Riga Crypto si lapona Enigel

Poezia face parte din stilul “Uvedenrode”, apartinand volumului “Joc

second” , aparut in anul 1930. Subintitulat de autor “balada” , poemul este un
cantec batranesc de nunta, o alegorie simbolica in care personajele sunt “masti
lirice” purtatoare de idei.

Imaginarul poetic transfigureaza realitatea concreta intr-o viziune

fantastica inedita, a carei viziune implica drama cunoasterii si imposibilitatea
implinirii erotice dintre doua fiinte care apartin unor lumi diferite.

Poezia este structurata in 27 de strofe, majoritatea catrene, dar exista si

strofe a cate 5, 6 sau 7 versuri.

Titlul “Riga Crypto si lapona Enigel” reia un vechi model traditional din
literatura universala medievala, prin numirea cuplului erotic, insa modernismul
poemului se manifesta prin ipostaza si semnificatia numelor. Astfel “riga Crypto”
simbolizeaza un rege cu suflet inchis, caruia statutul de ciuperca ii confera
fragilitate si dramatism; Enigel este locuitoare din regiunile nordice, care poarta
“un nume tataresc al raului Ingul, afluent al Bugului rusesc” 🡪 T. Vianu.

Tema baladei ilustreaza o poveste de dragoste imposibila, deoarece cele

doua fiinte apartin unor lumi diferite, nefiind capabile sa comunice la nivel ideatic
si sentimental, asemeni “Luceafarului” eminescian, doar ca ipostazele sunt invers :
fata este fiinta superioara, iar el este cea inferioara, drept urmare critica literara a
numit acest poem un “Luceafar intors”.

Formula literara este aceea de “poveste in rama/in ancadrament” narata

de un cantaret popular, un “menestrel” la rugamintea unui nuntas, la “spartul
nuntii” in camara. Primele 4 strofe ale poemului constituie ancadramentul sau
prologul poeziei.
 Povestea propiu-zisa o incepe menestrelul prin prezentarea regelui
ciuperca infatisat ca un inadaptat, o fire ciudata, inchisa “inima ascunsa” , pe care
supusii il barfeau cu dispret “Sterp il faceau si naravas”. In antiteza cu
ciuperca-rege, lapona este prezentata prin intermediul unui epitet dublu “lapona
mica, linistita” care sugereaza fragilitate si gingasie. Fata plecase din tinuturile
nordice, spre sud, in cautare de soare, lumina si caldura. Ea poposeste ca sa-si
adape renii, la “Crypto, mirele poenii”. Intalnirea celor doi are loc in visul fetei, iar
Crypto rosteste o chemare ademenitoare, incarcata de dorinta.

Fiecare dintre cele doua strofe ale tiradei rostite de Crypto incepe patetic,
printr-o repetitiee ce sugereaza pasiunea “Enigel, Enigel”, sentiment cald si
emotionant, contrar firii reci a regelui. Acesta o cheama pe fata in lumea lui rece si
intunecata, indemnand-o sa uite “soarele”, ideal spre care ea aspira cu toata
energia spirituala. Lapona il refuza cu delicatete, marturisindu-I ostilitatea fata de
umezeala si frig, mediul favorabil ciupercii ”Eu de umbra mult ma tem”. Apare aici
motivul soare-umbra care sugereaza cele doua fiinte din lumi incompatibile, care
nu pot comunica ideatic si sentimental, ilustrand tema poeziei. “Soarele” este un
simbol al vietii spirituale, al luminii sufletesti, al cunoasterii, sugerand capacitatea
fiinitei superioare de a aspira catre absolut. “Umbra” , intunericul si umezeala sunt
simboluri ale conditiei omului obisnuit, sugerand neputinta lui de a se inalta catre
idealuri.

Ca orice fiinta inferioara, Crypto nu poate intelege lumea omului superior

care nazuieste cu intreaga fiinta spre implinirea idealului sugerat aici de lumina
solara, pe care nu o poate suporta, sufletul fiind asemanat cu o “fantana”, simbol
al aspiratiei spre cunoastere “Ca sufletu-i fantana-n piept/ Si roata alba mi-e
stapana.” Omul obisnuit, muritorul dezinteresat de lumea abstracta nu se poate
inalta spre absolultul cunoasterii care ii poate fi fatal “Ca-i greu mult soare sa
indure[…] Ca sufletul nu e fantana/Decat la om, fiara batrana”. Regele este
victima propriei neputinte, si a cutezantei de a-si depasi limitele, de a incerca sa
intre intr-o lume pe care nu o intelege si cu care nu se potriveste, ilustrand astfel
tema poemului “Si sucul dulce inacreste/Ascunsa-I inima plezneste”. Crypto devine
o ciuperca otravitoare, insotindu-se cu “maselarita”, o planta toxica, din lumea lui,
deoarece fac parte din acelasi regn. Referirea la “Laurul-Balaurul” sugereaza,
printr-o expresie populara, aceeasi idée a “nuntirii” intre doua fiinite care apartin
aceleasi lumi.

Desi tema si structura narativa ar incadra poezia in romantism, I.Barbu

depaseste aceasta interpretare, deoarece Enigel, simbol al fiintei superioare
deplange fiinta umana duala care oscileaza intre ideal si material, intre rational si
instinctual, astfel incat structura estetica a baladei este moderna.

Limbajul poetic se caracterizeaza prin expresivitate datorita folosirii

verbelor la imperfect din prima parte a povestirii “impartea” , “barfeau”, “ieseau” ,
“faceau” , a verbelor la perfect compus din final “a fript” , “a ramas” , ca timpuri
narrative, iar verbele la conjunctiv si conditional-optativ “sa culeg” , “as culege” ,
“as vrea”, “sa placa”, “sa treaca” ilustreaza idealurile celor doua fiinte. In text sunt
prezente figuri de stil, cum ar fi : epitete “lapona, mica linistita”, “riga span” , “riga
bland”, “somn fraged”, metafore “fantana tineretii” , “tari de gheata”, “mirele
poienii” , “sufletul fantana”, comparative “ca o lama” , repetitii “Enigel, Enigel”. De
remarcat la nivelul limbajului este folosirea predominanta a registrului
popular-arhaic: “riga” , “menestrel”, “ospat” , “cruscru” , “spartul nuntii”, “
vecinic” , “barfeau” , “sterp”.

In concluzie, avand in vedere cele prezentate, putem afirma faptul ca

poemul “Riga Crypto si lapona Enigel” de I. Barbu este o balada culta moderna a
carui tema ilustreaza o poveste de dragoste imposibila, deoarece cele doua fiinte
apartin unor doua lumi diferite, nefind capabile sa comunice la nivel ideatic si
sentimental.