Sunteți pe pagina 1din 6

Poemul filozofic intitulat Luceafarul" este capodopera creatiei eminesciene, insula" de lumina prin care literatura romana isi

asigura dainuirea intru nemoarte. Aici se condenseaza dimensiunea universala a geniului romanesc; si tot aici, este simbolizat destinul marelui sau creator care a aparut in literatura noastra de-a dreptul din ape, ca si Luceafarul" (G. alinescu! si, dupa o scurta stralucire in veac, s-a intors printre stele, contopindu-se cu "ecia si devenind mit. Poemul a fost publicat in aprilie #$$%, in Almana&ul 'ocietatii Academice 'ocial-Literare (omania )una" din "iena, fiind apoi reprodus in revista onvorbiri literare si inclus de *itu +aiorescu, in decembrie #$$%, in singurul volum antum al lui ,minescu. v-./0#0vo$-&b1 *ema poemului este conditia nefericita a geniului, nascuta din apartenenta sa la doua lumi temporal diferite. *itlul este numele celei mai luminoase stele si desemneaza fata" vazuta de pamanteni a celui pe care #-a indragit o mandra fata de imparat. 2n termenii alegoriei, Luceafarul este geniul - purtatorul de lumina solitar si neinteles de omul comun, incapabil sa a3unga la infinitul gandirii sale. ,lemente de compozitie4 Poemul Luceafarul" este alcatuit din 5$ de catrene (%56 de versuri! structurate in patru parti; acestea din urma sunt subordonate la doua planuri4 universal-cosmic si uman-terestru. 2ncipitul este o formula7secventa memorabila prin care incepe o lucrarg epica7poezie si care se reflecta in continut, are un anumit relief. 2ncipitul poemului Luceafarul" il constituie strofa 2, in care este prezentata frumoasa fata de imparat. Plasata intr-un illo tempore specific basmului, pamanteanca va trai, de-a lungul poemului, comple8ul luciferic al caderii". in final (ultima strofa! ea este integrata cercului" stramt" al destinului muritorilor, in timp ce Luceafarul7geniul ramane etern. Partea 2 (strofele #-/%! reuneste planurile universal-cosmic si uman-terestru, care aspira unul spre celalalt ca in vec&ile mituri in care erul se logodea cu Pamantul. Primul plan este reprezentat de Luceafar care este atras de materie prin forta iubirii. Ardenta acestui sentiment il deter mina sa coboare in visul fetei si sa-si sc&imbe, de doua ori, fiinta, dar totul este pus sub semnul unui eros imposibil. Al doilea plan este reprezentat de o prea frumoasa fata" de imparat, e8ilata de tatal ei, intr-un castel, la marginea marii. 2nc&isa in penumbra negrelor bolti, frumoasa domnita are nostalgia stelei sale, de care s-a indepartat, atrasa de lutul" din care ii este alcatuita fiinta. 'i cum pamanteanca este unica (una la parinti", mandra-n toate cele"! si are o ascendenta nobila, steaua care o atrage este Luceafarul. Partea a 2i-a (strofele //-0/! i se subordoneaza planului terestru. Acesta este reprezentat de catre cei doi pamanteni4 pa3ul atalin (viclean copil de casa"! si fata de imparat devenita, prin analogie, atalina. Planul terestru este semnificat metaforic prin ung&erul" in care se intalnesc cei doi tineri, simbolizand limitele si ingustimea destinului uman. *ermenul ung&er" trezind in mintea noastra reprezentarea mucegaiului si a degradarii, rezulta ca, in plan uman, toti se nasc spre a muri". Partea a 2l2-a (strofele 09-$9! ii este subordonata planului universal-cosmic. Acum, zburand spre punctul zero al reatiei (acolo unde se afla :emiurgul!, Luceafarul devine spirit pur (,l zboara, gand purtat de dor" !. ;oul sau nume - <1perion - ii reda esenta de faptura a primei creatii al carei destin nu poate fi sc&imbat. Partea a 2"-a (strofele $0-5$! este subordonata si ea ambelor planuri.

