BAC ROMÂNĂ

Baltagul
Mihail Sadoveanu
~ 1930 ~

Citat: Mihail Sadoveanu a fost numit ,,Ceahlăul literaturii române” (

Geo Bogza) sau ,,Ştefan cel Mare al literaturii române” (George
Călinescu).

Viața satului românesc, (tema spiritualității satului românesc) este

principal temă a epicii sadoveniene, întrucât ,,țăranul roman a fost
principalul meu erou”, mărturisea Sadoveanu într-un discurs susținut la
Academia Română.

Specie literară: Având ca trăsături amploarea acțiunii, desfășurarea pe

mai multe planuri, conflictul complex, prezența unor personaje numeroase
si realizarea unei imagini ample asupra vieții, opera literară ,,Baltagul”
aparține speciei literare roman.
Come visit Joshua Tree
Open
Plan a relaxing stay at gloc-haus.com
Gloc Haus Romanul ,,Baltagul” a apărut în 1930 și este considerat un adevărat
,,poem al naturii și al sufletului omului simplu, o "Mioriță" în dimensiuni
mari” (George Călinescu). ,,Baltagul” este ,,probabil singurul roman
obiectiv” (Nicolae Manolescu) al scriitorului si aduce o formulă inedită de
roman în peisajului epicii interbelice, ,,amestecul de narațiune arhetipală
grefată pe un scenariu polițist”.(Carmen Matei Mișat, Romanul românesc
interbelic). Astfel, Romanul ,,Baltagul” este considerat un roman realist
mitic.

Romanul este structurat pe două coordonate fundamentale: aspectul

realist (reconstituirea monografică a lumii pastrale și căutarea adevărului)
si aspectul mitic ( sensul de ritual al gesturilor personajului principal).
Orizontul mitic include modul de înțelegere a lumii de către personaje,
tradițiile pastorale, dar și couniunea on-natură si mitul marii treceri.
 Tema romanului ilustrează lumea arhaică a satului românesc, sufletul
țăranului moldovean ca păstrător al lumii vechi, al tradițiilor si al
specificului național, cu un mod propriu de a gândi, a simti si a reacționa în
fața problemelor , apărând principii de viață fundamentale, statornicite din
vremuri imemoriale. În prim-plan se află căutarea și pedepsirea celor care
l-au ucis pe Nechifor Lipan, Vitoria Lipan, sotia acestuia, reconstituind
drumul parcurs de acesta, pentru aflarea adevărului și săvârșirea dreptății,
însoțită fiind de Gheorghiță, fiul său.

În roman se regăsesc marile teme sadoveniene, viața pastorală,

natura, miturile, iubirea, arta povestirii, înțelepciunea.

O secvență reprezentativă pentru tema și viziunea despre lume a

romanului este cea care deschide ” una din cele mai bune scrieri”
sadoveniene (George Călinescu).
Motto-ul care precede incipitul dezvăluie punctul de plecare mioritic: ”
Stăpâne, stăpâne,/ Mai cheamă și-un câne…” Începutul tip prolog al
romanului evocă o legendă povestită cu plăcere de Nechifor Lipan la
cumătrii și nunți despre rostul neamurilor stabilit de Dumnezeu în vremuri
de început. ”Suntem în Dacia…, ca punct de plecare.
Intriga romanului e antropologică.”(G. Călinescu). Aflăm profilul
muntenilor al căror portret exponențial dual este pe de o parte Nechifor,
personaj absent, dar și Vitoria, femeie aprigă de la munte: ”umblăm
domol…,ostenim zi și noapte, tăcem…, asupra noastră fulgeră, trăsnește și
bat puhoaiele.” Evocarea continuă cu decuparea trăsăturilor esențiale ale
păstorului dispărut: priceput în meșteșugul său, cu înfățișarea îndesată și
spătoasă, mustața neagră și sprâncenele aplecate, prosper și cunoscut în
târguri depărtate, dar obligat la o viață dură, cu îndelungi absențe. Vitoria
este, de asemenea, o femeie încă frumoasă, ”din categoria oamenilor tari”(
Constantin Ciopraga), ageră în vorbă și în faptă, care apără ferm cuviința
amenințată de tendințele cosmopolite ale fetei Minodora, plătește argatul
și știe a organiza gospodăria în lipsa soțului. Întârzierea lui Nechifor,
constatarea cu înfrigurare a semnelor prevestitoare-visul cu Nechifor întors
către apus, peste o apă mare, cântatul cocoșului o singură dată, a plecare,
întunecarea cerului-fixează intriga și configurează coordonatele
fundamentale ale desfășurării epice.

