RIGA CRYPTO ȘI LAPONA ENIGEL

ION BARBU
-particularitățile operei-
(Baladă/ „Luceafărul” întors/ Poem de factură filosofică)

Ion Barbu este pseudonimul literar al matematicianului Dan Barbilian, acesta ajungând
poet dintr-o ambiție, dintr-un joc: ,,eu sunt mare poet. Așteaptă” îi scria lui Tudor Vianu în 1922.
Acesta este considerat, în contextul literaturii române, un poet fără precursori și fără urmași,
statut dobândit în urma realizării unei sinteze inedite între poezie și geometrie: ,,există undeva în
domeniul înalt al geometriei, un loc luminous unde se întâlnește cu poezia”.
Întreaga sa creație se încadrează în perioada modernismului. El are trei etape esențiale, pe
care le evidențiază în lucrarea ,,Introducere în poezia lui Ion Barbu” (1935):
etapa parnasiană (parnasianismul cultivă o poezie impersonală obiectivă, un joc al formei
și al imaginii, manifestându-se ca reacție fermă împotriva romantismului, care
suprasăturase lumea literară prin exces de sentimentalism) - trăirile poetului și aspirațiile
sunt transferate asupra unor simboluri OBIECTIVE.
etapa baladică și orientală se caracterizează printr-o poezie epică, BALADICĂ, ce evocă
o lume pitorească, de inspirație balcanică sau autohtonă.
etapa ermetică este marcată de un limbaj criptic, încifrat, o exprimare abreviată, uneori în
cuvinte inventate.
ÎNCADRARE POEZIE ÎN CURENTUL LITERAR
Balada „Riga Crypto și lapona Enigel” a apărut în anul 1924, iar în anul 1930 a fost
integrată în unicul volum „Joc secund”. Opera face parte din a doua etapă a lui Barbu – baladic –
orientală.
,,Riga Crypto și lapona Enigel’’ aparține modernismului, care este o mișcare culturală
apărută ca o recție împotriva tradiționalismului și se caracterizează prin introducerea unor idei
sau concepții asupra expresiei artistice.
Elementele moderniste prezente în acest text sunt:
încifrarea mesajului și cultivarea ambiguității => balada poate fi citită, la un prim nivel,
ca legendă despre nașterea ciupercilor otrăvitoare, dar se deschide spre un nivel superior
de intrepretare, ca alegorie a Ființei; interpretarea data de însuși Barbu poemului, ,,un

1
 Luceafăr întors”, relevă asemănarea cu capodopera creației lui M. Eminescu: drama
incompatibilității dintre două lumi care încearcă să comunice și să se împlinească;
promovarea poeziei ca act de cunoaștere și prezența unor motive literare inedite: fântâna,
luna, timpul, soarele (prezența unor metafore surprinzătoare). Pentru Ion Barbu starea
poetică este o stare de intelectualitate;
nerespectarea granițelor dintre genurile și speciile literare => balada preia o formula
specifică epicului în proză, aceea de povestire în cadru, dar păstrează intacte resursele
filonului liric. Balada, ca specie literară, facilitează saltul romantismului în ermetism,
uzitând simboluri din cunoașterea originară. Aceasta are menirea de a comunica încifrat o
experiență căci este o ,,cântare inițiatică”.
limbajul ambiguu, încifrat al discursului liric.
Trăsăturile modernismului acestei creații sunt prezente atât în viziunea poetului asupra lumii,
în tema poemului, în structura sa, cât și în limbajul poetic folosit de autor, acesta promovând
poezia ca act de cunoaștere.
TEMA ȘI DOUĂ SECVENȚE SUGESTIVE
Tema o reprezintă iubirea imposibilă care se asociază cu tema cunoașterii și cu cea a
opțiunii existențiale omului superior. Primele patru strofe, care au rolul unui prolog, dezvoltă
tema creației și a creatorului.
Astfel, o primă secvență sugestivă este cea în care ,,nuntașul fruntaș” (proiecția în text
a receptorului operei de artă) îi cere menestrelului să-i ,,zică” balada nunțirii imposibile cu
Enigel și riga Crypto. Artistul, creatorul, este imaginat ca ,,menestrel”, cântăreț al unui timp
medieval, timp al poveștilor de iubire curtenească, mereu visate, niciodată împlinite. Epitetul
dublu și comparația ,,menestrel trist, mai aburit/Ca vinul vechi ciocnit la nuntă” sugerează
nostalgia spre orginile poeziei (,,cântare inițiatică”) și tristețea iscată de rolul de cântăreț-bufon
rezervat de contemporani artistului: ,,De cuscru mare dăruit/ cu pungi, panglici, beteli cu fundă”.
O a doua secvență sugestivă este întâlnirea protagoniștilor la fântână, din care se
observă existența a două tipuri umane diferite: Lapona dorește să-și depășească condiția, iar
Crypto vrea să-și continue viața alături de mediul ciupercilor. De asemenea, ciuperca îi oferă
dulceața fragilor, simbol al iubirii instinctuale, însă tânăra îl refuză, deoarece aspiră către absolut.
El îi oferea valorile supreme ale lumii lui- fragi, dulceață- valori materiale, derizorii ispitiri ce