Primul (cel uman! este salvat, prin iubire, de efectele curgerii timpului4 atalin si atalina isi spun soapte de dragoste intr-un peisa3 tipic eminescian, asezati sub teii in floare4 aci este sara-n asfintit 'i noaptea o sa-nceapa; (asare luna linistit 'i tremurand din apa. " 'ara" fiind timpul primordial de reeditare a Genezei, iar apa" fiind marea germinala (din care se naste luna - poate prima planeta a lumii!, cei doi tineri reprezinta perec&ea mitica, eterna. La nivel structural, se creeaza anumite relatii de opozitie4 intre geniu si omul comun; intre planul universal-cosmic si cel uman-terestru; intre lumina Luceafarului si umbra vec&iului castel"; intre lumea vie si cea moarta" = aci eu sunt vie, tu esti mort"!; intre oamenii aflati sub semnul timpului devorator si fiintele eterne. >niversul operei Partea 2 Poemul intitulat Luceafarul" constituie geniul mitului romanesc" (,. *odoran!. Punctul de plecare al acestei creatii #-a constituit unul dintre cele doua basme romanesti culese din +untenia, de catre calatorul german (ic&ard ?unisc& si incluse intr-un memorial de calatorie (@uAarest and 'tambul" - #$0#!. ,minescu a versificat cele doua basme sub titlurile4 +iron si frumoasa fara corp" si Bata in gradina de aur"; ultimul a devenit, dupa un indelung travaliu poetic, cea mai frumoasa creatie a literaturii noastre4 poemul filozofic Luceafarul". @asmul si mitul Cburatorului constituie radacinile folclorice ale poemului; acestea se impletesc cu izvoare mitologice si culturale, totul fiind trecut prin sensibilitatea autoruluiD Poemul se desc&ide cu o formula specifica basmului (A fost odata... "! care plaseaza povestea de iubire dintre Luceafar si o frumoasa fata de imparat, intr-un timp indepartat, poate la inceputul lumii. 'ub aceste lumini de Geneza, se inc&eaga imaginea tinerei pamantence prezentata in urmatoarele versuri (6-$!4 A fost odata ca-n povesti, A fost ca niciodata, :in rude mari imparatesti, E prea frumoasa fata. 'i era unu la parinti'i nandra-n toate cele, um e fecioara intre sfinti 'i luna intre stele" :ominantele acestei imagini sunt4 frumusetea ( E prea frumoasa fata"!, unicitatea (una la parinti", mandra-n toate cele"! si regimul temporal deosebit, care o alatura de elementele eterne (Becioara si luna!. >nica este si povestea ei de iubire, cezura din versul al 22-lea (A fost7 ca niciodata"! ec&ivaland cu4 A fost si nu va mai fi ". Privita mai atent, fata se bucura de un dublu regim temporal4 prin descendenta (:in rude mari imparatesti"!, este socotita a fi fiica a cerului" (fetele incoronate avand, in conceptia populara, origine divina!; de asemenea, frumusetea ei neobisnuita o apropie de zanele din basme, ori de 2leana osanzeana. Prin aceste atribute, tanara se incadreaza in etern si capata dreptul de a aspira spre Luceafar. Pe de alta parte, castelul negru" in care traieste constituie un simbol al destinului uman limitat, iar perspectiva infinita a osmosului are aici semnificatia ascunsa a taramului mortii" (+arin +incu!. Pusa fiind sub regim selenar, gingasa pamanteanca isi inc&eaga aspiratia erotica sub semnul noptii si al visului4 Privea in zare cum pe mari (asare si straluce, Pe miscatoarele carari orabii negre duce".

