CUVINTE-CHEIE

TRANSFIGURAREA SOCIALULUI ÎN ESTETIC

ESTETICA URÂTULUI
RAPORTUL DINTRE INSPIRAȚIE ȘI TEHNICA POETICĂ
Arta poetică

INTRODUCERE
Tema si viziunea -Testament-Tudor Arghezi
Unul din cei mai însemnati poeți din literatura romana, cu o contributie
remarcabila in evolutia poeziei interbelice, este T.Arghezi. Revendicat atat de
traditionalisti, cat si de modernisti, autorului ,,cuvintelor potrivite” ii e
recunoscut meritul de a fi realizat o revolutie a limbajului poetic.
TEMA
E.Lovinescu, in ,,Istoria literaturii romane contemporane”, considera ca
prima opera a poetului ,, s-a infaptuit o revolutie (dreapta…de la care incepe
o epoca noua in scrisul roman”, iar T.Vianu remarca faptul ca ,,rolul istoric
al lui Arghezi a fost sa depaseasca eminescianismul”, tocmai prin această
Titlul – semnificația reformă lexicală.

PREZENTARE Modernismul e o orientare literara aparuta in spatial romanesc in

TRASATURI perioada interbelica, odata cu infiintarea cenaclului si a revistei ,,Sburatorul”,
CURENT LITERAR in 1919, sub directia criticului si istoricului literar
(4)
E. Lovinescu, cel care isi propune sa descopere noi talente literare si sa fixeze
niste principii de creatie bazate pe autonomia esteticului.
Caractrul subiectiv Dintre caracteristicile modernismului romanesc, amintim esentializarea
lirismului in poezie, aparitia unor tehnici poetice noi, precum versului liber si
incalcarea canoanelor prozodiei clasice. O sfera tematica mai larga, cu accent
Tipul de lirism pe marile probleme care vizeaza conditia umana, precum creatia si
cunoasterea in raport cu timpul sau iubirea.