2
vorbesc despre căderea tragi-omenească în automatisme existențiale, despre uitarea unor
năzuințe fundamentale.
Viziunea despre lume se reflectă în universul poetic original care exprimă, într-un
limbaj ambiguu, o lume de esențe contemplate de spirit. Poetul adoptă viziunea despre lume
dintr-o perspectivă polemică modernă asupra baladei ca specie literară, scrierea devenind, de
fapt, un poem alegoric, asemenea ,,Luceafărului eminescian’’,,,un Luceafăr întors’’, așa cum
preciza însuși poetul. Astfel, el are o viziune absolut originală asupra lumii și a condiției umane,
în general, construind un posibil model al acestei lumi, bazat pe imposibilitatea depășirii
anumitor limite, deoarece protagoniștii aparțin unor universuri diferite.
ELEMENTE DE STRUCTURĂ ȘI DE COMPOZIȚIE SPECIFICE TEMEI ȘI
VIZIUNII DESPRE LUME
Un prim element de structură îl reprezintă titlul care este construit în genul titlurilor de
opera care relatează o istorie celebră a unei iubiri neîmplinite, a unei iubiri imposibile
precum ,,Romeo și Julieta” sau ,,Tristan și Isolda”. Titlul este alcătuit din numele celor două
ființe din lumi opuse: riga–rege; Crypto–închis/ascuns; lapona-locuitoare a țării ghețurilor;
Enigel-înger. Titlul este analitic și anticipează tema dragostei imposibile, deoarece fiecare
personaj vine din lumi diferite: regele trăiește într-un spațiu izolat și umed, fără lumină, iar
Enigel vine dintr-o lume rece și se îndreaptă spre lumină, spre soare.
De asemenea, compozițional, poemul este alcătuit din două părți: nunta consumată,
împlinită, cadru al celeilalte nunți, neîmplinite, modificată în final prin căsătoria lui Crypto cu
măsălărița. Tehnica folosită este aceea a povestirii în ramă.
Relația incipit-final este sugestivă pentru această operă. Incipitul este dat de formula de
adresare folosită de nuntașul care încearcă să convingă menestrelul să cânte povestea tristă a
regelui Crypto și a laponei Enigel. Atmosfera lumească este de „chef”, iar povestea a mai fost
spusă o dată. Finalul este trist, deoarece Crypto se transformă într-o ciupercă otrăvitoare, iar
încercarea ființei inferioare de a-și depăși limitele este pedepsită cu nebunia.
Relațiile de simetrie sunt date de cele trei chemări – descântece ale rigăi și de cele trei
refuzuri ale fetei. În prima chemare, Crypto își îmbie aleasa cu „dulceață” și cu „fragi” (elemente
ale existenței vegetale), însă fata îl refuză. Craiul îi oferă lumea peste care domnește, iar refuzul
laponei îl pune într-o situație dilematică, de asemenea, puterea sacrificiului și prezentarea
valorilor supreme ale lumii lui „somnul fraged” și „uitarea”.