2nca de acum, imensitatea marii (deasupra careia Luceafarul isi raspandea lumina!, sugereaza ca iubirea dintre doua fiinte apartinand unor lumi diferite este imposibila. in fiecare seara, nostalgica fata isi indreapta elanul erotic spre Luceafar; la randul lui, astrul ii trimite efluvii misterioase, umplandu-i sufletul" si inima" de doruri nelamurite. 'i cum fiintele din alte lumi pot fi aduse pe Pamant doar prin descantec, domnita rosteste, de doua ori, incantatia magica4 obori in 3os, luceafar bland, Alunecand pe-o raza, Patrunde-n casa si in gand 'i viata-mi lumineazaF" :e fiecare data, Luceafarul se va metamorfoza, aparand in camera fetei printr-o dubla reflectare4 in vis si in oglinda. Prima metamorfoza constituie ipostaza neptunica6 a celui coborat din inalta lui sfera, de dragul unei pamantence4 ,l asculta tremurator, 'e aprindea mai tare 'i s-arunca fulgerator, 'e cufunda in mare; 'i apa unde-au fost cazut 2n cercuri se roteste. 'i din adanc necunoscut >n mandru tanar creste. >sor el trece ca pe prag Pe marginea ferestei 'i tine-n mana un toiag incununat cu trestii. Parea un tanar voievod u par de aur moale, >n vanat giulgi se-nc&eie nod Pe umerele goale. 2ar umbra fetei stravezii , alba ca de ceara ->n mort frumos cu oc&ii vii e scanteie-n afara." &emarea Luceafarului (care ii cere fetei sa-# urmeze in adancul acvatic! ec&ivaleaza cu o invitatie la nemurire, prin intoarcerea la pree8istenta; dar cum, in oc&ii fetei, aceasta inseamna moartea, refuzul ei este categoric4 aci eu sunt vie, tu esti mort, 'i oc&iul tau ma-ng&eata". A doua intrupare a Luceafarului, da nastere unui tablou de sfarsit de lume4 cerul se roteste, &aosul pare a fi incendiat, iar din negrele lui goluri, se inc&eaga o aparitie plutonica%4 Pe negre vitele-i de par oroana-i arde pare "enea plutind in adevar 'caldat in foc de soare". Prin cele doua nasteri", Luceafarul parcurge un ciclu de viata, pentru a renaste ca om. (upandu-se insa din locul lui de sus" &arazit de reatpr9 el reediteaza mitul luciferic; din aceasta pricina, fata (care il vazuse ca pe un inger"! ii descifreaza acum esenta demonica. &emata sa iasa din propriul destin ('i lumea ta o lasa"!, fata ii cere astrului sa coboare la conditia umana4 *u te coboara pe pamant, Bii muritor ca mine". 2ndragostit de faptura de lut, Luceafarul accepta ipoteza unei e8istente terestre, nasterea din pacat", adica renuntarea la lumea lui. 'i cum pentru aceasta era necesara iesirea din conditia sa eterna, Luceafarul porneste spre :emiurg, pentru a obtine dezlegarea. 'ub raport artistic, epitete ca mort frumos" sau comparatia , alba ca de ceara" au menirea de a spori impresia de straniu; tot asa, comparatia :ar oc&ii mari si minunati 7 Lucesc adanc, &imeric 7 a doua patimi fara sat 7 'i pline de-ntuneric" are sensuri metafizice.

2n prima parte a poemului, pot fi recunoscute mai multe teme si motive romantice4 cadrul nocturn, vec&iul castel, reveria, visul, mitul Cburatorului, antiteza viata7moarte, metamorfozele Luceafarului, gigantismul tabloului uranic. Partea a 2i-a Partea a doua a poemului cuprinde strofele //-0/ si este subordonata planului terestru. 2n esenta, in cele douazeci de strofe ale acestei parti, se prezinta nasterea iubirii pamantene a frumoasei fete de imparat, pentru pa3ul atalin; daca, in primul tablou, intalnirea cu Luceafarul apartinea visului, de data aceasta totul este pus sub regim diurn. Primul dintre protagonisti este pa3ul atalin (rsprezentandu-# pe upidon!. 2postaza sa mitologica reiese din unele elemente de portret ( u obra3ei ca doi bu3ori"! dar si din asemanarea cu pa3ul upidon, din poezia cu acelasi titlu, de +. ,minescu; de asemenea, lipsa ascendentilor (@aiat din flori"! si a unui loc de origine (... si de pripas"! il pot plasa in mit. 'olicitat, in palat, la treburi marunte (umple cupele mesenilor, duce trena imparatesei!, atalin este atras de frumusetea fetei, numita acum, prin analogie, atalina4 ,i, atalin, acu-i acu a sa-ti incerci norocul" <otararea pa3ului ec&ivaleaza cu o coborare" din mit, norocul" fiind cel care-i petrece" pe oameni spre moarte. La randul ei, fata devine tot mai pamanteanca4 D :ar nici nu stiu macar ce-mi ceri, :a-mi pace, fugi departe -E, de luceafarul din cer +-a prins un dor de moarte". 2n ultimul vers, dorul de moarte" avand sensul propriu, semnifica destinul uman. :upa ce atalin ii dezvaluie fetei atractiile dragostei pamantene, ea fuge in lume cu noul iubit, cu toate ca privirea ii ramane intoarsa spre Luceafar4 2n veci il voi iubi si-n veci "a ramanea departe..." 