Marcile eului liric

Apariție Poezia “Testament” de Tudor Arghezi face parte din seria artelor poetice
moderne ale literaturii romane din perioada interbelica,alaturi de “Eu nu strivesc
Structura corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga si “Joc secund” de Ion Barbu. Poezia
este asezata in fruntea primului volum arghezian, “Cuvinte potrivite”(1927), si are
rol de program (manifest) literar. Importanța și valoarea poeziei sunt reliefate de
plasarea sa la începutul volumului, evidențiind faptul că o lectură avizată a
textelor lirice a acestului volum nu se poate face decât după prealabila
interpretare a poemului ce se prezintă drept poartă de acces pre cunoașterea
Incipitul universului liric arghezian. Creația lirică este unică prin faptul că e prima
arta poetică în care e teoretizată estetetica urâtului în literatura română.
1
 Testament e o ars poetica modernă pentru că dezbate o amplă problematică: transfigurarea
în estetic a urâtului, a aspectelor sociale, raportul dintre inspirație și tehnica poetică, precum și
dintre scriitor și lector, statutul poetului ca exponent al clasei sociale din care face parte și
portavoce a suferințelor și durerilor neamului. TEMA poeziei o reprezinta creatia literara in
ipostaza de mestesug,creatie lasata mostenire unui fiu spiritual.Poezia e văzută ca inspirație de natură
divină cât și ca meșteșug.
Titluleste constituit dintr-un termen din vocabularul religios, folosit cu valoare metaforică,
pentru a releva relația succesorală dintre generații,autorul referindu-se la transferul unei bogății spirituale,
și nu materiale. Astfel, poezia devine un testament liric, în care cuvântul-cheie este „cartea”, identificată
cu poezia, cu creația, cu arta, în general. In sens figurat(conotativ),cuvantul face trimitere la
Analiza figuri cele doua mari parti ale Bibliei:Vechiul Testamentsi Noul Testament in care sunt concentrate
de stil invataturile proorocilor si apostolilor adresate omenirii.
concomitant
cu Poemul este conceput ca un monolog, adresat „fiului”, simbol al urmașilor, care
prezentarea vor moșteni „cartea”, bunul cel mai de pret. Poetul expune problema legăturii dintre
structurii generații și a responsabilității urmașilor față de mesajul transmis de străbuni. Acestei
poeziei idei i se adaugă cea a strădaniei artistului de a crea marea artă și cea a menirii unei astfel
de poezii. Lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poeticatransmisa în mod direct,
dovadă fiind numeroasele mărci lexico-gramaticale prin care este sugerată prezența
eului liric. Astfel, la nivelul expresiei se identifică prin marcile subiective: pronume personal
la persoana. I sg.”eu”, verbe la persoana I si a II-a singular ”am ivit”, “sa urci”, adjective
pronominale posesive la persoana I ”cartea mea“, ”strabunii mei“, topica afectiva (inversiuni si
dislocari sintactice). In poezie eul liric apare in diferite ipostaze: eu/noi; eu/tatal- fiul etc.
Textul poetic este structurat in sase strofe cu număr inegal de versuri,cu metrica si ritmul
variabile, poezia e o lugă confesiune a eului liric, ce se suprapune peste vocea poetului-tată.
INCIPITUL este reprezentativ pentru tema și viziunea despre lume a poetului.
Estetica
Marcat de verbul la forma negativă de viitor,,nu-ți voi lasa”, avertizează că nu e vorba de o
urâtului
avere materială, contine ideea mostenirii spirituale,”un nume adunat pe-o carte”. Conditia
poetului este concentrata in versul:”decat un nume adunat pe-o carte”,iar poezia apare ca bun
spiritual:”Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte…” . O „carte”, cuprinde întreaga creație
șieste un simbol al valorii spirituale, poetul cuprinde munca străbunilor, strădania și
suferințele lor, într-o permanentă luptăcu vicisitudinile istoriei. Întrucât „cartea” lăsată drept
moștenire reprezintă o treaptă în evoluția umană, urmașii au obligația de a se înscrie în această
ascensiune anevoioasă, realizată de înaintași de-a lungul timpului. Ea este cartea de căpătâi a
generațiilor viitoare și reprezintă o valoare absolută, un document fundamental care atestă
nașterea spirituală a unui popor până atunci rob, al cărui reprezentant este însuși poetul.
Adjectivele pronominale posesive din sintagmele ,,străbuniimei”, ,,bătrânii mei” indică faptul
Secvențe că poetul e un exponent al clasei sociale cu care se identifică.
semnificative
Metafora “seara razvratita” face trimitere la trecutul zbuciumat al stramosilor,care se
pentru temă
leaga de generatiile viitoare,prin “carte”. Enumeratia “rapi si gropi adanci”,ca si versul
urmator “Suite de batranii mei pe branci” sugereaza drumul dificil al conoasterii si al

