Mitrea Gabriel

BALTAGUL
TEMA SI VIZIUNEA ASUPRA LUMII

Romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu, publicat in1930 este "probabil singurul

roman obiectiv” al scriitorului și aduce o formulă românească inedită în peisajul epicii
interbelice:poliformismul structurii, adică “amestecul de roman realist și narațiune
arhetipală grefată pe un scenariu politist”.
Romanul este o creatie epica în proză, de mari dimensiuni, cu acțiune complexă,
desfășurată pe mai multe planuri, în timp și spațiu bine precizate, antrenând un numar mare
de personaje puternic individualizate. Prin multitudinea aspectelor înfățișate, romanul oferă
o imagine ampla asupra vieții.
Romanul Baltagul prezinta monografia satului moldovenesc de la munte,lumea
arhaica a păstorilor, avand in prim plan cautarea si pedepsirea celor care l-au ucis pe
Nechifor Lipan. Insotita de Gheorghita,Vitoria reconstituie drumul parcurs de barbatul sau,
pentru elucidarea adevarului si savarsirea dreptatii.Roman al perioadei de maturitate,marile
teme sadoveniene se regasesc aici: viata pastorala, natura, miturile, iubirea, arta povestirii,
intelepciunea.
Inspiratia romanului din balada populara Miorita,sugerata chiar de scriitor prin
mottoul(“Stapane, stapane,/ Mai cheama ş-un câne...”),constituie un aspect controversat in
receptarea critica,sustinut de criticii interbelici(E. Lovinescu,G Calinescu)si adesea contestat
de exegeza postbelica(Al. Paleologu).
Romanul este structurat pe două coordonate fundamentale: aspectul realist
(reconstituirea monografică a lumii pastorale și căutarea adevărului ) și aspectul mitic(sensul
ritual al gesturilor personajului principal).Orizontul mitic include modul de înțelegere a lumii
de către personaje, tradițiile pastorale dar și comuniunea om-natură și mitul marii
treceri.Căutarea constituie axul romanului și se asociază cu motivul labirintului. Parcurgerea
drumului are diferite semnificații. Vitoria reconstituie evenimentele care au condus la
moartea bărbatului ei (intriga polițistă), ceea ce se transpune într-o dublă aventură :-a
cunoașterii lumii și a cunoașterii de sine.Pentru Gheorghiță, călătoria are rol educativ, de
inițierea tânărului ( bildungsroman). Nechifor , personaj episodic, prezentat indirect,
aparține planului mitic. Căutându-l, Vitoria parcurge simultan două lumi:-spațiul real, concret
și comercial, dar și-o lume“de semne și minuni”, al căror sens ea știe să-l descifreze.
“Parcurgerea labirintului este o încercare esențială pentru orice erou, […] fiind chiar
probă de renaștere și regenerare morala” .Motivul labirintului se concretizează la nivelul
acțiunii(căutarea și diferitele popasuri).Baltagul( toporul cu două tăișuri) este un obiect
simbolic, ambivalent: armă a crimei și instrumentul justițiar,reparator. De remarcat că în
roman același baltag ( al lui Lipan) îndeplinește cele două funcții.Baltagul tânărului
Gheorghiță se păstrează neatins de sângele ucigașilor.
Narațiunea se face la persoana a III-a, iar naratorul omniprezent și omniscient
reconstituie în mod obiectiv, prin tehnica detaliului și observație, lumea satului de munteni și
acțiunile Vitoriei. Deși naratorul omniscient este unic, la parastasul soțului, Vitoria preia
rolul naratorului. Inteligentă și calculată, ca un “Hamlet feminin”,ea reconstituie crima pe
baza propriilor deducții și o povestește veridic celor prezenți,ceea ce îi determină pe
criminali să-și recunoască vina în fața satului și a autorităților.Secvențele narative sunt
legate prin înlănțuire și alternanță.Narațiunea este preponderentă, dar pasajele descriptive
fixează diferite aspecte ale cadrului sau elemente de portret fizic,individual(de ex: portretul
Vitoriei sau al lui Gheorghiță) și colectiv( muntenii, “locuitorii de sub brad”).
Timpul derulării acțiunii este vag precizat, prin repere temporale: “aproape de sf.
Andrei”, “in Postul Mare”, “10 martie”.Cadrul acțiuni este satul Măgura Tarcaului, zonă
Dornelor și Bistriței, dar și cel de câmpie, Cristesti, în Balta Jijiei. Fiind un roman realist,
pentru veridicitate, traseul urmat de Vitoria împreună cu Gheorghiță, pe urmele lui Nechifor,
conține toponime existente pe hartă.
Mitrea Gabriel

Romanul este structurat în șaisprezece capitole cu acțiune desfășurată cronologic,