O altă secvență relevantă pentru tema romanului este cea finală, în

care Vitoria, veritabil ”Hamlet feminin”, reconstituie crima și împlinește
aproape ritualic dreptatea și rânduiala tulburate pentru o vreme. Eroină
tragică, stăpânește prin inteligență, voință, tenacitate, arta disimulării,
tactică psihologică pe toți participanții la praznic pentru a determina
deconspirarea răufăcătorilor. Țese aluzii, provoacă pe Calistrat Bogza,
analizează baltagul și povestește despre mort ca și cum ar avea o
comunicare neștiută cu acesta. În punctul culminant, povestește crima și
împinge pe Gheorghiță la săvârșirea actului justițiar. Intransigența aparține
eroilor sadovenieni prin imperative morale ancestrale: ”Cine ucide om-
spune un personaj- nu se poate să scape de pedeapsa dumnezeiască”.

Titlul operei este unul simbolic, toporul cu două tăișuri devenind arma
magică și simbolică menită să facă dreptate, fiind în același timp arma
crimei. Cuvântul baltag, provine de la latinescul ,,labrys”, care înseamnă
atât topor cu două tăișuri, cât și labirint. În roman, este vizibil motivul
labirintului, ilustrat de drumul Vitoriei spre găsirea soțului, un labirint
interior, al frământărilor sale, și unul exterior, al drumului săpat în stânci,
labirintul amintind de curgerea continuă a vieții spre moarte.

Perspectiva narativă este una obiectivă, narațiunea făcându-se la

persoana a III-a, de către un narator omniscient și omniprezent, care
reconstituie, prin tehnca detaliului și prin observație, lumea satului si
acțiunile Vitoriei. La parastas, Vitoria preia rolul naratorului și reconstituie
crima pe baza propriilor deducții, făcându-i pe cei doi criminali să-si
recunoască vina în fața satului și a autorităților.

În ceea ce privește modurile de expunere prezente, narațiunea este

preponderentă, pasajele descriptive fixează diferite aspect ale cadrului
sau elemente de portret fizic, individual ( portretele Vitoriei și al lui
Gheorghiță), și colectiv ( muntenii ,,locuitorii de sub brad”). Narațiunea
este nuanțată de secvențele dialogate sau de replici ale Vitoriei, cum este
laitmotivul rostit de femeie în căutarea sotului, la fiecare popas: ,,Nu s-a
oprit cumva…astă-toamnă un om cu un cal negru țintat în frunte? Mie să-
mi spuneți cine ați văzut un om de la noi, călare, pe-un cal negru țintat în
frunte și-n cap cu căciulă brumărie.”

Timpul derulării acțiunii este vag precizat, întâmplările petrecându-se

din toamnă până în primavară, ,,aproape de Sf. Andrei”, ,,În Postul Mare”.
Cadrul acțiunii este satul Măgura Tarcăului, zona Dornelor și a Bistritei, dar
si cea de câmpie, Cristești, în Balta Jijiei. Fiind un roman realist, pentru
veridicitate, traseul urmat de Vitoria si Gheorghiță conține toponime
existente pe hartă. Romanul este de asemenea o scriere ficțională cu
valențe mitice, astfel romancierul imaginează satul Lipanilor și alte
toponime simbolice: satul Doi Meri, râul Neagra.

Romanul este structurat in șaisprezece capitole, cu acțiune

desfășurată cronologic, urmărind momentele acțiunii.

Prima parte, capitolele I-VI, prezintă frământările Vitoriei în așteptarea

soțului și pregătirile de drum, incluzând expozitiunea (prezentarea satului
Măgra Tarcăului, portretul fixic al Vitoriei care își așteaptă soțul) și intriga
(frământările femeii și pregătirile de drum).

Partea a doua, capitolele VII-XIII, conține desfăsurarea acțiunii și

prezintă drumul parcurs de cei doi în căutarea lui Nechifor Lipan. Ei
întâlnesc un botez si o nuntă, elemente ce prevestesc îmnormântarea din
final.

Partea a treia, capitolele XIV-XVI, prezintă sfârșitul drumului, ancheta

poliției, îmnormântarea, parastasul, pedepsirea ucigașilor. Punctul
culminant este reprezentat de reconstituirea fidelă a scenei crimei făcută
de Vitoria, care-I surprinde chiar și pe ucigașii Ilie Cuțui și Calistrat Bogza.
Deznodământul îl surprinde pe Bogza cerându-i iertare ,,femeii mortului” si
faptul că viața merge înainte, Vitoria plănuind ce se va întâmpla de acum
încolo în familie.