'e vadeste astfel cata dreptate avea :umnezeu (in basmul de origine! cand compara copiii pamantului" cu spuma marii, nascuta si spulberata de o boare de vant. 2ubirea tinerei domnite se vadeste a fi, si aici, o stea cazatoare", care vine din cer, pe un drum de lumina, dar se stinge de cum atinge pamantul si viata ei tine numai o clipa". 'i in partea a doua a poemului pot fi recunoscute elemente romantice4 inspiratia din mit, antiteza intre Luceafar si maruntul pa3, aspiratia spre absolut a atalinei, marea, cadrul nocturn. Partea a <l-a 2ncluzand strofele 09-$9, partea a 2l2-a a poemului (subordonata planului universal-cosmic! este alcatuita din doua episoade4 Cborul Luceafarului spre :emiurg (strofele 09--G!. Lectia de cunoastere pe care reatorul i-o face indragostitului <1perion (strofele -#-$9!. Cborul Luceafarului constituie o calatorie inversa pe a8a timpului" (cum afirma :. Popovici!, o intoarcere in 2ncreatul cosmic. in timpul acesteia, Luceafarul strabate, ca un fulger ne-ntrerupt" imensitatea stelara, comprimand timpul cosmic4 'i cai de mii de ani treceau in tot atatea clipe". a faptura a primei creatii, Luceafarul reediteaza Geneza (la care mai asistase o data, intrucat :emiurgul #-a creat mai intai pe el si apoi, lumea!4 'i din a c&aosului vai, )ur impre3ur de sine, "edea ca-n ziua cea dentai um izvorau 2u mi ne;" alatoria celui care dorea sa-si sc&imbe destinul se inc&eie in varsta precosmica, acolo unde nu e8ista nici spatiu pe care sa se puna &otare, nici timp iesit din golurile" &aosului ( "remea, ca o apa, n-are puterea de a se umfla in putul ei si a iesi din goluri..." - G. alinescu!4 aci unde-a3unge nu-i &otar ;ici oc&i spre a cunoaste,

'i vremea-ncearca in zadar :in goluri a se naste". uvintele pe care Luceafarul i le adreseaza :emiurgului, il caracterizeaza ca pe un nefericit apasat de propria sa eternitate4 :e greul negrei vecinicii7 Parinte, ma dezleaga". (ugamintea este e8primata la modul solemn, notiunile de viata", moarte", vecinicie", capata sensuri noi in gura celui menit" sa fie etern. Era de iubire" devine metafora a vietii finite, dupa care ar trebui sa urmeze repaosul" total. 'i din repaos m-am nascut, +i-e sete de repaos". Pentru prima oara, :emiurgul i se adreseaza Luceafarului pe adevaratul sau nume4 <1perion. - <1perion, ce din genuni (asai c-o-ntreaga lume, ;u cere semne si minuni are n-au c&ip si nume; *u vrei un om sa te socoti, u ei sa te asameniH :ar piara oamenii cu toti, '-ar naste iarasi oameni. ,i numai doar dureaza-n vant :eserte idealuri D and valuri afla un mormant, (asar in urma valuri; ,i doar au stele cu noroc 'i prigoniri de soarte, ;oi nu avem nici timp, nici loc, 'i nu cunoastem moarte." uvintele reatorului constituie un discurs gnomic, strabatut de motivul Bortuna labilis" (;orocul este sc&imbator!. 'ub semnul acestuia, se afla fiintele umane, fapturi marunte si ridicole care astazi c +esc ceea ce maine va fi spulberat. Antiteza intre termer; dureaza " si in vant" releva naivitatea, mandra a celor care nu sunt decat nume trecatoare" in cartea vietii. :e aici, metafora valurilor care sugereaza nestatornicia, zbuciumul, continua alergare sfarsita in moarte. *ot asa, metafora stele cu noroc" sporeste dramatismul destinului uman, aflat sub dominatia unui noroc sc&imbator. 2n ultimele versuri ale fragmentului, antiteza intre ei" si noi" opune fiintelor marunte, lumea eterna careia ii apartine <1perion. ,on &ipercosmic" (G. alinescu! constituind a treia parte din 'piritul >niversului, <1perion aspira spre moartea totala; tocmai din aceasta pricina insa, moartea ii este refuzata, caci ea ar ec&ivala cu negarea unitatii dintre >nul si *ot, ar sc&imba ec&ilibrul lumii4 *u, din eternul meu intreg (amai a treia parte um vrei puterea mea s-o neg, um pot sa-ti darui moarteH " (strofa ramasa in manuscris! ;ici :emiurgul insusi nu poate stavili nesfarsita revarsare din viata in moarte si din moarte in viata, care le-a fost data oamenilor4 ( aci toti se nasc spre a muri7 'i mor spre a se naste"!. e ar insemna pentru <1perion viata finitaH Ar insemna sa sc&imbe o eternitate senina pe alta zbuciumata, intrerupta de reincarnari succesive - cea a oamenilor. in sc&imb, :emiurgul ii ofera alte moduri e8istentiale4 cunoasterea prin Logos ( ere-mi cuvantul meu dentai"!, ori transformarea esentelor muzicale ale >niversului prin cant orfie ( "rei sa dau glas acelei guri..."! a ultim argument, reatorul ii arata pamantul (metafora pamant ratacitor"! si pe cei doi indragostiti - atalin si atalina. 'i in partea a 2l2-a a poemului e8ista elemente romantice4 uriesismul viziunii cosmice, zborul intergalactic. apelul la mitologie, antiteza intre lumea muritoare si cea eterna. Partea a 2"-a Partea a 2"-a a poemului (strofele $0-5$! cuprinde, ca si prima, cele doua planuri4 umanterestru si universal-cosmic.