2
 acumularilor strabatut de inaintasi, cartea, poezia fiind o treaptă de cunoaștere. Formula de
adresare,vocativul “fiule” ,desemneaza un potential cititor,poetul identificandu-se,in mod simbolic,cu un
tata,ca un mentor al generatiilor viitoare.
In strofa a doua,”cartea”,creatie elaborata cu truda de poet,este numita “hrisovul vostru cel
dintai”,cartea de capatai a urmasilor. ”Cartea”-”hrisov” are pentru generatiile viitoare valoarea unui
document fundamental, din care fiul poate învăța despre sacrificiul generațiilor trecute. Metafora “carte”
are un loc central in aceasta arta poetica,fiind un element de recurenta. ,,Al robilor cu saricile pline/ De
osemintele vărsate-n mine” –sacrificiul menit să favorizeze înălțarea spirituala a urmașilor, căci așa cum
preciza D. Mincu ,,fără cazna mulțimilor fără număr […] n-are fi fost cu putință ridicarea omenirii pe
treptele civilizației și culturii”.
Strofa a patra debuteaza cu o confesiune lirica:“Am luat ocara si torcand usure/Am
Imagine pus-o cand sa-mbie,cand sa-njure”.Poetul poate face ca versurile sale sa exprime imagini
poetică sensibile,dar si sa stigmatizeze raul din jur (“sa-njure”),arătând încă o treaptă în procesul
semnificativă creării actului poetic.
In strofa a cincea apare ideea transfigurarii socialului in estetic,prin faptul ca
durerea,revolta sociala sunt concentrate in poezie,simbolizata prin “vioara”,instrument
reprezentativ pentru popor : “Durerea noastra surda si amara/Ogramadii pe-o singura vioara.”
Arghezi introduce in literatura romana estetica uratului,concept pe care il preia de la
scriitorul francez Charles Baudelaire:”Din bube,mucegaiuri si noroi/Iscat-am frumuseti si
preturi noi”. Poezia reprezinta pentru Arghezi si un mijloc de razbunare a suferintei
Limbajul
inaintasilor:“Biciul rabdat se-ntoarce in cuvinte/Si izbaveste-ncet pedepsitor/Odrasla vie-a
crimei tuturor”.
Rolul poetului este de a îmbina meșteșugul cu harul, inspirația divină. Imagine
poeticăreprezentativă pentru conturarea temeieste identificată în ultima strofa, unde se
Prozodia
evidentiaza faptul ca muza,arta contemplativa, “Domnita”,”pierde” in favoarea mestesugului
poetic: “Intinsa lenesa pe canapea,/Domnita sufera in cartea mea”.Poezia este atat rezultatul
inspiratiei,al harului divin “slova de foc”,cat si al mestesugului,al trudei poetice “slova
faurita”: “Slova de foc si slova faurita/Imperecheate-n carte se marita”.Conditia poetului este
redata in versul “Robul a scris-o,Domnul o citeste” ; artistul este un “rob”,un truditor al
condeiului si se afla in slujba cititorului, “Domnul”.
Imagine poetică semnificativă pentru prezentarea temei și a viziunii despre lumeeste și
cea în care poezia este transformată intr-o lume obiectuala.Astfel “sapa”,unealta folosita
pentru a lucra pamantul,devine“condei”,unealta de scris,iar “brazda” devine “calimara”,poetul
aplicand asupra cuvintelor aceeasi truda transformatoare prin care plugarii supuneau
pamantul. Pin urmare, poetul esteun nascocitor care transforma “graiul lor cu-ndemnuri
Concluzii pentru vite”,in “cuvinte potrivite”,metafora ce desemneaza poezia ca mestesug,ca truda,si nu
ca inspiratie divina.
Trasaturile limbajului poetic arghezian sunt expresivitatea si
ambiguitatea,caracterisitici ale poeziei moderniste. Expresivitatea este produsa la nivel

3
lexico-semantic, de asocieri surprinzatoare de cuvinte("seara rasvratita","ciochini de negi"),de procedeul
realizarii serilor sinonimice din metafore ("zdende"="venin"="mucegaiuri"="noroi") de existent
regionalismelor("gramadii"),arhaismelor("hrisov") sau utilizarea termenilor religiosi ("icoane").Limbajul
artistic utilizat scoate in evidenta,la nivel morfologic preferinta pentru substantive, verbele si pronumele
cunoscdese schimbari de persoana. Eul poetic se desemneaza prin forme de persoana I ,
singular("facui"),dar si plural "sa schimbam",integrandu-se in randul artistilor contemporani carora le
revine sarcina de a pastra memoria trecutului. Alternanta timpurilor verbale("perfect simplu
"gramadii",perfect compus "a jucat",prezent "izbavesti",viitor "nu voi lasa") simbolizeaza momentele
diferite parcurse de creatia artistica,de la stadiul laboratorului poetic, pana la intalnirea cu posteritatea.
Arghezi se dovedeste un autor inovator si la nivelul organizarii strofei si la cel ai prozodiei.trofele
inegale(octava,catren,polimorfe) sugereaza stari emotionale diferite,frangeri bruste ale discursului poetic
in continuari largi,explicative,de mare vibratie sufleteasca,iar rima este imperecheata.
,,Testament” e o poezie a căutărilor, a încercărilor de a atinge absolutul, de a defini creația și
relația dintre creator, creație și lume. Crezul artistic arghezian este acela că trebuie să se păstreze
legătura cu tradiția, iar limbajul poetic se naște din limba vorbită ,,Din graiul cu-ndemnuri pentru vite/Eu
am ivit cuvinte potrivite”.
In concluzie poezia “Testament” de Tudor Arghezi este o arta poetica, întrucât transmite viziunea
originală a poetului asupra actului poetic, relația dintre creator-operă și cititor, rolul social al scriitorului.
Poetul devine un nascocitor,iar poezia presupune mestesugul,truda creatorului. Îmbinare între muncă și
inspirație, poezia rămâne formă de exprimare a gândului omului, cât și a spiritului unui neam.