Romanul are caracter monografic deoarece înfățișează viața

muntenilor ( oameni care trăiesc la munte!!!), ocupațiile, tradițiile,
obiceiurile și principalele lor trăsături: muncitori, veseli, iubitori. Trăsăturile
personajului colectiv, muntenii, sunt surprinse la începutul romanului, în
legenda povestită de Lipan, rememorată de Vitoria: ,,Viața muntenilor e
grea; mai ales a femeilor. Uneori stau văduve înainte de vreme, ca
dânsa. Munteanului îi e dat să-și câștige pâinea cea de toate zilele cu
toporul ori cu cața. […] Cei mai vrednici întemeiază stâni în munte.[…]
Munteanul are rădăcini la locul lui, ca si bradul.” Familia Lipanilor este
parte a acestei colectivități.

Personajul principal, Vitoria Lipan, este o femeie puternică și hotărâtă,

curajoasă, lucidă și inteligentă, ,,un exponent al speței” (G. Călinescu).
Personaj complex, este realizat prin tehnica basoreliefului și individualizat
prin caracterizare direct și indirectă. Personajul secundar, Gheorghiță,
reprezintă generația tânără, el trebuie să ia locul tatălui dispărut. Romanul
poate fi considerat unul inițiatic, din acest punct de vedere, prezentând
maturizarea băiatului. Nechifor Lipan este caracterizat în absență, prin
retrospectivă si rememorare. Personaje episodice sunt: Minodora, fiica
trimisă la mănăstire pentru purificare, moș Pricop, simbol al ospitalității,
părintele Dănilă, simbol al autorității spirituale în sat, baba Maranda,
simbol al superstițiilor, toate personaje reprezentative pentru lumea satului
arhaic.

Romanul ,,Baltagul” de Mihail Sadoveanu aparține realismului mitic.

Criticul Nicolae Manolescu arată că, deși Sadoveanu alege ca pretext epic
situația din balada populară, în care doi ciobani se hotărăsc să-l ucidă pe
al treilea pentru a-i fura oile, autorul ,,sacrifică marele ritm al
transhumanței pentru un fapt divers”, ceea ce face ca ,,Baltagul” să fie ,,un
roman realist in sensul cel mai propriu”.

SUBIECTUL al III-lea
Cuprins

Proză

Baltagul - Mihail Sadoveanu - 1930

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război - Camil Petrescu -

1930

Enigma Otiliei - George Călinescu - 1938

Ion - Liviu Rebreanu - 1920

Aci sosi pe vremuri - Ion Pillat - 1923

Moromeții - Marin Preda 1955/1967

Iona - Marin Sorescu - 1968

Moara cu noroc - Ioan Slavici - 1881

O scrisoare pierdută - Ion Luca Caragiale - 1884

Povestea lui Harap-Alb - Ion Creangă - 1877

Alexandru Lăpușneanul - Costache Negruzzi - 1840

Patul lui Procust - Camil Petrscu - 1933

Zmeura de câmpie - Miercea Nedelciu - 1984

 Poezie

Luceafarul - Mihai Eminescu 1883

Lacustră - George Bacovia - 1916

Leoaică tânără, iubirea - Nichita Stănescu - 1964

Plumb - George Bacovia - 1916

Testament - Tudor Arghezi - 1927

Riga Crypto și Lapona Enigel - Ion Barbu - 1924

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii - Lucian Blaga - 1919

Floarea Albastră - Mihai Eminescu - 1873

Flori de mucigai - Tudor Arghezi - 1931

În grădina Ghețimani - Vasile Voiculescu - 1921

Caracterizări de personaje

Ghiță - Moara cu noroc

Harap-Alb - Povestea lui Harap-Alb

Ștefan Tipătescu - O scrisoare pierdută

Vitoria Lipan - Baltagul

Costache Giurgiuveanu - Enigma Otiliei

Ilie Moromete - Moromeții

Ion - Ion

Iona - Iona
 ALTELE

Acasă

Subiectul I

Subiectul al II-lea

Subiectul al III-lea

Aveți întrebări?

Click aici pentru a trimite un email

Acasă Noutăți Materie Despre Google Play App

MIT License Termeni și Condiții

  
Copyright © 2024 NeXT64 Software

  