3
 Trei încercări ale craiului:
I- îi oferă lumea peste care domnește, iar refuzul laponei îl pune într-o situație dilematică;
II- sacrificiul: ,,Enigel, Enigel,/ Scade noaptea, ies lumine,/ Dacă pleci să culegi,/Începi,
rogu-te, cu mine.’’
III- prezentarea valorilor supreme ale lumii lui: ,,somnul fraged’’ și ,,uitarea’’.
Relațiile de opoziție sunt evidențiate la nivelul celor doi protagoniști, reliefându-se
caracteristicile lor: opoziția copt – necopt, soare – roată albă, dar și prin ideile lor care nu
corespund, de aceea, nu poate avea loc nicio nuntă.
Din punct de vedere stilistic, predomină inversiunile: „zice-l-aș”, „rogu-te”, „răi
ghioci”; epitetele metaforice: „menestrelul trist”, „veninul vechi”.
Povestea propriu-zisă o începe menestrelul prin prezentarea regelui-ciupercă: „Împărăţea
peste bureţi / Crai Crypto, inimă ascunsă”, înfăţişat ca un inadaptat, cu o fire ciudată, închisă, pe
care supuşii îl „bârfeau” cu dispreţ: „Sterp îl făceau şi nărăvaş / Că nu vroia să înflorească”. În
antiteză cu ciuperca-rege, lapona (locuitoare de la pol) este prezentată cu tandreţe, sugerând
gingăşie şi fragilitate: „Lapona mică, liniştită, / Cu piei: pre nume - Enigel”. Tânăra plecase din
ţinuturile arctice, geroase, spre sud, în căutare de soare şi de lumină, poposind, ca să se
odihnească şi să-şi adape renii, la „Crypto, mirele poienii”.
Ca şi în „Luceafărul” lui Eminescu, cei doi, regele-ciupercă şi lapona, se întâlnesc în
visul fetei, iar Crypto rosteşte o chemare încărcată de dorinţe, ca aceea a fetei din poemul
eminescian. Fiecare dintre cele două strofe ale tiradei rostite de Crypto începe patetic, printr-o
repetiţie ce sugerează pasiune - „Enigel, Enigel”-, sentimente calde şi emoţionante contrare firii
reci a regelui-ciupercă şi o cheamă pe tânără în lumea lui rece şi întunecoasă, îndemnând-o să
uite soarele, ideal spre care ea aspiră cu toată energia spirituală: „Lasă-l, uită-l, Enigel, / În somn
fraged şi răcoare”. Lapona îl refuză cu delicateţe, a treia oară mărturisindu-i ostilitatea faţă de
umezeală şi față de frig, mediu propice numai regelui-ciupercă, în timp ce „Eu de umbră mult mă
tem, / Că dacă-n iarnă sunt făcută / [...] Mă-nchin la soarele-nţelept”. Se manifestă aici motivul
soare-umbră, sugerând cele două lumi incompatibile cărora le aparţin cele două fiinţe care nu
pot comunica ideatic şi sentimental. Soarele este simbol al vieţii spirituale, al luminii sufleteşti,
ce sugerează capacitatea fiinţei superioare de a aspira către absolut. Umbra, întunericul şi
umezeala simbolizează condiţia omului obişnuit, neputinţa lui de a se înălţa către idealuri. Ca
orice fiinţă inferioară, Crypto nu poate înţelege lumea omului superior, care năzuieşte cu întreaga

4
fiinţă pentru împlinirea idealului, sugerat aici de lumina solară, pe care nu oricine o poate
suporta, sufletul fiind asemănat sugestiv cu o fântână, simbol al aspiraţiei spre cunoaştere: „Mă-
nchin la soarele-nţelept,/ Că sufletu-i fântână-n piept/ Şi roata albă mi-e stăpână / Ce zace-n
sufletul-fântână”. Omul obişnuit, muritorul dezinteresat de lumea abstractă, nu se poate înălţa
spre absolutul cunoaşterii, care-i poate fi fatal: „Că-i greu mult soare să îndure/ Ciupearcă crudă
de pădure, / Că sufletul nu e fântână / Decât la om, fiară bătrână, / Iar la făptură mai firavă /
Pahar e gândul, cu otravă”. Regele Crypto este victima propriei neputinţe şi cutezanţei de a-şi
depăşi limitele, de a încerca să intre într-o lume pe care n-o înţelege şi cu care nu se potriveşte:
„Şi sucul dulce înăcreşte! / Ascunsa-i inimă plesneşte”.
Riga Crypto devine o ciupercă otrăvitoare, însoţindu-se cu „măsălariţa mireasă” (plantă
otrăvitoare), o fiinţă din lumea lui, o plantă medicinală toxică potrivită lui, întrucât fac parte din
acelaşi regn. Referirea la „Laurul-Balaurul” sugerează aceeaşi idee a „nuntirii” posibile numai
între două fiinţe aparţinând aceleiaşi lumi, deoarece „laurul” este o plantă veninoasă, cu miros
neplăcut, cu fructul ţepos: „Cu Laurul-Balaurul / Să toarne-n lume aurul, / Să-l toace, gol la drum
să iasă, / Cu măsălariţa-mireasă, / Să-i ţie de împărăteasă”. Condiţia omului obişnuit, comun, este
tragică prin neputinţa de a-şi depăşi limitele, de a aspira către valori spirituale superioare - „Că-i
greu mult soare să îndure / Ciupearcă crudă de pădure” -, precum şi setea de absolut de care este
stăpânit omul superior, ce năzuieşte către cunoaştere, lumină spirituală - „Mă-nchin la soarele-
nţelept” - a făcut ca balada Riga Crypto şi lapona Enigel a lui Ion Barbu să fie numită „un
luceafăr întors”. Incompatibilitatea celor două fiinţe ce aparţin a două lumi diferite din
Luceafărul eminescian este şi ideea acestei balade, numai că omul superior este fata (lapona
Enigel), iar fiinţa inferioară este regele-ciupercă (Riga Crypto).
Prozodia, la început, este tradițională și se schimbă cu una modernă: versuri 8-9 silabe,
dar și de 5-9 silabe, rima îmbrățișată, monorimă, încrucișată (savantă) și strofe inegale.
CONCLUZIA
Tema iubirii ca formă de cunoaștere și viziunea modernistă asupra lumii lui Barbu se
reflectă într-un mod original și unic prin prezența unor metafore surprinzătoare care transmit un
mesaj încifrat și în care poetul dorește să promoveze arta sa ca act de cunoaștere, lucru reieșit din
prezentarea poveștii de dragoste dintre doi membri care fac parte din două lumi diferite.
Ion Barbu realizează o creație modernă prin viziunea despre lume, prin prezența unor
personaje bizare, prin universurile înfățișate, prin cultivarea unui limbaj nou, original,

