lui
*era?les si dec t orice ca#na exterioara pe care ne-am imagina-o noi. Cere
imuabilitatea atentiei si a mentalului, eliminarea patimilor trupului si ale
sufletului. Unui om necalificat pentru Cunoasterea Suprema, adica, practic
vorbind, aproape tuturor oamenilor, .nana-Foga 3te"nica de meditatie n traditia
budista. Cuprinde patru etape, ce urmaresc, succesiv, detasarea de dorinta,
activitatea intelectiva, destindere, seninatate interioara, concetrare, unificarea
g ndirii, detasarea si indiferenta, suspendarea afectelor, puritatea desav rsita.
(e obicei, exercitiile &nana-Goga s nt nsotite de "reculegeri" 4samapat"i9 si
concentrari 4samad"i9;, exclusiv cognitiva, apare ca un non-sens, ca o inertie ce
se exclude de la sine din dinamismul unei colectivitati obisnuite.
0e permitem o comparatie 4pe care am mai folosit-o n cursul acestui studiu9,
Biblia pomeneste de ")iatra din v rful Ung"iului", c"eia de bolta a oricarei opere
ar"itecturale traditionale. (ar tocmai pentru ca este n v rful ung"iului, este n
afara si deasupra edificiului propriu-#is! pentru ca este principiul cladirii, o
transcede si o conditionea#a prin lipsa de comuna masura cu ea. )iatra ung"iului
nmanunc"ea#a ntr-un mod vital toate "puterile" edificiului! acest nod este un
punct de interferente non-spatial! fara el, toata opera ar"itectonica s-ar risipi
n neant. 'sadar, fiind n afara planului de ntelegere pur materialist, este ca
si inexistenta pentru fiintele care nu depasesc acest plan, deci incompre"ensibila
si inutili#abila. (e aceea, spune Biblia, piatra din v rful ung"iului #ace
#v rlita n drum si lucratorii nu stiu ce sa faca cu d nsa, pentru ca este n
afara de ntelegerea lor.
(aca transpunem acest simbolism pe plan "ominal, piatra din v rf este
contemplativul imobil, n afara de actiune, dar condition nd-o! el contribuie la
armoni#area energiilor ntregului cosmos, inclusiv cel social, care altfel s-ar
risipi n pulbere atomica. (ar aceasta o stie numai acel care a atins, cel putin
virtual, o anumita treapta superioara de reali#are spirituala! pentru ceilalti
oameni, contemplativul este un estropiat moral, un neadaptabil, un para#it social.
I se spune lenes, c nd, de fapt, lumea prinsa n v rte&ul actiunii nu ar putea
face un gest, nu ar putea macar respira, fara actiunea sa de pre#enta imobila.
(upa cum #idarii nu stiu ce sa faca cu piatra din v rful ung"iului aruncata n
sant, pentru ca nu stiu ce este si la ce e buna, tot asa contemplativul este un
ne nteles, un fenomen inclasabil si inutili#abil n mi&locul unei termitiere, unde
fiecare si are rostul si explicatia. Si cum este n naravul oamenilor sa se
ncapatine#e a da un nume 0enumitului, cei din satul-stup at rna de g tul
contemplativului o pancarta pe care scrie% lenes.
n snoava lui Creanga, de altminteri folclorica, toate acestea s nt vadite prin
exagerare si mpingerea la absurd a situatiei de fapt. S-ar putea ca autorul
anonim al mitului sa-i fi solicitat dinadins elementele absurde, ce dar ma
argumentatia pe care, aparent, vrea s-o sustina. )rocedeul este clasic.
'bsurditatea apare de la nceputul povestirii, si Creanga o cultiva cu voluptate,
caci e greu de admis ca un om cu o inteligenta naturala at t de ad nca, at t de
sensibil la inconsecventa, sa nu fi fost i#bit de ea.
"Cica era o data ntr-un sat un om gro#av de lenes! de lenes de ce era, nici
mbucatura la gura nu o mesteca."
Ce-ar fi raspuns Creanga, daca ar fi fost ntrebat cu ingenuitate% cum a trait
lenesul p na n momentul povestirii@
"Si satul va# nd ca acest om nu se da la munca nici n ruptul capului, "otar sa-l
sp n#ure pentru a nu mai da pilda de lenevire si altora. Si asa se aleg vreo doi
oameni din sat si se duc la casa lenesului, l umfla pe sus, l pun ntr-un car cu
boi, ca pe un butuc nesimtitor si "ai cu d nsul la locul de sp n#uratoare.