urmărind momentele subiectului.
Prima parte( cap I-VI) – frământările Vitoriei în așteptarea soțului și pregătirile de
drum – include expozițiunea și intriga.
în expozițiune se prezintă satul Măgura Tarcaului și schița portretului fizic al
Vitoriei ,care este surprinsă torcând pe prispă și gândindu-se la întârzierea soțului său plecat
la Dornă să cumpere oi.
Intriga cuprinde frământările ei, dar și acțiunile întreprinse înainte de plecarea în
căutarea soțului :ține post negru douăsprezece vineri se închină la icoana Sfintei Ana de la
mănăstirea Bistrița anunță autoritățile de dispariția soțului vinde unele lucruri pt a face rost
de bani de drum , pe Minodora o lasă la Mănăstirea Văratec, iar lui Gheorghiță îi
încredințează un baltag sfințit.
Partea a doua (cap VII-XIII) conține desfășurarea acțiunii și relevă drumul parcurs de
Vitoria și fiul ei, Gheorghiță, în căutarea lui Nechifor Lipan. Ei reconstituie traseul lui Nechifor
făcând o serie de popasuri :la hanul lui Donea de la gura Bicazului,la crâșma domnului David
de la Călugăreni,la moș Pricop,la baba Dochia din Fărcasa,la Vatra Dornei( la han și la
cantelarie unde află actul de vânzare a oilor), apoi spre Păltiniș, Broșteni, Borca, de unde
drumul părăsește apa Bistriței, “intr-o țară cu totul necunoscuta”.De asemenea, întâlnesc o
cumetrie, la Borca și o nuntă, la Cruci. Succesiunea acestor mari momente din viața omului
dă de gândit Vitoriei și anticipează înmormântarea din final.
Partea a treia( cap XIV-XVI) prezintă sfârșitul drumului : ancheta poliției,
înmormântarea, parastasul lui Nechifor Lipan și pedepsirea ucigașului. Coborârea în râpă și
veghea nocturnă a mortului marchează maturizarea lui Gheorghiță ,dovedită în înfăptuirea
actului de dreptate la parastas.Punctul culminant este momentul în care Vitoria reconstituie
cu fidelitate scena crimei,surprinzându-I chiar și pe ucigașii Ilie Cuțui și Calistrat Bogza.
Primul își recunoaște vina, însă al doilea devine agresiv. Este lovit de Gheorghiță cu baltagul
și sfâșiat de câinele Lupu, făcându-se astfel dreptate.Deznodamanatul îl surprinde pe Bogza,
care-I cere iertare “ femeii mortului" și-și recunoaște fapta.
Vitoria este o femeie puternică, hotărâtă ( “N-am să mai am hodină cum n-are pârâul
Tarcaului pân` ce l-oi găsi pe Nechifor Lipan”),curajoasă, lucidă. Inteligența nativă și
stăpânirea de sine sunt evidențiate pe drum, dar mai ales la parastas, când demască ucigașii.
Aparținând lumii arhaice, patriarhale, Vitoria transmite copiilor respectul tradițiilor
și este refractară la noutățile civilizației :“In tren ești olog, mut și chior.”Ca mamă, îi interzice
Minodorei să se îndepărteze de tradiție:( îți arăt eu coc, valț și bluză!.. Nici eu,nici bunica-ta,
nici bunica-mea n-am știut de acestea- și-n legea noastră trebuie să trăiești și tu!”) și
contribuie prin călătorie la maturizarea lui Gheorghiță. Respectă obiceiurile de cumetrie și de
nuntă (“a primit plosca și a făcut frumoasă urare miresei”)și veghează la îndeplinirea
rânduielilor din ritualul înmormântării: priveghiul, drumul la cimitir, bocitul, slujba
religioasă,pomana, praznicul.
Personajul complex este realizat prin tehnica basoreliefului și individualizat prin
caracterizare directă și indirectă(prin fapte, vorbe, atitudini, gesturi, relații cu alte personaje,
nume).Portretul fizic relevă frumusețea personajului prin tehnica detaliului semnificativ:”Nu
mai era tânără, dar avea o frumuseta neobișnuită în privire. Ochii îi străluceau ca-ntr-
ousoara ceață în dosul genelor lungi și răsfrânte în cârligașe.”
Natura devine o cutie de rezonanță a sentimentelor femeii, îndrumând-o în
căutarea soțului sau: la Dorna, dar și la Crucea Talienilor, vântul o anunța că se află pe
drumul cel bun.
Personajul secundar ,Gheorghiță, reprezintă generația tânără, care trebuie să ia
locul tatălui dispărut. Romanul poate fi considerat inițiatic, deoarece prezintă drumul spre
maturizarea lui Gheorghiță.
Nechifor Lipan este caracterizat în absență, prin retrospectivă și rememorare și
simbolizează destinul muritor al oamenilor. Numele său, “cel adevărat și tainic”,de botez,
Mitrea Gabriel

este tot Gheorghiță, dar primise numele Nechifor (în gr. Nike-phoros, purtător de victorie), în
al patrulea an al vieții când se îmbolnăvise, potrivit unei superstiții “ca sănu-l mai cunoască
bolile și moartea.” Vorba lui Lipan “Nimene nu poate sări peste umbra lui” anticipează
destinul acestuia.
Romanul are caracter monografic deoarece înfățișează viața muntenilor,
ocupațiile,tradițiile,obiceiurile și principalele lor trăsături:muncitori, veseli, iubitori.Trsaturile
personajului colectiv, muntenii, sunt surprinse încă de la început, în legenda pe care obișnuia
să o spună Lipan, rememorata de Vitoria:“Viata muntenilor e grea; mai ales viața femeilor.
Uneori stau văduve înainte de vreme, ca dansa. Munteanului i-i dat să –si câștige pâinea cea
de toate zilele cu toporul ori cu cața".
Romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu aparține realismului mitic.Criticul Nicolae
Manolescu arată că, deși Mihail Sadoveanu alege ca pretext epic situația din balada
populară: “doi ciobani ucid pe al treilea ca să-I ia oile”, autorul “sacrifica marele ritm al
transhumanței pentru un fapt divers, pentru un accident; demitizează situația originară,
privind dintr-un unghi deloc poetic evenimentul ritual. Baltagul este un roman realist în
sensul cel mai propriu.”