5
caracterizat prin ambiguitate și echivoc. De asemenea, în planul ideatic, iubirea este văzută ca o
formă de cunoaștere, de împlinire a unui ideal fără a avea în ea nimic spectaculos, miraculos și
nici chiar tragic, chiar dacă nu se împlinește. La rândul ei, viziunea despre lume este pusă în
evidență în textul poetic prin tema abordată și prin modul inedit de tratare a subiectului în care
primordială este folosirea simbolurilor și a unui limbaj nou încifrat. Astfel, elementele de
conținut și de formă se îmbină într-o structură modernă și într-o acțiune plină de neprăvăzut.
Opera literară „Riga Crypto și lapona Enigel” este o baladă alegorică barbiană ce reușește să
impresioneze prin ideile transmise și prin viziunea amplă asupra sentimentului de iubire care nu
este de fiecare dată realizabil.
Ion Barbu vorbește lumii despre condiția umană, despre ,,căderea” celui care nu-și
cunoaște limitele și despre înălțarea ființei însetate de cunoaștere sau chiar despre
povestea ,,poetului” care încearcă, zănatic și fără sorți de izbândă, să închidă absolutul Ideii și al
trăirii în lumea lui de cuvinte și de cântec.
SIMBOLURI
,,menestrel trist’’- cântăreț, care conduce nunțile;
,,în pat de râu și-n humă unsă’’- mediul umed;
,,mânătarcă’’- ciupercă otrăvitoare;
,,Crypto’’- ciupercă (inimă ascunsă, sterp, nărăvaș)
,,vecinic tron’’- veșnic tânăr
,,sterp-nărăvaș’’- mediul umed, propice dezvoltării ciupercilor-refuzul dezvoltării-al morții
,,țări de gheață urgisită’’- epitet, frig, teamă;
,,cu piei’’- avută, bogată;
,,de la iernat la pășunat’’, ...la sud-trecerea timpului și depășirea barierelor spațiale
,,Adormi’’- motivul somnului
,,spân’’- întâlnirea dintre cei doi are loc în vis
,,bătrân....-mbie’’- înțelept
,,dulceața și fragii’’- bunuri materiale, simboluri ale iubirii instinctuale
refuzul fetei-aspirația către absolut, incompatibilitatea
Crypto îi cere fetei să renunțe la visul ei de a descoperi soarele, căldura (absolutul);
Crypto se oferă pe sine, capabil de a se dărui
,,Fântâna’’-simbol, izvorul vieții
,,Roata albă’’-luna
,,dar timpul vezi, nu adăsta’’-trecerea timpului
,,Si sucul dulce înăcrește’’ –înflorește (înflorirea=moartea)
Dezvăluirea alegoriei = > două tipuri de oameni: de geniu-aspiră spre absolut și dorește depășirea
condiției proprii; de rând-continuă viața alături de cei din mediul său;