Baltagul

de Mihail Sadoveanu
-temă și viziune
Mihail Sadoveanu face parte din galeria marilor noștri scriitori, dăruind
literaturii române opere de o inestimabilă valoare : “Hanul Ancuței”, “Frații Jderi”,
“Creanga de aur”, “Neamul Șoimăreștilor”, “Baltagul”.

Dintre acestea se remarcă “Baltagul” , publicat in 1930, care se încadrează în

genul epic, prin prezența naratorului, a personajelor, a acțiunii, a modului
predominant de expunere – narațiunea , care se împletește cu dialogul si cu
descrierea.
Ca specie literară “ Baltagul “ este un roman, întrucât are o acțiune complexă,
desfășurată pe mai multe planuri narative, la care participă numeroase personaje care
oferă o imagine amplă asupra lumii și asupra vieții.
Din punct de vedere al curentului literar, opera literară “Baltagul” este un
roman realist, prin reprezentarea veridică a realității rurale de la sfârșitul secolului al
XIX -lea și începutul secolului al XX -lea , prin obiectivitate , prin tipicitatea
personajelor , prin interesul pentru viața socială , prin structura închisă.

Acest roman se înscrie într-o tipologie amplă. Astfel , este socotit un roman
mitic, deoarece valorifică mitul nuntirii cosmice , prezent și în balada “Miorița “, prin
redarea trecerii în neființă în cadrul naturii.
Roman monografic și tradițional “Baltagul “ prezintă datinile , obiceiurile
românilor de la munte sau de la deal, prin descrierea evenimentelor importante din
viața omului : botezul , nunta , înmormântarea , dar și pe cele legate de traiul arhaic
al muntenilor, purtători ai tradițiilor milenare .
Tema romanului ilustrează lumea arhaică a satului românesc, sufletul țăranului
moldovean ca păstor al lumii vechi, al tradițiilor și specificului național, ca un mod
propriu de a gândi, a simți și a reacționa în fața problemelor cruciale ale vieții.
O secvență semnificativă a romanului este cea a demascării ucigașilor lui
Nechifor. Calmul de care dă dovadă Vitoria contrastează cu nervozitatea lui Calistrat
Bogza. Tensiunea crescândă este marcată și prin cele trei invitații ale muntencei,
adresate oierului de a bea un pahar de vin in cinstea răposatului.

1
 Descrierea amănunțită a morții lui Nechifor, pe care Vitoria o realizează la
praznic, în prezența tuturor sătenilor, printre care și cei doi bănuiți, îl înfurie pe
Bogza. Redarea gândurilor lui scoate la iveala uimirea acestuia că femeia i-a putut
descoperi fapta, de parcă ar fi fost prezentă când l-a izbit pe Lipan cu baltagul.
Pierzându-și firea, Calistrat Bogza se repede la Gheorghiță, dar feciorul îl lovește cu
baltagul pătat de sângele tatălui său. Confruntarea reia scena luptei dinte Sfântul
Gheorghe și balaur, sfârșită cu victoria binelui. Astfel, Bogza este răpus și, înainte de
moarte își recunoaște fapta, cerând iertare. Nemiloasă și mult prea îndurerată de
pierderea suferită, Vitoria nu acceptă să-l ierte ,de aceea îi replică: ”Dumnezeu să te
ierte”, sugerând faptul că ea nu poate ierta.
Scena coborârii lui Gheorghiță în prăpastie validează faptul că „Baltagul” este
un bildungsroman. Procesul inițiatic al fiului presupune o moarte simbolică, adică o
coborâre în prăpastia infernală, acolo unde neofitul va fi pus unor încercări limită, se
confruntă cu imaginea îngrozitoare a rămășițelor tatăl său.
Viziunea despre lume are în vedere modul de viața patriarhal al locuitorilor de
la munte , unde obiceiurile și tradițiile sunt păstrate cu sfințenie .

Titlul romanului numește instrumentul crimei și al dreptății. Baltagul este un

topor cu două tăișuri , întrebuințat pentru tăierea copacilor , dar folosit de oieri si ca
armă de apărare. Tăișul dublu semnifică viața și moartea , ipostaze ale lui Nechifor
Lipan , personajul absent din roman dar care trăiește în gândurile Vitoriei.
Structural , romanul cuprinde șaisprezece capitole , numerotate cu cifre romane
, fără titluri. Acțiunea se derulează cronologic , cu rare abateri în analepse menite să
recupereze figura memorabilă a celui care își întârzie întoarcerea “peste măsură “ .
Conflictul este unul exterior , constând în pedepsirea , de către Vitoria , a
ucigașilor lui Nechifor Lipan , respectiv Calistrat Bogza si Ilie Cuțui . Conflictul
interior îi aparține tot personajului feminin , care trăiește suferința pierderii
bărbatului și hotărârea de a rămâne puternică în fața loviturilor destinului.

În concluzie, romanul „Baltagul” este o scriere despre vechile norme de

civilizație, despre confruntarea dintre modern și arhaic.