'sa era pe vremea aceea."
n realitate, n nici o vreme nu a fost asa ceva si i-ar fi greu lui Creanga sa
dea referinte! sigur este nsa ca aceasta este finalitatea unui contemplativ n
vremea noastra, numai ca moartea i-ar fi lenta si nu brutala - ca n snoava.
)rocedeu clasic n pilduire% pui la trecut sau n lumea animalelor fenomene
sociale contemporane. 0imeni nu clipeste macar.
Vine acum faimoasa nt mplare cu cucoana%
")e drum se nt lnesc cu o trasura n care era o cucoana. Cucoana va# nd n carul
cel cu boi un om care semana a fi bolnav, ntreba cu mila pe cei doi tarani,
#ic nd%
- ameni buni= Se vede ca omul cel din car e bolnav, sarmanul, si-l duceti la vreo
doftoroaie sa se caute@
- Ba nu, cucoana - raspunse unul dintre tarani - sa ierte cisntita fata a
dumneavoastra, dar aista e un lenes care nu credem a mai fi av nd parec"e n lume
si-l ducem la sp n#uratoare, ca sa curatim satul de un tr ndav.
- 'lei, oameni buni, #ise cucoana nfior ndu-se, pacat, sarmanul sa moara ca un
c ne fara de lege= 1ai bine, duceti-l la mosie la mine. $u am un "ambar plin de
posmagi, ia asa pentru mpre&urari grele. (oamne fereste=... ' m nca si el",
#ice cucoana cu genero#itate de dama patroneasa sau de presedinta de sectie la
Crucea-<osie, n provincie, adica cu o darnicie care o costa mult mai putin dec t
satisfactia unui amor propriu.
'tunci lenesul pune faimoasa ntrebare% "dar muieti-s posmagii@" Stupefactie din
partea cucoanei% "- Sa si-i moaie el singur."
"- 'u#i mai lenesule, te prin#i sa moi posmagii, or ba@
- Ba, raspunse lenesul. -rageti mai bine tot nainte. Ce mai at ta gri&a pentru
asta pustie de gura@
Cucoana atunci, cu toata bunavointa ce avea, se le"ameteste si de binefacere si de
tot, #ic nd%
- ameni buni, faceti dar cum v-a lumina (umne#eu.
Iar satenii duc pe lenes la locul cuvenit si-i fac felul."
's vrea sa pun n lumina un lucru pe care nimeni nu l-a remarcat% ironia feroce a
lui Creanga, c nd ne arata o cucoana care toata viata ei s-a purtat pe pernele
trasurii, morali# nd si distribuind &udecati de valoare ec"ivalente cu sentinte.
1are lucru daca nu e sotia boierului din 1os Ion <oata si Unirea, care pune pe
taranii lui sa demonstre#e avanta&ele unirii, sa ridice toti deodata un bolovan
din gradina, el, bine nteles, neclintindu-se din &iltul pe care i-l adusesera
servitorii.
Snoava si ratea#a scopul ei aparent, poate cu intentie, pentru ca, mpinsa p na
la aceste limite, lenea nu mai e lene, ci o boala perfect cunoscuta n psi"iatrie%
abulie, melancolie, sc"i#ofrenie acuta. Si nu se sp n#ura astfel de bolnavi! de
obicei, s nt dusi n a#ile speciale pitite n &urul orasului, unde gurile
indiscrete spun ca o in&ectie cu do#a masiva de cocaina i a&uta sa treaca, pe
nesimtite, ntr-o lume mai buna.
0u, nu lenesul este sp n#urat, ci contemplativul, pentru ca nu-si mai are locul,
este incompatibil cu o societate n plin delir activist. Si Creanga ne-o spune
raspicat, cu o tristete subiacenta, o presupun%
"Si iaca asa, a scapat si lenesul acela de sateni si satenii aceia de d nsul.
1ai pofteasca de acum si alti lenesi n satul acela daca le da m na si-i tine
cureaua="
credem fara greutate, dar cine a pierdut@
C t despre "posmagii muieti", s nt ispitit sa vad n ei o pasta, un simbol al unei
alimentatii redusa la materia ei prima, la cea mai simpla expresie, sta#a n care
devine o ambro#ie nediferentiata, un m l primordial, n care )am ntul si 'pa, n
forma lor paradisiaca, se amesteca. 1 ncare de nemurire. <efu#ul de a m nca
posmagi pentru ca nu erau muiati nseamna ca eroul nu doreste o "rana n care
aceasta nediferentiere 4amestec apa H posmagi9 nu era efectuata, deoarece scopul
nteleptului este tocmai acela de a avea acces la "rana sau licoarea de nemurire -
denumita n diferite organi#atii initiatice Soma, amrita, "Gdromel etc.
S2 <SI-
S