Acum, intr-un decor romantic, din care nu lipsesc luna, teiul si floarea de tei, cei doi indragostiti ( atalin si atalina! isi spun vorbe de iubire4 aci este sara-n asfintit, 'i noaptea o sa-nceapa; (asare luna linistit 'i tremurand din apa 'i imple cu-ale ei scantei ararile din cranguri; 'ub sirul lung de mandri tei, 'edeau doi tineri singuri". ei doi copii7 u plete lungi, balaie" reprezinta perec&ea primordiala, pura, nediferentiata, plasata intr-un spatiu mitic in care apele germinale nasc luna. Peisa3ul ridica la dimensiuni cosmice idila celor doi caci numai dragostea si moartea ii pot reda universului pierduta lui unitate" (Coe :umitrescu @usulenga!. *ransfigurat sub vapaia iubirii, atalin rosteste cuvinte care vizeaza dimensional vesnicia4 (evarsa liniste de veci7 Pe noaptea mea de patenti". Pentru ultima oara, atalina invoca Luceafarul spre a-i lumina norocul". :ar demonul sau geniul a invatat marea lectie a aventurii umane si istoria pentru el nu va mai incepe niciodata de la capat" (Coe :umitrescu@usulenga!. atalina se integreaza astfel acelei lumi pe care <1perion o priveste cu superioara detasare in strofa finala4 *raind in cercul vostru stramt ;orocul va petrece, i eu in lumea mea ma simt ;emuritor si rece". Antitezele4 cercul" - lumea", vostru" - mea" distanteaza geniul de lumea muritoare conferindu-i trista aureola din manuscrisul eminescian4 ,l n-are moarte, dar n-are nici noroc ". *eme si motive romantice4 destinul geniului, luna, teiul. inserarea. 'ensuri alegorice4 Pe marginea unuia dintre manuscrisele poemului, ,minescu a facut urmatoarea insemnare4 in descrierea unui voia3 in *arile (omane; germanul ?(unisc&! povesteste legenda Luceafarului. Aceasta este povestea. 2ar intelesul alegoric ce i-am dat este ca, daca geniul nu cunoaste nici moarte si numele lui scapa de noaptea uitarii, pe de alta parte, aici pe pamant nici e capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. ,l n-are moarte, dar n-are nici noroc". 2n poem, geniul este simbolizat de Luceafarul7<1perion. Biinta rara de stea, in care :emiurgul a pus nemargini de gandire ", geniul are doua fete" si doua nume4 o fata intoarsa spre oameni si una ascunsa, esentiala (<1perion I cel care zboara pe deasupra!. Aflat la o distanta uriasa fata de lume, Luceafarul - geniul incearca sa i se integreze, din sete de cunoastere. Aceasta tentatie se dovedeste a fi imposibil de realizat, caci, in lumea comuna, geniul este mereu egal cu el insusi4 ,u sunt Luceafarul de sus". Biinta solitara prin stralucirea mintii sale, geniul este un neinteles, oamenii obisnuiti fiind incapabili sa a3unga la inaltimea gandirii sale. :e aici se va naste nefericirea sa e8istentiala, dar si orgoliul luciferic ducand la izolarea mandra din finalul poemului. ,l este etern, dar lipsit de noroc. atalina il reprezinta pe omul comun, negenial, care isi traieste clipa intr-un spatiu-timp limitat de cercul" destinului sau.